1
Modulul 4 Crearea unui exemplu din perspectiva elevului
Povestea lui Harap – Alb de Ion Creang
ă
Dramatizare Harap - Alb - în viziunea noastr
ă
NARATORUL: - „Amu, cic
ă
era odat
ă
într-o
ţ
ar
ă
un craiu, care avea trei feciori.
Ş
i craiul acela avea un frate mai mare, care era împ
ă
rat într-o alt
ă
ţ
ar
ă
...
Ş
i împ
ă
ratul Verde nu avea feciori, ci numai fete... Iar
ă
verii... nu se v
ă
zuse niciodat
ă
de când erau ei...
Ş
i apoi, pe vremile acelea, mai toate
ţă
rile erau bântuite de r
ă
zboaie grozave... „ (
Naratorul spicuie
ş
te fraze de la începutul basmului
ş
i e întrerupt de c
ă
tre autor
). AUTORUL: - Stai a
ş
a! Ce faci cu basmul meu ? Cui îl cite
ş
ti? Eu sunt Ion Creang
ă
. Tu... cine e
ş
ti? Ai auzit de legea drepturilor de autor ? NARATORUL: - Ion Creang
ă
? Este o cinste pentru mine! O mare bucurie pentru noi to
ţ
i! Eu... noi suntem alevii clasei a X-a B (
Elevii apar, curio
ş
i, pe laturi, f
ă
r
ă
a deranja
discu
ţ
ia celor doi
). Eu sunt
naratorul
, o instan
ţă
a textului narativ, f
ă
r
ă
de care nu exist
ă
povestire. Iar ei to
ţ
i sunt
personajele
, dar întruchipeaz
ă
ş
i
adjuvan
ţ
ii
: calul, cerbul, cr
ă
iasa albinelor, cr
ă
iasa furnicilor... Am promis p
ă
rin
ţ
ilor c
ă
vom lua note bune
ş
i foarte bune la un proiect la limba
ş
i literatura român
ă
. Am avut nevoie de în
ţ
elegerea lor, c
ă
ci am fost nevoi
ţ
i s
ă
petrecem
ş
i mai multe ore în fa
ţ
a calculatorului, s
ă
colabor
ă
m, s
ă
n
ă
scocim, s
ă
cerem îndrum
ă
ri profesorului... Am
înv
ăţ
at altfel
...
ş
i sper
ă
m c
ă
rezultatele vor r
ă
spl
ă
ti eforturile noastre , dar
ş
i publicul, pe p
ă
rin
ţ
ii
ş
i profesorii no
ş
tri, invita
ţ
i s
ă
urm
ă
reasc
ă
acest spectacol. AUTORUL: - Încep s
ă
în
ţ
eleg... Am fost un institutor care a muncit cu d
ă
ruire în slujba micilor s
ă
i elevi. M
ă
bucur c
ă
voi fi spectator
ş
i c
ă
opera mea se cite
ş
te înc
ă
... NARATORUL: - Nu numai c
ă
se cite
ş
te, dar Povestea lui Harap-Alb a fost subiectul la examenul de bacalaureat de anul acesta. AUTORUL: - Ia auzi! Dar pe la casa lui Pavel ciubotarul de pe Uli
ţ
a R
ă
d
ăş
enilor a
ţ
i fost ? C
ă
doar suntem la F
ă
lticeni... NARATORUL: - Desigur! A fost prima noastr
ă
activitate. Acum, v
ă
rug
ă
m s
ă
v
ă
al
ă
tura
ţ
i publicului. Sunte
ţ
i invitatul nostru de onoare. (
Naratorul conduce pe autor,
oferindu-i un loc în public.
) „Dar ia s
ă
nu ne dep
ă
rt
ă
m cu vorba
ş
i s
ă
-ncep a dep
ă
na firul pove
ş
tii”. S
ă
intre în scen
ă
craiul
ş
i fiii lui, pentru ca toat
ă
lumea s
ă
afle care sunt
situa
ţ
ia
ini
ţ
ial
ă
ş
i
intriga.
CRAIUL: - „ Iaca ce-mi scrie fratele meu
ş
i mo
ş
ul vostru. (
Are în mân
ă
scrisoarea lui
Verde - împ
ă
rat
.) Care dintre voi se simte destoinic a împ
ă
r
ăţ
i peste o
ţ
ar
ă
a
ş
a de mare
ş
i bogat
ă
, ca aceea, are voie din partea mea s
ă
se duc
ă
, ca s
ă
împlineasc
ă
voin
ţ
a de pe urm
ă
a mo
ş
ului vostru.”
2 FIUL CEL MARE: - „Tat
ă
, cred c
ă
mie mi se cuvine aceast
ă
cinste...” (
Iese mândru,
convins c
ă
va reu
ş
i. Iese
ş
i craiul. Fiul cel mare se întoarce speriat, peste câteva clipe. Se întorc în acela
ş
i moment.)
CRAIUL: - „Da’ ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? Aista nu-i semn bun , dup
ă
cât
ş
tiu eu.” FIUL CEL MARE: „ – De uitat n-am uitat nimica, tat
ă
, dar prin dreptul unui pod, mi-a ie
ş
it înaintre un urs grozav...
Ş
i cu mare ce sc
ă
pând din labele lui, am g
ă
sit cu cale s
ă
m
ă
întorc la dumneata acas
ă
decât s
ă
fiu prad
ă
fiarelor s
ă
lbatice.
Ş
i de acum înainte, duc
ă
-se, din partea mea, cine
ş
tie, c
ă
mie unuia nu-mi trebuie nici împ
ă
r
ăţ
ie, nici nimica; doar n-am a tr
ă
i cât lumea, ca s
ă
mo
ş
tenesc p
ă
mântul.” CRAIUL:” - Despre asta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede treaba c
ă
nici tu nu e
ş
ti de împ
ă
rat, nici împ
ă
r
ăţ
ia de tine... Numai a
ş
vrea s
ă
ş
tiu, cum r
ă
mâne cu mo
ş
u-t
ă
u? ” FIUL MIJLOCIU: „ – Tat
ă
, s
ă
m
ă
duc eu, dac
ă
vrei.” CRAIUL:” – Ai toat
ă
voia de la mine, f
ă
tul meu, dar mare lucru s
ă
fie de nu
ţ
i s-or t
ă
ie
ş
i
ţ
ie c
ă
r
ă
rile. Mai
ş
tii p
ă
catul, poate s
ă
-
ţ
i ias
ă
înainte vreun iepure, ceva, ...
ş
i popâc! M-oi trezi cu tine acas
ă
, ca
ş
i cu frate-t
ă
u... Dar d
ă
, cearc
ă
ş
i tu...” (
Cei doi, craiul
ş
i fiul mijlociu, ies
ş
i reintr
ă
în scen
ă
, mimând dialogul precedent
ş
i lupta cu ursul.)
CRAIUL: „ - Din trei feciori câ
ţ
i are tata, nici unul s
ă
nu fie bun de nimica? Apoi, drept s
ă
v
ă
spun, atunci degeaba mai strica
ţ
i mâncarea, dragii mei... S
ă
umbla
ţ
i numai a
ş
a, de frunza fr
ă
sinelului ...
ş
i s
ă
v
ă
l
ă
uda
ţ
i c
ă
sunte
ţ
i feciori de crai... Cum v
ă
d eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea voastr
ă
; la sfântul A
ş
teapt
ă
s-a împlini dorin
ţ
a lui. Halal de nepo
ţ
i ce are!” (
Fiul cel mic se retrage într-un col
ţ
, sup
ă
rat. Craiul
ş
i fiii cei mari ies din scen
ă
. Apare sfânta Duminic
ă
, mimând comportamentul unei cer
ş
etoare. Fiul de crai o miluie
ş
te doar dup
ă
ce este de trei ori rugat.)
FIUL CEL MIC: „-
Ţ
ine, m
ă
tu
şă
, de la mine mai pu
ţ
in, de la Dumnezeu mai mult.” SF. DUMINIC
Ă
: „ - De unde dai, milostivul Dumnezeu s
ă
-
ţ
i deie... Pu
ţ
in mai este
ş
i ai s
ă
ajungi împ
ă
rat care n-a mai stat pe fa
ţ
a p
ă
mântului...”
(Cei doi ies, sf
ă
tuindu-se. Intr
ă
naratorul.)
NARATORUL: -
Ş
i sfânta Duminic
ă
îi spune cr
ă
i
ş
orului cum s
ă
aleag
ă
calul, de unde s
ă
ia hainele
ş
i cum s
ă
cure
ţ
e armele tat
ă
lui s
ă
u, apoi dispare. Craiul se mir
ă
de cererile fiului, preg
ă
tindu-i aceea
ş
i surpriz
ă
, la cap
ă
tul podului. De ce o fi a
ş
a de furios calul? Uite, prime
ş
te lovituri de frâu peste cap…
Ş
i de ce o fi atât de urât? Aha! Înc
ă
nu a mâncat j
ă
ratic
ş
i nu s-a scuturat
de trei ori
… De ce de trei ori? Pentru c
ă
a
ş
a e în pove
ş
ti: trei fii, trei fete, trei probe… Iat
ă
cât de frumos e acum calul! Fiul de crai, care înc
ă
nu are un nume, a câ
ş
tigat un tovar
ăş
de n
ă
dejde
ş
i î
ş
i ia r
ă
mas bun de la tat
ă
l s
ă
u. Iar noi ne afl
ă
m, de cât
ă
va vreme, în plin
ă
desf
ăş
urare a ac
ţ
iunii
. (
Intr
ă
craiul
ş
i fiul cel mic, preg
ă
tit de plecare
.) CRAIUL:” - F
ă
tul meu, bun tovar
ăş
ţ
i-ai ales… Mergi de-acum tot înainte, c
ă
tu e
ş
ti vrednic de împ
ă
rat. Numai
ţ
ine minte sfatul ce-
ţ
i dau: în c
ă
l
ă
toria ta ai s
ă
ai trebuin
ţă
ş
i de r
ă
i
ş
i de buni, dar s
ă
te fere
ş
ti de omul ro
ş
, iar
ă
mai ales de cel spân, cât îi putè; s
ă
n-ai de-a face cu dân
ş
ii, c
ă
ci sunt tare
ş
ugube
ţ
i.” NARATORUL: - “
Ş
i se cam duc la împ
ă
r
ăţ
ie, Dumnezeu s
ă
ne
ţ
ie, c
ă
cuvântul din poveste înainte mult mai este.” Vede
ţ
i, aceasta e o
formul
ă
median
ă
, specific
ă
basmului… Ca narator, trebuie s
ă
le
ş
tiu pe toate, nu? Dar a
ţ
i mai auzit dumneavoastr
ă
de
3 c
ă
l
ă
torie f
ă
r
ă
peripe
ţ
ii? De în
ţ
elepciune f
ă
r
ă
experien
ţ
a vie
ţ
ii ? De copii care s
ă
-
ş
i asculte întotdeauna p
ă
rin
ţ
ii? A
ş
a
ş
i fiul de crai…
( Iese din scen
ă
. Apar fiul craiului
ş
i Spânul. Ies
ş
i intr
ă
în scen
ă
de trei ori.)
SPÂNUL : “- Bun întâlni
ş
ul, voinice! Nu ai trebuin
ţă
de slug
ă
la drum?” FIUL CEL MIC: “- Poate s
ă
am, poate s
ă
n-am.” SPÂNUL: “- Bun
ă
calea, drume
ţ
ule!” FIUL CEL MIC: “- Bun
ă
s
ă
-
ţ
i fie inima, cum
ţ
i-i c
ă
ut
ă
tura! SPÂNUL: “- Nu cumva ai nevoie de slug
ă
, voinice?... Locurile aiestea sunt
ş
ugube
ţ
e…” FIUL CEL MIC: “- …M-oi mai sluji
ş
i eu singur, cum oi putè…” SPÂNUL:”- S
ă
rmane omule, r
ă
u drum ai apucat! … Întoarce-te înapoi, ori, ie-
ţ
i în ajutor pe cineva. Chiar
ş
i eu m-a
ş
tocmi la d-ta, dac
ă
ţ
i-a fi cu pl
ă
cere. FIUL CEL MIC: “A
ş
a ar trebui s
ă
urmez, … dar
ţ
i-oi spune drept: tata mi-a dat în grij
ă
s
ă
m
ă
feresc de omul ro
ş
, iar
ă
mai ales de cel spân cât oi putè… dar trebuie s
ă
te ieu cu mine, dac
ă
zici c
ă
ş
tii bine locurile pe aici.”
(Cei doi merg al
ă
turi. Spânul cere plosca
ş
i vars
ă
apa. Mimeaz
ă
coborârea în fântân
ă
.)
SPÂNUL: „Ei, da’ ce r
ă
coare-i aici! Ia vâr
ă
-te
ş
i d-ta oleac
ă
, s
ă
vezi cum ai s
ă
te r
ă
core
ş
ti...”
(Fiul de crai coboar
ă
; spânul pune un capac imaginar deasupra.)
SPÂNUL: „- Alelei, fecior de om viclean ce te g
ă
se
ş
ti; tocmai de ce te-ai p
ă
zit n-ai sc
ă
pat! Ei, bine c
ă
mi te-am c
ă
ptu
ş
it! Acum, s
ă
-mi spui tu cine e
ş
ti, de unde vii
ş
i încotro te duci, c
ă
, de nu, acolo î
ţ
i putrezesc ciolanele! ... De-acum înainte s
ă
ş
tii c
ă
te cheam
ă
Harap-Alb; aista
ţ
i-i numele,
ş
i nu altul...
Ş
i de azi înainte, eu o s
ă
fiu în locul t
ă
u nepotul împ
ă
ratului, iar
ă
tu, sluga mea;
ş
i atâta vreme ai a m
ă
sluji, pân
ă
când îi muri
ş
i iar îi înviè.” NARATORUL II: - Eroul nostru are de acum un nume, iar prezentarea noastr
ă
un alt narator. A
ş
a am stabilit. S
ă
avem fiecare câte un rol. Ei, abia acum încep adev
ă
ratele probe, iar în poveste sunt trei, ba nu, mai multe, de fapt, ca în via
ţă
. De unde
ş
tie Spânul c
ă
Harap-Alb va muri
ş
i apoi va învia? Asta-i alt
ă
poveste... Ne afl
ă
m la curtea lui Verde-împ
ă
rat. Bine a tr
ă
it Spânul acolo! Iar Harap-Alb st
ă
tea la grajd, cu slugile, p
ă
lmuit, dispre
ţ
uit, pus la grele încerc
ă
ri. „Fetele împ
ă
ratului îns
ă
priveau la veri
ş
or... cum prive
ş
te cânele pe mâ
ţă
ş
i li era drag ca sarea-n ochi.” (
Intr
ă
împ
ă
ratul
ş
i cele trei fiice, Spânul, Harap-Alb. Fetele mimeaz
ă
dezaprobarea fa
ţă
de comportamentul Spânului.)
SPÂNUL: „Tu s
ă
ş
ezi la grajd nedezlipit... Na-
ţ
i o palm
ă
, ca s
ă
ţ
ii minte ce
ţ
i-am spus!” O FIIC
Ă
A ÎMP
Ă
RATULUI: „ - Vere, nu faci bine ce faci. Dac
ă
a l
ă
sat Dumnezeu s
ă
fim mai mari peste al
ţ
ii, ar trebui s
ă
avem mil
ă
de dân
ş
ii, c
ă
ş
i ei, s
ă
rmanii, sunt oameni.” NARATORUL II: -
Ş
i toate-i pl
ă
ceau Spânului : s
ă
l
ăţ
ile din Gr
ă
dina Ursului, pietrele nestemate cu care era împodobit
ă
pielea cerbului... Dar calul
ş
i sfânta Duminic
ă
îi erau al
ă
turi, ajutându-l s
ă
treac
ă
peste greut
ăţ
i.
(Intr
ă
împ
ă
ratul, Harap-Alb, Spânul.)
ÎMP
Ă
RATUL VERDE: „ – Nepoate, mai mâncat-ai s
ă
l
ăţ
i de aceste de când e
ş
ti?” SPÂNUL:”- Ba nu, mo
ş
ule, tocmai eram s
ă
v
ă
întreb de unde le ave
ţ
i, c
ă
tare-s bune!” ÎMP
Ă
RATUL VERDE: „-Te crede mo
ş
ul, dar când ai
ş
ti cu cât
ă
greutate se cap
ă
t
ă
...” SPÂNUL: „ – Doamne, mo
ş
ule, de nu mi-a aduce sluga mea s
ă
l
ăţ
i de acestea
ş
i din piatr
ă
seac
ă
, mare lucru s
ă
fie!”
Răsplătiți-vă curiozitatea
Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.