Ion Pillat ca poet nu e neaparat original , dupa cum spune de la inceput George Calinescu .

El va fi totdeauna un colectionar pios de poezie , bibliofil si bibliograf infrigurat, mereu in current cu progresele specialitatii , mereu adaptat altui mod de poezie , uneori in forma unei cvasitraduceri , inaparente la un examen superficial. Pillat nu a fost multa vreme poet original , a fost in Acord cu toate curentele vremii sale , cat este in tara scrie in maniera semanatorista , trecand la Paris cunoaste mai bine parnasianismul , simbolismul Visari pagane . Poetul e in continuare symbolist si in volumul urmator eternitati de-o clipa . Urmatorul volum inseamna deja regasirea unei modalitati descoperite in tara si ilustreaza in ciclul casa amintirii cuprinde poezii dintre anii 1908-1910. Acest volum se cheama Gradina intre zidri , metafora a satului natal pe linie (materna ) paterna . Dar volumul care il consacra , dedicate in intregime satului se cheama Pe Arges in sus . Urmeaza Satul meu , Biserica de alta data Caietul verde apoi poetul intoarce prin influenta universului marin Tarmul pierdut , tainic , ajunge si la o poezie clasicista Scutul Minervei sa Poeme intr-un vers . In concluzie Pillat e poet original si traditionalist incepand cu volumui pe Arges in sus , Aici poetul evoca satul dar nu conventional ci cu un cadru real , simbolurile fiind Argesul , Florica , Golesti , pridvorul , livezile , bunicul , bunica , camara cu fructe. Ion pillat se revendica in mod clar din inaintasii Cosbuc , Bolintineanu , dar mai cu seama din Alecsandri . Dar cum Alecsandri e un poet Clasicist in poezii si el va inbina traditia cu o tema noua mai moderna , timpul , creind astfel o specie noua , pastelul psihologic. Echilibrarea poeziei sale ilustreaza in orice etapa predispozitia spre classicism Poezia domnului Pillat e transpunerea poeziei lui Alecsandri prin tot progresul de sensibilitate si prin toate prefacerile limbii, aceeasi viziune idilica a naturii , aceeasi seninatate patrunsa insa si de un sentiment eleagiac, de-I creste emotioneitatea si deci lirismul si aceeasi simplitate de limba . 1891-1945 , e omul care a facut razboiul si moare dupa aceasta experienta ingrozitoare. Anotimpul preferat de el e toamna . A si alcatuit niste antologii Antologia toamnei si Antologia poetilor de azi . Coordonatele liricii pilatiene se defines din primul volum , Casa amintirii , privit doar ca un olum de factura samanatorista . Umanismul inspiratiei sale este universul mosiei stramosilor ,strabunilor , cu tot ce are universul mai reprezentativ . Casa traditionala decorate cu un sentiment puternic al traditiei , al stramosilor. Viziunea samanatorista consta in imaginea stramosilor cu fete sterse de sfinti E casa amintirii , o casa cu pridvor , cu lucarne si chilimuri pe-ncaperi zidite, si-n pereti icoane . Tabloul este eterizat , e in afara timpului In casa amintirii nu-I astazi si nu-I ieri ca ai orologiului vremii a incetat sa bata .

Dar volumul in care se anunta pregnant pasteul psihologic este Gradina intre ziduri iar modelul Alecsandrian e cat se poate de evident si prin titluri Balta , Seara la Miorcani replica la pastelul Serile la Mircesti . Cele doua pasteluri amintite pastreaza inca ecouri simboliste. Balta este un loc in mijlocul baraganului care se lupta cu seceta Ajuns pata moarta prinsa intr-un inel de sara . Dar in spirit simbolist poetul reface prin propria fantezie si prin eros un spatiu paradisiac. E un simbolism descriptive florar. Seara la Mioran e o incercare de percepere a unui tablou terestru redat prin imagini acvatice . Poezia aceasta pastreaza inca perspectiva simbolista . Dealurile molcome din jurul Mioranului ii apar poetului ca valurile oceanului Pacific iesi din satul alb si vino sa vedem ca de pe plaja /Cum latindu-si unduirea urca unduind pamantul / Largul Ocean Pacific ce-si incremeni avantul . Poezia insa inspira acel echilibru al clasicismului dar treptat poezia capata acel ton elegiac modern in imaginatia poetului turnul bisericii e asemenea unui fag de piatra . Carutele care se intorc in sat sunt corabii, iar vitele alea razlatite sunt asemeni unor pescarusi . Volumul de pe Arges in sus cuprinde mai multe arte poetice . Prima arta poetica a volumului se cheama : Ctitorii . Ambele forme se justifica de vreme ce poetul aminteste pe ctitotul de pe Arges , dar pentru ca e un poet modest nu se poate situa langa marele ctitor. Atunci accentual plauzitbil e cel de feminine plural prin care poetul depune efortul de a-si construe un univers poetic . E intai si intai o fixare in timp a universului dar un timp eternizat, apoi universul are o coordonata geografica precisa : Confluenta Argesului si a raului Doamnei un peisaj proiectat pe un fundal care reprezinta Negoiul Cand alb Negoiul toamna de ceruri se atinge ; apoi fixand coordonata pamantului strabun aceasta ctitorie cuprinde livezile cu pruni , podgoriile zavoiul . Poetul adauga alte imagini ale traditiei , care cu boi imaginea pridvorului casei strabune. Poezia este insa strabatuta de la un capat la altul de obsesia poetului , timpul. Acesta este universul copilariei poetului , cu aceasta se identifica si la maturitate , iar acum poetul incearca sa desluseasca trecutul an cu an , chiar daca timpul apasa , atmosfera e senina echilibrata, poetul insa adopta aceeasi poza ca a lui Alecsandri aflat la gura sobei . Focul e un simbol al spiritului permanent , dar timpul il infioara : sa stau pe cand afara se stinge orice soapta / privind cenusa calda din vatra mea/ De-acum si sa aud deodata cu-nfiorare cum / Trazneste amintirea ca o castana coapta . Acesta este spatial legitim al copilariei pierdute . In acest cardru poetul isi adduce aminte de ctitorii , bunica si bunicul acum batran sau chiar bunicul cel pierdut , iar timpul ramene mereu suspendat intre astazi si atunci . Volumul insa e grupat in cicluri Batranii Trecutul viu Florica . Batranii e o replica a lui Epigonii arta poetica a lui Eminsecu , desi la fel un poem amplu, in aceeasi maniera scris adica invocand strabunii spirituali. Poezia este insa inchipuita ca o alegorie ; poetul prezinta allegoric drumul sau artistic. Dupa o prima strofa in care isi reaminteste coordonatele initiale ale creatiei sale , cel mai adesea straine ulmii lui Virgiliu si Eminesciene. Drumu l sau brusc coteste si apare campia Aegesului. Pe acest fundal se proiecteaza orasul copilariei, Pitestiul si dealul de la Florica, o deal de la Florica , in toamna drag imi esti , precum Eminescu Pillat invoca pe inaintasi printr-o metafora un epitet o comparative .

Poemul Batranii fixeaza in noul univers al inspiratiei poetului , e acelasi univers ca in Ctitori. E tot Argesul biet rau de munte/ de un poet sa-l faca nemuritor in carte . Acest spatiu e definit apoi de zavoiul din Florica . In universul pillatian in relatie cu pamantul sunt vazuti strabunii . Poetul evoca in poezii distincte chipul bunicilor odaia bunicului ,ochelarii bunicii . Castanul exprima vechimea neamului fiind solid infipt in pamantul mosiei. In acest univers orice colt inspira legatura cu inaintasii cu strabunii , natura e cadrul vietii dar si al mortii stramosilor. Buncul sau sa cununat cu moartea ca-n basmult Mioritei te-ai cununat cu moartea ca-n bamul Mioritei . Transparent in acest univers o viziunea transciscana. Spiritual bunicului mort asemenea spiritului lui Dumnezeu e presimtit in elementele naturii. Zumzet de albine si imprastiat parfum. Multe pozii au titluri toponime Spre Izvorani . Padurea din valea mare,Cucul din valea popii , Parcul Golestilor , Adio la Florica . Bunicul si bunica formeaza aici perechea mitica , ctitori ai unui neam , iar Florica devine o zeitate tutelara, cel mai adesea redata prin metafore care implica umanizarea . Cele mai multe metafore sunt redate prin substantive la feminine . Pitoreasca Florica este mama , icoana , mireasa, mosie mormant, psaltire. Deci este ca o zeitate primordial Genitrix. Florica inflorita in mai ca o mireasa /Rumeneste iar la sanu-ti copilul ce eram , dar poetul , copilul de odinioara e narator , la epuizarea unor datini. De aceea cel mai adesea acel timp apare aici incremenit.