Cuprins I.

Iroducere1

Abordarea teoretica.2 Capitolul 1.1Alcoolismul.2 1.1Definitie.si.caracterizaregeneral.alcoolismului1 1.2Clasificare alcoolismului.10 13. Stadii in dezvoltarea alcoolismului..15 1.4. Consecinte ale consumului de alcool..20 15. Tratamente22 16. Relatiile dintre depresie si alcoolism..25 Capitolul 2 Depresia.29 21. Definitie si caracterizare general..29 22. Simptome in episodul depresiv31 23. Clasificarea si diagnosticarea depresiei..33 2.4. Evaluarea depresiei..39 2.5. Tratamente44 2.6. Concluzii45 Capitolul 3-Terapia sugestiv50 3.1. Caracterizarea general a fenomenului sugestiv50 3.2. Relaxarea53 3.3. Fenomenul hipnotic.58 3.4. Hipnoterapia.63 3.5. Hipnoterapia in alcoolism.67 II Cercetarea68 1. Obiective..68 2. Ipoteze69 3. Subiectii participanti la cercetare.69 4. Metode si tehnici utilizate69 5. Studiu de caz..69 III. Concluzii..112

Anexe.113 IV. I. Bibliografie120 Introducere

In Romania alcoolismul nu este privit ca o boala, cel putin nu de masele largi ale populatiei. Desi in S.U.A. sau in vestul Europei exista o adevarata cultura, un intreg arsenal de metode de remediere a acestei tulburari, in tara noastra, care se confrunta cu aceasta problema, nu exista o promovare la nivel national a metodei de prevenire si combatere a abuzului de alcool. Exista intr-adevar centre de dezintoxicare, dar foarte putin mediatizate. Pe langa aceasta se poate adauga si faptul ca majoritatea acestor clinici sunt incluse in cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor, ceea ce induce o piedica in recunoasterea acestei tulburari. Abuzul de alcool este intalnit la toate nivelurile sociale, indiferent de varsta si sex. Implicatiile alcoolismului in Romania nu sunt pe deplin constientizate. In societatea noastra alcoolicul nu este perceput ca un individ care sufera de o boala, ci ca o persoana care ,,bea ca sa-si inece necazurile. Dincolo de aceasta expresie, exista celelalte aspecte ale alcoolismului ce nu sunt percepute de majoritatea populatiei. De exemplu, dupa cum au mentionat mai multi autori, exista o relatie foarte stransa intre alcoolism si depresie. Aceasta din urma poate fi atat un factor declansator al consumului abuziv de alcool, dar in acelasi timp si un efect devastator pentru cel in cauza si celor din jurul acestuia . Pe fondul acestei teorii am presupus ca ameliorand starea de depresie a unui pacient alcoolic scad sansele de recidiva. In general persoanele depresive au o stima de sine foarte scazuta. Terapia sugestiva a aparut ca o solutie valabila pentru aceasta tulburare deoarece antrenamentul autogen al lui Schultz utilizat in aceasta cercetare contine sugestii de intarire a eului. 1. Alcoolismul 1.1 Definitie si caracterizare general Consumul de alcool face parte integrant din viata societtii omenesti din cele mai vechi timpuri, substanta fiind apreciat pentru efectele sale euforizante si anxiolitice. Consecintele negative ale abuzului de alcool episodic sau cronic, atat pe plan individual, psiho-biologic, cat si pe plan colectiv, socio-familial si profesional sunt cunoscute de m ult timp, problema constituind obiectul a numeroase cercetri odat cu medicalizarea notiunii, prin introducerea termenului de alcoolism de ctre Magnus Huss (1849). In ultimul timp s-a inregistrat o crestere ingrijortoare a consumului de alcool la nivel global, cu importante consecinte nefavorabile, medicopsihologice, precum si socio-economice. Inc din 1967 Organizatia Mondial a Snttii a initiat programe speciale de combatere a abuzului de alcool, obiectivul devenind prioritar in ultimii ani in preocuprile expertilor acestei organizatii, intrucat se consider c alcoolismul reprezint a patra problem de sntate public in lume. Divergentele privind definitia alcoolismului si criteriile de incadrare diagnostic, precum si dificulttile legate de depistarea si inregistrarea cazurilor si deficitele de organizare a asistentei medico-psihologice a alcoolicilor fac aproximative estimrile epidemiologice in intreaga lume. Cu toate acestea, date furnizate de O.M.S. la inceputul deceniului trecut apreciau c un sfert din populatia globului este dependent de alcool sau de alte droguri. Analiza incidentei fenomenului semnala cresterea consumului de buturi alcoolice la tineri si varstnici, pre cum si la femei. Se considera c 90% din populatia globului este consumatoare de alcool, 10% fiind consumatori abuzivi. In ultimii ani s-a constatat o crestere considerabil a productiei si implicit a consumului, atestat de date statistice, alcoolul constituind drogul major al societtii europene si nord-americane, dar rspandindu-se din ce in ce mai mult si in alte zone geografice (Africa, Australia, Extremul Orient), cuprinzand grupuri populationale ale cror traditii exclud formal folosirea lui (musulmani, populatii latino-americane). Tehnologia elaborrii alcoolurilor comestibile s-a modificat in ultimii ani, numerosi congeri, aditivi si poluanti prezenti in buturile alcoolice, adugandu-si probabil propria lor toxicitate la toxicitatea alcoolului. Internationalizarea dezvoltrii industriei alcoolului, crestere a mobilittii grupurilor populationale au dus implicit la internationalizarea patternurilor de consum. Marile prefaceri sociale (urbanizare, 242d33c industrializare, etc.) constituie in esent factori indiscutabili de progres, dar au si consecinte negative printre care si cresterea consumului de alcool, rspandit in toate straturile sociale, dar predominand la cei care dispun de strategii precare de a face fat stresului, la cei cu probleme de a daptare (imigranti, someri), acestia avand in general un status economic si cultural inferior, cu toate implicatiile pe care le presupun. Pe plan economic si social, consumul abuziv de alcool are consecinte importante, printre care incapacitate temporar de munc , accidente de munc, accidente rutiere, cresterea delicventei si criminalittii. Costul ingrijirilor medicale necesitate de alcoolici greveaz bugetul tuturor trilor. Studiul epidemiologic efectuat in 1974 pe un esantion de populatie urban din Bucuresti de ctre Institutul de Neurologie si Psihiatrie a evidentiat faptul c 5,55% din totalul patologiei psihiatrice in populatia general il reprezint alcoolismul cronic si complicatiile lu i psihice (V. Predescu, p. 634). In 1995 in S.U.A. 52% din populatie consumase alcool in ultima lun, 17% prezentase un episod de betie acut in ultima lun si 6% intruniser criteriile de mari butori (apud Kaplan, Sadock, 1998; D. Prelipceanu, 2003, p.74). 90% din populatia emisferei vestice consum alcool la un moment dat in cursul vietii, 30% au probleme temporare legate de abuzul de alcool, 10% din brbati si 3-5% din femei au probleme severe, repetate in anumite perioade ale vietii din cauza alcoolului (dependent, sindrom de sevraj, complicatii somatice), 20 -35% din cei care apeleaz la serviciile de sntate au o problem patologic (somatic sau/si psihic) provocat de alcool (apud Schuckit 2000, D. Prelipceanu, 2000, p. 74). Geneticienii consider c rudele apropiate ale alcoolicilor prezint un risc de 3-4 ori mai mare de a intampina probleme severe legate de consumul de alcool. Gemenii monozigoti ai alcoolicilor sunt predispusi mai mult decat dizigotii, copiii alcoolicilor adoptati de familii de non-alcoolici au risc de 4 ori mai mare de a deveni alcoolici decat copiii printilor non -alcoolici (D. Prelipceanu, 2000, p. 76). Cloninger in 1987 si alti cercettori au

descris dou tipuri de alcoolici: tipul I care se caracterizeaz printr -un debut tardiv, printr-o dependent psihic mai puternic decat cea fizic, dar si prin sentimente de culpabilitate dup abuz si tipul II cu heritabilitate crescut (transmisie tat-fiu, asociaz alcoolismul cu antisocialitate comportamental crescut). Psihologii argumenteaz cu efectele anxiolitic, antidepresiv, relaxant ale alcoolului care ar determina triri psihologice de neputint in fata stresului la cei cu profil psihologic dominat de nevrotism. Consumul patologic de alcool este legat de efectele sale psihotro pe: pentru multi plcerea, pentru unii anihilarea angoasei. Or angoasa, simptom major al patologiei mentale, poate fi d up J. Bergeret expresia unei structuri psihotice, a unei structuri nevrotice sau a anumitor stri limit. Recursul la alcool poate linisti tensiunile, dar numai temporar, de unde nec esitatea de noi libatii, ceea ce poate insemna intrarea pe calea dependentei. Psihiatria traditional s-a artat relativ putin rodnic in sectorul alcoologic, cu exceptia relatiilor posibile dintre alcoolism si depresie: observatii clinice si studii genetice tind s pun in evident, in anumite cazuri, alcoolismul si strile depresive (G. Winokur, 1972). Psihanaliza a elaborat la inceputul secolului ipoteze psihogenetice, ea punand in cauz cel mai adesea anomalii sau alterri ale schemelor identificatoare initiale si deficite narcisice. Alte tipuri de studii se bazeaz pe informatii culese cu ajutorul testelor de eficient sau de personalitate, avand drept obiectiv discernerea trsturilor presupuse specifice pentru o personalitate alcoolic. Se studiaz de asemena conditiile de educatie si anomaliile parentale. Ansamblul acestor cercetri multiple, divergente, uneori contradictorii nu permit trasarea nici unui profil tipic. Dar ramane viu interesul pentru ipotezele formulate pe plan psihologic, incercandu-se a se rspunde provocrii pe care o reprezint opacitatea conduitei alcoolice. Comportamentistii sustin c alcoolismul este un comportament invtat prin premiere si intrire incepute dup primul co ntact cu alcoolul. Ipoteza socio-cultural se bazeaz pe faptul c exist un ansamblu de influente care se exercit asupra individului in msura in care el apartine unui anumit mediu, face parte dintr-un grup etnic definit, respectand moravuri si datini traditionale, sau in msura in care ader la o religie, la anumite conceptii metafizice sau morale. Influenta structurii societtii capitalist/socialist, rural/urban in care trieste individul are un rol important. In afar de aceasta, individul evolueaz la un nivel profesional stabil sau variabil in interiorul piramidei sociale. De asemenea modalittile educatiei sale, pozitia grupului su social fat de alcoolism au ponderea lor in conduitele individuale sau colective. De exemplu, in mod traditional, e vreii, consumatori de buturi alcoolice, au dintotdeauna reputatia de a rmane sobri. S. Snyder a efectuat mai multe anchete in S.U.A., demonstrand c procentajul alcoolismului in grupul acelora care practic efectiv aceast religie este deosebit de mic. In anii 80, ins, ob servarea diferitelor grupuri de imigranti in Israel a revelat faptul c problema alcoolismului exist realmente la aceast tanr natiune. Imigrantii irlandezi in S.U.A., foarte numerosi in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului XX, cel mai adesea de origine rural, au trebuit s fac fat unor mari dificultti de adaptare . Procentajul alcoolismului la indivizii care compun acest grup este foarte ridicat, ins de la a doua generatie el scade de la 38% la 20%. Comunittile chineze instalate in S.U.A. exercit, din cauza unor traditii culturale foarte vechi, un control familial si social vigilent fat de alcool, control pe care contactele cu civilizatia american nu l-au stirbit. Atitudinile culturale fat de alcool se exprim in anchetele de opinie public. Alcoolul simbolizeaz si evoc mu lt mai mult reuniunile agreabile si mesele bune decat eventualele decderi pe care le poate determina. Chiar dac il respinge pe alcoolic, societatea admite mitul betiei voiase si virile. Exist si factori economici care determin consumul de alcool. Acestia constituie totalitatea elementelor care privesc productia, distributia si consumul de alcool, precum si presiunile exercitate asupra grupului sau indivizilor care au interese angajate in acest sector de activitate. Astfel, etiologia alcoolismului este multifactorial. A distinge, a defini acesti factori multipli, a preciza m odul lor de actiune, a le atribui o valoare sunt operatii dificile, cu atat mai mult cu cat exist intotdeauna o intersectare si o interactiune a acestora. Conceptul de alcoolism-boal cu conotatii bio-psiho-sociale fundamentat in lucrrile lui Jellinek este acceptat unanim, persistand ins divergente privitoare la definirea lui drept cadru nosologic unitar, atunci cand se apeleaz pentru delimitare la criterii generale, med icale, psihologice, socioculturale. Afirmatia c alcoolismul este o maladie psihosocial, alcoolicul fiind un bolnav care si-a pierdut libertatea de a se abtine de la consumul de buturi alcoolice (Fouquet) corespunde unei realitti clinico-psihologice, dar nu si rigorilor unei definitii adecvate conceptual si utilizabile operational in practica medical (V. Predescu, p.657). Exist o distinctie net intre alcoolismul acut si cel cronic. Alcoolismul acut inseamn intoxicatie etanolic redus de la starea de impregnare alcoolic la betie, semnele ei disprand complet dup eliminarea toxicului. Alcoolismul cronic se manifest in timp si se datoreaz unor schimbri metabolice importante care regreseaz lent si nu totdeauna complet. El genereaz complicatii grave, dintre care cele mai frec vente sunt cele ale sistemului nervos si ale aparatului digestiv. Chiar inaintea aparitiei complicatiilor la alcoolicii cronici apar tulburri psihice importante, cu repercusiuni grave asupra adaptrii sociale si uneori pe plan medico-legal. Alcoolismul cronic implic, cu valoare definitorie, notiunile de tolerant si mai ales de dependent psihic si fizic. Ca si in cazul altor substante cu potential de adictie consumul cronic de alcool poate duce la aparitia tolerantei care semni fic necesitatea cresterii in timp a dozelor de substant pentru realizarea aceluiasi efect. Opus tolerantei este sensibilizarea care presupune realizarea strii de inebriere la cantitti din ce in ce mai mici de alcool. Dependenta psihic este mai precoce si semnific necesitatea psihologic imperioas, cu caracter patologic, de a continua consumul de alcool in vederea realizrii unei senzatii subiective de confort, pentru reducerea tensiunii psihice. Dependenta fizic este mai tardiv si semnific aparitia tardiv (dup cel tarziu 24 de ore) a unui sindrm de sevraj (abstinent) atun ci cand a fost intrerupt sau redus brusc consumul de alcool. Sindromul de sevraj presupune simptome somatice si psihice complexe, penibile pentru bolnav (tremurturi digitale si linguale, transpiratii, etc.) adesea extrem de grave (episoade confuzo-onirice, pan la delirum tremens). Alcoolismul cronic reprezint deci o toxicomanie care are o serie de caracteristici particulare. Astfel, prima sa particularitate o reprezint uzul rspandit al substantei, ceea ce face s existe un numr extrem de mare de cons umatori de alcool, dintre care numai aproximativ 10% ajung la alcoolism cronic. Intervalul de timp necesar pentru instalarea dependentei este mai indelungat in cazul alcoolului, comparativ cu alte substante cu potential adictiv, iar toleranta presupune mrirea dozei pan la de 3-4 ori doza uzual.

Consumatorii de alcool reprezint deci persoane care folosesc alcool ocazional (sau chiar relativ regulat), incadrandu -se ins intr-un pattern normativ de consum, care la randul su variaz la diferite grupuri pop ulationale, in diferite medii socio-culturale. La acestia inebrierile nu sunt certe si nu au un caracter constant, nu se noteaz consecinte negative pe plan socio -profesional sau familial, nu apar fenomene de tolerant sau dependent. O categorie aparte o constituie butorii sociali, persoane al cror consum de alcool este determinat in mare parte de existenta (in viata lor profesional sau particular) a unor ocazii care favorizeaz consumul, acesta avand deci un caracter mai sistematic decat in cazul simplilor consumatori de alcool. Pentru butorii sociali, alcoolul nu reprezint o necesitate, ci un prilej de relatie social de microgrup. Pot aprea in aceste cazuri fenomene de tolerant, dar nu si de dependent, consumul putand fi sistat fr efort deosebit si fr consecinte neplcute. Frecvent, butorii sociali reprezint o etap in dezvoltarea alcoolismului cronic, ei constituind din acest punct de vedere o populatie cu risc crescut. Aparitia unor elemente de utilizare patologic a alcoolului cum ar fi abuzul (insotit de consecinte negative socio-profesionale) sau dependenta (psihic si/sau fizic) defineste categoria de alcoolici sociali. Aparitia doar a dependentei psihice, in absenta unor compli catii somatice defineste, in acceptiunea unor autori, categoria de butori problem. Abaterea de la patternul normativ de consum presupune instalarea unei utilizri patologice a alcoolului, care defineste consu matorii abuzivi de alcool. Criteriile care delimiteaz aceast categorie sunt urmtoarele: pacientul insusi consider c bea prea mult, a incercat s reduc sau s intrerup consumul, dar nu a reusit; nu reuseste s -si controleze ingestia de buturi alcoolice, continuand aproape de regul pan la inebriere mai mult sau mai putin profund. Familia ii reproseaz consumul de alcool si/sau are dificultti familiale legate de acesta; are dificultti in relatiile interpersonale sau la locul de munc legate de alcool; are probleme judiciare (contraventii, infractiuni) legate de consumul de alcool; are perioade de black-out, amnezii circumscrise, totale sau partiale, fr pierderea constientei, in conditii de inebriere, devenind frecvent viol ent in astfel de situatii; are crize convulsive in cadrul intoxicatiilor acute, in absenta unor antecedente comitiale; consumul zilnic de alcool este absolut necesar pentru a face fat solicitrilor obisnuite; continu consumul de alcool in pofida unor recomandri medicale; bea alcooluri nebuvabile, cheltuieste o parte insemnat a veniturilor sale pentru alcool; prezint complicatii ale intoxicatiei acute; prezint sau a prezentat simptome de sevraj si/sau complicatii somatice (gastrit, steatoz hepatic, ciroz hepatic, neuropatie periferic). Se accept c existenta a dou dintre criteriile enume rate face diagnosticul probabil, el fiind cert cand sunt intrunite trei dintre ele. Definirea alcoolismului cronic constituie domeniul a numeroase controverse, comitetul de experti O.M.S. (Edwards, Gross, Keller, Moser, Room) recomandand chiar evitarea termenului in nomenclatur si clasificarea problemelor legate de alcool, domeniu pentru care au fost propuse dou concepte (1977, 1981): incapacittii legate de consumul de alcool notiune larg care include toate consecintele abuzului alcoolic, cu sau fr existenta dependentei alcoolice, de la consumatorii excesivi de alcool, la conduitele de alcoolizare, acestea din urm semnificand un proces patologic aflat inc in stadiul infraclinic; sindromul de dependent alcoolic notiune creia ii sunt recunoscute anumite lacune, dar care isi propune s reflecte o realitate psiho biologic, fr conotatii sociale care au caracter mai mult sau mai putin arbitrar. Diagnosticul sindromului de dependent alcoolic presupune existenta unor simptome care exprim perturbarea comportamentului fat de alcool (pattern de consum neintegrat normelor sociale, rezistent la intrirea negativ a alcoolizrii, pacientul continuand s b ea in acelasi mod, in pofida consecintelor nefaste individuale si socio-familiale resimtite), simptome care corespund unor tulburri psiho-biologice (semne si simptome de sevraj, ingestia de alcool in scopul atenurii disconfortului provocat de sevraj, fenomenul de tolerant). Termenul de alcoolism cronic se mentine totusi in acceptiunea curent semn ificand o tulburare de comportament cu determinism complex, sociopsihologic si biologic, manifestat prin consum repetat si excesiv de alcool, cu repercusiuni individuale, afectand sntatea psihic si somatic a butorului, precum si relatiile sale familiale si profesionale, statutul su economic si social. Criteriile diagnostice cvasiunanim recomandate implic fenomene clinice de utilizare patologic a alcoolului, existenta toler antei si a dependentei (cu aparitia simptomelor de sevraj in orice imprejurare care determin sistarea sau reducerea consumului), precum si aparitia complicatiilor somatice. Tipul si cantitatea de butur sunt putin relevante pentru diagnosticul de alcoolism cronic, la fel ca si durata consumului, date fiind diferentele individuale in privinta sensibilittii la alcool, a vitezei lui de metabolizare, a vitezei cu care se instaleaz toleranta si dependent a si a intervalului de timp in care apar complicatiile. Instalarea alcoolismului presupune un proces progresiv si multidimensional, ordonarea semnelor si simptomelor avand un grad mare de variabilitate individual (Jellineck, Lundquist). Nu exist o progresie inevitabil de la un stadiu la altul, in fiecare etap existand posibilitatea unei stabilizri sau chiar a revenirii la un stadiu anterior (Van Dijk,1972; Girici,1975; Edwards,1977). 1.2 Clasificarea alcoolismului Polimorfismul manifestrilor clinice si multitudinea problemelor de ordin psiho-social cu implicatii etiologice pentru consumul abuziv de alcool au determinat numeroase incercri de clasificare prin stabilirea unor tipologii variate sau prin diferentieri in functie de stad ialitatea procesului. Pe considerente clinice si etiologice, Fouquet (1948) a propus urmtoarea clasificare a alcoolismului: Alcoolite la cei care beau din obisnuint (sau pentru completarea ratiei calorice, considerent care are o acceptiune limitat). Pacient ii sunt in general de sex masculin, ei consum zilnic alcool in cadrul microgrupului soc io-familial, inebrierile fiind destul de rare. Debutul consumului este in general precoce, in adolescent. Anumite profesiuni sunt mai expuse (in alimentatia public, in industria buturilor alcoolice, etc.) si exist factori

favorizanti socio-culturali (microgrupul, inabilitatea organizrii timpului liber, etc.). Depistarea acestor cazuri este in general tardiv, legat cel mai des de un incident pentru care alcoolul este un factor favorizant. Alcooloze care se instaleaz pe fondul unei personalitti nevrotice, putand fi singura manifestare aparent a strii morbide. Debutul consumului are loc la varsta adult, este de obicei progresiv, insotit de episoade depresive. Mai rar, se noteaz un debut brutal, cu ca racter reactiv. Evolutia imediat este favorabil, dar recderile sunt frecvente, prognosticul fiind rezervat. Depistarea este mai facil, pacientii solicitand frecvent spr ijin medical din proprie initiativ. Atunci cand consumul de alcool se instaleaz la o personalitate psihopat, debutul este mult mai precoce (in adolescent, chiar in copilrie) si se noteaz frecvent stri de betie patologic. Somalcooloze care apar in contextul unor psihoze acute sau cronice (psihoz maniaco -depresiv, schizofrenie). Ameliorarea strii psihice are drept consecint si reducerea sau chiar sistarea consumului de alcool. Cea mai rspandit este clasificarea lui Jellinek (1960) care descrie mai multe tipuri de alcoolism, definindu -le caracteristicile: Alcoolismul alfa presupune o dependent psihologic fat de alcool la care subiectul recurge simptomatic si episodic, in situatia de stres sau ca urmare a unor suferinte fizice, in scop tranchilizant si euforizant; la baza acestui tip de alcoolism exist o organizare nevrotic a personalittii; exist posibilitatea abtinerii, consumul nu este progresiv, se mentine controlul, nu apar fenomene de sevraj. Alcoolismul beta presupune o perioad indelungat de ingestie, care are drept urmare aparitia unor complicatii somatice (digestive, hepatice, neurologice), a unui deficit nutritional; consumul de alcool se face in virtutea unor obiceiuri socio-culturale, sistarea lui este posibil si de obicei lipsit de tulburri de sevraj. Alcoolismul gamma presupune o dependent fizic cert, sistarea consumului determinand simptomatologi e de sevraj; cresterea tolerantei tisulare fat de alcool duce la consum progresiv cantitativ, apare pierderea controlului asupra cantittii ingerate; comporta mentul bolnavului are implicatii socio-familiale importante. Alcoolismul delta semnific consum continuu de alcool, reducerea sau suprimarea lui pe termen foarte scurt (1-2 zile) ducand la aparitia simptomatologiei de sevraj. Alcoolismul epsilon este superpozabil cu dipsomanie grav. Subliniind c notiunea de dependent este elementul esential care diferentiaz diversele forme de alcoolism cronic, Lereboullet (1980) consider c stadiile alfa si beta descrise de Jellinek corespund notiunii de butor excesiv, stadiile gamma si delta implicand dependent propriu-zis care se manifest diferit, in functie de habitudinile nationale de consum: In trile latine, consumul cotidian (in general de vin) este repartizat pe parcursul intregii zile, pacientul fiind capabil s-si limiteze ingestia in vederea evitrii inebrierii; el nu reuseste ins s intrerup ritmul ingestiei si fenomenele de sevraj sunt prezente dimineata, cedand dup prima administrare de alcool; In trile anglo-saxone, alcoolizarea se bazeaz mai ales pe buturi distilate, dependenta psihologic fiind primordial si alcool ul fiind folosit mai ales ca tranchilizant; se noteaz cel mai frecvent alcoolism beta si gamma; alcoolizarea este masiv vesperal, la sfarsitul sptmanii, inebrierea este aproape regul, atat la brbati cat si la femei, mediul fiind tolerant; exist posibilitatea ca pacientii s mentin sobrietate cateva zile sau chiar cateva sptmani. Trebuie mentionat tendinta contemporan, mai ales la populatia tanr si in straturile sociale cu nivel economic ridicat, ctre alcoolizri episodice, mai mult sau mai putin masive, deseori pan la inebriere cu frecvent variabil. Mayer Gross si colaboratorii si (1970) propun o clasificare a tipurilor de alcoolism superpozabil in mare msur cu cea a l ui Jellinek. Ei descriu ca form separat alcoolismul simptomatic in care consumul de alcool este secundar unei tulburri nevrotice, psihotice sau organice, primele semne de impregnare etanolic evoluand cu simptomatologia psihic subiacent. In aceste cazuri, tratamentul trebuie s se adreseze in primul rand tulburrilor psihice, dar instituirea lui este conditionat de rezolvarea problemei alcoolului. Acest punct de vedere redevine actual in d emersurile teoretice (dar cu implicatii clinico-terapeutice) ale unor autori contemporani (Cavenar si Brodie, 1983), care propun d iferentierea conceptual a alcoolismului primar de cel secundar (in sensul lui Shuckit si Winokur), cu sublinierea c nu este vorba de forme care se exclud mutual, ci dimpotriv, de obicei coexist la acelasi pacient. In cazul alcoolismului primar, accentul se pune pe patternul de comportament in sine fat de alcool, care nu este rezultatul unei tulburri afectiv cognitive sau de personalitate, ci semnific mai curand o paradigm comportamental bazat probabil pe comportamente transmis e genetic si relativ independent de ambiant. Alcoolismul secundar semnific acelasi comportament autodistructiv de utilizare a alcoolului, dar care este rezultatul unui s indrom psihopatologic major (boal afectiv, schizofrenie), al unei tulburri de personalitate sau al unu i conflict nevrotic. Au existat incercri de clasificare in sfera alcoolismului, pe baza trsturilor de personalitate ale alcoolicilor, pentrul studiul crora au fost folosite inventare si chestionare de personalitate, precum si teste obiective si msuri comportamentale.

Emery (1960) delimita butori sociali, reaparativi si indulgenti. Blum (1966) a sugerat o tipologie bazat pe stadiile de dezvoltare psihosexual, Sanford (1967) propune o tipologie functional, ingestia de alcool fiind evitant, facilitativ sau integrativ. O form clinic particular, acceptat de multi autori o constituie alcoolismul feminin, cel mai des solitar si secret, contr olat cu pudoare, in virtutea unor norme sociale si antrenand un sentiment de culpabilitate.Se con sider c abuzul cronic de alcool la femeie apare de obicei pe fondul unei organizri nevrotice, reprezentand compensarea unui dezechilibru, a unei conduite de esec. Deshaies (1963) descrie o form impulsiv (in care pulsiunea antreneaz satisfacerea imediat, fr lupt), o form compulsiv (caracterizat prin lupt, anxietate, culpabilitate) si forme mixte (in care alterneaz fazele impulsive cu cele compulsive). Datele unor studii mai recente (Allan si Cooke, 1986) atest extinderea consumului abuziv de alcool la femei, relatia dintre alcoolismul feminin si circumstantele existentiale prand a fi de interdependent si influentare reciproc, in sensul c, de multe ori, ambele apar drept consecinte ale unei tulburri de personalitate cu comportament impulsiv si agresiv. Trebuie mentionat frecventa relativ scurt a politoxicomaniei la femeile alcoolice, abuzul de alcool complicandu-se in aproximativ o treime din cazuri cu alte toxicomanii medicamentoase (Schuckit si Morrisey, 1979). Ca particularitate evolutiv, trebuie subliniat c alcoolismul degradeaz mai repede si mai profund femeia, atat biologic, cat si ca statut social si familial. Buturile alcoolice sunt definite ca solutii apoase de alcool etilic care contin arome, se obtin mai des prin fermentatie , proces biochimic complex comportand mai multe etape in care hidrantii de carbon se transform in etanol. El se produce sub influenta unor enzime ale a numitor microorganisme foarte rspandite in natur, in special drojdii. Aceasta explic fermentatia spontan a anumitor produse. Hidratii de carbon de diferite tipuri ca: glucoza, fructoza, zaharoza, amidonul, celuloza sunt prezenti in numeroase produse vegetale, cum sunt sucurile de fructe, tuberculii, cerealele, etc. Fermentatia alcoolic necesit o temperatur optim in jur de 30 C. Rezult dioxid de carbon si un lichid cu un continut de 3 -20% alcool. In acest mod se obtine vinul cu 9-14% alcool, din mustul de struguri. Berea provine din fermentatia gruntelor de orz supuse in prealabil unui proces de germinare artificial care transform amidonul in glucoz fermentabil. Ea contine 2 -85% alcool si adaos de hamei pentru arom si gust, dar si pentru controlul fermentatiei; un litru contine aproximativ 40g alcool pur, 40g de glucide si 4g de proteine. Cidrul este un produs de fermentatie a mustului proaspt de mere. Are o concentratie de 5% alcool; se obtine si un cidru dulce cu 2 -3% alcool; similar se obtine si o butur din pere. Hidromulul rezult prin fermentatia mierii de albine in solutie apoas. Buturile distilate, cu o concentratie mai mare de alcool decat a celor provenite prin fermentare se obtine prin vaporizarea alcool ului urmat de condensarea lui prin rcire. Alcoolul concentrat, de 40-60% a fost mult vreme remediul miraculos, rar si scump. Rac hiul si coniacul se obtin prin distilarea vinului. Tuica (palinca) rezult prin distilarea produselor de fermentare a prunelor. Vodca este obtinut prin dis tilarea alcoolului provenit prin fermentarea cerealelor. Ginul este obtinut prin distilarea mustului fermentat de cereale, la care se adaug boabe de ienupr. Romul se obtine prin distilarea sucului sau melasei fermentate de trestie de zahr sau din alcool rafinat si adaosuri de arome sintetice. Aperitivele pe baz de vin (Cinzano si Porto) au un continut de 15-23% de alcool; cocktail-urile sunt amestecuri de buturi distilate la care concentratia mare de alcool este gustativ camuflat prin diverse ingrediente. 1.3. Stadii in dezvoltarea alcoolismului Pentru a obtine o imagine adecvat si complet asupra dependentei de alcool este necesar s realizm o scurt prezentare a acestor faze. Primul care a realizat aceast prezentare a fost Jellinek in lucrarea Alcoolul concept de boal. Se evidentiaz astfel, evolutia dependentei, etapele pe care le parcurge o persoan in procesul de trecere de la consumul ocazional si cel social al alcoolismului la etapa consum ului excesiv. 1. Faza prealcoolic este cea in care se pregteste terenul. Aceasta dureaz intre cateva luni si doi ani, timp in care se caut motivatii si circumstante pentru a consuma alcool. In aceast perioad creste toleranta si importanta buturii pentru persoana respectiv. Aceast faz are dou stadii: betia ocazional si betia permanent. 2. Faza prodromal este cuprins intre sase luni si patru ani. Apare aviditatea dup primele pahare, consumul in secret pentru a prea c nu consum mai mult decat ceilalti, tulburri de memorie. Aceast faz este anuntat de primul semn al alcoolismului palimpsestul alcoolic adic perturbarea memoriei, pierderea capacittii de reproducere a detaliilor. Aceasta marcheaz cresterea apetentei pentru alcool, chiar instalarea sentimentului de culpabilitate. In acelasi timp creste si cantitatea de alcool ingerat. 3. Faza crucial se instaleaz cand persoana pierde controlul, aprand necesitatea fizic de a bea; unele conflicte cu colegii, familia; apar manifestri de sevraj, scade capacitatea sexual; apare izolarea. In aceast perioad se manifest rationalizarea comportamentului fat de alcool, perturbri ale structurii de personalitate, idei de grandoare, exacerbarea agresivittii, episoade de culpabilitate urmate de abstinent total, tendinta de izolare fat de mediul familial, prsirea serviciului, neglijarea alimentatiei. 4. Faza cronic se caracterizeaz prin ingerarea motivat a buturii, ebrietate in timpul zilei, scderea capacittii cognitive si a tolerant ei la alcool. Tot in aceast perioad apar psihozele alcoolice.

Scoala sovietic de psihiatrie (Portnov si Piatnitkaia,1973) delimiteaz trei stadii in delimitarea alcoolismului: Stadiul neurastenic cu fenomene de dependent psihologic si simptomatologie nevrotic polimorf, in care disabilittile cognitive datorate consumului de alcool contureaz un tablou astenic sau asteno-depresiv; Stadiul toxicomanic cu dependent fizic si modificri de personalitate de tip pseudopsihopatic; Stadiul encefalopat cu accidente psihotice frecvente si deteriorare progresiv. Clinica alcoolismului Intoxicatia alcoolic acut. Ingestia de alcool etilic produce manifestri clinice care depind de doza ingerat, de viteza cu care a fost absorbit, precum si de susceptibilitatea individual. Se accept c alcoolemiile care depsesc un g corespund unei alcoolizri patologice. Aspectele clinice difer in functie de aparitia intoxicatiei acute la un individ sntos, in mod accidental, la un individ care are probleme legate de alcool (butorproblem), la un consumator abuziv sau la un dependent de alcool. Betia simpl determin tulburri psihice mai mult sau mai putin evidente care se pot grupa in trei faze: a) faza de excitatie intelectual si psihic general, cu logoree, euforie, inlocuite uneori de iritabilitate, retragere. Modificrile sunt in general putin sezizabile pentru subiect si chiar pentru anturaj; b) faza de ebrietate, cu incoordonare motorie cu simptomatologie cerebeloas (mers atoxic, tulburri de echilibru, imprecizie in miscri) si obnubilare intelectual (ideatie lent, imprecis, incorect), tulburri emotional -instinctuale si vegetative (crize de ras sau plans, atitudini provocatoare erotice, manifestri coleroase, tahicardie, congestie sau paloare facial); c) faza de paralizie sau anestezie (Magnan) care corespunde unui somn mai mult sau mai putin profund, putand merge pan la com (betie comatoas). Subiectul devine insensibil la stimulri exterioare; se noteaz hiporeflexie osteo -tendinoas, hipoestezie, hipotermie, respiratie stertoroas, incontinent urinar. La alcoolemie mai mare de 5g exist risc letal in absenta ingrijirilor medicale. Somnul dureaz de obicei cateva ore si trezirea este penibil cu cefalee, great, disconfort geeneral. In literatura contemporan apare descris separat betia amnezic (the alcoholic blackout) care poate aprea atat la dependentii cat si la nondependentii de alcool, cu caracter sistematic sau intampltor. Ea este determinat de ingestia unei cantitti mai mari de alc ool sau chiar a unei cantitti care in mod obisnuit nu determin inebriere, atunci cand exist o sensibilitate particular a individului innsut sau dobandit. Este o betie acut, relativ profund, comportament extrem de dezordonat, neinfluentabil de anturaj, cu intentii si acte absurde, uneori extrem de periculoase, urmat de amnezia total a episodului sau de rememorarea interioar fragmentar si neclar. Betia acut patologic apare de regul la butorii problem, la cei dependenti de alcool si se distinge printr -un mare potential de periculozitate. Ea constituie o stare de confuzie care apare la indivizii cu anumite predispozitii psihopatologice dup ingerarea unor cantitti relativ mici de buturi distilate (100-150ml) sau la consumatorii cronici de alcool, dup consumul rapid al unei cantitti importante de butur. Durata variaz de la cateva minute la mai multe ore (24-48 ore). Garnier (1890) a descris trei tipuri de betie patologic: a) betia excito-motorie in care individul devine agresiv, violent, cu impulsuri verbale si motorii necontrolate, cu manifestri clastice, actiuni homicidare. In zilele noastre, acest tip de betie apare relativ frecvent la tineri, mai ales cand sunt constituiti in grup si se asociaz si alt toxicomanie; b) betia halucinatorie presupune halucinatii vizuale, auditive, uneori si olfactive, cu continut generator de anxietate pe fondul unor tulburri de constient, care o apropie de alte episoade confuzo-onirice din cursul alcoolismului cronic; c) betia delirant presupune o stare crepuscular in cursul creia contactul cu ambianta se pierde progresiv, instalandu -se fenomene delirante, al cror mecanism este intuitiv si imaginativ. In cadrul betiei patologice, se descrie si o form de betie de tip maniacal si o betie depresiv (Feline ,1982): d) betia de tip maniacal se caracterizeaz prin expansivitate, euforie, logoree, uneori idei de grandoare, gesturi turbulente; individul nu suport opozitia celorlalti, trecand frecvent la manifestri osile, coleroase; e) betia depresiv poate confirma sau releva, in conditiile alcoolizrii acute, tulburri de dispozitie preexistente. Dispozitia depresiv este insotit de ruminatii privind frustrri si esecuri trite; pot aprea idei de suicid si ingestia de alcool, generand reducere a inhibitiei, poate facilita comiterea actului. Atitudinea terapeutic in cazurile de intoxicatie alcoolic acut cu implicatii psihiatrice presupune ca principiu fundamenta l, un examen medical concret in vederea excluderii unei alte stri patologice subiacente sau concomitente traumatism cranio-cerebral, afectiuni vasculare cerebrale, neuroinfectii, complicatii metabolice. Se recomand mentinerea pacientului sub supraveghere pan la disparitia principalelor tulburri somato-psihice, dozandu-se concomitent alcoolemia, glicemia, ionograma sanguin. Sindromul de intoxicatie alcoolic cronic. Consumul cronic de buturi alcoolice determin aparitia tulburrilor psihice si somatice, ca urmare a efectelor toxice direct e si indirecte ale substantei, la nivelul diferitelor tesuturi si organe. Modificrile pe care le presupune consumul cronic abuziv de alcool se reflect pe plan comportamental, in mediul socio-familial si profesional. Se noteaz in primul rand tulburrile de dispozitie pe fondul unei bune -dispozitii superficiale, nejustificate, aprand iritabilitate, irascibilitate, manifestri coleroase. Matinal, predomin anxietatea, morozitatea, care sunt atenuate de obicei de

prima absorbtie de alcool. Relativ precoce apar tendinte impulsive, care determin pacientul s actioneze in acord cu instinc tele sale primitive, cu dispozitia de moment. Sentimentele de culpabilitate prezente mai ales in prima perioad genereaz un comportament excesiv de binevoitor in aparent, dar instabilitatea dispozitiei se exprim frecvent prin treceri bruste ctre opozitionism, ostilitate, afirmare direct a resentimentelor. Declinul etic incepe s se manifeste prin minciun, furt, inseltorie din dorinta de a se prezenta intr -o lumin cat mai favorabil, blamandu-i pe ceilalti si invocand circumstante care il defavorizeaz. Apar tulburri intelectuale relativ tardiv: perturbri ale gandirii abstracte, ale capacittii de conceptualizare, deficite de memorie, deficit in analiza informatiei, disfunctii motorii si perceptuale; tulburri digestive (anorexie, great matinal care determin aparitia unei gastrite etilice); tulburri de somn si tulburri sexuale. Sindromul de sevraj alcoolic. Sistarea sau reducerea considerabil, voluntar sau fortuit a ingestiei de alcool duce la sindromul de sevraj alcoolic. Sevr ajul total a fost incriminat drept factor etiologic de ctre Wernicke si confirmat ulterior de numeroase cercetri. Studii mai recente (Salum si colaboratorii si, 1972; Stending-Lindberg si Rudy, 1980; Ardouin, 1981) evidentiaz posibilitatea aparitiei simptomatologiei de sevraj pan la intensitatea clinic cea mai dramatic (delirum tremens), in conditiile existentei unei alcoolemii mari, dar probabil mai mic decat cea obisnuit la pacientul respectiv. Exist deci posibilitatea ca in zilele care preced aparitia simptomatologiei clinice consumul de alcool s scad, fr s fie complet sistat si concomitent s scad toleranta, dependenta crescand. Aparitia unor afectiuni medicale, infectioase, digestive sau traumatice constituie, dup diferite cercetri cauza declansrii tulburrilor in 30-80% din cazuri. 1.4. Consecinte ale consumului de alcool Din punct de vedere farmacocinetic, alcoolul se absoarbe aproape in intregime si se metabolizeaz in ficat in proportie de 90 %; rata de metabolizare este de 7-10 g pe or, iar aceasta scade in cazul afectiunilor hepatice. Instalarea efectelor psihosomatice secundare consumului cronic de etanol (toleranta si dependenta) este direct proportional cu durata consumului si cantittile consumate. In ceea ce priveste complicatiile somatice si fiziologice datorate consumului de alcool, in practic se remarc urmtoarele: la nivel SNC pot aprea convulsii, stri confuzionale, psihoze toxice, sindrom Korsakoff, encefalopatia Wernike -Kosakoff, polinevrita periferic, nevrita optic; la nivelul aparatului digestiv apar gastrite toxice, ulcere, pancreatit, hepatit cronic, ciroz hepatic, deficiente vitaminice complexe, hipoproteinemii, absenta vitaminei B1 responsabil de encefalopatie, crize hipoglicemice, anemie secundar, deficit proteic; efecte cardiovasculare-cardiomiopatie; alterarea functiilor imunitare, risc crescut de cancer, accidente vasculare, TBC; traumatisme cranio-cerebrale; susceptibilitate la infectii mult mai mare; sindromul alcoolic fetal consumul excesiv de alcool influenteaza greutatea copilului la nastere, greutatea placentei, numarul de copii nscuti morti. Semnele somatice au in vedere un facies hiperemic, transpiratii, tremurturi ale extremittilor, tahicardie, hipo sau hipertensiune arterial, febr, greturi, vrsturi, diaree, tegumente si mucoase deshidratate, semne de polineuropatie. Consumul de alcool are consecinte nefaste si la nivel psihologic, accentuand trsturile personalittii antisociale, anxioase , depresive si se asociaz personalittii de tip borderline, unei disforii labile, suspiciozittii violentei. Aceste complicatii se refer la: crizele convulsive de sevraj care pot fi de sine stttoare, sau pot aprea in cadrul sindromului de sevraj. Acestea pot apr ea intr-o perioad de la 24-72 de ore de la incetarea consumului; tulburri psihotice, cum este halucinoza alcoolic Wernicke; tulburri amnestice persistente induse de alcool sindromul amnestic; dementa alcoolic; paranoia alcoolic; sindromul alcoolic fetal; depresia care poate fi expresia unei tulburri de dispozitie ca reactie la consecintele dependentei de alcool pe plan social, familial, profesional; tulburri de personalitate organic care sunt de fapt tulburri comportamentale: violent, agresivitate, scderea capacittii de control al instinctelor; tulburri organice de dispozitie; tulburri anxioase; tulburri psihotice; tulburri psihice asociate: deteriorarea personalittii, comportament suicidar, scderea functiei sexuale (disfunctii erectil e, ejeculare intarziat), gelozia patologic, halucinoza alcoolic. La aceste tulburri psihosomatice se adaug o serie de simptome de natur psihosocial cum ar fi izolarea si retragerea din r elatiile interpersonale, aparitia unui sentiment general de dezndejde, culpabilitate, cresterea criminalittii globale (violuri, molestarea copiilor, tentativ de crim sau chiar crime), cresterea numrului de accidente rutiere, cresterea numrului de tentative de suicid. 1.5. Tratamentul in alcoolism

Tratamentul implic in egal msur pacientul si personalul medical si cuprinde cateva etape: educatia, motivarea pacientului s accepte planul terapeutic, incurajarea personalului s lucreze cu pacientul, sugerarea tratamentului farmacologic, integrar ea tratamentului specific pentru abuz de alcool in schema general de tratament si facilitarea transferului in alte sectii pentru tratament specific. Nu exist un algoritm terapeutic comun tuturor pacientilor alcoolici. Planul terapeutic const in a propune fiecrui subiect, cu maximum de suplete posibil, un larg evantai de metode a cror utilizare depinde de: personalitatea subiectului, tipul de relatie cu alcoolul, gradul su de motivare, momentul evolutiv al comportamentului alcoolic, prezenta/absenta tulburrilor mintale asociate. Scopul acestor metode, conditie necesar dar nu suficient a succesului terapeutic, este obtinerea si mentinerea prelungit a abstinentei totale, in cazul in care existase dependent sau abuz. Reintoarcerea la un consum moderat pare imposibil la alcoolicii dependenti. Ea nu a fost deocamdat propus decat in cadrul programelor comportamentale in caz de consum abuziv fr dependent. Strategia terapeutic, pe termen mediu si lung, vizeaz s intreasc beneficiile multiple ale sevrajului mentinut. In mod clasic terapia alcoolismului este conceput ca o cur ale crei etape le voi trece pe scurt in revist: Pre-cura este un timp pregtitor a crui important e fundamental. Este un timp medical si psihoterapeutic ale crui principii esentiale sunt urmtoarele: stabilirea unei relatii de incredere, permitand libertatea de expresie, evitand pericolul unor atitudini autoritare culpabilizante si atitudinile de ingduint excesiv ineficace; bilantul psihologic si somatic al comportamentului alcoolic (vechimea si tipul relatie cu alcoolul, bilantul afectrilor soma tice, psihoafective, familiale, sociale legate de alcool); psihoterapia explicativ favorizeaza luarea la cunostint (intelegerea) a abuzului sau dependentei, eliberarea de atitudinile de banalizare sau de negare, gsirea unei motivatii pentru abstinent. Aceast pre-cur poate fi mai lung sau mai putin lung. Trecerea la cur, la un subiect nemotivat, poate fi amanat si timpul pregtitor se poate dovedi eficace prin contactele stabilite cu familia sau prin punerea in legtur cu grupuri de vechi bolnavi. Cura de sevraj. Strategia terapeutic a curei, dup cele mai multe opinii, este mult mai usor realizat in mediul spitalicesc decat in ambulator; ea permite aplicarea mai complet a metodelor medicale si psihoterapeutice. Cura implic un proiect clar de abstinent care a fo st prezentat pacientului, explicat si inscris in timp. Sevrajul de alc ool este total si imediat. In afara rehidratrii suficiente pe cale oral, vitaminoterapia B, pe cale intramuscular, prescrierea medicamentelor psihotrope este indispensabil. Acest tratament substitutiv are drept tint preven irea incidentelor si accidentelor sevrajului si asigurarea unui confort psihologic pacientului. Produsele folosite sunt foarte variabile; benzodiazepine, carbamat, tetrabamat, barbiturice, mai rar clormetizol, beta-blocante. Cura de dezgust terapia aversiv. Derivat din tehnicile comportamentale, ea const teoretic in a crea o aversiune fat de alcool prin folosirea unei substante cu efect emetizant legat de acumularea de acetaldehid. Aspectele psihoterapeutice ale curei sunt esetiale. Me todele psihoterapeutice de grup constau in reuniuni didactice referitoare la alcoolism, vizand deculpabilizarea, revalorizarea narcisic, stpanirea comportamentului alc oolic si diverse tehnici de grup mai mult sau mai putin structurate (jocuri de rol, psihodrame, grupuri psihoterapeutice de inspira tie analitic). Obiectivul esential in cursul curei este de a dezamorsa pasivitatea alcoolicului, de a favoriza o exprimare verbal a conflic telor, de a conferi sevrajului sensul unui demers personal activ. Printre metodele individuale, psihoterapia de sustinere are primul loc in cursul curei. Ulterior se poate recurge la tehnici mai elaborate: relaxare si mai ales metode comportamentale (autocontrol, afirmarea sinelui) vizand reintoa rcerea eventual la un consum moderat de alcool la consumatorii excesivi nedependenti. Post-cura. Ingrijirea pe termen lung. Acest timp esential al ingrijirii, fr indoial cel mai putin codificat, conditioneaz prognosticul comportamentului alcoolic. Ingrijirea implic o relatie neintrerupt si prelungit cu un terapeut. Strategiile terapeutice fac apel la: chimioterapie. Locul tratamentelor chimioterapeutice in timpul postcurei nu este fundamental. Tratamentele substitutive ale sevrajului, tranchilizantele in special, trebuie s fie reduse progresiv, apoi intrerupte la captul a cateva sptmani dac sevrajul este mentinut. Obtinerea si mentinerea sevrajului total de alcool, intrit de ingrijirea psihoterapeutic antreneaz, in 80% din cazuri, vindecarea tulburrilor mintale asociate, cel mai des secundare alcoolizrii excesive (sindroame depresive, anxietate, modificri de caracter, comportament heteroactiv). Unele tratame nte chimioterapeutice pot diminua apetitul pentru alcool. Psihoterapiile in alcoolism Multiple metode sunt utilizate, cateodat sim ultan in cursul post-curei la alcoolici. Ele fac apel, in functie de personalitatea fiecrui pacient, la tehnici diverse, dintre care nici una nu poate fi estimat global ca superioar celorlalte pe ansamblul cazurilor. Printre metodele individuale ale psihoterapiei in cursul post-curei la alcoolici se regsesc urmtoarele: psihoterapia de sustinere, psihoterapia cognitiv, psihoterapia analitic, relaxarea, terapii comportamentale. Dintre psihoterapiile de grup enumerm: grupe de fosti bolnavi, butori, grupe de discutii, grupe de informatie, psihodrame, analize tranzactionale, terapii familiale sistemice sau analitice. Exist si psiho terapii institutionale: centre de post-cur, socioterapie, ergoterapie.

Trebuie subliniat imposibilitatea de a codifica o strategie terapeutic univoc, aplicabil tuturor pacientilor. Diversitatea metodelor propuse rspunde heterogenittii alcoolicilor. Pentru fiecare subiect in parte, trebuie elaborat un proiect terapeutic in functie de gravitatea si de tipul de alcoolism (abuz sau dependent, form intermitent sau permanent), de personalitatea de baz, de mediul socio -familial, de prezenta sau absenta unei patologii mintale asociate. Tratamentul cu cel mai bun prognostic pe termen lung (Vaillant) presupune: cura de sevraj in mediu spitalicesc specializat pentru alcoolism; selectia pacientilor admisi; post-cur energic si prelungit; ingrijire simultan in cadrul familiei; utilizarea terapiilor comportamentale; administrare prelungit de disulfiram; absenta unei patologii primare mintale; un statut conjugal si socio-profesional stabil; interventia elementelor vitale pozitive.

Interventia psihologului in alcoolism. Prin multitudinea factorilor implicati in etiopatogenia sa, alcoolismul necesit o abordare terapeutic complex, ampl si de lung durat care trebuie s cuprind interventiile familiei, medicului psihiatru, psihologului, asistentului social. Terapia alcoolismului ca boal nu va fi eficient decat avand in vedere individualitatea cazului, relatiile interpersonale stabilite in cadrul familiei si mediului social, mecanismele de aprare, fondul premorbid al bolnavului si factorii situationali. Indiferent de tipul de psihoterapie folosit, p rincipiile generale ale interventiei psihologice vizeaz parcurgerea unor pasi obligatorii: stabilirea unei aliante terapeutice; controlul fenomenului de contratransfer; identificarea cauzelor care determin consumul de alcool; depsirea mecanismului de negare folosit in principal de pacient printr-o interventie care s il determine s-si recunoasc boala; identificarea valorilor si resurselor pacientului in vederea stabilirii unor parghii motivationale pe termen lung; dezvoltarea unor strategii noi de adaptare si a abilittilor sociale; alegerea unor metode psihoterapeutice flexibile, comprehensibile si adaptate fazelor de cur in care se prezint pacientul; ajutarea pacientului s se inteleag mai bine, s-si clarifice conflictele si s-si planifice realist comportamentele; consiliere, psihoterapie suportiv, cognitiv-comportamental, sugestiv, rational-emotiv, experiential, psihanalitic, psihoterapie de grup sau/si de familie, asociatii de tipul Alcoolicilor Anonimi; stabilirea de legturi cu familia, medicul, asistentul social in vederea stabilirii unei retele de suport 1.6. Relatiile dintre depresie si alcoolism din perspectiv geneticobiologic, psihologic si clinic

Relatiile dintre alcoolism si depresie sunt de o complexitate particular, nuantatele raporturi ale acestor conditii situandu-se pe o pozitie singular in psihopatologia clinic. Nu este gresit s se considere c depresia si alcoolismul interactioneaz si se intresc reciproc (J. C. Archambault, 1983, apud V. Predescu, p. 156), dar aceast asertiune sintetic se impune analizei clinice, necesar pentru o corect abordare terapeutic. Datorit relatiilor complexe dintre alcoolism si depresie, cu greu se poate vorbi de depresie secundar, existand numeroase c azuri in care, pe fondul depresiei primare, alcoolomania s ocupe pozitia tulburrii secundare. De fapt, notiunile de primar/secundar ar fi mult mai bine validate dac din acest context ar fi eliminate problemele raporturilor dintre depresie si alcoolism. Corelatiile alcoolism-depresie isi afl originea in asemnarea pan la identitate si chiar, intr -un anumit grad, de unitate genetico-biologic si de structur psihologic a alcoolicului si depresivului. Corelatiile ereditare dintre depresii si alcoolism au fost semnalate cu peste trei decenii in urm, cand clinicienii au constatat c in familiile pacientilor depresivi exist un procent mai ridicat de alcoolici, dar si de dep resivi si sociopati comparativ cu familiile martor. Aceste corelatii au fost analizate ulterior si au stat la ba za unei subclasificri genetice a depresiilor unipolare in tulburarea depresiv de spectru si tulburarea depresiv pur (G. Winokur, 1974, apud V. Predescu, p.157). criteriul acestei sistematizri a depresiilor const in existenta sau inexistenta in grupul familial al pacientului depresiv, a unor membri care prezint alcoolomanie sau psihopatie. Astfel, in boala depresiv pur se inscriu pacientii depresivi care nu au printre rudele de gradul I alcoolici sau psihopati, iar in boala depresiv de spectru sunt inclusi depresivii care au printre rudele de gradul I alcoolici sau psihopati. Se constat astfel c nu toate depresiile pot fi corelate cu alcoolismul, intrucat relatia este prezent numai intre anumite forme de alcoolism si in anumite depresii (J. C. Archambault, 1983, apud V. Predescu, p.157). Totusi, corelatia alcoolism/depresie este sustinut de numerosi clinicieni, uneori in manier axiomatic, intrucat, conform opiniei lor exist dovezi c alcoolismul este inrudit din perspectiv genetic cu tulburrile depresive majore (R. Cancro, 1985, apud V. Predescu, p.157). Ins astfel de asertiuni mai ales ale clinicienilor fiind bazate pe observatii veridice, dar in acelasi timp empirice. Studiile geneticienilor, pe de alt parte ilustreaz c nu exist o crestere a alcoolismului la rudele probanzilor afectivi non-alcoolici, comparativ cu rudele subiectilor de control (E. S. Gershon si colab, apud V. Predescu, p.157). Numerosi alcoolici sunt si depresivi, dar ei sunt depresivi din motive multiple si c omprehensibile si nu din cauze genetice, intrucat alcoolismul in sine, fr tulburri afective, nu pare a apartine spectrului genetic al bolii maniaco-depresive bipolare (ibidem). Corelatiile alcoolism-depresie pot fi urmrite din planuri si situatii diferite, dintre care: interferenta alcoolului cu sistemul serotoninergic, cu sistemul dopaminergic si cu sistemul plachetar. In ansamblu, se poate mentiona c in privinta corelatiilor biochimice si enzimatice di ntre alcoolism si depresie, desi s-au inregistrat progrese semnificative, datele sunt inc departe de o intelegere exact a fenomenelor. Intre unele studii efectuate asupra

aceleiasi probleme nu exist intotdeauna o concordant deplin, intalnindu-se uneori date contradictorii, situatie atribuit unor cauze variate si in primul rand metodelor de studiu diferite. S-au fcut eforturi de a contura o personalitate premorbid intrucatva particular, eventual specific pentru fiecare entitate nosografic. Aceste studii, dintre care cele mai multe efectuate pe baza unor chestionare adaptate si a unor teste de personalitate, nu au fost ulterior validate. O astfel de situatie este regsit si in domeniul depresiei si al alcoolismului, afirmandu -se chiar c nu exist o personalitate alcoolic tipic (E. B. Ritso n, J. D. Chick, 1983, apud V. Predescu, p.158). Intr-un studiu prospectiv asupra alcoolismului absolventilor unor institute de invtmant superior se constat c o copilrie perturbat si o anumit structur de personalitate nu s -au dovedit predictive pentru alcoolismul ulterior (G. E. Vaillant, 1980, apud V. Predescu, p. 158). In ciuda acestor asertiuni, studiile referitoare la o anumit structur de personalitate sunt atat de numeroase incat nu pot fi ignorate. Ca elemente comune ale trsturilor de personalitate din alcoolism si depresii se mentioneaz autopunitivitatea, dificultti in autoafirmare, limitarea posibilittilor de relationare, slab tolerant la frustrare, dependent, agresivitate, anxietate. In linii generale, testele psihologice aplicate in depresii si alcoolism evidentiaz trei trsturi comune, fundamentale de personalitate si anume depresia, anxietatea si pierderea stimei de sine. Pe lang aceste trsturi de personalitate, atat depresivul, cat si alcoolicul poart, inc din copilrie, o anumit vulnerabilitate pe care situatiile psihotraumatizante si frustrante din viata adult o readuc in actualitate. Sub aspect clinic, relatia alcoolism-depresie poate fi privit si analizat atat din perspectiva depresiei, cat si din cea a alcoolismu lui. Din perspectiva depresiei, interferenta alcoolismului poate fi utilizat in urmtoarele situatii: alcoolismul ca form de debut a depresiei este o situatie intalnit mai ales la adolescenti, la brbatii tineri, dar si la alte grupe de varst; alcoolismul ca semn premonitor al recurentei este o situatie in care cel in cauz, simtind glisarea in episodul depresiv, rec urge la ingestii mari, cotidiene; alcoolismul ca mecanism defensiv (contradepresiv) este situatia cand starea penibil psihic si somatic din depresie este diminuat, intrucatva anulat, prin ingestia de alcool. Din perspectiva alcoolismului, interferenta depresiei poate fi intalnit astfel: depresia invocat, ca masc a alcoolismului, fenomen evident mai ales cand alcoolicul ajunge in fata medicului cruia ii prezint o simptomatologie depresioform, disimuland sau minimalizand ingestia de alcool; astfel de cazuri sunt atat de frecvente, incat alcoolismul trebuie suspectat atunci cand pacientul prezint manifestri depresiv-anxioase rebele la tratament, hipomnezie si amnezie nejustificate prin varst si antecedente, stri de agitatie cu manifestri clastice, accidente rutiere sau casnice repetate; depresia ca expresie a reactiei individului fat de propriai degradare profesional, socio-familial si moral; depresia ca expresie biochimic a ingestiei cronice de alcool; dac in ingestia acut, alcoolul actioneaz ca un IMAO, fiind susceptibil s inlture depresia, in ingestia cronic, alcoolul determin cresterea monoaminoxidozelor, a crei consecint clinic va fi aparitia depresiei sau accentuarea ei dac exist; depresia de sevraj, expresie a pierderii existentiale si a remanierii bioumorale a fost remarcat de mai multe decenii, f iind considerat mult vreme ca singura interferent a celor dou conditii; aceast depresie este interpretat si explicat in mod psihanalitic ca o pierdere de obiect si aparitia angoasei fat de iminenta confruntrii sale cu imaginea sa si a celorlalti, fr aceast parte a sa care era alcoolul; fr indoial c remanierile biochimice si enzimatice sunt mai veridice in a explica dramatismul acestei stri chimice 2. Depresia 2.1. Definitie si caracterizare general Depresia este o problema de sanatate publica majora care ne afecteaz, intr -o msur mai mare sau mai mic, pe toti, cel putin o dat in viat. Ea ocup locul doi pe lista celor mai intalnite afectiuni medicale, fiind depasit doar de hipertensiunea arterial. Se estimeaz c cel putin unul din zece pacienti care se prezint la medic sufer de depresie. Din nefericire, majoritatea cazurilor rman nerezolvate. Depresia este un fenomen rspandit pe intreaga planet si de aceea multi oameni de stiint au fost si sunt preocupati de studiul acesteia. In literatura de specialitate depresia este definit ca fiind o maladie mental caracterizat printr-o modificare profund a strii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii (J. Postel, p.178). Aceast stare de dispozitie poate fi determinat de diverse cauze (atat biologice, cat si psihologice), cele mai frecvente fiind: tulburri la nivelul neurotransmittorilor, travaliul doliului, lip sa afectiunii in copilrie, esecul profesional, viata de cuplu nesatisfactoare sau lipsa unei relatii de cuplu, absenta unui suport social, tulburri depresive sau alcoolism in familie, lipsa stimei de sine pe o perioad lung de timp, etc. Toate acestea co nduc la un comportament dezadaptativ (neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului si a sentimentului plcerii, slab capacitate de concentrare, indecizie, autocritic, tendint de retragere, culp abilitate, tulburarea somnului), implicit la degradarea personalittii. Conceptul de depresie este intalnit intr-o varietate de domenii cum ar fi: psihiatrie, farmacologie, neurofiziologie, fiziopatologie, psihanaliz, teoria cognitiv-comportamental. Deoarece aceast lucrare trateaz tema ameliorrii depresiei p rin metoda terapiei, relatez punctele de vedere ale psihanalistilor si cognitiv-comportamentalistilor cu privire la tulburarea de dispozitie. Pentru psihanalisti depresia poate fi comparat cu travaliul doliului care nu se realizeaz, Eul se identific cu obiectul pierdut, luand pe seama sa sentimentele ambivalente (cel de dragoste si mai ales de ur) fat de obiect. S. Freud in Doliu si melancolie (1915) spune c umbra obiectului cade astfel pe Eu, care poate fi in acest caz judecat de o instant special ca un obiect abandonat. In felul acesta, pierderea obiectului se transform

intr-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu si persoana iubit se transform intr -o sciziune intre critica Eului si Eul modificat prin identificare. Astfel, depresivul trebuie s infrunte o pierdere imaginar si isi adreseaz siesi agresivitatea si reprosurile destinate in mod firesc obiectul ui pierdut. Cognitivistii G. A. Kelly si A. T. Beck inteleg depresia ca fiind o perturbare a proceselor cognitive (stilistic, sema ntic si logic) spunand c acestea sunt inadecvate si afecteaz trei domenii: Eul, lumea exterioar si viitorul, care, la randul lor perturb reprezentrile leg ate de ele. Celor trei procese cognitive le corespund erori particulare: inferente arbitrare (elimin explicatiile plauzibile), abstractii selective (concentreaz atentia asupra unui detaliu luat din afara contextului), generalizri abuzive, supra sau subestimri si denumiri inadecvate. Pacientul trebuie s isi corecteze conceptiile eronate, distorsiunile si ipotezele dezadaptative cu scopul de a corecta viziunea inadecvat a evenimentelor si a Eului. Fiecare din aceste abordri contribuie la eficienta tratamentului pacientului depresiv, si in functie de acesta trebuie aleas metoda propice pentru vindecarea sa. 2.2. Simptome in episodul depresiv Simptomul este o manifestare, tulburare functional sau senzatia anormal resimtite de o fiint care pot indica prezenta unei boli. Dispozitia depresiv reprezinta o schimbare calitativ fat de functionarea precedent constatabil in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi. Aceasta este indicat fie prin relatare subiectiv, fie prin observatia celor din jur. Simptomele relevante in identificarea depresiei sunt: dispozitie caracterizat de tristete, deprimare, neadaptare, descurajare, suprare la care se mai pot aduga plangeri de lipsa sentimentelor, de stri de anxietate. Aceast dispozitie poate fi relatat de subiect sau observat din expresia facial sau din conduit. Unii indivizi acuz dureri somatice, mai mult decat sentimente de tristete, descriu sau manifest cresterea instabilitatii (furie persistent, tendint de a rspunde cu manie, de a-i blama pe altii, de a exagera frustrrile); pierderea interesului sau a plcerii este un simptom des intalnit in episodul depresiv. Acesta se manifest prin dezinteresul fat de activittile anterior plcute, retragerea social sau neglijarea profesiei, dar si printr -o reducere a nivelelor intereselor sau dorintelor sexuale; schimbri in sfera apetitului; unii afirm c trebuie s depun efort pentru a manca, altii dimpotriv, descriu o crestere semnificativ a poftei de mancare si chiar o directionare spre anumite alimente (de exemplu dulciuri); perturbri ale somnului care pot lua forma insomniei sau a hipersomniei. Insomnia initial se manifest prin trezire in timpu l noptii si dificultti in reluarea somnului, care poate fi urmat de o insomnie terminal cand individul se trezeste mult prea devreme si nu poate adormi. Hipersomnia se manifest prin episoade prelungite de somn noaptea sau ziua; schimbri in psihomotricitate care includ stri de agitatie (subiectul nu poate sta linistit, se misc, se plimb, isi frmant mainile, isi freac sau isi scarpin pielea sau hainele) sau retardare (incetinirea vorbirii, miscrilor). Agitatia sau retardul psihomotor trebuie s fie destul de severe deoarece numai astfel pot fi observate de cei din jur; diminuarea energiei, oboseal. Acestea sunt simptome frecvent intalnite, subiectul preluand o stare de epuizare fr s fi depus un efort fizic major. Cele mai mici sarcini par s solicite efort substantial, adesea se resimte o diminuare a eficientei rezolvrii s arcinilor; sentimente de culpabilitate si de devalorizare. Pot cuprinde evaluri negative nerealiste ale unor preocupri legate de valoa rea sau vinovtia personal sau in meditatii pe seama unor esecuri minore din trecut. Subiectii interpreteaz gresit (negativ) oric e eveniment, punandu-l pe seama defectelor personale care nu sunt intotdeauna reale; sunt exagerat de responsabili si se culpabilizeaz pentru orice se intampl. Se autoblameaz pentru existenta bolii, pentru esecul intervenit in domeniile social, personal sau/si profesional; slbirea abilittii de gandire, concentrare sau decizie si dificultti de atentie. Intelectualii sunt cei mai afectati de ace st simptom, ei neputand functiona adecvat, la fel si copiii crora le pot scade performantele scolare pe fondul unei slabe concentrri. Varstnicii sunt cel mai adesea afectati de dificultti de memorie; ganduri despre moarte, ideatie suicidar, incerri de sinucidere. Asemenea ganduri pornesc de la credinta c celorlalti le -ar fi mai bine dac subiectul in cauz ar fi mort, ajungandu-se la planuri de suicid sau chiar la tentative. Totusi motivatia suicidului poate include dorinta individului de a renunta, de a se da btut in fata obstacolelor percepute ca insuportabile sau de a pune capt unei dureri emotionale intense perceput ca fiind fr iesire. Persoanele depresive se prezint adesea cu lamentatii, iritabilitate, anxietate, fobie, meditatie obsesiv, ingrijorare excesiv in legtur cu sntatea fizic, unii dintre ei avand atacuri de panic, dificultti in relatiile intime si in functionarea social. Acestea din urma pot fi probleme maritale, educationale, ocupationale, probleme legate de abuzul de alcool sau alte substante sau de cresterea apelurilor la serviciile medicale. Simptomatologia depresiei este util pentru clasificarea, evaluarea si diagnosticarea sa. 2.3. Clasificarea si diagnosticarea depresiei Depresia nu-si asum o form universal, desi aspectele somatice sunt generale. Exist clasificri ale depresiei inc din medicina veche greac, din anul 400 i.H., cand Hipocrate a descris melancolia ca asociere a unor conditii sau simptome cum ar fi tristetea, aversiunea fat de mancare, tulburri ale somnului, iritabilitate, agitatie, tabloul apropiindu-se de criteriul modern al identificrii depresiei majore. Cateva secole mai tarziu Aretaeus din Cappedocia observ asocierea dintre manie si melancolie, sugerand c mania reprezint stadiul final al melancoliei. In ti mp, termenii depresie, melancolie si manie si-au schimbat total semnificatia pentru a descrie cu o cat mai mare precizie fenomenele psihopatologice. Cel care dezvolt primul model de boal bazat pe observatii si descrieri exhaustive si organizate este Kraepelin spre sfarsit ul secolului XX. El a segregat bolile psihice prin accentuarea caracteristicilor specifice psihozei maniaco-depresive in raport cu dementa precoce: dezvoltare episodic, prognoz mai benign si o istorie familial. Sistemele moderne de clasificare si diagnostic pentru tulburrile depresive s -au dezvoltat mai ales pe baza psihiatriei franceze, germane si engleze de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.

Tulburarea depresiv a fost clasificat de cele mai multe ori dihotomic, in urmtoarele subtipuri: usoar / severa; cronic / episodic; nevrotic / psihotic; endogen / reactiv; primar / secundar; bipolar / unipolar; cu agitatie psihomotorie / cu retard psihomotor; biologic / caracterologic; familial / spectrum. Depresie endogen depresie reactiv Depresia endogen are mai multe acceptiuni (intelesuri) incluzand depresiile care sunt biologice in etiologie, rspund la tra tament biologic, apar la pacienti care nu prezint tulburri de personalitate, pun in evident un anumit model de simptomatologie. Depresia reactiv se deosebeste de cea endogen prin faptul c este determinat de factori psihosociali, este precedat de evenimente stresante, este lipsit de fac tori biologici in determinare. Distinctia endogen-reactiv presupune c etiologia depresiei este ori biologic, ori psihosocial, accentueaz dualismul minte-corp neadecvat si nespecific tulburrii depresive. Depresie nevrotic-depresie psihotic Termenii nevrotic-psihotic au fost tradusi mult timp usor, respectiv grav sau endogen echivalent pentru psihotic, reactiv sinonim pentru nevrotic. Cu timpul, termenul psihotic a fost folosit pentru depresia extrem de grav caracterizat de iluzii si halucinatii, iar cel de nevrotic pentru tulburri depresive fr aceste caracteristici. Ele sunt greu de descris datorit polimorfismului tabloului clinic, asocierii simptomelor depresive cu manifestri obsesive, isterice, agresive sau astenice. Depresie primar-depresie secundar Conform opiniilor autorilor care au elaborat aceast clasificare, un pacient cu tulburare depresiv primar este acela care anterior diagn osticului index a fost sntos sau a avut episoade afective (depresive sau maniacale). Tulburarea depresiv secundar apare la o persoan care anterior a suferit de o boal mintal non-afectiv, sau la o persoan care sufer de o boal somatic invalidant sau ameninttoare de viat. Esenta deosebirii primar / secundar in tulburrile depresive o reprezint cronologia, introducandu -se astfel un criteriu longitudinal in diagnostic. Dihotomia primarsecundar se bazeaz pe ideea c depresiile se diferentiaz prin etiologie, pattern familial, curs si rspuns la tratament dup cum ele apar singular sau urmeaz bolii. Aceast clasificare a fost supus unor critici legate in special de dificultatea stabilirii diagnosticului numai pe baza cronologiei. Depresia unipolar-depresia bipolar Termenul unipolar/monopolar se refer la acest tip de tulburare afectiv care vizeaz doar depresia (ceea ce astzi se intelege prin tulburare depresiv major), iar cel de bipolar se refer la cel de boal afectiv in care mania apare impreun cu depresia. Existenta unei astfel de distinctii a fost probat de numeroase cercetri cu indicatori genetici, biochimici, farmacologici, ceea ce a determinat o larg si rapid acceptare. Dac depresi a bipolar este mai bine definit, cea unipolar, incluzand mai multe tulburri si subtipuri apare ca o categorie rezidual ce reuneste tot ceea ce nu intr in prima. Distinctia unipolar-bipolar este punctul de plecare al unei clasificri ierarhice cu care opereaz majoritatea deoarece reprezint unul din punctele cheie ale consensului cercettorilor si practicienilor referitoare la subtipurile tulburrii de dispozitie. Tulburrile bipolare sunt imprtite dup criteriul severittii in tulburare bipolar I, respectiv II si tulburare ciclotimic. Tulburrile unipolare sunt divizate in primare si secundare in functie de existenta in antecedente a unui diagnostic psihiatric. Cea primar poate fi divizat la randul ei in endogen sau exogen, iar cea secundar po ate fi clasificat in tulburare temporar in grup (dac pacientii prezint nivele inalte de internalizri) si in tulburare temporar in clasificarea grupului, dac pacientii prezint un nivel redus al internabilittii in antecedente (Andreasen, 1983, apud L. Filimon, p.18). D.S.M.-IV publicat in 1994 este o elaborare ce reprezint rezultatul unei munci colective de durat care deschide noi ci de cercetare si noi provocri pentru practic. Aici se regsesc clasificarea depresiei si criterii de diagnostic ale diferitelor tipuri de tulburri de dispozitie. Se infptuieste obiectivul descriptiei simptomelor relevat atat longitudinal, cat si intersectional, aceasta fiind considerat caracteristica cea mai important a ultimelor sisteme de clasificare si diagnostic, nelsand loc interpretrilor subiective. De asemenea, sunt respinse modelele teoretice sau etiologice, ceea ce permite utilizarea lor de ctre toti cercettorii si practicienii, indiferent de orientare. Factorii etiologici sunt luati in considerare numai pentru tulburri mintale cu substrat organic si pentru tulburrile de adaptare (reactii la stresorii psihosociali), deoarece int runesc acordul general. Modelele teoretice biologice, psihanalitice, comportamentale, psihosociale, etc. care accentueaz o explicatie teoretic, intrand astfel in conf lict unele cu altele nu sunt luate in consideratie. De aici atributul de ateoretic, apli cat noului sistem de clasificare si dechidere larg datorit descrierii obiective a tulburrilor mintale. Se descriu detaliat in termeni concreti si conditii de clasificare caracteristice relevante pentru diagnoz (simptom e, pattern comportamental, baze sociale, aspecte culturale, evolutia tulburrii si severitate. Sunt de asemena riguros precizate caracteristicile clinice oblig atorii si succesiunea lor pentru stabilirea diagnosticului, precum si caracteristicile incompatibile cu diagnosticul. Depsirea sis temelor traditionale de clasificare orientate mai mult pe modelele ierahice in care diferitele simptome trebuiau subsumate unei singure diagnoze se realizeaz pe baza diagnoze i multiple in tulburrile mintale. Anormalitatea fundamental in tulburrile de dispozitie este considerat schimbarea dispozitiei si afectului care sunt dominate in cazul tulurrii depresive de tristete, mahnire. Schimbarea poate include iritabilitate, apatie, amnezie insotit in general de schimbri in n ivelul de ansamblu al activittilor. O depresie clinic sau tulburare de dispozitie este o boal sau un sindrom care datorit calittii si persistentei semnelor simptomelor este prezent in fiecare zi, in cea mai mare parte a zilei, cel putin dou sptmani. Calitatea simptomelor este diferit, pot exista tulburri in reglrile somatice, comportamentale, cognitive sau emotionale, iar prezenta simptomelor genereaz disfunctionalitati psihosociale semni ficative. Aceste tulburri reprezint continutul episodului depresiv major care este categorizat separat de tulburarea depresiv major, diagnosticul cu tulburare depresiv major aplicandu-se pacientilor cu unu-dou episoade depresive anterioare. Tulburarea depresiv major trebuie s se intemieze si pe alterarea functionrii in plan soci al sau ocupational si pe distres.

Tulburrile depresive imprecis definite (atipice) cuprind tulburarea disforic premenstrual, tulburarea depresiv minor, tulburarea depresiv de scurt durat, dar repetat si tulburarea depresiv postpsihotic din schizofrenie. Tulburarea de dispozitie include tulburrile de dispozitie datorate strii generale a snttii, tulburrile de dispozitie datorate unor substante, respectiv tulburrile de dispozitie atipice. Formele unipolare ale tulburrii de dispozitie primar sunt imprtite in trei categorii: tulburare depresiv major, tulburare distimic si tulburare depresiv nespecific. Episodul depresiv major Caracteristica principal a episodului depresiv major este c timp de cel putin dou sptmani este prezent dispozitia depresiv si/sau pierderea interesului, a plcerii pentru aproape toate activittile. La copii si adolescenti dispozitia poate fi iritabilitate mai mult decat tristete. De asemenea trebuie s fie prezente inc cel putin patru simptome aditionale din lista simptomelor mentionate in subcapitolul anterior: schimbri ale apetitului, ale somnului, ale activittii psihomotorii, reducerea energiei, sentimente de vin sau devalorizare, dificultti in gandire, in c oncentrarea atentiei, in luarea deciziilor, ideatie suicidar. Pentru a putea fi incluse in cadrul episodului depresiv major, simptomele trebuie s determine o schimbare evident in ru fat de situatia anterioar a subiectului, s se manifeste cel putin doua sptmani consecutiv aproape in fiecare zi si s persiste in cea mai mare parte a zilei. Episodul depresiv major trebuie s fie insotit de distres semnificativ sau s diminueze functionarea in plan social, ocupational sau in alte domenii importante. Episodul depresiv major se diagnosticheaz in functie de urmtoarele 5 criterii: 1. trebuie s fie prezente timp de dou sptmani cinci sau mai multe din simptomele mentionate anterior, cel putin unul din sim ptome trebuie s fie dispozitia depresiv sau pierderea interesului sau a plcerii. Nu se includ simptomele ce rezult in mod evident din conditiile de ordin medical general sau iluzii si halucinatii din dispozitii incongruente; 2. simptomele s nu intruneasc criteriile pentru episodul mixt; 3. simptomele trebuie s determine distres clinic semnificativ sau perturbri in plan social, ocupational sau in alte domenii de functionare; 4. simptomele nu trebuie s fie cauzate in mod direct de efectele psihologice ale substantelor (abuz de drogur i, alcool) si nici de conditiile medicale generale (hipotiroidism); 5. simptomele nu trebuie s se justifice ca urmare a pierderii a persoanei iubite. Tulburarea distimic Trstura esential a tulburrii distimice este dispozitia depresiv cronic in cea mai mare parte a zilei, in majoritatea zilelor timp de cel putin doi ani. In timpul perioadei caracterizate prin dispozitie depresiv trebuie s fie prezente cel putin dou simptome aditionale. Intrucat simptomele devin parte a experientei cotidiene a indivizilor, nici nu mai apar ca nefiresti si nici nu sunt descrise, ci rezult numai in urma interviului cu rspunsuri directe. In timpul perioadei de doi ani, nici un simptom nu trebuie s lipseasc mai mult de dou luni. Diagnosticul de tulburare distimic se poate stabili doar dac nu a fost prezent un episod depresiv major in perioada primilor doi ani ai tulburrii, iar tulburrile nu intrunesc criterii pentru tulburarea depresiv major cronic sau in remisie. De asemenea nu trebuie s fi existat vreodat episod maniacal, episod mixt sau hipomaniacal, nici criteriile pentru tulburarea ciclotimic. Se poate vorbi de tulburare distimic doar dac ea nu apare exclusiv in cursul tulburrilor psihotice cronice (schizofrenie). Tulburarea distimic se poate asocia cu unele tulburri cronice cum ar fi dependenta de Tulburarea depresiv nespecific Tulburarea depresiv nespecific include tulburrile cu aspect depresiv care nu intrunesc criteriile pentru tulburarea depresiv major, tulburarea distimic, tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiv, tulburare depresiv mixt (anxietate si depresie). Tulburarea depresiv atipic cuprinde: 1. tulburarea disforic premenstrual caracterizat de simptome precum: dispozitie depresiv pronuntat, anxietate, labilitate afectiv evident, diminuarea interesului in activitti. Apar in sptmana de incheiere a perioadei si dispar in cateva zile dup instalarea menstruatiei. Simptomele trebuie s fie destul de severe pentru a interfera semnificativ cu munca, scoala sau activittile obisnuite si pentru a fi in intregime absente, timp de cel putin o sptman dup menstruatie. 2. tulburarea depresiva minora cuprinde episoade de cel putin doua saptamani cu simptome depresive; 3. tulburarea depresiva recurenta scurta cuprinde episoadele ce tin de la doua zile la doua saptamani, cel putin o data intr-o luna dintr-un an (neasociate cu ciclul menstrual); 4. tulburarea depresiva postpsihotica in schizofrenie cuprinde episodul depresiv major care apare in timpul fazei reziduale a schizofreniei; 5. episodul depresiv major suprapus cuprinde tulburari psihotice nespecifice tulburarii psihotice cu iluzii sau fazei active a schizofreniei; 6. situatiile in care clinicianul ajunge la concluzia ca tulburarea depresiva exista, dar nu se poate determina daca este primara sau se datoreaza conditiilor generale medicale si este indusa prin substante.

2.4. Evaluarea depresiei Efortul omului de stiinta de a da o definitie precisa tulburarii depresive si criteriilor de diagnostic este sustinut de preocuparea constanta a clinicianului de a se asigura, inainte de a pune diagnosticul, ca simptomele depresive sunt prezente si corespund unei realitati cunoscute sau recognoscibile in comunitatea profesionistilor. Practicianul trebuie sa constate ca s-au eliminat toate celelalte ipoteze, iar diagnoza corespunde sistemelor reale ale pacientului. Culegerea datelor presupune observatia clinica, interviuri standardizate, inventare si scale de evaluare obiectiva sau de autoevaluare.

Interviul standardizat. Fiecare metoda de interviu a fost elaborata pentru aplicare in concordanta cu criteriile unui sistem de diagnostic: Criteriile lui Feighner (1972), Criteriile de Diagnostic pentru Cercetare (Spitzer et al., 1978), D.S.M.- IV-R (1987) si Clasificarea Internationala a Tulburarilor, a Traumatismelor si a Cauzelor Mortii (ICD-10, 1993). Fiecare metoda precizeaza conditiile de aplicare, persoanele calificate pentru efectuarea interviului, timpul de aplicare, cotarea si sursele pentru obtinerea programelor. Pentru fiecare au fost stabilite fidelitatea, validitatea si caile de determinare ale acestora (Sholomkas, 1990; Guelfi, 1997). Cele mai importante si mai frecvent utilizate interviuri standardizate pentru diagnosticul tulburarilor depresive sunt: Programul pentru Tulburari Afective si Schizofrenie, Programul de Interviu pentru Diagnostic, Interviul Clinic Structurat pentru D.S.M.-IV-R, Interviul Compozit pentru Diagnostic International si Programul pentru Evaluare Clinica in Neuropsihiatrie. Sistemul Compozit de Evaluare Diagnostica in tulburarile depresive (CODE = Composite Diagnostic Evaluation System) este o metodologie ce permite studiul relatiilor dintre diferitele clasificari ale tulburrilor mentale (Ban, 1989; Gaszner, Ban, 1996). Permitand compararea sistemelor diagnostice derivate din diferite principii nosologice, sistemul poate fi folosit in evidentierea categoriilor valide de boli mintale si in identificarea tratamentului adecvat. El difera de alte sisteme polidiagnostice prin capacitatea sa de a produce diagnoza multipla pe baza unui singur interviu. Componentele esentiale ale sistemului sunt divizate in algoritmi care pot evalua pacientul prin multiple sisteme diagnostice in acelasi timp. In CODEDD (Depressive Disorders) exista o scala de evaluare pentru tulburarile depresive (RSDD), care pe baza unui algoritm, permite stabilirea diagnosticului in cadrul a 25 de sisteme diagnostice de clasificare a tulburarilor depresive, in mod simultan. Intrucat CODE-DD s-a dezvoltat prin diferentierea subformelor, in cadrul depresiei unipolare se foloseste numai la pacientii preselectionati. Scala de evaluare pentru tulburarile depresive se bazeaza pe 90 de caracteristici cuprinse in 80 de variabile, fiecare fiind evaluata in termeni de prezent sau absent. Fiecare variabila este perceputa ca si un cod responsabil pentru o forma distincta a expresiei clinice. Scala contine si o subscala pentru evaluarea severitatii tulburarii depresive. Listele de verificare IDCL-ICD-10 si ICDL-D.S.M-IV pornesc de la dezavantajele interviurilor standardizate si structurate: limitarea la circumstante precis determinate, dificultatile de natura economica ale aplicarii, increderea in diagnostic conditionata de omogenitatea grupelor, consumul de timp, dificultatile explorarii verbale pentru pacientii care refuza comunicarea, simuleaza sau traverseaza o criza acuta, relevanta semnificativa doar la pacientii cu simptome acute. Pe aceasta baza, listele de verificare propun o alternativa de verificare a semnelor si simptomelor. Cu ajutorul lor specialistul poate aduna toate datele relevante pentru stabilirea diagnosticului in timpul consultatiei obisnuite pe baza observatiilor sau a informatiilor de la o terta persoana. El se poate concentra asupra celor mai proeminente plangeri ale pacientului si ulterior, asupra semnelor si simptomelor, ceea ce este foarte important pentru obtinerea unei relatii bazate pe incredere. Pacientul poate fi evaluat chiar daca explorarea deplina este imposibila. Datele obtinute pot fi comparate si se noteaza in documente tipizate, rezultand o mai temeinica comunicare, inregistrare si stocare a datelor. IDCL ofera o evaluare stiintifica si standardizata pentru ICD-10 si D.S.M-IV, permitand o examinare sistematica a criteriilor relevante si a deciziilor de diagnoza. Constituie un instrument consistent, riguros stabilit, ce poate fi folosit intr-un sistem standardizat pentru clasificarea pacientilor. Inventarele si scalele. In urma consultarii lucrarilor de referinta privind evaluarea depresiei, voi prezenta cele mai frecvent utilizate scale si inventare ( Ban, 1981; Sartorius, Ban, 1986; Shaver, Brennan, 1991; Kleinman, Good, 1995). Scala pentru evaluarea depresiei Hamilton (HRSD), 1960 este una dintre primele scale de evaluare obiectiva pentru aprecierea severitatii starilor depresive, fiind si astazi una dintre scalele cu cea mai larga utilizare. Itemii sai au fost revizuiti, anumite definitii ale lor au fost adaptate (Hamilton 1982, 1987; Bech, Coopen, 1990; Thompson,1989). Itemii scalei se refera la dispozitia depresiva, dispozitia anxioasa, retardarea psihomotorie, simptomele cognitive, simptomele sociale si la simptomele vegetative ale depresiei. In varianta din 1986 a scalei depresiei Hamilton, realizata de Bech si colaboratorii sai cu acordul autorului, este inclusa alaturi de scala de depresie Hamilton o scala de depresie a melancoliei (Bech, 1996). Prima contine 21 de itemi, iar a doua 10 itemi. Nivelele de severiatate ale semnelor si simptomelor pot avea valori cuprinse intre 0-4 pentru HRSD sau intre 0 si 2, reflectand astfel 5 vs. 3 nivele. Scala de diagnostic a melancoliei DMS precizeaza trei nivele cu valori cuprinse intre 0 si 2. Alcatuita pe baza analizei constructiei scalei Hamilton, folosindu-se analiza structurii latente, scala de melancolie se realizeaza printr-o validitate constructiva ridicata. Itemii sai acopera cele mai importante componente ale tulburarii de dispozitie. Acest lucru s-a constatat si in studiile de validitate efectuate pe populatii diferite, din culturi diferite (Hamilton, 1987; Paykel, 1990). Scala Hamilton si-a demonstrat validitatea concurenta prin rapoarte la alte instrumente de evaluare dintre care cel mai semnificativ este BDI. Inventarul pentru depresie Beck (BDI) 1967, 1988 este cel mai frecvent citat si cel mai utilizat instrument de masurare a depresiei bazat pe autodescriere. Mai mult, el a devenit un etalon pentru validarea altor inventare sau scale de autoevaluare. In lucrarea sa din 1967, Beck a definit depresia prin prezenta unei liste de 21 categorii simptom -atitudine. Itemii inventarului reprezinta urmatoarele categorii: dispozitie depresiva (tristete), pesimism (lipsa sperantei), sentiment de esec, deficit relational, sentimente de vina, nevoia de pedeapsa, ura de sine, autorepros, dorinte de suicid, plangeri, irascibilitate, contacte sociale deficitare, capacitate de decizie redusa, imagine de sine negativa, incapacitate de munca, insomnie, fatigabilitate, pierderea apetitului, scadere in greutate, ipohondrie, pierderea libidoului. In versiunea originala s-a cuantificat gradul de severitate a simptomelor cu valori cuprinse intre 0 si 3, unele categorii avand dou variante de raspuns pentru acelasi grad de severitate . In versiunile mai recente ale scalei este stabilita o singura varianta pentru fiecare nivel, astfel incat cei 21 de itemi au fiecare 4 nivele de severitate cuprinse intre 0 (absenta depresiei) si 3 (depresie maxima). Astfel, scorul total este cuprins intre 0 si 63. Se considera ca absenta depresiei sau depresia minima se reflecta intr-un scor mai mic de 4, depresia usoara intre 5 si 13, moderata intre 14 si 20, iar depresia severa peste 21 (Shaver, Brennan, 1991). In practica se lucreaza cu scoruri mai ridicate. Adaptat pentru toate varstele, BDI, este cel mai cunoscut inventar pentru masurarea nivelului depresiei si a fost tradus si utilizat cu succes in multe spatii socio-culturale. Este usor de administrat, necesita un timp scurt, putand fi aplicat la diferite segmente ale populatiei indiferent de nivelul de cultura sau varsta, datorita utilizarii unui limbaj accesibil. Scala de autoevaluare a depresiei Zung (SDS, 1965) a fost conceputa pentru evaluarea depresiei mai ales in institutiile de ingrijire medicala. Ea contine 20 de itemi grupati in 4 categorii: simptome afective, referitoare la dispozitia depresiva, simptome referitoare la perturbari fiziologice (somn, apetit, greutate, libido, oboseala), la perturbari psihomotorii (agitatie sau retardare), perturbari psihologice (confuzii, disperare, iritabilitate, indecizie, depreciere, idei suicidare, insatisfactie). Raspunsurile pentru fiecare item se grupeaza in 4 variante, fiecare reflectand freventa semnului sau

simptomului: 1=deloc sau pentru putin timp, 2=uneori, 3=o buna parte de timp, 4=cel mai mult sau tot timpul. Tradusa in peste 30 de limbi, SDS, asemenea BDI este una dintre cele mai larg folosite scale pentru evaluarea depresiei, atat in unitatile de cercetare, cat si in clinica. Cele doua instrumente pot fi considerate complementare, BDI masurand gradul de severitate al depresiei, iar SDS frecventa simptomelor depresive. Complementaritatea si distinctia sunt importante si trebuie luate in considerare in raport cu obiectivele cercetarii. Asemenea BDI, aplicarea SDS nu este influentata semnificativ de factori demografici. Scala pentru evaluarea depresiei Carroll (CRS) a fost conceputa ca o modalitate de autoevaluare pararlela la Scala de Evaluare Obiectiva a Depresiei Hamilton (HRDS). Dezvoltarea CRS nu a fost menita sa compenseze incongruenta dintre evaluarile clinice obiective si autoevaluarile depresiei. Itemii sai vizeaza aspectele somatice si comportamentale ale depresiei, indicand severitatea simptomelor fara a avea pretentia sa constituie un mijloc de diagnostic. CRS cuprinde 52 de itemi care vizeaza retardul motor, agitatia, perturbarile somnului, pierderea in greutate, anorexia, oboseala, pierderea libidoului, dificultati in concentrarea atentiei, diminuarea perspicacitatii, anxietate si idei suicidare. In contrast cu HRDS in care unele enunturi se evalueaza de la 0 la 4, iar altele de la 0 la 2, in CRS aceeasi itemi (simptome) sunt reprezentati de patru sau de doua enunturi care reflecta severitatea progresiva a manifestarilor aceluiasi simptom. Ordinea prezentarii itemilor este aleatorie. Raspunsurile la chestionar sunt binare (da/nu); 40 de raspunsuri de tip da si 12 de tipul nu vor fi luate in considerare pentru determinarea starii depresive. Scorul total se calculeaza prin insumare (1 punct pentru fiecare item) si poate fi cuprins intre 0 si 52. In combinatie cu interviurile structurate, inventarele si scalele pot fi utilizate pentru evaluarea severitatii, frecventei, evolutiei si a simptomatologiei depresiei. Eficienta lor poate spori daca se iau in calcul atat calitatile lor psihometrice, cat si neajunsurile. 2.5. Tratamente Dup un intreg proces de definire, clasificare, diagnosticare si evaluare a acestui flagel social (depresia), oamenii de stiint au descoperit diverse modalitti de ameliorare si/sau chiar vindecare ale indivizilor ce prezint simptomele specifice depresiei. Pe plan somatic, o modalitate de vindecare este tratamentul medicamentos bazat pe antidepresive. In trecut, electrosocul reprezenta instrumentul de baz, ins acum el este utilizat doar pentru cazuri de depresie deosebit de grave, rezistente la antidepresori. Medicamentele folosite sunt imprtite in dou mari grupe: inhibitorii monoaminooxidazei si derivatii triciclici. Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO) sunt eficienti, dar prezint si dezavantaje: sunt dificil de administrat, necesitand o supraveghere deosebit si asocierea lor cu alte medicamente poate fi extrem de periculoas. Derivatii triciclici sunt pe baz de imipramin utilizat pentru prima dat de R. Kuhn in 1957. Clomipramina si amitriptilina, care pot fi adminis trate pe cale intravenoas la inceputul tratamentului au inaugurat o lung serie de medicamente antidepresive care actioneaz in general prin inhibarea recaptrii neuromediatorilor intrasinaptici si fac s vireze dispozitia depresiv dup 12 -15 zile de tratament. Activitatea lor paralizeaz net nervul vag si antreneaz fenomene secundare, uneori dezagreabile: uscciunea gurii, midriaz, cu dificultatea acomodrii vizuale, riscuri d e crestere a tensiunii intraoculare sau provocarea unei retentii vezicale; tahicardie si tulburri tensionale in primele zile de prescriptie. Provoac o dezinhibare adesea mai precoce decat modificarea strii timice, ceea ce poate facilita o trecere la actul suicidar. Din aceste motive este necesar ca asemenea tratamente s se fac sub supravegherea constant a anturajului si, in cazurile grave, cu risc de suicid, in mediul spitalicesc. Cand bolnavul este anxios si siucidar, este necesar s se asocieze medicamente sedative si anxiolitice (levopromazina sau benzodiazepine), suspectand totusi riscuri de dependent. Trebuie de asemenea s se prescrie corectori de hipotensiune (clorohidratul de heptaminol) si corectori de efecte anticoliner gice (anetoltritiona, ezerina). Acest tratament va fi diminuat progresiv dup virajul de dispozitie, prevenindu -se o posibil recidiv a depresiei. Multi specialisti il prescriu luni in sir cu doze slabe asociind produse normotimice (litiu si valpromida) care s-au dovedit eficiente in prevenirea de noi accese. In afar de tratamentul medicamentos, necesare si utile sunt psihoterapiile. Una dintre acestea este terapia cognitiv-comportamental care a fost dezvoltat de Beck, Rush, Shaw si Emery, care poate fi definit ca o rezolvare de probleme, depresia fiind ea inssi o problem. Scopul terapiei este de a-l ajuta pe pacient s gseasc solutii la problemele sale, iar obiectivul imediat al terapiei este eliberarea de simptome, cel pe termen lung fiind rezolvarea problemelor de viat si prevenirea aparitiei sau mcar atenuarea unor episoade depresive viitoare. Se face o selectie a pacientilor care presupune luarea in considerare a urmtorilor factori: pacientii s fie non -psihotici (totusi, poate fi aplicat si acestora, dar insotit de medicatie antidepresiv), s se cunoasc gradul de severitate al depresiei, s se identifice patternul de gandire negativ, s se realizeze alianta terapeutic si pacientul s aib un repertoriu bogat de deprinderi de a face fat stresului. In functie de acesti factori, terapeutul elaboreaz diferite strategii (cognitive, comportamentale, cognitiv-comportamentale, preventive) tinand cont atat de caracteristicile, cat si de gradul de severitate al depresiei ale fiecrui pacient in parte. Terapia cognitiv-comportamental este mai eficient cand se asociaz cu terapiile sugestive: relaxare, hipnoz, antrenament mental. 2.6. Concluzii Dintre toate notiunile de semiologie psihiatric si psihopatologie clinic, aceea de depresie este cea mai frecvent utilizat si include o fenomenologie clinic extrem de variat, de la schimbrile de dispozitie compatibile cu viata normal pan la manifestrile psihotice, care evolueaz atat cu perturbarea strii afective, cat si cu diminuarea frapant a posibilittilor cognitive, psihomotorii si perceptive. I n plus, termenul de depresie este folosit si in alte domenii decat cele ale psihopatologiei si clinicii psihiatrice, astfel: in neurofiziologie, depresia indic o reducere a activittii electrofiziologice; in farmacologie, depresia exprim efectul anumitor substante (psiholeptice) de reducere a responsivittii senzoriale si psihice. Aceast actiune farmacodinamic a constituit chiar un criteriu taxonomic in functie de care psihotropele erau imprtite in stimulante si deprisante; in fiziopatologie, depresia constituie expresia dezechilibrului intre anumiti neurotransmittori si modulatori ai impulsului neu ronal sau o perturbare a mecanismelor neuronale receptoare. Totodat, depresia prezint o acceptiune distinct si este diferit definit in functie de orientarea psihologic sub care este privit. Astfel:

 psihanaliza vede depresia ca o deturnare a agresivittii spre sine; teoria comportamentist consider depresia ca un defect de conditionare sau ca o lips de abilitate de invtare, survenit in urma unor esecuri repetate; psihologia academic apreciaz depresia ca o tulburare cognitiv ce determin o imagine de sine negativ si o viziune distorsionat, pesimist asupra lumii. Dispozitia depresiv reprezint o schimbare calitativ fat de functionarea precedent, constatabil in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (DSM-IV-R, p. 222) timp de minimum dou sptmani. Se precizeaz faptul c aceast dispozitie depresiv este indicat fie prin relat are subiectiv, fie prin observatia celor din jur. Sindromul depresiv se caracterizeaz prin aparitia brusc a unei stri de depresie si de anxietate cu neliniste psihomotorie. Bolnavii sunt agitati, panicati, vorbesc mult, nu-si gsesc locul, prezint frecvent idei delirante de autoacuzare, de umilire, hipocondrice sau chiar de urmrire si influent. Uneori ideile delirante pot fi insotite de halucinatii auditive si vizuale, survenite pe fondul de dispozitie depresiv. In unele forme de depresie accentuat, modificrile tensiunii arteriale pot produce tulburri de constiint de tip delirant -oniroid in cursul crora bolnavul nu mai percepe clar mediul exterior, prezint false recunoasteri, halucinatii, dezorientare in timp si spatiu; dup risipirea episodului confuzional ei nu pstreaz amintirea acestei stri (amnezia lacunar) sau o reproduc fragmentar. Sindromul depresiv poate dura doua -trei sptmani si are tendinta s recidiveze. Uneori survine consecutiv administrrii timp indelungat a medicamentatiei hipotensive rezerpinice. Sindromul depresiv are ca simptome cardinale dispozitia depresiv, incetinirea proceselor de gandire si inhibitia activittii . Se pot deosebi urmtoarele forme ale sindromului depresiv: depresia simpl, in care simptomul cel mai important este inhibitia activittii; depresia stuporoas, in care inhibitia atinge intensitatea maxim; depresia anxioas; depresia delirant cuprinde delirul melancolic tipic (pctuire, srcie, hipocondrie), care poate lua o form special in Sindromul Cotard. Acesta e constituit din idei de negatie (a existentei si a functiei propriilor organe, a existentei rudelor, a celorlalti oameni, chiar si a lumii), de imoralitate si enormitate. In functie de importanta sczut a factorului somatogen si cea crescand a factorului psihogen, depresiile se ordoneaz astfel (Kielholz): depresii organice: senile, pe fond de arterioscleroz cerebral, posttraumatice, in epilepsie; depresii simptomatice postinfectioase: in boli cronice vasculare, pulmonare, in tulburri endocrine premenstruale, in cursul sarcinii, hipertiroidiilor, bolii Addison, in tratamentele cu reserpin, steroizi, in faza de carent la toxicomani, in schizofrenie; depresii de involutie; depresii endogene care fac parte din sfera psihozei maniaco-depresive; depresii psihogene: a) depresii de epuizare si nevrotice care ar sintetiza alte incercri de delimitare fcute anterior (depresia vegetativ Lemke); b) depresii psihoreactive. Depresia se intalneste mai rar in copilrie decat in viata adult, ea fiind apanajul versantului descendent al existentei. In tr-o mai mare msura decat la adult, depresia nu apare pur, ci deseori mascat de un sentiment de oboseal sau greutate fizic, disprosexie, bradipsihie si bradikinezie. Uneori copiii depresivi sunt considerati capriciosi, dezinteresati, hipersensibili sau labili afectiv. Din cauza posibilitti lor reduse de verbalizare a tririlor, cat si datorit aspectului polimorf si uneori mascat al depresiei, se disting greu stri depresive propriu zise inainte de varsta scolarittii. Unii autori (Kohler) consider c strile depresive nu survin niciodat inainte de perioada prepuber sau puber. Cu toate acestea , R. A. Spitz, vorbeste de o depresie anaclitic, care poate aprea chiar la copilul de sase luni, aflat intr -o carent emotional in raport cu separarea sa de mam, si se caracterizeaz prin dezinteresul fat de anturaj, pierderea apetitului, tulburri in dezvoltarea general si ponderal. Manifestrile clinice propriu zise ale episodului depresiv sunt exprimate prin simptome esentiale si facultative: 2. reducerea capacittii cognitive dificultti de concentrare, de mobilizare volitional si deliberare. Pacientul acuz faptul c gandirea sa e trenant, vascoas, laborioas, dar neclar si ineficace, cu o srcire a temelor si o reducere a continuturilor; 3. temeri relativ constante ce au ca axe majore subapreciere, autominimalizare, incapacitate si culpabilitate; 4. sentimente de inadecvare personal ideea de pcat e legat de sentimentul religios; 5. pierderea sau reducerea stimei de sine autoevaluarea negativ, subaprecierea, inadecvarea, culpabilitatea; 6. inhibitia psihomotorie astenia, asociatii ideative lente, reducerea amplitudinii si a ritmului miscrii, hipomimia cu reducerea expresivittii mimice; 7. indiferenta afectiv incapacitatea pacientului de a tri satisfactii sau de a incerca sentimente agreabile, in fata unor situatii de natur s confere o stare afectiv pozitiv; 8. anestezia psihic dureroas pacientii nu sunt capabili de trirea unor sentimente afective negative, de a resimti tristetea, doliul sau disperarea; 9. dificultatea de deliberare, indecizia si ezitarea; 10. dezndejdea sau disperarea intensitatea si severitatea tulburrilor depresive, risc suicidar deosebit; 11. insomnia, hipersomnia; 12. reducerea apetitului, pierderea ponderal; 13. constipatia; 14. cefaleea singurul simptom al unei depresii (Kielholz 1984, p. 56);

15. algiilejustificarea,nhibitie,ihomotorii. Manifestri clinice intalnite in depresii: 76 - 100% - tristete, absenta bucuriei, anxietate, tensiune, lipsa de energie, dezinteres, hipoprosexie, ideile de insuficient; 51 -75% - disperare, agresivitate, iritabilitate, alterarea comportamentului social, indecizia, modificarea perceptiei timpului, ideile de suicid, incetinirea psihomotorie, absenta relatiilor sociale, diminuarea libidoului, trezirea precoce, incapacitate de adormire, somn superficial intrerupt, inapetent, modificarea greuttii, algii; 26 50% - sentimente de culpabilitate, hipocondrii, agitatie psihomotorie, maleza matinal, constipatie; 1 25% - idei de srcie, idei de persecutie, delir de culpabilitate, delir hipocondric, malez vesperal 3. Terapia sugestiva

3.1. Caracterizarea general a fenomenului sugestiv V. Gheorghiu definea sugestia ca o incitatie susceptibil s declanseze reactii spontane, nemediate de instantele reflexive ale gandirii (Sugestie si sugestibilitate, 1982, p.13). Sugestia ca termen a fost introdus la mijlocul secolului XIX, in Franta de ctre Bertrand, iar in Anglia, B raid explica prin sugestie fenomenele hipnotice. Inc din mileniul VI, i.H., termenul de sugestie este pstrat in descrierile sumeriene. Bernheim extinde termenul, afirmand c sugestia este un fenomen normal prezent atat in starea de veghe, cat si in cea hipnotic. Fenomenul sugestiv este strans legat de situatia sugestie sau stimulul sugestiv, comportamentul sugerat si sugestibilitate sau disponibilitatea subiectului de a reactiona la sugestie. Situatia sugestie este definit ca un complex de stimuli sau un stimul cu caracter de provocare, capabil s declanseze reactii neadecvate sau reactii capabile s accentueze adecvarea la realitate si reactii neutre. Situatia sugestie poate declansa sugestii negative (reactii neadecvate ale subiectului), sugestii pozit ive (reactii care potenteaz adecvarea la realitate) si sugestii neutre (reactii neutre sub aspectul adecvrii sau neadecvrii la realitate). Sunt conturate dou mari directii de cercetare: psihologii care au folosit sugestia pentru experiente pe grupuri ( directia psihologiei sociale) si psihologii care au abordat sugestia din perspectiva msurrii sugestibilittii (directia psihologiei experimentale). Reprezentantii primei directii ( Tarde, Sighele, Le Bon, Ross, McDougal, Sherif, Crutchfield, Asch etc.) au studiat aspecte ale modificrii atitudinilor si opiniilor, fenomenele de prestigiu, conformismul si manipularea sugestiv a unor norme de grup. Dup Jahoda ( 1989) in fenomenele psihosociale cu caracter mistic (vrjitoria, ghicitul, ritualurile, profetiile, exorcismele) sugestia are un rol explicativ central. Influentarea sugestiv culmineaz cu moartea Woodoo (Cannon, 1992; apud I. Holdevici 1995, p. 9) care reprezint practic o moarte prin sugestie. Reprezentantii directiei psihologiei experimentale (Seashore, Binet, Aveling, Hargraves, Hull, Eysenck, Fourneaux, Stukat, Hilgard, Orne, Barber, Evans, Helen Crawford, Lundy, Sheehan, Gheorghiu). Eysenck si Fourneaux vorbesc despre urmtorii factori ai sugestibilittii: sugestibilitate primar poate fi msurat prin teste metrice in care se sugereaz subiectului executarea unor actiuni motorii; sugestibilitate secundar poate fi msurat prin teste senzoriale indirecte; sugestibilitate tertiar se refer la influentarea persuasiv bazat pe prestigiu in urma creia atitudinile si opiniile se modific.

Probele de msurare a sugestibilittii dup V. Gheorghiu sunt: scala de sugestibilitate senzorial. Subiectul st in fata unor aparate generatoare de stimuli auditivi, vizuali, tactili etc. care pot fi manipulate de examinator. Simuland administrarea stimulului, experimentatorul il consider sugestibil pe subiectul care raporteaz receptionarea unui stimul inexistent; scala de sugestibilitate motorie. V. Gheorghiu a demonstrat experimental c este posibil influentarea indirect a comportame ntului motor prin intermediul unor aparate asezate intre examinator si subiect; probe si scale pentru msurarea unor aspecte imaginative ale sugestibilittii asemntoare celor folosite in relaxare si in transa hipnotic. Pentru ca situatia sugestie s se transforme in comportament sugerat este necesar ca subiectul s aib predispozitii la sugestie. Predispozitiile care stau la baza responsivittii la sugestie (Gheorghiu, 1982) sunt: inchipuirea, transpunerea, conformarea, subordonarea si captarea. Inchipuirea reprezint capacitatea subiectului de a-si imagina si de a opina despre evenimente, situatii sau persoane cu conditia ca acestea s fie autentice sau plauzibile indiferent dac ele reflect sau nu adecvat realitatea. Transpunerea se bazeaz pe inchipuire dar implic si capacitatea de empatizare, imitare si invtare social. Cu ajutorul transpunerii subiectul se poate comuta de la un mod de trire si de comportament la altul. Conformarea reprezint disponibilitatea subiectilor de a-si acorda opiniile, atitudinile cu cele ale grupului din care fac parte. Subordonarea reprezinta dispozitia care mediaz supunerea necritic fat de incitatii (care vizeaz dirijarea conduitei) din afara sau din interiorul subiectului. Subordonarea se intersecteaz cu manifestrile de conformism si transpunere, dar nu se confund cu el e, ea bazandu-se pe necesitti de aprare a eului. Captareareprezint dispozitia prin intermediul creia subiectul se orienteaz selectiv spre o surs de atractie, ea asigurand dirijarea conduitei.

Aceste dispozitii sunt complementare si se integreaz in mecanismele de aprare si echilibrare a eului. Situatia sugestie se transform in comportament sugerat prin intermediul predispozitiilor amintite. Ideile sau notiunile care fac un comportament s difere de altul, care fac subiectul s fie o entitate unic, s aib anumite atitudini, credinte, opinii sunt constructe personale. Tehnicile de modificare a constructelor sunt modalitti de inhibare a procesului conformarii interne a constructului pertin ent prin prezentarea unui material cu continut contrar. Tehnicile care faciliteaz influentarea sugestiv a procesului comunicrii sunt: repetarea mesajului, utilizarea argumentelor in favoarea a ceea ce se vrea a fi sugerat, sarmul, trezirea reactiilor emotionale, tactica surprizei. Sugestiile pot influenta in sens pozitiv sau negativ aproximativ toate procesele si functiile psihice , dar si functiile fiziologice ale organismului. Majoritatea influentelor sugestive rman ascunse, reactia subiectului in sensul celor sugerate (rspunsul sugerat) nefiind intotdeauna vizibil si controlabil. Formele sugestiilor. In functie de sursa care genereaz influenta sugestiilor se disting: - heterosugestii- sugestii administrate de ctre o alt persoan; - autosugestii- sugestii pe care si le administreaz subiectul in cauz. Sub aspectul adaptrii la mediu se intalnesc: - sugestii pozitive- contribuie la vindecarea si la optimizarea proceselor si functiilor psihice si psihofiziologice; - sugestii negative- dezorganizeaz si pot traumatiza subiectul; - sugestii indiferente- nu au nici un efect sub raportul adaptrii subiectului la mediu. In functie de intentia de a influenta, se evidentiaz: - sugestii directe- este vdit intentia experimentatorului de a influenta; - sugestii indirecte- intentia de influentare este ascuns subiectului. In functie de tonul utilizat de ctre cel care sugestioneaz, se disting: - sugestii dure- experimentatorul este autoritar; - sugestii blande- sunt administrate pe un ton cald, protector si insinuant. Sub aspectul gradului de elaborare, sugestiile se pot clasifica in: - sugestii spontane- care pot fi administrate fr ca persoana care sugestioneaz s-si propun in mod special acest lucru; - sugestii elaborate- in cadrul crora se depune efort pentru a influenta. Sugestiile trebuie s respecte anumite conditii pentru a fi eficiente: s fie acceptate de subiect, s fie in concordant cu sistemul valoric al subiectului, s nu fie prea lungi, s fie plastice, ritmice, realiste, simple, convingtoare, s fie exprimate in termeni pozitivi, s urmreasc ciclurile respiratorii, s serveasc scopului propus. Sugestibilitatea reprezint capacitatea subiectului de a reactiona la sugestii, manifestarea particular a influentabilittii care asigur transformarea situatiei sugestie intr-un comportament sugerat. 3.2. Relaxarea Relaxarea reprezint o tehnic de decontractie muscular si nervoas menit s duc la o destindere fizic si psihic a subie ctului. Relaxarea poate intra in orice sistem terapeutic in afar de psihanaliza clasic. Deoarece in zilele noastre oamenii triesc un nivel de tensiune ridicat tehnicile de relaxare prezint o mare utilitate. Aceast tensiune se poate exprima in diferite maniere: team si incordare excesiv in situatii sociale, acuze directe de tensiune muscular, impotent si frigiditate, dificultti legate de somn, hipertensiune arterial etc. Doar invtand pacientii cum anume s se relaxeze este, deseori, suficient pentru ameliorarea multor probleme. Antrenarea pacientilor in obtinerea strilor de relaxare poate fi o cale important de a-i conduce spre o imagine nou despre ei insisi si despre ceea ce ii inconjoar. Descoperind c isi pot controla corpul, pacientii pot incepe s -si rezolve problemele personale mai complexe.

J. van Rillaer prezint informatii referitoare la utilitatea si inconvenientele cresterii tonusului muscular si obiectivele antrenamentului pentru relaxare. Aceste informatii pot stimula participarea activ a pacientilor la propria terapie. Astfel, in ceea ce priveste uti litatea si inconvenientele cresterii tonusului muscular pacientul trebuie s stie c tonusul muscular creste imediat ce se percepe o amenintare sau o fr ustrare, simtindu-se team sau iritare. Acest proces este un element al reactiei de alert care pregteste organismul pentru actiuni de lupt sau fug necesare pentru supravietuirea noastr in caz de pericol. Cu cat angoasa, frica, iritarea sau mania se intensific, cu atat tonusul muscular creste, astfel incat resursele musculare cresc pentru o actionare rapid si energic. Exist totusi un revers al acestui proces; in situatiile care nu sunt in mod real periculoase dac exist o tensiune tonusul muscular devine excesiv, disfunctional. Dac aceasta stare este cronic, hipertonia muscular poate deveni un factor de intensificare a tulburrilor somatice cum ar fi: cefaleea, durerile musculare, tulburrile de vedere, dispneea, oboseala cronic, tulburrile cardiovasculare si gastrointestinale. Pe de alt parte cresterea tonusului muscular antreneaz o intensificare a tensiunii p sihice si a emotiilor. Relaxarea se poate practica in trei pozitii: culcat pe spate, pozitia in fotoliu cu bratele si capul sprijinite si pozitia birjarului cu picioarele deprtate, mainile sprijinite pe coapse, coloana flectat, capul in jos. Relaxarea nu trebuie practicat dup consum de alcool, cafea sau alte substante (tranchilizante sau antidepresive), nici imediat dup o mas abundent. Pentru ca relaxarea s fie eficient (in special in faza de invtare) trebuie s se respecte cateva conditii de ambient: temperatur adecvat, luminozitate mai sczut, liniste. O sedint de relaxare, necombinat cu alte tehnici de terapie, dureaz aproximativ 20 de minute. La inceput relaxarea se practic cu terapeutul (ideal de dou ori pe sptman) si se indic practicarea independent acas de dou trei ori pe zi. Relaxarea este un exercitiu foarte odihnitor, dar pentru a avea eficient terapeutic, este bine s fie combinat cu sugestii specifice. Aceste formule se adreseaz problemelor subiectului si trebuie s respecte urmtoarele conditii: s fie clare, s se refere la o singur problem, s nu aib caracter ambiguu, de preferint s nu cuprind negatii, s fie plastice, insotite de imagini, s urmeze pe cat posibil ciclurile respiratorii, s fie realiste, s aib un caracter procesual. Winrer clasific tehnicile de relaxare in functie de anumite criterii: 1) criteriul rational: metode de relaxare rationale si metode de relaxare extramedicale intuitive, imaginare; 2) criteriul conceptual: relaxare analitic (Jacobson), relaxare sintetic (antrenament autogen Schultz), metode elective (pentru pregtirea sportivilor). Preocupat de studierea unor fenomene neuronale si musculare, Edmund Jacobson in anul 1920 dezvolt o metod de relaxare pe ca re o numeste relaxare muscular progresiv. Aceast tehnic implic tensionarea si mai apoi relaxarea tuturor grupelor de muschi, scopul ei fiind de e elimina tensiunea rezidual din corp si de a obtine o stare de relaxare complet. Contrastul tensiune -relaxare evidentiaz pentru inceptorii in invtarea relaxrii ce anume este starea de tensiune si cum poate fi ea controlat sistematic. Persoana care urmeaz s se relaxeze trebuie s fie asezat confortabil intr -un fotoliu sau s stea intins. La inceput pacientului i se recomand s inchid ochii si s inspire de cateva ori profund, expirand de fiecare dat treptat, profund. I se spune pacientului c este pe cale s inceap un program sistematic de relaxare, c va descoperi c este ceva plcut si c acest exercitiu se va desfsura in ritmul lui. Dac pacientul consider c ritmul terapeutului este prea rapid sau prea lent ii va relata acest lucru. Terapeutul observ reactiile subiectului pentru a sti cum se simte acesta. Pentru inceput i se cere pacientului s-si incordeze mana dreapt foarte bine, s strang pumnul pentru aproximativ 5 secunde, dup care s o relaxeze si s observe diferenta dintre relaxare si tensiune si sentimentul de usurare obtinut pe msura relaxrii. Constient izarea tensiunii musculare este unul dintre obiectivele importante ale antrenamentului. Ceea ce se urmreste este actionarea asupra corpului pacientului intr -o manier asemntoare, incordand si relaxand alternativ fiecare grup muscular al intregului corp in urmtoarea ordine: mana dominant si antebrat, brat dominant, cealalt man si antebrat, cellalt brat, gamb si picior dominante, cealalt gamb si cellalt picior, stomac, umeri si partea superioar a spatelui, ceafa si partea din spate a capului, gat, gur si obraji, ochi si pleoape, frunte, intregul corp. De fiecare dat, pacientul trebuie s incordeze grupa muscular, s pstreze tensiunea aproximativ 5 secunde, s se relaxeze si s observe diferenta dintre tensiune si relaxare. Pe msura ce antrenamentul progreseaz nu este necesar vreun comentariu privind constientizarea fiecrei grupe musculare, dar trebuie mentionat din cand in cand necesitatea de a constientiza sentimentele contrastante (tensiune-relaxare). Contractia unei grupe musculare coincide cu inspiratia urmat de o scurt apnee, ele durnd intre 5 si 12 secunde. Deconectarea se efectueaz destul de repede, in acelasi timp cu o expiratie realizat mai lent si cu enuntarea in gand a unui cuvant cheie ce evoc relaxarea (relaxare, calm, destindere). Pentru a avea eficient terapeutic, acest exercitiu de relaxare trebuie s fie combinat cu sugestiile specifice care vizeaz problemele subiectului in cauz. De exemplu, dac pacientul sufer de claustrofobie, nu i se va sugera c se afl intr -un spatiu inchis deoarece acest lucru ii poate provoca un mare disconfort, iar relaxarea se poate transforma intr-o stare de agitatie, de incordare. Astfel, persoanei i se va sugera c se afl intr -un spatiu deschis, eventul pe plaj sau la munte, intr-un loc luminos, unde el se simte bine si se las absorbit de aceast experient mintal plcut. Dac problema subiectului este depresia, acestuia i se va sugera c se ocup si se bucur de lucruri care ii fac plcere si c pe zi ce trece sntatea lui se imbuntteste, c se simte bine si capabil s intreprind multe activitti. Beneficiile practicrii relaxrii musculare progresive sunt tensiune muscular sczut, stare emotional de calm, energie crescut, somn odihnitor etc. Johannes Schultz dezvolt in 1930 antrenamentul autogen, metod de relaxare care reprezint rezultatul unei concentrri dirijate, selective asupra unor functii si prti ale corpului. Aceast metod implic exercitii de concentrare si relaxare in urma unor formule sugestive sau formule inductoare. Antrenamentul autogen este una dintre tehnicile de psihoterapie cele mai utilizate, verificate experimental si clinic, caracterizate prin simplitate si economicitate. In urma unui antrenament autogen, subiectul ajunge s triasc senzatii de greutate si cldur, functionarea benefic a sistemului cardiovascular.

G. Klumbies (1974) propune o prezentare a antrenamentului autogen care are in vedere urmtoarele aspecte: - sistemul nervos al fiecrui om are dou mari prti componente: sistemul nervos de relatie si sistemul nervos vegetativ. Sis temul nervos de relatie coordoneaz functii aflate in sfera controlului voluntar; sistemul nervos vegetativ coordoneaz acele functii ale cor pului nesupuse controlului voluntar; - tulburrile, problemele pe care le are pacientul se datoreaz faptului c sistemul nervos vegetativ nu reactioneaz in concordant cu imprejurrile in care se afl la un moment dat (de exemplu, are stri de incordare, tensiune, neliniste in situatii care nu le justific sau are palpitatii, senzatii de sufocare, desi inima si plmanii nu sunt afectati si nici nu face eforturi deosebite); - desi functiile sistemului nervos vegetativ nu pot fi controlate voluntar, ele pot fi totusi influentate pe o cale ocolit. As tfel desi nu ne putem teme la comand, cu sigurant ne vom teme dac ne vom gandi intens la consecintele nefaste ale unei situatii care prezint un pericol iminent. Deci pentru a influenta functiile sistemului nervos vegetativ trebuie s apelm la un releu de autosugestii si imagini. Experienta clinic demonstreaz importanta deosebit a convorbirii introductive cu subiectul in care se explic principiul si scopul metodei, se exploreaz resursele reprezentativ-imaginative susceptibile s fie utilizate in alctuirea formulelor intentionale, autosugestive. Pacientului i se spune c in aceast tehnic el este cel care joac rolul principal si de aceea prezentarea antrenamentului autogen trebuie sa -i ofere certitudinea unei relatii indubitabile intre comportamentul prescris si efectele anticipate. Antrenamentul autogen trebuie s se desfsoare intr-o camer cu un bun confort termic si senzorial, intr-o pozitie comod. Relaxarea incepe prin inducerea senzatiei de greutate folosind formule ca: O greutate ca de plumb cuprinde umrul, bratul, mana si ajunge pan la degete; O liniste plcut te inconjoar; Linistea si greutatea te impresoar. Inducerea senzatiei de cldur se face prin urmtoarele comenzi O cldur plcut cuprinde umrul, bratul, mana si ajunge pan la degete, Corpul intreg este imbrtisat de razele fierbinti a le soarelui, toropit de nisipul fierbinte ce te inconjoar; Liniste, greutate, cldur. Exercitiile pentru linistirea btilor inimii se fac cu ajutorul sugestiilor Inima bate linistit, foarte linistit, calm si linistit; Inima bate de la sine, ritmic, egal si linistit. Inducerea senzatiei de cldur in plexul solar se face prin sugestiile Plexul solar e cald si relaxat, Muschii abdomenului sunt destinsi, orice tensiune dispare; Esti perfect calm si relaxat. Pentru induce rea vasoconstrictiei in zona fruntii, terapeutul se foloseste de comenzi ca: Fruntea devine rece si tot mai destins; Creierul este limpede ca un izvor de minte; Capul este limpede si linistit. Pentru practicarea antrenamentului autogen trebuie evitate pozitiile asociate de subiect cu situatiile anxiogene sau sugestiile care pot antrena trirea unor senzatii neplcute. Aceast tehnic de relaxare prezint multe beneficii printre care: o relaxare complet a tru pului si a mintii, se reduc oboseala si tensiunea muscular a corpului, se constat o imbunttire, o eficient in activittile desfsurate, un somn odihnitor dar si o ameliorare a anxiettii. 3.3. Fenomenul hipnotic Hpnoza nu este un fenomen supranatural ,ci doar o stare modificata de constiinta, asemanatoare cu relaxarea saau cu starile meditative specifice unor culturi orientale. Fenomene asemanatoare cu cel hipnotic se intalnesc frecvent in viata cotidiana. Astfel cineva poate fi atat de cufundat in ganduri incat nu mai sesizeaza ce-i spune interlocutorul cu care tocmai discuta, soferul care conduce noaptea si este fasinat de dunga luminoasa a soselei care-i produce o ingustare a campului constiintei ce se poate uneori solda cu accidente este si el victima unei stari asemanatoare cu hipnoza. In limbaj comun, aceste stari sunt denumite cu ajutorul unor termeni ca a te lasa furat, a fi pe alta lume. Cei care trai esc astfel de ganduri isi orienteaza de fapt gandurile in interiorul lor. Hipnoza are o serie de aplicatii practice, atat in clinica pentru psihoterapie, cat si in alte domenii de activitate unde se cere optimizarea performantelor umane. Astfel, ea patrunde tot mai mult in pregatirea psihologica a sportivilor de inalta performanta, cat si a cosmonautilor pentru obtinerea unui echilibru emotional de nivel superior, pentru perfectionarea capacitatii de concentrare a atentiei, a deprinderilor motrice, cat si pentru o mai buna autoreglare a comportamentului in ansamblu. De tratament hipnotic pot beneficia si artistii cu trac de scena sau elevii si studentii hiperemotivi care au tendinta de a se bloca la examene si de a obtine rezultate sub posibilitatile lor reale. Cercetarile din ultimii ani au demonstrat ca hipnoza poate contribui si la cresterea eficientei invatarii, cat si la dezvoltarea unor disponibilitati creative latente. . Hipnoza s-a dovedit utila si pentru reducerea anxietatii preoperatorii, precum si pentru realizarea unei evolutii postoperatorii cat mai bune si cat mai rapide. Un domeniu unde hipnoza poate face foarte mult il reprezinta combaterea durerii, fiind vorba de durerile din bolile cronice, de migrene, cat si de cele ce apar in timpul nasterii sau in timpul unui tratament stomatologic. In medicina psihosomatica hipnoza se utilizeaza in terapia unor afectiuni care vizeaza aparatele cardio-vascular, respirator, digestiv sau endocrin. Are de asemenea aplicatii si in domeniul unor afectiuni dermatologice si in recuperarea unor deficiente motorii produse de accidente vasculare sau de traumatisme. Sfera cea mai larga de aplicatie o are tratamentul prin hipnoza in cazul afectiunilor nevrotice cum ar fi reactii de tip fobic, atacuri de panica, anxietate, tulburari ale atentiei si memoriei. Cercetari recente au evidentiat faptul ca prin hipnoza s-ar putea influenta favorabil chiar evolutia unor boli grave, cum ar fi cancerul sau SIDA. Adeptii psihoterapiei, in care se includ hipnoterapeutii, au ajuns la concluzia ca daca sunt prescrise medicamente pentru probleme de natura psihologica nu se face decat o mascare a problemei reale. Daca pacientii sunt invatati prin intermediul hipnozei si apoi ai autohipnozei cum sa se insanatoseasca si sa ramana sanatosi, cum sa-si rezolve problemele de viata le este pus la dispozitie un mijloc care ii va ajuta sa-si mentina echilibrul sufletesc si o stare buna tot restul vietii. Majoritatea oamenilor nu sunt constienti de resursele interioare pe care le au la dispozitie, ei ignorand faptul ca exista o cale de a intra in contact cu aceste resurse pentru a ameliora si mentine sanatatea si pentru a se autoperfectiona fizic si psihic. Mentalul constient al omului il ajuta sa rezolve o serie de probleme, sa inteleaga diverse situatii doar la nivel logic. Trebuie deschise si caile pentru cunoasterea intuitiva care are loc prin mecanisme subconstiente si aceasta se face mai usor cu ajutorul relaxarii, hipnozei si autohipnozei.

Majoritatea specialistilor definesc hipnoza ca o stare indusa, de regula in mod artficial, asemanatoare cu somnul, dar in acelasi timp diferita de acesta din punct de vedere fiziologic, stare caracterizata prin sugestibilitate crescuta, ca rezultat al careia pot fi induse subiectului, mai usor decat in stare normala o serie de modificari senzoriale, perceptive, mnezice si motorii. Prin hipnoza se realizeaza o stare de hipersugestibilitate selectiva produsa subiectului prin anumite proceduri specifice, de natura fiziologica si/sau psihologica de catre o alta persoana (hipnotizator) sau de catre subiectul insusi (in cazul autohipnozei). In timpul hipnozei pot fi induse o serie de modificari spectaculoase ale proceselor psihice si ale comportamentului, modificari ce pot imbraca aspecte pozitive sau negative in functie de continutul sugestiilor administrate (Gheorghiu, 1977, apud I. Holdevici, 1995, p. 32). Astfel pot fi realizate modificari ale sferei senzoriale, modificari prosexice, modificari mnezice, modificari in sfera gandirii, modificari in domeniul activitatii motorii, modificari in sfera afectivitatii. Exista hipnotizatori profesionisti care sugereaza frecvent subiectilor regresia de varsta. Cand sugestiile au actionat, subiectul se comporta ca si cum ar avea o varsta mai mica decat cea reala, el modificandu-si comportamentul astfel incat sa corespunda varstei sugerate. La subiectii foarte sugestibili se modifica vocea, mimica si chiar scrisul, caracterele utilizate in scriere fiind specifice copilariei. Multi autori citeaza cazuri in care subiectii regresati pana la varsta copilariei si-au amintit o limba pe care o vorbisera in copilarie si pe care o uitasera in prezent, conversand sau chiar scriind in limba respectiva. Regresia de varsta este mult folosita de catre hipnotizatorii clinicieni pentru a readuce amintirile psihotraumatizante, uitate, care au produs la subiecti tulburari de tip nevrotic. Starea de transa hipnotica este caracterizata prin reducerea functiei de planificare, redistribuirea atentiei, capacitatea crescuta a productiei imaginative, reducerea controlului realitatii, cresterea gradului de sugestibilitate, accentuarea comportamentului de jucare a unor roluri, aparitia ameneziei post-hipnotice, starea de relaxare psiho-fizica, scaderea acuitatii perceptive. Nu toti oamenii pot fi hipnotizati in aceeasi masura, unii nu reactioneaza deloc la inductia hipnotica, altii reactioneaza moderat, iar altii se dovedesc deosebit de receptivi. Asa cum oamenii difera in ceea ce priveste inteligenta sau aptitudinile sportive, la fel ei difera in privinta susceptibilitatii hipnotice (capacitatea individului de a fi hipnotizat). Specialistii au ajuns la concluzia ca performanta hipnotica depinde atat de susceptibilitatea hipnotica a individului, cat si de atitudinea acestuia fata de hipnoza. Exista mai multe scale de evaluare a gradului de profunzime al hipnozei pe care poate sa-l atinga un individ. Printre acestea mentinez cotarea susceptibilitatii hipnotice dupa Davis si Husband (1931), scalele de hipnotizabilitate Stanford si Harvard. Inductia hipnotica reprezinta procedeul prin care se realizeaza transa hipnotica si presupune concentrarea asupra unui obiect de dimensiuni mici, de regula stralucitor, asupra unei anumite zone a corpului, asociata cu administrarea de catre terapeut a unor formule sugestive de calm, relaxare, somnolenta. Dupa Hartland, inductia hipnotica are trei faze: faza de pregatire a inductiei hipnotice, in care terapeutul trebuie sa-i explice subiectului in ce consta hipnoza, ce se asteapta de la el si ce efecte poate avea aplicarea hipnozei. Se insista mai ales asupra avantajelor pe care le are hipnoza in eliminarea unor simptome de care subiectul vrea sa scape. Este necesar ca terapeutul sa-l asigure pe pacient ca nu are de ce sa-i fie frica si ca va trai experiente agreabile. In aceasta faza de pregatire i se cere pacientului sa fie cat mai pasiv si sa nu incerce sa-l ajute sau sa se opuna terapeutului, precizandu-i-se ca este in interesul lui sa beneficieze de avantajele hipnozei si ca daca totusi nu vrea sa fie hipnotizat, ar fi mai bine sa se adreseze altui specialist. In continuare i se da subiectului indicatia de a nu-si analiza starea, de a nu incerca sa afle ce e cu el; el trebuie doar sa respecte instructiunile terapeutului. faza de inductie hipnotica propriu-zisa cuprinde comportamentele impuse de terapeut subiectului, la care se adauga ceea ce spune si face terapeutul. Inductia hipnotica presupune distragerea de la stimulii perturbatori externi, concentrarea asupra unui obiect de dimensiuni mici si asupra spuselor terapeutului, sugerarea relaxarii si somnolontei, stimularea jocului liber si a imaginatiei. faza de adancire a transei presupune administrarea unor sugestii, verificarea in ce masura inductia hipnotica a avut efect (se face prin realizarea testului rigiditatii bratului). Se trece iar la adancirea starii hipnotice printr-un instructaj specific, dupa care se incepe administrarea sugestiilor specifice pentru care a fost indusa hipnoza. Exista diferite tehnici de inductie hipnotica printre care tehnica de inductie elementara (Hunter, 1988), tehnica inductiei prin metoda imageriei vizuale, tehnica fixarii privirii, tehnici avansate de inductie hipnotica (metoda levitatiei bratului si tehnica de inductie indirecta a hipnozei). Ultima etapa a hipnozei o reprezinta dehipnotizarea care se face de regula prin tehnica numararii inverse. Este important ca subiectul sa nu fie bruscat, iar daca se observa rezistenta la revenire nu trebuie sa se recurga la stimuli brusti, ci trebuie sa se interogheze clientul in legatura cu motivele care il impiedica sa iasa repede sau sa se repete procedura (subiectul este rehipnotizat si inainte de aceasta etapa de dehipnotizare se dau sugestii clare de revenire la comanda). Clientul nu trebuie lasat sa plece pana cand nu exista certitudinea ca este pe deplin vigilent, ca a revenit complet la starea normala. Subiectii care au intrat intr-o transa mai profunda trebuie sa fie lasati sa mai astepte putin intr-o camera, iar inainte de a pleca, terapeutul trebuie sa mai verifice o data starea acestora. Exista cazuri foarte rare cand subiectii pot acuza mici efecte secundare cum ar fi cefalee, confuzie, senzatie usoara de ameteala sau de voma. In aceasta situatie se recurge la rehipnotizare si i se dau sugestii de anulare a acestor efecte negative. De regula, ele reprezinta indicii de conflicte mai profunde, care ar trebui abordate printr-o terapie de mai mare profunzime.

3.4 Hipnoterapia Hipnoterapia poate imbraca trei forme: terapie centrata pe simptom, care are ca obiectiv eliminarea simptomului, psihoterapia analitica hipnoanaliza si sisteme de psihoterapie in care hipnoza se combina cu foarte multe tehnici de psihoterapie scurta de orientare comportamentala si experientiala. Hartland este de parere ca la inceputul oricarei psihoterapii terapeutul trebuie sa obtina informatii de la pacient conform unei scheme de anamneza: istoricul bolii, istoria familiala, copilaria, istoria ocupationala, probleme psiho-sexuale, antecedente patologice, antecedente

heredocolaterale, starea psihica actuala si informatii referitoare la cunostintele pacientului despre hipnoza si la expectatiile lui legate de aceasta. Dupa realizarea acestei scheme de anamneza, lucrul cu pacientul este mult mai usor, simptomul fiind inlaturat mult mai usor daca i se dau subiectului si sugestii de intarire a eului, de reducere a anxietatii si de crestere a increderii in sine. In general oamenii au doua reactii psihice la boala, reactii directe (anxietate, teama, tensiune, agitatie, dispozitie depresiva) si reactii-consecinte ale unor tulburari din sfera personalitatii (lipsa de incredere in sine, dependenta, dezadaptare, instabilitate psihica). Desi profunzimea transei nu conteaza, totusi se observa ca cu cat este mai adanca, cu atat creste eficienta tratamentului. Dupa incheierea instructajului care contine sugestii de intarire a eului se trece la administrarea sugestiilor pentru inlaturarea simptomului. Acestea din urma sunt elaborate dupa parcurgerea unor faze: - terapeutul trebuie sa mareasca motivatia subiectului pentru tratament inainte de inceperea acestuia, el trebuie sa discute cu subiectul simptomul in detaliu si sa accentueze ideea ca simptomul este neconvenabil, perturbator, iar existenta subiectului ar fi mult mai placuta fara el; - in cea de a doua faza terapeutul ii explica subiectului cum il poate ajuta hipnoza sa scape de acel simptom; terapeutul trebuie sa fie cat mai convingator in afirmatiile sale. In domeniul anesteziei hipnoza poate fi aplicata pentru a realiza interventii chirurgicale fara anestezie. Pentru anestezie este nevoie de transa profunda, la care ajung foarte putini subiecti. La cei care nu intra in transa profunda, se poate scadea cantitatea de anesteziece si implicit efectele secundare ale acestora. In pregatirea pentru scaderea anxietatii preoperatorii si pentru sugerarea unei mai bune evolutii postoperatorii; In durerile cronice boli reumatice, in urma accidentelor, in cancer, in SIDA. Rezultate foarte incurajatoare se obtin in cancerele incipiente: remisii lungi si chiar vindecari spectaculoase (se foloseste tehnica hipnotica asociata cu imaginatie dirijata, in scopul de a stimula sistemul imunitar). In bolile psihosomatice hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac, ulcer, gastrite, colite, anumite forme de obezitate; In tulburarile sexuale psihogene; In tulburarile nevrotice: tulburari anxioase (tulburari cu anxietate generala si atacuri de panica); tulburari somatoforme; tulburari fobice; mai greu in tulburarile obsesiv-compulsive; in tulburarile depresive, cu rezerva (in depresia majora este obligatorie asocierea cu tratament psihiatric); in nevrozele mixte, motorii sau in nevroza ticurilor; in logonevroza; In domeniul recuperarilor neurologice: dupa accidente vasculare cerebrale, dupa traumatisme cranio-cerebrale; In tratamentul deprinderilor gresite abuz de substante. Observatie: cu un alcoolic cronic, deteriorat cognitiv, nu se mai poate lucra. In toxicomanii se poate lucra, cu conditia ca subiectul sa fie foarte bine pazit, asa incat sa nu mai poata fi abordat de distribuitorii de droguri. Cu normalii si in normalitatea de exceptie, pentru optimizarea invatarii, stimularea disponibilitatilor creative si chiar in pregatirea unor misiuni speciale, la piloti, cosmonauti, militari cu misiuni speciale. Daca psihotraumele si conflictele mai recente si mai superficiale pot fi abordate prin simpla hipnoterapie centrata exclusiv pe simptom, in cazul conflictelor mai severe este absolut necesara terapia de profunzime care vizeaza descoperirea acestor conflicte, a reactiilor emotionale asociate, terapia incheindu-se cu ajutarea pacientului sa le cunoasca si sa le faca fata. Hipnoanaliza imbina tehnicile de hipnoza cu metodele specifice psihanalizei. Hipnoanaliza utilizeaza aceleasi tehnici de inductie si adaugire a transei hipnotice, dupa care recurge la procedee specifice psihanalizei. Hipnoanaliza are fata de psihanaliza avantajul ca reprezinta o psihoterapie de scurta durata. Ea il ajuta pe pacient sa se elibereze de simptomele de care doreste sa scape, contribuind totodata si la restructurarea mai profunda in sfera personalitatii acestora prin accesul la anumite zone ale inconstientului, unde s-au structurat conflictele generatoare de simptome. In medie, cura hipnoanalitica totalizeaza douazeci de sedinte, ceea ce inseamna relativ putin comparativ cu o cura psihanalitica ce dureaza doi-trei ani. Diferenta esentiala fata de psihanaliza consta in aceea ca terapeutul hipnoanalist nu ramane pasiv pana cand rezistentele pacientului cedeaza, ci le ataca frontal, inainte ca acestea sa opreasca progresul psihoterapiei sau, in unele situatii, ignora aceasta rezistenta. Singurul criteriu de selectie a pacientilor pentru hipnoanaliza este gradul lor de hipnotizabilitate. Cu cat se obtine o transa mai profunda, cu atat hipnoanaliza are sanse mai mari, pacientul avand acces mai usor la amintiri si conflicte uitate din trecutul sau, care ii produc simptome nevrotice sau psihosomatice. O transa mai profunda faciliteaza si producerea amneziei posthipnotice care il va proteja temporar pe pacient de amintiri prea penibile, ce vor fi aduse in planul constiintei abia atunci cand pacientul se va simti suficient de puternic sa le faca fata. Hartland considera ca hipnoanaliza prezinta doua etape principale: analitica (se refera la descoperirea de catre pacient a conflictelor inconstiente care sunt generatoare de simptome) si sintetica (prin intermediul insight-ului si reeducarii, pacientul este ajutat sa-si elaboreze noi deprinderi de gandire si noi modele de comportament si, in consecinta, sa-si reconstruiasca increderea in sine, in capacitatea sa de autocontrol si de a face fata existentei asa cum este ea). 3.5. Hipnoterapia in alcoolism Consumul de alcool este o deprindere larg raspandita, dar numai unii consumatori devin alcoolici. Alcoolismul nu trebuie vazut ca o boala, ci ca un simptom al unei personalitati dezorganizate care nu poate face fata situatiei si alege alcoolul ca o modalitate de pseudoadaptare la stres. Alcoolul determina pe moment reducerea tensiunilor, cresterea increderii in fortele proprii si creeaza o stare psihica pozitiva, adesea euforica. Toate acestea au drept consecinta scaderea anxietatii, reducerea reactiilor fobice, a fricilor obsesive, a depresiei, astfel incat alcoolul ajunge sa fie folosit pentru eliminarea suferintei psihice. Observatiile clinice au aratat ca alcoolicul este un hipersensibil, dependent, singuratic, cu o rezistenta scazuta la frustrari si o imagine de sine scazuta. Sentimentele de autocompatimire si cele inconstiente de ostilitate sunt adesea prezente la alcoolic. In copilarie, alcoolicul a fost in majoritatea cazurilor hiperprotejat de parinti si ca urmare nu si-a format capacitatea de a face fata responsabilitatilor. Ulterior, conditiile sociale nefavorabile, problemele de familie, grijile financiare si profesionale il pot face sa caute consolarea in alta parte si adesea el ajunge sa se refugieze in

alcool. Daca subiectul continua sa bea si nu gaseste modalitatea de a face fata situatiei, treptat, acesta ajunge la degradare psihica si sociala. Initial individul are un autocontrol al dozelor si al frecventei consumului de alcool, dar cu timpul el nu-si mai poate controla tendinta de a bea. Alcoolicul se adreseaza terapiei pentru a invata sa bea moderat, dar consumul de alcool trebuie eliminat complet si pentru totdeauna. Taratamentul da rezultate daca pacientul doreste acest lucru si nu daca este adus de familie, prieteni sau politie. Cel mai bun moment pentru inceperea tratamentului il constituie revenirea din starea de ebrietate, cand pacientul are sentimente de culpabilitate si este motivat pentru schimbare. Un element esential al terapiei este atitudinea terapeutului fata de pacient si fata de deprinderea gresita. Terapeutul nu trebuie sa condamne deprinderea gresita a pacientului, dimpotriva e necesar sa manifeste o atitudine calda, de intelegere si toleranta, simpatetica. Chiar daca pacientul continua sa bea si dupa inceperea tratamentului, terapeutul nu trebuie sa-si exprime dezamagirea, ci sa-l incurajeze in tratament, sa-i arate ca ii intelege problemele si motivele si ca are incredere in capacitatea lui de a gasi o alta modalitate de a face fata ssituatiei. In acelasi timp pacientului trebuie sa i se modifice gandul ca este un caz disperat, evidentiindu-se trasaturile pozitive care au fost mascate de conduita de alcoolic. Hipnoterapia alcoolismului are drept obiectiv indrumarea pacientului catre o mai buna adaptare la mediu la care se adauga modificarea atitudinii pacientului care crede ca nu va face fata existentei fara alcool si implementarea ideii ca dorinta de a bea va disparea daca el va invata sa faca fata situatiei. Terapia trebuie sa inceapa de la cauzele de baza care il determina pe pacient sa bea. Daca terapeutul il ajuta pe pacient sa se descurce in situatiile stresante si fara alcool, atunci creste mult sansa de succes a tratamentului. Cu pacientii care intra in hipnoza conditionarea (realizarea de reflexe conditionate astfel incat subiectii sa aiba senzatie de greata dupa consumul de alcool) se face prin sugestii posthipnotice. Majoritatea alcoolicilor sunt subiecti hipnotizabili, hipnotizabilitatea lor fiind restransa de doua situatii: cea in care pacientul fiind in stare de ebrietate nu are cum sa reactioneze la hipnoza si situatia in care s-a produs deja dezintegrarea personalitatii, cand degradarea psihica ingreuneaza considerabil aplicarea hipnozei. Atunci cand subiectii sunt in transa usoara pot fi ajutati cu sugestii de autostima, autoincredere, combinate cu psihoterapii de suport, metode de reeducare, discutii cu pacientul. Sugestiile de intarire a eului au o pondere mai mare decat in alte cazuri. Se pot folosi si sugestii directe, variabile in functi e de caz: ,,Alcoolul iti este indiferent , ,,Esti liber de robia alcoolului, ,,De cate ori simti gustul si mirosul de alcool ti se face greata si scarba pentru ca alcoolul este otrava pentru organism, ,,Poti face fata vietii si fara alcool. De asemenea se pot utiliza si scenarii metaforice in care se sugereaza faptul ca odata cu ingestia de alcool organismul se intareste. III.Obiective si ipoteze 1. Obiective O1 ameliorarea strilor depresive la alcoolici in timpul tratamentului de dezintoxicare cu aj utorul terapiilor sugestive; O2 observarea corelatiei dintre depresie si alcoolism; O3 renuntarea la consumul de alcool pe o perioada cat mai lunga. 2. Ipoteze I1 dac subiectul este alcoolic, atunci el are stri depresive; I2 dac tehnicile de relaxare sunt bine insusite, atunci intensitatea strilor depresive ale alcoolicului se reduce; I3 dac strile depresive sunt mai rare si mai putin accentuate, probabilitatea de a reveni la consumul de alcool e mai mic. 3. Subiectii participanti la cercetare - la cercetare au participat 10 subiecti alcoolici abstinenti din cadrul programului de dezintoxicare efectuat in LABORATORUL DE SANATATE MINTALA din cadrul Spitalului de BOLI INFECTIOASE de la Baia-Mare. Acestia au varste cuprinse intre 30 si 50 de ani, femei si brbati, provin din mediul urban. Subiectii au fost selectati in functie de urmatoarele criterii: sa fie la prima internare, sa nu fie dependenti de mai mult de cinci ani, sa nu fie psihotici. 4.Metode si tehnici utilizate - studiul de caz, interviu, observatia, conversatia, chestionarul BDI, testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului, antrenamentul autogen al lui Schultz 5. Studiu de caz Pacientul 1

 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 1 este brbat, are 35 de ani, a terminat Facultatea de Drept, de profesie este executor judec toresc si are cabinet propriu. Locuieste impreun cu sotia si fiica sa. Nici un membru al familiei sale nu este alcoolic. A inceput s consume alcool in urma decesulu i mamei sale, acum 3 ani. A suferit o depresie care, dup prerea, lui nu a constituit o problem atat de mare incat s apeleze la servicii de specialitate (psihiatru sau psiholog). Pentru el, alcoolul a fost un mijloc de rezolvare a problemelor cu care se confrunta. Dac inainte de decesul mamei consuma alcool ocazional, dup acest eveniment a inceput s consume frecvent coniac si wiski (pan la 400 de ml pe zi), mai rar bere. Consuma alcool fr s fie vzut de fami lie, de regul bea singur, nu se manifesta violent dup ce consuma, de aceea isi descrie relatia familial ca fiind bun. Totusi, a realizat cresterea cantittii si frecventei consumului de alcool, a constientizat c a devenit dependent si s -a hotrat s apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sntatea proprie, cat si pentru a nu distruge relatia cu familia. Viata profesion al incepuse s fie afectat de consumul abuziv de alcool, in sensul c nu mai ddea acelasi randament ca inainte (nu le mai rspundea clientilor la telefon, uita sau amana intalnirile stabilite cu client ii). Nu sufer de tulburri la nivel somatic. Este vizitat de sotie si isi doreste s aib o viat normal, unde alcoolul s nu mai constituie o prioritate.

Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 6, se observ c pacientul est e alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 24, subiectul prezint depresie moderat. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. I-am explicat pacientului conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a div erse psihoterapii, dar eu m-am gandit la relaxare. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, tulburrile de somn, iritabilitatea, sentimente de culpabilitate. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Astfel, pacientul 1 a artat interes fat de acest tip de terapie. Astfel, s -a trecut la exercitiul de relaxare bazat pe antrenamentul autogen al lui Schultz. In timpul administrrii sugestiilor am observat la pacient c la inceput se simtea stanjenit, se misca, ins pe parcurs a reusit s se relaxeze. Dup 20 de minute exercitiul de relaxare a luat sfarsit, am discutat despre experienta sa avut in timpul relaxrii si a relatat c la inceput i-a fost un pic team, dar pe parcurs s-a linistit, a reusit chiar s se relaxeze. De asemenea, a spus c se simte mai linistit, mai odihnit, c i -a plcut si c asteapt cu nerbdare urmtoarea sedint. Astfel, l-am rugat s incerce s se relaxeze de dou ori pe zi, cate zece minute, chiar dac nu a retinut sugestiile pe care i le-am dat. Fiindc a solicitat mai multe informatii cu privire la terapiile sugestive, i -am dat o carte din care s se documenteze. A cincea sedint Am discutat cu pacientul despre temele avute; mi-a relatat c a citit o bun parte din carte si c a devenit mai increztor cu privire la efectul terapiilor sugestive . Cealalt tem a fost si ea fcut, pacientul a incercat s se relaxeze singur, spunandu-mi c nu a avut acelasi efect ca in timpul sedintei de terapie deoarece nu s-a putut relaxa la fel de bine. I-am spus c acest fapt nu constituie o problem deoarece insusirea tehnicilor de relaxare necesit un antrenament mai indelungat si l-am asigurat c dac se va implica la fel de mult ca si pan acum in terapie, isi va insusi aceast tehnic si se va putea relaxa singur. Dup aceste discutii au urmat cele 20 de minute de relaxare, in timpul crora am observat c nelinistea si agitatia motorie care au fost prezente in sedinta anterioar n-au mai existat, pacientul fiind mult mai destins. De asemenea, am observat c atunci cand i-am sugerat c va fi mai puternic, mai optimist, mai increztor in fortele proprii pacientul a zambit, zambet pe care nu l-am putut decoda, in sensul c nu mi-am dat seama dac semnific neincredere sau, dimpotriv, multumire la auzul acestor sugestii. Dup incheierea exercitiului, a m avut o discutie referitoare la tririle sale din timpul relaxrii. A fcut comparatie cu sedinta precedent, spunand c de aceast dat nu a mai simtit team, n-a mai simtit nevoia s se miste, s-a relaxat mai mult decat data trecut. I-am spus c am observat un zambet la un moment dat, pacientul replicandu-mi c a zambit deoarece ii plcea ceea ce a auzit. Printr-o discutie mai amnuntit, am ajuns la concluzia c pacientul este foarte motivat s devin mai optimist, mai increztor in fortele proprii, practic s scape de strile depresive. Spre sfarsitul sedintei mi -a zis c vrea s mai incerce s se relaxeze singur pana la urmtoarea intalnire, fapt ce denot dorinta sa de a -si insusi tehnica de relaxare si totodat increderea pe care o are in acest tip de terapie. A sasea sedint A inceput cu o conversatie despre tema sa, mi-a relatat c a reusit s se relaxeze muscular, s scape de tensiune, s se elibereze de toate gandurile, totusi a prezentat nemultumire vizavi de faptul c nu poate obtine acelasi efect din timpul sedintelor, c nu-si poate administra sugestiile pe care i le administrez eu, ceea ce m-a determinat s-l rog s-si noteze pe o foaie sugestii ca: sunt puternic, sunt independent, sunt stpan pe mine, cred c pot face tot ceea ce imi propun. I -am dat sarcina de a repeta aceste incurajri ori de cate ori simte nevoia, fie in stare de veghe, fie in timpul relaxrii. I-am prezentat importanta acestei teme care const in faptul c astfel isi insuseste o serie de deprinderi de a face fat depre siei, ceea ce ii scade vulnerabilitatea fat de episoadele viitoare, deoarece aceste deprinderi combat convingerile negative care stau la baza depresiei. Dup

aceast discutie s-a trecut la antrenamentul autogen, pacientul relaxandu-se mai bine. Aceast afirmatie am fcut-o atat pe baza observatiei, cat si pe baza a ceea ce a relatat subiectul in discutia avut pe finalul sedintei. A saptea sedint Pacientul a fost entuziasmat la inceputul acestei sedinte, deoarece era nerbdtor s -mi spun c tema pe care a avut-o l-a ajutat s se detaseze de gandurile rele si c de fiecare dat cand va avea stri depresive isi va repeta sugestiile. Mi -a inapoiat cartea pe care a citit-o in intregime si m-a rugat s-i imprumut o nou carte de psihoterapie, deoarece vrea s isi ocupe timpul intr -un mod util si plcut. Am avut o discutie amnuntit referitoare la simptomele lui depresive; mi-a spus c starea de tristete mentionat in interviul de evaluare persist, dar este mai diminuat ca intensitate comparativ cu cea din momentul internrii. A zis c acest fapt se datoreaz in primul rand sotiei sale care il sprijin, il viziteaz si il incurajeaz. Dac la inceput nu mai vedeam vreo sans de a fi ceea ce am fost, acum cred c sunt mai multe. Din spusele lui rezult c doza de pesimism a fost inlocuit de cea de optimism. Trebuie mentionat c subiectul nu asteapt ca problemele s se rezolve de la sine, stie c este nevoie de mult munc, de voint, c are nevoie de ajutor, dar c totul depinde de el. Dup ce i -am spus c realizarea acestor lucruri este un pas important ctre vindecare, am trecut la tehnica de relaxare care a decurs bine. Dup ce am discutat despre cum s -a simtit in starea de relaxare, i-am promis c ii voi aduce o carte si l-am rugat s continue s se relaxeze singur, de dou ori pe zi, dar s-si administreze si sugestiile invtate. A opta sedint Am vorbit despre tema avut si pacientul mi -a relatat cu dezamgire c atunci cand s -a relaxat singur a avut o stare de tensiune deoarece se gandea tot timpul la sugestiile pe care trebuia s si le administreze. I -am spus c nu trebuie s se ingrijoreze deoarece nu are experient in exersarea acestui antrenament, ea se capt in timp si necesit perseverent, o relaxare profund, astfel incat sugestiile s vin de la sine. De asemenea majoritatea oamenilor care invat acest antrenament se cofrunt cu astfel de obstacole, i-am explicat c acest fapt nu constituie un motiv de temere, de impacientare. In ciuda acestor lucruri, a zis c a continuat s -si administreze sugestiile in stare de veghe, efectul lor nefiind acelasi ca data trecut datorit disconfortului resimtit in timp ce se relaxa. L-am incurajat, spunandu-i c acesta este un act de perseverent. Deoarece m-am gandit c ar putea avea un disconfort in timpul relaxrii din aceast sedint, am dirijat discutia ctre realizrile sale din timpul vietii. Pacientul s-a detasat de problema mentionat, a vorbit cu entuziasm despre succesele sale si am trecut la terapia sugestiv intr -o stare de spirit plcut, pacientul relaxandu-se chiar mai bine decat in sedintele anterioare, fiind foarte multumit de acest lucru. La sfarsitul sedintei, i-am dat cartea pe care i-am promis-o si l-am rugat s persevereze in relaxare. A noua sedint In aceast sedint pacientul mi-a comunicat c a inceput s lectureze cartea, ii pare interesant si c a reusit s-si administreze sugestiile in timp ce se relaxa fr prea mult tensiune. Incordarea nu a mai constituit un motiv de ingrijorare deoarece a observat c a fcut progrese, desi nu a ajuns la starea pe care o are in timpul sedintelor. Nu s-a intamplat nimic semnificativ in aceast sedint, relaxarea a decurs normal. A zecea sedint Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o face singur, mi-a spus c observ progrese reale in starea pe care si -o induce, c se simte mai bine de cand face acest lucru. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 13. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si iam recomandat s continue s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz singur. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea a ntrenamentului care a decurs bine. I-am urat pacientului succes, spunandu-i c avand aceeasi atitudine va putea s depseasc problemele si s isi ating scopurile (s aib o viat normal in care alcoolul s nu mai reprezinte o prioritate).

Pacientul 2 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 2 este femeie, are 40 de ani, a terminat 12 clase, este comerciant in piat. Locuieste impreun cu fiica sa. Nici un membru al fa miliei sale nu este alcoolic. A inceput s consume alcool in urm cu 5 ani din cauza problemelor familiale. La inceput se certa cu concubinul, care era alcoolic si se manifesta violent, acesta o btea, fapt care a determinat-o si pe ea s consume. A inceput cu bere, cam 1 litru pe zi. In timp, au aprut si certuri cu fiica sa care se plangea de faptul c amandoi sunt dependenti de alcool, c s-a sturat de certuri si bti. Aceasta a fugit de acas la prietenul ei. De atunci pacienta a inceput s consume si mai mult, ajungand la 2 litri de bere pe zi sau 500 ml de vodc. Vzand c lucrurile nu se rezolv intre ea si concubin, a hotrat s se despart de el. Pentru ea, alcoolul a fost un mijloc de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, ins incepuse s nu se mai ingrijeasc, s nu se mai implice in munca sa. In cele din urm s -a impcat cu fiica sa care a rugat-o s se interneze. A realizat cresterea cantittii si frecventei consumului de alcool, a constientizat c a devenit dependent si s -a hotrat s apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sntatea proprie, cat si pentru c a rugat -o fiica sa. Viata profesional incepuse s fie afectat de consumul abuziv de alcool, in sensul c nu mai ddea acelasi randament ca inainte (era irascibil, nu mai avea rbdare cu clientii, fcea erori de calcul). Are probleme cu ficatul. Este vizitat de fiic si isi doreste s aib o viat normal, eventual s-si intemeieze o nou familie s nu fie singur la btranete, alcoolul s nu mai constituie o prioritate si de asemenea s-si poat ajuta fiica atat financiar, cat si s o sprijine moral in problemele ei. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, resp ectiv 9, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacienta prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 27, subiectul prezint depresie moderat. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le-a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, tulburrile de somn, iritabilitatea, sentimente de culpabilitate, dar si pe cele pe care le-a mentionat in interviul preliminar: faptul c nu se mai ingrijea, c nu mai fcea curat in cas, c nu mai discuta cu vecinele, se simtea inutil, nu mai avea dispozitia necesar pentru a lucra I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, propunandu -i terapia sugestiva. Pacienta este sociabil, ii place s discute despre problemele ei si spune c ii place s -o asculte lumea. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Astfel, pacienta a artat interes fat de acest tip de terapie dar mai ales de faptul c sunt persoane care se intereseaz de soarta ei. Astfel, s-a trecut la exercitiul de relaxare, bazat pe antrenam entul autogen al lui Schultz. La inceput pacienta a inceput s rad, fapt care m-a determinat s o intreb dac vrea s continum, si-a cerut scuze si mi-a zis c nu rade de mine, ci de formularea sugestiilor, formulare pe care nu a mai intalnit-o. Am rugat-o s se concentreze asupra sugestiilor, spunandu-i c numai astfel poate obtine relaxarea. Am asigurat -o c va fi un exercitiu care ii va face plcere si totodat ii va fi util.Am reinceput exercitiul si de data aceasta am reusit s -l duc pan la capt, am discutat despre

experienta pacientei avuta in timpul relaxrii si a relatat c la inceput i -a venit iar s rad, dar pe parcurs s -a linistit, a reusit s se concentreze si chiar s se relaxeze un pic. De asemenea, a spus c i -a plcut si c ar vrea s-l repetm. De aceea am rugat-o s incerce s se relaxeze singur, de dou ori pe zi, cate zece minute, chiar dac nu a retinut sugestiile pe care i le -am dat. A cincea sedint Am discutat cu pacienta despre tema avut; mi-a relatat c a incercat s se relaxeze singur, dar nu a putut. I-am spus c acest fapt nu constituie o problem deoarece insusirea tehnicilor de relaxare necesit un antrenament mai indelungat si am asigurat -o c dac se va implica in terapie, isi va insusi aceast tehnic si se va putea relaxa singur. Am mai discutat despre problemele sale, mi -a zis c si-a fcut prietene in spital, c se intelege bine cu personalul medical, c se bucur c este vizitat de fiica ei, dar c se simte vinovat fat de ea si c ii este rusine. Dup aceste discutii au urmat cele 20 de minute de relaxare, in timpul crora am observat c pacienta a prezentat mai mult seriozitate ca data trecut, n-a mai fost agitat, a reusit sa se destind. De asemenea, am observat c atunci cand i -am sugerat Te vei gandi tot mai putin la tine insuti, la dificulttile tale, vei fi tot mai putin preocupat de propriile triri, vei deveni tot mai putin ingrijorat, tot mai putin agitat, tot mai putin deprimat, vei fi capabil s gandesti clar, s te concentrezi tot mai bine pacienta a oftat usor. Dup incheierea exercitiului, am avut o discutie referitoare la tririle sale din timpul relaxrii. A fcut comparatie cu sedinta trecut si mi -a zis c nu a mai amuzat-o, si nici nu a mai simtit nevoia s se miste si de asemenea c a reusit s se relaxeze: Chiar m simt mai odihnit!. I -am spus c am observat un oftat cand se relaxa, dar mi -a zis c nu a constientizat acest lucru. Am intrebat-o dac are indoielei cu privire la acele sugestii, dac are ceva impotriva lor si mi-a rspuns c nu-i place s se gandeasc c nu va mai fi preocupat de tririle ei sau c nu se va mai gandi la dificultti deoarece dac va face acest lucru, nu va mai putea face fat acestor probleme. I-am explicat pe indelete la ce se refer aceste sugestii, a inteles si m-a asigurat c i le pot administra in continuare, deoarece ele nu i -au creat un disconfort, doar c le-a inteles gresit. La sfarsitul sedintei am rugat-o s se relaxeze si singur, s persevereze, cci pan la urm va avea rezultate. A sasea sedint. A inceput cu o conversatie despre tema sa, mi-a relatat c a reusit s se relaxeze muscular, s scape de tensiune, s mai uite de probleme, dar c nu-si poate administra sugestiile pe care i le dau eu in timpul sedintelor. Am rugat-o s-si noteze pe o foaie sugestii ca: m voi simti tot mai bine, voi fi tot mai independent, voi fi tot mai increztoare in fortele proprii, voi fi multumit si optimist, sugestii pe care trebuie s si le repete de fiecare dat cand simte nevoia. I-am explicat c repetarea acestor sugestii o ajut in formarea unor deprinderi de a face fat depresiei. Am trecut la antrenamentul autogen, pacienta s-a relaxat mai mult ca in sedintele anterioare afirmand c am avut dreptate cand i -am spus c repetarea este cel mai eficient mod de a obtine relaxarea. La sfarsitul sedintei a spus, din proprie initiativ c va mai practica antrenamentul singur. A saptea sedint. Pacienta mi-a mrturisit c si-a repetat sugestiile notate pe foaie, c a reusit s se elibereze de ganduri in timp ce s-a relaxat si c se simte mai bine de cand s-a internat, atat fizic cat si psihic. De asemenea a spus c in urma curei de dezintoxicare este mai lucid si a realizat c alcoolul nu constituie o modalitate de solutionare a problemelor. Am trecut l a exercitiul de relaxare care s-a desfsurat in conditii bune, nu s-au petrecut evenimente deosebite. Ca si tem, am rugat -o s-si administreze sugestiile invtate si in timp ce se relaxeaz singur. A opta sedint. Pacienta era vesel deoarece, inainte cu o zi, fiica sa o anuntase c va deveni bunic si mi -a zis Acum sunt mai convins ca oricand c nu o s mai beau!. Mi-a spus c a reusit s se relaxeze si administrandu-si sugestii, c si-a propus s isi insuseasca antrenamentul pentru a-l putea exersa si dup externare. Am observat o doz de optimism in atitudinea ei, era machiat si parfumat. Exercitiul de relaxare a decurs bine. Nu i-am mai vorbit despre tem deoarece am vrut s verific dac ceea ce mi-a spus in timpul sedintei este adevrat. A noua sedint. Mi-a zis, fr s o intreb, c a reusit s se relaxeze singur mai mult fat de celelalte dti. Am apreciat -o si am incurajat-o s continue fiindc acest lucru ii este benefic. Relaxarea a decurs normal. A zecea sedint. Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o face singur, mi-a spus c observ progrese reale in starea pe care si -o induce, c se simte mai bine de cand face acest lucru. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s-a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacienta a obtinut scorul 16. I-am spus acesteia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si i-am spus c este bine c exerseaz antrenamentul autogen al lui Schultz singur. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. I-am urat pacientei succes, am felicitat-o c va deveni bunic si i-am spus c avand aceeasi atitudine va putea s depseasc problemele si s isi ating scopurile.

Pacientul 3 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 3 este femeie, are 45 de ani, a terminat liceul pedagogic, este pensi onat pe caz de boal, a fost invttoare. Locuieste impreun cu sotul care a fost diagnosticat in urm cu sase ani cu cancer pulmonar. La aflarea acestei vesti pacienta a inceput s consume alcool abuziv. Inainte consuma ocazional, la petreceri, iar inainte de internare ajunsese s consume in jur de 500ml de vodc pe zi. Are doi copii, ambii sunt plecati din tar de doi ani. Pentru ea, alcoolul a fost un mijloc de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, un mecanism de aprare impotriva gandului c sotul ei va muri. Cand beam, nu mai stiam de mine, nu mai stiam de nimic. Cand a inceput s bea, o fcea pe ascuns, s nu o vad nimeni; dup ce au plecat copiii ins, consuma in fata sotului fr nici o jen. A realizat cresterea cantittii si frecventei consumului de alcool, a constientizat c a devenit dependent si s-a hotrat s apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sntatea proprie, cat si pentru c a rugat -o sotul si copiii. Viata profesional incepuse s fie afectat de consumul abuziv de alcool, in sensul c nu mai ddea acelasi randament ca inainte si nu era etic s se afiseze in fata copiilor in stare de ebrietate, astfel s-a pensionat. Are probleme cardiace, cu ficatul si cu stomacul. Este vizitat de sotul ei si vorbeste adesea cu copiii la telefon. Isi doreste s se insntoseasc pentru a-l putea ingriji pe sot si pentru a putea merge in vizit la copii. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered Alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 9, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacienta prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 28, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, nehotrare, autoacuzare, sentimentul pedeps ei, sentimente de culpabilitate, dar si pe cele pe care le-a mentionat in interviul preliminar: faptul c nu se mai ingrijea, c nu mai fcea curat in cas (si -a angajat o menajer), se simtea inutil. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, propunandu -i relaxarea.

Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacienta a inteles si s-a artat interesat de acest tip de terapie. Am rugat-o s se concentreze si i-am spus c numai astfel poate obtine relaxarea. Am asigurat-o c va fi un exercitiu care ii va face plcere si totodat ii va fi util. Dup ce am fcut exercitiul de relaxare, bazat pe antrenamentul autogen al lui Schultz, am discutat cu pacienta despre senzatiile pe care le-a trit in timpul relaxrii, dac i-a plcut, cum se simte acum. Mi-a mrturisit c a fost ceva nou pentru ea, c a simtit greutate si cldur in membre, c s -a detensionat fizic, dar c toate incurajrile dinspre sfarsit sunt baliverne. Am discutat despre acest aspect si i -am explicat c aceste sugestii, prin repetare, ptrund in subconstient, au rol de

intrire a eului, lucru de care are si ea nevoie. Deoarece am observat c a retinut anumite sugestii administrate in timpul terapiei, am sftuit-o s se relaxeze si ea de dou ori pe zi. A cincea sedint. Mi-a spus c s-a relaxat singur, a reusit, doar c de fiecare dat adormea si se mai trezea dup cateva ore si c ii place c se trezeste odihnit. I-am spus c este imbucurtor acest lucru, mai ales c atunci cand incearc s se relaxeze mai uit de probleme. Am intrebat -o dac vrea s stie mai multe despre acest tip de terapie si s -a artat interesat de lecturarea unei crti de specialitate. Am trecut la exercitiul de relaxare, iar dup terminarea lui pacienta a fcut comparatie cu sedinta precedent, spunand c de aceast dat s -a relaxat mai mult decat data trecut. Printr-o discutie mai amnuntit despre problemele sale am ajuns la concluzia c pacienta este foarte motivat s devin mai optimist, mai increztoare in fortele proprii, practic s scape de strile depresive: Sotul meu are nevoie de o persoan puternic, nu de cineva care s se vicreasc toat ziua. Trebuie s m schimb!. Spre sfarsi tul sedintei mi-a zis c vrea s mai incerce s se relaxeze singur pana la urmtoarea intalnire, fapt ce denot dorinta sa de a-si insusi tehnica de relaxare si totodat increderea pe care o are in acest tip de terapie. A sasea sedint. Mi-a relatat c face progrese, c se poate concentra asupra corpului mai mult ca la inceput, c a citit cartea pe nersuflate si i s-a prut foarte interesant, credibilitatea in tehnicile de relaxare crescand. Antrenamentul a decurs bine, pacienta mi -a zis c se simte mai bine si mai odihnit, c doarme mai bine noaptea de cand a inceput terapia. A rmas aceeasi tem, s se relaxeze. A saptea sedint. A zis c vede un progres in relaxare, c decurge mai bine, chiar si atunci cand o face singur. M -a intrebat cum ar putea retine mai bine sugestiile pe care i le dau si am procedat la fel ca si cu ceilalti pacienti, am rugat-o s-si noteze pe o foaie anumite sugestii, cele care crede c ar putea-o ajuta cel mai mult, si apoi s le repete de fiecare dat cand simte nevoia, fie in stare de veghe, fie in timpul relaxrii. Am mai vorbit despre problemele sale, despre strile depresive, a artat mai mult optimism, o alta atitudine. Gandeste realist, stie c trebuie s lupte mult pentru a scpa atat de gandirea vicioas cat si de patima sa pentru alcool si c acest lucru depinde numai de ea si de vointa sa. De asemenea spune c acum ea ar trebui s fie un stalp pentru sotul ei si nu o povar. Vrea s scape de sentimentul de inutilitate si de culpabilit ate pe care le resimte cand se gandeste la boala sotului ei. Dup aceste discutii s -a desfsurat exercitiul de relaxare care a decurs intr-un mod firesc, fr aspecte semnificative. Dup acest exercitiu pacienta mi-a relatat c s-a concentrat mai mult pe sugestiile care vizeaz intrirea eului, deoarece isi doreste acest lucru mai mult ca orice. La sfarsitul sedintei mi-a spus c s-a gandit c s-ar putea relaxa mai bine dac si-ar inregistra pe o caset audio exercitiul de relaxare fcut de ea pe care s-l asculte de cate ori simte nevoia. I-am spus c dac ea simte c acest lucru o ajut, s -l fac, dar s-mi aduc si mie caseta pentru a verifica sugestiile pe care si le d, tonalitatea pe care o foloseste. A opta sedint. Mi-a adus caseta, am ascultat-o si am observat c isi repet de multe ori Voi avea tot mai mult incredere in fortele proprii, fr tensiune, fr teama de a gresi. Zi dup zi m voi simti tot mai independent, tot mai stpan pe mine, voi putea s stau pe propriile picioare, voi fi independent, increztoare in fortele proprii, voi putea face fat cu bine oricrei dificultti. Am intrebat -o ce o determin s-si administreze aceste sugestii mai insistent decat celelalte si mi-a rspuns c atunci cand se gandeste c va rmane fr sotul ei crede c va avea o recdere, c nu stie dac va putea suporta acest lucru, mai ales c nu sunt nici copiii lang ea. I -am explicat c majoritatea oamenilor se confrunt cu astfel de situatii si c fiecare trebuie s gseasc resurse pentru a depsi aceste momente. De asemenea, s se gandeasc la faptul c sotul ei nu isi doreste s redevin alcoolic sau s fie nefericit. I-am spus c este bine c stie de ce are nevoie, c acest fapt constituie un pas important ctre vindecarea sa. Am trecut apoi la relaxare, pacienta s-a simtit bine, si mi-a spus iarsi c se simte mai odihnit si mai linistit. A noua sedint. Pacienta mi-a relatat c se relaxeaz mult mai bine dac ascult caseta decat dac se antreneaz fr ea. Pacienta si -a adus aminte c e penultima sedint si m -a rugat s-i recomand un terapeut deoarece isi doreste ajutor de specialitate in continuare. Am fcut acest lucru dup care am reluat exercitiul de relaxare, pacienta s-a obisnuit cu acest exercitiu si la intrebarea dac si l-a insusit a rspuns afirmativ. A zecea sedint. Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o face singur, mi -a spus c se simte mai bine de cand face acest lucru si c e hotrat s-l continue ca si pan acum. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s-a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacienta a obtinut scorul 19. I-am spus acesteia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si i-am spus c este bine c exerseaz antrenamentul autogen al lui Schultz singur, dar c mai trebuie s lucreze, s persevereze pentru a obtine vindecarea, fapt de care este constient. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte, durerile de stomac si de ficat nu mai sunt atat de suprtoare, c somnul este mai odihnitor. Pacientul 4 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 4 este brbat, are 37 de ani, a terminat Facultatea de Automatic si Calculatoare, a lucrat intr -o companie multinational pe pozitia Project Manager, dar si-a pierdut locul de munc datorit alcoolismului in urm cu patru luni. Locuieste singur, in apartament proprietate personal, este divortat de trei ani, motivul desprtirii fiind faptul c si -a neglijat sotia datorit faptului c a pus cariera pe primul plan. Inainte consuma alcool ocazional, la peterceri, la conferinte, dar dup ce l -a prsit sotia a inceput s bea din ce in ce mai mult, deoarece nu mai avea cu cine s imprtseasc bucuriile sau esecurile din plan profesional. Inainte de internare ajunsese s consume o sticl de wiski pe zi, incepea de dimineat, intarzia la serviciu, eficacitatea la locul de munc scdea pe zi ce trece, a fost amenintat cu concedierea si cand a incercat s renunte si -a dat seama c nu mai poate, c s-a instalat dependenta. A continuat s bea, a rmas fr bani, a apelat la ajutorul mamei care l -a indrumat s cear ajutor de specialitate, aceasta si datorit faptului c tatl lui a murit datorit aceleiasi probleme. Pacientul consuma alcool la inceput din plcere, mai apoi acesta s-a transformat intr-o modalitate de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, intr-un refugiu Cand beam, uitam de tot ce mi s-a intamplat. Nu era violent dup ce consuma. Nu sufer de boli la nivel somatic. Este vizitat de mama lui si de un prieten din copilrie care nu este consumator. Isi doreste s devin ceea ce a fost odat.

Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 7, se observ c pacientul este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 22, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, nehotrare, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, dar si pe cele pe care le -a mentionat in interviul preliminar: faptul c nu se mai ingrijea, c nu-i mai psa de cum arat, absenta libidoului, sentimente de singurtate, lipsa sensului vietii. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, astfel i -am propus terapia sugestiva. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a fost de acord cu acest tip de terapie. L-am rugat s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. In timpul desfsurrii acestuia, la inceput am observat la pacient o stare de agitatie, neliniste ins nu atat de mari incat s intrerup exercitiul, apoi dup ce am aprofundat starea de relaxare, pacientul a reusit s se mai destind. Dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c i-a fost un pic team, dar c s-a linistit si in cele din urm a reusit s se destind si de asemena, i -a plcut. Am mai vorbit despre utilitatea acestei terapii, iar la sfarsitul sedintei i-am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Pacientul si-a fcut tema, in sensul c a incercat s se relaxeze, dar a spus c efectele obtinute au fost mai slabe decat cele pe care le-a avut relaxarea fcut de mine, totusi nu se poate elibera de ganduri. I -am explicat c insusirea acestei tehnici presupune mai mult exercitiu, mai multe repetri si l-am sftuit s persevereze. Am continuat cu exercitiul de relaxare si, la sfarsitul acestuia am vorbit cu pacientul despre cum s-a simtit in starea pe care i-am indus-o, mi-a zis c mai bine decat data precedent si parc am dormit cateva ore. Sunt mult mai odihnit. De asemenea mi-a zis c seara, inainte de culcare, de cand isi face tema, adoarme mai usor si nu mai viseaz sticle de wiski (cosmarurile sale). A sasea sedint. Pacientul mi-a zis c s-a relaxat de mai multe ori deoarece este foarte plictisit si il apas tot felul de ganduri referitoare la slujba sa si am discutat despre acest aspect, concluzionand c este capabil s lucreze atunci cand nu se afl in stare de ebrietate. I-am spus c i-as putea aduce o carte cu care s-si ocupe timpul, o carte care s-l ajute s inteleag terapia de tip sugestiv, lucru care l-a bucurat. Dup exercitiul de relaxare pacientul nu mi-a relatat lucruri semnificative. A saptea sedint. Am discutat despre relaxarea pe care o practic singur, a zis c se simte mai bine de cand practic acest exercitiu, c simte c are puterea necesar s o ia de la capt. Am trecut la antrenamentul autogen, care s -a desfsurat normal in ciuda faptului c in ziua respectiv a fost agitatie in sectie, ceea ce demonstreaz c pacientul a invtat s fac abstractie de factorii perturbator i. La sfarsitul sedintei i-am dat pacientului cartea. A opta sedint. Am discutat pe marginea celor citite de el, relatandu-mi c a fost foarte uimit s aud c hipnoza se foloseste si pe post de anesteziant si chiar si in alcoolism. Apoi mi-a relatat c este bucuros c a reusit s-si pstreze cel mai bun prieten, c mama lui este lang el chiar dac a dezamgit-o. Am observat o atitudine mai optimist, mi-a zis c i-a revenit pofta de mancare si de asemenea c este dornic s aib o ocupatie care s-i distrag atentia de la gandurile sale. A constientizat faptul c este o persoan bine pregtit in domeniul su si c este aproape imposibil s nu isi poat gsi un loc de munc. Exercitiul de relaxare a decurs bine. A noua sedint. Am discutat despre sentimentul de singurtate pe care l-a acuzat in primele sedinte si a spus c situatia in care se afl nu este tocmai roz, dar c aceasta se poate remedia, Nu sunt atat de btran incat s nu -mi pot intemeia o familie si inc art bine pentru un brbat de varsta mea, am fort de munc si as putea intretine o familie. Majoritatea fostilor mei colegi nu aveau copii, fiindc nu le permitea timpul. Astfel, am observat c optimismul se mentine, l-am incurajat si apoi am trecut la exercitiul de relaxare care s-a dovedit a fi eficient. A constientizat c relaxarea la ajutat pan acum si si-a propus s se foloseasc de ceea ce a invtat in timpul acestei terapii de fiecare dat cand se va simti trist sau la captu l puterilor. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 15. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si i-am spus c este bine c exerseaz antrenamentul autogen al lui Schultz singur. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentul ui care a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe el si c este convins c dac a reusit s -si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme.

Pacientul 5 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 5 este brbat, are 39 de ani, are studii medii si este vanztor de credite intr-un magazin de bunuri de consum de un an. Locuieste impreun cu sotia si copilul lor. A inceput s consume alcool in mod abuziv cand sotia sa a fost promovat (in urm cu patru ani) deoarece se simtea inferior ei pe plan profesional, dar si pentru c ea era pltit mai bine. acest lucru a dus si la concedierea lui deoarece incepuse s bea chiar si in timpul serviciului. L-a afectat mult acest lucru, a inceput s bea din ce in ce mai mult ajungand la doi -trei litri de vin pe zi. Cu timpul, sotia a inceput si reproseze faptul c este mai tot timpul beat, c nu poate avea grij de copil in aceast stare si c nu isi caut de lucru. Pan la urm a fost angajat la locul actual de munc, dar a continuat s bea deoarece se instalase dependenta. Certurile cu sotia au devenit din ce in ce mai dese, aceasta spunandu-i c dac nu renunt il va prsi, fapt ce l-a determinat s-si ia concediu medical pentru a se interna la clinica de dezintoxicare unde, dup un examen medical complex s-a constatat c nu sufer de boli la nivel somatic. Nu se manifesta violent dup ce consuma. Este vizitat de sotia lui care il sprijin. Isi doreste s depseasc aceste probleme, s se bucure de familia sa. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 7, se observ c pacientul este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 25, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, dificultti in munc, scderea in greutate, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m-am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a fost de acord cu acest tip de terapie. L-am rugat s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientu a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c s-a simtit un pic stanjenit la inceput, dar in cele din urm a reusit s se destind, s se concentreze asupra sugestiilor administrate. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i -am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Subiectul si-a fcut tema, adic a incercat s se relaxeze si a reusit s isi mentin atentia centrat asupra propriului corp timp de aproximativ cinci minute. I-am spus c este un inceput bun, c dup o perioad mai lung in care va exersa acest antrenament, va reusi s se

destind pentru mai mult timp si cu mai putin efort. Am vorbit despre relatia lui marital, despre faptul c isi doreste s scape de patima pentru alcool pentru a avea o viat de familie linistit, normal. Pacientul realizeaz c sotia lui il iubeste si isi doreste acelasi lucru, dar c nu mai are voie s o dezamgeasc, deoarece i-a fcut foarte mult ru, chiar dac neintentionat. Se simte vinovat de acest lucru si se dispretuieste pentru asta, afirmand c sotia mea merit pe cineva mai bun. L-am indrumat s aib o discutie cu sotia sa despre toate gandurile care il macin si apoi s afirme asemenea lucruri, doar dac aceasta i le confirm, altfel acestea nu isi au rostul, nu fac decat s adanceasc starea de depresie. Dup aceast discutie am trecut la exercitiul de relaxare, pacientul s-a destins si era mai vioi decat la inceputul acestei sedinte. I-am recomandat s continue s se relaxeze si singur. A sasea sedint. Mi-a povestit c a discutat cu sotia sa si aceasta l -a asigurat c il iubeste, c nu-si doreste alt brbat, decat pe el, dar cu conditia s renunte la alcool pentru c dac mai continu nu face decat s distrug tot (familia si fiecare membru al ei in parte). I-a vorbit despre toate gandurile lui referitoare la prerile ei despre el la care ea a replicat Sunt niste tampenii! Cum poti s crezi asa ceva?. Dup aceast discutie a devenit mai motivat s renunte la alcool si este mai optimist deoarece are sprijinul sotiei sale. Si -a fcut si tema, a reusit s se relaxeze, nu mai mult ca data trecut ins mai bine. Am trecut la antrenament care a decurs conform expectatiilor. A saptea sedint. Am discutat cu pacientul despre faptul c in BDI a scorat cu punctaj maxim itemul Mi -am pierdut orice interes fat de ceilalti oameni si mi-a spus c nu-i mai place s se intalneasc cu vechii prieteni, c prefer s stea singur deoarece ii este rusine pentru ceea ce a ajuns, un alcoolic. I-am spus c evitarea situatiilor nu duce la rezolvarea problemelor, uneori chiar le amplific, iar oamenii care ii sunt prieteni cu adevrat nu il blameaz pentru c si-a fcut ru singur, ci incearc s-l ajute. Exercitiul de relaxare s-a realizat in conditii bune, pacientul a reusit s obtin starea de bine, de calm, de liniste. A rmas aceeasi tem. A opta sedint. Am discutat despre sugestiile pe care i le administrez in timpul sedintelor deoarece mi-a zis c ii par a fi utile si a incercat s le repete si el in timp ce se relaxa singur. A zis c simte o schimbare de cand a inceput terapia, c are mai mult incredere in el si in viitorul lui. Apoi am trecut la exercitiul de relaxare, pacientul s-a simtit bine si mai revigorat. A noua sedint. Pacientul era entuziasmat c urma s se externeze curand deoarece se simte bine, mai stpan pe sine si a zis c va continua s-si fac exercitiul si acas. Am discutat cu el despre momentu l care i-a declansat alcoolismul, faptul c sotia lui are o slujb mai bun si castig mai bine ca el, spunandu-mi c s-a hotrat s vad partea bun a lucrurilor si c acest lucru nu mai constituie o problem deoarece a discutat cu sotia si despre acest aspect. Isi doreste s fie promovat la locul de munc actual si va face tot ce -i st in putere s obtin acest lucru. Aceast conversatie m a determinat s cred c nu mai are stri depresive atat de persistente, c i -a revenit pofta de viat si este mai optimist. Am fcut exercitiul de relaxare si pacientul a fost foarte multumit. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 16. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine c isi doreste s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe el si c este convins c dac a reusit s -si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme incetul cu incetul.

Pacientul 6

Inteviul preliminar discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 6 este brbat, are 35 de ani, are studii superioare si este inginer la o organizatie de prestri servicii. A inceput s consume alcool in urma unei deceptii in dragoste, in urm cu 7 ani. Inainte de a deveni alcoolic era o persoan sociabil, bea ocazional. A incercat s renunte la alcool de mai multe ori, reusind s ajung la abstinent pentru maxim dou luni. In urm cu un an si -a fcut o iubit si a constientizat c are o problem real in ceea ce priveste consumul de alcool. Pentru a -si ascunde acest viciu, bea fr a fi vzut, iar dimineata, pentru a putea s functioneze nrmal pe parcursul zilei, consuma 100 ml de coniac. Pe parcursul intregii zile a ajuns s consume aproximativ un litru de trie. Are o relatie bun cu familia de origine si cu logodnica sa; nici un membru al familiei sale nu a fost alcoolic. Este vizitat de logodnica sa si de printi si isi doreste s renunte la alcool pentru totdeauna si s-si intemeieze o familie. Faptul c este alcoolic nu i -a afectat viata profesional, a reusit s obtin un concediu medical pe periada in care st internat si particip la grupul de Alcoolici Anonimi. Nu s -a manifestat niciodat violent dup ce consuma buturi alcoolice. Este pasionat de internet, calculatoare si lectur. Pacientul are [probleme cu stomacul, are un ulcer perforat da torat atat abuzului de alcool, cat si a alimentatiei necorespunztoare. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 6, se observ c pacientul est e alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 24, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, scderea in greutate, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m -am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a fost de acord cu acest tip de terapie. L-am rugat s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientu a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c la inceput i-a fost un pic team, dar in cele din urm a reusit s se destind, s se concentreze asupra sugestiilor administrate. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i -am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Subiectul si-a fcut tema, a incercat s se relaxeze si a reusit s isi mentin atentia centrat asupra propriului corp timp de aproximativ cinci minute. I-am spus c este un inceput bun, c dup o perioad mai lung in care va exersa acest antrenament, va reusi s se destind pentru mai mult timp si cu mai putin efort. Am vorbit despre relatia lui amoroas, despre faptul c isi doreste s scape de patima pentru alcool pentru a avea o viat de familie. Am trecut la exercitiul de relaxare si dup cele douzeci de minute pacientul a spus c se simte mai odihnit, c este mai destins. Mi-a zis c ar vrea s afle mai multe despre terapia sugestiv si i-am promis c ii voi aduce o carte la urmtoarea intalnire. Pacientul mi-a relatat c a cunoscut oameni care il inteleg la grupul de AA si c este multumit de faptul c a fcut pasul ctre internare. Spre sfarsitul sedintei i am spus c ar fi bine s continue s se relaxeze singur. A sasea sedint. Pacientul mi-a relatat c isi doreste foarte mult s scape de alcool, ins ii este team c va esua iar, asa cum a fcut de atatea ori de cand a incercat singur, c se simte limitat deoarece alcoolul este mai puternic decat el. I -am sugerat s se gandeasc asupra efectelor nefaste pe care le are alcoolul atunci cand este mahmur. Pacientul prezenta un mare interes asupra efectelor pe care le are alcoolul consumat in mod abuziv asupra sistemului nervos, asupra proceselor psihice. I-am dat informatii referitoare la acest aspect, dup care am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine. De asemenea, pacientul a spus c de cand a inceput terapia, nu mai are cosmaruri si se odihneste mult mai bine, simt c dorm iar!. La sfarsitul sedintei i-am dat subiectului cartea promis. A saptea sedint. Am avut o discutie cu subiectul pe seama crtii pe care i-am dat-o, mi-a relatat c l-a ajutat s-si fac exercitiul de relaxare singur mai bine, c are o mai mare incredere in acest tip de terapie. Am vorbit despre relatia cu printii, mi -a povestit c ii este team s nu-i dezamgeasc si c lupta pe care o duce impotriva alcoolului o duce atat pentru bunstarea lui, dar mai ales pentru a putea s -si priveasc printii in ochi iar, pentru ca ei s poat fi mandri din nou de el. Din ceea ce a relatat pacientul, am observat c datorit alcoolismului are o stim de sine sczut, ceea ce m -a determinat s cred c exercitiul de relaxare care se centreaz mult pe intrirea eului si a personalittii il va ajuta. I -am explicat acest lucru dup care am trecut la antrnamentul autogen, pacientul s -a simtit bine, nu au avut loc evenimente deosebite. L-am rugat s se relaxeze in continuare si pentru aceasta l-am pus s-si noteze sugestiile care crede c il ajut cel mai mult si s le repete zilnic de fiecare dat cand se simte trist. A opta sedint. Pacientul mi-a inapoiat cartea pe care a citit-o si am discutat despre dispozitia pe care a avut-o in ultimele zile. Mi-a spus c este mai relaxat, c il ajut mult si intalnirile de la grup si c nu se mai consider atat de pctos, de marginalizat si c a inceput s-si repete sugestiile scrise. Am observat si o atitudine mai optimist, pacientul era mai zambret. Astfel, am trecut la exercitiul de relaxare si pacientu l s-a simtit bine si mai revigorat.

A noua sedint. Am discutat despre relaxarea pe care o face singur si mi-a relatat c pentru prima dat a reusit s-si administreze sugestiile si in timp ce era relaxat, c simte c are din ce in ce mai mult control asupra propriului trup si c vrea s practice acest exerci tiu in continuare deoarece ii face bine. Exercitiul de relaxare a decurs bine, pacientul reusind s se destind. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 14. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine c isi doreste s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe el si c este convins c dac a reusit s-si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme.

Pacientul 7 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 7 este femeie, are 42 de ani, a absolvit postliceala de as istente medicale, in prezent este pensionat pe caz de boal deoarece a suferit un accident (in urm cu patru ani) si nu mai era apt de munc. Locuieste impreun cu familia sa, sotul, fiica si fiul. A inceput s consume alcool in mod abuziv la scurt timp dup evenimentul nefericit deoarece se simtea inutil, intretinut, nu mai avea satisfactii deoarece nu -si mai putea ajuta copiii financiar. Inainte consuma ocazional, iar in ultimul timp ajunsese la jumtate de litru de trie pe zi pentru a mai uita de probleme, de faptul c sunt o povar pentru familia mea. Au inceput certurile intre ea si ceilalti membri ai familiei, acestea datorandu -se consumului abuziv de alcool, faptului c nu isi mai indeplinea rolul de mam si de sotie. A incercat s renunte la alcool, dar a observat c nu mai poate si a vorbit cu familia sa despre acest lucru, astfel au ajuns la concluzia c trebuie s urmeze o cur de dezintoxicare. Nu s -a manifestat niciodat violent, nu are antecedente in familie in ceea ce priveste consumul abuziv de alcool. Isi doreste o viat de familie linistit, fr certuri, s redevin o mam si o sotie bun. Este vizitat de familie si beneficiaz de tot suportul acesteia. Nu este diagnosticat cu boli cronice. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 10, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 26, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecu lui, nemultumire, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut si din interviul preliminar am observat c pacienta se dispretuieste, nu se mai ingrijeste, nu mai are poft de viat. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m -am gandit la relaxare. Deoarece a lucrat in mediul spitalicesc, este increztoare in psihoterapie si totodat receptiv la acest tip de interventie.

Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacienta a fost de acord cu acest tip de terapie spunandu-mi c simte nevoia s se relaxeze deoarece in ultimul timp este tensionat, stresat, agitat. Am rugat-o s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacienta a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le -a avut si mi-a zis c la inceput s-a simtit stanjenit si incordat, dar c in cele din urm a reusit s se destind, s se concentreze asupra sugestiilor administrate. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i-am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi si observand c vrea s aib o imagine de ansamblu asupra terapiei sugestive, i -am oferit o carte pentru a se putea informa si de asemenea pentru a-i intri increderea in efectul acesteia. A cincea sedint. Subiectul a incercat s se relaxeze si a reusit s isi mentin atentia centrat asupra propriului corp pentru cateva minute. I-am spus c este un inceput bun, c dup o perioad mai lung in care va exersa acest antrenament, va reusi s se destind pentru mai mul t timp si cu mai putin efort. Am vorbit despre relatia conjugal, despre relatia pe care o are cu copiii, si totodat despre relatia familial, activittile pe care le desfsoar impreun, comunicare, sprijinul pe care si -l ofer unul altuia. Astfel am observat c sunt o familie inchegat, problema acuzat fiind doar abuzul de alcool al pacientei. Mi-a spus c a citit cartea si c este mai increztoare in faptul c acest tip de terapie o poate ajuta. Am trecut la exercitiul de relaxare si dup cele douzeci de minute pacienta a spus c se simte mai linistit, c este mai destins, c a reusit pe parcursul antrenamentului s-si elibereze mintea de gandurile cotidiene. Spre sfarsitul sedintei i-am spus c ar fi bine s continue s se relaxeze singur. A sasea sedint. Am abordat problema care a declansat abuzul de alcool, accidentul in urma cruia a rmas cu o deficient motorie; am disc utat despre faptul c alcoolul nu reprezint o modalitate de rezolvare a problemei, lucru de care pacienta este constient. Am mai discutat despre exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur si mi -a relatat c nu reuseste s-si administreze sugestii deoarece cand incearc s fac acest lucru, nu se mai poate destinde, ba dimpotriv, este mai tensionat. I -am spus c isi poate administra sugestiile asa cum si le aduce aminte, nu neaprat in ordinea si pe cele care i le dau eu. De asemenea i -am sugerat s isi noteze pe o foaie sugestiile care ii par a fi cele mai utile si s le repete si in stare de veghe, deoarece in acest mod le retine mai usor si la un moment dat ii vor reveni in minte fr s depun efort prea mare. Am observat c pacienta este preocupat de acest aspect, ceea ce denot un grad de implicare mare din partea ei si totodat faptul c se poate adapta la situatii dac este impulsionat. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, la sfarsitul acestuia am observat o stare de voiosie, de bine, de revigorare a pacientei. A saptea sedint. Pacienta mi-a spus c si-a repetat sugestiile notate in sedinta precedent, c acum ii vin in minte mult mai usor si fr s se gandeasc neaprat c trebuie s si le administreze, vin ca de la sine. Am discutat despre starea sa de dispozitie din ultimele zile, despre vizitele pe care le-a primit, despre relatiile pe care le are cu ceilalti pacienti. Am observat o ameliorare in starea sa de dispozitie, pacienta comunic mai mult si mai deschis cu cei din jurul ei, se implic in organizarea unor activitti cu care s -si ocupe timpul. Exercitiul de relaxare s-a desfsurat normal, fr evenimente deosebite. A opta sedint. Am discutat cu pacienta despre relatiile sale interpersonale si mi-a zis c acestea s-au deteriorat in timp datorit abuzului de alcool, dar c isi doreste s reia legtura cu fostele prietene, s vorbeasc mai mult cu copiii. Am discutat despre meseria sa de casnic si am ajuns la concluzia c nu trebuie s fac din asta o dram deoarece astfel isi ajut familia foarte mult si ca si casnic ii poate multumi prin numeroase modalitti. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, pacienta a spus c de cand a inceput terapia, se odihnest e mult mai bine si nu mai este atat de abtut. A noua sedint. Am discutat despre exercitiul de relaxare pe care il practic singur si mi -a relatat c reuseste s-si administreze sugestiile si in timp ce se relaxeaz, c simte c are din ce in ce mai mult control asupra propriului corp si c vrea s practice acest exercitiu in continuare deoarece ii face bine. Exercitiul de relaxare a decurs bine, pacienta reusind s se destind. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; ace asta s-a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacienta a obtinut scorul 18. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este efic ient si i-am spus c este bine c isi doreste s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe ea si c este convins c dac a reusit s-si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme.

Pacientul 8 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 8 este brbat, are 45 de ani, este absolvent de scoal profesional, avand meseria de lctus mecanic, in prezent lucreaz la o firm de constructii. Locuieste impreun cu familia (sotia si fiul lor). Consum alcool de la varsta de 17 ani, dar i n limite normale. Odat cu trecerea timpului cantitatea de alcool ingerat a crescut; la inceput consuma bere si vin, dar de aproximativ sase ani bea numai trie. Consuma zilnic atat in timpul serviciului, cat si dup terminarea programului, dar si acas. Acest lucru a dus la certuri frecvente cu sotia care l-a rugat mai intai s se lase, iar apoi vzand c nu a fcut acest lucru a inceput s-i reproseze c nu-si mai indeplineste rolurile de sot si tat, c are in cap numai butur, c in loc s aduc banii in cas ii duce la carcium. In cele din urm sotia a plecat impreun cu copilul la printii ei. Subiectul realizand c se afl intr-o situatie delicat, c si-a neglijat familia, c este pe cale s o piard, a incercat s renunte la consum ins nu a reusit, si si-a dat seama c este alcoolic. Nici un membru al familiei sale nu este alcoolic. Deoarece nu vrea s -si piard familia, a hotrat s se interneze pentru a scpa de aceast dependent, acesta fiind singurul care ar putea-o aduce inapoi pe sotia lui. Este diagnosticat cu ulcer duodenal. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 10, se observ c pacientul este alcoolic deoarece u n scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 24, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le-a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, insomnii, nehotrare. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poat e fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m-am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a prezentat interes fat de acest tip de terapie spunandu -mi c simte nevoia s se relaxeze deoarece in ultimul timp este tensionat, stresat, agitat. Astfel, l-am rugat s se concentreze asupra sugestiilor pe care i le administrez, dup care am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientul a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c la inceput s-a simtit stingher si un pic speriat, dar c in cele din urm a reusit s se destind. Mi a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i -am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Subiectul a incercat s se relaxeze, dar nu a reusit pentru c il invadau tot felul de ganduri. I -am spus c acest exercitiu necesit un grad mare de concentrare asupra corpului si nu asupra gandurilor. Am discutat despre frmantrile sale dup care am trecut la exercitiul

de relaxare, pacientul reusind s se concentreze mai mult si, in consecint s fie mai relaxat. Mi -a relatat c se simte mai vioi, mai energic, mai bine. Spre sfarsitul sedintei i-am spus pacientului s incerce s mai practice si singur antrenamentul. A sasea sedint. Pacientul mi-a relatat c a reusit s-si mentin atentia concentrat asupra propriului corp pentru cateva minute, ins nu s -a simtit la fel de bine cu dup relaxarea din timpul sedintei. Am discutat despre relatia sa familial de dinaintea inceperii consumului abuziv de alcool, mi-a relatat c era un sot si un tat bun si iubitor, un om de cas, om de familie, c -i plcea s-si petreac timpul liber alturi de familie, c nu intelege cum alcoolul a putut s-l schimbe atat de mult. Am observat c subiectul se simte foarte vinovat de tot ce s -a intamplat si c isi doreste o schimbare in viata sa, c este motivat s renunte la alcool. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, dup care l-am rugat pe pacient ssi noteze sugestiile pentru intrirea eului pe o foaie si s le repete de fiecare dat cand se simte coplesit de ganduri. A saptea sedint. Am vorbit cu pacientul despre exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur si mi-a relatat c simte progrese si c sper s obtin aceleasi stri de bine ca cele din timpul sedintelor de terapie. De asemenea mi -a spus c a inceput s mearg la asociatia AA din cadrul spitalului, si observand c exist oameni care au reusit s renunte la alcool, este mai increztor in sansa lui de vindecare. Am observat o atitudine mai optimist, c este mai increztor in fortele proprii. A zis c la aceast schimbare contribuie si faptul c isi repet constant sugestiile invtate. Exercitiul de relaxare a decurs normal. A opta sedint. Pacientul era foarte bine dispus deoarece inainte cu o zi il vizitase sotia pentru prima oar de cand este internat. Au avut o discutie in urma creia pacientul a inteles c si sotia lui isi doreste s se reintoarc acas dac el reuseste s renunte la consum. Astfel, pacientul a devenit si mai motivat si a zis c vrea s nu-si mai plang de mil si s lupte pan la capt, s renunte definitiv la alcool. Am trecut la exercitiul de relaxare care s-a desfsurat firesc. A noua sedint. Am vorbit despre exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur, mi -a zis c reuseste s-si mentin atentia concentrat asupra corpului timp de aproximativ zece minute, c isi poate administra sugestiile si c se simte mai odihnit, c doarme mai bine si c durerile de stomac nu mai sunt atat de puternice. Am trecut la exercitiul de relaxare, pacientul s-a destins, s-a simtit bine. I-am recomandat s exerseze antrenamentul autogen si dup externare. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, la care pacientul a obtinut scorul 17. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a o btinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine s continue exersarea antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la relaxare care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai increztor in fortele proprii si c se simte mai puternic in lupta impotriva alcoolului.

Pacientul 9 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 9 este brbat, are 38 de ani, are studii superioare, profesia de economist. A avut propria afacere, ins, in urm c u 5 ani, a dat faliment. Din cauza acestui lucru au inceput certurile cu sotia lui si dup un an a u divortat. Intre timp s-a angajat la o firm pe pozitia de contabil. Datorit

divortului si a falimentului a inceput s consume buturi alcoolice in mod abuziv, mai intai bere si vin, apoi trie. In ulti ma vreme consuma zilnic, nu-si mai indeplinea atributiile la locul de munc, isi neglija alimentatia, vestimentatia. A fost avertizat c va fi concediat, nu a tinut seama de ace st lucru si de aceea a rmas fr serviciu. Deoarece a rmas fr un loc de munc, fr nici un venit a apelat la ajutorul fratelui su care ia oferit tot sprijinul de care a avut nevoie, ins la un moment dat a realizat c este acoolic si la indrumat s solicite ajutor de specialitate. Pacientul a realizat c este pe punctul de a pierde tot, chiar si pe fratele su, si a hotrat s s e interneze la clinica de dezalcoolizare. A fost diagnosticat cu ulcer gastroduodenal. Nu are antecedente de alcoolism in familie. Isi doreste s renunte la alcool pentru a avea o viat normal. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 11 se observ c pacientul es te alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 27 prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecului, nemultumi re, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, insomnii, nehotrare, se simte pedepsit, prezint iritabilitate. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m -am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a prezentat interes fat de acest tip de terapie spunandu-mi c simte nevoia s se relaxeze deoarece in ultimul timp este tensionat, stresat, agitat. Astfel, l-am rugat s se concentreze asupra sugestiilor pe care i le administrez, dup care am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientul a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c la inceput s-a simtit ciudat, dar apoi s-a simtit bine si s-a relaxat. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i-am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Am discutat despre problemele financiare cu care se confrunt pacientul si in urma unei conversatii mai amnuntite am concluzionat c exist sanse de remediere deoarece are o pregtire profesional, beneficiaz de sprijinul fratelui, singura problem pe care trebuie s o depseasc fiind alcoolul. Am vorbit despre exercitiul de relaxare pe care il realizeaz si mi-a relatat c nu prea reuseste s-si ia gandul de la probleme, dar c incearc si in ultima zi a reusit s se relaxeze cateva minute. Apoi am trecut la exercitiul de relaxare si am observat c in timp ce-i administram sugestiile Cand expiri, elimini toate grijile, toate gandurile rele, toate problemele. Devii calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Inima bate linistit, foarte linistit, linistit si egal. Inima bate de la sine, bate ri tmic, egal si linistit. Esti calm, linistit si relaxat. O liniste plcut te impresoar, calmul te inund tot mai mult, esti foarte calm si linistit. Simti o liniste si o pace interioar profund. Intre gul corp este destins si relaxat. O cldur plcut iti cuprinde tot corpul pacientul se incrunta. La sfarsitul exercitiului am discutat despre acest aspect si mi -a zis c vreau s simt asta, si c in timp ce se relaxeaz singur tocmai asupra acestor sugestii se concentreaz. Astfel, i -am propus s-si noteze sugestiile care simte el c il ajut cel mai mult si s le repete si in stare de veghe. A sasea sedint. Subiectul mi-a vorbit despre ceea ce il motiveaz s renunte la consumul de alcool si l -am sftuit s isi canalizeze toat energia asupra acestor scopuri. De asemenea am discutat despre antrenamentul practicat de el singur si mi-a relatat c se autosugestioneaz mult mai usor in timpul relaxrii de cand a retinut sugestiile notate. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, pacientul s -a destins, a spus c se simte mai bine, mai odihnit si c simte c ar putea s o ia de la capt. A saptea sedint. Am discutat despre mariajul su si mi-a zis c divortul a pus capac la tot, se simte vinovat pentru acest lucru deoarece nu a putut face fat esecului financiar, tocmai de aceea a fost distrus si csnicia. Am vorbit despre acest sentiment de culpabilitate pe care il resimte si am incercat s-i art c intr-o relatie nu poate fi vinovat doar unul dintre parteneri. Pe msur ce povestea aceste probleme realiza c in anumite situatii ar fi avut nevoie de sprijinul sotiei, ins aceasta ii reprosa tot timpul esecul financiar in loc s ii fie alturi, s treac impreun peste acest hop. In timpul exercitiului pacientul s-a relaxat, a reusit s fac abstractie de factorii perturbatori, s fie receptiv la sugestii. A opta sedint. Subiectul mi-a relatat c dup fiecare exercitiu de relaxare pe care il face singur se simte mai odihnit, mai calm, mai linistit, eliberat de gandurile care il mcinau, iar dup antrenamentul pe care il practic seara doarme mult mai bine, trezindu-se mult mai odihnit. Am discutat despre relatia pe care o are cu fratele lui, mi-a zis c il viziteaz si il sustine, c este sigur c ii va fi alturi dup externare si c vrea s -l rsplteasc pentru tot ceea ce a fcut pentru el, acesta fiind unul din scopurile sale principale. Exercitiul de relaxare a decurs bine, iar apoi am vorbit despre schimbrile pe care le resimte datorit acestui tip de terapie; mi -a spus c ii pare a fi eficient, cel putin in cazul lui d roade, in sensul c i-a ameliorat durerile de stomac, doarme mai bine, este mai increztor in viitorul su, acum poate vedea luminita de la captul tunelului , se simte mai puternic. A noua sedint. Pacientul a spus c simte un real progres in exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur, c efectele acestuia sunt destul de apropiate cu cele pe care le are in timpul sedintelor, diferenta constand in faptul c antrenamentul pe care il practicm impreun este mai com plex si dureaz mai multe minute. L-am apreciat pentru constienciozitatea de care a dat dovad pe tot parcursul terapiei si pentru rezultatele sale, pentru faptul c se implic in procesul su de recuperare. Exercitiul de relaxare s -a desfsurat firesc. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, la care pacientul a obtinut scorul 16. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine s continue exersarea antrenamentul autogen

al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la relaxare ca re a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte se simte mai increztor in fortele proprii si c se simte mai puternic in lupta impotriva alcoolului Pacientul 10 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terape utice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 10 este femeie, are 36 de ani, are studii medii, a lucrat intr-un salon de infrumusetare si in prezent este somer. Locuieste singur in apartament, proprietate personal, este divortat si nu are copii. A inceput s consume alcool dup ce a aflat c sotul ei are o amant pentru care a prsit-o. Au divortat in urm cu doi ani si deoarece se simtea singur, abandonat, la captul puterilor a inceput s bea din ce in ce mai mult, ajungand la doi litri de vin pe zi. Mai tarziu, deoarece incepuse s se duc la serviciu in stare de ebrietate a fost concediat. A schimbat mai multe locuri de munc, dar de fiecare dat a fost concediat din acelasi motiv, consumul de alcool. Printii si au observat c are o problem in ceea ce priveste consumul abuziv de alcool, i-au propus s se mute la ei o perioad, ins ea a refuzat. Totusi, vzand c nu mai poate face fat nici cheltuielilor si nici singurttii cu care se confrunt, le -a cerut ajutorul acestora si au hotrat c cea mai bun solutie este s se interneze intr -un centru de dezalcoolizare. Nimeni din familia sa nu s-a confruntat cu aceast tulburare, pacienta nu are probleme de sntate. Isi doreste s renunte la consumul de alcool pentru a avea o viat normal, pentru a-si putea intemeia o familie. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 7, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 28, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le-a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, se simte pedepsit, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut si din interviul preliminar am observat c pacienta nu se mai ingrijeste, nu mai are poft de viat. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m-am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacienta a fost de acord cu acest tip de terapie, spunandu-mi c e dispus s fac orice pentru a iesi din aceast stare. Dup ce i-am explicat c trebuie s se concentreze asupra sugestiilor pe care i le administrez am inceput exercitiul de relaxare. A durat ceva pan a gsit o pozitie confortabil, a fost agitat, ins pe parcurs a reusit s se destind putin. Am discutat despre aceste aspecte, mi -a spus c a fost o situatie inedit pentru ea, c la inceput a fost cam dificil s -si mentin o pozitie anume, dar c pe parcurs s -a linistit si nu a mai fost incordat. I-am recomandat s incerce s se relaxeze singur pentru a -si descoperi propriul corp, pozitia in care se relaxeaz cel mai bine si pentru a invta s -si mentin atentia centrat asupra propriului corp. A cincea sedint. Pacienta mi-a relatat c a incercat s se relaxeze, c a gsit o pozitie in care se simte confortabil, dar c nu poate s isi mentin atentia centrat pe propriul corp pentru foarte mult timp deoarece este distras de numeroase ganduri. Am discutat de spre aceste ganduri ale sale si mi-a spus c cel mai apstor lucru pentru ea e faptul c sotul a prsit -o pentru o femeie mai tanr, c nu se mai crede o femeie atrgtoare si c nu se mai ingrijeste. Am ajuns la concluzia c acesta este un comportament neadecvat, c nu face decat s se rzbune pe ea inssi pentru greseala fostului sot. Am trecut la exercitiul de relaxare si la sfarsitul acestuia pacienta mi-a spus c s-a simtit mai bine decat data trecut, c este mai linistit si mai detensionat. Am rugat-o s mai exerseze si singur de dou ori pe zi. A sasea sedint. Am vorbit despre esecul profesional care s-a datorat consumului de alcool, pacienta mi-a spus c inainte de a incepe s consume era o coafez bun, c ii plcea ceea ce fcea, era satisfcut de rezultatele pe care le avea. Ea realizeaz c dac renunt la consum se poate reangaja si isi doreste acest lucru. Am observat o atitudine pozitiv fat de acest aspect al vietii sociale si c este dornic s lucreze. Apoi am trecut la exercitiul de relaxare, de aceast dat pacienta spunan du-mi c s-a concentrat mai mult asupra sugestiilor de intrire a eului si s -a imaginat a fi mai puternic, mai increztoare in fortele proprii, mai putin depresiv. De aceea i -am sugerat s-si repete aceste sugestii cat mai des pentru a putea s si le administreze si in timp ce se relaxeaz singur. A saptea sedint. Pacienta mi-a relatat c isi repet sugestiile notate ori de cate ori o coplesesc gandurile, astfel reusind s le inlture. Am discutat despre relatia ei cu printii si am observat c beneficiaz de tot suportul acestora si c le este recunosctoare. Exercitiul de relaxare a decurs bine, pacienta afirmand c in timpul exercitiului a avut o stare de bine, s -a relaxat, s-a detensionat, a fcut abstractie de factorii perturbatori si mi -a spus c de cand practic acest antrenament reuseste s aib strile mentionate mai sus de mai multe ori pe parcursul unei zile. A opta sedint. Pacienta mi-a relatat c face progrese in ceea ce priveste relaxarea pe care o desfsoar singur, c acum exercitiul dureaz mai mult timp fat de primele incercri si c in urma acestuia obtine efectele scontate. Am discutat despre viata social a pacientei si a spus c ii place s relationeze cu oamenii in general, c profesia sa ii ofer aceast oportunitate, de aceea este nerbdtoare s se angajeze. De aici am observat c pacienta si-a recptat pofta de viat, relationeaz si cu celelalte paciente, este mai bine -dispus, are o atitudine mai optimist fat de viitor. Am trecut la exercitiul de relaxare pe parcursul acestuia nu am observat nimic deosebit.

A noua sedint. Am discutat despre problema pe care o are cu alcoolul, despre efectele negative ale consumului abuziv, pacienta mi-a spus c acum constientizeaz c butura nu i-a adus nici un beneficiu, ba dimpotriv doar necazuri. De asemenea mi-a zis c realizeaz c va duce o lupt continu cu alcoolul, c vor mai exista tentatii, mai ales atunci cand se va confrunta cu diverse obstacole, ins de fiecare dat isi va aduce aminte de chinurile prin care a trecut ca s scape de dependent, de efortul depus si nu ar vrea s mai treac prin astfel de situatii. I -am recomandat s se foloseasc si de aceast tehnic terapeutic pe care a invtat -o ori de cate ori tentatia va aprea. In timpul antrenamentului, pacienta a reusit s se relaxeze. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, la care pacienta a obtinut scorul 18. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine s continue exersarea antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la relaxare care a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte se simte mai increztoare in fortele proprii si c se simte mai puternic in lupta impotriva alcoolului.

La sfarsitul terapiei fiecarui pacient i s-a cerut numarul de telefon pentru a putea fi contactat la trei saptamani dupa externare in vederea unui interviu cu privire la depasirea perioadei critice. Interpretarea datelor. In urma celor zece sedinte sustinute cu fiecare din cei zece pacienti s-ar puea extrage mai multe observatii. Astfel, in primele doua sedinte care au constituit interviul preliminar, un numitor comun pentru fiecare pacient l-a reprezentat faptul ca a existat o comunicare deschisa ce pune in evidenta dorinta lor de a renunta la consumul de alcool. Toti cei zece pacienti si-au expus problemele cu cat mai multe amanunte, dat fiind ca interviul a fost bazat pe intrebari deschise. In urma chestionarelor aplicate pe parcursul celei de-a treia sedinte nu au fost ridicate obiectii. Rezultatele aplicarii chestionarului pentru alcoolism a demonstrat faptul ca cei zece subiecti sufera de aceasta adictie si de asemenea rezultatele obtinute la chestionarul BDI au indicat depresie moderata catre severa. Solutia care li s-a propus pentru remedierea tulburarii afective, antrenamentul autogen al lui Schultz, a intampinat atat retineri, cat si sentimente de aprobare. Aceste retineri constau in faptul ca ei nu intelegeau utilitatea si nu vedeau efectele acestei metode. In momentul in care s-a inceput punerea in practica a antrenamentului, s-au observat reactii diferite, insa pe parcursul exercitiului pacientii au reusit sa se relaxeze. Pana in momentul celei de-a patra sedinte pacientii au fost rugati sa se relaxeze singuri si fiecare si-a asumat acest rol, chiar daca nu toti au reusit sa atinga rezultatul scontat. In principiu, primele trei sedinte au fost mai anevoioase deoarece s-a incercat stabilirea unei aliante terapeutice. Odata depasita aceasta piedica s-a remarcat o cursivitate in desfasurarea urmatoarelor sedinte, pacientii au inceput sa intrevada rostul acestor exercitii. S-a observat ca reticenta resimtita la inceput disparuse, in sensul ca pe parcursul demersului terapeutic pacientii au reusit sa se relaxeze mai usor, mai bine, atat in cadrul sedintelor, cat si in restul timpului. La sfarsitul terapiei pacientii au fost reevaluati prin aplicarea aceluiasi chestionar BDI, iar rezultatele arata ca trecusera catre o depresie usoara catre moderata.

Seria 1= nivelul depresiei la inceputul terapiei. Seria 2= nivelul depresiei la sfarsitul terapiei. IV. Concluzii Avand in vedere ca acest studiu de caz este realizat pe zece pacienti internati intr-un centru de dezintoxicare se presupune din start ca exista o vointa din partea lor pentru a renunta la consumul de alcool. Tocmai de aceea aceste rezultate nu ar putea fi generalizate. Conform primei ipoteze cum ca pacientii alcoolici au stari depresive, s-au identificat la fiecare pacient stari depresive. In aceste conditii se poate spune ca ipoteza a fost demonstrata, in consecinta s-a trecut la demonstrarea celei de-a doua ipoteze. Din rezultatele reevaluarii obtinute la sfarsitul terapiei se poate observa ca intr-adevar in urma asimilarii antrenamentului autogen al lui Schultz, starile depresive sunt mai rare si mai putin intense. Cea de a treia ipoteza a fost confirmata, chiar daca pe termen scurt, deoarece la trei saptamani dupa externare toti pacientii au fost contactati telefonic pentru a afla in ce fel au depasit perioada critica. Toti pacientii au descris aceasta perioada ca fiind foarte dificila, dar in momentele in care simteau nevoia sa consume alcool sau erau cuprinsi de o stare de depresie incercau sa reia tehnicile de relaxare insusite in timpul terapiei. Aceasta lucrare ar putea constitui un punct de plecare pentru o cercetare mai elaborata si desfasurata pe o perioada mai indelungata pentru a se dovedi daca aceste concluzii pot fi generalizate si la categoria de alcoolici neinstitutionalizat VI. Anexe Anexa 1 Antrenamentul autogen al lui Schultz aplicat in sedintele de psihoterapie. Aseaz-te intr-o pozitie cat mai comod. Aminteste-ti de faptul c te poti misca oricand, iti poti schimba oricand oricand schimba pozitia pentru a te simti cat mai comod. Asigurati-v de faptul c aveti spatele si capul sprijinite. Acum las-ti ochii s se inchid usor, poti lsa ca zgomotele din jurul tu s treac pe lang tine fr a te influenta. O liniste plcut te inconjoar. Esti calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Fruntea devine tot mai destins, muschii fetei sunt tot mai destinsi si relaxati. Iti simti capul limpede, liber si usor. Esti linistit si relaxat. Bratele devin grele, foarte grele, grele, grele ca de plumb. O greutate ca de plumb iti cuprinde umerii, bratele, mainile si ajunge pan la degete. Bratele devin grele, tot mai grele, din ce in ce mai grele, grele ca de plumb. Esti calm, linistit si relaxat. Plexul solar este cuprins de o cldur plcut, abdomenul este foarte linistit si relaxat. Plexul solar este cald si relaxat. Muschii abdomenului sunt destinsi, orice tensiune dispare. Esti calm, linistit si relaxat. O cldur plcut iti cuprinde intregul corp. Picioarele sunt grele, foarte grele, foarte grele, ca de plumb. O greutate puternic iti inund picioarele care sunt grele, tot mai grele, grele ca de plumb. Linistea si greutatea te impresoar, esti calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Intregul corp este des tins si relaxat. Respiratia devine linistit si rar. Respiri liber, de la sine aerul ce te inconjoar. Respiri calm, linistit, fr efort. Respiri foarte calm si linistit. Inspiri un aer calm, linistitor si plcut. Inspiri un aer calm, linistit si plcut. Cand expiri, el imini toate grijile, toate gandurile rele, toate problemele. Devii calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Inima bate linistit, foarte linistit, linistit si egal. Inima bate de la sine, bate ritmic, egal si linistit. Esti calm, linistit si relaxat. O liniste plcut te impresoar, calmul te inund tot mai mult, esti foarte calm si linistit. Simti o liniste si o pace interioar profund. Intregul corp este destins si relaxat. O cldur plcut iti cuprinde tot corpul. Eu voi numra acum pan la 10 si pe msur ce numr te vei cufunda intro stare de relaxare tot mai profund, mai adanc, mai plcut. Cand voi ajunge cu numrtoare pan la 10, vei fi profund relaxat. Acum incep s numr: 1 - relaxarea devine mai profund, tot mai profund; 2,3- cu fiecare expiratie te relaxezi tot mai mult, din ce in ce mai mult, te cufunzi intr-o stare de relaxare foarte plcut; 4,5-

te relaxezi tot mai mult pe msur ce numr; 6,7- vocea mea te relaxeaz tot mai mult, din ce in ce mai mult, chiar dac iti vorbes c esti tot mai relaxat; 8,9- continu s te relaxezi, cand voi ajunge cu numrtoarea la 10 vei fi foarte relaxat; 10 -esti profund relaxat, adanc relaxat.Esti atat de destins, de relaxat incat mintea ta devine tot mai receptiv la ceea ce iti voi spune. In cursul acestei relaxri te vei simti tot mai puternic, tot mai eficient, tot mai stpan pe tine. Esti tot mai puternic, tot mai eficient, tot mai stpan pe tine. Te vei simti tot mai vioi, tot mai alert, tot mai energic, mai putin obosit, tot mai putin descurajat, tot mai putin depresiv. Cu fiecare zi ce trece vei deveni tot mai interesat de ceea ce se intampl in jur, astfel incat mintea ta va fi distras de la propria persoan si de la problemele care te frmant. Te vei gandi tot mai putin la tine insuti, la dificulttile tale, vei fi tot mai putin preocupat de propriile triri, vei deveni tot mai putin ingrijorat, tot mai p utin agitat, tot mai putin deprimat, vei fi capabil s gandesti clar s te concentrezi tot mai bine. Iti vei concentra tot mai mul t atentia asupra a ceea ce faci, iar memoria ta se va imbuntti. Vei deveni capabil s vezi lucrurile din perspectiva lor real fr a le permite s ia propo rtii. De la o zi la alta vei deveni tot mai relaxat, te vei enerva tot mai putin. Cu fiecare zi ce trece vei deveni si vei rmane tot mai relaxat, tot mai putin incordat fizic si psihic. Devii si rmai tot mai relaxat, tot mai putin incordat fizic si psihic. Tot mai increztor in tine, in posibilittile tale de a duce la bun sfarsit ceea ce ai de fcut. Vei avea tot mai mult incredere in fortele proprii, fr incordare, fr teama de a gresi. Zi dup zi te voi simti tot mai i ndependent, tot mai stpan pe tine, vei putea s stai pe propriile picioare, vei fi independent, increztor in fortele proprii, vei putea face fat cu bine oricrei dificultti. Zi dup zi te vei simti tot mai bine, tot mai increztor in fortele proprii, cu un sentiment de bunstare si sigurant personal. Cu fiecare sedint de relaxare te vei simti tot mai fericit, tot mai increztor, tot mai multumit, tot mai optimist. Vei fi tot mai capabil s te bazezi pe tine insuti, s -ti sustii prerile, judectile, opiniile, s stai pe propriile tale picioare. Vei simti tot mai putin nevoie s te bazezi pe alti oameni, s depinzi de altcineva. (o pauz) Voi incepe s numr de la 10-1. Cand voi ajunge cu numrtoarea la 1 iti vei reveni complet, te vei simti bine, inviorat, odihnit. 10 - vei reveni curand din relaxare; 9- revii incet la normal; 8,7- picioarele nu mai sunt grele; 6- corpul nu mai e greu, te simti usor ca un fulg, esti odihnit; 5,4- iti revii tot mai mult; 3- in curand iti vei reveni complet, vei fi odihnit, dar vioi si alert; 2- ochii se deschid incet; 1- ti-ai revenit complet, te intinzi foarte bine: spatele, mainile. Anexa 2 Beck Depression Inventory (B.D.I) 1.Tristete Nu m simt trist. M simt trist. Sunt trist si nu pot scpa de tristete. Sunt atat de trist tot timpul si nu mai pot suporta. 2.Pesimism Viitorul nu m descurajeaz. M simt descurajat cand m gandesc la viitor. Simt c nu am ce astepta de la viitor. Simt c viitorul e fr sperant. 3.Sentimentul esecului Nu am sentimentul esecului sau al ratrii. Simt c am avut mai multe insuccese decat majoritatea oamenilor. Dac m privesc in oglind, vd o grmad de esecuri. M simt complet ratat. 4.Nemultumire Lucrurile imi fac aceeasi plcere ca inainte. Nu m mai bucur de lucruri sau intamplri ca inainte. Nu mai obtin o satisfactie reala din nimic. Sunt nemultumit si totul m plictiseste. 5.Vinovtie Nu m simt in mod special vinovat de ceva. M simt vinovat o bun parte a timpului. M simt vinovat in cea mai mare parte a timpului. M simt tot timpul vinovat. 6.Sentimentul pedepsei Nu m simt pedepsit cu ceva. M gandesc c s-ar putea s fiu pedepsit.

Astept s fiu pedepsit. Simt c sunt pedepsit. 7.Neplcere fat de sine Nu sunt dezamgit de mine. M simt dezamagit de mine insumi. Sunt dezgustat de mine. M ursc. 8.Autoacuzarea Nu simt c sunt mai ru decat altii. M critic pentru slbiciunile si greselile mele. M blamez tot timpul pentru greselile mele. M dezaprob pentru tot ce se intampl ru. 9.Autoagresiune Nu am idei de sinucidere. Am idei de sinucidere dar nu vreau s le pun in practic. Mi-ar plcea s m sinucid. M-as sinucide dac as avea ocazia. 10. Plans Nu plang mai mult decat de obicei. Acum plang mai mult ca inainte. Plang tot timpul. Obisnuiesc s plang, dar acum nu mai pot nici dac as vrea. 11. Iritabilitate Nu sunt mai nervos ca inainte. Acum m enervez mai usor ca inainte. Acum sunt nervos tot timpul. Lucrurile care m enervau inainte nu m mai irit deloc. 12. Retragere social , izolare Nu mi-am pierdut interesul fat de oamenii din jur. Oamenii ceilalti m intereseaz mai putin ca inainte. Mi-am pierdut interesul fat de majoritatea celorlalti oameni. Mi-am pierdut orice interes fat de ceilalti oameni. 13. Nehotrare M decid la fel de usor ca inainte. Trebuie s fac un efort s m decid. Am dificultti mai mari ca inainte cand iau o decizie. Nu mai pot lua nici o decizie. 14. Modificri in imaginea despre sine Cred c nu art mai ru ca inainte. Sunt suprat c art mai btran si mai neatractiv. Simt c modificri permanente ale aspectului meu m fac neatractiv. Cred c sunt urat si neatragtor. 15. Dificultti in munc

Cred c pot lucra tot atat de bine ca inainte. Trebuie s fac un efort suplimentar cand incep s lucrez. M strduiesc din greu pentru a face ceva. Nu pot lucra absolut nimic. 16. Tulburri de somn Dorm tot atat de bine ca de obicei. Nu mai dorm atat de bine ca de obicei. M trezesc cu 1-2 ore mai devreme decat inainte si nu mai pot adormi decat greu. M trezesc cu cateva ore mai devreme decat inainte si nu mai pot adormi. 17. Fatigabilitate Nu m simt mai obosit ca de obicei. Acum obosesc mai usor ca inainte. Obosesc fr s fac aproape nimic. Sunt prea obosit ca s mai pot face ceva. 18. Modificri in sfera apetitului Pofta mea de mancare nu e mai sczut/crescut ca de obicei. Apetitul meu nu mai e asa de bun ca inainte. Apetitul meu e mult mai diminuat/crescut acum. Nu am deloc poft de mancare/Am o poft de mancare exagerat. 19. Pierdere/crestere in greutate Nu am slbit/m-am ingrsat in ultimul timp. Am slbit/m-am ingrsat peste 2 kg. Am slbit/m-am ingrsat peste 5 kg. Am slbit/m-am ingrsat peste 10 kg. 20. Preocuprile fat de starea fizic Nu sunt preocupat sau suprat in legtur cu sntatea mea mai mult ca inainte. Sunt necjit de probleme de sntate ca: dureri, intepturi, furnicturi, tulburri ale stomacului sau constipatie. Sunt foarte necjit de starea mea fizic si mi-e greu s m gandesc la altceva. Sunt atat de ingrijorat de starea mea fizic incat nu m mai pot gandi la nimic. 21. Absenta libidoului Nu am observat modificri recente ale interesului meu fat de sex. Sexul opus m intereseaz mai putin ca inainte. Sexul opus m intereseaz mult mai putin ca inainte. Mi-am pierdut interesul fat de sexul opus. Anexa 3 Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului Pentru a ne ajuta s intelegem mai bine rezultatele examenului medical este necesar s o btinem informatii referitoare la consumul dumneavoastr de alcool. V rog s completati acest chestionar. 1.Credeti c sunteti un butor normal? (adic beti in limite normale). DA NU (1)

2.Sotia dumneavoastr sau rudele apropiate s-au ingrijorat ori s-au plans vreodat de faptul c beti? DA (2) NU

3.V puteti abtine s consumati buturi alcoolice atunci cand vreti? DA NU (1)

4.Faptul c beti a creat vreodat probleme intre dumneavoastr si sotia/sotul, printii sau rudele apropiate? DA (1) 5.Obisnuiti s beti dimineata? DA (1) NU NU

6.Ati simtit vreodat nevoia s renuntati la consumul de alcool? DA (2) NU

7.V-a zis vreodat doctorul s renuntati la consumul de alcool? DA (1) NU

8.Ati fost internat vreodat intr-o sectie de psihiatrie? DA NU

9.Dac rspunsul la intrebarea 8 este DA consumul de alcool a constituit o parte din problema pentru care v-ati internat? DA (1) NU

10.Ati fost vreodat arestat, chiar si pentru cateva ore, deoarece v aflati sub influenta buturilor alcoolice la volan? DA (1) NU

Scorare: pentru intrebrile 1 si 3, NU este un rspuns pozitiv; pentru ceilalti itemi DA este un rspuns pozitiv. Se insumeaz scorurile de la fiecare intrebare cu rspuns pozitiv (scorurile din paranteze). Un scor total mai mare de trei indic faptul c subiectul este alcoolic. .Bibliografie 1. Albu, M.( Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1988) Construirea si utilizarea testelor psihologice, 2. American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM.IV-R), (Washington D.C., 1994) 3. Arseni, C.; Golu, M.; Danaila, L. (Ed. Academiei, Bucuresti, 1983) Psihoneurologie, Chabrol, H. Les toxicomanies de l adolescent, Ed. Presse, Paris, 1992; 4. Chirita, R. si V.; Papari, A. (Ed. Fundatiei Andrei Saguna; Constanta, 1992) Manual de psihiatrie clinica si psihologie medicala, Ed. Fundatiei Andrei Saguna; Constanta, 1992; 5. Cristea, D.( Ed. Pro Transilvania, Bucuresti 2001)Tratat de psihologie sociala 6. Dafinoiu, I. Ed.( Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1996) Sugestie si hipnoza 7. Dafinoiu, I.; Vargha, J.L.(Editura Polirom, Ias, 2005) Psihoterapii scurte 8. Enachescu, C. (Editura Tehnica, Bucuresti, 2001) Tratat de psihopatologie 9. Filimon, L. (Ed. Dacia, Bucuresti, 2002) Experienta depresiva: perspective socio-culturale 10. Freud, S.(Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980) Introducere in psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vietii cotidiene 11. Golu, M. (Editura Geneze, Bucuresti 1993) Dinamica personalitatii 12. Golu, M. (Editura Universitara, Bucuresti, 2002) Bazele psihologiei generale, 13. Holdevici, I.; Vasilescu, I. P. (Editura Aldomars, Bucuresti, 1991) Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului uman 14. Holdevici,I.(EdituraCeres,1993)Psihoterapia un tratament fara medicament 15. Holdevici, I. (Ed.Victor, Bucuresti, 1995) Sugestiologie si terapie sugestiva 16. Holdevici, I. (Ed. Ceres, Bucuresti, 1995) Autosugestie si relaxare 17. Holdevici, I.(Editura All, Bucuresti, 1997) Elemente de psihoterapie 18. Holdevici,I.(EdituraCeres,Bucuresti,2000)Psihoterapia.Tulburarilo.ranxioase 19. Holdevici,I.(Ed.Orizonturi,Bucuresti,2000)Ameliorarea.performantelor.individuale prin tehnici de psihoterapie 20. Holdevici, I.(Editura Ceres, Bucuresti, 2000) Psihoterapii scurte 21. Holdevici, I.(Ed. Ceres, Bucuresti, 2000) Hipnoza clinica 22. Holdevici,I.(Ed.Dual Tech, Bucuresti, 2000) Gandirea pozitiva Ghid practic de psihoterapie rational emotiva si cognitiv-comportamentala 23. Holdevici, I.(Ed. Dual Tech, Bucuresti, 2000) Psihoterapia anxietatii 24. Holdevici,I.(Ed.Dual.Tech,Bucuresti,2003)Psihoterapia.cazurilor.dificle Abordari cognitiv-comportamentale 25. Holdevici, I.(Ed. Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2005)Hipnoterapia: teorie si practica,Holdevici, I. Psihoterapia cognitiv-comportamentala. Managementul stresului pentru un stil de viata optim

26. Iamandescu, I. B. (Ed. Infomedica, Bucuresti, 1995) Manual de psihologie medicala 27. I.C.D.10(EdituraALL,1994)Clasificarea.tulburarilor.mentale.si.de comportament 28. Ilut, P.(Ed. Polirom, Iasi, 1997) Abordarea calitativa a socioumanului 29. Ionescu, G.(Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990) Psihoterapia 30. Ionescu,G.(Ed.Asclepios,Bucuresti,1995)Tratat.de.psihologie.medicala.si psihoterapie 31. Iovu, M. (Ed. Monitorul Oficial, Bucuresti, 2003) Droguri legale, 32. Luban-Plozza,B.,Iamandescu,I.B.(Ed.Infomedica,Bucuresi,2002)Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, 33. Mihai, S. L. (Ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2005)14 pasi in lumea drogurilor 34. Popescu-Neveanu, V.(Ed. Albatros, Bucuresti, 1981) Dictionar de psihologie 35. Porot, A. si M. Ed. (Stiintifica , Bucuresti, 1999) Toxicomaniile 36. Postel, J. (Ed. Univers Enciclopedic, trad. Leonard Gavriliu, Bucuresti, 1998) Dictionar de psihiatrie si de psihopatologie clinica 37. Predescu, V. (Ed. Medicala, volumul I si II, Bucuresti, 1989-1997) Psihiatrie 38. Prelipceanu, D. (Ed. Info Medica, Bucuresti, 2003) Psihiatrie-note de curs 39. Rascanu,R.(Ed.Universitara, Bucuresti, 1994)Psihologia.comportamentului deviant 40. Rascanu, R.(Ed. Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1996) Psihologie medicala si asistenta sociala, 41. Rascanu,R.(Ed.Universitara,Bucuresti,1995)Elemente.de.psihologie.a.comuni carii 42. Rascanu,R.(Ed.Universitatii,Bucuresti,2004)Alcool.si.droguri- virtuti.si.capcane pentru tineri 43. Schiopu,U.Verzea,E.(Ed.Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1997) Psihologia varstelor. Ciclurile vietii 44. Tihan,E.; Dragulanescu, C.; Oprea, C. (Ed. Focus, Bucuresti, 2004) Modificari neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluare si managementul de caz 45. Tudose.F.siC.;Dobranici, L (Ed. Info Medica, Bucuresti, 2002) Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi 46. Zamfirescu, V. D.(Ed.Trei, Bucuresti, 2003) Introducere in psihanaliza freudiana si post freudiana 47. Zlate, M. editia a III-a, (Ed. Trei, Bucuresti, 2002). Eul si personalitatea

Profilaxia drogdependentei la adolescenti

PROFILAXIA DROGDEPENDENTEI LA ADOLESCENTI Summary The prevention of drug addiction in adolescents Literature data that provide information about the issue of prevention the drug addiction, acohol, drugs or nicotine consume in teenages must be considered a serious problem. Thus, it suggests the necessity of taking measures towards an eventual abuse of psychoactive substances or an addiction syndrome. Chooseing of the recovery methods it will be the individualy considerated according to the behavioral characteristics, the type of abuse, the personal and familial problems. Rezumat Studiul datelor de literatura, privind profilaxia drogodependentelor a evidentiat ca, orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema, care necesita anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau a sindromului de dependenta. Alegerea programului de recuperare, se va face strict individual tinand cont de caracteristicile comportamentale, tipul abuzului, problemele personale sau familiale.

Actualitatea temei

Prin dimensiunea sa, problema narcomaniei a devenit un univers patologic cu radacini culturale, biologice si ontogenetice, cu consecinte psihopatologice, somatopatologice, familiale, profesionale, sociale, economice si foarte frecvent criminogene. Dependenta de substante psihoactive (SPA) se pare logic sa devina astazi una dintre directiile prioritare de activitate ale politiei, justitiei, educatorilor, pedagogilor, psihologilor, asistentilor sociali, medicinii intregi, dominant a psihiatriei si narcologiei, deoarece reprezinta o serioasa si extrem de dificila problema de sanatate publica. Cresterea numarului de adictivi coreleaza proportional cu majorarea diferitor infractiuni si raspandirea HIV-infectiei. Atacarea fenomenului adictiv presupune profilaxia nu doar in aspect medical, dar obligator si in aspect social, individual, psihologic, politic, pedagogic, legal, etc [2; 3]. Actualmente, utilzarea de SPA manifesta tendinte de crestere impunatoare, in special evidnte, printre reprezentantii tinerii generatii - adolescenti si chiar copii. Abuzul de substante psihoactive in adolescenta, a devenit una dintre cele mai dificile si stringente problemele cu care se confrunta psihiatrii, narcologii, psihoterapeutii, psihologii din intreaga lume. Datele de statistica [1; 3; 7], demonstreaza raspandirea epidemica a dependentei de substante psihoactive, nu numai in Republica Moldova, ci si la nivel mondial, concomitent constatandu-se si tendinta de intinerire a acestei patologii. In literatura de profil accesibila [1; 4; 5] este stipulat, ca sindromul de dependenta narcomanica la copii si adolescenti, comparativ cu adultii, se formeza considerabil mai rapid, fenomenul fiind explicat prin instabilitatea proceselor metabolice, imaturitatea si insuficienta dezvoltarii fiziologice a sistemului nervos central, celui vegetativ, endocrin si alte particularitati specifice organismului uman in aceasta perioada de evolutie. Initierea consumului de sbstante psihoactive, adeseori reprezinta un pattern comportamental patologic, elaborat in procesul de formare a personalitatii umane si determinat frecvent de ereditatea cu semnificatie psihiatrica si/sau narcologica, de particularitatile psihologiei adolescentului, de relatiile interpersonale in cadrul familiei, institutiei de invatamant, mediului microsocial ambiental, etc. [4; 6]. Din aceste motive, profilaxia dependentei de substante psihoactive, ar fi rational sa includa, atat lupta apriga cu traficantii de droguri, cat si evidentierea factorilor, care favorizeaza dezvoltarea patologiilor respective, pentru ca ulterior sa fie exclusa influenta lor asura organismuli in crestere. Obiectivele lucrarii constau in studierea, elucidarea si trecerea in revista a datelor, reflectate in literatura de profil, ce se refera la metodele de profilaxie primara, secundara si tertiara a drogdependentei la adolescenti. Premizele studiului 1 2 Incidenta crescuta a adictiilor in structura morbiditatii umane; Intinerirea drogdependentei;

3 Esecurile terapeutice si dificultatea readaptarii sociale, familiale, profesionale a persoanelor drogdependente. Rezultate si discutii Drogdependentele adeseori se formeaza la adolescentii cu nivel intelectual inalt, fara particularitati premorbide de dezvoltare, cu relatii interpersonale satisfacatoare. Este vorba de cazurile de narcomanie, care s-ar parea ca se dezvolta pe fondal nedeteriorat in aspect psihologic si/sau psihiatric. Se considera ca, in asemenea situatii, una dintre cele mai importante cauze ar

putea fi lipsa de informatii veridice convingatoare, referitor la consumul de droguri si consecintele nefaste ale acestuia. Mecanismele psihologice ce stau la baza initierii consumului de SPA constau in primul rand in absenta posibilitatii indivizilor intelectual dezvoltati de a-si satisface necesitatile intelectuale si emotionale. Viata este privita subiectiv de aceasta categorie de adolescenti ca ceva plicticos, lipsit de sens, de colorit afectiv. Procesul de cautare conduce adeseori la consumul de asa-numite stupefiante intelectuale (mai frecvent este vorba de opiacee, cocaina). Persoanele mentionate sunt adesea calificate de catre specialistii psihiatrinarcologi drept narcomani plini de idei, de filosofie, care considera consumul de drog drept prioritate, bunastare suprema [2]. In ultima perioda de timp la radiou, televizor, tot mai frecvent sunt difuzate emisiuni cu tematica antialcoolica si antidrog, dar ele adeseori reprezinta comercializarea metodelor de tratament existente si mai rar au aspect profilactic. Probabil este logic de implicat specialistii de profil pentru a pregati niste informatii in mass-media (emisiuni televizate, poate chiar sub aspect de seriale, publicatii in presa periodica, etc.), care ar reflecta veridic atat situatia epidemiologica la moment, cat si simptomele diferitor tipuri de narcomanie, acordarea primului ajutor in caz de intoxiacatii cu SPA s.a. Profilaxia consumului de toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale. Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor. Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac. Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copiii isi formeaza o anumita atitudine asupra folosirii toxicelor. Studiind, datele de literatura [3; 5; 6], venim cu cateva sfaturi in educarea copiilor, care sunt recomandate pentru a evita consumul de droguri (profilaxia primara): - oferirea unui model pozitiv de viata. Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor, pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul de SPA, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie). - impartasirea convingerilor proprii. Este foarte important ca parintii sa aiba incredere in alegerile pe care le fac copii lor, de asemenea parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii toxicelor. - implicarea activa in educarea copilului. Pastrarea unei legaturi emotionale apropiate cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate. Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor. Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului

sa se implice in activitatile familiale si de asemenea sa se tina cont si de parerea acestuia in stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie. - perseverenta si corectitudinea fata de copil. Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul de consum si abuz de toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare. - incurajarea anumitor activitati. Parintii trebuie sa-si incurajeze copii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber. - oferirea tuturor informatiilor necesare. Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii toxicelor si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente. De asemenea parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea drogurilor in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie). Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de toxice, pentru a evita posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces). Consultul de specialitate (profilaxia secundara) - In cazul in care se suspicioneaza consumul de SPA in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor. Specialistii care pot diagnostica abuzul si dependenta de substante toxice, sunt: medicul de familie, medicul generalist, medicul terapeut, medicul pediatru, psihologul, medicul psihiatru, asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice. In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea toxicelor, sunt parte a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de toxice. Deoarece unele afectiuni psihiatrice, precum sindromul de hipereactivitate asociat cu deficit de atentie, depresia, tulburarile anxioase si tulburarile de stres posttraumatic, sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica. Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate. Medicul poate sa intrebe orice copil trecut peste varsta de 9 ani, despre atitudinea

acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tutunului sau a altor toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz. Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul toxicelor la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite toxice. Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de droguri din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica). Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul. Este de asemenea important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe care toxicele le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de toxice. La nivelul la care doar s-a experimentat un toxic, este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobby-uri, cercuri artistice, sport), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice, etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite. In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional, astfel in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber. In cazul, in care este identificat un abuz sau o dependenta de SPA, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj. Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sasi controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare. In final nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii [1; 3; 4; 5]. Reabilitarea adolescentilor cu abuz si dependenta de SPA prevede mai multe tipuri de programe: a) programe care necesita internarea pacientului - acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului. Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi). Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani, iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intrun astfel de program. b) programe care nu necesita internarea pacientului - aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.

- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici; - programele de reabilitare in 12 pasi, sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani; - programele de reabilitare ambientala, sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de toxice. Acestea constau in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat. O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia. Ca si majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup). Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale. De asemenea tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie). Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere. Abuzul de SPA este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop. Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul. Stoparea consumului de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva, de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi(profilaxie tertiara), [3; 5]. Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult. Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi: - programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi; - tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptului ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare;

- gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului; - tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de SPA, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea de hipereactivitate asociata cu deficit de atentie, s.a. Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate. Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de toxice. Concluzii Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate. Bibliografie selectiva
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. .., .., .. . .. , 1998. .., .., .. . , , // . 1989. 2. .37-51. .. - // . 1997. N4. .4-11. .. // . 1997. 2. .67-75. .. // . 1993. 3. .48-53. .. // . 1990. 4. .41 -42. . // . 1997. 3. .3-73.

Alcoolismul
Alcoolismul = reprezinta obiceiul consumului constant de alcool.
Dei 1 g de alcool produce prin ardere 7,7 calorii, acesta nu este aliment. Transformrile de la nivelul ficatului (induse de metabolizarea alcoolului) se fac cu consum de substane nutritive (protide, oxigen, vitaminele A, B1, B2, C), pentru refacerea celulei hepatice. Energia rezultat nu folosete activitii musculare (eliberndu-se imediat dup consum) i de asemenea mpiedic folosirea glicogenului muscular ca substrat energetic n efort. Prin consum de alcool apare doar un surplus caloric care induce surplus de esut adipos. 1. Efecte asupra organismului Efecte imediate: Alcoolul poate determina intoxicaia acut i n extremis coma alcoolic fiind o substan toxic cu efecte negative asupra ficatului i depind capacitatea acestuia de metabolizare a substanelor intermediare. La consumatorul cotidian de alcool: scade randamentul n efort, crete cheltuiala de energie a muchilor, crescnd consumul de oxigen; scade coordonarea micrilor; crete oboseala datorit afectrii ficatului, (organ solicitat n efort); apare o stare de euforie, urmat de inhibiie cortical prelungit i somnolen. Efectele asupra circulaiei periferice sunt de vasodilataie. La temperaturi sczute ale mediului pot aprea degerturi prin vasodilataie periferic i parez tranzitorie de nervi periferici, cci organismul nu mai reacioneaz la frig prin vasoconstricie ca s limiteze pierderea de cldur. n

concluzie alcoolul nu nclzete, ci predispune la nghe n condiii de temperaturi sczute. Efecte tardive: Consumul zilnic de alcool poate determina alcoolismul cronic care produce efecte deteriorative ca: - scderea rezistenei generale a organismului la infecii, (la boal n general); - mbtrnirea timpurie; - scderea duratei medii de via. Efectele asupra sistemului nervos central i analizatorilor sunt: scleroz vascular cerebral, care are rezultat scderea funciei cerebrale (memorie, atenie, inteligen) i funciei psihice (labilitate psihic, dezechilibre, depresie); polinevrit periferic; tulburri de vedere i auz (mai ales alcoolul metilic, acioneaz toxic asupra analizatorilor); intoxicaie cronic cu delirium tremens. Efectele asupra aparatului cardio vascular sunt: miocardit etilic; ateroscleroz coronarian i periferic; creterea tensiunii arteriale (accidentul vascular cerebral i infarctul miocardic). Efectele asupra aparatului digestiv sunt cele mai frecvente: gastrit etilic, ulcer gastro-duodenal; ciroza hepatic toxic etilic, ca rezultat al distrugerii progresive a celulei hepatice i degenerescena gras a ficatului (steatoz). 2. Aspecte sociale La alcoolici se nregistreaz: scderea capacitii de munc; riscul crescut de accidente (de munc sau de circulaie) datorit tulburrilor de coordonare i scderii preciziei micrilor; absenteism n activitatea profesional i viaa social; deteriorarea atmosferei familiale; procreerea unor copii tarai, cu grave deficiene fizice mentale. 3. Profilaxia alcoolismului Pot fi folosite msuri: economice: reclam la produse nonalcoolice; educative : popularizarea efectelor negative ale consumului excesiv de alcool.

UNIVERSITATEA ANDREI AGUNA DIN CONSTANA MASTER: PSIHOLOGIE CLINIC EVALUARE I INTERVENIE TERAPEUTIC DISCIPLINA: IGIENA PSIHOCOMPORTAMENTALA PSIHOIGIENA BOLILOR COMMUNE ALE ADULTULUI ALCOOLISMUL Titular disciplin: Lector univ. dr. Georgeta Cozaru Masterand: Hagi-Etem Ghiulber

CONSTANA 2013 2

CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................3 I. GENERALITI...5 II. CAUZELE I EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL8 III. STRATEGIA TRATAMENTULUI N ALCOOLISM12 IV. PSIHOIGIENA COMPORTAMENTAL N ALCOOLISM.16 CONCLUZII............................................................................................................20 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................21
3

INTRODUCERE
Aceast lucrare ncearc s prezinte complexitatea dependenei de alcool, care este o patologie multidisciplinar, n care manifestrile neurologice sunt deosebit de grave, cu implicaii puternice de ordin economic, profesional, social i nu n ultimul rnd, familial. Societatea modern se confrunt cu o cretere dramatic a consumului de alcool la ambele sexe i la diferite categorii de vrst, fiind interesate persoane din ce n ce mai tinere, care nu contientizeaz consecinele negative pe care le implic consumul de alcool. Cercetrile asupra alcoolismului se orienteaz tot mai mult ctre studiul conduitei fa de alcool, al factorilor predispozani, a dinamicii alcoolului, a reaciei organismului fa de intoxicaia alcoolic, necesitnd de cele mai multe ori echipe multidisciplinare. Urmrile consumului de alcool sunt impresionante att din punct de vedere al celui implicat direct ct i a consecinelor nefaste suportate de rudele apropiate ale alcoolicilor, care i exprim adesea, nedumerirea i nenelegerea n privina nepsrii cu care butorii au abuzat ani de-a rndul de alcool. n consecin, specialistilor, le revine o sarcin extrem de important, care const n informarea corect i realist att a pacientului, a familiei sale ct i a publicului larg asupra consecinelor consumului abuziv de alcool, cu implicaii majore biopsihosociale. Afeciunile somatice pe care le implic aceast patologie, frecvena formelor grave cu care pacienii ajung sa se adreseze instituiilor sanitare, implic instituirea 4

unor tratamente complexe, o perioad lung de refacere, absenteism de la locul de munc, toate acestea constituind, n fond, pierderi bugetare importante. Astfel centrul de greutate n stabilirea diagnosticului se deplaseaz ctre depistarea stadiilor incipiente ale bolii (diagnostic precoce), cuprinznd stadii preclinice i urmrirea factorilor de risc, ceea ce permite depistarea activ a bolnavilor i realizarea unei profilaxii eficiente, individualizate. Orientarea ctre profilaxie i ctre un diagnostic precoce este posibil numai printro schimbare n abordarea i atitudinea privind boala i bolnavul, dar i printr-o adresabilitate precoce ctre instituiile abilitate a pacientului contient de riscurile ulterioare. 5

CAP. I. GENERALITI
Toxicomania, prin definiie, este apetena anormal i prelungit manifestat de o persoan fa de anumite substane cu efect analgezic, euforic sau dinamizator, apeten care devine obinuin i care atrage aproape inevitabil creterea progresiv a dozelor. Aceste substane snt toxice fie pentru c au o nocivitate proprie (opiul are putere toxicogen), fie pentru c snt utilizate intensiv i prelungit (alcoolul). Decderea intelectual i dezagregarea personalitii snt primele simptome ale toxicomanului. Violena i halucinaiile se coaguleaz n confuzie mental i psihoze paranoide. Toxicomanul va urma un traseu standard: angoasa, chemarea tiranic a drogului i, n final, demena toxic. Toxicomaniile, n funcie de efectele fiziologice ale drogului utilizat, se clasific n (Lewin): Toxice sedative ale spiritului, euphorica: opiul, cocaina Toxice mbttoare, inebrianti: alcool, eter Toxice de iluzionare a simurilor, phantastica: hai, mescalin Toxice excitante, excitantia: cafein, tutun Definiie: alcoolismul, denumit i etilism, este o intoxicaie alcoolic cronic, o stare patologic determinat de consumul excesiv de alcool. Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oar de ctre medicul suedez Magnus Huss n 1849. n secolul 19 i la nceputul secolului 20 pentru dependena de alcool se folosea doar termenul dipsomanie. Alcoolismul este manifestarea, contient sau nu, prin care individul caut satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecine, pentru evitarea sevrajului sau a strilor psihice neplcute. Consumul de alcool este determinat att de dependena fizic, ct i dependena psihic. 6

Epidemiologia alcoolismului Problemele legate de alcool ncep de obicei la vrsta de 16-30 ani. Prevalena abuzului/consumului de alcool - 13,6% n populaia general. Probleme medicale induse de alcool - 7,4%. Doar 22% dintre acetia apeleaz la servicii de specialitate. Adresabilitatea acestor pacieni se mparte n mod egal ntre medici generaliti i medici psihiatri. 53% dintre persoanele cu alcoolism au o boal psihic n relaie de comorbiditate. 25% dintre pacienii unui spital general i 20% din pacienii policlinicilor au diverse tulburri legate de alcool. Consumul necontrolat de alcool are repercusiuni asupra sntii i poziiei sociale ale celui care bea. La fel ca i alte dependene, alcoolismul este privit ca o boal tratabil. Dependena de alcool include patru simptome: nevoia incontrolabil de a consuma alcool pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de butur la o ocazie deosebit dependena psihic - simptome provocate de abinerea de la alcool, ca de exemplu ameeli, grea, anxietate, tremurturi i transpiraie abundent tolerana - nevoia de a crete cantitatea de alcool consumat pentru a-i simi efectele Alcoolismul este o boal, nu un viciu. Este o boal progresiv, fizic, mental i spiritual, incurabil, marcat de obsesia de a bea, n ciuda rului fizic produs de consumul de alcool. Este o boal a negrii, n care bolnavul declar cu convingere "Eu nu sunt alcoolic!"- n ciuda tuturor evidenelor. Intoxicaia cronic, voluntar, prin consumarea repetat i uneori masiv de buturi alcoolice reprezint un flagel social (o adevrat "pandemie toxic"), 7

etanolul fiind inclus n categoria "drogurilor sociale". Alcoolismul este o boal primar, cronic, adesea progresiv i fatal. Manifestrile i dezvoltarea ei sunt influenate de factori: genetici, psihosociali, de mediu. Se caracterizeaz prin: Scderea controlului asupra consumului de alcool Interesul pentru alcool Consumul de alcool n ciuda consecinelor adverse Distorsiuni n gndire - negare Simptomele alcoolismului pot fi continue sau periodice avnd efecte foarte grave asupra persoanei care consum alcoolul, dar i asupra celor din jurul acesteia, efecte care se ntind pe un spectru foarte larg de la economic la social, de la biologic la psihologic. Alcoolismul poate fi : Alcoolismul acut (beia) care poate produce o afectare neuropsihic cu nlturarea constrngerilor i inhibiilor, crescnd probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicvena, suicid, accidente de circulatie). Alcoolismul cronic este o toxicomanie, o consecin a consumului excesiv i sistematic.
8

CAP. II. CAUZELE I EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

Cauzele privind dependena de alcool snt nc speculative, neputndu -se spune care snt factorii determinativi. Totui anumii factori snt direct implicai, existnd mai degrab o interaciune complex ntre fondul genetic, vulnerabilitate, familie, mediu i cultur. Anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate i cu instabilitate psihic) alcoolul faciliteaz debarasarea de dificulti de ordin caracterial, red ncrederea i permite afiarea unei false bunstri; anumite tulburri de personalitate (borderline, antisocial) se asociaz frecvent cu consumul excesiv de alcool Se asociaz cu tulburrile psihosomatice i cu cele de dispoziie (anxietate i depresie); dou treimi din persoanele cu dependen de alcool au trit un episod depresiv major Terenul ereditar (transmiterea genetic a enzimei implicate n metabolismul alcoolului) Tradiii proalcoolice Presiunea grupului Dorinta de experimentare Exemplul idolilor n cazul adolescenilor Conflicte cu prinii Mediul social Teama de obligaiile impuse de vrsta adult (de exemplu, pierderea locului de munc i cutarea unei alte slujbe, responsabilitile familiale). Rspunsuri ncetinite fa de mediul ambiant Scderea coordonrii
9

Scderea capacitii de a gndi limpede Alterarea memoriei Voma Tulburri de vedere Risc crescut de accidente Dificultatea de a merge sau a sta n picioare Pierderea cunotinei Factorii genetici influeneaz n mare msur prevalenta alcoolismului. Factorii ereditari au influent prin transmiterea unor deficiente n: secreia de serotonin, endorfine, prostaglandine (transmiterea genetic a enzimei implicate n metabolismul alcoolului). Nu s-au gsit dovezi n legtura cu existenta unui anumit tip de personalitate care s fie predictiv pentru alcoolism. Exist, ns, tulburri de personalitate care se asociaz cu alcoolismul. Un consum ndelungat poate preceda apariia atacurilor de panic sau tulburrii anxioase generalizate i poate urma dup un istoric de agorafobie i fobie social. Circumstane patologice induse de alcool Intoxicaia alcoolic Sevrajul necomplicat Sevrajul complicat cu convulsii Delirium tremens Tulburarea psihotic indus de alcool Tulburarea amnezic persistent indus de alcool Intoxicaia alcoolic Variaz de la ebrietate uoar la insuficient respiratori, com i moarte. 10

Alcoolul se combin cu substane endogene i exogene precum dopamina i cocaine rezultnd metaboliti toxici. Organismul poate metaboliza 100 mg/kgc/or. Cei care nu au dezvoltat tolerant la alcool dezvolt la: 0,03 mg% - disforie 0,05 mg% - incoordonare motorie 0,1 mg% - ataxie 0,4 mg% - anestezie, com, moarte Delirium tremens Se caracterizeaz prin confuzie, dezorientare, ntunecarea contientei, tulburri de percepie. Sunt frecvent ntlnite ideile delirante, halucinaiile terifiante, vii (ex. micropsii, zoopsii), agitaie, insomnii, febr, hiperactivitate neurovegetativ. Simptomele apar la 2-3 zile dup un consum important de acool, cu intensitate maxima n ziua 4-5. La consumatorii cronici de alcool exist un pattern repetitiv de delirium tremens de-a lungul vieii. Netratat, dureaz aproximativ 4-5 sptmni. Cu tratament adecvat, simptomele se amelioreaz dup 3 zile. Tulburarea psihotic indus de alcool: halucinaii auditive marcate pentru cel puin 1 sptmn, care apar puin dup reducerea sau sistarea consumului abuziv de alcool. Persoana rspunde la aceste halucinaii prin team, anxietate, agitaie. Diagnosticul pozitiv se bazeaz pe istoricul de consum recent de alcool n doze mari i absenta schizofreniei sau maniei. Sevrajul alcoholic: se refera la modificarile care au loc n organism cnd o persoan ntrerupe brusc consumul de alcool dup o perioada lung n care a consumat cantiti ridicate de alcool. Simptomele specifice sunt: frisoane, insomnie, anxietate i alte manifestri fizice i mentale. 11

Complicaii medicale: gastrit, pneumonie, insuficien hepatic, ulcer, pancreatit, hematom subdural, cardiomiopatie, anemie, neuropatie periferic, sdr. alcoolic fetal, psihoza korsakoff, demen alcoolic. Alte complicaii: Creterea riscului apariiei cancerului de limb, laringe, esofag, stomac, ficat, pancreas. Creterea numrului de accidente rutiere. Creterea criminalitii globale (violuri, molestarea copiilor, tentative de crim, crime) Creterea numrului tentativelor de suicid (o rat a suicidului de 60-120 de ori mai mare cu un risc suicidar de 2%-3,4% n timpul vieii)
12

CAP.III. STRATEGIA TRATAMENTULUI N ALCOOLISM

Nu exista un algoritm terapeutic comun tuturor pacienilor alcoolici. Planul terapeutic const n a propune fiecrui subiect, cu maximum de suplee posibil, un larg evantai de metode a cror utilizare depinde de: personalitatea subiectului, tipul de relaie cu alcoolul, gradul su de motivare, momentul evolutiv al comportamentului alcoolic, prezena/absena tulburrilor mintale asociate. Scopul acestor metode, condiie necesar dar nu suficient a succesului terapeutic, este obinerea i meninerea prelungit a abstinenei totale, n cazul n care existase dependen sau abuz. Rentoarcerea la un consum moderat pare imposibil la alcoolicii dependeni. Ea nu a fost deocamdat propus dect n cadrul programelor comportamentale n caz de consum abuziv fr dependent. Strategia terapeutic, pe termen mediu i lung, vizeaz s ntreasc beneficiile multiple ale sevrajului meninut. n mod clasic terapia alcoolismului este conceput ca o cur compus din mai multe etape. 1.Pre-cura Este un timp pregtitor a crui important e fundamental. Este un timp medical i psihoterapeutic ale crui principii eseniale sunt urmtoarele: stabilirea unei relaii de ncredere, permind libertatea de expresie, evitnd pericolul unor atitudini autoritare culpabilizante i atitudinile de ngduin excesiv ineficace. 13

 bilanul psihologic i somatic al comportamentului alcoolic (vechimea i tipul relafiei cu alcoolul, bilanul afectrilor somatice, psiho-afective, familiale, sociale legate de alcool). psihoterapia explicativ favoriznd luarea la cunotin (nelegerea) a abuzului sau dependenei, eliberarea de atitudinile de banalizare sau de negare, gasirea unei motivaii pentru abstinen. Aceasta precura poate fi mai lunga sau mai puin lung. Trecerea la cur, la un subiect nemotivat, poate fi amnat i timpul pregtitor se poate dovedi eficace prin contactele stabilite cu familia, sau prin punerea nlegtur cu grupuri de vechi bolnavi. 2.Cura de sevraj Strategia terapeutic a curei, dup cele mai multe opinii, este mult mai uor realizata n mediu spitalicesc dect n ambulator; ea permite, aplicarea mai complet a metodelor medicale i psihoterapeutice. Cura implic un proiect clar de abstinent, care a fost prezentat pacientului, explicat, i n scris n timp. (Utilitatea unei post-cure trebuie evocat nc din timpul curei, care trebuie neleas ca un prim moment al sevrajului, mai degrab dect ca un timp miracol", ale crui efecte terapeutice vor fi definitive). Sevrajul de alcool este total i imediat. In afara rehidratrii suficiente pe cale oral, vitaminoterapia B, pe cale intramuscular, prescrierea medicamentelor psihotrope este indispensabil. Acest tratament substitutiv are drept int prevenirea incidentelor i accidentelor sevrajului i asigurarea unui confort psihologic pacientului. Produsele folosite sunt foarte variabile; benzodiazepine, carbamat, tetrabamat, barbiturice, mai rar clormetizol, beta-blocante. 14

Cura de dezgust - terapia aversiv Derivat din tehnicile comportamentale, ea const teoretic n a crea o aversiune fat de alcool prin folosirea unei substane cu efect emetizant legat de acumularea de acetaldehid. Aspectele psihoterapeutice ale curei sunt eseniale. Metodele psihoterapeutice de grup constau n reuniuni didactice referitoare la alcoolism, viznd deculpabilizarea, revalorizarea narcisist, stpnirea comportamentului alcoolic i diverse tehnici de grup mai mult sau mai puin structurate (jocuri de roluri, psihodrame, grupu ri psihoterapeutice de inspiraie analitic). Obiectivul esenial n cursul curei este de a dezamorsa pasivitatea alcoolicului, de a favoriza o exprimare verbal a conflictelor, de a conferi sevrajului sensul unui demers personal activ. Printre metodele individuale, psihoterapia de susinere are primul loc, n cursul curei. Ulterior se poate recurge la tehnici mai elaborate: relaxare i mai ales metode comportamentale (autocontrol, afirmarea sinelui) viznd rentoarcerea eventual la un consum moderat de alcool la consumatorii excesivi nedependenfi. 3.Postcura, ngrijirea pe termen lung Acest timp esenial al ngrijirii, fr ndoial cel mai pufin codificat, condiioneaz prognosticul comportamentului alcoolic. ngrijirea implic o relaie nentrerupt i prelungit cu un terapeut. Strategiile terapeutice fac apel la: chimioterapie: - locul tratamentelor chimioterapice n timpul post-curei nu este fundamental. Tratamentele substitutive ale sevrajului, tranchilizantele n special, trebuie s fie reduse progresiv, apoi ntrerupte la captul a cteva sptmni, dac sevrajul este meninut. 15

- obinerea i meninerea sevrajului total de alcool, ntrit de ngrijirea psihoterapeutic antreneaz, n 80% din cazuri, vindecarea tulburrilor mintale asociate, cel mai des secundare alcoolizrii excesive (sindroame depresive, anxietate, modificri de caracter, comportament heteroagresiv). 16

CAP.IV. PSIHOIGIENA COMPORTAMENTAL N ALCOOLISM

ntruct morbiditatea i mortalitatea asociate alcoolismului snt grave i complexe este necesar o strategie preventiv la trei niveluri: primar prin prevenirea contactului persoanelor vulnerabile cu alcoolul, prin informare i prin controlul publicitii pentru alcool. secundar prin prevenirea agravrii situaiei persoanei care a consumat alcool, prin depistarea precoce i prin tratamentul prompt. teriar prin reintegrarea bolnavului alcoolic n familie, profesie i societate (prevenirea recurenelor). Pentru implementarea strategiilor de prevenie se pot adopta dou tipuri de msuri: Msuri instructiv-educative (cea mai eficient cale de modificare a deprinderii de a consuma abuziv buturi alcoolice) prin: - difuzarea n rndul tinerilor a unor cunotine temeinice asupra efectelor alcoolului, asupra sntii, capacitii de munc, comportamentului social, implicaiilor demografice i economice cu ajutorul unor brouri, pliante, panouri i conferine pe aceste teme. - introducerea n programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism i efectele sale. Msuri social-economice - restrngerea produciei de buturi alcoolice mai ales a celor concentrate. - limitarea produciei ilicite. - meninerea unor preuri ridicate. 17

- realizarea unor cantiti sporite i variate de buturi nealcoolice i difuzarea larg a acestora. - interzicerea reclamei care se face la buturile alcoolice prin mijloce mass-media sau prin etichete i ambalaje atrgtoare. - restrngerea spaiilor de expunere a buturilor alcoolice. - interzicerea vnzrii de buturi alcoolice la copii i adolesceni. - reducerea numrului de uniti n care se consum n exclusivitate buturi. alcoolice i neautorizarea funcionrii acestora n vecintatea colilor, cminelor, instituiilor, intreprinderilor etc. Tratamentul conduitelor alcoolice urmrete, n principal, atingerea urmtoarelor obiective: Prevenirea deteriorrii personalitii Prevenirea accidentelor majore ale sevrajului Parcurgerea curei de dezintoxicare i de corectare a dezechilibrelor metabolice Profilaxia recderilor prin factori terapeutici, biologici, psihologici i sociali Reinseria social Combaterea beiei i alcoolismului este n prezent legat n modul cel mai direct de educaia omului viitoarei societi. Un element component al enormei munci de educaie privind formarea omului viitoarei societi este munca de profilaxie antialcoolic, care reprezint, la rndul su, nucleul profilaxiei primare a alcoolismului. Pot fi evideniate trei aspecte ale profilaxiei primare a alcoolismului: 18

- In primul rnd, desfurarea unei mari munci de educaie n rndurile populaiei, munc orientat spre ridicarea nivelului cultural i formarea unei opinii publice antialcoolice. - n al doilea rnd, educaia pentru sntate a populaiei i promovarea modului sntos de via. - n al treilea, formarea unor orientri de abstinen la generaia n cretere. La baza educaiei pentru sntate privind profilaxia alcoolismului se afl popularizarea modului sntos de via i dezrdcinarea deprinderilor duntoare. n ceea ce privete generaia n cretere este just doar un singur punct de vedere i anume educaia tineretului n spiritul abstinenei, atitudinii negative active fa de orice manifestri de alcoolism. O asemenea abordare a problemei este pe deplin ntemeiat tiinific. Numeroasele date din literatur stau mrturie faptului c abuzul de alcool i are nceputul la vrsta de copil i adolescent. Principiul inadmisibilitii consumului de alcool de ctre copii i adolesceni este baza strategic a ntregii munci antialcoolice, desfurat n rndurile tinerilor. Sub acest aspect e necesar s subliniem, c n condiiile cnd majoritatea populaiei consum alcool, munca de profilaxie antialcoolic printre minori pe baza principiului menionat este un proces ndelungat. Una din principalele dificulti e atitudinea binevoitor-ierttoare, deosebit de frecvent n cunotina social, fa de consumul de alcool, n genere, inclusiv de ctre tineret. Aceast atitudine este preluat de copii i adolesceni. Mai mult dect, nii prinii, snt de obicei primii ,,iniiatori ai copiilor si n ale alcoolului. Anume ei le altoiesc ,,tradiiile alcoolice, oferindu-le primul phrel i considernd ca ceva admisibil consumul alcoolului de ctre adolesceni. A schimba atitudinea conciliant indulgent, proprie majoritii oamenilor, privind consumul de alcool de
19

ctre minori, a pune n gard opinia public n legtur cu pericolul de alcool de ctre tineret este o chestiune complicat, deficil, ns extrem de necesar. Formarea unei asemenea atitudini sociale va solicita aplicarea unui complex de msuri cultural-educative, administrativ-juridice i medicale, orientate la strmtorarea treptat din viaa cotidian a acelor mprejurri care provoac necesitatea de alcool. Tradiiilor de a bea, att de rspndite i adnc nrdcinate, e necesar s li se opun o popularizare larg a modului sntos de via, educaia antialcoolic a maselor, formarea orientrilor de abstenen la tnra generaie. Combaterea cu succes a alcoolismului i a consumului abuziv de spirtoase n mijlocul adulilor poate contribui esenial la ameliorarea atmosferei n familie i la micorarea numrului de devieri psihice ale copiilor, condiionate de aciunea nociv a alcoolului asupra funciei generative a prinilor. 20

CAP.V.CONCLUZII 21

BIBLIOGRAFIE
1. Anghelu V., Nica-Udangiu t., Nica-Udangiu L., Psihiatrie Preventiv, Ed. Medical, Bucureti, 1986 2. Chiri, V., Papari, A., Chiri, R. (2009), Tratat de psihiatrie, vol. 1, Editura Fundaiei Andrei aguna, Constana 3. Ferreol G., Adolescena i toxicomania, Ed. Polirom, Iai, 2000 4. Lupu I., Zanc I., Sociologie Medical, Ed. Polirom, Iai, 1999 5.Tudose F., Tudose C., Dobranici L., Psihopatologie i Psihiatrie pentru Psihologi, Ed. Infomedica, Bucureti, 2002

Alcoolul este o tentaie rentru persoanele cu o stim de sine vulnerabil.Dup efectele euforizante el induce un sentiment de destindere i provoac dezinhibiie.Astfel acoper ceea ce care lipsete persoanei,i anume,starea de bine i facilitarea aciunii. Stima de sine sczut,determin consumul excesiv de alcool,deoarece acesta ajut la eliminarea parerii critice pe care persoana o poate avea despre ea nsui.Cu ct prerea despre propria persoan este mai negativ,cu att dorina de a uita sentimentul de eec crete i duce la o mai mare tendin de a bea.Dup mai multe cercetri,s-a ajuns la concluzia c adolescenii care au tendina s bea sau s consume droguri au sentimentul inutilitii i nu se simt stpni pe viaa lor. Alcoolul este un puternic dezinhibator i de aceea,persoanele care au dificulti n a aciona,acesta le furnizeaz un fel de miopie de anticipare,inhibnd imaginaia inainte de aciune.Prin anchet s-a demonstrat c majoritatea agresiunilor au loc sub influena alcoolului. Influena social are un rol important in viaa alcoolicului.Abuzurile de alcool sunt asociate cu circumstanele din viaa de grup:petreceri,reuniuni familiale i amicale.Astfel indivizii sensibili la a se comforma grupului,adopt foarte uor conduitele consumatorilor de alcool.Tinerii au tendina de a supraevalua consumul de alcool al prietenilor in timpul petrecerilor i de aceea beau mai mult dect ar bea in mod spontan.

ALCOOLISMUL

Simptomele alcoolismului

Primul semn important al alcoolismului sunt emoiile create de pierderea stimei de sine.Alte simptome relevante sunt:dorina de a bea pentru a uita de griji,sentimentul de inferioritate sau culpabilitatea dup consumul de alcool,ruinea in raport cu atitudinea persoanei sub influena alcoolului,dorina de a evita familia sau prietenii. Consumul regulat de alcool determin diminuarea stimei de sine,deoarece conducela depresie.Studiile au demonstrat c alcoolicii sufer la un moment dat de depresie.De asemenea de cele mai multe ori se crede c alcoolicii beau pentru c sunt deprima i.Aceast afirmaie nu a fost confirmat,ci mai degrab se spune c depresia este secundar alcoolismului. Mecanismele efectului depresogen al alcoolului sunt:biologice(perturbalea neurotransmitorilor legat de dependena fizic),sociale(ruine i respingere social)i psihice(deteriorarea stimei de sine).Semnificativ, pentru a pune n eviden aceste mecanisme,este scrisoarea unei alcoolice n care vorbete despre suferina sa:Mi-e ruine de ceea ce am devenit:cnd m trezesc diminea a,evit oglinzile.Dar nu m pot opri s gndesc c ceilali observ zilnic ceea ce eu refuz s vd:o femeie de timpuriu mbtrnit,cu pielea atins de cuperoz,cu mna tremurnd,care se parfumeaz i se macheaz prea mult pentru a-i ascunde aspectul i rsuflarea.Imediat ce m gndesc la mine,mi se

face ruine.i atunci,evit s m gndesc la mine:de cele mai multe ori ncep iar s beau.De ani de zile m

ndeprtez de cei pe care i iubesc,pentru c nu mai pot suporta privirea lor sau,mai ru,remarcile lor. Ali alcoolici se caracterizeaz printr-o inalt ncredere n sine,datorat sentimentului de ruine,care i conduc pe acetia la atitudini de negare i de prestan. In concluzie,stima de sine a pacientului alcoolic este foarte instabil.Discursul su oscileaz n funcie de momente i de gradul de alcoolizare,ntre negare(nu-i chiar aa grav)i disperare(nu-mi voi putea reveni vreodat).Pentru vindecare,aceste atitudini nu sunt eficiente. Alcoolismul este o boal care de cele mai multe ori recidiveaz i de aceea sperana vindecrii devine minim i pentru pacient i pentru medic.Pe lng tratamentul medicamentos i psihoterapie,este indicata participarea victimilor la edinele de grup al fotilor alcoolici,cum ar fi Alcoolicii anonimi.Obiectivul acestor grupuri este ajutarea persoanelor dependente d e alcool pentru a lupta mportiva manifestrilor bolii lor.Metodele folosite in grupul Alcoolicii anonimi se bazeaz pe conoaterea psihologiei i nevoilor persoanelor cu sczut stim de sine.Susinerea grupului pernite subiectului s nu se simt singur n faa efortul realizrilor.Evitarea sentimentului de autodevalorizare,se realizeaz prin contientizarea alcoolizmului ca boal.Programele din grupurile Alcoolicilor anonimipropun eforturi pe termen scurt(24 de ore),tinnduse cont de faptul c o persoan cu o stim de sine sczut un i permite s-i planifice o aciune pe termen lung.Astfel se evit eecurile.Un alt obiectiv al acestor grupuri este mbunt irea cunoaterii de sine.

Familia alcoolic
Sistemele familie alcoolice se caracterizeaza prin negare, reprimare si deziluzie. Deoarece membrii familiei percep alcoolul ca pe o amenintare a propriei supravietuiri, ei inchid iesirile si incerca sa se ascunda de furtuna. Dar alcoolismul nu este ca celelalte probleme care distrug o familie: este distrugatoare din punct de vedere social; distruge consistenta si increderea relatiilor apropiate; transforma oamenii normali in fricosi, in monstrii fara control, si ii implica si pe celellate persoane apropiate, membrii ai familiei, provocand durere. Nu poate fi stopata luand medicamente prescrise de doctor si nici printr-o internare in spital pentru operatie. Familia alcoolica, atunci cand nu stie cum sa stopeze comportamentul alcoolic sau nu isi poate privi latura patologica, este fortata sa vada cum se autodistruge. Din cauza lipsei de ajutor si speranta a acestei situatii dureros de nfruntat, aceste familii neaga ca ar avea vreo problema. Ei se mint ca acest comportament bizar si ciudat este normal, si isi reprima cele mai adanci sentimente de rusine, razbunare, disperare si dezamagire. Ei invata sa nu se concentreze si in mod intentionat sa nu accepte problema comportamentului cu probleme. Sunt prinsi in sentimentul de a fi victime, martiri si de a tri cu auto-pedepsirea. . J. Sexias descrie pe scurt aceasta problema: Daca asculti un adult care povesteste cum este sa fii crescut intr -o familie in care unul sau ambii parinti obisnuieste sa bea prea mult, devii revoltat si incremenit. Povestirea va suna ca

un cosmar pentru ca timpul este distorsionat si realitatea schimbata. Alice in tara minunilor a experimentat ceva foarte usor! In cele din urma ea s-a trezit din cosmarul pe care l-a trait. Dar un copil cu un parinte alcoolic ramane permanent marcat. Faptul ca membrii familiei sa simta ceea ce Sexias a descris mai sus, reprezinta un aspect intolerabil de periculos. Ei pot sa aleaga un copil ca o scapare si sa-si proiecteze sentimentele ascunse asupra acestuia; ei pot alege un erou care sa duca la implinirea viselor si aspiratiilor familiei, pe care momentan le simt pierdute. Alte roluri pot aparea cel de copil pierdut care incepe sa-si poarte singur de grija si care devine practic invizibil din punct de vedere spiritual in cadrul familiei sau cel de mascota, care in mod constant isi sacrifica dorintele si aspiratiile si se jerfeste pentru familie, actionand pentru a face oamenii sa se simta mai bine si sa-si puna planurile in practica. Copiii din aceste familii cresc fiind permanent educati sa se minta singuri si sa-i minta pe altii in legatura cu modul in care simt cu adevarat. Barbatii si femeile care intra in maturitate cu o imagine de sine idealizata nu sunt dotati sa traiasca viata in mod spontan, pentru ca a trai spontan presupune apelul la sentimentele, dorintele si neplacerile esentiale ale noastre. Copiii din familiile de alcoolici care au o imagine idealizat despre ei si nu una reala, cauta profesia ideala, partenerul ideal si familia ideala, si nu oameni si profesii normale. Ei devin orbiti de fantezia a ceea ce sunt mai degraba decat de realitatea a ceea ce sunt si simt cand sunt pusi in fata unei situatii si relatii reale de viata. Parte a procesului de terapie adresat acestor indivizi este un proces de demitizare a acestui ego idealizat astfel incat eul real sa se poata manifesta. De cele mai multe ori este plin de ura si suferinta. Si cand in cele din urma vin in contact cu el, nu sunt capabili sa recunoasca ceea ce vad; pot fi furiosi pe terapeut care ia pus intr-o situatie vulnerabila, intr-o pozitie defensiva. Ei trebuie sa-si acorde timpul suficient pentru a-si recladi sinele. Adesea in familiile de alcoolici, legatura dintre membrii este perturbata. In loc sa stabileasca o relatie cu parintele real, copilul se poate lega de ceea ce isi doresc sa fie parintii lor: o legatura fantezista. Ei pot dezvolta relatii care nu au la baza prietenia si reciprocitatea, ci nevoia de confort si siguranta in fata pericolului sau a exprimarii dinamicii familiei suferinde: o legatura traumatica. Copiii care au dezvoltat astfel de relatii se percep pe sine ca pe niste adulti. . Steinglass a descoperit ca stresul aparut in familia alcoolica este distribuit uniform intregii familii, in loc sa fie limitat unui singur. Steinglass a descoperit de asemenea ca stresul aparut in familia alcoolica este distribuit uniform intregii familii, in loc sa fie limitat unui singur. Moreno, unul dintre promotorii conceptiei sistemice, ne-a dezvaluit stiinta sociometriei: instrumente de a masura si studia dinamica intr-un sistem dat. Putem folosi atomul social in nenumarate modalitati pentru a examina multe aspecte ale sistemelor multigenerationale si sa furnizeze o ancora ferma pentru a concretiza pozitia unei persoane in familie sau in reteaua personala. Avem tendinta de a copia statutul din familia noastra originala si in alte arii de activitate profesie, scoala, relatii, casnicie sa le repetam de nenumarate ori. Copiii din familiile de alcoolici cresc pastrand secretul. Cel mai mare secret pe care il pastreaza este ca ei sufera adesea sufera in tacere.

Copiii din familiile de alcolici au un scazut simtamant si rationament asupra a ce ziua le va aduce. Membrii familiei merg prudent, ferindu-se de orice ar putea fi exploziv, si in acelasi timp asteptand hipervigilenti ca situatia sa se prabuseasca si tipetele, insultele si strigatele de ordonare si abuzul in general sa reapara. Rezolvarea lucrurilor intr-o maniera pozitiva nu este posibila intr-o astfel de situatie in nici un caz, si oamenii tind sa: S se interiorizeze si sa nu -si exprime sentimentele pana devin amortiti;Sa manifeste sentimente s actioneze necuvenit pentru a scapa de sentiment in loc sa-l experimenteze si sa se identifce cu el;S dispar i s se inchid in ei, dei fizic sunt prezenti;Sa prseasc, abandoneze situatia si sa se izoleze, in incercarea de a se sim ti mai siguri. In timpul copilariei precoce, acest mediu emotional turbulent duce la aparitia unui sentiment de frica. Copii fiind, acestia au descoperit ca singurul lucru asupra carora aveau control era propria lor persoana, si multi au descoperit ca inchizandu-si, reducandu-si propria interioaritate la tacere este singurul mod prin care au controlul asupra situatiei de haos. Din pacate, viata este formata din urcusuri si coborasuri.. Cand incearca sa aiba relatii si familii la maturitate, ei reactioneaza la vicisitudinile vietii reale, nu atat pentru ca au un simtamant puternic asupra respectivei situatii, ci pentru ca le este frica de potentialul ascuns al sentimentelor sale. S simt i s experimenteze propriile lor sentimente ii transpune intr-o stare de frica in care percep haos, comportament lipsit de control si abuz la fiecare pas deoarece acest lucru l-au experimentat in copilaria si adolescenta initiala, in familia alcoolica. Ei sunt atat de convinsi deoarece au experimentat neincrederea si suspiciunea; daca problema s-a rezolvat usor adesea vor forta intr-o situatie de auto-aparare pentru a evita potentialul pericol, prin incercari fara sens de a evita, incat practic, ei isi genereaza singuri problema. Si, astfel, este reintrodus comportamentul de haos, razbunare si suferinta reintarit. Aceti descendeni sunt hiperprotectori i se manifesta prin duritate si inacesibilitate, el de fapt isi ascunde rani mai puternice; motivul pentru care retragerea este atat de puternica, este ca el isi mascheaza si apara propria vulnerabilitate. Ei nu au avut practic niciodata oportunitatea s se cunoasca cu adevarat intr-un mediu familial suportiv, cald. S-i elimine barierele si s lase garda jos ar insemna conexiune puternica si dragoste pentru o zi, si anihilare emotionala alta zi, pentru inconsistenta care este un semn al familiei unde dependenta este prezenta. Pentru ca nu a putut dezvolta un mediu securizant, ei are probleme in cursul terapiei cand trebuie s se indentifice, localizeze si descrie pe sine. Psihodrama, prin transpunerea interioritatii proprii in scena o data si inca o data, intr-o maniera sigura, unde nu exista pericol si atac, permite sinelui sa se manifeste. Apoi poate fi examinat dupa ce este vazut si observat de protagonistul insusi. Vederea sinelui in actiune afirma sinelui clientului si deschide usa in procesul de reconstructie al acestuia. Spargerea paternurilor destructive este una dintre sarcinile tratamentului terapeutic. Grupurile, pentru ca ele declanseaza sentimentele sau devin familia surogat, sunt instrumente ideale atat pentru a aduce aceste tipare mai aproape cat si pentru a crea posibilitatea vindecarii lor. Psihodrama, pentru ca permite distributiei originale sa se manifeste, prezinta cleintului oportunitatea de a rezolva transferurile, lucrand cu ele intr-un mediu controlat. Copilul care nu putea vorbi, comunica ce anume are de spus; adolescentul care se ascundea in camera sa, iese

afara si comunica cu persoanele de care fugea; si nevasta care strangea in liniste sticlele goale de alcool, incepe sa-l confrunte pe barbatul alcoolic. A face parte dintr-un grup de terapie pentru o perioada prelungita de timp ajuta dependentul sa se confrunte cu sentimentele dureroase sau situatiile care provoaca anxietatea fara sa fuga fata de ele sau sa se comporte in modalitati nepotrivite. Stima de sine sczut este problema central a dependenilor. Factorii care contribuie la o stim de sine sczut, precum i sentimentele i problemele dependenilor sunt: Ruine,izolare,doliu nencheiat,distorionare comportamental,reacii de stress posttraumatic,gndire i comportament treze vs. ne-treze,amorire emoional,gndire dezorganizat,internalizarea unui sistem familial distorsionat,modele parentale distorsionate,dificultate n a stabili rela ii empatice,separarea incomplet de prini,copii parentali,disfuncii maritale internalizate,structura rigid a Eulu,iabuz fizic i sexual n copilrie ,disociere,iluzia atotputerniciei,dificulti n a -i clarifica nevoile. RUINEA Pentru persoana dependent sau pentru cel care se afl ntr-un mediu de dependen, ruinea devine nu att un sentiment care este experimentat n relaie cu un incident i o situaie, ci o atitudine fundamental fa de sine i despre sine. Poate fi dificil de identificat ruzinea, pentru c este pervaziv, devenind parte a strucutrii personalitii. Ea este experimentat ca o lips a energiei necesare pentru a tri, o incapacitate de a accepta dragostea i grija sau ca o ezitare n a se orienta ctre afrimarea de sine. Se triete ca o luare de decizii impulsiv sau ca o incapacitate total de a lua decizii. Ruinea poate menine oamenii blocai ntr-un stadiu infantil al dezvoltrii, dar poate fi i energie, aflat la baza compulsiilor i obsesiilor. Unii nu vor simi niciodat c au obinut suficient pentru compensa sensul profund al ruinii lor, iar alii se vor folosi de alcool, dorguri, mncare, sex sau vor munci compulsiv pentru a se interpune durerii emoionale i ruinii. IZOLAREA n cadrul familiei dependente, unde sentimentele i problemele reale sunt negate, copiii care sufer nu au unde s gseasc nelegere, securizare i confirmarea realitii. Ei se simt nebuni ca i cum ar dramatiza situaia fr s fie necesar sau ar crea probleme. Pentru a nrutii i mai mult sitauia, membrii familiei care sunt ntr-un stadiu de negare i vor confirma percepiile distorsionate despre sine, pentru c trirea realitii este mult prea dureroas pentru familie, iar negarea este simit ca fiind securizant. Posibilitile copilului de a stabili relaii sincere n sistemul familial scad din cauz c nsui sistemul familial triete o minciun, spus n tcere, pentru a -i menine echilibrul. ntr-un astfel de sistem nchis nimeni nu spune adevrul despre ceea ce simte i nimeni nu se elibereaz de durerea sa. Incapacitatea de a vorbi n siguran despre realitate i foreaz pe toi s ascund ceea ce simt cu adevrat- ceea ce nseamn c ntr-o astfel de familie este prea puin sprijin i empatie. Rezultatul este c fiecare se simte izolat n propria sa durere. DUREAREA I DOLIUL NENCHEIATE

Familiile dependente sufer pierderi profunde. Este pierderea adiciei de substan i riscul codependenei. Pentru copii este pierderea ncrederii n prini, pierderea unei copilrii libere i netulburate, pierderea sentimentului de siguran, pierderea unitii familiale securizante, pierderea sprijinului, pierderea unei dezvoltri iniiale stabil i lin. Mai este pierderea evenimentelor familiale plcute, a ritualurilor i vacanelor, iar pentru copii, pierderea siguranei de a ti c prinii lor sunt capabili s-i ngrijeasc i s vin n ntmpinarea dorinelor lor n schimbare. Muli membri ai familiilor dependente triesc un fel de moarte interioar sau amorire psihic, ca o metod de a face fa unei suprancrcri cu fric i durere. DISTORSIUNI N DEZVOLTARE Prinii care sunt mai preocupai de propriile lor probleme dect de a fi prini nu pot mplini nevoile copiilor lor. Sentimentul fundamental al copilului de ncredere i securitate este ameninat, ceea ce face dificil dezvoltarea stimei de sine i parcurgerea natural i cu suportul necesar a stadiilor de dezvoltare. Dac, de exemplu, un copil are nevoie s se ndeprteze de printe, iar printele nu este suficient de securizat pentru a permite acest lucru, va interpreta aceasta ca pe o rejecie. Astfel c lupta copilului pentru autonomie va fi blocat, iar mai trziu i dezvoltarea va fi afectat. n mod deosebit, un adolescent are nevoie s cread c separarea de familie nu nseamn exilare. Dac, n loc de a-i folosi energia n scopul de a deveni propria sa persoan, el folosete aceast energie n mod constant pentru a se asigura c familia este intact, separarea va fi serios mpiedicat. REACIA DE STRESS POSTTRAUMATIC Copiii care au crescut n medii dependente sunt supravieuitorii unor serii de traume din prima copilrie. Traumele lor s-au desfurat de-a lungul unei mari perioade de timp, iar ei au fost neajutorai n faa acestora, fr s tie niciodat cnd s se atepte la abuz, ce anume l-a cauzat sau cum s opreasc abuzul. Ca aduli, ei pot manifesta multe simptome ale sindromului de stress posttraumatic trit de soldai n rzboaie. GNDIREA TREAZ VS. GNDIREA NE-TREAZ Mediile dependente funcioneaz cu dou realiti alternante, una treaz i una afectat de abuzul de sbstan al dependentului. Atunci cnd este folosit o substan, uzul ei trebuie s fie protejat de persoana n cauz. Aceasta implic minimalizarea i negarea impactului pe care utilizatorul l are asupra sistemului. Fie c substana este alcool, drog, mncare sau sex, utilizarea ei compulsiv/dependent va altera dinamica familiei. Dependentul va investi energie n pstrarea unui depozit de substan, deseori n secret, iar familia va investi energie n pstrarea unei aparene normale a familiei. Sistemul se organizeaz diferit atunci cnd dependentul folosete substane i cnd nu folosete substane. Cele dou realiti care triesc in interiorul copilului se mpiedic reciproc de-a lungul vieii adulte. Normalitatea nu exclude nencrederea, iar durerea genereaz primele temeri de abandon i/sau de dependen, care pot

aduce trecutul n prezent sub forma comportamentelor defensive, pasiv-agresive sau agresive. AMORIREA EMOIONAL Copiii care cresc n situaii dureroase nva cum s se blocheze emoional pentru a nu suferi. Ei realizeaz aceast amorire printr-un comportament compulsiv, deturnnd durerea ntr-o activitate, reprimnd sau disociindu-se de tririle dureroase, folosind o substan pentru a ngropa rana sau nvnd cum s se nchid emoional. nchizndu-se, poate opri propriu-zis durerea, dar va proi, de asemenea, i alte triri. Cel care folosete blocarea ca aprare nu mai este n contact cu sentimentele sale reale i i inhib capacitatea de a stabili conexiuni pline de semnificaie ntre circumstane i rspunsurile sale emoionale la acestea. Rezult astfel sentimente de izolare i ntrerupere. GNDIREA DEZORGANIZAT Una dintre tacticile de supravieuire ale familiilor disfuncionale este de a afia o imagine aparent de bine. i pentru c trirea emoional profund poate fi radical diferit de imaginea de la suprafa, copiii experimenteaz propria lor realitate interioar ca fiind necongruent cu realitatea lor exterioar. Tririle lor nu sunt confirmate sau validate, i astfel ei se simt deconectai i confuzi. Oamenii dependeni nu gndesc clar. Copiii care ncearc s vorbeasc raional cu prinii lor narcotizai sau disfuncionali, nu ajung la o nelegere raional. Ei sunt determinai s cread c percepiile lor sunt nepotrivite, i prin urmare, ajung s se ndoiasc de capacitatea lor de a gndi. Cnd afectele i gndirea sunt n contradictoriu cu ceea ce este aceeptabil, gndirea poate deveni dezorganizat. i astfel, n cele din urm, copiii din familiile dependente experimentez gndirea i simirea ca fiind detaate una de cealalt i de propria lor realitate intern, care ajunge s par fr sens i nerelevant. n profunzime, durerea nencheiat i anxietatea sunt investite n detrimentul eului interior. INTERNALIZAREA UNUI SISTEM FAMILIAL DISTORSIONAT Sistemul familial dependent este construit n jurul negrii, iluziei, reprimrii i distorsionrii. Principiile dup care familia este organizat au la baz viaa cu dependen sau cu disfuncionaliti. Cnd aceast familie disfuncional este internalizat devreme n via de ctre copilul n cretere, el poart acest sistem, la nivel intern, n viaa adult, ceea ce nseamn c familia interioar este, de asemenea, disfuncional. n viaa adult acest sistem este trit pn la capt i devine un principiu de organizare n relaii i n familie, unde adicia i trauma pot fi sau nu prezente. Dependenii au tendina s fie hipervigileni n relaii- cutnd probleme chiar i atunci cnd nu sunt. Regulile sistemului nchis S nu ai ncredere, s nu vorbeti, s nu simi sunt declanate i adultul folosete aceste moduri de comportare i supravieuire n noua familie. MODELE PARENTALE DISTORSIONATE In mediile difuncionale dezvoltarea normal a copilului este adesea neglijat n favoarea comportamentelor de adicie i de compulsie. Copilul vede nite prini pe care i -a pierdut i care sunt incapabili s fie prezeni total ca prini. Mai trziu n via, cnd la rndul lui devine printe, nu are modele parentale sntoase care s-i serveasc drept exemplu.

Urmarea modelului reprezint una dintre cele mai profunde forme de nvare. Proprii notri prini ne nva mai mult dect oricine despre cum s fii printe. Noi avem tendina de a fi prini fie n modul n care am fost ngrijii, fie ntr-un alt mod, ca reacie la modul lor de ngrijire. Terapia ofer ansa de a uura durerea unei ngrijiri inadecvate i de a fi ngrijit din nou, n mod mai san ogen. DIFICULTATEA N A FORMA LEGTURI EMPATICE Copiii nva dac pot avea sau nu ncredere n lume n funcie de modul n care primii ngrijitori s -au purtat cu ei. Dac ngrijitorii le neleg nevoile corect i le rspund, copii ajung s vad lumea ca pe un spaiu plcut, care vine n ntmpinarea dorinelor lor. Atunci cns copiii nu au avut un ngrijitor empatic la nevoile lor, cnd dezvoltarea sinelui este incomplet i simt c nu au primit suficient din ct aveau nevoie, devine dificil pentru ei s dea din ceva simt c este un vid, un spaiu gol. O persoan care nu a reuit s se separe emoional de printe va contientiza cu dificultate prezena altuia, cci sub o anumit form, ea este nc ncorporat printelui. Putem vorbi de empatie atunci cnd suntem capabili s inversm rolul cu o alt persoan, vznd i simind lucrurile cam cum le vede cealalt persoan. Persoana care nu a avut suficient satisfacie n dezvoltare ntmpin dificulti s renune la propriul eu i s inverseze rolurile. n contextul unei lipse de ncredere n sine, este dificil extinderea ctre cellalt. INDIVIDUAREA/SEPARAREA INCOMPLET DE PRINI Unii prini percep separarea ca pe o rejecie i i retrag dragostea i rup legtura cu copilul, pe care l simt c se ndeprteaz de ei. In aceast situaie separarea ajunge s semnifice pierderea printelui, ceea ce adesea pare un pre prea mare de pltit. De exemplu, fata adolescent care aduce prieteni acas n loc de a iei cu ei, astfel nct s nu-i lase singur mama prea mult timp, nu va fi capabil s se separe de ea; ea simte c trebuie s se ngrijeasc de nevoile printelui nainte de ale ei. Unul ditre aspectele tragice ale acestei situaii este acela c copilul confund separarea cu ncorporarea. Lecia este Cnd simt nevoia s m ndeprtez, de fapt trebuie s m apropii Trebuie s ncorporez ceea ce m face s vreau s plec i s mint n legtur cu dorina de a pleca, chiar i pe mine, cci este insuportabil pentru printele meu. Printele meu ar muri fr mine . Procesul individurii devine astfel prea nspimnttor i prea dureros pentru a suporta. Drept rezultat, copilul nva s-i ntmpine nevoile prin fuziunea emoional i psihic cu printele: mi satisfac nevoile satifcndu-le pe ale tale, i i permit ie s-i satisfaci nevoile satisfcndu-le pe ale mele. COPILUL PARENTAL Mediile disfuncionale nu apar pur i simplu. Acestea sunt create de prini care, la rndul lor, nu au fost ngrijii i hrnii corespunztor. Aceti prini i proiecteaz n proprii lor copii nevoile emoionale de securizare nemplinite, n dorina de a i le satisface.

Cnd copiii sunt solicitai s mplineasc dorinele prinilor lor n exces, iar prinii nu sunt capabili s le ias n ntmpinare, acetia vor deveni n curnd mici aduli. Micii aduli din mediile difuncionale tind s: 1) ncerce s fie perfeci pentru a-i pune prinii ntr-o lumin favorabil; 2) se gndesc la ceea ce ar fi cel mai bine pentru prinii lor nainte de a se gndi la ce ar dori ei; 3) pun pe primul loc nevoile prinilor 4) i ctig un sentiment al valorii de sine mai degrab din a fi buni dect din a se simi bine; 5) i neglijeaz propriile nevoi att de des nct nu le mai pot identifica 6) se simt inadecvai atunci cnd nu-i fac prinii fericii; 7) li se cere s dea valoare familie 8) internalizeaz un sentiment copleitor al ececului atunci cnd nu reuesc s rezolve problemele prinilor sau ale familiei. Cu toate c a satisface nevoile celuilalt este natural i sntos, devine un proces disfuncional atunci cnd nici o parte implicat nu este contient de nevoile cui sunt satisfcute i nu are contiina propriilor nevoi. In asemenea cazuri, oamenii pot veni n contact cu propriile dorine i nevoi prin identificarea acestora n alii, pe care ns le neag la ei. Astfel se pot crea relaiile co -dependente. DISFUNCTIILE MARITALE INTERNALIZATE Copii din familii de alcoolici aduc n relaiile personale extrafamiliale, disfunciile maritale ale prinilor lor. Modelul acestei disfuncii este reprezentat de o csnicie n care partenerii nu au fost capabili s-i rezolve problemele n mod deschis, s ajung la o soluie i s treac mai departe. Sau poate c aceti copii au avut prini care au ncercat s-i atrag n conflictul de cuplu, pentru a ctiga putere n relaie. Ei au introiectat, la un nivel profund, realitatea a doi oameni dezamgii unul de altul i care s-au rnit reciproc. Cu un asemenea model, csnicia poate prea nu numai periculoas, ci chiar poate deveni periculoas; Cu abilitile relaionale pe care i le-au nsuit, ei pot recrea continuu durerea i nenelegerile cu care au crescut. A nva s trieti ntr-o relaie funcional nseamn a relua acea durere i a o aduce n prezent pentru a fi vzut, simit i eliberat, i a forma, n continuare, abiliti relaionale constructive. STRUCTURA INFLEXIBIL A EULUI Copii alcoolicilor nva s nu-i mprteasc adevratele sentimente sau s discute ceea ce se ntmpl n interiorul lor. Ei ajung s cread c, dac i las garda jos, devin vulnerabili. De asemenea, ei nva s nu spun adevrul despre ceea ce se vd c se ntmpl n jurul lor, pentru c, dac vor face acest lucru, risc s fie atacai i pui la pmnt de ctre cei din

familie care neag dezechilibrul familiei i care au investit n a arta bine,ca strategie de supravieuire. ABUZUL FIZIC I SEXUAL Din cauza reducerii inhibiiilor ca rezult n urma consumrii de alcool i droguri, precum i dincauza controlului sczut al persoaneidependente, copiii acestora sunt n pericol de a fi violai fizic i sau psihic. Internalizarea unui sentiment profund de neajutorare, nfrngere i teroare se produce n urma subjugrii n aceste feluri de ctre o figur autoritar sau de ctre un printe. Cnd cel care abuz este un printe, rezult o confuzie n personalitate legat de granie i un comportament adecvat n cadrul relaiilor intime. A avea ncredere n ceilali pare naiv, compromitor sau periculos. i a avea ncredere n sine este la fel de dificil pentru c victima poate un sentiment profund de vinovie sau complicitate: Care a fost vina mea n asta?De ce am meritat s mi se ntmple asta?. DISOCIEREA Cnd viaa devine prea nspimnttoare sau prea dureroas, o posibil reacie la aceast traum este disocierea de ea a te ndeprta psihic. Deseori oamenii i amintesc trauma, cum ar fi abuzul fizic sau sexual, ca o experien vzut din afara corpului, ca i cum s-ar vedea din alt loc. Forma extrem a disocierii este tulburarea de personalitate multipl cnd persoana i creeaz una sau mai multe personaliti a cror sarcin este s fac fa durerii. ntr -o form mai uoar a disocierii, persoana pur i simplu se las dus, mental, departe nu ntr-un loc anume, dar departe de prezentul dureros. Acest obicei, de a nu fi n ntregime prezent, este o aprare mpotriva emoiei, un fel de absen mental. OMNIPOTENA Din cauza gndirii magice din copilrie, mpreun cu dorina puternic a copilului de a aduce pace i armonie familiei sale nefericite, ea ajunge s cread c tie cum s -i vindece familia numai dac toi membrii familiei ar asculta-o. mai trziu n via, acest gen de gndire magic se poate tra duce prin omnipoten sentimentul c numai ea a vzut i a neles cu adevrat ce se petrecea n familia ei. DIFICULTATE N CLARIFICAREA NEVOILOR O persoan ale crei nevoi sunt sistematic nemplinite n copilrie poate ajunge s se team s cear ceea ce are nevoie. n primul rnd, devine incapabil s-i tolereze propriile nevoi. A avea nevoie creeaz sentimente de slbiciune, prostie sau pericol, i de aceea i ascunde nevoile fa de sine, negndu-le sau proiectndu-le asupra altei persoane. n concluzie,alcoolismul afecteaz grav att viaa personal,ct i pe cea a celor din mediul familial(so,soie,copii).Pentru o tratare eficient,este foarte important recunoa terea acestuia ca boal.Metodele de tratament sunt,att tratamentul medicamentos, p sihoterapia,dar un rol important l are participarea la edinele de grup ale Alcoolicilor anonimi.

BIBLIOGRAFIE: 1) Psihodrama si Terapia Experientiala- TIAN DAYTON, PH. D.; Health Communications, Inc. Deerfield Beach, Florida. 2)Cum s te iubeti pe tine ca s te nelegi mai bine cu ceilali-Franchois Lelord ;Ed.Trei,2003

UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

MEMORIU

ALCOOLISMUL
- 2007 PLANUL REFERATULUI CAPITOLUL I. ALCOOLUL

Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea Seciunea

1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 2.5. 2.6. 2.7.

Aspecte generale Consumul de alcool Alcoolemia Abuzul de alcool Betia Dependenta psihica si fizica Alcoolismul Alcoolismul boala Cauzele alcoolismului Efectele consumului de alcool la nivel organismului Tratamentul dependentei de alcool Strategii de evitare a consumului de alcool

CAPITOLUL II. DEPENDENA

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL I. ALCOOLUL

Seciunea 1.1. Aspecte generale

Cuvantul alcool isi are originea in limba araba - al.articol si cohol "lucru subtil" - o traducere cu care multi vor fi desigur de acord cu incantare. In cazul de fata, cand vorbim despre alcool, ne referim la alcoolul etilic al carui formula chimica este C2H5OH , avand urmatoarea formura structurala: Din punct de vedere fizic alcoolul etilic in stare pura este un lichid incolor, inflamabil, cu punctul de fierbere la 78,3 C, cu gust amar, care arde cu flacara albastra. Se amesteca in orice protortii cu apa, cu alcoolul metilic, cu eterul si cu alte substante organice. Alcolul se obtine pe cale naturala prin fermentarea zaharului si a amidonului din fructe, cereale, cartofi, in prezenta unei enzime (ferment) numita cozimaza, un produs de metabolism al ciupercii drojdiei de bere. In timpul fermentarii are loc un proces chimic de catabolizare (descompunere) a zaharului.

E interesant sa analizam functia alcoolului din punct de vedere al ciupercii drojdiei de bere. Aceasta ciuperca are si ea diferiti dusmani, cum ar fi ciuperca de mucegai si alte microorganisme glucofage. Impotriva acestor dusmani ea foloseste alcoolul ca pe o arma, ucigindu-i. Din aceasta cauza se explica faptul ca in produsele alcoolice obtinute prin fermentare concentratia alcoolica nu depepaseste 15%, deoarece la o concentratie mai mare insasi microorganismele care il produc mor. Bauturi alcoolice cu o concentratie mai mare se obtin prin distilarea produsilor de fermentatie. Alcoolul se obtine si pe cale sintetica prin hidrogenarea catalitica a aldehidei acetice sau prin hidratarea etilenei, avand o larga utilizare in industria chimica, farmaceutica si alimentara. Alcoolul poate lua nastere in natura fara nici o interventie din partea omului. Intr-un film documentar realizat in Africa este prezentat un exemplu in acest sens. Anumite fructe exotice cazute pe pamant si intrate in fermentatie sunt consumate de diferite animale care prezinta apoi semne clare ale starii de ebrietate. Poate asa a cunoscut si omul alcoolul. Dar de la acest moment pana cand omul a produs intentionat si consumat regulat bauturi alcoolice a trecut o lunga perioada de timp. Exista anumite indicii ca omul de Cro-Magnon (incepand cu anul 40.000 i.Hr) cunostea prepararea unor bauturi fermentate. Cu siguranta asemenea bauturi au fost produse intentionat in perioada de inceput a agriculturii, in mezolitic (intre anii 10.000 si 5.000 i.Hr), folosindu-se apa cu miere de albine (hidromel), orz sau lapte de iapa. Aceste bauturi serveau preponderent drept aliment sau drept ofrande. Insa alcoolul a fost intotdeauna si un drog fiind folosit adesea si in ritualuri magice. Cele mai vechi documente istorice in care sunt mentionate bauturile alcoolice dateaza de aproximativ 6.000 de ani. In toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia precum si in Biblie gasim marturii despre folosirea bauturilor alcoolice, dar si despre abuzul in consumul lor. Ca substanta aparte, alcoolul a fost produs mult mai tarziu, in jurul anului 1.000 prin inventia unei tehnici performante de distilare. Aceasta inseamna ca bauturile spirtoase exista numai incepand din evul mediu. De atunci, el este folosit si ca solvent pentru extractia principiilor active din plante. Putem concluziona ca alcoolul a fost folosit de la inceput pentru a reduce temerile in fata fortelor naturii si a incertitudinilor vietii si pentru a trece mai usor peste bariere in contactele interumane. Se pare insa ca alcolismul pe scara larga nu s-a manifestat in antichitate, asa cum a existat in utimele secole si se manifeata in special in prezent. Poate merita totusi sa ne intrebam ce conditii treduie sa fie indeplinite intr-o societate ca sa se ajunga la un consum ridicat si larg raspandit de alcool.

Seciunea 1.2. Consumul de alcool

Noi oamenii incercam sa ne influentam mediul in care traim, conditia fizica, gandirea si comportamentul, astfel incat sa ne simtim bine si sa putem duce o viata cat mai placuta, chiar daca conceptiile asupra unor detalii in acest sens difera. Cum se poate remarca din schema de mai sus consumul unor substante apare ca una din

posibilitatile care ne stau la indemana pentru a ne modifica dispozitia si emotiile. Acele substantele care afecteaza comportamentul, constiinta si dispozitia psihica sunt denumite substante psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina si matihuana, ci si tranchilizantele, stimulantele si alte substante binecunoscute precum alcoolul, tutunul si cafeaua. In acest context consumul unor astfel de substante apare ca o actiune tintita, cu scop, care se gaseste intr-o permanenta corelatie cu celelalte posibilitati comportamentale de care dispunem si cu conditiile noastre de viata. Trebuie insa mentionat ca practic oricare dintre posibilitatile de influentare a dispozitiei poate devia in sensul unei dependente. Unii oameni fac cunostinta cu astfel de substante inca din copilarie sub forma de medicamente psihoactive, dar cei mai multi le descopera in perioada pubertatii sau imediat in anii urmatori. Aceasta perioada pentru multi tineri este plina de crize interne si externe. Daca starea emotionala este influentata imprevizibil si neplacut prin gandire,anturaj si anumite procese fizice, este de dorit ca echilibrul balantei interioare sa se restabileasca nu numai prin aportul de astfel de substante. Alcoolul este folosit concomitent ca aliment si ca substanta psihioactiva. Alcoolul este consumat in cantitati mici si de catre oameni care savureaza in primul rand gustul respectivelor bauturi sau care beau numai pentru ca asa este obiceiul. Aceasta se datoreaza faptului ca bauturile alcoolice sunt usor accesibile, cine le consuma in rand cu prietenii se simte in general apreciat si nu in ultimul rand, efectul alcoolului este resimtit intr-o prima etapa ca fiind placut. Dar atentie: trecerea de la acest consum aparent inofensiv la folosirea alcoolului pentru efectul sau asupra psihicului se poarte realiza pe nesimtite. Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorica de 29 kJ, avand astfel o valoare nutritiva apreciabila, fara a contine insa anumite substante necesare unei alimntatii sanatoase, echilibrate, din acesta cauza bautorul poate primi mai multa energie decat are nevoie. De exemplu, un litru de bere are o putere calorica de aproximativ 2000 kJ, acopera 20% din necesarul zilnic de energie al unui barbat ce presteaza o activitate cu eforturi fizice medii. Cam tot atata putere calorica este continuta in 0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase. Ca substanta psihoactiva, alcoolul alaturi de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) si tranchilizante usoare (Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adica este o substanta care scade activitatea sistemului nervos central, alterand comportamentul, constiinta si dispozitia psihica. Alcoolul isi exercita efectul calmant asupra sistemului nervos central indiferent daca este consumat in mod constient in acest scop sau este consumat doar pentru gustul bauturii sau din obisnuinta. De aceea alcoolul vandut sub forma unor medicamente ca de exemplu deferite calmante pentru dureri,

tranchilizante, poate deveni un fel de fals panaceu pentru tot felul de acuze si indispozitii. O rezolvare adevarata a problemelor insa nu se poate obtine prin consumul de alcool. Cea mai mare particularitate a acloolului este faptul ca el nu este perceput ca fiind un drog ci ca o parte integranta din viata, cultura si economia noastra. Multi oameni reusesc sa pastreze in privinta consumului de alcool masura si sa se fereasca de efectele lui daunatoare, dar nu putini aluneca pe nesimtite pe panta abuzului in dependenta, platind acest consum cu sanatatea si chiar cu viata lor. Efecte daunatoare ale alcooolului asupra organismului uman sunt de asteptat in timp cu mare probabilitate daca doza medie zilnica depaseste aproximativ 40 de grame de alcool pur.

Sectiunea 1.3. Alcoolemia

Dupa ce alcoolul este consumat, cea mai mare parte a alcoolului este resorbit in circulatia sanguina, cam 80% la nivelul intestinului subtire, iar restul la nivelul stomacului. Rapiditatea patrunderii alcoolului in sange depinde de modul de a bea (mai incet, mai repede sau dat pe gat), sortimentul de bautura consumat (concentratia de alcool, continutul de bioxid de carbon, continutul de zahar, temperatura), starea stomacului. Astfel resorbtia cea mai rapida se produce in cazul consumului unor bauturi calde, dulci si carbogazoase cu o concentratie de alcool de pana la 6% pe stomacul gol. Din punct de vedere al duratei in timp, in general se considera ca dupa 10 pana la 15 minute s-a resorbit jumatate, dupa 20 de minute cam 60%, iar dupa 30 de minute cam doua treimi din cantitatea totala de alcool. Dupa 60 pana la 90 minute, procesul este incheiat. Cocentratia de alcool in sange se exprima in "promil" (). O alcolemie de 1 inseamna un mililitru de alcool pur pe un litru de sange. Formula de calcul a alcoolemiei este

C=A:G.r
unde C = concentratia alcoolului in sange A = cantitatea de alcool in grame G = greutatea corporala r = un factor de difuziune (0,7 la barbati si 0,6 la femei) Rezulta ca alcoolemia depinde si de greutetea corporala, respectiv de cantitatea de lichide in care alcoolul ingerat poate difuza. In realitate calculul este mai complex deoarece si factori precum sexul, toleranta individuala si durata consumului joaca un rol. Daca persoana bea o perioada mai lunga, din valoarea calculata mai trebuie scazuta cantitatea de alcool eliminata din organism, pe cale naturala care si ea depinde de greutatea corporala fiind de aproximativ 0,15 pe ora. Sa aruncam o privire asupra acestui fenomen. Cam 5 - 10% din alcoolul patruns in sange paraseste corpul nealterat, mai ales prin aerul expirat, iar o cantitate mai mica prin urina si prin transpiratie.

Ficatului ii revine sarcina de a prelucra 90 - 95% din alcoolul asimilat. Descompunerea alcoolului are loc intr-un proces de oxidare. Alcooldehidrogenaza (ADH), o enzima hepatica, transforma alcoolul in acetaldehida transformata la randul ei de catre aldehiddehidrogenaza (ALDH) in acid acetic. In cele din urma acesta este transformat in bioxid de carbon si apa. Astfel intr-o ora se pot elimina cele 710g de alcool, reflectate printr-o scadere a alcolemiei cu aproximativ 0,15 pe ora.

Seciunea 1.4. Abuzul de alcool

Multi dintre noi au un unchi, un bunic sau alte cunostinte care in ciuda unui consum ridicat de alcool au atins o varsta inaintata. Acestea fiti sigur sunt niste exceptii, datorate faptului ca organsmul uman este un mecanism minunat si complex dispunand de o capacitate impresionanta de adaptare. De aceea poate prelucra in timp fara sa apara acuze, cantitati mari de alcool, chiar daca au aparut deja niste leziuni Granita aceptata de societate intre uzul si abuzul de alcool nu este clar definita, in orice caz, majoritatea populaitei nu o cunoaste, aceasta granita orientandu-se mai degraba dupa riscurile pentru sanatate decat dupa atitudinea fata de alcool. Cu certitudine putem spune ca abuzul de alcool are loc atunci cand se bea: in imprejurari nepotrivite (conducerea masini, serviciu, sport, sarcina); pana la betie; pentru ameliorarea unei stari sufletesti tulburate ("de necaz"); pe termen lung in cantitati mari (la barbati zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool pur pe zi). Se deosebesc doua tipuri de bautori abuzivi: -bautorul din obisnuinta care bea regulat pentru a se simtii in largul sau si iese in evidenta prin stari de ebrietate in situatii nepotrivite si prin boli organice si -bautorul la probleme care se imbata intentionat sau nu se poate opri decat cu greu odata ce a inceput sa bea, el tratandu-si disconfortul, crizele sufletesti sau sentimentele de inferioritate cu alcool. Cercetarea medicala a stabilit ca la barbati un consum mediu de 60 de grame de alcool pur pe zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranta leziuni hepatice. In cazul femeilor 20 de grame de alcool pur pe zi inseamna un risc crescut de a dezvolta o afectiune hepatia serioasa. Chiar si doza zilnica de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru creier. In acest context poate e bine sa analizam datele din tabelul de mai jos in care este prezent continutul de alcool in diferite bauturi Sortimentul Conrtinutulde alcool [procente] Volumul [litri] Alcool pur [grame] Bere ca.5 % vol 0,5 l 2025 g Vin ca.10 % vol 0,125 l 1013 g Spumos ca.12 % vol 0,1 l 12 g Lichior 30 % vol 0,05 l 15 g Rachiu alb 25 % vol 0,05 l 12,5 g Vodca, Rom 33 % vol 0,05 l 17 g Palinca de prune, Whisky 45 % vol 0,05 l 22,5 g

Pornind de la masurile standard, o unitate de batura corespunde la 710 grame de alcool pur, adica aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminata de organism intr-o ora. Conform legislatiei in vigoare continutul de alcool al bauturilor alcoolice trebuie sa fie trecut pe eticheta. Alcoolul se gaseste ascuns in concentratii mai mici sau mai mari (pana la 70-80%) si in multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante etc. Din cele aratate mai sus inseamna ca majoritatea populatiei comite abuz, cel putin temporar, in privinta consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel periclitat de a deveni dependent sau pentru alcoolicul in formare este atat de dificil sa-si dea seama ce pericol il pandeste. Ca o concluzie alarmanta putem afirma ca abuzul este mai degraba regula decat exceptia in ceea ce priveste consumul de alcool. Doza de alcool considerata inofensiva pentru un om sanatos este, conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii,de 7g alcool pur pe zi.

Sectiunea 1.5. Betia

Starea de ebrietate denumita in limbajul cotidian betie reprezinta o tulburare pasagera a spiritului, cauzata de factori externi si avand un substrat organic. Cum se exprima ea in comportamentul si in trairea unei persoane depinde de mai multi factori cum ar fi starea fizica si psihica de moment, stimulii din mediul extern si toleranta fata de alcool. In stare de ebrietate apar modificari in mai multe domenii: dispozitia psihica: de la buna dispozitie la deprimare, suparare si agresiune; initiativa: de la stimulare la inhibare; comportamentul social: de la facilitarea unor contacte la manifestari badarane si agresive; starea de cunostiinta: de la senzatia de a fi mai treaz si constient la obnubilare (stare patologica manifestata prin ameteli, prin pierderea temporara a constiintei) si coma rationamentul: incetinire, idei obsesive, scade capacitatea critica, ceea ce uneori este confundat cu o gandire creativa motricitatea: vorbire mai greoaie sau cu alte modificari, perturbari in coordonarea miscarilor si gesticulatie necontrolata cu miscari ample; modificari neuro-vegetative: vasodilatatie, modificarea pulsului, greturi si varsaturi, tulburari ale termoreglarii, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor. Aceaste modificari devin tot mai evidente cu accentuarea stari de ebrietate. Exista, functie de alcoolemie, stari de ebrietate usoare (0,5 - 1,5), medii (1,5 - 2,5) si avansate, dar modificarile pot fi foarte diferite de la o persoana la alta aflata in aceeasi stare, tinand cont mai ales de obisnuinta de a consuma bauturi alcoolice. O categorie aparte o constiutie betia patologica care se manifesta prin intensitatea deosebita a modificarilor comportamentale si ale constientei si apare de regula la bolnavi cu boli cerebrale organice precum si la psihopati. Vechii romani spuneau in "vino veritas" adica in vin e adevar, in sensul ca la betie omul isi arata adevaratul caracter. Acest lucru este valabil doar in sensul ca in fazele mai usoare ale starii de ebrietate sunt inhibate unele

functii psihice precum rationamentul, evaluarea si logica. In aceasta stare se poate intampla ca un om sa se cotroleze mai putin, sa spuna si sa faca lucruri care in alte situatii nu ar trece de autocenzura. La un grad si mai avansat al alcoolizarii, cand sunt afectate arii mai largi ale mezencefalului, centrul starilor emotive, pot sa se manifeste importante modificari de personalitate care nu mai au nimic in comun cu adevarul din vin. Adevaratul caracter al unui om nu poate fi nicidecum cel obtinut pe cale artificiala, chimica. Dar este foarte periculoasa posibilitatea ca omul sa aiba senzatia ca fara alcool nu poate trai din plin viata spre satisfactia adevaratului sau caracter. In asemenea cazuri trebuie cautate alte remedii decat alcoolul sau alte droguri, cum ar fi psihoterapia.

CAPITOLUL II. DEPENDENA

Conform definitiei de dictionar notiunea de dependenta reprezinta o stare de subordonare, atarnare, supunere, caracrerizata prin pierderea anumitor libertati. Majoritatea oamenilor considera ca merita sa urmareasca telul de a avea o viata placuta, usoara, fara monotonie, un statut demn in proprii ochi si in ai celorlalti si pastrarea controlului asupra propriei vieti si dispozitii. O impletire a acestor motive se afla insa aproape de fiecare data la originea instalarii unei dependente. Aceasta afirmatie este sustinuta de o regula generala care spune ca daca un comportament are ca urmare imediata ceva placut, atunci acest comportament se va repeta. Iar daca pe viitor placerea nu apare decat uneori, comportamentul mai degraba se intensifica decat se rareste.La ora acutala prin notiunea de dependenta din punct de vedere psihologic se intelege manifestarea excesiva a unui mod de comportament anormal si daunator. Poate parea surprinzator, dar aproape toate activitatile umane - ca de exemplu munca, alimentatia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul unor medicamente, consumul de alcool si alte droguri pot lua trasaturile unei dependente. De obicei, insa, folosim notiunea de dependenta doar pentru manifestarile care duc la o pierdere a libertatii pentru persoana in cauza prin afectarea capacitatii de decizie in anumite privinte. Comportamentul respectiv este constientizat la un moment dat, ca o problema tot mai serioasa pentru propria persoana sau pentru cei din jur, dar totusi nu se renunta la el. In aceasta privinta, apare o asemanare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniacale, care pot merge pina la lezarea demnitatii umane. Din cauza pierderii libertatii personale se modifica si unele trasaturi de personalitate, dar aceasta se produce intr-un mod insidios si poate trece neobservata multa vreme. De exemplu, comportamentul dependent impinge omul catre autoamagire si minciuna, deoarece cel in cauza are nevoie de un sistem sucit de explicatii pentru a nu-si pierde respectul de sine, precum si respectul celorlalti. O alta caracteristica a notiunii de dependenta o constituie si conotatia negativa cu care este perceputa, motiv pentru care in general oamenii nu doresc sa fie etichetati ca atare.

Libertatea, autodeterminarea si autocontrolul, indeplinirea functiilor sociale si sanatatea sunt valori deosebit de apreciate ale societatii, dar atata vreme cat cineva se dedica anumitor pasiuni sau chiar placeri neinfranate, fara sa-i fie afectate sanatatea, pozitia sociala sau capacitatea de munca, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac. Acesti termeni se folosesc de regula doar daca aceste valori au fost lezate, daca intreaga sfera de interese a omului se ingusteaza si cand comportamentul dependent apare tot mai frecvent, oferind insa tot mai putina satisfactie. In cele din urma un alcoolic va constata ca bautura nu i-a adus nici o satisfactie, asa cum un workoholic (dependent de munca) nu se va mai interesa de rezultatele muncii sale, astfel incat comportamemtul sau nu mai este influentat de succes sau de rezultatul muncii. Aceasta autodinamica a dependentei duce in cele din urma la incapacitatea progresiva de a percepe placerea si la pierderea poftei de viata.

Seciunea 2.1. Dependenta psihica si fizica

Dependenta fizica este o consecinta unui consum frecvent si abuziv de substante nocive si a adaptarii organismumui prin modificari metabolice la acesta, obtinindu-se o crestere a tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanta ca sa functioneze. Dependenta fizica se manifenta intotdeauna la intreruperea consumului cind apar o serie de fenomene neplacute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzatia trupeasca de normalitate se reinstaleaza la reluarea administrarii. Despre dependenta psihica se vorbeste atunci cand exista dorinta interioara, iar apoi cerinta obsesiva de a consuma in continuare substanta nociva, fie pentru a-si procura din nou placere, fie pentru a evita neplacerile. Depedentul psihic foloseste acea substanta pentru a obtine starea de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand substanta nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica.Este foarte posibil ca dependenta psihica si cea fizica sa apara independent una fata de alta. O atitudine gresita tipica exista la viitorul dependent cu mult inaintea instalarii bolii. Pentru producerea dependentei, nu substanta este atunci decisiva, stand practic la dispozitia tuturor oamenilor. Decisiva este impulsionarea hotarata a unei persoane de a se folosi de acesta substanta in vederea obtinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoana dependenta.

Sectiunea 2.2. Alcoolismul (dependenta de alcool)

Conform directivelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care au la baza cercetarile profesorului E.M. Jellinek pe baza studieri istoricului bolii a peste 2000 de pacienti, comportamentul diferitelor grupuri sociale fata de alcool se poate clasifica dupa cum urmeaza: La acesta schema observatorului neinitiat i se va parea curioasa categoria marcata cu sageata, care

reprezinta categoria consumatorilor care beau excesiv din obisnuinta fara a-si pierde insa autocontrolul asupra cantitatii consumate, ale caror leziuni fizice pot corespunde cu cele ale alcoolicilor dependenti sau pot fi chiar mai grave. Aici trebuie sa facem o distinctie clara intre consumatorul din obisnuinta, care inca mai are capacitatea sa-si controleze prin vointa cantitatea de alcool consumat sau chiar sa se intoarca la un consum moderat si alcoolicul dependent care nu este in stare sa se reintoarca la un consum controlat adica si-a pierdut autocontrolul. Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consumfara a suferi de stari fizice sau psihice neplacute (alcolismul de tip delta, dependentul de doze mici) sau cel care ingereaza in mod repetat atat de mult alcoolincat isi dauneaza siesi si celor din jur(alcoolicul de tip gama si epsilon). Caracteristica pentru dependenta este dorinta nestavilita, continua sau temporara, de procurare si ingerare a alcoolului, precum si tendinta de crestere a dozei. Faptul ca dependentul de alcool este bolnav este evident pentru cei din jur insa nu si pentru el. El crede multa vreme ca nu se comporta altfel decat semenii sai sau cauta vina ca bea in alta parte. Face parte din tabloul bolii faptul ca cel in cauza nu accepta sa fie ajutat nici atunci cand apar complicatii organice grave. Putini alcoolici corespund imaginii stereotipe si plina de prejudecati a betivului jerpelit si decazut. De fapt in majoritatea cazurilor alcoolicul de rand este un barbat sau o femeie cu familie, servici si raspundere. Sunt oameni pe care consumul de alcool i-a adus in dependenta psihica si/sau fizica, care nu mai pot sa controleze cat beau, nici sa judece felul cum se comporta atunci cand beau. Cel putin temporar, daca nu permanent, ei simt o dorinta de nestapanit de a consuma alcool. Aceasta dorinta dobandeste o importanta cerscuta in viata lor, pana cand devine dominanta. Sunt oameni care la un moment dat in viata lor au inceput sa bea la fel cum o face fiecare dintre cei care beau in societate. Cu timpul, pentru ei, a bea nu mai este o chestiune de autodeterminare, ci o obsesie. Nu exisata un model comportamental care sa fie considerat tipic pentru un alcoolic. Manifestarile acestora fiind diferit de la persoana la persoana, la fel si consecintele. Unii alcoolici beau zilnic, altii dupa anumite intervale, unii beau cantitati impresionante de alcool, altii foarte putin. Unii alcoolici beau numai bere altii numai vin sau tarie. In timp ce alcoolismul apare la unii in anii tineretii, el se dezvolta la altii pe parcursul mai multor ani. De aceea putem spune pe buna dreptate ca avem de a face cu mai multe tipuri de alcoolism.

Dependenta de alcool se inscrie in linia generala a dependentei de substante nocive insa are si unele particularitati. In general se vorbeste de dependenta fizica abia atunci cand apar fenomenele de sevraj, dar modificarile metabolice si procesele biochimice cerebrale au loc mult mai devreme. Din aceasta cauza delimitarea dependentei fizice de cea psihica este destul de arbitrara. Dependenta fizica este o consecinta a unui consum frecvent de alcool si a adaptarii treptate a organismului cu acesta - cresterea tolerantei. Dependentul fizic este cel al carui organism are nevoie de alcool pentru a-si indeplini functiile. Senzatia trupeasca de normalitate se instaleaza abia atunci cand alcoolul este prezent. In schimb cel in cauza simte ca-i lipseste ceva atunci cand trebuie sa se descurce fara alcool. Daca alcolemia - concentratia de alcool in sange - nu este restabilita dupa ce alcoolul a fost metabolizat, organismul nu se poate readapta rapid la lipsa acestuia. Drept urmare apar fenomenele de sevraj: tremuraturi, senzatie de voma, sudoratie abundenta, tulburari de somn, neliniste. Intensitatea acestor fenomene se extinde de la o simpla stare de slabiciune cu tulburari digestive pana la manifestari grave, uneori letale, asa numitul Delirum. Dar convulsiile epileptiforme apar tocmai in timpul pauzelor de baut sau in faza de dezintoxicare. Intre 510% dintre cei dependenti au cunoscut o astfel de criza in timpul primelor 48 de ore, mai frecvent intre 13 si 24 de ore, de la atingerea starii de luciditate. Dependenta psihica este initial dorinta, iar apoi cerinta obsesiva a unei persoane de a se sprijini in carja numita alcool, pentru ca astfel se creaza o stare in care problemele devin mai putin de nerezolvat si multe situatii din viata de zi cu zi devin mai placute sau in orice caz mai suportabile. Dependenta psihica se instaleaza pe neobservate din motive aparent neansemnate, de exemplu din cauza proastei dispozitii, apatiei sau pentru ca numai cu un pahar de bautura bucuria este deplina. Dependentul psihic este cel care se foloseste de alcool pentru a obtine starea dorita de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand tot mai multe situatii de viata sunt resimtite ca fiind stresante, plictisitoare sau frustrante, alcoolul castiga in importanta pentru echilibrul psihic. Fiecare pierdere a controlului asupra bauturii este o infrangere, astfel incat tot mai multa energie psihica este irosita in efortul de a se controla. Atunci cand alcoolul nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica, ce il determina pe cel in cauza sa-si faca provizii si sa-si organizeze intreaga viata incat alcoolul sa fie la indemana. Astfel se formeaza o legatura emotionala cu alcoolul, care persista inca multa vreme dupa ce dependenta fizica a fost depasita. Dezintoxicarea de alcool,adica depasirea dependentei fizice, dureaza in general intre 515 zile. Dezobisnuirea de alcool, adica biruirea dependentei psihice, se stabilizeaza, in general, dupa doi ani.

Seciunea 2.3. Alcoolismul o boala

Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia si Germania au definit pentru prima data dependenta de alcool ca fiind o boala si au descris-o ca atare. A mai durat insa catva timp pana cand acest concept s-a impus oficial si cu toate consecintele in opinia publica. In ciuda recunoasteri oficiale de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) a dependentei de alcool ca fiind o boala, aceasta constatare poate starni inca zambetul ironic si neincrezator al multor contemporani. Ea poate fi insa dovedita prin mai multe stari de fapt sesizabile atat juridic cat si medical. In general se considera ca este prezenta o boala atunci cand sunt evidentemodificari fizice si/sau psihice care:se deosebesc evident de starea de sanatate,pot fi percepute subiectiv si obiectiv,necesita supraveghere medicala sau tratament,nu sunt provocate in mod constient de cel in cauza, pot avea ca urmare incapacitatea de munca. Boala inseamna un dezechilibru involuntar cauzat de agenti din mediul extern sau intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice tulburarii de sanatate si cunoaste o evolutie progresiva si predictibila. Pornind de la aceasta definitie alcoolismul sau sindromul de dependenta alcoolica este o boala primara, cronica, influentata in dezvoltarea si manifestarile ei de interactiunea factorilor ce tin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaste o evolutie predictibila si progresiva, adesea putand fi fatala si se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool si consumul de alcool in ciuda consecintelor nefaste si dereglarilor gandirii. Alcoolismul este o boala primara pentru ca nu prezinta un sindrom al unei alte stari de boala existente, ci poate cauza ea insasi alte tulburari fizice sau psihice sau le agraveaza pe cele existente. In modul cel mai evident, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut prin consetintele intoxicatiei, adica in leziuni ale ficatului, stomacului si sistemului nervos central sau periferic, pruvocate de alcool. Natura de boala cronica a alcoolismului atrage atentia asupra caracterului permanent al bolii. Persoana dependenta de alcool va ramane toata viata cu aceasta boala. Din acest punct de vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui infart miocardic, unui diabet sau unor afectiuni circulatorii, afirmatie sustinuta de cateva trasaturi comune. La toate aceste boli conduita de viata are un loc important prin deprinderea unor obiceiuri nesanatoase si incapacitatea de a reactiona adecvat la situatiile solicitante. De asemenea o ameliorare durabila nu se poate astepta in cazul acestor boli decat prin modificarea comportamentului si a obiceiurilor. La fel cum diabeticul nu se vindeca, dar poate trai tinand boala sub control, la fel si alcoolicul poate duce o viata fericita si linistita in conditii de abstinenta. Telul tratamentului nu consta in restabilitea starii initiale de sanatate, ci in reducerea solicitarilor si extinderea posibilitatilor de a trai o viata dezirabila. In cazul acestor boli exista suficienti factori ereditari care influenteaza probabilitatea instalarii ei, fara a o provoca in mod explicit.

Dependenta de alcool are un caracter predictibil pentru ca cunoaste aceeasi evolutie pentru toti cei care consuma alcool si este progresiva pentru ca persista in timp si netratata se agraveaza iar starea dependentului se inrautateste. Din pacate alcoolismul este o boala multifazica pentru ca afecteaza individul pe toate planurile familial, material, intelectual, social, profesional, emotional si al sanatatii - manifestandu-se in toate prin consecinte nefaste. Deasemenea tot de abatere de la normal este vorba si in ceea ce priveste pierderea autocontrolului si incapacitatea de a fi abstinent, ne mai putand fi posibile anumite procese de franare si control fata de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recastigata nici prin tratament. Daca o persoana a trecut prin faza in care a fost atat de dependenta de alcool incat nu si-a mai putut dirija viata, acea persoana nu se mai poate intoarce la stadiul consumului neproblematic de alcool, acel consum naiv, controlat. Perfidia boli consta in faptul ca nici specialistii nu pot prezice cu certitudine care dintre consumatorii de bauturi vor deveni alcoolici. Tratamentul alcoolismului se adreseaza, asadar, personalitatii in complexitatea ei, tuturor domeniilor de viata si de comportament ale persoanei in cauza si nu se refera la vindecarea anumitor simptome cum ar fi tulburarile hepatice. Deoarece dependenta psihica este o problema mai spinoasa, specialistii in domeniu fac parte din alte categorii profesionale decat in cazul bolilor clasice, cea mai importanta contributie la tratament si-o aduc psihologii, aistentii sociali si terapeutii formati pentru problematica dependentei. Rezultate notabile se obtin si fara interventia specialistilor, in grupele de intrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi. In cazul alcoolismul, desi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu avem de a face cu o boala in sens clasic. Aceasta afirmatie este sustinuta de o serie de factori cum ar fi faptul ca, desi apar vatamari grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile diagnosticari ei. Nimeni nu se poate contamina de alcoolism si nici nu se poate imbolnavi de el, ca in cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala cu propria participate. O alta deosebire costa in faptul ca, in tratamentul altor boli, pacientul suporta pasiv o interventie, cum ar fi in cazul unei apendicite unde vindecarea depinde doar de maiestria chirurgului.Totodata nu exista medicamente specifice impotriva acestei boli. In cazul alcoolismului, vindecarea depinde mai ales de participarea activa a bolnavului. Specialistii in domeniu actioneaza dupa principiul :"Te ajut sa te poti ajuta singur".

Seciunea 2.4. Cauzalitatea alcoolismului

Inainte de toate, trebuie spus ca diagnosticul de alcoolism nu spune nimic despre felul, cauza si gradul afectiunii de baza. Cercetari recente au evidentiat faptul ca in cazul dependentei de alcool nu este vorba de o boala uniforma ci de o maladie fizico-psihica complexa.

Oameni din toate paturile sociale si cu diferite meserii sunt dependenti de alcool. Exista probleme de natura psiho-somatica, sociala si ideologica, adica trebuie sa existe anumite trasaturi psihice si fizice intr-o anumita situatie data de anturaj in corelatie cu o anumita atitudine fata de viata, ca toxicomania alcoolica sa se poata produce. Se poate produce, dar nu si trebuie. Alunecarea unei persoane dintr-o situatie conflictuala intr-o boala, in sinucidere, in dependenta sau in fapte culpabile, presupune niste trairi si un anume comportament, o tulburare a prelucrari trairilor necorespunzatoare normei, un dezacord intre fortele vointei si dorinta arzatoare de rezolvare a unor relatii tensionate insuportabile si/sau o lipsa a capacitatii de adaptare la situatia respectiva. Dar de aici nu trebuie trasa concluzia gresita ca la baza producerii dependentei ar sta factori determinanti, care l-ar impinge in mod fatal pe cel afectat la un consum excesiv de alcool. Evolutia dependentei de alcool este strans legata de structura caracterului sau, adica de trairile si comportamentul sau in societate. Responsibilitatea pentru ceea ce a devenit in mod caracteristic trebuie sa o aiba el insusi, chiar daca anturajul a contribuit considerabil la aparitia boli sale. Daca va continua sa nu preia raspunderea pentru ceea ce a ajuns si pentru producerea dependentei sale si insista asupra faptului ca este victima oamenilor si a imprejurarilor, atunci ajunge intr-o situatie fara scapare. Doar daca isi va asuma sarcina de a-si schimba comportamentul si atitudinea fata de viata, stradaniile sale, ale apartinatorilor, ale prietenilor si ale altor ajutoare specializate pot fi incununate cu succes. Doar atunci se poate curma raul din radacina si se pot lua masurile necesare, plecand de la cauzele producerii dependentei. Cauze ereditatare In sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toti care stiu ca a existat o problema de alcoolism in familia lor, ar trebui sa abordeze alcoolul cu aceeasi vigilenta pe care o are un diabetic ereditar fata de zahar. In mod sigur alcoolismul nu se mosteneste atat de evident ca si culoarea albastra a ochilor sau anumite boli ereditare. Este insa cunoscut faptul ca in unele familii cazurile de alcoolism sunt mai dese. Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai mare de a devenii dependenti de alcool. Se pare ca unii oameni reactioneaza diferit fata de alcool in comparatie cu altii si ca aceasta sensibilitate poate fi transmisa ereditar asa cum au aratat unele studii facute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane. De asemenea putem vorbi si de asa numita mostenire sociala, adica de anumite procese de invatare care probabil nu sunt constientizate vreodata. Copiii din familiile de alcoolici sunt expusi unor conditii

pe care ei le considera a fi normale, iar o persoana din afara poate avea impresia ca nu il afecteaza. Aparentele insala. Unele cercetari arata ca fiii alcoolicilor pot suporta in general mai mult alcool decat alte persoane, inainte de a simti un efect clar sau de a manifesta modificari de comportament. Deasemenea, se pare ca in familiile din care au provenit alcoolici mamele suferisera de depresii intr-o masura mai mare. Conform unor studii, cercetatorii americani sustin ca adultii care au parinti alcoolici se deosebesc de ceilati prin urmatoarele caracteristici: Nu stiu ce inseamna comportament normal si se orienteaza dupa altii. Au dificultati in a urmarii un plan de la inceput pana la sfarsit. Mint si in situatii in care ar fi la fel de simplu sa spuna adevarul. Se judeca pe ei insisi fara menajamente. Au dificultati in a se deconecta.(cand toate merg bine o vreme ma cuprinde nelinistea) Se iau foarte in serios. Au dificultati in relatii intime.(frica de a fi parasit) Manifesta surexcitare fata de modificari ale mediului, atunci cand nu le pot controla. Cauta meru apreciere si confirmare. Se considera deosebiti fata de alti oameni. Sunt fie extrem de constiinciosi, fie lipsiti de responsabilitate. Sunt deosebit de credinciosi si loiali, chiar si atunci cand este evident ca loialitatea lor nu este meritata. Sunt impulsivi. Au tendinta de a se incurca in actiuni fara a fi analizate in prealabil alternativele si consecintele. Aceasta nu inseamna insa ca toti copiii de alcoolici vor deveni la randul lor dependenti. Cauze organice Nu exista o anumita cauza organica responsabila de instalarea alcoolismului si mai ales nu exista o alergie la alcool care sa declanseze dependenta deja de la cea mai mica doza. Mai periclitate sunt persoanele care reactioneaza pozitiv fata de efectele alcoolului fara a resimti urmari neplacute. Rezultatele unor studii arata ca persoanele care au din nastere o cantitate mai redusa de endorfina, substanta de tipul morfinei sintetizata de organism si care influenteaza dispozitia, reactioneaza pozitiv fata de alcool si de aceea il apreciaza mai mult. Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua pana la doua treimi din catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat. O alta explicatie relevata de cercetari recente ar fi faptul ca in anumite etape ale metabolizarii

alcoolului, rezulta asa numitii produsi de condensare dintre acetaldehida si adrenalina sau dopamina, care actioneaza la nivel cerebral asupra acelorasi receptori ca si opiaceele. Partile cerebrale asupra carora acestea actioneaza infuenteaza dispozitia si starea de confort psihic - inca un indiciu important pentru semnificatia sentimentelor in procesul de instalare al dependentei de alcool. Abuzul cronic de alcool poate reduce cu pana la 50% concentratia endorfinelor, care sunt atat de necesare pentru instalarea unei stari generale tonice. Acest lucru poate fi o explicatie pentru dorinta puternica de a consuma inlocuitorul alcool, intrandu-se de fapt intr-un cerc vicios. Cauze psihice Nu exista trasaturi universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici sunt mai des intalnite la persoanele dependente de alcool: Tendinta de a evita problemele indiferent de capacitatea reala de a le rezolva. Nesiguranta de sine si inhibitie. Dependenta de ceilalti. Capacitate redusa de a se stapani, de a suporta neplaceri sau de a astepta o recompensa (toleranta redusa la frustrare). Autostapanire exagerata si refulare a sentimentelor. Dificultati in satisfacerea nevoii de atasament si de apropiere. Adesea o proasta dispozitie si o stare de confort psihic redus. Dar aceste trasaturi pot fi la fel de bine si consecinte ale consumului abuziv de alcool. In multe cazuri, dependenta are la baza automedicatia nereusita a golurilor sufletesti. La femei se intalnesc des rani psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni. Frecventa dependentilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii dezorganizate. Dar ranile sufletesti nu sunt o conditie necesara sau suficienta pentru instalarea dependentei. Se pare insa ca, in multe cazuri, nu insusirile de persoalitate il fac pe om mai vulnerabil la consumul de alcool, ci intreaga atitudine fata de viata a fiecaruia dintre noi. O trasatura deosebit de pregnanta la aceste persoane este faptul ca stau in asteptarea a ceva mai bun. Fie ca speranta lor este reala sau nu, ei cred ca viata lor trebuie sa fie o continua ascensiune. Dar in realitate viata decurge dupa o sinusoida mai mult sau mai putin pronuntata, iar dispozitia este o suita de urcusuri si coborasuri intr-o alternanta continua. Alcoolicul incearca sa niveleze aceasta sinuozitate a vietii pe cale chimica sau pe cat posibil chiar sa-i riduce nivelul. Pe termenlung, efectul este exact invers. Cauze profesionale Exista diferente considerabile intre frecventa cu care alcoolismul apare in cadrul diferitelor grupe profesionale. Cei care au asa numitele meserii alcoolice adica producatorii si distribuirorii de bauturi alcoolice sunt deosebit de periclitati. De asemenea sunt periclitati angajatii in constructii, angajatii in transporturi in special in transporturi maritime, dar si liberii profesionisti fara program de lucru clar definit, precum si meseriile cu multa

rutina si fara program de lucru clar definit si meseriile cu multa rutina si fara supervizare tehnica. S-a constatat ca solicitatea si suprasolicitarea la locul de munca este adesea biruita cu ajutorul alcoolului. Este foarte important sa ai o pregatire de specialitate si sa dispui de un loc de munca ce-ti corespunde si este sigur. Somajul este un factor de stres cu risc foarte mare. La femei un grup de risc este cel al sotiilor fara servici, mai ales cand conditia lor economica si sociala este buna. Cauze educative Parintii care nu au avut nici un rol sau doar unul neinsemnat in evolutia dependentei de alcool a copilului lor sunt chinuiti de indoieli si de sentimente de vinovatie. Unii cred ca l-au rasfatat prea mult, ca au sufocat copilul cu prea multa dragoste si caldura sufleteasca, altii cred ca au fost prea severi, prea reci, ca i-au ingaduit prea putina libertate si l-au respins prea tare. Daunatoare este si educatia in care copilul este supraingrijit si nu este lasat sa devina independent. Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element in construirea zidului numit dependenta. De regula nu se va gasi un raspuns simplu de genul cauza-efect. De aceea aceste indoieli si temeri isi au rostul lor atata vreme cat ajuta la intelegerea si rezolvarea problemei. Mai simplu este raspunsul in acele cazuri in care unul dintre parinti este alcoolic, cand cea mai importanta influenta este probabil aceea ca fiul sau fiica nu a invatat de la parinti cum sa biruie o problema in mod corect. Desi tanarul a trait experienta negativa a alcoolismului parintelui sau poate prelua el insusi exemplul acestuia pentru a-si rezolva propriile probleme, o invatare dupa model. Cauze conflictuale Fiecare conflict in familie sau la locul de munca poate fi declansant pentru abuzul de alcool. Dar si consumul ridicat de alcool este la randul sau cauza pentru dificultati familiale si probleme profesionale, astfel incat conflictele cresc si se complica. Devine din ce in ce mai puternica dorinta de a evita aceste conflicte si astfel putem constata cum se inchide acest cerc vicios, care dupa un timp nu mai poate fi rupt decat cu foarte mult efort. Analizand mai indeaproape situatia, de fapt nu conflictul este cel care determina dependenta, ci modul cum este el abordat, cel in cauza putand sa-l rezolve sau sa-l evite. In acest sens nu conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajuta la evitarea conflictelor. Cauze sociale Atitudinea publicului larg fata de alcool si implicit fata de alcoolic este echivoca. In timp ce alcoolicul este dispretuit ca fiind betiv, sunt admirati toti cei care la un chef reusesc sa bea cat mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sarbatri, este considerat un semn al barbatiei. Un barbat adevarat este cel care suporta cat mai mult alcool si, dimpotriva, cel ce nu bea de loc sau putin este considerat slab sau spargator de chef. Prin aceasta larga acceptanta fata de alcool, opinia publica sprijina consumul de alcool si

promoveaza involuntar pericolul instalarii alcoolismului. Societatea minimalizand consumul crescut de alccol il ajuta de fapt pe cel amenintat de a deveni alcoolic sa se amageasca multa vreme ca pericolul in care se afla nu este atat de mare.

Seciunea 2.5. Efectele consumului de alcool la nivel organismului

Dupa ce alcoolul a fost baut, acesta ajunge in stomac si in intestine de unde prin absorbtie este preluat de singe si transmis prin aparatul circulator in tot organismul. Din aceasta cauza sunt afectate cu precadere tesuturile puternic irigate de sange. Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este in primul rand un toxic celular. El actioneaza ca o otrava pentru celule datorita efectului sau higroscopic, adica alcoolul in concentrati mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular la separarea albuminelor aflate in stare coloidala in protoplasma si in final la coagularea acesteia distrugand astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca celulele corpului omenesc vor fi grav deteriorate in urma unui consum abuziv si indelungat de alcool. Pe de alta parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producand o crestere a tensiunii arteriale si sunt eliberate in organisn in masura mult mai mare substante ca lipide, zaharuri si cortizon in circulatia sanguina. Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutritie, lipsind organismul de proteine, minerale si vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante ca proteine si vitaminele A, B1 si C, acidul floric si mai tarziu sodiu si apa. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale este responsabila si de tulbularile nervoase de origina somatica. S-au observat la accoolici concentratii sanguine scazute de calciu, fosfati si vitamina D, care se asociaza cu pierderea insemnata de masa osoasa. Ca urmare creste pericolul aparitiei fracturilor. Organismul foloseste o mare cantitate de energie pentru inlaturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara organelor pentru buna lor functionare. Pentru metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat pana la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic". Celulele cardiace si cele cerebrale care au deasemenea un consum ridicat de oxigen sufera cel mai mult datorita alcoolului. Efectele alcoolului asupra organismului Dupa cum se poate observa alcoolul afecteaza toate organele organismului Desi rinichii si plamanii sunt bine irigati de sange, pericolul de a fi lipsiti de oxigen nu este atat de mare, fiind astfel mai putin vulnarabilila alcool. Organul care este intotdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afectiunile acopera o paleta

larga de boli incepand de la steatoza hepatica, hepatita cronica, pana la ciroza hepatica. Atrofierea ficatului poate fi adusa la stagnare prin abstinenta, dar nu este reversibila. Cam 15% dintre alcoolici sufera de aceasta tulburare grava. Complicatiile ei sunt:hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptura duc adesea la moarte) si ascita (colectarea de lichide in cavitatea abdominala). Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decat tarziu si uneori doar intamplator la analize de rutina. La inceput se observa doar o stare de balonare si eructatii (ragaieli) frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau meteorism, iar mai tarziu se inregistreaza pierderea poftei de mancare, epuizare rapida, uneori tulburari de potenta si de apetit sexual, precum si stare de greata si voma. Prin lezarea progresiva a celulelor hepatice este prejudiciata sinteza proteinelor, ceea ce duce printre altele la probleme de singerare si la scaderea imunitatii. Traumatismele mici pot declansa sangerari interne si externe intense, alcoolicul devinind tot mai expus infectiilor. Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua pana la doua treimi din catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat. Afectiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoana in cauza se prezinta rapid la medic si isi impune pauze in comnsumul de bauturi alcoolice. De asemenea, se poate ajunge la diabet. In general, intregul aparat digestiv - de la cavitatea bucala, esofag stomac si pana la intestin poate fi lezat grav. Se poate astfel ajunge la boli letale. De exemplu, consumul permanent de alcool inducand un risc de zece ori mai mare de imbolnavire de cancer esofagian. Si alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzeaza de alcool. Este vorba de cancerul bucal, laringean, intestinal, iar la femei cel mamar. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale (proteine, vitaminele A si C) este responsabila si de tulbularile nervoase de origina somatica. S-au observat la accoolici concentratii sanguine scazute de calciu, fosfati si vitamina D, care se asociaza cu pierderea insemnata de masa osoasa. Ca urmare creste pericolul de apareitie a unor fracturi. Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizeaza prin furnicaturi, intepaturi sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sensibilitatea pielii in aceste zone poate fi

deosebit de mare sau, dimpotriva, poate lipsii total. In final, apare nesiguranta in mers sau chiar incapacitatea de a merge. Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza. Trebuie tinut cont de faptul ca majoritarea alcoolicilor sunt si mari fumatori, astfel incat cauzele mortalitatii sunt complexe. La toate acestea se adauga proprietatea de a crea hipertensivitatea alcoolului. Aceasta devine periculoasa de la 240g pe saptamana in sus, adica peste un litru de bere pe zi. La barbati se reduce cantitatea de hormon sexual testosteron produsa, astfel incat lipsa apetitului sexual si impotente ii tulbura viata sexuala. Pierde astfel un intreg domeniu de placeri din viata si se simte si mai legat de drogul sau. La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoaca leziuni grave fatului producand embriopatia alcoolica. Chiar si "inofensivul" paharel inainte de masa este mult mai periculos decat se estima. Fatul este cel mai periclitat in primele luni de sarcina. Aproximativ una din trei femei care abuzeaza episodic de alcool in aceasta perioada, naste un copil cu malformatii. Malformatiile constau in debilitatea mintala, nanism, modificari ale cutiei craniene. In schimb femeile dependente de alcool care traiesc abstinent nu trebuie sa se teama pentru zestrea lor genetica. Ele pot aduce pe lume copii sanatosi la fel ca orice alta femeie, daca nu consuma alcool Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenereaza. La fiecare consum puternic de alcool se distrug cateva mii. Deoarece omul dispune de cateva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimtita abia dupa catva timp si este observata mai ales de cei din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este denumita aceasta tulburare, decurge in cele mai multe cazuri nespectaculos, performantele creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizeaza in scaderea capacitatii de memorizare, de intelegere, precum si de pierderea spiritului critic si discernamantului. Modificarea caracterului se concretizeaza prin alterarea sentimentelor, prin indispozitii frecvente si o schimbare brusca a placerilor. Miscarile trupului devin neajutorate si rigide. Expresia fetei este nemiscata, ca o masca. Tulburarile cerebrale apar la unii pacienti intr-o masura mai acentuata, sub forma de convulsii si de Delirum tremens. Aceste tulburari apar mai ales in timpul dezintoxicarii.

Seciunea 2.6. Tratamentul dependentei de alcool

Multi dintre oameni considera ca cea mai mare infrangere personala pe care o pot suferi este atunci cand trebuie sa mearga intr-un centru de consiliere sau de recuperere pentru persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident ca au devenit dependenti. Si fiecere dintre noi isi doreste sa nu fie. Dupa ce a trecut perioada de indoiala de sine si de neacceptare a destinului si nu se mai pune

problema diagnosticului gresit, alcoolicul va vedea si reversul medaliei, va intelege ca boala este de fapt un semnal ca trebuie sa schimbe ceva in modul sau de viata. Iesirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de intrajutorare sau prin asistenta de specialitate. Cercetatorii americani Prochaska si Di Clemente au observat si inregistrat cum se elibereaza un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales si au constatat o strucura de baza comuna ca in figura urmatoate Astfel ei au identificat patru faze de evolutie: Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care poate da de gandit. Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde. Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale stilului de viata. Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu. De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala. Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite la iesirea din dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca obiceiuri proaste care nu mai ofera perspectiva progresului. Din pacate aceste esecuri de multe ori sunt pastrate in secret. Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de ajutor. Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund. Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea unor necesitati fiziologice sau a unor placeri. In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva la comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o premisa indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza. Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza, iar capacitatea de a duce o viata implinita si sanatoasa este telul ei.

Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic. Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si evaluarea complicatiilor organice, clarificarea situatiei sociale precum si pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata. Acesta faza se poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde pot obtine rezultate dependentii foarte motivati. Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat simtome de sevraj severe si se desfasoara in spitale de psihiatrie sub supraveghere medicala. Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a dependentei psihice si consolidarea unei abstinente stabile, desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand nu se obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social nu sustine cauza. Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea dezobisnuintei in care participarea la grupuri abstinente este de mare importanta. Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia in grup - terapia de grup. Oricat de diferit ar fi de la o clinica la alta, acest element nu lipseste din nici o clinica de specialitate. Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se bazeaza pe intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba altfel orice proces. Sansele de succes ale tratamentului sunt considerate de multi dintre concetatenii nostri in mod eronat ca fiind reduse, insa situatia nu sta de loc asa. Pe termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici de recuperare cu terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din care isi revin prin propriile forte. Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea masurii in care s-a schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am inregistra mult mai multe recidive. Recidiva alcoolicului este insa mai evidenta, deoarece au loc modificari de personalitate si este mult mai dramatica. Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe termen

lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup. Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani. Aceste date statistice confirma ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul pastreaza comportamentul schimbat cu atat mai multa perseverenta cu cat este mai convins de necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, traieste in conditii stabile, nu se orienteaza dupa valori straine si isi incadreaza noul comportament intr-o anume finalitate.

Seciunea 2.7. Strategii de evitare a consumului de alcool

Toti cunoastem ca adesea ni se face pofta de anumite lucruri. Cand ne este foame, ne sar in ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, sau mirosul de paine proaspata dintr-o brutarie ne poate determina sa cumparam o paine chiar daca n-am avea nevoie de ea. Dar, de obicei nu ne urmam fiecare impuls care ne-ar impinge sa ne satisfacem o pofta imediata, mai ales daca ne-ar dauna sau daca nu se potriveste situatiei. Fiecare are strategiile sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevarat ca exista persoane mai impulsive care au dificultati mai mari in a se stapani, in timp ce altele nu par sa faca mari eforturi pentru a se abtine. Fiecare alcoolic trebuie sa stie ca dorinta de a bea este un lucru normal, ca poate fi declansata de stari psihice sau de evenimente exterioare. Adesea dorinta de a bea este comparata cu un val care poare creste repede dar care se niveleaza apoi treptat. Este greu sa te opui valului cand si-a atins forta maxima. Este mai usor, mai elegant si mai putin periculos, la fel ca la inot sau la surf, sa ramai pe coama valului pana cand el se epuizeaza. La fel si in cazul dorintei de a bea, ea trece de la sine daca nu i te opui. Deci este mult mai indicat sa-ti spui: "Observ ca mi se face pofta sa beau. Poate ca se va inteti inca putin pofta asta, dar o sa-mi treaca." Pe parcursut terapiei alcoolicul invata cum poate preveni sau reduce o asemenea pofta. Sunt prezentate in continuare cateva metode utile in astfel de situatii. Mai intai trebuie sa-si reaminteasca mereu de ce vrea sa reziste poftei si de ce nu-si poate permite o asemenea slabiciune. El trebuie sa-si consulte lista de argumente pro si contra consumului de alcool, pe care singur si-a stabilit-o. Aceasta lista poate exista fizic sub forma unei carti de credit a abstinentului, un cartonas de marimea unei carti de vizita sau cartele telefonice usor de pastrat asupra sa, ce are pe o parte avantajele renuntari la butura si pe cealalta parte riscurile unui eventual consum. In al doilea rand se poate apela la o metoda de relaxare ce a fost in prealabil invatata in terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la simple exercitii de respiratie la metode mai complexe in care sunt corelate imagini placute, pozitive.

In al treilea rand, in momentele cand alcoolicul se simte coplesit de griji, pot fi utile monologurile interioare positive, in care vor fi reamintite punctele sale forte. In al patrulea rand in cazurile cand apare asa numita dorinta rece, adica gindurile se invartesc mereu in jurul alcoolului, se poate folosi stoparea gandurilor, prin ciupituri puternice, pleznituri peste coapse sau prin a-ti poruncii stop imaginandu-ti indicatorul de circulatie STOP. In al cincelea rand iti pot reorienta atentia executand o actiune concreta. Daca e posibil cauta discutia cu cineva, asculta muzica, danseaza, viziteaza pe cineva, mergi la plimbare, admira natura, mergi la cinematograf, la biblioteca, rezolva sarcini de menaj, scrie o poezie, spune o rugaciune, joaca un joc care sa-ti solicite atentia. De asemenea cauta sa-ti descarci energia printr-o activitate sportiva. O alergare in aer liber sau un urlet intr-o perna pot fi de folos. Deci FA CEVA! CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ Mariana, o ziarista n varsta de 38 de ani, necasatorita, avea in antecedent o istorie lunga de consum de alcool. Ea obisnuia sa bea foarte mult 1-5 zile, dupa care avea perioade lungi de abstinenta de cateva luni, comportamentul ei putnd fi incadrat de catre specialisti in categoria dipsomaniei. Pacienta era diagnosticata cu schizofrenie paranoica. Dupa episoadele acute, viata Marianei capata un character haotic, ea nu isi mai lua medicamentele, avea idei delirante de prejudiciu si auzea voci care ii comandau sa se sinucida. In astfel de situatii, pacienta era internata de urgenta la psihiatrie, ceea ce nu ii placea deloc. Pornind de la dorinta ei puternica de a u mai ajunge la spital, terapeutul i-a explicat strategia prevenirii recaderilor pe baza modelului cognitive al abuzului de substante. Terapeutul a mentionat faptul ca exista strategii care o vor determina sa recunoasca lantul de evenimente care au condos-o la episoadele de alcoholismul acut din trecut si care o vor ajuta sasi controleze consumul de alcool si recaderile. Recaderea I

Stimulii activatori:
Terapeutul: Mariana, cand s-a intamplat asta? Iti amintesti exact unde te aflai si daca erai impreuna cu altcineva? Mariana: S-a intamplat vara trecuta: Ma uitam la TV la campionatele europene de gimnastica. T: Cum te-ai simtit atunci? M: M-am simtit destul de bine.

Convingerile si gandurile automate care faciliteaza consumul

T: Iti mai aduci aminte ce ti-a trecut prin minte atunci? M: Nu imi mai amintesc exact. T: Nu-i nimic. Poate iti amintesti ce ti-ai pus in gand atunci cand ti-ai dat voie sa bei. M: Da. Imi amintesc ca mi-am spus ca pot sa tin lucrurile sub control daca voi bea 1-2 pahare.

Strategii instrumentale
T: Cum te-ai gandit sa faci rost de bautura? M: Am trimis baiatul vecinilor sa-mi cumpere doua sticle de votca si nu m-am oprit din bautura pana a doua zi dimineata. A doua recadere

Stimulii activatori
T: Atunci cand ai baut foarte mult in urma cu doua luni, iti poti aminti unde erai si ce faceai? M: Tocmai fusesem concediata de la ziar si ma hotarasem sa ma intorc la fostul meu prieten cu care aranjasem sa plec la mare. T: Cum te-ai simtit atunci? M: Eram deprimata din cauza serviciului si dezamagita ca trebuia sa ma intorc la el pentru ca nu aveam din ce trai. Zaceam in pat si ma gandeam la toate acestea. Nici nu dormeam bine in acea perioada.

Convingerile legate de consumul de alcool

T: Iti amintesti ce ti-a trecut prin minte atunci? M: Mi-am spus ca alcoolul ma va elibera de ganduri si ma va ajuta sa dorm mai bine.

Convingeri cu caracter facilitator

T: Ce ti-ai pus in gand si ce te-a convins sa te apuci din nou de bautura? M: ca am nevoie de alcool si ca voi bead oar un pahar. Strategii instrumentale: T: Cum te-ai gandit sa iti faci rost de alcool? M: Aveam bani in casa, asa ca m-am gandit sa cobor jos sis a imi cumpar. T: ce te-a determinat sa te opresti de data asta? M: Imi propusesem sa merg in vizita la mama si steam ca ei nu ii place sa ma vada in starea asta, asa ca m-am oprit. Lantul evenimentelor specifice celor doua situaii este prezentat in diagrama de mai jos. Stimuli activatori; situatii de risc; Stari affective pozitive/ negative. Activarea convingerilor legate de efectele positive ale consumului de alcool: Alcoolul ma ajuta sa scap de ganduri sis a dorm bine. Ganduri automate: Mi-as dori sa beau un pahar. Dorinta puternica de a consuma. Reia consumul: recadere, se abtine. Focalizare asupra actiunii: merge la magazine sau trimite pe altcineva; gaseste bani in casa. Convingeri cu character facilitator: Pot tine lucrurile sub control; Am nevoie de asta; voi bead oar un pahar. Prevenirea recaderilor Planul de prevenire a recaderilor are ca obiectiv identificarea unor modalitati alternative de a face fata lantului de evenimente care conduc la declansarea comportamentului problematic si consta in inlocuirea convingerilor disfunctionale legate de efectele positive ale consumului de alcool, insusirea unor noi deprinderi de a face fata existentei, precum si realizarea unor modificari in stilul de viata. Acest plan trebuie sa aiba in vedere variabilele cognitive-comportamentale care au condos la aparitia si mentinerea comportamentului problematic. Terapeutul, impreuna cu pacientul vor realize diagraa modelului cognitive al prevenirii recaderilor. Situatii sigure. Controlul convingerilor. Nevoia impetuoasa de consum. Pacientul rezista tentatiei. Actiuni alternative. Refuzul permisiunii de a consuma. Este foarte important ca in etapa a treia a prevenirii recaderilor sa se include in cadrul demersului terapeutic si membrii retelelor de support social, si aceasta din cel putin doua motive: - pacientul va impartasi altei persoane decizia de a face schimbari positive de viata, acest lucru intarind intentia de a mentine schimbarea; - pacientul va primi sprijin de la o persoana pe care o cunoaste bine Terapeutul va trebui sa instruiasca persoana care acorda ajutorul pentru ca aceasta sa nu considere

recaderile pacientului ca pe un semn de slabiciune si sa-si retraga sprijinul atunci cand este mai multa nevoie de ea sau sa-l critice si sa il demobilizeze pe pacient. Planul de prevenire al recaderilor este diferit de la un pacient la altul pentru ca in lantul de evenimente si convingeri este unic pentru fiecare individ in parte. n mod concret, planul se prezinta astfel: 1. Se identifica impreuna cu pacientul si membrii retelei de sprijin social evenimentele cheie care au contribuit la recadere. Se vor identifica modalitati alternative de a face fata acestor evenimente. 2. Se apreciaza rolul membrilor retelei de sprijin social in cadrul planului de prevenire a recaderilor si se atribuie fiecaruia sarcini speciale. 3. Se identifica semnalele precoce care anunta faptul ca pacientul revine la comportamentul problematic de consum de alcool. 4. Se cauta modalitati active de a face fata stimulilor activatori; se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor strategii: - formarea unor deprinderi de a face fata tulburarilor de dispozitie sau situatiile care maresc posibilitatea de a consuma alcool; - construirea unor retele sociale supportive care sa faciliteze schimbarea; - invatarea pacientului sa se opuna presiunii prietenilor consumatori de alcool; - identificarea unor activitati agreabile alternative. 5. elaborarea unui set de convingeri alternative, realiste care sa le inlocuiasca pe cele disfunctionale, referitosre la aspectele positive ale consumului de alcool; 6. invatarea pacientului sa puna in aplicare strategii de a face fata dorintei imperioase de a consuma alcool; 7. sublinierea legaturii dintre starea de sanatate mintala si abuzul de substanta Reevaluarea convingerilor care faciliteaza consumul de alcool in cazul Marinei Terapeutul: Atunci cand ai baut foarte mult ultima data ti-ai pus in gand:pot sa tin lucrurile sub control. Asa cum am mai discutat aceasta afirmatie te-a convins ca nu este nimic rau daca incepi sa bei din nou. Ma intreb ce dovezi ai in sprijinul convingerii: pot sa tin lucruruile sub control. Mariana: Foarte putine, dar atunci chiar am crezut ca pot tine lucrurile sub control. Cu toate acestea am inceput sa beau inca de dimineata. T: Daca este adevarat ca lucrurile iti scapa de sub control, care este consecinta? M: Imi spun ca pot controla consumul de alcool, dar acest lucru nu este adevarat; o data ce am inceput, nu ma dau batuta. T: Acesta pare un mod mai realist de a te raporta la faptul ca bei prea mult. M: Ar fi de dorit sa-mi spun si in viitor cand simt nevoia sa ma apuc de bautura. T: Pare o ide buna. Sa notam cele discutate in jurnalul tau, acolo unde ai facut planul pentru prevenirea recaderilor, pentru a iti putea reaminti noua convingere atunci cand simti nevoia sa bei din nou. Din cele dicutate inainte, rezulta ca mai ai si alte convingeri care te determina sa consume alcool: Alcoolul imi alunga gandurile negre si ma ajuta sa dorm. Ce dovezi ai in sprijinul acestei convingeri? M: Ma simt mai putin stresata; gandesc mai clar si am tendinta sa adorm. T: Ce iti trece prin minte si cum te simti atunci cand te trezesti? M: Ma simt rau, gandurile imi sunt neclare si sunt cuprinsa de panica inainte de a reincepe sa beau. T: Sa inteleg ca la inceput alcoolul te ajuta sa gandesti mai clar, te elibereaza de stress, dar a doua zi te simti rau. Daca asa stau lucrurile, care sunt consecintele? M: Mi se pare ca am tendinta de a uita tot ce ester au in legatura cu alcoolul si de a ma concentra doar asupra aspectelor positive.

T: Care ar fi mesajul pe care ar trebui sa ti-l adresezi? M: Alcoolul imi limpezeste mintile la inceput, ma face sa scap de gandurile negative, dar a doua zi ma simt prea rau, intru in panica, sunt nervoasa si nu mai pot gandi rational. Diagrama prevenirii recaderilor va arata in urmatorul fel: Situatii sigure: sa.mi mentin dispozitia la un nivel acceptabil Controlul convingerilor: alcoolul nu ma ajuta sa gandesc mai bine. Controlul gandurilor: As dori sa imi cheltuiesc banii pe altceva decat pe bautura. Nevoia imperioasa de a bea Rezist tentatiei Actiuni alternative: voi vizita prieteni care nu beau. Negarea convingerii care acorda permisiunea de a bea: nu pot controla consumul de alcool. Planul prevenirii recaderilor va arata astfel: Reteaua de suport social: Despina si Nora prietene, Costel frate, Valeria mama, membrii echipei de psihoterapie psihiatrul, psihologul, asistentul social, intalnire saptamanala la Asociata Alcoolicilor Anonimi. Stimuli activatori: fluctuatii de dispozitie Situatii sigure: cum sa procedez pentru a imi mentine dispozitia la un nivel corespunzator? - sa-mi fac planuri usor de realizat - sa iau lucrurile asa cum sunt - sa-mi iau medicamentele in mod regulat - sa-mi petrec mai mult timp cu Despina si Nora, care nu consuma alcool - sa ma duc la sedintele A.A.A - sa fac fata stresului, bazandu-ma pe ajutorul prietenilor, fratelui, mamei si terapeutului Convingeri legate de consumul de alcool: Alcoolul imi limpezeste gandurile si ma ajuta sa dorm mai bine. Convingeri realiste, alternative:Alcoolul imi limpezeste gandurile si ma ajuta sa dorm mai bine, dar dimineata ma simt nervoasa si panicata si mi-e greu sa gandesc rational. Convingere care permite consumul:Pot controla situatia. Negarea convingerii care confera pacientei permisiunea de a bea:Imi spun ca pot controla situatia dar acest lucru nu este adevarat;nu pot controla consumul de alcool;odata ce am inceput sunt invinsa. Abordarea nevoii imperioase de consum si a efectului incalcarii abtinentei. Aceasta nevoie precum si impulsul de a consuma alcool se accentueaza dupa perioadele de abstinenta si cu cat pacientul face mai multe eforturi sa se stapaneasca, cu atat dorinta devine mai intense. Intensitatea acesteia variaza si in functie de cat de multe ganduri legate de consum rumineaza pacientul. Pentru a face fata acestei dorinte se pot utilize doua tipuri de strategii: 1. furnizarea unor informatii referitoare la nevoia imperioasa de consum; aceasta nevoie este rezultatul unui consum de alcool pe termen lung si se va manifesta inca mult timp dupa incetarea consumului. 2. strategii comportamentale si cognitive practice pentru a rezista dorintei si impulsului de a consuma alcool Terapeutul va identifica impreuna cu pacientul strategia cea mai potrivita, eventual o strategie care a functionat in trecut si va exersa punerea in practica a respectivei strategii. Strategii comportamentale: relaxare, gimnastica respiratorie, tehnici de distragere a atentiei (rezolvare de integrame, vizionare TV), numarare, evitare (pacientul este instruit sa iasa din situatie mai ales in etapele timpurii ale terapiei). Strategii cognitive: vorbire interioara cu continut pozitiv (voi rezista tentatiei, o sa imi

treaca). Strategii imaginative: la unii pacienti dorinta imperioasa de consum se exprima mai ales in imagini. Astfel, dupa patru luni de abstinenta Marianei au inceput sa ii apara imagini in care se vedea pe sine intrand in magazin pentru a cumpara bautura, imagini ce ii activau dorinta de a consuma alcool. Terapeutul a invatat-o pe pacienta o tehnica specifica programarii neurolingvistice de modificare a acestor imagini: - schimbarea continutului imaginii- Mariana a fost solicitata sa-si imagineze ca trece pe langa magazinul de bauturi si ca se simte foarte bine deoarece a rezistat tentatiei; - inlocuirea imaginii dezadaptative cu una cu character adaptativ (pacientei I s-a cerut sa vizualizeze imaginea dezadaptativa cea a cumpararii sticlei de bautura si apoi sa o inlocuiasca cu una adaptativa: se vede pe sine cu ochii mintii plimbandu-se pe faleza in ultima zi a vacantei din perioada in care era abstinenta). - Deplasarea in viitor: pacientei I se cere sa vizualizeze imaginea in care ea cumpara sticla de bautura si apoi sa se deplaseze in plan mintalin viitor sis a vada consecintele pe termen scurt si pe termen lung ale consumului de alcool. - Tranformarea imaginii: pacientei I se cere sa-si modifice imaginea care o impinge sa consume alcool dintr-una clara, stralucitoare, cu detalii, colorata, intr-o imagine mica, cenusie, estompata, plasata undeva in coltul de jos al ecranului de metal si in cele din urma s-o inlocuiasca cu o imagine cu un continut pozitiv. Pacientul va practica aceste exercitii la inceput impreuna cu terapeutul, apoi individual, fiind dirijat sa le puna in practica atunci cand se declanseaza dorinta de a consuma alcool. Bordereau efectului de incalcare a regulii abstinentei De cele mai multe ori oamenii se simt foarte au daca nu au reusit sa se abtina de la consumul de alcool atunci cand si-au propus acest lucru. In cazul in care pacientul a incalcat in mod accidental regula abstinentei este foarte probabil sa urmeze o recadere daca aceasta pune in actiune un model distorsionat de gandire facand afirmatii de tipul urmator: Am cazut din nou! Eram sigur ca nu o sa reusesc!. Pornind de la afirmatii de acest gen, pacientul declanseaza atitudini care confera permisiunea de a continua consumul: daca tot am inceput sa beau, pot sa si continuu!. Strategia utilizata pentru a face fata efectului psihologic al incalcarii abtinentei consta in evidentierea, reevaluarea si modificarea distorsionarilor cognitive care au condos la aceat effect, dupa modelul urmator: Distorsionare cognitiva Am esuat, sunt un ratat! Convingere alternative realista Am avut o scapare dar pot sa iau totul de la capat. Distorsionare cognitiva Stiam eu ca nu voi fi in stare sa ma abtin Convingere alternative realista Am fost in stare sa fac unele schimbari; este doar o greseala de moment, asa ca voi incerca din nou.

Distorsionare cognitiva daca tot m-am apucat si am stricat totul, pot sa continui sa beau. Convingere alternative realista Am facut o greseala din care insa se poate invata ceva inainte de a merge mai departe. O data ajuns la acest punct al terapiei, psihoterapeutul cunoaste deja motivele care il determina pe pacient sa consume alcool, precum si convingerile pe care le nutreste acesta in privinta legaturii dintre consum si starea de sanatate mintala. Cu toate acestea, in mintea unora dintre pacienti legatura nu este prea clara, terapeutul rebuind sa utilizeze urmatoarea strategie: 1. Discuta cu pacientul in legatura cu ultimul episode cand acesta a prezentat simptome psihotice. 2. Culege informatii in legatura cu rolul alcoolului sau drogurilor in cadrul acestor episoade. Demersul therapeutic trebuie sa aiba in vedere constientizarea de catre pacient a continutului convingerilor care conduc la asocierea abuzului de substanta cu simptomele si medicatia psihiatrica. 3. Pacientul va fi apoi solicitat sa aduca dovezi insprijinul si contra convingerilor referitoare la legatura dintre consumul de substante psihoactive si tulburari psihopatologice. 4. Se vor formula noi convingeri realiste alternative care reduce posibilitatea unui consum problematic de alcool. BIBLIOGRAFIE PROF. D.A JDANOU- Cartea sanatatii , Editura Medicala, Bucuresti. PROF. DR. IULIAN MINCU- Boli de metabolism si nutritie , Editura Medicala, Bucuresti 1986. IRINA HOLDEVICI.Psihoterapia cognitiv-comportamentala, Ed. Mar, Bucuresti, 2005 IRINA HOLDEVICI Psihanaliza si psihoterapii. Psihopatologie, scopuri, tehnici [Daniel Widlcher, Alain Braconnier], Ed. Trei, Bucureti, 2006

ALCOOLISMUL Consumul de alcool a aparut initial din motive practice(oficierea unor ceremonii religioase).Obtinerea alcoolului prin fermentare se produce spontan.Este de ajuns ca drojdiile, transportate in aer, sa intre in contact cu sucul unui fruct sau al unei plante. Alcoolul se regaseste sub o serie de forme,in functie de compozitia chimica.Cele mai cunoscute forme de alcool sunt:alc.metilic si alc.etilic.Alcoolul metilic(metanol)este cel mai simplu dintre tipurile de alcool si se utilizeaza ca dizolvant,anticongelant.Alc.etilic(etanol)este tipul de alc.care se regaseste in bauturile alcoolice. Bauturile alc.sunt acele bauturi ce contin alcool,in concentratii diferite.Ele se apreciaza in functie de tarie.Taria unei bauturi alc.determina si efectele sale asupra organismului.Tariaindica concentratia de alc.in brautura.Continutul de alc.:Bere-3-6% alc(facuta din cereale),vin 10-14% alc(struguri),gin,whisky,coniac,rom- 40-50% alc.(ametec

de cereale si fructe) Indigestia unei anumite cantitati de alc.este considerata a fi normala,daca acea cantitate corpul o poate elimina si care variaza in functie de greutatea corporala.Daca se depaseste aceasta cantitate persoana care consuma zilnic alc.se transforma in persoana alcoolica. Pe plan mondial s-au facut o serie de studii referitoare la cantitatea de alc.ce trebuie consumata in limite normale.In Suedia s-a ajuns la concluzia ca,consumul a 2 sticle de vin cu o anumita ocazie nu determina starea de betie.In Italia consumul mediu pe zi este considerat de a fi de 8 bauturi,consum care nu determina intalarea starii de betie;in Regatul Unit al M.B acest consum estimat a fi normal,de alc a fost estimat la maxim 11 bauturi servite cu o anumita ocazie. Cercetatorii americani au aratat ca,consumul de alc.de catre femei este considerat a fi normal,daca se consuma maxim 4 bauturi cu o anumita ocazie.Exista o statistica la tarile consumatoare de bauturi alc.realizata in functie de numarul de litri ce se consuma pe cap de locuitor.Astfel,pe primul loc se afla Portugalia-10 l,Luxemburg-9,8 l,Franta 9.5 l,Ungaria si Spania-8.88, Cehia-8,82,Danemarca-8.71,Germania si Austria cu 8.35l,Elvetia-8.11. Un studiu realizat de catre National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism a evidentiat ca cu cat cineva este mai tanar cand incepe sa foloseasca bauturile alc.cu atat risca sa abuzeze de alc sau sa devina alcoolic mai tarziu.Tinerii din studiu care incepusera sa bea inainte de a implinii 15 ani aveau un risc mai mare de 4 ori in a abuza de alcoolsi de 2 ori mai mare de a devenii alcoolici decat cei care incepusera la 21. Utilizarea alc.se face din nenumarate motive.Cercetatorii de la N.I.A.A.A au identificat motivele prezentela nivelul consumului de alcool(unele sunt legate de restrictia privind consumul de alcool): -un pahar de vin alb este foarte bun pentru o persoana care vrea sa bea mai putin alcool.Indiferent de bautura consumata(un pahar de vin alb.rosu, bere)acesta contine o anumita cantitate de alc: un paha vin alb-120g alc. -sunt ca un butoi de bere.Faptul ca persoana arata ca un butoi cu bere se datoreaza mancatului in exces care nu necesita un consum ridicat de bauturi alc. -chiar daca ma imbat,o sa-mi fac o cafea tare si o sa ma trezeasca.In functie de varsta, sex,nivelul de oxidare a alc.la niv. Sangelui este in jurul indicelui de alcoolemie de .015.In functie de cantitatea de alc. Ingerata, trezirea subiectului va fi mai rapida sau mai inceata. -consumul de alc.slabeste in greutate.Alc.nu contine grasimi, nu contine colesterol si are foarte putin sodiu astfel ca valoarea sa nutritiva este redusa;difera valorile nutritive in functie de cantitate,de bautura consumata.Cercetarile recente nu au evidentiat decato scadere vizibila in greutate sunt neclare, desi s-a constatat o crestere, o intensificare a arderilorla nivel metabolic.De asemenea s-a constatat ca,pe masura ce consumul de alc.creste, scade consumul de substante zaharoase. -alcoolismul este o problema ce se regaseste mai mult in campusurile universitare,in colegii,mai mult la tineri.Este o problema care cuprinde nu numai tinerii din campusuri,ci si adolescenti si copiii sub 14 ani.Intr-o cercetare efectuata-ESPAD,care se face odata la 4 ani in peste 30 de tari europene au relevat ca :88%din adolescentii de 16 ani au consumat bauturi alc.;52,1%au experimentat starea de ebrietate;din randul copiilor pana in 14 ani,55,5%au consumat bere si vin inainte de 14 ani, iar 15% bauturi alc tari,15% au experimentat starea de ebrietate. -oamenii care se abtin de la consumul de alc.,nu au alc.in sange.Organismul uman produce alc.instant in 24 de ore.In depistarea gradului de alcoolemie in sange exista un prag peste care alcoolemia in sange este periculoasa -barbatii si femeile care au aceiasi inaltime si aceiasi greutate pot consuma aceiasi cantitate de alc.Femeile suntprimele care sunt afectate de efectele alc.deoarece:dispun de foarte putin tesut adiposla nivel muscular, au mai putine enzime care metabolizeaza alc.,au fluctuatii hormonale datorate si ciclului menstrual. -este de ajuns o singura sorbitura de bautura alc,pentru ca femeia insarcinata sa nasca un copil

cu Sindromul Fetal Alcoolic.Cercetarile nu au relevat existenta Sindromului Fetal Alcoolic la femeile care au baut o cantitate mica de alc.In cantitati f mari, alc ingerat de femeia gravida lasa urme asupra fatului. -oamenii care tin la bautura sunt de invidiat.Oamenii care beau cant f.mari de alc.devenind intoxicati cu acesta au dezvoltat un anumit grad de toleranta,ceea ce indica in fapt existenta unui anumit grad de dependenta de alc. -alcoolismul si betia sunt acelasi lucru.Multi oameni care sutn beti nu sunt alcoolici,daca nu exista o anumita dependeta fata de alc.Totusi riscul de a se intoxica cu alcool este ridicat iar trecerea la alcoolism este rapida. Efectele alcoolului sunt diferite in fucntie de o serie de factori care trebuie luati in considerare: -cantitatea de alc.consumata.cu cat aceasta cantitate este mai mare,cu atat se produc mai multe efecte la nivelul organismului -greutatea corporala a persoanei.cand persoana este mai solida,efectele alcoolului sunt mai lente,datorita excesului de apa din tesuturi ce dizolva alcoolul -modul de ingerare:pe stomacul gol, in timpul mesei -alte substante introduse in organism:medicamente,droguri In functie de aceste indice,specialistii au stabilit urm.tipuri de consumatori: -persoane abstinentele sunt pers.care nu consuma nicioda alc. -simpli bautori,sunt persoanele care consuma zilnic intre 1-25 de ml de alc -bautori moderati-pers care consuma zilnic intre 26-75 ml alc -bautorii abuzivi se impart in : -persoanele care beau mult intre 76-100ml alc -pers care beau excesiv intre 101-150ml alc -bautorii de mare risc peste 150 ml alc/zi Drumul alcoolului odata ingerat la niv organismului parcurge caile bucale, apoi intra in stomac(unde o parte din el intra in sange de la niv stomacului,dar cea mai mare parte ajunge in intestine)apoi in intestine(alc patrunde in sange prin intermediul peretilor intestinali)ajunge apoi la inima ce pompeaza sangele la sistemul nervos,la ficat(alc este oxidat intro rata de . 05/ora si transformat in apa,dioxid de carbon si energie) Ingerareade alcool in organism la inceput provoaca un efect de relaxare de reducere a tensiunii de dezinhibare.Subiectul se simte extrovert,volubil;are o capacitate scazuta de concentrare,dificultati de reactionare prompta si o coordonare redusa.Aceste efecte sunt periculoase mai ales in cazul in care subiectul conduce masina. Pe termen scurt sau la simplii bautori si la cei moderati efectele alc.se manifesta pe urmatoarele directii:-iritarea stomacului si gastrita -tulburari de vedere: diplopie sau vedere dubla -lipsa coordonarii miscarilor si a echilibrului -lipsa coordonarii vorbirii exprimare greoaie neinteligibila balbaieli -somn si deprimare sau irascibilitate -greturi,varsaturi si dureri de cap -scaderea capacitatii de concentrare Pe termen lung sau la bautorii abuzivi efectele sunt f periculoase si afecteaza toate sistemele organismului uman: -la nivelul sistemului digestiv: ulcer gastrointestinal, inflamarea pancreasului, boli hepatice(hepatita alcoolica ciroza hepatica) -la nivelul sistemului respirator: laringita, bronsita pneumonie -la nivelul sistemului endocrin reproductiv:tulburari hormonale,scaderea libidoului;impotenta,tulburari ale ciclului menstrual la femei -la nivelul sistemului muscular:miopatii acute si cronice -la nivelul sistemului nervos: tremuratul mainilor, pleoapelor,limbii si muschilor gurii ai fetei crize de epilepsie si ale boli neurologice;

-la nivelul sistemului cardiovascular:hipertensiune arteriala si aritmii; -simptomatologie psihopatologica: lipsa de orientare spatio-temporala,tulburarialememoriei si sindrom paranoic,halucinatii alcoolice. Pe langa aceste efecte la nivelul organismului apar o serie de efecte la nivel social:ii scade randamentul la munca, se deterioreaza relatiile familiale,sociale;are loc o crestere de manifestare comportamentala spre violenta datorita cresterii agresivitatii Semnele care avertizeaza ca un anume individ poate ajunge alcoolic sunt: -consumul frecvent de alcool pentru a face fata problemelor zilnice -evitarea responsabilitatilor casnice sau a celor de la serviciu -certurile in familie din cauza bauturii -lipsa de respect fata de sine -promisiuni nerespectate de a se lasa de baut sau de a bea mai putin -pierderea memoriei:nu-si mai aduce aminte ce s-a intamplat cand este baut -se scuza canu se poate abtine sa nu bea -solicita membrilor familiei sa-l scuze cand a baut pe motiv ca este bolnav -invinuieste membrii familei pentru faptul ca bea Persoana alcoolica adopta urm.comportamente specifice: -bea la o anumita ora -are nevoie sa bea a 2 zi de dimineata -isi pierde vremea dupa programul de lucru -ascunde alcoolul -are pierderi de memorie in timp ce bea sau dupa ce a baut -devine furios, intristat sau iritat dupa ce a baut -se simte vinovat sau deprimat din cauza comportamentului sau cand bea -evita prietenii sau activitatile sociale din cauza alcoolului -afecteaza comnportamentul celorlalti din familie -se plange de schimbari fizice precum : scaderea in greutate,insomnia,accidente -se scuza cand bea de nevoie Toata familia sufera cand alcoolismul este prezent.Chiar daca cel alcoolic se lasa de baut, problemele nu dispar: -probleme financiare -vinovatia:copii adesea se simt vinovati,gandindu-se ca ei sunt responsabili pentru faptul ca parintii lor beau -stinghereala:copiii sunt adesea stingheriti de faptul ca parintii lor beau.ei isi ascund sentimentele si emotiile si de multeori nu se destanuie nici celui mai bun prieten -nemultumirea:un alcoolic este f.capricios. -delicventa juvenila: copiii cu parinti alcoolici pot reactiona fugind de la scoala si adesea pot devenii si ei alcoolici Interventia in cazul alcoolicilor ar trebuia sa se tina seama daca alcoolismul este asociat cu alte substante cum ar fi:benzodiazepinele(caz in care se accentueaza efectele antidepresive),cu antidepresivele(caz in care cresc efectele secundare ale acestora),cu barbituricele(caz in care se poate ajunge la starea de coma si chiar moarte),cu antihistaminice(caz in care are loc alterarea functiei motrice si/sau mentale),cu aspirina(caz in care se sporeste efectul ulcerogen al acesteia) In functie de informatiile avut, programul de interventie are urmatoarele strategii: -adunarea de informatii exacte si un permanent dialog cu subiectul -dezvoltarea capacitatilor afective si sociale -munca cu anturajul(fam,[parintii) -cautarea unor alternative la consumul de alc. -aprecierea cat mai exacta a valorilor -actiuni sociale

ALCOOLISMUL
CUPRINS
Istoric....................................................................................................................................3 Capitolul I. Aspecte teoretice privind consumul de alcool.......6 1.1. Ce este alcoolismulul?........................................................................................6 1.2. Formele clinice ale alcoolismului.......................................................................7 1.3. Stadialitatea alcoolismului..................................................................................7 1.4 Clasificarea alcoolicilor...................................9 1.5. Teorii explicative i factorii predispozani ai alcoolismului.............................10 1.6 Motivaii in justificarea consumului de alcool...........................27 1.7 Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului....28 1.8 Efectele consumului de alcool asupra personalitii..................................29 1.9. Practica asistentului social cu persoanele dependente de alcool...31 Capitolul II. Capitolul III. .....................................................................................63 Comunicare si preventie....................................................................................................69 Bibliografie..........................................................................................................................75 2

ISTORIC
In ultima vreme, interesul pentru abordarea problematicii consumului de alcool in randul tinerilor a sporit considerabil, concretizandu-se in derularea a numeroase programe de prevenire a consumului de alcool, dezvoltarea serviciilor de asisten destinate consumatorilor, a politicilor antialcool, i nu in ultimul rand dezvoltarea, modificarea sau completarea cadrului legislativ. Exist o multitudine de modele explicative ale adiciei, de patternuri de consum, de abordare a consumatorului, de modele de tratament mai eficiente sau mai puin eficiente, ins un singur lucru nu trebuie pierdut din vedere, i anume c, cel mai adesea consumul apare pe un teren vulnerabil, fie c este vorba de o comunitate dezorientat cultural, spiritual, fie c este vorba de o familie dezintegrat, fie c este vorba de insi persoana care se afl in ipostaza de a-i cuta identitatea sau de a refuza o realitate in care nu se simte integrat. Acest lucru se explic prin faptul c avem de-a face cu o dinamic a patternurilor de consum i a factorilor biologici, psihologici i socioculturali, care genereaz noi modele de consum, comportamente i atitudini care deja nu mai pot fi explicate integral prin prisma teoriilor existente. Cu siguran iniierea consumului ine de o serie de factori predispozani, genetici, psihologici, socioculturali i de interaciunea dintre mediu, procesul de invare, procesul de socializare i expectane. Aceti factori au fost abordai in teorii, fie individual, in teorii i modele pariale, fie integrat, in teorii i modele integrative, comprehensive. Cert este c toate aceste teorii i modele se refer la cauzalitate, ceea ce sugereaz c fenomenul este destul de complex ca s poat fi explicat prin puine teorii. Numeroase studii au identificat o varietate de factori care explic consumul de alcool, de la un nivel micro-psihologic, la un nivel sociopsihologic, sau macro-sociologic. Variabilele psihologice asociate cu consumul de alcool includ valori i expectane, controlul perceput, depresia, impulsivitatea, stima de sine, atitudinile, deviana, dependena, anxietatea i alte trsturi cognitiv-emoionale. La nivel socio-psihologic s-au identificat caiva factori care coreleaz cu motivaia de a consuma alcool: compatibilitatea valorilor dintre prini-prieteni, relativa influen a persoanelor semnificative, suportul i controlul parental, aprobarea prietenilor, modele de devian, consumul in familie sau intre egali. Ideal este un cadru teoretic care s ofere integrarea sistematic a mai multor teorii i rezultate privind motivaia de a consuma alcool. 3 Cercetarea fenomenului consumului de alcool in randul tinerilor i a motivelor care stau la baza acestuia constituie o tem de cercetare prioritar in Romania, din puin dou

motive: in primul rand creterea numrului de consumatori intr-o perioad relativ scurt de timp, in al doilea rand insuficiena cercetrilor realizate in acest domeniu la noi in ar, inand cont de complexitatea unui fenomen pentru care datele epidemiologice nu sunt suficiente pentru adoptarea unor politici adecvate contextului socio-cultural al rii noastre. 4

CAPITOLUL I
ALCOOLUL In chimie, alcool este orice compus organic hidroxilici cu grup func ional hidroxil (-OH) care este legata de un atom de carbon saturat, in starea de hibridizare sp3. Grupa hidroxil poate fi legata de o catena saturata, din partea saturata a catenei unei alchene, sau de catena laterala a unei hidrocarburi aromatice. Formula general pentru un alcool simplu, aciclic, este CnH2n+2OH. In limbajul curent, termenul de alcool se refer aproape intotdeauna la etanol, cunoscut i ca alcool de cereale, i deseori la orice butur care conine etanol (vezi butur alcoolic). Acest sens st la baza termenului de alcoolism (dependen de alcool). Reinerea de a nu consuma alccol (abstinen ), iar legea din SUA din anii 1900 de interzicere a consumului de alcool (prohibi ie ). Ca medicament, etanolul este cunoscut ca avand un efect depresiv, care scade acuitatea reflexelor sistemului nervos central. Alte forme de alcool sunt de obicei denumite cu un adjectiv de rigoare, precum alcool izopropilic sau prin sufixul -ol, ca in izopropanol. Cuprins 1 Structur o 1.1 Alcooli primari, secundari i ter iari o 1.2 Alcooli satura i, nesatura i i aromatici o 1.3 Monoalcooli i polialcooli o 1.4 Metanol i etanol 2 Utilizri 3 Surse 5 4 Nomenclatur o 4.1 Nume sistematice o 4.2 Etimologie 5 Propriet i fizice i chimice 6 Toxicitate 7 Prepararea alcoolilor o 7.1 Laborator o 7.2 Industrie 8 Reac ii ale alcoolilor o 8.1 Deprotonare o 8.2 Substitu ie nucleofilic o 8.3 Deshidratare o 8.4 Esterificare o 8.5 Oxidare 9 Vezi i 10 Bibliografie 11 Legturi externe Structur 6 Grupa func ional a unui alcool este grupa hidroxil legat de un atom de carbon hibridizat sp3. Astfel se poate spune c alcoolii sunt derivai ai apei, cu o grupare alchil inlocuind un hidrogen. Dac o grupare arileste prezent in locul uneia alchil, compusul se numete fenol. De asemenea, dac grupa hidroxil este legat de un carbon

hibridizat sp2 dintr-o grup alchenil, compusul de numete enol. Oxigenul dintr-un alcool face un unghi de aproximativ 109 (c.f. 104,5 in ap) i dou perechi de electroni libere. Legtura O-H din metanol (CH3OH) are o lungime de aproximativ 96 picometri. Alcooli primari, secundari si teriari Exist trei mari categorii de alcooli- 'primari' (1), 'secundari' (2) i 'teriari' (3), bazate pe numrul de carboni de care este legat carbonul C-OH (evideniat cu rou). Metanolul este cel mai simplu alcool primar. Cel mai simplu alcool secundar este izopropanol(propan-2-ol) i cel mai simplu alcool teriar este ter-butanol (2metilpropan-2-ol). Alcooli saturai, nesaturai i aromatici Dup natura radicalilor de care se leag grupa funcional hidroxil, alcooli pot fi saturai (provenii de la alcani), nesaturai (provenii de la alchene sau alchine) sau aromatici (provenii de la arene). 7 Alcool normal butilic Alcool alilic Alcool benzilic Monoalcooli i polialcooli Alcoolii se mai pot clasifica i dup numrul de grupe hidroxil coninute in molecul. Astfel, exist monoalcooli, cu o singur grup hidroxil (toi cei prezentai mai sus sunt monoalcooli), i polialcooli, cu mai mult de o grup hidroxil. Etandiol (1,2 dihidroxoetan) 1,2,3 Propantriol Metanol i etanol Cei mai simpli i cei mai folosii alcooli sunt metanolul i etanolul (numele comune sunt alcool metilic i alcool etilic), care au structurile de mai sus. Metanolul se obinea in trecut prin distilarea lemnului, de aceea se numea alcool de lemn". In prezent, este o substan chimic la indemana oricui, care se produce prin reacia la presiune a monoxidului de carbon cu hidrogenul. In limbajul colocvial, termenul de alcool" denumete deseori etanolul sau alcool de cereale". Spirtul metilat, numit i "spirt medicinal", este o form de etanol devenit necomestibil prin adugarea de metanol i colorani de regul albastru de metil. Pe lang utilizarea principal in buturile alcoolice, etanolul este folosit (dei foarte bine controlat) drept solvent industrial i materie prim. Utilizri Alcoolii sunt folosii la scar larg in industrie i tiin, drept reactani, solveni combustibili. Etanolul i metanolul pot arde creand mai puine substane nocive decat benzina sau motorina. Datorit toxicitii sczute i capacitii de a dizolva 8 substane nepolare, etanolul este folosit deseori ca solvent in medicamente, parfumuri i esene vegetale, precum vanilia. In sinteza organic, alcoolii apar deseori ca intermediari adaptabili. Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent in buturi dup fermentaie pentru a evidenia aromele sau pentru a induce intoxicarea euforic numit "beie". Utilizarea etanolului pentru acest scop este interzis in unele jurisdicii. In asemenea cazuri de consum, alcoolul este un drog psihoactiv, cu un potenial imediat de supradoz, otrvire i dependen fiziologic (tiut ca alcoolism). Alcoolismul a devenit una dintre cele mai comune cauze de dependen (poate dup cafein) din lume. Dependena fiziologic cauzat de alcoolism inseamn c persoana dependent trece prin sevraj (sub forma unei dureri de cap cunoscut ca "mahmureal," unei anxieti crescute, tiut ca "friguri" i oboseal sau probleme cu somnul) la incetarea sau descreterea folosirii. Surse Muli alcooli pot fi creai prin fermentaie a fructelor sau cerealelor cu drojdie, dar doar etanolul este produs comercial in acest fel, in principal pentru combustibil i buturi. Ali alcooli sunt in general produi pe cale sintetic din gaze naturale, petrol sau crbune, de exemplu prin hidratarea acid a alchenelor.

Nomenclatur Nume sistematice In sistemul IUPAC, numele alcanului primete ca sufix "ol", ca, de exemplu, "metanol" i "etanol". Cand este necesar, poziia grupei hidroxil este indicat prin plasarea unui numr intre numele catenei i sufixul "ol": propan-1ol pentru CH3CH2CH2OH, propan-2-olpentru CH3CH(OH)CH3. Uneori, numrul de poziie este scris in faa denumirii: 1-propanol i 2-propanol. Dac este prezent un grup de prioritate mai mare (precum o aldehid, ceton sau acid carboxilic), atunci este necesar s 9 se specifice i poziia acestora. De exemplu, 1-hidroxi-2-propanon pentru CH3COCH2OH. Iat cateva exemple de alcooli simpli cu modele de denumire: Numele comune ale alcoolilor apar de obicei prin preluarea numelui radicalului alchil de baz i adugarea cuvantului alcool", de exemplu metil alcohol, etil alcool sau ter -butil alcool. Propil alcoolul poate fi n-propil alcool sau isopropil alcool, depinzand de poziia la care este legat hidroxilul, respectiv carbonul 1 sau carbonul 2. Isopropil alcoolul este nuimt ocazional i sec-propil alcool. Dup cum s-a menionat mai sus, alcoolii sunt clasificai ca fiind primari (1), secundari (2) sau teriari (3), iar numele comune arat acest lucru prin preficul radicalului alchil. De exemplu, (CH3)3COH este un alcool teriar i este numit comun terbutil alcool. Acesta s-ar numi 2-metilpropan-2-ol conform regulilor UICPA, indicand un lan de propan ce are grupele metil i hidroxil legate de carbonul din mijloc (al doilea). Un alcool cu dou grupri hidroxil este in general numit "glicol", de exemplu HOCH2CH2-OH este etilen glicol. Numele UICPA este etan-1,2-diol, "diol" indicand cele dou grupe hidroxil, iar 1,2 indicand poziiile la care sunt legate ele. Glicolii geminali (care au hidroxilii legai la un acelai atom de carbon), precum etan-1,1-diol, sunt de obicei instabili. Pentru trei sau patru grupe, se folosesc sufixele "triol" i "tetraol". 10 Etimologie Cuvantul alcool" provine aproape sigur din limba arab (prefixul al-" fiind articolul hotrat arabic); in orice caz, originea precis este nesigur. A fost introdus in Europa, impreun cu arta distilrii i cu substana insi, in aproximativ secolul XII de ctre diferii autori europeni care traduceau i popularizau descoperirile alchimitilor islamici. O teorie popular, gsit in multe dicionare, este c provine din = ALKHL = al-kuhul, la inceput acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfur de stibiu Sb2S3 folosit ca antiseptic i machiaj pentru ochi. Pudra este preparat prin sublimarea unui mineral natural, stibnit, intr-un vas inchis. Conform acestei teorii, inelesul cuvantului alkuhul ar fi fost extins mai intai pentru substanele distilate in general, iar apoi restrans doar pentru etanol. Aceast etimologie circul in Anglia cel puin din 1672 (DEO). Oricum, aceast derivare nu este intru totul acceptat, deoarece cuvantul arabic curent pentru alcool, = ALKHWL = al???, nu deriv din al-kuhul. Coranul, in versetele 37:47, folosete cuvantul = ALGhWL = al-ghawl insemnand "spirit" ("fiin spiritual") sau "demon" cu sensul de "lucrul care d vinului tria". Cuvantul alghawl a dus la apariia cuvantului englez "ghoul" (creatur imaginar care mnanc persoane moarte; vampir), i numele stelei Algol. Conform unei a doua teorii, etimologia popular i scrierea cuvantului alcool" nu ar fi aprut datorit generalizrii cuvantului ALKHL, ci confuziei alchimitilor i autorilor occidentali a cuvintelor ALKHL i ALGhWL, care au fost intr-adevr traduse in multe feluri greit. Proprieti fizice i chimice

Gruparea hidroxil face ca, in general, alcoolul s fie molecul polar. Acele grupri pot forma legturi de hidrogen una cu alta i cu ali compui. La alcooli exist dou 11 posibiliti de dizolvare: tendina grupei polare -OH de a il face solubil in ap i cea a catenei laterale de a i se opune. De aceea, metanolul, etanolul i propanolul sunt solubile in ap deoarece influena gruprii hidroxil este mai puternic decat cea a catenei. Butanolul, cu patru carboni in caten, este moderat solubil datorit echilibrului dintre cele dou tendine. Alcoolii cu cinci sau mai muli carboni (pentanol sau mai mari) sunt insolubili in ap datorit dominrii catenei laterale. Datorit legturii de hidrogen, alcoolii tind s aib puncte de fierbere mai ridicate fa de hidrocarburi i eteri. Toi alcoolii simpli sunt solubili in solveni organici. Legturile de hidrogen arat c alcoolii pot fi folosii ca solveni protici. Orbitalul dielectronic al oxigenului hidroxilului formeaz alcoolii nucleofili. Alcoolii, ca i apa, pot avea fie proprieti acide, fie bazice la gruparea O-H. Cu un pKa de in jur de 16-19, sunt uor mai puin acizi decat apa, dar sunt capabili s recioneze cu baze puternice precum hidrur de sodiu sau cu metale reactive precum sodiul. Srurile care rezult se numesc alcoxizi, avand formula general RO- M+. Alcoolii legai de nuclee benzenice au o aciditate mai sczut (un pKa in jur de 10). Gruprile care iau electroni particip la creterea aciditii alcoolilor. De exemple, paranitro fenolul are un pKa de 7,15. Oxigenul are un orbital dielectronic pe ultimul strat, ceea ce face alcoolul slab bazic in prezena unor acizi tari, preum acidul sulfuric. De exemplu, cu metanol: Alcoolii pot fi de asemenea supui oxidrii pentru a forma aldehide, cetone sau acizi organici, sau pot fi deshidratai pentru a formaalchene. Pot 12 reaciona pentru formarea deesteri i pot fi supui (dac sunt mai intai activai) reaciilor de substituie nucleofilic. Pentru mai multe detalii, vezi seciunea #Reacii ale alcoolilor. Toxicitate Etanolul a fost consumat de oameni inc din preistorie sub forma buturilor alcoolice, pentru o varietate de motive: igienice, alimentare, medicinale, religioase, distractive. Dei consumul rar de etanol in cantiti mici nu are efecte negative, ci dimpotriv, dozele mai mari duc la starea numit "ebrietate" sau intoxicare i, depinzand de doz i de regularitatea consumului, poate cauza probleme respiratorii acute sau decesul, iar ingestia cronic are repercusiuni medicale grave. Ali alcooli sunt mult mai otrvitori decat etanolul, in mare parte pentru c dureaz mai mult pan s fie metabolizai, iar nu de puine ori metabolismul lor duce la apariia unor substane mai toxice. Metanolul, sau alcoolul de lemn, de exemplu, este oxidat de enzime inficat i duce la crearea formaldehidei, care poate cauza orbirea sau moartea. Un tratament eficient pentru prevenirea toxicitii cu formaldehid dup ingestia de metanol este administrarea de etanol. Aceasta va preveni transformarea metanolului in formaldehid, iar formaldehida existent va fi covertit in acid formic i eliminat prin excreieinainte de a provoca vreun ru. Prepararea alcoolilor Laborator Exist mai multe metode pentru prepararea alcoolilor in laborator. Compusii halogenati alifatici reacioneaz cu hidroxidul de sodiu sau hidroxid de potasiu, obinandu-se astfel alcooli Aldehideele sau cetonele sunt reduse cu borohidrur de sodiu sau hidroborat de litiu la alcooli. 13 Alchenele aditioneaza apa, intr-un mediu acid, folosind drept catalizator acid sulfuric concentrat.

Formarea unui alcool secundar prin reducere i hidratare: Industrie Industrial, alcoolii se obin in mai multe feluri. prin fermentaie folosind glucoz produs de zahr, obinand hidroliza amidonului, in prezena drojdiei i a unei temperaturi de sub 37 C pentru producerea etanolului. Prin hidratare direct: folosind eten sau alte alchene, cu un catalizator de acid fosforic, la temperatur i presiune mari. Metanolul este produs din vapori de ap: este creat din gaz sintetizat, unde monoxidul de carbon i doi echivaleni ai hidrogenului sunt combinai pentru producerea metanolului, folosind drept catalizatori cupru, oxid de zinc i oxid de aluminiu la 250 C i o presiune de 50-100 atm. Reacii ale alcoolilor Deprotonare Alcoolii se pot comporta ca acizi slabi, supui deprotonrii. Reacia de cedare a protonilor pentru a produce o sare alcoxidic este fcut fie cu o baz tare, precum hidrur de sodiu sau n-butillitiu, fie cu sodiu sau potasiu. 2 R-OH + 2 NaH 2 R-O-Na+ + H2 2 R-OH + 2Na 2R-ONa+ ex. 2 CH3CH2-OH + 2 Na 2 CH3-CH2-ONa+ 14 Apa este similar in pKa cu muli alcooli, deci cu hidroxid de sodiu apare un echilibru de obicei deplasat spre stanga: R-OH + NaOH R-O-Na+ + H2O (echilibru la stanga) Totui, trebuie observat c bazele folosite la deprotonarea alcoolilor sunt tari. Bazele folosite i alcoxizii obinui sunt reactani chimici foarte sensibili la umezeal. Substituie nucleofilic Gruparea OH nu este o grup care se desprinde uor in reaciile de substituie nucleofilic, aa c alcooli neutri nu iau parte la aceste reacii. Totui, dac oxigenul este intai protonat pentru a forma ROH2 +, gruparea care pleac (ap) este mult mai stabil, iar substituia poate avea loc. De exemplu, alcoolii teriari reacioneaz cu acidul clorhidric pentru a produce halogenuri alchilice teriare, unde gruparea hidroxil este inlocuit de un atom de clor. Dac se dorete ca un alcool primar sau secundar s reacioneze cu acidul clorhidric, este nevoie de un activator precum clorura de zinc. Alternativ, conversia poate fi fcut folosind clorur de tionil. Alcoolii pot de asemenea fi convertii in bromuri alchilice folosind acid hidrobromic sau tribromur de fosfor, de exemplu: 3 R-OH + PBr3 3 RBr + H3PO3 In deoxigenarea Barton-McCombie, un alcool este deoxigenat intr-un alcan cu complex hibrid tributiltin sau trimetimboran intr-o reacie de substituie a radicalului. 15 Deshidratare Alcoolii sunt substane nucleofilice, seci ROH2 + poate reaciona cu ROH pentru a produce eteri i ap intr-o reacie de deshidratare, dei aceasta este rareori folosit, cu excepia fabricrii dietil eterului. Mai folositoare este reacia de eliminare a alcoolilor pentru a produce alchene. Reacia urmeaz regula lui Zaitsev, care spune c cea mai stabil alchen se formeaz. Alcooli teriari se transform uor la temperatura camerei, dar cei primari au nevoie de temperaturi mai ridicate. Aceasta este o diagram a deshidratrii acide a etanolului pentru a produce eten: Esterificare

Pentru a forma esteri dintr-un alcool i un acid carboxilic, reacia, numit esterificare Fischer, este de obicei realizat cu ajutorul unui catalizator de acid sulfuric concentrat: R-OH + R'-COOH R'-COOR + H2O Pentru ca echilibrul s fie deplasat la dreapta i s se obin un randament mare de transformare in ester, apa este eliminat, fie printr-un exces de H2SO4, fie prin folosirea aparatului Dean-Stark. Esterii mai pot fi obinui i prin reacia unui alcool cu o clorur acid in prezena unei baze precum piridina. Alte tipuri de esteri sunt preparai similar - de exemplu, esterii tosil (tosilai) sunt obinui prin reacia unui alcool cu clorur de p-toluensulfonil in piridin. Oxidare Alcoolii primari se transform de obicei in aldehide sau acizi carboxilici prin oxidare organic, pe cand alcoolii secundari se transform in cetone. In mod tradiional, se 16 folosesc oxidani puternici, precum ionul dicromat sau permanganatul de potasiu in mediu acid, de exemplu: 3 CH3-CH(-OH)-CH3 + K2Cr2O7 + 4 H2SO4 3 CH3-C(=O)-CH3 + Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 7 H2O De multe ori in prepararea aldehidelor aceti reactani reprezint o problem, deoarece supra-oxideaz acidul carboxilic. Pentru ca aceasta s se evite, ali reactani sunt preferai, cum ar fi clorocromat de piridin, periodinan Dess-Martin, acid 2-iodoxibenzoic sau metode precum oxidarea Swern. Alcoolii teriari rezist oxidrii, dar pot fi oxidai de reactani precum 2,3-dicloro5,6-diciano-1,4-benzoquinon.

Alcoolismul - complicatii somatice

Consecintele medicale ale uzului de alcool reprezinta una dintre cele mai importante probleme de sanatate publica. Alcoolul are efecte directe deosebit de importante asupra diferitelor organe si tesuturi. La consumatorii cronici de alcool apar importante modificari fiziologice si morfologice ce se manifesta printr- un raspuns anormal la alcool, medicamente, toxine si chiar la nutrientii obisnuiti. Aproape toate tesuturile si organele sunt vulnerabile la efectele alcoolului. 17 Aproape toate consecintele medicale ale uzului de alcool sunt reversibile odata cu abstinenta. Complicatiile neurologice ale consumului de alcool. Dementa alcoolica Este impropriu denumita ca atare dupa unii autori intrucat este datorata, pe langa efectul toxic direct al alcoolului, unor multiple deficiente nutritionale si vitaminice induse de alcoolismul cronic, ca si unor repetate traumatisme cranio - cerebrale. Apare la alcoolicii cronici (fosti heavy - drinkers) dupa multi ani de degradare si marginalizare sociala. Accident vascular cerebral Cele mai frecvente accidente vasculare cerebrale la alcoolici sunt de natura hemoragica, embolica si trombotica si se datoreaza prezentei hipertensiunii, dislipidemiei, bolii aterosclerotice si/sau coagulopatiilor. Prezeta unei coagulopatii poate sa fie de asemenea responsabila pentru incidenta crescuta a hematoamelor subdurale la cei ce sufera un traumatism cranio-cerebral.

Crizele epileptice simptomatice (rum fits) Crizele comitiale legate de uzul de alcool sunt de obicei generalizate, apar fara aura, la scurt timp (6 - 8 ore) dupa intreruperea uzului si pot aunta instalarea sevrajului. Uzul cronic de alcool si intreruperile repetate ale acestuia duc la scaderea pragului de aparitie al crizelor comitiale. Riscul crizelor comitiale este proportional cu cantitatea de alcool administrata. 18 Tulburari cerebeloase Intoxicatia alcoolica duce la tulburari de coordonare si modifica abilitatile motorii tulburari de echilibru. Neuropatia periferica alcoolica Cauza neuropatiei alcoolice este inca dezbatuta. Se presupune ca include atat actiunea directa asupra fibrei nervoase cat si actiunea indirecta prin nutritie deficitara. In cazuri severe pot fi afectati nervii care regleaza functiile interne ale corpului. Simptomatologia poate include : amorteli, durere la nivelul membrelor, slabiciune musculara, crampe musculare, intoleranta la caldura, mai ales dupa exercitii fizice, impotenta la barbati, incontinenta urinara, dificultati la urinat, constipatie, diaree, greata, varsaturi etc. Ambliopia alcoolica Aceasta afectiune poate apare la persoanele cu uz cronic de alcool. Simptomatologia include tulburari de vedere, inclusiv scotoame si scaderea acuitatii vizuale incepand cu portiunea centrala a campului vizual. Tulburarea este cauzata de efectul toxic al alcoolului la nivelul nervului optic, ducand la neuropatia optica. Deoarece alcoolul genereaza depletia intregului corp de nutrienti, ambliopia alcoolica este legata de deficitul de tiamina, ceea ce duce la lezarea nervului optic. Ambliopia alcoolica este reversibila daca se trateaza cu dieta adecvata si multivitamine, in special tiamina (vitamina B1). Netratata duce la leziuni ireversibile ale nervului optic si pierderea vederii. Complicatiile gastro - intestinale ale consumului de alcool. Efectele alcoolului asupra ficatului Toxicitatea alcoolului asupra ficatului se datoreaza utilizarii preferentiale a alcoolului de catre celulele hepatice ca si "combustibil preferat". Chiar si o cantitate mica de alcool perturba gluconeogeneza si duce la suntarea metabolizarii unor cantitati de carbohidrati in grasimi. Deteriorarea hepatica incepe cu transformarea steatozica a ficatului (ce are loc la prezenta unor nivele constante de alcool in sange de 80mg / dl), urmata de 19 hepatita alcoolica si de fibroza perivenulara si in ultima faza de catre ciroza. Utilizarea cronica de alcool exacerbeaza hepatita infectioasa si interfera cu succesul tratamentului. Combinatia dintre alcoolism si hepatita C cauzeaza cresterea toxicitatii hepatice la nivele superioare celor asteptate simplului efect aditiv al celor doua. Efectele alcoolului asupra stomacului Alcoolul favorizeaza colonizarea stomacului cu bacilul Helicobacter Pilory. Acesta produce amoniac si favorizeaza astfel colonizarea bacteriana ce duce la gastrita si ulcer - in special asociate cu consumul de vin si bere. Prin urmare, desi alcoolul cauzeaza gastrita hemoragica, nu este direct responsabil de aparitia bolii ulceroase. Alcoolul poate actiona concomitent cuHelicobacter Pilory la intarzierea vindecarii si la agravarea unui ulcer deja prezent. Alcoolul este responsabil de o incidenta crescuta a refluxului esofagian si a perturbarii peristalticii normale secundar neuropatiei autonome. Concentratiile crescute de alcool in sange duc la o evacuare gastrica intarziata a bolului solid si la o accelerare a evacuarii portiunii lichide din bolul alimentar. 20 Efectele alcoolului asupra intestinului subtire

Intestinul subtire este expus la concentratii ridicate de alcool in timpul uzului de alcool. Acest fapt duce la schimbari in structura celulara, metabolismul si circulatia intestinului subtire. Alcoolul predispune la eroziunea hemoragica a vililor intestinali si la duodenita. Acestea, in combinatie cu accelerarea motilitatii, cauzeaza deficienta absorbtiei unor importanti nutrienti ce pot duce la o varietate de afectiuni medicale. Efectele alcoolului asupra colonului Hipertensiunea portala datorata disfunctiei hepatice, poate duce la aparitia hemoroizilor. Alcoolul de asemenea cauzeaza scaderea activitatii non-propulsive colonice si cresterea motilitatii propulsive, ceea poate exacerba boala hemoroidala. Efectele alcoolului asupra pancreasului Alcoolul poate cauza scaderea enzimelor pancreatice datorita fragilitatii structurilor de stocare celulare. Acest fenomen se traduce prin inflamatia peretelui ductal ce blocheaza ductul pancreatic si conduce astfel la stimularea productiei enzimatice. Combinatia acestor procese duce la aparitia pancreatitei cronice si acute. Prin episoade recurente de pancreatita ce se manifesta prin insuficienta exocrina si endocrina, se poate ajunge la diabet zaharat, absorbtia deficitara si deficienta de vitamine liposolubile (A, D, D2, E, K, F). 21 Complicatiile cardio-vasculare ale consumului de alcool. Modificarile cardiace datorate consumului de alcool 25 % dintre pacientii cu uz cronic de alcool prezinta o forma de boala cardiovasculara. Patogeneza este, in primul rand, datorata pe seama toxicitatii alcoolului asupra fibrei musculare striate ce duce la inflamatia musculaturii cardiace, cardiomiopatie, aritmii si anomalii ale ventricului stang. In afara efectului toxic direct, exista o afectare secundara rezultata din hipertensiunea indusa de alcool si din modificarile lipidelor sangvine ce contribuie semnificativ la morbiditatea cardiovasculara. De exemplu, arteriopatia coronariana este de sase ori mai frecventa la alcoolici si cauzeaza o exacerbare a mortalitatii cu 20 % mai mare. In timpul sevrajului alcoolic, toate problemele cardiace si anomaliile electrocardiografice se exacerbeaza si de asemenea pot aparea noi semne si simptome. Raspunsul cardiac la alcool reflecta fiziologia individuala, rata de consum si cantitatea de alcool ingerat. La cei cu disfunctie ventriculara stanga predomina efectele inhibitorii ale alcoolului ce cauzeaza o scadere a fractiei de ejectie. Alcoolul de asemenea modifica 22 circulatia sangvina locala : el tinde sa creasca irigarea pielii, irigarea splanhnica si miocardica si reduce circulatia in teritoriul cerebral, muscular, pancreatic si la nivelul membrelor. Cardiomiopatia alcoolica Cardiomiopatia reprezinta afectarea miocardului (muschiului inimii). Dependenta alcoolica poate duce la doua tipuri de disfunctii cardiace : tiamin - dependenta (boala beriberi alcoolica) sau tiamin - independenta (cardiomiopatia alcoolica). Fiziopatologia cardiomiopatiei alcoolice este inca necunoscuta. La cei cu uz cronic de alcool (de obicei mai mult de 10 ani de consum) se intalneste frecvent hipertrofia miocardica si grade variate de fibroza miocardica si perivasculara. Cel mai frecvent simptom este dispneea urmata de tuse, in special nocturna. Alte simptome comune frecvent intalnite sunt : oboseala (ce reflecta o fractie de ejectie scazuta si fixa), palpitatii asociate aritmiilor, anorexia, edemul si discomfortul 23 abdominal cauzat de congestia hepatica si intestinala. Pe masura ce boala progreseaza se instaleaza casexia cardiaca desi initial pierderea in greutate este mascata de edeme. Tensiunea arteriala este de multe ori in limite normale sau scazuta. Ecocardiografia va releva cardiomiopatia dilatativa iar modificarile electrocardiografice nu sunt specifice. Cardiomiopatia alcoolica este in general ireversibila cu toate ca o ameliorare a

simptomelor poate fi obtinuta prin abstinenta. Boala Beriberi este o cauza rara de afectare cardiaca la alcoolici si este recunoscuta ca si cardiomiopatie tiamin - dependenta. Aceasta boala se caracterizeaza prin cardiomegalie, circulatie hiperdinamica, congestie circulatorie si reversibilitate la administrarea de tiamina. Sindromul toxic cardiac datorat consumului de alcool Acest sindrom consta in perturbarea ritmului sau a conducerii cardiace (in special tahicardii supraventriculare), asociata cu un consum masiv de alcool la persoane fara alte tulburari (boli) cardiace preexistente. Cea mai frecventa aritmie este fibrilatia atriala ce se converteste spontan la ritm sinusal intr-o perioada de 24 de ore. Sindromul este recurent, dar evolutia sa este benigna iar tratamentul antiaritmic nu este de obicei necesar. Mecanismul de aparitie a sindromului toxic cardiac nu este pe deplin elucidat, dar ipotezele existente includ secretia excesiva de epinefrina si norepinefrina, cresterea nivelului sanguin de acizi grasi si actiunea indirecta a acetaldehidei (metabolitul primar al alcoolului). Hipertensiunea datorata consumului de alcool In urma uzului de alcool pot rezulta cresteri usoare ale nivelului tensiunii arteriale, in special daca tensiunea variaza de-a lungul timpului. O cantitate de 1g / kgc / zi alcool, timp de 5 zile, este suficienta pentru o crestere semnificativa a tensiunii arteriale, in special la persoanele deja hipertensive. Hipertensiunea apare frecvent in sevrajul alcoolic, chiar si la cei fara istoric de hipertensiune si poate constitui o complicatie serioasa a acestuia. Tipul de bautura alcoolica consumat, rasa si varsta pot influenta impactul consumului de alcool asupra tensiunii arteriale. 24 De exemplu, consumul de bere, vin, sake si whiskey sunt mai frecvent asociate cu cresterea tensiunii arteriale. De asemenea persoanele cu varste peste 50 de ani sunt mai susceptibile la efectele alcoolului asupra tensiunii arteriale. Efectele alcoolului asupra nivelului de colesterol Hiperlipidemia este rezultatul lipogenezei accentuate prin oxidarea alcoolului. Celula hepatica utilizeaza preferential alcoolul ca si combustibil in locul lipidelor, ceea ce duce la acumularea lipidelor in ficat si la secretia lor ulterioara in circulatie. Pe masura ce uzul de alcool conduce la alterare hepatica, disfunctia secretorie a ficatului poate conduce la efecul opus, respectiv la malnutritie si casexie (stare generala proasta a organismului, care se manifesta prin tulburarea functiilor organismului, prin slabire si anemie extrema, etc.).

Complicatiile metabolice datorate consumului de alcool

Glucoza Alcoolul duce la anomalii ale reglarii metabolismului carbohidratilor prin disfunctie hepatica si pancreatica. Scaderea sensibilitatii tesuturilor la insulina in timpul sevrajului alcoolic si scaderea raspunsului la insulina in timpul consumului alcoolic acut pot duce la nivele ale glucozei in sange fie foarte scazute, fie foarte ridicate. Acidoza lactica alcoolica sau cetoacidoza caracterizata prin greata, voma, dureri abdominale si niveluri anormale ale glucoziei sangvine poate sa apara ca urmare a perturbarii echilibrului hidroelectrolitic prin scaderea Na, K, Mg, Ca si P. Proteinele Alcoolul duce la atrofie cerebrala prin scaderea sintezei de proteine cerebrale. Desi efectele asupra sintezei proteinelor hepatice nu au fost elucidate, se stie ca alcoolul interfera cu secretia hepatica a proteinelor si acest fenomen sta la baza efectului de "balonizare" al hepatocitelor, observat in necroza celulara din disfunctia hepatica alcoolica. Complicatiile hematologice datorate consumului de alcool. Efectele hematologice ale alcoolului includ o varietate de anemii, leucopenii (scadere patologica a numarului globulelor albe din sange) si coagulopatii (tulburarilor de coagulare a sangelui).

25 Scaderea globulelor rosii din sange se poate datora deficitului de fier, deficitului de vitamina B12, pierderilor permanente de sange de la nivbelul tractului gastrointestinal superior (esofag, stomac) si a unei inflamatii cronice a alcoolului asupra celulelor. Alcoolul duce si la scaderea celulelor albe din sange cu cresterea riscului de infectii in tot organismul. De asemenea, alcoolul determina scaderea trombocitelor ceea ce duce la tulburari de coagulare - hemoragii. Complicatiile imunologice datorate consumului de alcool. Alcoolul este asociat cu disfunctia sistemului imun ce duce la cresterea riscului de infectii si neoplasm (tumora). Infectiile Uzul de alcool predispune la infectii prin malnutritie, disfunctie splenica, leucopenie, disfunctie granulocitara si afectarea reflexului faringian. Pneumonia de aspiratie, empiemul, HIV, bolile cu transmitere sexuala, abcesele cerebrale, meningita, peritonita bacteriana spontana si tuberculoza sunt frecvente la consumatorii cronici de alcool si au o rata crescuta a mortalitatii. Neoplasmul Persoanele cu uz cronic de alcool au un risc crescut de cancer al tractului aero digestiv (buze, cavitate orala, limba, faringe, laringe, esofag, stomac si colon), cancer de san, ficat, ducte biliare si plaman. Acest risc este crescut chiar si atunci cand ceilalti factori precum dieta, fumatul si stilul de viata sunt exclusi. Rolul alcoolului in dezvoltarea cancerului este acela al unui co-carcinogen, adica potenteaza efectul carcinogenic al altor factori precum tutunul. Alte mecanisme posibile ale inductiei cancerului sunt iritatia locala in cazul plamanului si tractului digestiv sau deteriorarea functiei sistemului imun. Complicatiile renale datorate consumului de alcool Disfunctia renala la cei cu uz cronic de alcool este frecvent atribuita bolii hepatice. Aceasta insotita de efectele renale ale intoxicatiei alcoolice duce la ineficienta reglarii acidului uric, fluidelor si electrolitilor. De asemenea poate sa apara ischemia renala si sindromul hepatorenal. Hiponatremia dilutionala, hipokaliemia, hipofosfatemia si hipomagnezemia apar datorita retentiei de sodiu in urma bolii hepatice. Hiperuricemia 26 poate fi rezultatul insuficientei renale, dar se datoreaza mai frecvent gutei. Abuzul alcoolic duce la perturbarea echilibrului acido - bazic si la acidoza metabolica. Acidoza respiratorie poate sa apara in intoxicatii alcoolice insotita de depresia respiratorie. Alcaloza metabolica poate sa apara odata cu voma si diareea. Alcaloza respiratorie apare in sevrajul alcoolic sau in ciroza datorita toxinelor endogene. Deshidratarea este frecventa la persoanele cu uz cronic de alcool si este rezultatul vomei, diareei si diurezei crescute. Complicatiile pulmonare datorate consumului de alcool Intoxicatia alcoolica poate duce la depresie respiratorie complicata cu aspiratie si pneumonita chimica si / sau infectioasa. Tahipneea este rezultatul infectiei, alcalozei respiratorii data de disfunctia hepatica sau de sevrajul alcoolic. Complicatiile hormonale si sexuale datorate consumului de alcool Concentratia hormonilor : paratiroidian, insulina, adenocorticotropina, prolactina, cortizol si hormonului de crestere pot fi alterate de catre consumul de alcool. La barbati se observa, secundar scaderii productiei de testosteron, diminuarea numarului si motilitatii spermatozoizilor, disfunctie sexuala, infertilitate. In cazul disfunctiei hepatice avansate, cu secreie anormala de estrogen, pot apare atrofia testiculara si ginecomastia. La femei se poate instala menopauza prematura si poate sa apara ciclu neregulat, dismenoree si metroragie datorate malnutritiei si coagulopatiilor. Cantitati precum o singura unitate (12 gr de alcool pur) / saptamana pot duce la scaderea fertilitatii la femei. Complicatiile nutritionale datorate consumului de alcool

Alcoolul este o sursa importanta de calorii lipsite de valoare nutritionala, fiind una din cauzele majore de deficit nutritional. Factori ce contribuie la deficitul nutritional sunt toxicitatea directa asupra tesuturilor, perturbarea absorbtiei nutrientilor si a metabolismului lor. Lipsa tiaminei (vitamina B1) duce la sindromul Wernike - Korsakoff, boala beriberi si polineuropatie. Deficienta vitaminei B6 produce disfunctii neurologice, hematologice si dermatologice. Diminuarea cantitatii de de acid folic si vitamina B12 se manifesta prin anemie megaloblastica si deficitele neurologice asociate acesteia. Scaderea zincului este asociata 27 cu piele uscata si aspra, letargie mentala, afectarea simtului gustativ si apetit scazut. Nivelele de vitamine A, B2, C, D, E, K, Mg, Ca, folat, fosfat si Fe sunt scazute la consumatorii cronici de alcool. Imbunatatirea nutritiei si abstinenta sunt necesare pentru a corecta aceste deficite precum si suplimente cu tiamina, acid folic si multivitamine pentru cel putin 3 luni. Cazurile severe de malnutritie trebuie tratate prin administrae intramusculara de tiamina, deoarece absorbtia deficitara a acesteia este frecvent prezenta. Influentele consumului de alcool asupra somnului Alcoolul este un excitant ce duce la insomnie de adormire si de mentinere precum si la oboseala, in primul rand la nivel psihic, in timpul zilei. Paradoxal, multe dintre persoanele cu uz cronic de alcool necesita alcool pentru a diminua activarea sistemului simpatic asociata cu sevrajul, pentru a putea adormi. Chiar si uzul moderat de alcool la cina, la o persoana ce nu consuma in mod cronic alcool, de varsta mijlocie, scade perioada REM (REM - Rapid Eye Movement - Miscarea Rapida a Ochiului)* a somnului. Dupa incetarea uzului de alcool apar simptome care se manifesta prin vise vii, ce de obicei trezesc individul, formand astfel un cerc vicios prin intreruperea fazei REM, ceea ce, in final, duce la deprivarea de somn. Aparitia apneei obstructive in timpul somnului poate fi cauzata sau agravata de alcool datorita efectului inhibitor al alcoolului asupra respiratiei si relaxarii tractului respirator superior. * Somnul REM (Rapid Eye Movement) = aceasta este o etapa a somnului caracterizata prin miscari oculare rapide sub pleoapele inchise. Visele apar doar in aceasta faza. Fiecare persoana are pe parcursul unei nopti in care doarme, intre 3 - 5 perioade de somn REM. Ele apar la intervale de 1 - 2 ore si variaza ca durata. Un episod de somn REM poate dura intre 5 minute si o ora. Din durata totala a unui somn, aproximativ 20 % reprezinta stadiul REM de somn. 28

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSUMUL DE ALCOOL

1.1. Ce este alcoolismul?

Termenul alcohol e de origine arab, fiind compus din articolul al i cuvntul coholcare nseamn praf foarte fin. Cuvntul alcohol desemna substane sub forma celei mai fine pudre. La mijlocul secolului al XVII-lea a cptat semnificaia de lichid spirtos, pstrndu-i n acelai timp i sensul de materie extrem de fin pulverizat. Apoi n 1877, n cea de-a 6-a ediie a dicionarului Academiei Franceze, cuvntul alcohol capt forma pe care o cunoatem astzi (alcool) prin suprimarea literei h.(Vladimir Beli,
1988)

Alcoolicii sunt butori excesivi, a cror dependen fa de alcool a atins un asemenea grad, nct antreneaz sau este pe cale de a antrena tulburri psihice i somatice, precum i alterarea relaiilor sociale.(Iolanda i Nicolae Mitrofan,
1991) Termenul de alcoolism e folosit pentru prima dat de Majmis Huss in 1859, pentru a desemna abuzul de buturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici pan azi o definiie unanim admis. Definiia dat mai sus, a fost formulat in 1951, de ctre Organizaia Mondial a Sntii i tinde s fie acceptat tot mai mult. Alcoolismul este considerat de ctre Organizaia Mondial a Sntii a treia problem de sntate public, o dovad in 29 plus a interesului tiinific mondial manifestat fa de acest fenomen constandu-l organizarea unui numr important de congrese internaionale anuale. Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute in vedere urmtoarele fapte: sunt persoane care consum in mod repetat i succesiv alcool; persoane ce ajung la dependen fa de alcool; se instaleaz modificri psiho-somatice ce perturb relaiile individului cu mediul social; apare dezorganizarea individului atat in plan biologic cat i in plan psihocomportamental. Inaltul Comitet de Studii i Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit consumul de alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbri psihice. Tolerana e proprietatea pe care un organism o posed, de a suporta absorbia de alcool fr s apar simptome patologice susceptibile, s-l afecteze pe el sau anturajul su. Dependena fizic sau tolerana sunt consecine i nu cauze ale alcoolismului. 1.2. Formele clinice ale alcoolismului Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorit parametrilor bio-psiho- sociali pe care ii afecteaz in mod diferit. In cuprinsul generic al noiunii de alcoolism se difereniaz urmtoarele categorii clinice, cu implicaii medico-sociale diferite: 1. Beia alcoolic obinuit ebrietas vulgaris pe care i-o provoac voluntar in mod episodic unele persoane in scopul creerii unei stri agreabile, fr a se ajunge la dependena de alcool. 2. Alcoolofilia reunete aspectele psihopatologice caracterizate prin inclinarea deosebit pe care o resimt unele persoane fa de euforizarea prin consumul buturilor alcoolice, apeten care conduce in timp la instalarea dependenei i alcoolismului cronic, indiferent de cantitatea de alcool ingerat sau de ritmul cronologic al ingestiei. 3. Alcoolomania. Sub aceast denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice caracterizate prin alterarea discernmantului asupra propriei persoane i interrelaiilor sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de buturi alcoolice, strile periodice de apeten dipsomaniac inductibil, cat i fenomenele psihotice supraacute aprute in mod 30 excepional la consumul unor cantiti mici sau moderate de buturi alcoolice (criza de beie patologic). 1.3. Stadialitatea alcoolismului

Stadialitatea beiei alcoolice obinuite decurge prin succesiunea fazelor de excitaie, depresiune i inhibiie supraliminar care se produc n cursul narcotizrii structurilor cerebrale. Stadiile ebrietii apar mai mult sau mai puin manifestate de la o

persoan la alta, ct i la aceeai persoan n momente diferite. Diversitatea individual a unui adult sntos la intoxicaia alcoolic este n funcie de alcoolemie, toleran, tip de sistem nervos i starea iniial a organismului n momentul ingerrii respective. Primul stadiu de intoxicaie alcoolic acut se caracterizeaz n general, prin excitaie psihomotoric de tip hipomaniacal i corespunde unei alcoolemii care variaz, de la caz la caz, ntre 0.30-1.50 la mie. n funcie de personalitatea premorbid i starea ideo-afectiv premergtoare mbtrii, pe lng starea hipomaniacal pot apare i alte variante morbide cu predominan excitaii triste, delirante sau confuzionale. Al doilea stadiu de intoxicaie alcoolic acut (hipnoid-ebrietos sau medicojudiciar) se caracterizeaz prin depresiunea activitii neuro-psihice i corespunztoare unei alcoolemii care variaz ntre 1.5-3 la mie.
In cursul acestui stadiu apar o suit de tulburri psihomotorii corespunztor deconectrii de la mozaicul funcional al structurilor neuronale corticale intrate in narcoz; ideaia i limbajul devin tot mai incoerente, tendina megalomaniac, reducerea manifest i progresiv a capacitii de percepie i creterea fazei latente intre stimularea senzorial i reacia psihomotorie, reacii fazice paradoxale i tendina la somn, discernmantul situaiilor devine tot mai precar, ajungand pan la un stadiu hipnoid, care-l expune pe subiect, in raport cu situaia in care se afl, la o diversitate de incidente i accidente.

Al treilea stadiu de intoxicaie alcoolic acut (paralitic) se caracterizeaz prin narcotizarea scoarei cerebrale i corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie. Reflexele
condiionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea motorie profund perturbat, nu-i mai controleaz sfincterele, somn profund de cateva ore.

Al patrulea stadiu de intoxicaie alcoolic acut (comatos), corespunde unei alcoolemii de 4-5 g la mie. In acest stadiu, alcoolicul se caracterizeaz prin abolirea
reflexelor spinale, pupile imobile in midriazis, anestezie, hipotensiune, puls deprimat, 31 cianoz, hipotermie, transpiraie vascoas. Moartea se produce in general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiraiei.

Intoxicaie alcoolic supracut se produce prin consumarea rapid a unei mari cantiti de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool i ndeosebi copiii. n aceast situaie, faza de excitaie trece aproape neobservat, persoana n cauz intrnd repede n

stadiul comatos. Criza de beie patologic acut constituie o stare excepional ca frecven n clinica alcoolismului, care se instaleaz repede dup consumarea unei cantiti reduse de alcool (alcoolemie pn la 1 g la mie) caracterizndu-se printr-o accentuat agitaie confuzional-halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator i nivel de contiin anulat, stare care se poate menine cteva ore i se termin de obicei prin somn. Dipsomania este setea nebun pentru consumul de buturi alcoolice i care apare n mod periodic (la cteva sptmni luni sau ani i dureaz un timp scurt ore sau zile. Alcoolismul cronic consumarea frecvent a unor cantiti variabile de buturi alcoolice timp mai ndelungat, poate determina dependena narcomaniac i dezvoltarea diferitelor tulburri neuropsihice.
Prin consumul cronic de buturi alcoolice este determinat scderea funciilor superioare de analiz i a capacitii de stpanire asupra pornirilor instinctiv-emoionale, favorizand astfel apariia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizeaz diminuarea capacitii sale productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violen. Ali autori clasific alcoolismul in cronic i acut.

Alcoolismul acut este forma clinic n care tulburrile psihice se pot manifesta sub aspectul intoxicaiei alcoolice acute (beia alcoolic, beia patologic), sau al delirului alcoolic acut sau subacut. Alcoolismul cronic se caracterizeaz prin continuitate, intoxicaie sistematic, centrarea psihotic a vieii pe consumul de alcool.
1.4. Clasificarea alcoolicilor Clasificarea alcoolicilor este o problem care se lovete de dificulti, rezultand din latena sau caracterul efemer al semnelor de intoxicaie. Dac privim lucrurile din punct de vedere medical, distingem bolnavi spitalizai in primul rand pentru simptome caracteristice de alcoolism i bolnavi prezentand un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse afeciuni. Unele statistici disting: 32 alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburri de caracter i alte activiti; etilismul constituit, cu leziuni viscerale i absenteism la serviciu; etilismul grav, cu leziuni viscerale i lezarea profund a sistemului nervos, bolnavi incapabili de munc. Dup o alt clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge: persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferine fizice sau morale, la care dependena nu se dezvolt obligatoriu; alcoolismul constituit dup o lung perioad de abuz, la care se adaug

complicaiile somatice comune; alcoolicii cu fenomene de toleran i dependen fizic la care se suprapun grave tulburri comportamentale, generatoare de acte antisociale. Aceast clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii, incepand de la consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, pan la apariia gravelor fenomene de dependen i a afectrilor psihosomatice ce caracterizeaz ultima faz a alcoolismului cronic. Cunotinele actuale privind alcoolismul cronic se datoresc in mare msur progreselor realizate asupra consecinelor metabolice ale consumului de alcool. Tipuri de alcoolici Felul de a bea difera de la persoana la persoana. Ca atare abuzul de alcool si dezvoltarea alcoolismului (a dependentei de alcool) difera in functie de frecventa si cantitatea care se bea, de motivatia consumului si de perioada de pauza dintre consumuri. Profesorul E. M. Jellinek a studiat comportamentul de consum al alcoolicilor si a descris cinci (V) tipuri de bautori: 1. Bautorii de tip ALFA Motivul principal al consumului: relaxare, destresare, evadarea din stari de dispozitie neplacute. Acestia consuma alcool pentru a se usura, incercand sa-si rezolve prin aceasta deferite probleme. In aceasta forma inca exista control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate instala dependenta. Exemple: consumul unui paharel inainte de dans, inaintea unei intalniri 33 importante, seara acasa in fata televizorului, etc. 2. Bautorii de tip BETA Motivul principal al consumului: obisnuinta de a asocia orice situatie/eveniment cu consumul de alcool. Acestia consuma frecvent alcool, cu diferite ocazii, fara a fi inca instalata dependenta. Totusi pot aparea anumite acuze legate de complicatii organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.) Exemple: consuma alcool la nunti, botezuri, petreceri, sarbatori, aniversari, etc. 3. Bautorii de tip GAMA Motivul principal al consumului: nevoia psihica si fizica de consum, in lipsa consumului apar stari psihice si fizice neplacute (depresie, iritabilitate, nervozitate, melancolie, agresivitate, agitatie psiho-motorie, dureri si indispozitii fizice). Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand psihic, dar si fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumata (dupa primele pahare isi pierd masura, consuma in continuare, apare starea de ebrietate). Exemple: consuma pe parcursul unei zile cu diferite ocazii, mai ales dimineata pentru inlaturarea simptomelor neplacute (tremurul mainilor, greutatea vorbiri, pierdera echilibrului) si seara pentru a putea avea un somn cat de cat confortabil. 4. Bautorii de tip DELTA Motivul principal al consumului: nevoia fizica de a consuma alcool, obisnuinta Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand fizic. Pot pastra o perioada mai lunga 34 controlul asupra cantitatii de alcool consumata (nu se imbata tare, dar nici nu pot renunta). Exemplu: obiceiul zilnic, ca dupa serviciu, cu colegii sa bea 2 beri la barul din cartier. 5. Bautorii de tip EPSILON (periodici) Motivul principal al consumului: decopensare, lipsa capacitatii de a mentine un echilibru, stare de epuizare sau de depasire a resurselor functionale fizice si psihice. Acestia sunt dependenti de alcool consumand necontrolat timp de cateva zile, avand, insa si perioade mai lungi fara consum abuziv. Ca lungime de timp pauzele dintre episoadele de

consum pot varia intre cateva saptamani pana la 5-6 luni de zile. Exemplu: dupa o pauza de 6 luni de zile, de revelion se incepe consumul si tine 1-2 saptamani, persoana fiind aproape permanent in stare de ebrietate. Efectele alcoolismului asupra organismului. Seneca (4.i.Hr. - 65 dupa Hr.) descria alcoolismul ca fiind nebunie liber consimtita care permite sa iasa la iveala orice slabiciune. Betia se transforma in cruzime aproape nemijlocit, caci sanatatea mintii se degradeaza iar cel atins de betie devine dezinteresat, indiferent si superficial. Efecte daunatoare asupra organismului sunt de asteptat in timp cu mare probabilitate, daca doza medie zilnica depaseste aproximativ 40 de grame de alcool pur. Ca aliment 1 kg de alcool are o putere calorica de 29 kJ, dar nu contine vitamine, saruri minerale etc). Un litru de bere contine 2000 kJ, acopera 20% din necesarul de energie al uni barbat ce presteaza o activitate cu eforturi fizice medii. Prezentam aici unele dintre efectele alcoolismului asupra organismului: Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea arteriala, sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri, cortizon. Organismul foloseste energie pentru inlatuarera alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel mai mult sub influenta alcoolului. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie. Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de etanol are ca efect reducerea 35 progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu sodiu si apa. Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afecteaza celulele nervoase. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri minerale), cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine somatica. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea pericolului de fracturare. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale, precum si fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sangerari grave. Consumul permanent de alcool creste de zece ori mai mult riscul de imbolnavire de cancer esofagian. Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza. Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de alcool sunt: gastritele toxice ulcere pancreatita diabet zaharat hepatita cronica ciroza hepatica

polinevrita periferica convulsii accidente vasculare cerebrale si miocardice Efectele alcoolului asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Pentru sistemul nervos central alcoolul actioneaza in functie de cantitatea consumata: in doze mici, pana la 200 ml de bere sau 1 pahar de 100ml de vin, se produce un efect stimulator (creste debitul verbal, dispar inhibitiile, creste gradul de iritabilitate nervoasa), dar consumat in doze mai 36 mari are efect inhibitor (reactii slabe la stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate). Alcoolul este un alt tip de drog, o substanta psihoactiva si un toxic celular cu efect tranchilizant asupra sistemului nervos central. Actiunea sa consta in inhibarea transmiterii impulsurilor nervoase. De exemplu se inregistreaza scaderea vitezei de reactie si slabirea atentiei. Efectele psihologice le consumului de alcool pot crea impresia depasirii starilor de teama si inhibare, poate sa faca singuratatea mai suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate. Celulele nervoase nu se regenereaza. La fiecare consum de alcool sunt distruse mii de celule nervoase. Distrugerea treptata a neuronilor se observa in timp, mai ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in scaderea capacitatii de memorizare (apar lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a discernamantului. Consumul abuziv poate cauza in timp deteriorari si leziuni organice la nivelul creierului, ajungandu-se la psihosindromul organic, la convulsii, delirium tremens sau la dementa. Din punct de vedere psihic, dependentul de alcool manifesta o raceala emotionala, o alterare treptata a sentimentelor, indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor. Mai pot sa apara: o neliniste interioara, agresivitate, iritabilitate o tulburari de somn, cosmaruri, o lacune de memorie (nu-si mai aduce aminte ce a facut in urma cu doua ore sau doua zile) o depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade de grandomanie 37 o lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea o izolarea si reducerea sferelor de interes o lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica. Tulbuari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult. Fenomene de sevraj: Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi, dureri la nivelul intregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburari de somn. Un sindrom acut de sevraj reprezinta intotdeuana o indicatie pentru internarea in spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide. In imaginea alaturata se poate vedea cum se modifica creierul unui alcoolic in timp. 3. Evolutia dependentei de alcool - fazele bolii S-au facut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar cercetatorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetica a evolutiei dependentei de alcool. Acesta prezinta evolutia alcoolismului in patru faze: F1. Faza pre-alcoolica

F2. Faza de debut F3. Faza critica F4. Faza cronica 38 F1. Faza Pre-alcoolica Este faza in care alcoolul se consuma ocazional, la petreceri, sarbatori, protocoale, etc. In acest stadiu nu exista dependenta fizica si psihica. Dependenta se poate crea prin:consum de alcool repetat. Multi consumatori in exces nu depasesc niciodata acest punct. cantitatea de alcool creste din ce in ce mai mult cu fiecare ocazie de consum F2. Faza de Debut In aceasta faza, sunt "asigurate", de catre consumator toate conditiile pentru dezvoltarea dependentei. Consumatorul manifesta urmatoarele simptome: 1. Amnezie 2. Consum de alcool pentru efectul in sine 3. Ascunderea alcoolului 4. Preocupare fata de alcool 5. Sorbirea cu sete a primului pahar 6. Sentiment de vinovatie privind alcoolul 7. Evitarea conversatiei pe tema alcoolului 8. Amneziile apar dupa aproape fiecare consum F3. Faza Critica Este faza in care dependenta de alcool este deja instalata. Alcoolicul manifesta urmatoarele: 9. Pierderea controlului, persoana nu mai poate controla voluntar cantitatea de bautura consumata, se pierde simtul masurii, se consuma pana la betie, ebrietate, intoxicatie, coma alcoolica. 10. Rationalizarea si justificarea consumului, negarea bolii 11. Grupul de consumatori devine o sursa importanta pentru respect si stima de sine 12. Comportament agresiv, remuscare si sentimentul de vina persistenta 13. Modificarea comportamentului, tulburari de comportament 14. Intreruperea relatiilor sociale 15. Pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini si responsabilitati 16. Pierderea interesului pentru activitati casnice, hobbyuri, alte activitati 39 17. Re-interpretarea relatiilor personale 18. Auto-compatimire marcata, stari depresive 19. Gandire irationala - crede fapte sau lucruri fara fundament real, interpretare negativa 20. Protejarea bauturii, neglijarea hranei, a igienei corporale si a aspectului fizic 21. Prima spitalizare, probleme medicale in urma complicatiilor date de consum 22. Gelozia alcoolica, scaderea capacitatii sexuale, impotenta 33. Consum matinal de alcool F4. Faza cronica Este ultima faza a dependentei. Din acest punct, nu mai exista cale de intoarcere la "bautul controlat". In acest stadiu dependenta se manifesta prin: 34. Consum permanent de alcool - de unul singur sau in compania prietenilor de pahar 35. Deteriorare etica - sistemul de valori s-a modificat 36. Deteriorare reversibila a gandirii 37. Deteriorare sociala prin compania consumatorilor 38. Inlocuirea oricarei bauturi cu alcool 39. Tremuraturi, consum pentru evitarea sevrajului

40. Refuzul de a accepta starea de degradare fizica si psihica 41. Psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool:

1. Betia patologica
Este o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea violenta pot aparea, in unele cazuri, deja la ingerarea de cantitati minime de alcool (probabil in urma unei predispozitii individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral). Durata acestor manifestari este limitata in timp (5-15 min.). Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului.

2. Delirium tremens
Reprezinta o stare grava in care apar halucinatii vizuale majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. In trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a scazut semnificativ in ultimii ani multumita unor medicamente noi. 40

3. Halucinoza alcoolica
Se aud voci vorbind intre ele, precum si voci care vorbesc despre, comenteaza, critica persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de situatii includ scene de urmarire si asediu si se asociaza cu anxietate maxima!

4. Gelozia obsesiva a alcoolicului

Este obsesia adesea incorigibila, ca partenera "merge" cu altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular ordinar. Originea se gaseste in relatia tensionata a cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si in atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu in ultimul rand, frica de a-si pierde partenerul de viata.

5. Encefalopatia Wernicke
Este o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata in pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor).

6. Sindromul Korsakov
Tulburari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult. Fenomene de sevraj asociate acestor tulburari cauzate de consumul alcool: Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi, dureri la nivelul intregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburari de somn. Un sindrom acut de sevraj reprezinta intotdeuana o indicatie pentru internarea in spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide. 1.5. Teorii explicative i factori predispozani ai alcoolismului A. Teorii explicative ale alcoolismului

Printre teoriile formulate ce caut s explice alcoolismul se afl i teoria puterii formulat de McClelland (1972), n sensul c acei brbai ce dovedesc o accentuat nevoie de a-i manifesta fora, beau excesiv.
41 Manifestrile antisociale i agresiunile constatate ca stri premorbide in alcoolism sunt argumente in sprijinul acestor concepii, aceste manifestri fiind svarite pentru a-i proba propria for, dorina de dominare. Lumea e conceput ca o competiie in care aceste personaliti morbide trebuie s catige glorie s domine. Aceast structur psihic ar predispune la alcoolism. Dup opinia specialitilor, teoria este lipsit de consisten

intrucat cazuistica avut la dispoziie i testele psihologice au demonstrat c devin alcoolici i personaliti refulate, slabe, lipsite de voin, chiar diametral opuse tipului propus ca fiind predispus spre alcoolism. Teoria dependenei se explic prin tendinele agresive i de afirmare a forei i sunt o reacie sub care se ascunde de fapt necesitatea de a fi dependent de cineva, iar consumul de alcool ar rspunde unei dorine de cldur, confort i siguran care inltur sentimentul de dependen. Indiferent de caracterul mai mult sau mai puin speculativ sau contradictoriu al acestor teorii, ele trebuie privite ca incercri de lmurire a etiologiei i premiselor alcoolismului. Agresivitatea i impulsivitatea sunt frecvente printre alcoolici; impulsivitatea care corespunde conceptului de pierdere a activitii inhibitorii, a fost gsit prezent in numeroase studii i caracterizeaz personalitatea alcoolicului. Comportamentul antisocial, tendina de a depi limita apare ca principal caracteristic a personalitii alcoolicului, in numeroase studii. Alcoolicii apar de asemenea, ca avand o comportare specific in relaiile cu persoanele din jur, observabil i in stadiile prealcoolice la tineri: tendinele de extravertire, sociabilitate de tip exhibiionist apar frecvent semnalate in aceste stadii, ca de altfel i pierderea sentimentelor de afeciune i preuire pentru cei din jur, in pofida unei sociabiliti aparente, pe care o manifest cei mai muli dintre alcoolici.

Chiar dac apar schimbri ale personalitii n stadiul de alcoolism fa de stadiile de prealcoolic, semnificaia etiologic a dimensiunilor personalitii ce caracterizeaz pe alcoolic este nc neclar. Spre exemplu nu se poate conchide c aspectele de dependen implicate n alcoolism i au explicaia n constatrile c alcoolicii sunt independeni n copilrie i devin dependeni ca aduli.
Alcoolicii au fost gsii in multe studii de psihologie ca fiind puternic atrai de mam, ceea ce dup unii ar constitui un argument pentru teoria dependenei, iar dup alii pentru teoria puterii, aceasta deoarece in ambele teorii alcoolicul ar avea o identitate masculin inadecvat. Teoria dependenei pare totui s explice mai bine de ce consum alcool un individ cu o personalitate caracterizat de aspecte de masculinitate exagerat. Alcoolul rezolv conflictul legat de dependen, reduce anxietatea, produce satisfacerea unor tendine infantile, sentimentul de confort, securitate i putere. Adepii teoriei puterii 42 se intreab de ce tendinele agresive i comportamentul antisocial, trsturi de personalitate caracteristice in alcoolism i prealcoolism trebuie legate motivaional de fenomenul psihic al dependenei i nu ca expresie a punerii in valoare a unor tendine reale spre for, spre putere. O alt teorie care incearc s explice alcoolismul, fiind i cea mai cunoscut i ineleas, care este teoria reducerii tensiunilor psihice, care ins s-a constat adesea c nu ii gsete aplicabilitate in toate cazurile de alcoolism, aspect verificat in diferite tipuri i moduri de via. Anxietatea pe care o are alcoolicul apare a fi mai degrab efect decat cauz. Studii asupra gemenilor uni- i bivitelini, asupra unor sugari, a unor copii adoptai au pus in eviden rolul factorilor genetici.

Transmiterea ereditar ar fi evidenial pentru urmtorii parametri ai abuzului de alcool i ai alcoolismului cronic; apetena patologic pentru alcool, dependena fiziologic i alterarea contiinei n stare de beie.
Numeroase teorii care incearc s explice etiologia alcoolismului se refer in special la factorii fiziopatologici i mai ales la cei psiho-sociologici. Rolul carenelor alimentare, a subnutriiei a fost demonstrat experimental la obolani, care in condiii de

post preferau soluii alcoolice, apei. Acelai rol poate s-l joace i carena in vitamina B1. Existena unor familii de alcoolici, sau a gemenilor univitelini alcoolici, aduce in discuie posibila etiologie genetic. A fost demonstrat i existena unei tolerane innscute la alcool, iar fenomenul de dependen a putut fi transmis la generaii succesive, experimental. In ceea ce privete factorul psihic, teoria reflexelor condiionate, dei explic repetarea consumului dup obinerea satisfaciei, nu lmurete de ce oricine care consum ocazional alcool pentru reducerea temporar a unei stri tensionale sau conflictuale, devine neaprat un alcoolic. In timpul curelor de dezintoxicare, alcoolomania ar trebui s dispar, dac am admite etiologia reflex-condiionat. Cercetri extinse au dovedit existena unei personaliti psihopatologice a butorilor, caracterizat prin deficit moral sau caracterial, fenomene de inadaptabilitate la mediul social sau familial, precum i tulburri in viaa sexual, toate determinand un dezechilibru psiho-afectiv de intensitate diferit. Majoritatea alcoolicilior sunt persoane lipsite de voin, cu labilitate afectiv marcat. Un rol important in etiologia alcoolismului il au o serie de factori sociali care trebuie considerai cel puin favorizani; uurina cu care pot fi procurate buturile alcoolice, obiceiurile consumrii in grup i in diferite ocazii a buturilor alcoolice. Concepiile potrivit crora ar exista o legtur intre nivelul de trai i alcoolism nu trebuie absolutizate, alcoolicul nefiind neaprat un individ cu posibiliti financiare reduse. Faptul c alcoolismul apare in majoritatea cazurilor la oameni de varst medie afectai mai 43 mult de traume psihice i stri stresante, comparativ cu tinerii, este relevant pentru rolul jucat de factorii sociali in geneza alcoolismului dar i pentru nivelul ridicat pe care-l are orice dorin la aceast varst. Cu cat consumul de alcool incepe mai tarziu cu atat mai repede se instaleaz tolerana i dependena, indicand rezistena mai mare a organismului tanr fa de alcool. Variatele reacii somato-psihice, care scad rezistena i faciliteaz apariia alcoolismului ca boal, trebuie avute in vedere, prin analogie cu orice afeciune posibil. I. Teoriile psihologice explic comportamentele adictive prin intermediul proceselor care au loc in mintea persoanei, in opoziie cu cele care au loc in structurile biologice cu ar fi creierul. Mc Murran (1994), subliniaz ase astfel de teorii care satisfac criteriile de tinificitate i care au relevan pentru dependena de alcool i droguri: Condiionarea clasic Condiionarea operant Teoria proceselor de opunere Teoria expectanei Teoria invrii sociale Teoria problemelor comportamentale a) Condiionarea clasic Teoria condiionrii clasice a fost dezvoltat de medicul rus Ivan Pavlov (18491936). Pavlov a descoperit c cainii salivau in momentul in care vedeau c li se pune farfuria pentru mancare in ateptarea hranei care urma s vin. Producerea salivei era un comportament care se producea in momentul in care animalul era capabil s asocieze un stimul (farfuria pentru hran) cu un altul (hrana). Aceast asociere poate fi invat. Pavlov a repetat experimentul utilizand ca stimul sunetul unui clopoel pentru a vedea dac asocierea se mai produce. Acest lucru s-a confirmat ins, chiar i in cazurile in care hrana nu a mai venit. Hrana a fost stimulul necondiionat iar salivarea iniial ca rspuns la hran este rspunsul necondiionat. Sunetul clopoelului este stimulul condiionat iar salivarea ca rspuns la sunetul clopoelului este rspunsul condiionat. Condiionarea clasic este relevant pentru iniierea rspunsului i anticiparea abuzului de alcool i droguri. 44 b) Codiionarea operant Multe din activitile pe care le realizm sunt invate. Condiionarea operant, se

concentreaz asupra modului cum se realizeaz aceast invare. Probabilitatea ca un comportament s fie intrit depinde de recompensele i pedepsele care sunt primite in relaie cu acesta. Intrirea poate fi pozitiv (obinerea strii de bine cutate ) sau negativ (evitarea senzaiilor neplcute produse de fenomenul de sevraj). Pedeapsa poate descuraja comportamentul. Reintrirea este subiectiv, ceea ce plcut pentru o persoan poate fi neplcut pentru alta. Frecvena, promptitudinea i regularitatea reintririlor acioneaz ca factori mediatori. c) Teoria proceselor antagoniste Teoria proceselor antagoniste (Solomon, 1980) pornete de la premisa c indivizii tempereaz in mod automat plcerile i neplcerile extreme. Mintea caut s restabileasc homeostazia (o stare stabil) prin producerea unor stri opuse, contrarii. In timp rspunsul la un stimul va diminua i in cele din urm starea de sevraj se va produce astfel incat efectul de echilibrare va devenii dominant i rspunsul persoanei va fi opus celui experimentat in momentul in care a desfurat aciunea. Cineva intr-un bar poate experimenta plcerea ca rspuns la ingestia de alcool dar creierul su, in incercarea de a echilibra aceast tendin va produce o stare opus astfel incat acesta va inceta s mai simt plcerea i va resimi o stare disconfort sau de sevraj. In timp individul poate ajunge s recunoasc acesta i s mreasc consumul in incercarea de a retrii plcerea sau pentru a evita neplcerea (i astfel ne intoarcem la conceptul de intrire negativ). Rezultatul va fi o i mai puternic reacie de echilibrare i o stare de sevraj mai puternic. d) Teoria expectanei Capacitatea de a prognoza rezultatele poteniale ale unui comportament este preocuparea major a teoriei expectanei (Tolman, 1932). Aceasta pornete de la premis c oricine posed ceva cunotine despre consecinele probabile ale unui comportament in baza observaiilor proprii i a experienei. Aceste rezultate ateptate nu trebuie neaprat s aib o legtur cu efectele reale ale consumului de alcool i droguri. De exemplu 45 observarea utilizrii consumului de alcool ca mijloc de relaxare va conduce la apariia convingerii c alcoolul induce calmul i combate stresul. Aceast convingere poate fi temperat de diferite circumstane, context i stimuli interni. Atunci cand venim de la serviciu agitai i obosii, alcoolul poate fi utilizat ca mijloc de relaxare acas. Dimpotriv atunci cand ni se ofer o butur la o petrecere ne ateptm s ne simim energici i binedispui i in general alcoolul este asociat cu o gam larg de ateptri legate de creterea increderii in sine i vioiciune. e) Teoria nvrii sociale Dezvoltat de Bandura (1977), teoria invrii sociale prezint trei aspecte referitoare la consumul de alcool i droguri:

Comportamentul este modelat de acele rezultatele pe care o persoan se ateapt

s fie produse de o anumit aciune. Efectele de gratificaie pe termen scurt ale unei substane include sentimentul de bundispoziie ori de indeprtare a senzaiilor neplcute provocate de starea de sevraj. Beneficiile pe termen lung ale incetrii consumului pot fi mai puin motivante decat recompensele pe termen scurt ale consumului.

Modelarea individul poate inva c un anumit comportament are anumite

rezultate particulare prin intermediul observrii comportamentului altora in mod direct i indirect. Aceasta poate include imagini media i comportamentul parental.

Auto-eficiena -capacitatea perceput a individului de a schimba un

comportament este important. Chiar i atunci cand efectele negative ale consumului de alcool sunt recunoscute, dac persoana in cauz nu se simte ea insi capabil s schimbe comportamentul este improbabil s incerce. f) Teoria problemelor comportamentale Problemele comportamentale cum sunt consumul de droguri sunt vzute ca fiind

legate in cazul indivizilor. Teoria se concentreaz asupra a trei domenii de interes: personalitatea, mediul i comportamentul. Fiecare din acestea dispune de declanatori i mecanisme de control in relaie cu diferite probleme de comportament din a cror aciune combinat rezult un anumit nivel de dispoziie. Aceast teorie argumenteaz c este 46 neobinuit s intalnim indivizi cu probleme legate de consumul de alcool fr ca aceast problem s nu fie parte dintr-o problem comportamental mai ampl. Printre teoriile psihologice cu relevan pentru problematica dependenei de alcool i droguri mai putem include: g) Teoria aciunii ntemeiate (reasoned action) O alt teorie cu caracter integrativ, intemeiat de Azjen i Fishbein (1980), sugereaz faptul c aciunea este rezultatul atitudinii cuiva fa de un comportament, convingerile sale vis a vis de acesta i de fora acestor convingeri. Convingerile personale ale unui individ pot fi influenate de percepia modului in care gandesc alte persoane semnificative pentru individul in cauz. h) Locus control Conceptul de locus control este teoria unei singure trsturi a personalitii. Ea se centreaz asupra credinei individului asupra controlului personal. Acesta poate fi perceput ca fiind extern, individul percepe circumstanele personale ca depinzand de aciuni ale altor oameni, altor factori ori destin; sau intern, individul le percepe ca fiind sub controlul su. Persoanele dependente au o mai mare probabilitate de a avea un locus control extern, simindu-se fr putere asupra circumstanelor vieii lor i fr puterea de a-i schimba comportamentul de consumatori de alcool i drog. Literatura din acest domeniu este contradictorie, in anumite cazuri dependenii de alcool i droguri apar ca avand mai degrab un locus control intern. Martin i Otter (1996) au abordat implicaiile i potenialul conceptului de locus control in relaie cu dependenele de substane. B. Factori predispozani ai alcoolismului Factorii predispozani presupui in a favoriza alcoolismul ar putea fi grupai in: 47

a) Factori ocazionali prin consum repetat sub influena unor factori i condiii de mediu se poate ajunge cu timpul la dependen de alcool. Adesea acest gen de alcoolism se produce prin imitaie. b) Factori legai de personalitatea alcoolicului alcoolismul poate aprea pe fondul unei personaliti normale dar i pe fondul unor tulburri de personalitate, balana nclinnd net n favoarea celei de-a doua categorii. n acest sens Deshaies descrie trei modele de alcoolici: alcoolici nepsihopai, alcoolici psihopai i alcoolici devenii psihopai prin alcoolism. c) Ereditatea n sensul c descendenii provenii din prini alcoolici prezint tare diverse, de tipul encefalopatiilor frustre, cu deficiene de intensitate variabil n sfera cognitiv i caracterial, cu intelect de limit i tendina la structurare disarmonic sau

neurotic a personalitii. Importana factorului ereditar crete ns prin aceea c descendenii, trind n condiii similare cu prinii, preiau o parte din concepiile i modul lor de via. d) Factorii socio culturali joac un rol considerabil prin nivelul economic, pregtirea profesional, atitudinea de acceptare sau refuz a consumului de alcool, obiceiuri i tradiii proprii fiecrei comuniti.(Vladimir Beli, 1988)
Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatic, in general depresiv, stpanit de dorina creia nu i se poate opune de a consuma excesiv buturi alcoolice. Lipsa sa de voin, o anumit imaturitate afectiv, uneori un complex de inferioritate, instabilitate psihic i caracterial sunt trsturi ce pot explica tendina toxicoman. Chiar dac, iniial poate unele eecuri suferite in via pot crea un cadru favorabil pentru apariia alcoolismului, in final se va ajunge la o adevrat toxicomanie generatoare a unei personaliti morbide, degradante, dei contient de starea in care se afl. Anxietatea i depresia, lipsa simului critic sunt elemente care contureaz personalitatea labil a alcoolicului, condus uneori de instincte i impulsivitate dar sfarind in descurajare, care-l impinge continuu pe calea absorbiei toxicului. Istoria, simptomele i semnele asociate alcoolismului sunt in mare msur cele ce definesc dependena fizic la orice substan cu efect sedativ: tulburrile de caracter, diminuarea potenialului lucrativ i al abilitii, scderea puterii de concentrare i a ateniei, tremurturi, insomnie, oboseal, tulburri digestive, spasme musculare, palpitaii i scderea capacitii de aprare a organismului.Toate aceste tulburri au rsunet in sfera relaiilor sociale, economice, familiale i interpersonale, stand la baza majoritii actelor antisociale. Alcoolismul la femei 48 Cercetrile privind personalitatea alcoolicului trebuie corelate cu discuii privind frecvena mult mai mare a alcoolicilor printre brbai decat printre femei. Cercettorii sunt ins de acord cu prerea c femeile beau pentru aceleai motive ca i brbaii. Adepii teoriei forei sau a puterii, cred c devin alcoolice femeile care au tendine de dominare, in timp ce partizanii teoriei dependenei argumenteaz c femeile devin mai rar alcoolice decat brbaii, deoarece in viaa nu incearc stri conflictuale legate de fenomenul de dependen (sunt condiional mai dependente). Explicaia alcoolismului la femei ar putea fi legat de existena unor tulburri obstretico-ginecologice, cum ar fi spre exemplu sterilitatea, precum i existena unor tulburri ale vieii conjugale sau divor. Conceperea copiilor sub influena alcoolului duce la apariia unor descendeni cu mari defecte de ordin fizic i mai ales mintal sau predispui la multe boli. Copiii nscui sunt diagnosticai cu sindrom alcoolic fetal, care este o afeciune din natere. Copiii nscui i crescui in familiile alcoolicilor pot avea la varsta maturitii anumite tulburri psihice. Mai ales din prini alcoolici se recruteaz copiii cu tendina de vagabondaj i criminalitate. Asocierea celor dou cuvinte, femeia i alcoolul, pare ciudat i totui, alcoolismul nu mai este un privilegiu exclusiv al sexului tare.

Statisticile din Frana, arat c din 100 de alcoolici cel puin 25 sunt femei. Ceea ce este mai grav const n aceea c femeile prefer buturi tari, 19 % fa de 1.3 % brbaii.
Alcoolul consumat de ctre femei este un factor de dezechilibru psihic i fizic, el

compromite sntatea femeii i distruge frumuseea nativ feminin. Consumul de alcool crete vertiginos pe tot globul: cauzele economice i sociale; fenomenele de insecuritate privind existena cotidian; omajul; criteriile valorice, arbitrare sau prea pretenioase in promovarea cadrelor; imposibilitatea economic de calificare prin studii superioare; alimentaia neraional i insuficient; abuzul de droguri, toate acestea fac ca intr-o lume cu un sistem inechitabil, unde bogatul nu-i recunoate semenul, acesta incearc s ii caute prin alcool o evadare, un refugiu unde devine puternic i obine tot ce i-a dorit i visat, confundand visul cu realitatea, singura speran ce i-a mai rmas.

O anchet printre consumatori ne arat motivaiile exprimate procentual astfel: 42 % beau pentru a scdea tensiunea psihic; 21 % pentru a uita ceva neplcut; 12 % pentru a se distra cu amicii; 4 % din motive de boal i conflicte familiale; 10 % pentru a-i face curaj;
49

10 % pentru creterea apetitului alimentar sau sexual; 1 % din politee. Motivaiile ar putea fi grupate dup cum urmeaz: 1. Motivaii festive (cu ocazia unor evenimente ca: natere, botez, cstorie, anul nou, srbtori pe parcursul anului, zile onomastice); 2. Motivaii teologice (se bea la un deces i se continu cu aa zisele pomeni); 3. Motivaii psihologice (dup un eec neateptat, decepie sentimental, afaceri nereuite, etc.); 4. Motivaii filozofice (se bea pentru a fi mai inspirat sau pentru c viaa este grea iar individul nu este neles de nimeni); 5. Motivaii sociale (se bea din cauza conflictelor familiale, divor, n curs de divor, pierderea serviciului, etc.).
1.6. Motivaii n justificarea consumului de alcool Alcoolismul se poate rezuma la dou categorii: Prima - a butorilor nepasionai, ocazionali, mai puternici decat butura , uneori czand victime ale intoxicaiei acute alcoolice, denumit stare de ebrietate; A doua categorie a butorilor pasionai, mai slabi ca butura, fa de care sunt dependeni psihic i fizic, ei consum frecvent i pe durat lung de timp, iar efortul de a renuna nu este posibil; acetia sunt alcoolicii iar problema pe care o ridic este alcoolismul. Alcoolicul este un bolnav ce prezint tulburri organice sau psihice permanente.

Dei alcoolicul i d seama, n unele momente de luciditate, c este victima unei obinuine rele, n urma creia este agresionat, el angajeaz btlia n cealalt parte a tiranului, n aceea n care ncearc s motiveze consumul.
Indiferent de cat de legitime sunt aceste motivaii, el susine c bea pentru a compensa, numai iluzoriu, unele complexe, frustraii pe fondul unor carene ale propriei

sale personaliti. Dar nici unul din potenele cu care se caut s se justifice alcoolismul, la o analiz tiinific nu rezist. 1.7. Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului 50 Efectele consumului de alcool, ca produs de consum periodic sau permanent se manifest negativ prin aceea c duce pan la dezagregarea personalitii individului, atingerea funcional i organic a unor sisteme sau aparate ale corpului omenesc, perturb relaiile dintre indivizi, el are deci o component social, degradeaz nucleul de baz al societii, familia, scade cota spiritual i material a eforturilor umane, fiind un aspect al subculturii i subcivilizaiei. Alcoolismul e un obicei degradant pentru individ, o infirmitate psiho-fizic i educaional, un gest de refuz la integrarea in aspectele civilizaiei i culturii contemporane, o privelite deprimant care las o amprent condamnabil atat pe individ cat i pe societatea din care face parte. In ceea ce privete relaia alcool-capacitate de munc, aceasta este influenat negativ. S-a observat c alcoolul nu ine seama de varst dar c atinge muncitorii ce execut munci grele i al cror nivel socio-cultural este mediocru. O alt categorie predispus la alcoolism este cea a indivizilor cu profesii ce reclam relaii cu publicul. Noiunea de personalitate, indiferent de domeniul de activitate, o exclude pe cea de alcoolism. Intoxicatia etilic, cu multiplele ei aspecte determin un comportament dezadaptat cu implicaii pe plan delicto-judiciar. Marea accesibilitate fa de buturile alcoolice i efectele acestora asupra comportamentului social i interpersonal explic variatatea, numrul i gravitatea actelor antinormative produse sub influena alcoolului. Orice form de violen, de la vtmri fizice pan la omucidere, atest relaii caracteristice alcoolismului i comportamentului antisocial. Chiar dac nu orice alcoolic nu este implicit i infractor, potenialul infractogen al alcoolicului apare evident, alcoolul intervenind ca factor agravant al structurilor disarmonice ale personalitii, fcand astfel ca incidena delicto-judiciar prin alcoolism s aib o mare insemntate pe plan social i juridic. 1.8. Efectele consumului de alcool asupra personalitii

Dei este greu de apreciat ce caracteristici individuale sunt implicate n apariia i dezvoltarea alcoolismului ca boal, majoritatea autorilor sunt n general, de acord n a considera c o anumit structur psihic este necesar, dar nu i suficient pentru aceasta. Cercetrile efectuate n aceast direcie nu pot releva anumite caracteristici psihologice, alcoolicii avnd personaliti diferite, n timp ce, pe de alt parte, alcoolismul a fost gsit n numeroase afeciuni psihice.
Exist numeroase diferene intre alcoolici. O alt presupoziie este aceea c alcoolul exercit o anumit influen asupra celui ce devine alcoolic, cantitativ sau calitativ, diferit 51 fa de efectele asupra indivizilor normali, fiindc astfel nu se poate explica de ce acesta consum tot mai mult alcool, ignorand efectele negative ce se asociaz acestui consum. Pentru a observa ce trsturi ale personalitii se modific dup lungi perioade de sobrietate, cercetarea a fost fcut pe foti alcoolici, acestea putand fi puse in legtur cu alcoolul. O alt tehnic de investigare ar putea fi compararea alcoolicilor tineri i varstnici, la primii, consecinele alcoolismului putand fi mai evidente; se mai pot investiga preferinele dinaintea perioadei de alcoolic. S-au efectuat studii asupra efectelor emoionale produse de alcool. Important este a ti ce fel de efecte i asupra cror persoane, pot duce la alcoolism. O tehnic simpl este aceea de a intreba alcoolicul, cand este sobru,

de ce bea, la ce schimbare se ateapt s apar atunci cand este sub influena alcoolului. Sau efectuat cercetri privind comportamentul diferiilor indivizi inainte ca acetia s devin alcoolici. Cercetrile au artat c in copilrie acetia erau inclinai spre comportament agresiv, sadism, neliniti sexuale, comportament antisocial, stri conflictuale, vagabondaj, delsare. S-au pus in eviden unele trsturi de caracter mai frecvent intalnite ca: frustrare, labilitate afectiv, impulsivitate. Au fost cercetate comportri cum ar fi: consumul de buturi alcoolice de diminea, consumul de unul singur, consumul pe ascuns. Unele dintre trsturile relevante ale alcoolicilor sunt pierderea interesului pentru problemele celor din jur, predispoziia pentru conflictele conjugale i familiale i tendina spre o recompens imediat.

Sub influena alcoolului apare adeseori o expansivitate i o vioiciune nestpnit, individul devine comunicativ, face confidene, este elocvent dar reaciile temperamentale sunt necontrolate, uneori violente. Individul se crede destul de puternic pentru a trnti mai muli oameni voinici, chiar atunci cnd are nevoie de toi acetia pentru a-l ine n picioare.(Goodman & Gilman) Curajul apare ca o imposibilitate de apreciere a pericolelor. Trei factori pot influiena comportamentul celui aflat sub influena alcoolului: propria personalitate, anturajul i tolerana la alcool. "Cauzele consumului de alcool nu sunt predefinite sau pre-existente n psihologia individului. Dimpotriv, motivele de acest tip sunt construite prin nsi experiena individual a consumului. Mai mult, nu motivaiile deviante (cum ar fi nevoia de evaziune din faa unor situaii stresante sau oprimante) determin comportamentul deviant (consumul de alcool n cazul nostru), ci comportamentul deviant nsui produce treptat, de-a lungul timpului, motivaii deviante.
Psihozele dezvoltate in cursul evoluiei alcoolismului cronic 52 In cadrul alcoolismului cronic se dezvolt diferite aspecte psihotice, nuanarea acestora aflandu-se in interdependena atat cu starea general a organismului alcoolizat, cat i cu structura psihic premorbid. Psihozele ce se dezvolt in cursul evoluiei alcoolismului cronic sunt incluse in primul rand de neurodistrofia toxemic carenial, al crei model principal il constituie psihopolinevrita descris de Korsakov in 1889. 1. Psihoza Korsakov alcoolic se difereniaz prin urmtoarele simptome fundamentale: amnezie sau dismnezie de fixare i confabulare compensatorie; dezorientare temporo-spaial i euforie; sugestibilitate crescut i reacii oniroide cu tematic delirant. In situaii favorabile, remisiunea bolii se produce in 3-6 luni, rmanand adeseori sechele neurologice i deficit mnezic. In caz nefavorabil, evoluie lent progresiv spre demena global ireversibil prin atrofie cerebral evolutiv. 2. Delirum tremens (delirul alcoolic tremurtor, Sutton 1813) Simptome fundamentale: stare hipnoid-confuzional cu zoopsii terifiante; tremurturi generalizate i dureri manifestate la compresiunea nervilor; agitaie

psihomotorie care se accentueaz in cursul nopii, bolnavul comportandu-se ca un somnambul ce-i triete starea fantasmic predominat de stereotipii profesionale; evoluia scurt, 2-12 zile, cu remisiune complet sau exitus prin complicaii viscerale. In prezent mortalitatea prin delirum tremens a sczut foarte mult prin aplicarea unei terapii foarte eficiente. 3. Psihozele delirante alcoolice denumite impropriu halucinoze alcoolice se caracterizeaz in primul rand, prin delir de persecuie, de gelozie i de prejudiciu, ru sistematizat datorit elementelor oniroid-confuzionale. Alcoolicii cu delir de gelozie ajung s fie convini c sunt inelai deoarece vd i aud scene obscene, extraordinare prin absurditatea lor. Delirul alcoolic se structureaz uneori prin halucinaii inspimanttoare i in consecin bolnavii se lupt cu vedeniile in aa msur incat pot s ajung in situaii de auto- sau heteropericulozitate. Coninutul i desfurarea delirului alcoolic este indus de bagajul de cunotine, structura premorbid i imprejurrile in care se afl persoana in cauz. Remisiunea psihozelor delirante alcoolice subacute i cronice se produce in sptmani sau luni i poate fi mult scurtat prin tratament corespunztor. 4. Sindromul datorat ntreruperii administrrii de alcool Alcoolicii au nevoie dup dezintoxicare de un tratament care s le sting apetitul etanolic. Datorit doctrinei pavloviene despre reflexele condiionate, incepand cu deceniul al treilea s-a deschis perspectiva psihofiziologic a condiionrii repulsive la alcool. 53 Reflexul repulsiv la alcool se stinge de regul, ca orice reflex condiionat, in decurs de 3-6 luni. Din cifrele de mai sus reiese faptul c alcoolismul nu are granie sociale. Prognoza pare a fi grav: absenteism, pagube imense in economia rilor din cauza cheltuielilor imense cu asistena medical i social a bolnavilor.

Alcoolul ca factor de risc i favorizant n acelai timp, se reflect i n alte boli ca: bolile pancreatice cu indice de morbiditate 11,2 la 100.000 de locuitori; boli digestive cu indicele de 181,7 la 100.000 pentru gastrite i duodenite; ulcer gastric 50,9 % i pentru ulcerul duodenal 265 la 100.000 .
1.9. Practica asistenei sociale cu persoanele dependente de alcool Potrivit Asociaiei Naionale a Asistenilor Sociali din Statele Unite (NASW), practica asistenei sociale reprezint: Aplicarea profesional a valorilor , principiilor i tehnicilor asistenei sociale pentru unul sau mai multe din scopurile urmtoare: Asistarea clienilor pentru obinerea unor servicii sociale, Oferirea de consiliere i psihoterapie indivizilor, familiilor i grupurilor, Ajutarea comunitilor sau grupurilor de a obine servicii de ingrijire a sntii sau de imbuntire a acestora, Participarea la procese legislative semnificative In raport cu aceast abordare general, practica asistenei sociale cu persoanele dependente de alcool reprezint o aplicare selectiv a unor cunotine, metode i tehnici in concordan cu cerinele specifice ale acestei categorii de clieni. Munca social cu persoanele dependente de alcool necesit posedarea de ctre asistentul social a unor cunotine specifice. Cunotinele la care asistentul social poate face apel in munca sa cu persoanele dependente poate varia in funcie de rolul pe care acesta il poate juca, formarea sa profesional, experiena de care dispune. In general se consider c un asistent social care lucreaz in domeniu trebuie s dispun de cunotine de sntate, inclusiv sntate mental, modaliti de tratament, legislaia i politicile in domeniu. In munca de asistare

social a persoanelor dependente de alcool, asistentul social trebuie s fac dovada unor competene i abiliti specifice. El trebuie s fie capabil s furnizeze o gam larg de servicii pentru persoanele dependente. Asistentul social va lucra atat direct cu indivizii dar i cu grupurile i comunitile in anumite situaii. El va trebuii s cunoasc i s ineleag 54 cultura comunitii in care ii desfoar activitatea background-ul cultural al clienilor si pentru a putea intervenii la nivelul mediului social al clienilor si. In funcie de specificul mucii in care este angajat , de tipul ageniei, capacitile clientului, problemele cu care se confrunt clientul i resursele disponibile, asistentul social trebuie s dispun de o serie de competene i abiliti specifice. Competenele i abilitile de care dispune un asistent social generalist (liceniat in asistena social) ii permit s realizeze o serie de sarcini specifice dar specializarea in practica profesional cu o anumit categorie de clieni face necesar existena unor competene i abiliti suplimentare. Astfel potrivit Asociaiei Naionale a Asistenilor Sociali din Statele Unite (NASW) practica asistenei sociale cu persoanele dependente necesit urmtoarele competene : cunotine despre teoriile personalitii, comunicare interpersonal, relaiile de grup i dezvoltare comunitar, cunoaterea unor metode de lucru specifice asistenei sociale, cunoaterea cel puin a unei tehnici psihoterapeutice, cunotine specializate despre cel puin una din domeniile de cunoatere de mai sus, cunotine teoretice i abiliti practice de realizare a supervizrii profesionale i a muncii administrative, cunotine de baz despre administrarea serviciilor sociale, cunotine despre metode i tehnici de cercetare i abiliti de lucru.

CAPITOLUL II
55

CONSUMUL DE ALCOOL DIMENSIUNE, CONSECINE I FACTORI.

2.1. Consideraii de baz Importana recurgerii la diferitele metode de cercetare a socialului in diversele faze ale unei cercetri este un fapt bine stabilit, sublinindu-se oportunitatea unor metode cantitative i calitative, dat fiind complementaritatea lor, pentru a obine un cadru mai fidel a situaiei ce trebuie examinate pentru a evita limitrile pe care le presupune utilizarea unei simple metode. O caracteristic distinctiv a celor dou tipuri de metode rezist in faptul c metodele cantitative au fost dezvoltate mai ales pentru verificarea sau confirmarea unor teorii, in timp ce metodele calitative au fost elaborate special pentru descoperirea i lansarea unor noi ipoteze. Orice cercetare social are trei faze: planificarea (designul), execuia i raportul; in unele tipuri de cercetare aceste faze sunt distincte i secveniale; in alte tipuri cele trei faze se pot amesteca. Planificarea este vital, eecul acesteia implicand riscul de a pierde controlul proiectului i, evident, eecul implinirii cu succes al acestuia; designul cercetrii se refer la procesul care leag intrebrile cercetrii, datele empirice i concluziile cercetrii i reprezint procesul de a lua decizii legate de proiectul cercetrii inainte ca acesta s fie dus la bun sfarit implicand anticiparea tuturor aspectelor, iar apoi planificarea lor pentru ale executa intr-o manier integrat (Agabrian, 2004). Metodologia cercetrii pentru lucrarea de fa a inclus o component cantitativ. In cadrul acestei componente am folosit ca metod de cercetare ancheta, cu tehnica anchetei orale fa in fa. Definim designul cercetrii ca lan logic ce leag datele care vor fi colectate i concluziile care vor fi trase in raport cu intrebrile iniiale ale studiului: este esenialmente un plan de parcurgere a drumului de la inceputul la sfaritul studiului; reprezint modul prin care se realizeaz controlul in cursul procesului de cercetare (Agabrian, 2004). Insuirile obiectelor suport care constituie indivizi statistici pot fi exprimate (evaluate) in forme extrem de diferite, forme in care se evideniaz cum, in vederea empiric, aceste uniti apar percepute ca fiind diferite unele de altele, in raport cu

o aceeai caracteristic. Intr-adevr numai diversitatea formelor de manifestare a unei insuiri ii confer acesteia un interes din partea cercettorului. Dac toate obiectele ar fi 56 identice, dup o insuire, aceasta n-ar mai reclama, practic nici un fel de investigaie, nemaifiind nevoie s se analizeze cum se manifest unii sau alii in alt fel. Cu alte cuvinte, nici descrierea, nici explicaia nu ridic probleme, mai exact, nu se pun; cu cat o caracteristic imbrac forme mai diverse, cu atatea capt o valoare de cunoatere mai ridicat. Consumul de alcool este perceput ca un fenomen duntor sntii de 67% dintre respondeni, fapt care poate fi valorificat pozitiv in campaniile de informareeducarecontientizare cel puin din dou motive: In primul rand, boala este asimilat de cele mai multe ori cu suferina i de aici rezult i o posibil reinere/team a elevilor fa de consumul de alcool i consecinele pe care acesta le-ar putea avea asupra propriei lor stri de sntate; In al doilea rand, consumul de alcool asimilat ca o boal sugereaz o oarecare toleran sau compasiune din partea respondenilor fa de persoanele care sunt dependete de alcool. Acest indicator poate fi valorificat in campaniile de care au ca scop reintegrarea socio-profesional a consumatorilor de alcool. 25% dintre elevi consider consumul de alcool un fenomen social negativ, prin urmare o abatere de la normele sociale ale crei consecine pot fi marginalizarea i excluderea social. Faptul c 8% dintre respondeni declar c alcoolul reprezint un refugiu din faa problemelor personale constituie un factor de risc care trebuie avut in vedere de prini, educatori i ali factori responsabili de educaia i confortul psiho-afectiv el elevilor, a se vedea Diagrama 5. De menionat aici, este, faptul c nici un tanr nu consider consumul de alcool ca un oarecare mod de a-i petrece timpul liber i nici o modalitate de distracie cu prietenii. 57 Semnificatia consumului de alcool Ce reprezint pentru tine consumul de alcool? Un fenomen duntor sntii 67% Un fenomen social negativ 25% Un refugiu din faa problemelor personale 8%
+

b) Recomandri: Derularea de campanii de prevenire a consumului de alcool, insistandu-se asupra crerii abilitilor oamenilor de a contientiza efectele negative ale acestuia. Dezvoltarea de parteneriate viabile, pe termen lung, intre instituiile de invmant i alte instituii publice sau ONG-urilor active in vederea derulrii campaniilor de informare pentru elevi. Organizarea de cursuri de instruire, seminarii i mese rotunde pentru cadrele

didactice pe tematica integrrii tinerilor dependeni de alcool in coal i in comunitate; Alocarea in continuare in planul de invmant a orelor de educaie pentru sntate. Elaborarea unor materiale informative (pliante, brouri, ghiduri etc.) pentru desfurarea orelor de dirigenie. 58 Organizarea unui curs opional pe aceast tem care s poate fi predat la orice clas, indiferent de profilul liceului. Extinderea aplicrii acestui chestionar in toate colile i liceele pentru a colecta cat mai multe opinii in legtur cu problematica discutat.

Tratament/remediu naturist
ceai

de pedicuta, 150 ml baut dimineata cu 30 minute inainte de micul dejun si 100 ml cu 1 ora inainte de masa de pranz. Cura dureaza 14-21 zile. Dezintoxicarea rapida cu miere de albine: este necesara o cantitate de 900 gr, luata astfel: la ora 18 se iau 6 lingurite cu miere; din 20 in 20 de minute se iau 6 lingurite cu miere (in total 36). Cu alte cuvinte: la ora 18 se administreaza 6 lingurite, apoi la 18.20 se iau 6 lingurite, la 18.40 alte 6 lingurite, la 19.40 se consuma 6 lingurite cu miere si se poate lua masa de seara. Dimineata se iau de 3 ori cate 6 lingurite din 20 in 20 de minute, servindu-se apoi micul dejun. La 10 minute dupa micul dejun se iau 6 lingurite cu miere. Inainte de masa de pranz se iau 4 lingurite ca aperitiv, se serveste pranzul si imediat se iau 4 lingurite cu miere. La ora 18 organismul va fi complet dezalcoolizat. Daca se incearca consumarea de alcool, se produce o stare de rau si voma. Dupa 5-10 zile poate aparea din nou gustul pentru bautura, dar este mult diminuat. Cura nu se aplica diabeticilor. Se mai poate folosi un leac vechi: se pilesc 2 cm dintr-un corn de vaca, iar pilitura se amesteca cu 1 l tuica. Repulsia fata de alcool se instaleaza repede dupa ingerarea unei cantitati din amestec. Pentru dezintoxicare se foloseste drojdia de bere, 70 gr, sau infuzia de cimbru. Este recomandata metoda presopuncturii, prin masarea punctului 10 (tonifiere), de pe meridianul plamanului, situat la baza degetului mare, pe partea palmara. 59

CAPITOLUL III COMUNICARE SI PREVENTIE

Dezvoltarea unor atitudini i practici la nivelul tuturor elevilor, prin intermediul programelor colare i de petrecere a timpului liber, in vederea adoptrii unui stil de via sntos; Sensibilizarea i educarea elevilor in scopul evitrii consumului experimental/ recreaional de alcool i trecerii de la acesta la cel regulat; Sensibilizarea, contientizarea i motivarea prinilor in vederea implicrii active, obiective i corelate a acestora cu celelalte arii de intervenie preventiv; 60% din elevii cu varsta cuprins intre 14-19 ani din liceele pilot vor fi informai i educai despre efectele i consecinele consumului de alcool. Organizarea de evenimente speciale cu tinerii beneficiari ai proiectului. evita oamenii si locurile care te indeamna la bautura si inlocuieste-i cu nebautori de alcool; inscrie-te intr-un grup de auto-ajutor; asigura-te de sprijinul familiei si al prietenilor;

inlocuieste dependenta negativa de alcool cu dependente pozitive cum ar fi: o activitate facuta din placere sau o munca voluntara la biserica sau in cadrul unor grupuri civice. incepe sa faci exercitii fizice. Efortul fizic elibereaza in creier substante chimice care asigura o "buna dispozitie naturala". Chiar si o plimbare dupa cina poate fi linistitoare. terapie permanenta; motivatie pozitiva. ACTIVITILE DE PREVENIRE I COMBATERE A CONSUMULUI I ABUZULUI DE ALCOOL 60 Moralia- ample activiti privind prevenirea i combaterea delincvenei juvenile, a consumului i abuzului de alcool , aciuni de cunoatere i respectare a legilor rii, a Regulamentului colar i a celui de Ordine interioar. Alcoolul- stimulent sau inhibator?- mas rotund cu invitai. Dezbatere pe tema: Droguri licite i ilicite in cadrul Consiliului Elevilor, cu invitai din partea Poliiei locale i din randul elevilor colii. Care sunt efectele alcoolului?- aplicare de chestionare. Sntatea noastr depinde de deciziile noastre concurs pe tema combaterii consumului de alcool. Seminar pe tema Alcoolul i efectele lui cu ocazia Zilei Mondiale a Sntii. Discuii pe marginea consumului de alcool: Obiceiuri nesntoase Consumul de cafea, alcool i de tutun vicii periculoase discuii. Crearea i distribuirea materialelor informative (pliante, postere i). Distribuirea materialelor informative i prezentarea romanului tematic "Lebda cu ochii verzi"de Elisaveta Bunescu au ca scop cunoaterea mai exact a fenomenului consumului de alcool. Realizarea unei expoziii de art plastic cu tema "Iat ce aleg". Lucrrile care vor fi expuse in cadrul expoziiei vor fi efectuate atat de ctre tinerii beneficiari ai proiectului cat i de ctre ali tineri care doresc s participe cu lucrri. Scopul acestei expoziii este contientizarea tinerilor in ceea ce privete asumarea deciziilor "sntoase".

Rezultate ateptate:
Activitile de prevenire a consumului ilicit de droguri din cadrul proiectului vor duce la alegerea unor alternative sntoase de via in detrimentul consumului de droguri. coala se va implica mai mult in activitile de prevenire. Personalul care particip la acest program pilot vor putea constitui grupuri de discuii care s vizeze prevenirea consumului de alcool.

Efecte multiplicatoare:
Replicarea proiectului ar putea fi implementat i de ctre alte coli sau ONG-uri de la nivel local.

61

BLIOGRAFIE
1. Agabrian, M. (2004), Cercetarea calitativ a socialului, Iai, Institutul European 2. Alexandru, O., (1990), Introducere n psihiatria practic, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, pag 417-434. 3. Cheng L.S., Swan G.E., Carmelli D., A genetic analysis of smoking behavior in family members of older adult males, Addiction, 95, 427-435, 2000. 4. Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970. 5. Comisu M., Luchian M., Boisteanu P., Exista o personalitate premorbida la pacientii cu dependenta fata de droguri?, Psihofarmacologie Clinica, Ed. Psihomnia, Iasi, 1998. 6. Crabbe J.C., Genetic contributions to addiction, Annual Revue of Psychology, 53: 435-462, 2002. 7. DSM Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorder in Petersen, T., 2002 8. Egleton R.D., Abbruscato T.J., Thomas S.A., Davis T.P., Transport of opioid peptides into the central nervous system, Journal of Pharmaceutical Science, 87, 14331439, 1998. 9. Engel J., Oreland L., Brain Reward System and Abuse, Raven Press, New York, 1987. 10. Ferreol G., Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Colectia Collegium, Iasi, 2000. 11. Gelder M., Gath D.,(1994), Mayou R., Tratat de Psihiatrie, Oxford, ed. a II-a; 12. Grove W.M. si colab, Heritability of substance abuse and antisocial behavior: a study of monozygotic twins reared apart, Biological Psychiatry 27: 1273, 1990. 13. Hall G.W. si colab., Pathological gambling among cocaine-dependent outpatients, The American Journal of Psychiatry, 157:7, 1127-1132, 2000. 62 14. J. Molto, C. Radel (1995) Drogues, in Impact Internat. Sante Publique. Nr 21, p. 115 in I. Lupu, I Zanc, Sociologie medical Editura Polirom, 1999, p. 185. 15. Jacobsen L.K. si colab., (2001), Substance use disorders in patients with posttraumatic stress disorder: a review of the literature, The American Journal of Psychiatry, 158:8, 1184-1189; 16. Kaplan and Sadock?s, Synopsis of Psychiatry - Behavioral Sciences/Clinical Psychiatry, 8th edition, Ed. Williams & Williams, Baltimore, USA, 1998. 17. Klostermann P., Rotschild M.A., Schneider V., (1996), Aspecte morfologice, sociologice si criminologice la consumatorii de cocaina si heroina, Revista de Medicina Legala, vol.4, nr.2; 18. Mathias R., (1995), Daughters of mothers who smoked during pregnancy are more likely to smoke, NIDA Notes; 19. Mathias R., Rate and duration of drug activity play major roles in drug abuse, addiction and treatment, NIDA Notes, 1997. 20. Marina, L. (2003), Investigaia socialului, Deva, Editura Emia 21. Mrginean, I. (2000), Proiectarea cercetrii sociologice, Iai Editura Polirom 22. National Institute of Drug Abuse, Narcotics, 1998. 23. Nesse R.M., Berridge K.C., (1997), Psychoactive drug use in evolutionary

perspective, Science, 278:5335;

24. Nestler R.M., Aghajanian G.K., (1997), Molecular and cellular basis of addiction, Science, 278:5335; 25. Petre, B (1979), Itinerar psihiatric, Ed. Junimea, Iai, pag 371-383. 26. Porot A., Porot M., (1999), Toxicomaniile, Ed. tiintifica, Bucuresti; 27. Radulescu R.M., (1999), Devianta, criminalitate si patologie social, Ed. Lumina Lex; 28. Ruthe, R., (1999), Alcoolul i familia, Ed. Hora, Sibiu, pag 12-35 29. Stoker S., (1997), Studies link stress and drug addiction, NIDA Notes; 30. Stolerman I., (1992), Drugs of abuse: behavioral principles, methods and therms, Trends of Pharmacological Science, 13:170; 31. Selaru M., (1998), Drogurile, Ed. Semne, Iasi; 32. Turlea S., (1991), Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti; 33. Vladimir, B., (1999), Riscurile consumului de alcool, Ed. tiin pentru toi, Bucureti, pag 7-83. 34. http://www.rostonline.org/alcoolismul.html. 63

SCHIZOFRENIA I ALTE TULBURRI PSIHOTICE

AXA I Schizofenie tip, cronic, cu exacerbare acut AXA II Personalitate sau retardare mintal AXA III Condiii medicale generale AXA IV Stresori psihosociali. Severitate AXA V Evaluare global a activitii EGA revizuirea lui GAS -scala SOFAS -scala GARF 90- 81 Simptome absente sau minime activitate bun 80- 71 Simptome tranzitorii scderea moderat a activitii 70- 61 Simptome uoare activitate relativ bun 60- 51 Simptome moderate dificulti moderate in activitate 50- 41 Simptome serioase deteriorare serioas a activitii 40- 31 deteriorare major a activitii 30- 21 Comportament influenat de idei delirante i de halucinaii deteriorare serioas in comunicare sau judecat 20- 11 Pericol de a se vtma pe sine sau pe alii incapabil de a menine o igien personal, deteriorare sever in comunicare

10- 1 Pericol persistent de vtmare sever a sa sau a altora (violen repetat; act suicidal! ) 0 Nici o informaie Cei 4a evideniai de Bleuler sunt: ambivalena, tulburare de asociaie, tulburare de afect i autismul. Simptomele pozitive sunt : A. de rangul unu: sonorizarea gandirii; halucinaii auditive (de comentariu, dialog); furtul gandirii; spolierea gandirii; ecoul gandirii; influen asupra gandirii, voinei, instinctelor i afectivitii. B. de rangul doi: tulburri de percepie (halucinaii olfactive, gustative), simptome depresive sau maniacale, idei delirante sistematizate. Simptome negative sunt reprezentate de : srcire in gandire, afectiv (pan la apatie, aplatizare), vorbirea srccioas, incoeren, scderea interesului, scderea elanului, ingustarea relaiilor sociale, scderea interesului sexual, anhedonie (nu se poate bucura). Diagnostic pozitiv A. Simptome caracteristice: dou sau mai multe din urmtoarele simptome prezente timp de o lun (sau mai puin, dac este tratat eficient): 1. idei delirante 2. halucinaii auditive (comentarii) 3. incoerena sau relaxarea marcat a asociaiilor 4. comportament catatonic 5. simptome negative, afect plat, inadecvat 6. vorbire dezorganizat B. Tulburri legate de relaiile sociale i de activitate relaiile sociale i autoingrijirea sunt periclitate deja inaintea debutului (sau dac debutul are loc in copilrie sau adolescen se observ o incapacitate de a atinge un n ivel de dezvoltare ateptat). C. Durata semne continue ale bolii (tulburrii) care persist ase luni; include o faz activ (de cel puin o lun), in perioada creia exist simptome psihotice caracteristice de schizofrenie (simptomele de la punctul A) cu sau fr faz prodromal sau rezidual. Simptome prodromale sau reziduale: 1. izolare 2. deteriorarea activitii 3. comportament bizar 4. deteriorare marcat in igien i inut personal 5. afect inadecvat 6. limbaj digresiv, vag 7. convingeri stranii, gandire magic, clarviziune, telepatie, idei prevalente, idei de referin 1. experiene perceptuale (iluzii recurente) lipsa iniiativei, a interesului, i a energiei D. Tulburarea schizoafectiv i tulburarea afectiv cu elemente psihotice au

fost exclse, precum i episoadele depresive majore, maniacale sau mixte. E. Excluderea unor condiii medicale generale i uzului de substane F. Dac exist un istoric de tulburare autist, diagnosticul adiional de schizofrenie este pus numai dac sunt de asemenea prezente idei delirante sau halucinaii in ultima lun sau mai puin, dac a fost tratat corespunztor.

Evoluie. Clasificare longitudinal a evoluiei:

Diagnosticul evolutiv se poate aplica doar dup 1 an de la debut (simptomele fazei active). 1. Episod cu simptome reziduale interepisodice, sau cu simptome negative 2. Episoade fr simptome reziduale interepisodice 3. Evoluie continu cu simptome psihotice proeminente, sau simptome negative proeminente 4. Un singur episod parial remis, specific dac sunt proeminente simptomele negative 5. Un singur episod cu remisie total 6. Alt form cu pattern nespecific

Subtipuri de schizofrenie. Diagnosticul diferenial intre subtipuri 1. Tipul paranoid pacienii sunt ostili, suspicioi, agresivi. Se
caracterizeaz prin preocupare pentru una sau mai multe idei delirante sau pentru halucinaii auditive frecvente (ideile de persecuie, de urmrire, de grandoare sunt cele mai frecvente, iar nici unul din urmtoarele simptome nu este prezent: incoeren, comportament catatonic sau dezorganizat, afect plat, inadecvat. 2. Tipul dezorganizat sau hebefrenic incepe in adolescen. Se caracterizeaz prin incoeren; comportament dezorganizat, bizar, infantil; afect plat sau flagrant inadecvat. Nu sunt satisfcute criteriile pentru tipul catatonic, ideile delirante sunt nesistematizate, duce la deteriorare. 3. Tipul catatonic este dominat de cel puin dou din urmtoarele simptome: imobilitate motorie, evideniat prin catalepsie (flexibilitatea ceroas) sau stupor (nu mnanc i nu beau); agitaie motorie (fr scop i neinfluenat de stimuli externi); negativism extrem, rigiditate catatonic, mutism; postur (atitudine) catatonic (luarea voluntar de posturi inadecvate sau bizare), micri stereotipe, grimase, manierisme; ecolalia, ecopraxia. 4. Tip nedifereniat in care exist idei delirante proeminente, halucinaii, incoeren, comportament dezorganizat; dar nu sunt satisfcute criteriile pentru tipul paranoid, catatonic, dezorganizat. 5. Tipul rezidual prezint urmtoarele caracteristici: absena simptomelor pozitive, a ideilor delirante, halucinaii, incoeren, comportament dezorganizat; este evident prezena simptomelor negative sau dou sau mai multe simptome cuprinse in criteriul A pentru schizofrenie, dar prezente sub form atenuat.

6. Tulburarea schizofreniform A. criteriile A, D, E de la schizofrenie. B. un episod al tulburrii (incluzand fazele: prodromal, activ i rezidual) ce dureaz mai puin de 6 luni si cel puin o lun.

ALCOOLISMUL
A. Intoxicaiile alcoolice acute I. Beia simpl (acut, obinuit voluntar) II. Beia patologic III. Dipsomania (alcoolismul periodic)

B. Alcoolismul cronic
I. Accidente psihotice tranzitorii acute - Delirium alcoolic subacut - Delirium alcolic acut (delirium tremens) - Halucinoza acut Wernicke II. Fenomene psihotice persistente - Delirul de gelozie ( paranoiac, paranoid alcoolic ) - Delirul halucinator cronic - Stri i sindroame schizoforme alcoolice - Encefalopatie alcoolic in care se descrie: - Encefalopatia Gayet-Wernicke - Polinevrita alcoolic - Epilepsia alcoolic - Demena alcoolic A. Intoxicaiile alcoolice acute

I. Beia acut voluntar (simpl) ebrietas vulgaris prezint manifestri variate n funcie de: cantitatea de alcool ingerat, particularitatea individului, reactivitatea individului, tipul de alcool ingerat, calitatea alcoolului.
KOHN stabilete diferite grade de beie in funcie de alcoolemie: 0,1-0,3 g cantitate normal 0,3-1 g impregnaie alcoolic 1,5-2 g ebrietate marcat 2-2,4 g beie propriu-zis 3,2 g beie complet - percepia senzorial profund alterat, stri stuporoase 4 g com alcoolic 5 g exitus Se descriu trei faze: faza de excitaie, faza depresiv, faza stuporoas. Faza de excitaie se caracterizeaz printr-o hipomanie ebrioas, de aspect uor maniacal. Adic procesele psihice se accelereaz, apare senzaia de for, de aptitudine, de a rezolva orice problem. Apoi devine btios, grandilocvent. Faza de depresie in care pacienii se plang de singurtate, se cred

nenorocii, neinelei. Tabloul psihic este completat cu o serie de tulburri neurologice, cum ar fi: tulburri de vorbire (cuvintele se impleticesc), tulburri de echilibru, i tulburri neuro-vegetative. Faza stuporoas este faza de somn profund, care este marcat de amnezie parial sau total a episodului. Dup faza de somn rmane o stare de discomfort general (fizic i psihic), cefalee i tulburri digestive. In general se admite c alcoolul se elimin intre 18-24 ore. Din punct de vedere medico-legal se vorbete i de o beie forat la minori i la femei (curaj pentru infraciuni/ raport sexual forat/sunt legai i li se toarn pe gat alcool). II. Beia patologic (atipic) este o tulburare care confer iresponsabilitate pentru actele comise i presupune existena unei afeciuni neurologice sau psihice anterioare. Se creeaz astfel o disconcordan mare intre cantitatea de alcool ingerat i tulburrile psihice care apar. La cantiti mici de alcool ( 50 de grame ) pacientul prezint: stare confuzional acut sau confuzie oniric sau confuzie crepuscular; fiind dezorientat temporo-spaial. Pe plan perceptiv se constat iluzii, halucinaii terifiante, zoopsii. In coninutul gandirii apar idei delirante de urmrire i persecuie (nu recunote persoanele din jur, consider c sunt dumani; incperea pare inchisoare, strada pare camp de lupt). Starea timic de baz este insoit de de team, anxietate, furie, disperare, tristee, care pot determina acte de violen, agresivitate brutal i chiar omoruri sau suicid. Se presupune existena unei afeciuni neuro-psihice anterioare de tipul: epilepsiei, TCC, oligofreniei, stri psihopatoide postprocesuale, postencefalitice. Accesul de beie patologic dureaz de la cateva secunde pan la cateva ore (2 ore), fiind urmat de un somn profund, stuporos i amnezia lacunar a episodului. Subiectul se comport ca un automat periculos (profund dezorientat in situaie, de obicei cu percepie deliranthalucinatorie a ambianei). La un nou consum de alcool poate repeta aceast beie patologic. Datorit implicaiilor medico-legale, prevenim bolnavul c nu are voie s consume nici un fel de butur alcoolic i va rspunde legal, pentru actele comise. Pentru primul acces este iresponsabil. Diagnosticul pozitiv se bazeaz pe aspectul clinic al episodului de confuzie mental acut, pe anamneza bolnavului (fr alcolism in antecedente) i EEG provocat cu barbiturice, narcotice - rezult un traseu cu focare active, unilaterale, localizate in derivaiile temporale (stangi i drepte).

III. Dipsomania este denumit i alcoolismul episodic, paroxistic. Se caracterizeaz printr-o pornire irezistibil, impulsiv de a consuma alcool dup un interval variabil, n general acelai (6 luni-1 an). ntre intervale este abstinen complet dup care apare brusc apare necesitatea de a consuma

excesiv i fr control orice buturi alcoolice. Este o form de intoxicaie alcoolic acut, o impulsie alcoolotrop. O ntlnim la indivizi: catacteriopatici, epileptici, obsesivi, sau la cei cu tulburare afectiv bipolar. Debutul bolii este prevestit de o faz prodromal caracterizat de indispoziie, inapeten, nelinite, tulburri de somn i irascibilitate, faz care dureaz de la cteva zile la 2-3 sptmni.
Faza de stare se poate instala printr-un episod de poriomanie, adic de consum exagerat care duce la o alcoolizare excesiv instalandu-se o stare de ebrietate ce poate poate dura zile (3-6 zile) pan la sptmani, urmate de un somn foarte profund, prelungit care, de fapt, constituie terminarea brusc a episodului. Odat cu trezirea i revenirea la realitate prezint pacientul o stare depresiv cu sentimente de tristee, autoinvinuire, ajungand pan la suicid, fiind vorba de depresie episodic
Atat dipsomania i poriomania cat i depresia episodic fac parte din psihozele episodice temporale Examinrile electroencefalografice provocate (de barbiturice-narcotice) evideniaz focare (crize electrice difuze) temporale unilaterale i mai rar bilaterale (focare in bascul pe care le intalnim in cazul depresiilor episodice temporale). Durata este de cateva zile, iar dac se repet electroencefalograma se constat stingerea unui focar temporal cu apariia unuia de partea opus

B. Alcoolismul cronic
Reprezint o stare morbid a organismului; este o consecin a abuzului frecvent i indelungat de buturi alcoolice care cu timpul duce treptat la o intoxicaie cronic cu consecine grave atat vitale cat i fizice i sociale. Se caracterizeaz prin pierderea controlului de consum cu tendin la creterea dozelor; imposibilitatea de a se abine i in cazul intreruperii consumului apare sindromul de sevraj (halucinaii, convulsii), predelirium i delirium tremens. In consumul cronic de alcool se disting: 1) fenomenul de toleran la alcool care necesit creterea dozelor 2) opus toleranei este sensibilizarea care inseamn intoxicarea din ce in ce mai profund dup administrarea aceleai doze de alcool sau la doze din ce in ce mai mici 3)dependena psihic: necesitatea psihologic imperioas de consum in vederea obinerii unei senzaii subiective de confort cu reducerea tensiunii psihice 4)dependen fizic- apare mai tardiv apariia rapid, in 24 de ore a unui sindrom de sevraj la intreruperea brusc a consumului de alcool 5)dependen tisular. JELLINECK clasific alcoolismul in , , , i . Alcoolismul este faz simptomatic/prealcoolic, care dureaz luni-caiva ani, prezentand dou stadii. In primul pacientul folosete alcoolul ocazional pentru efectul euforizant i pentru diminuate unei stri de tenxiune psihic interioar, este de fapt forma nevrotic a alcoolismului. In stadiul al doilea individul incepe s bea in mod constant.

Alcoolismul se caracterizeaz prin faptul c individul incepe s bea

pe ascuns, nu se imbat, ascunde sticla in diferite locuri. In aceast faz apare sentimentul de culpabilitate, fenomene de gastrit, polinevrit, dependen fizic i somatic, rar dezvoltand simptomatologie de sevraj. Alcoolism este faza crucial, care debuteaz cu apariia pierderii controlului in privina cantitii de alcool consumat. Apare lupta impotriva societii, astfel ii schimb comportamentul fa de soie, copii, prini; neglijeaz alimentaia i apare scderea pulsiunilor sexuale (impoten alcoolic care poate duce la gelozie alcoolic). Alcoolism este faza cronic care debuteaz prin beii prelungite, se constat decdere pronunat a simului moral, a comportamentului, cu scderea funciilor intelectuale i apariia sindromului deteriorativ i imposibilitatea reducerii/suprimrii alcoolului pentru 12- zile. Fenomene de sevraj apar datorit diferitelor fenomene intercurente (febra nu mai consum duce la delirium tremens). Alcoolism este ecivalentul dipsomaniei. Semnele somatice sunt vagi i incerte la inceput; apoi apar: facies buhit, ochii congestionai cu frecvente conjunctivite, blefarite, vrsturi (matinale), teleangiectazii, uscciunea mucoaselor, constipaii, palpitaii , crize de angor, vorbire disociativ, fenomene de polinevrit, tremor (care duce la schimbarea scrisului), dezinteres pentru obligaiile obinuite, ii schimb comportamentul, devenind un mic tiran al familiei; dezechilibrare hidro-electrolitic. Deci exist 3 faze:
1. Faza iniial (, ) 2. Faza intermediar ( ) 3. Faza final ()- bolnavi psihici fr contiina bolii
A. Complicaii organice:

1. boala ulceroas 2. pancreatit 3. hepatit cronic 4. ciroz hepatic 5. bronit cronic, scleroemfizem pulmonar 6. cardiomiodegenerescen, HTA, ASC 7. impoten 8.nefropatii 9. amenoree 10. atrofie de nerv optic 11. epilepsie alcoolic Efectele distrugerii pot fi evideniate prin: PEG care arat atrofie difuz cortical i hidrocefalie intern i extern (cea intern mai pronunat) EEG-ul descrie un traseu de ritm , de joas frecven (oglindete o perturbare metabolic ), iar in formele grave apare ritm dominat din banda Teta.
B. Complicaii psihotice cu caracter acut, subacut sau cronic dup cum urmeaz

In cadrul alcoolismului cronic se descriu tulburrile psihopatoide;

alcoolicul ajunge cu timpul un individ cu tulburri dizarmonice de personalitate, se comit ineltorii, furturi, excrocherii pentru a procura bani pentru butur. Se vorbete despre somnul la alcoolicii cronici, cand apar vise terifiante, cu comaruri zoopsice in coninut cu montri i animale; i in general cand apar comaruri cu coninut profesional nu mai este capabil s fac fa la sarcinile de serviciu. Aceste vise sunt prodromul suicidului din alcoolismul cronic. Tulburrile de personalitate merg pan la demen alcoolic cu fenomene ireversibile datorit alterrilor organice ale celulei nervoase.
A. Accidentele psihotice tranzitorii/persistente din cadrul alcoolismului cronic se mai numesc i psihoze alcoolice.

1.Delirium alcoolic subacut-predelirium (sindrom de abstinen)

apare la bolnavi cu varsta de peste 40 ani, cu debut brusc in timpul nopii cu aspectul de sindrom confuziv oniric sau delirant. Clinic bolnavul este , dezorintat temporo-spaial, logoreic, incoerent, anxios, prezentand halucinaiilor vizuale-zoopsii, idei de gelozie, persecuie, autoacuzatoare, dar fr fenomene febrile sau deshidratare. Tulburrile psihotice sunt reduse, dar totui pot detemina reacii violente de agresivitate, fugi, automutilri i sinucidere. Tulburrile dispar dup 3-4 zile sau trec in delirium tremens. 2.Delirium tremens poate avea debut lent sau brusc. Debutul lent se caracterizeaz, in general, printr-o faz prodromal constituit din: nelinite, inapeten, anorexie, iritabilitate, anxietate, somn redus, superficial, vise terifiante, iluzii, halucinaii hipnagogice, semnul Liepmann (la apsarea globilor oculari apar iluzii). Debutul brusc apare in cazul in care constatm traume psihice (abandon, deces), cataclisme, existena unei infecii, operaii intreruperea brusc a alcoolului, fr sindrom prodromal. Perioada de stare se caracterizeaz prin semne somatice i psihice. Semnele somatice sunt: tremor generalizat, (la maini, la picioare), fasciculaii la nivelul limbii, facies congestionat, midriaz cu reacii lente la lumin, senzaie de fluture in stomac, transpiraii abundente, viscoase, febr 39-40o C , tahicardie, oligurie, ROT diminuate cand este polinevrit, TA sczut, zgomote cardiace estompate, limb uscat, dezechilibru hidroelectrolitic (hipocalcemie, creterea K intracelular). Semnele psihice sunt reprezentate de: tulburri de contiin de tip oneiroid; halucinaii cu caracter terifiant, predominand halucinaiile vizuale cu caracter cinematografic (sunt atacai de pisic, insecte, montri, draci), dar i auditive (aude insulte), haptice (simte sub piele insecte), olfactive i kinestezice; stri delirante insoite de agitaie psihomotorie; incoeren, dizatrie; dezorientare temporo-spaial.
In alte cazuri in locul agitaiei, fenomenele psihice iau aspectul delirului profesional, angajand bolnavul intr-o activitate imaginar cu specificul profesiunii sale sau a celei din beie.

Dup 3-4 zile de tratament se instaleaz un somn adanc, bolnavul prezentand o amnezie parial a perioadei halucinatorii. Pronosticul este rezervat, depinzand de rapiditatea interveniei terapeutice. In cazul apariiei epilepsiei metabolice a alcolismului cu sfarit letal. Convalescena este de 2-3 sptmani cu astenie,

slbicune, ameeli, indispoziie, insomnie, dar treptat starea psihic i fizic se amelioreaz. Poate evolua ctre: 1. delir acut malign (encefalopatie de tip Wernicke, mortal)
2. sindrom Korsakov 3. demen alcoolic

Halucinoza alcoolic acut Wernicke se caracterizeaz prin:

1. Halucinaii cu predominan auditiv specific: (vocile vorbesc la persoana a III-a, il ponegresc, il insult, devin imperative) 2. Halucinaiile apar pe fondul clar al contiinei; episodul este mai accentuat noaptea 3. Insoite de team anxioas i tristee Evolueaz acut sau subacut, durand de la 5-6 zile pan la sptmani-luni. Dac nu se estompeaz in cateva luni pan cinci ani, imbrac aspectul cronictip schizoform.

Fenomene psihotice persistente cu evoluie progresiv i cronic Delirul sistematizat alcoolic este de fapt delirul de gelozie al alcoolicilor
(paranoia alcoolic). Are debut insidios pan apar idei delirante de interpretare i gelozie, fr s existe motive fundamentale. Pacientul este convins de infidelitatea soiei, devine bnuitor, incepe urmrirea i controlul (la serviciu, distana de la cas pan la servici, controlul poetei, hainelor, lenjeriei de corp cu lupa!). Apoi devine violent, o maltrateaz pentru a obine probe de adulter (cu cine, cum i cand?). Frecvent soia recunoate, pleac la cel desemnat la domiciliu. Putem spune c delirul de gelozie este lucid i destul de bine intemeiat, avand o evoluie cronic. Internaii pot disimula, ca reintori acas, s-i reia ideile i comportamentul amenintor i agresiv. Delirul halucinator cronic (paranoia halucinatorie a butorilor-Kraepelin) apare brusc, consecutiv unui episod oneroid. Delirul este trit mai ales in sfera austico-verbal, bolnavii au tendina la revenire, se intalnesc idei de gelozie. Sindroame schizofreniforme au aspect paranoid/heberfreno-catatonice consecutiv unei halucinoze acute Wernicke (ca i cum alcoolul ar fi dezvoltat o schizofrenie latent). Encefalopatiile alcoolice cronic sunt reprezentate de psihoza Korsakoff, encefalopatia Gazet-Wernicke, epilepsia alcoolic, demena alcoolic. Psihoza Korsakov se caracterizeaz printr-un debut insidios, intre 45-60 ani, deseori precedat de delirium tremens. Tulburrile psihice intereseaz mai des memoria i in special memoria de fixare; poate aprea dezorientare allopsihic, orientarea autopsihic fiind conservat. Mai exist i dezorientare mnestic: amnezie antero- i retrograd, prezena confabulaiilor, falselor recunoateri. Pe plan somatic intilnim: polinevrite, parestezii, algii, atrofie de nerv optic. Are o evoluie de la cateva luni la 1-3 ani ducand la vindecare, demeniere sau moarte prin infecii intercurente. Encefalopatia Gayet Wernicke este o hipovitaminoz de tiamin (vitamina B1) fiind considerat drept beri-beri cerebral. Are un debut relativ acut, favorizat de: intervenii chirurgicale, traumatisme, suferine intercurente. Semnele somatice sunt: anorexie, apatie, hipotermie, greuri. Semnele psihice sunt: bradipsihie, hipomnezie, retardare intelectual, hipotimie. Semnele neurologice sunt: tulburri oculare fotofobie, mioz, anizocorie, ptoz palpebral, paralizie oculomotorie; sensibilitate dureroas, dizatrii, semn Babinski pozitiv. Semnele neurovegetative constau din: tahicardie, hipertermie, pierderi in greutate. Dac in

10-14 zile nu se include in tratament tiamin, evolueaz spre com i moarte. Epilepsia alcoolic exist convulsii datorit epilepsiei dismetabolice, pot apare dup consum de buturi, care determin intotdeauna scderea pragului convulsivant. Alteori o criz convulsivant indic o hemoragie meningean. Suprimand alcoolul, accesele se rresc. Demena alcoolic este stadiul final al impregnaiei prelungite cu alcool, abstinena nu oprete evoluia procesului, iar moartea survine prin deficit somatic general, infecii intercurente. Ca i forme disingem: forma simpl, pseudoparalitic general alcoolic i sindromul Machiafava-Bigmani care este o demen global ce asociaz pe plan neurologic fenomene astazo-abazice, de hipertonie difuz, hiperreflexivitate osteo-tendinoas, semn Babinski bilateral pozitiv i oftalmoplegie. Simptomatologia este reprezentat, la inceput de elemente de degradare intelectual discrete; apoi apare scderea treptat a ateniei, iniiativei, memoriei i judecii, a capacitii adaptative; dispare ambiia i afeciunea fa de munc, responsabilitatea; pacienii devin neglijeni; iar in final apare o stare de demen dominat de obtuzie intelectual i ofilire etico-moral. Boala prezint evoluie lent, dar progresiv.
Adolescenta este considerata de unii cea mai frumoasa perioada din viata, cu fluturii si furtunile ei, insa este si una din cele mai dificile. Este momentul cand organismul trece printr -o serie de modificari rapide si cand oamenii incep sa isi contureze relatiile sociale, cand nevoia de independenta, libertate, apartenenta la grup se manifesta mai evident decat in orice alta perioada a vietii.
In acest context, tinerii se desprind de sub tutela parentala si pleaca in cautarea propriei personalitati, a propriilor repere si idealuri, insa adesea abilitatea lor de a lua cele mai bune decizii este departe de a fi atins maturitatea. Astfel, consumul de alcool in aceasta perioada poate afecta procesul de dezvoltare al creierului si poate duce la unele tulburari cognitive. De ce beau tinerii? din curiozitate; ca sa se relaxeze sau sa se distreze; sa se integreze in diverse medii sociale; sa se simta maturi. Odata ingerat, alcoolul este repede absorbit in tubul digestiv si in aproximativ o ora si jumatate difuzeaza in sange. Efectele dureaza cateva ore, in functie de cantitatea de alcool ingerata si de viteza cu care a fost consumat. Femeile asimileaza mai repede alcoolul, deoarece organismul femeilor contine mai putina apa. Alcoolul se dilueaza in apa, in consecinta concentratia alcoolica din sange va fi mai mare la femei decat la barbati, chiar daca au baut aceeasi cantitate de alcool. Dupa doua trei beri sau patru cinci pahare de alcool, majoritatea oamenilor se simt mai relaxati si mai putin inhibati. Peste aceasta cantitate, simti cum limba ti se impleticeste, miscarile iti devin stangace, iar alcoolul in exces duce la pierderea echilibrului, stari de greata, voma si ameteli. Efectele consumului de alcool pe termen scurt includ: tulburari ale vederii si auzului; scaderea capacitatii de coordonare a membrelor; distorsionarea capacitatii de percepere a emotiilor si gandirii; distorsionarea capacitatii de gandire si de luare a deciziilor; respiratie urat mirositoare; integrarea in cercuri sociale nefavorabile dezvoltarii corespunzatoare a unui tanar. Consumul de alcool la varste fragede poate afecta procesul de invatare si performantele scolare, avertizeaza o nota emisa de guvernul Statelor Unite. Un studiu, care a evaluat memoria pe termen scurt a unor subiecti cu varste cuprinse intre 15 si 16 ani, din care o parte erau dependenti de alcool, a dovedit ca acestia memoreaza mai greu cuvinte si forme geometrice simple decat cei care nu au o problema cu consumul de alcool. Consumul de alcool in perioada adolescentei poate avea insa efecte grave pe termen lung. Persoanele care incep sa bea inainte de varsta de 15 ani sunt de patru ori mai predispuse la alcoolism decat cele care incep dupa varsta de 20 de ani. Totusi, nu se stie daca vinovata de acest efect este numai varsta la care tinerii incep sa bea si in ce masura sunt implicati ceilalti factori de risc, precum mediul familial sau anturajul. Creierul adolescentului se afla in plin proces de dezvoltare, iar cele mai importante modificari au loc la nivelul lobului frontal si al hipocampului. Aceste zone sunt asociate cu motivatia, controlul impulsivitatii si dependenta. Alcoolul este o neurotoxina,

ceea ce inseamna ca poate otravi creierul. El poate afecta modul in care organismul asimileaza vitamina B, impi edicand astfel functionarea normala a creierului. Efectele consumului de alcool asupra organismului in dezvoltare: Ficatul este afectat si are nevoie de cateva zile pentru a se reface si a reveni la o functionare normala dupa o noapte de betie. Ritmul cardiac poate deveni neregulat, iar inima se poate chiar opri. Temperatura corpului scade si poate duce la hipotermie, in special in anotimpurile reci. Scaderea glicemiei poate duce la convulsii sau chiar coma. Respiratia poate deveni dificila si se poate chiar opri. Poate ascunde alte probleme psihice, precum depresia sau anxietatea, care raman astfel netratate. Efecte pe termen lung: ciroza sau cancer al ficatului; pancreatita; pierderea poftei de mancare; deficienta in ceea ce priveste aportul de vitamine; dureri stomacale; leziuni la nivelul sistemului nervos si al inimii; pierderi de memorie; impotenta; riscul de aparitie a intoxicatiei cu alcool, si implicit a comei alcoolice. Peste 75% dintre liceenii romani recunosc au consumat alcool ocazional. Dintre acestia, 28%, admit ca au consumat alcool in exces (mai mult de cinci bauturi tari, intr-un interval de cateva ore). Una din cauzele principale de deces in randul adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei, predispune adolescentul la o viata sexuala necorespunzatoare (sex neprotejat) si creste riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala sau aparitiei unei sarcini nedorite. Cele mai frecvente probleme cu care se confrunta adolescentii care beau prea mult sunt: Sa devina violenti sau sa devina victima agresivitatii verbale sau a violentei altei persoane. Sa faca sex neprotejat sau sa fie nevoiti sa raspunda unor avansuri sexuale nepotrivite. Sa fie supusi abuzului sexual. Sa se raneasca din neatentie sau sa aiba diverse activitati care le pot periclita sanatatea. Sa aiba dificultati de invatare si probleme de comportament la scoala. Sa inceapa sa fure din casa pentru a-si procura bani de alcool. Sa intre in conflict cu legea. Cum imi dau seama daca am o problema cu consumul de alcool? In cazul adolescentilor practic nu exista o cantitate de alcool care poate fi consumata fara riscuri. Cel mai bine este evident sa te tii departe de acest obicei, dar lucrurile nu stau intotdeauna asa. Specialistii au elaborat o lista de intrebari, care te pot ajuta sa iti dai seama daca consumul de alcool a devenit o problema in viata ta. Daca raspunzi cu da la una din urmatoarele intrebari, probabil este cazul sa ceri ajutorul parintilor sau medicului. 1. Bei uneori mai mult decat ti-ai propus? 2. Ai incercat sa nu bei o perioada si nu ai reusit? 3. Ai avut pierderi de memorie dupa o betie? 4. Ai inceput sa ai probleme la scoala, locul de munca sau ai remarcat deteriorarea relatiilor cu prietenii de cand ai inceput sa bei? 5. Continui sa bei desi esti constient ca acest obicei iti poate aduce numai probleme? 6. Bei cand te simti stresat? 7. Bei singur? 8. Ti-a crescut rezistenta la alcool? 9. Te simti nelinistit atunci cand nu ai baut? 10. Bei chiar si atunci cand este foarte important sa fii treaz si lucid? Parintii au un rol de maxima importanta in ceea ce priveste prevenirea consumului de alcool de catre adolescenti. Ei trebuie sa discute cu copiii lor, in special in cazul in care exista antecedente in acest sens in familie, deoarece alcoolismul are si o componenta genetica. Interdictiile nu sunt suficiente, adolescentilor trebuie sa li se explice foarte clar la ce riscuri se expun consumand alcool, chiar si in cantitati reduse

Dependenta de alcool si abuzul de droguri la adolescenti

Generalitati
Sus

Un numar tot mai mare de adolescenti, consuma alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional, dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale, performante scolare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand, probleme familiale). Statistici privind consumul de alcool si alte toxice la adolescenti Abuzul de alcool si substante toxice este o realitate in randul adolescentilor si trebuie privita cu seriozitate. Centrele de preventie si control al consumului de toxice in randul adolescentilor, ofera urmatoarele informatii:

- aproximativ 10% dintre adolescenti fumeaza pana la 15 tigarete pe zi, 20 de zile pe luna (desi procentul este in continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung si creaza de asemenea dependenta. Un adolescent care fumeaza de mai mult de 1 an, are o sansa de 80% sa devina dependent - aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre acestia, 28%, relateaza episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 bauturi tari, intr-un interval de cateva ore). Una din cauzele principale de deces in randul adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei si predispun adolescentul la o viata sexuala necorespunzatoare (sexul neprotejat) si care cresc riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala (HIV-SIDA, herpes, chlamydia) sau aparitiei unei sarcini nedorite - aproximativ 40% dintre adolescenti au incercat cel putin o data marijuana, in timp ce 22% dintre acestia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o optiune des intalnita in randul adolescentilor si poate cauza pierderi de memorie, tulburari cognitive (de invatare) sau de atentie - aproximati 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel putin o data pe luna). Cocaina este un drog care creeaza dependenta. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace(batai cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale. Exista si alte substante toxice care sunt folosite de adolecenti. Dintre acestea amintim: - substantele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substante pe baza de benzen, uleiuri, vopsele si substante adezive). Aceste tipuri de substante toxice sunt cel mai frecvent folosite de adolescentii tineri, deoarece sunt usor de procurat si sunt de asemenea relativ ieftine. Cu toate acestea, sunt extrem de toxice, deoarece contin substante toxice, precum toluenul, care poate cauza leziuni cerebrale, tumori (utilizarea cronica) si in unele cazuri chiar decesul utilizatorului - droguri folosite cel mai adesea in cluburi, precum: ecstasy (MDMA), gammahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite si drogurile dragostei, deseori folosite de baietii adolescenti pentru coruperea sexuala a fetelor (actul sexual care se consuma dupa intoxicatia cu astfel de substante, este considerat viol). Aceste droguri sunt folosite in special in cluburile de noapte in care se asculta muzica trance, dance sau rave. Cu toate ca numarul adolescentilor care utilizeaza astfel de droguri este mai mic dacat al celor care fumeaza tutun sau marijuana si consuma alcool, aceste droguri sunt mult mai periculoase mai ales daca sunt folosite in diferite combinatii cu alte toxice. Utilizarea, chiar si rara a ecstasyului, poate duce la depresie, probleme cu somnul si anxietate severa, simptome care pot dura mai mult de cateva saptamani de la utilizarea initiala. Utilizarea cronica a acestui drog, determina leziuni hepatice si probleme de concentrare si memorie - metamfetamina (deseori regasita sub diferite denumiri generice, precum, speed, crank sau met). Acest drog creeaza dependenta si poate cauza manifestari grave, precum, crize pseudoepileptice, accidente vasculare ischemice, probleme mentale grave (paranoia, halucinatii, crize de depersonalizare) si alte probleme de sanatate pe termen lung - halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic), mescalina, psilocybin, PCP (phencyclidina) si ketamina. Utilizarea LSD-ului poate cauza afectiuni psihiatrice grave, precum psihoza si flashurile de tip halucinogen - opiacee, ca heroina, morfina si codeina. Utilizarea opiaceelor conduce la dependenta fizica si psihica. Adolescentii care folosesc droguri sunt predispusi la diferite infractiuni, in special furtul diferitelor bunuri din casa familiei si uneori preteaza chiar si la prostitutie si toate acestea pentru a procura bani pentru droguri - substante toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium), sunt folosite de asemenea de adolescenti cu difetite ocazii - steroizii anabolizanti sunt substante medicamentoase folosite in special de baietii care vor sa-si creasca brusc masa musculara si sa-si reduca semnificativ tesutul adipos. Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic, oligospermie(scaderea numarului de spermatozoizi), dobandirea unor caracteristici fizice masculine, iritabilitate, furie, cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral.

Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. Acest lucru face ca problemele de sanatate, de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite.Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati, a relatiilor interumane (inclusiv familiale), in dobandirea unei independente fizice si psihice normale. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. De departe, cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante.

Cuprins articol
1. 2. 3. Generalitati Factori de risc Simptome

4. 5. 6.

Profilaxie Consultul de specialitate Diagnostic precoce

Factori de risc
Sus

Exista diferiti factori personali, familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. In astfel de cazuri, utilizarea toxicelor duce la dependenta si abuz cronic. Factori de risc de ordin personal Acestia includ:

- factori genetici. Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de toxice. Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice - tipul de personalitate si temperamentul. Adolescentii cu un comportament rebel, rezistent la autoritatea parentala, care prezinta sentimente de vinovatie sau esec, au o predispozitie aparte pentru consumul de toxice. Cautarea unor senzatii "tari" sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos, pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice - diferite afectiuni. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice, precum, deficitul de atentie asociat cu hiperreactivitate, tulburarile de comportament, depresia cronica, represia (ascunderea anumitor sentimenete), sindromul stresului postraumatic sau tulburarile anxios depresive, predispun la consumul de substante toxice. De asemenea consumul acestor toxice poate agrava aceste afectiuni - tentatia, specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice. Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au pe propria persoana. Anturajul, informatiile eronate din media, stimuleaza curiozitatea, deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante - varsta mica la prima utilizare. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. Un studiu medical a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani, au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool, fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani. Factori de risc familiali Acestia includ:

- istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte toxice, are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat, fata de restul adolescentilor - atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare, extrascolare, fumatul sau consumul de alcool sau droguri. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. In multe dintre aceste cazuri, copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si consumul de alcool), lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului - viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de toxice al adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale, stress psihic intens, au un risc mare de a consuma toxice. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala, sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri - implicare parentala inadecvata, in educatia si viata adolescentului, cresc de asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. Extremele educationale, precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor, creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool, tutun si droguri usoare). Factori de risc de ordin social Acestia includ:

- accesul la diferite toxice. Procurarea relativ usoara a tigaretelor, alcoolului, traficul liber de droguri, anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii, contribuie la aparitia abuzului de toxice si dependenta adolescentilor. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa, are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante - anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti, deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana, alcool, droguri halucinogene) - publicitatea prin media a alcoolului, tigaretelor sau drogurilor. Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea toxicelor este la moda si creste popularitatea, succesul si sex-appealul. Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale, reprezinta de asemenea un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de toxice la adolescenti.

Simptome
Sus

Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului, sa identifice o problema legata de consumul de toxice in randul adolescentilor. Unii parinti suspicioneaza eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism, negare, izolare), cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta. Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati.

Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor, sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament, schimbarea lookului, atitudinii fata de persoanele apropiate, etc). Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de toxice, amintim urmatoarele:

- atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii, precum si o igiena inadecvata - pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate - hiperemie conjunctivala (ochi rosii), utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat, dropsuri mentolate) - absenteism si performante scolara slabe - pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare, pentru sport sau alte hobbyuri - comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret - indepartarea de membrii familiei si prieteni - prieteni si anturaj nou, care nu sunt prezentati familiei - comportament caracterizat prin minciuna si furt - comportament dispretuitor fata de familie si prieteni - atitudine ostila, violenta - dezinteres si lipsa planurilor de viitor.

Profilaxie
Sus

Adolescentii care nu folosesc alcool sau droguri, au o sansa destul de mica sa consume astfel de toxice la maturitate (in special droguri). Profilaxia consumului de toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale. Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor.

Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac. Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copilul si-a format o anumita atitudine asupra folosirii toxicelor. Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in educarea copiilor pentru a evita consumul de toxice:

- oferirea unui model pozitiv de viata. Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor, pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul sau abuzul de toxice, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie) - impartasirea convingerilor proprii. Este foarte important ca parintii sa aibe incredere in alegerile pe care le fac copii lor, de asemenea parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii toxicelor - implicarea activa in educarea copilului. Pastrarea unei legaturi emotionale apropiata cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate. Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor. Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului sa se implice in activiattile familiale si de asemenea sa se tina cont si de parerea acestuia in anumite stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie - perseverenta si corectitudinea fata de copil. Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul de consum si abuz de toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in

atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare - incurajarea anumitor activitati. Parintii trebuie sa-si incurajeze copii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber - oferirea tuturor informatiilor necesare. Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii toxicelor si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente. De asemenea parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea toxicelor in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie). Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de toxice, pentru a evita in timp util posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces).

Consultul de specialitate
Sus

In cazul in care se suspicioneaza consumul sau abuzul de toxice in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor.

Specialistii care pot diagnostica si trata abuzul si dependenta de substante toxice, sunt:

- medicul de familie - medicul generalist - medicul de medicina interna - medicul pediatru - psihologul - medicul psihiatru - asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice. In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea toxicelor, sunt parte a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de toxice. Adolescentul si familia acestuia au dreptul la intimitate si confidentialitate privind informatiile oferite medicului.

Testele de toxicologie (analiza sangelui, urinii, parului) nu sunt folosite in mod curent in stabilirea diagnosticului. Aceste teste nu se pot efectua fara acordul parintilor, deseori sunt realizate la cererea acestora. Cu toate acestea nu este suficient consimtamantul parintilor, fiind necesara de asemenea si suspiciunea medicala sau legala a testarii toxicologice.

Deoarece unele afectiuni psihiatrice precum sindromul de hipereactivitate asociat cu deficit de atentie, depresia, sindromul disritmic, tulburarile anxios depresive si tulburarile de stres posttraumatic, sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica. Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate.

Diagnostic precoce
Sus

Medicul de familie poate sa intrebe orice copil trecut de varsta de 9 ani, despre atitudinea acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tigaretelor sau a altor toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate la medicul de familie, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz. Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul toxicelor la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite toxice. Cu cat tratamentul este initiat mai precoce in randul parintilor consumatori de toxice, cu atat riscul ca si copii acestora sa devina dependenti este mai mic. Tratamentul adecvat in cazul adolescentilor cu abuz de substante toxice Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de toxice din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica). Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul. Tratamentul adecvat in functie de nivelul de folosire al toxicului In cazul in care adolescentul doar a experimentat consumul de alcool, tigarete, substante toxice inhalatorii sau diferite droguri, deseori este suficienta o educatie corespunzatoare pentru a evita consumul viitor de toxice. Este de asemenea important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe

care toxicele le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de toxice. Exista diferite centre specializate care vin in ajutorul adolescentilor cu astfel de probleme si care ofera de asemenea si sprijinul necesar familiilor acestora.

La un astfel de nivel, la care doar s-a experimentat un toxic, este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobbyuri, cercuri artistice, sporturi), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice, etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite.

In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional astfel ca in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul. Este recomandata inscrierea intr-un program al unui centru specializat in tratamentul adolescentilor cu astfel de probleme. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber.

In cazul in care este identificat un abuz sau o dependenta de toxice, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj (care apar in momentul opririi consumului de toxic). De exemplu, in cazul unui adolescent care este dependent de heroina sau o alta substanta pe baza de opiacee, este necesara administrareametadonei pe tot parcursul dexintoxicarii (substanta inrudita, dar care nu creeaza dependenta la fel de puternica precum heroina). Metadona ajuta la controlul simptomeleor de sevraj cauzate de abuzul de opiacee.

Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sa-si controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare. In final nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii. Reabilitarea adolescentilor cu abuz si dependenta de toxice Exista mai multe tipuri de programe adresate adolescentilor care au probleme legate de abuzul si dependenta de substante toxice. Programe care necesita internarea pacientului Acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program. Adolescentul este internat intr-un astfel de centru pentru o perioada de aproximativ 4 saptamani. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului. Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi).

Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intr-un astfel de program. Programe care nu necesita internarea pacientului Aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.

- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici. - programele de "reabilitare in 12 pasi", sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani - programele de reabilitare ambientala, sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de toxice. Acestea consta in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat. O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia. Ca si majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup)

Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale. De asemenea tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie). Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere.

Abuzul si dependenta de toxice este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca

parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop. Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul. Recaderile asociate consumului si abuzului de toxice Stoparea consumului de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva (legata de anumite probleme emotionale), de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi. Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatrea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult.

Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi: - programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi - tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (chiar 2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptul ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare - gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului - tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de substante toxice, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea de hipereactivitate asociata cu deficit de atentie, tulburarea stresului posttraumatic sau tulburarea anxios depresiva. Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate (atat medicamentos cat si psihiatric). Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de toxice. Atitudinea fata de adolescentii cu abuz si dependenta de toxice In cele mai multe cazuri, familia are o influenta destul de mare asupra copiilor si asupra deciziilor pe care acestia le iau, de aceea este recomandat ca informarea si discutiile legate de consumul de toxice sa faca parte din educatia copilului. Educarea corecta a copilului Sunt recomandate urmatoarele:

- evaluarea factorilor de risc. Parintii trebuie sa discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la dependenta de substante toxice (adictie). Trebuie sa se discute si despre istoricul familial pozitiv pentru un eventual abuz si despre consecintele acestuia - analiza consecintelor persoanle. Orice parinte trebuie sa-i explice copilului ca anumite decizii pot sa le afecteze negativ intreaga viata. De exemplu, sexul neprotejat, care poate duce la o sarcina nedorita sau la contactarea unei boli cu transmitere sexuala. Tot asa, consumul ocazional de toxice, poate duce la abuz si dependenta, care au un impact negativ asupra vietii in general - explicarea consecintelor legale este de asemenea importanta, deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament, pot avea de asemenea un impact negativ asupra vietii - educatia legata de comportametul in societate. Parintii trebuie sa-si educe copii in asa fel incat acestia sa stie sa se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale. Adolescentilor trebuie sa li se explice ca un consum de toxice (tutun, alcool sau droguri) nu creste popularitatea si nu rezolva anumite probleme legate de scoala familie sau anturaj. Este foarte important ca adolescentii sa stie sa se fereasca si de ocaziile care implica un eventual consum accidental de droguri (drogurile dizolvate in bauturi, destul de frecvent intalnite in barurile de noapte). Evaluarea corecta si rapida a situatiei in cazul abuzului de toxice Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate.

NOTA: exista anumite teste toxicologice care se pot realiza chiar si ambulator (acasa), dar si in clinicile specializate si care pot identifica un eventual consum de substante toxice (droguri). Aceste teste se realizeaza prin analizarea urinii si pot identifica droguri precum amfetamina, matamfetamina, opiaceele, marijuana si cocaina (un test pozitiv poate insemna prezenta oricarei dintre aceste substante). Aceste teste sunt rar folosite pentru depistarea unui eventual abuz si necesita confirmarea unui laborator specializat de toxicologie care poate identifica fiecare substanta in parte. Testele de acest tip sunt utile pe perioada tratamentului si recupararii pacientului si sunt realizate sub stricta supraveghere medicala. In cazul in care este necesar tratamentul de specialitate sunt recomandate urmatoarele:

- instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa discute cu specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta metoda cea mai buna pentru fiecare caz in parte - implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii trebuie sa ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toata perioada recuperarii si nu trebuie sa recurga la diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora - terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual abuz sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive

- stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului si consta in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta adolescentul sa-si continue studiile si sa-si faca un scop in viata - profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa terminarea tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si abuzul de substante toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite ca recaderile nu sunt considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul familiei si prietenilor pe toata aceasta perioada este extrem de important.

Dependenta de alcool si abuzul de droguri la adolescenti

Generalitati Un numar tot mai mare de adolescenti, consuma alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional, dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale, performante scolare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand, probleme familiale). Statistici privind consumul de alcool si alte toxice la adolescenti Abuzul de alcool si substante toxice este o realitate in randul adolescentilor si trebuie privita cu seriozitate. Centrele de preventie si control al consumului de toxice in randul adolescentilor, ofera urmatoarele informatii: - aproximativ 10% dintre adolescenti fumeaza pana la 15 tigarete pe zi, 20 de zile pe luna (desi procentul este in continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung si creaza de asemenea dependenta. Un adolescent care fumeaza de mai mult de 1 an, are o sansa de 80% sa devina dependent - aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre acestia, 28%, relateaza episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 bauturi tari, intr-un interval de cateva ore). Una din cauzele principale de deces in randul adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei si predispun adolescentul la o viata sexuala necorespunzatoare (sexul neprotejat) si care cresc riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala (HIV-SIDA, herpes, chlamydia) sau aparitiei unei sarcini nedorite - aproximativ 40% dintre adolescenti au incercat cel putin o data marijuana, in timp ce 22% dintre acestia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o optiune des intalnita in randul adolescentilor si poate cauza pierderi de memorie, tulburari cognitive (de invatare) sau de atentie - aproximati 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel putin o data pe luna). Cocaina este un drog care creeaza dependenta. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace (batai cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale. Exista si alte substante toxice care sunt folosite de adolecenti. Dintre acestea amintim: - substantele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substante pe baza de benzen, uleiuri, vopsele si substante adezive). Aceste tipuri de substante toxice sunt cel mai frecvent folosite de adolescentii tineri, deoarece sunt usor de procurat si sunt de asemenea relativ ieftine. Cu toate acestea, sunt extrem de toxice, deoarece contin substante toxice, precum toluenul, care poate cauza leziuni cerebrale, tumori (utilizarea cronica) si in unele cazuri chiar decesul utilizatorului - droguri folosite cel mai adesea in cluburi, precum: ecstasy (MDMA), gammahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite si drogurile dragostei, deseori folosite de baietii adolescenti pentru coruperea sexuala a fetelor (actul sexual care se consuma dupa intoxicatia cu astfel de substante, este considerat viol). Aceste droguri sunt folosite in special in cluburile de noapte in care se asculta muzica trance, dance sau rave. Cu toate ca numarul adolescentilor care utilizeaza astfel de droguri este mai mic dacat al celor care fumeaza tutun sau marijuana si consuma alcool, aceste droguri sunt mult mai periculoase mai ales daca sunt folosite in diferite combinatii cu alte toxice. Utilizarea, chiar si rara a ecstasyului, poate duce la depresie, probleme cu somnul si anxietate severa, simptome care pot dura mai mult de cateva saptamani de la utilizarea initiala. Utilizarea cronica a acestui drog, determina leziuni hepatice si probleme de concentrare si memorie - metamfetamina (deseori regasita sub diferite denumiri generice, precum, speed, crank sau met). Acest drog creeaza dependenta si poate cauza manifestari grave, precum, crize pseudoepileptice, accidente vasculare ischemice, probleme mentale grave (paranoia, halucinatii, crize de depersonalizare) si alte probleme de sanatate pe termen lung - halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic), mescalina, psilocybin, PCP (phencyclidina) si ketamina. Utilizarea LSD-ului poate cauza afectiuni psihiatrice grave, precum psihoza si flashurile de tip halucinogen - opiacee, ca heroina, morfina si codeina. Utilizarea opiaceelor conduce la dependenta fizica si psihica. Adolescentii care folosesc droguri sunt predispusi la diferite infractiuni, in special furtul diferitelor bunuri din casa familiei si uneori preteaza chiar si la prostitutie si toate acestea pentru a procura bani pentru droguri - substante toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium), sunt folosite de asemenea de adolescenti cu difetite ocazii - steroizii anabolizanti sunt substante medicamentoase folosite in special de baietii care vor sa-si creasca brusc masa musculara si sa-si reduca semnificativ tesutul adipos. Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic, oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi), dobandirea unor caracteristici fizice masculine, iritabilitate, furie, cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral. Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. Acest lucru face ca problemele de sanatate, de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite.Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati, a relatiilor interumane (inclusiv familiale), in dobandirea unei independente fizice si psihice normale. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. De departe, cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante. Factori de risc Exista diferiti factori personali, familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. In astfel de cazuri, utilizarea toxicelor duce la dependenta si abuz cronic. Factori de risc de ordin personal Acestia includ: - factori genetici. Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de toxice. Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de

mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice - tipul de personalitate si temperamentul. Adolescentii cu un comportament rebel, rezistent la autoritatea parentala, care prezinta sentimente de vinovatie sau esec, au o predispozitie aparte pentru consumul de toxice. Cautarea unor senzatii "tari" sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos, pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice - diferite afectiuni. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice, precum, deficitul de atentie asociat cu hiperreactivitate, tulburarile de comportament, depresia cronica, represia (ascunderea anumitor sentimenete), sindromul stresului postraumatic sau tulburarile anxios depresive, predispun la consumul de substante toxice. De asemenea consumul acestor toxice poate agrava aceste afectiuni - tentatia, specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice. Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au pe propria persoana. Anturajul, informatiile eronate din media, stimuleaza curiozitatea, deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante - varsta mica la prima utilizare. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. Un studiu medical a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani, au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool, fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani. Factori de risc familiali Acestia includ: - istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte toxice, are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat, fata de restul adolescentilor - atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare, extrascolare, fumatul sau consumul de alcool sau droguri. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. In multe dintre aceste cazuri, copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si consumul de alcool), lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului - viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de toxice al adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale, stress psihic intens, au un risc mare de a consuma toxice. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala, sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri - implicare parentala inadecvata, in educatia si viata adolescentului, cresc de asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. Extremele educationale, precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor, creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool, tutun si droguri usoare). Factori de risc de ordin social Acestia includ: - accesul la diferite toxice. Procurarea relativ usoara a tigaretelor, alcoolului, traficul liber de droguri, anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii, contribuie la aparitia abuzului de toxice si dependenta adolescentilor. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa, are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante - anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti, deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana, alcool, droguri halucinogene) - publicitatea prin media a alcoolului, tigaretelor sau drogurilor. Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea toxicelor este la moda si creste popularitatea, succesul si sex-appealul. Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale, reprezinta de asemenea un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de toxice la adolescenti. Simptome Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului, sa identifice o problema legata de consumul de toxice in randul adolescentilor. Unii parinti suspicioneaza eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism, negare, izolare), cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta. Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati. Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor, sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament, schimbarea lookului, atitudinii fata de persoanele apropiate, etc). Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de toxice, amintim urmatoarele: - atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii, precum si o igiena inadecvata - pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate - hiperemie conjunctivala (ochi rosii), utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat, dropsuri mentolate) - absenteism si performante scolara slabe - pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare, pentru sport sau alte hobbyuri - comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret - indepartarea de membrii familiei si prieteni - prieteni si anturaj nou, care nu sunt prezentati familiei - comportament caracterizat prin minciuna si furt - comportament dispretuitor fata de familie si prieteni - atitudine ostila, violenta - dezinteres si lipsa planurilor de viitor. Profilaxie Adolescentii care nu folosesc alcool sau droguri, au o sansa destul de mica sa consume astfel de toxice la maturitate (in special droguri). Profilaxia consumului de toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale. Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor. Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac. Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copilul si-a format o anumita atitudine asupra folosirii toxicelor. Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in educarea copiilor pentru a evita consumul de toxice: - oferirea unui model pozitiv de viata. Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor, pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul sau abuzul de toxice, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie) - impartasirea convingerilor proprii. Este foarte important ca parintii sa aibe incredere in alegerile pe care le fac copii lor, de asemenea parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii toxicelor - implicarea activa in educarea copilului. Pastrarea unei legaturi emotionale apropiata cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate. Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor. Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului sa se implice in activiattile familiale si de asemenea sa se tina cont si de parerea acestuia in anumite stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie - perseverenta si corectitudinea fata de copil. Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul

de consum si abuz de toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare - incurajarea anumitor activitati. Parintii trebuie sa-si incurajeze copii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber - oferirea tuturor informatiilor necesare. Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii toxicelor si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente. De asemenea parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea toxicelor in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie). Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de toxice, pentru a evita in timp util posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces). Consultul de specialitate In cazul in care se suspicioneaza consumul sau abuzul de toxice in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor. Specialistii care pot diagnostica si trata abuzul si dependenta de substante toxice, sunt: - medicul de familie - medicul generalist - medicul de medicina interna - medicul pediatru - psihologul - medicul psihiatru - asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice. In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea toxicelor, sunt parte a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de toxice. Adolescentul si familia acestuia au dreptul la intimitate si confidentialitate privind informatiile oferite medicului. Testele de toxicologie (analiza sangelui, urinii, parului) nu sunt folosite in mod curent in stabilirea diagnosticului. Aceste teste nu se pot efectua fara acordul parintilor, deseori sunt realizate la cererea acestora. Cu toate acestea nu este suficient consimtamantul parintilor, fiind necesara de asemenea si suspiciunea medicala sau legala a testarii toxicologice. Deoarece unele afectiuni psihiatrice precum sindromul de hipereactivitate asociat cu deficit de atentie, depresia, sindromul disritmic, tulburarile anxios depresive si tulburarile de stres posttraumatic, sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica. Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate. Diagnostic precoce Medicul de familie poate sa intrebe orice copil trecut de varsta de 9 ani, despre atitudinea acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tigaretelor sau a altor toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate la medicul de familie, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz. Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul toxicelor la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite toxice. Cu cat tratamentul este initiat mai precoce in randul parintilor consumatori de toxice, cu atat riscul ca si copii acestora sa devina dependenti este mai mic. Tratamentul adecvat in cazul adolescentilor cu abuz de substante toxice Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de toxice din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica). Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul. Tratamentul adecvat in functie de nivelul de folosire al toxicului In cazul in care adolescentul doar a experimentat consumul de alcool, tigarete, substante toxice inhalatorii sau diferite droguri, deseori este suficienta o educatie corespunzatoare pentru a evita consumul viitor de toxice. Este de asemenea important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe care toxicele le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de toxice. Exista diferite centre specializate care vin in ajutorul adolescentilor cu astfel de probleme si care ofera de asemenea si sprijinul necesar familiilor acestora. La un astfel de nivel, la care doar s-a experimentat un toxic, este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobbyuri, cercuri artistice, sporturi), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice, etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite. In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional astfel ca in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul. Este recomandata inscrierea intr-un program al unui centru specializat in tratamentul adolescentilor cu astfel de probleme. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber. In cazul in care este identificat un abuz sau o dependenta de toxice, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj (care apar in momentul opririi consumului de toxic). De exemplu, in cazul unui adolescent care este dependent de heroina sau o alta substanta pe baza de opiacee, este necesara administrarea metadonei pe tot parcursul dexintoxicarii (substanta inrudita, dar care nu creeaza dependenta la fel de puternica precum heroina). Metadona ajuta la controlul simptomeleor de sevraj cauzate de abuzul de opiacee. Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sa-si controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare. In final nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii. Reabilitarea adolescentilor cu abuz si dependenta de toxice Exista mai multe tipuri de programe adresate adolescentilor care au probleme legate de abuzul si dependenta de substante toxice. Programe care necesita internarea pacientului Acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program. Adolescentul este internat intr-un astfel de centru pentru o perioada de aproximativ 4 saptamani. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului. Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi). Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intr-un astfel de program. Programe care nu necesita internarea pacientului Aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.

- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici. - programele de "reabilitare in 12 pasi", sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani - programele de reabilitare ambientala, sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de toxice. Acestea consta in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat. O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia. Ca si majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup) Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale. De asemenea tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie). Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere. Abuzul si dependenta de toxice este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop. Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul. Recaderile asociate consumului si abuzului de toxice Stoparea consumului de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva (legata de anumite probleme emotionale), de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi. Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatrea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult. Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi: - programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi - tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (chiar 2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptul ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare - gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului - tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de substante toxice, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea de hipereactivitate asociata cu deficit de atentie, tulburarea stresului posttraumatic sau tulburarea anxios depresiva. Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate (atat medicamentos cat si psihiatric). Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de toxice. Atitudinea fata de adolescentii cu abuz si dependenta de toxice In cele mai multe cazuri, familia are o influenta destul de mare asupra copiilor si asupra deciziilor pe care acestia le iau, de aceea este recomandat ca informarea si discutiile legate de consumul de toxice sa faca parte din educatia copilului. Educarea corecta a copilului Sunt recomandate urmatoarele: - evaluarea factorilor de risc. Parintii trebuie sa discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la dependenta de substante toxice (adictie). Trebuie sa se discute si despre istoricul familial pozitiv pentru un eventual abuz si despre consecintele acestuia - analiza consecintelor persoanle. Orice parinte trebuie sa-i explice copilului ca anumite decizii pot sa le afecteze negativ intreaga viata. De exemplu, sexul neprotejat, care poate duce la o sarcina nedorita sau la contactarea unei boli cu transmitere sexuala. Tot asa, consumul ocazional de toxice, poate duce la abuz si dependenta, care au un impact negativ asupra vietii in general - explicarea consecintelor legale este de asemenea importanta, deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament, pot avea de asemenea un impact negativ asupra vietii - educatia legata de comportametul in societate. Parintii trebuie sa-si educe copii in asa fel incat acestia sa stie sa se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale. Adolescentilor trebuie sa li se explice ca un consum de toxice (tutun, alcool sau droguri) nu creste popularitatea si nu rezolva anumite probleme legate de scoala familie sau anturaj. Este foarte important ca adolescentii sa stie sa se fereasca si de ocaziile care implica un eventual consum accidental de droguri (drogurile dizolvate in bauturi, destul de frecvent intalnite in barurile de noapte). Evaluarea corecta si rapida a situatiei in cazul abuzului de toxice Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate. NOTA: exista anumite teste toxicologice care se pot realiza chiar si ambulator (acasa), dar si in clinicile specializate si care pot identifica un eventual consum de substante toxice (droguri). Aceste teste se realizeaza prin analizarea urinii si pot identifica droguri precum amfetamina, matamfetamina, opiaceele, marijuana si cocaina (un test pozitiv poate insemna prezenta oricarei dintre aceste substante). Aceste teste sunt rar folosite pentru depistarea unui eventual abuz si necesita confirmarea unui laborator specializat de toxicologie care poate identifica fiecare substanta in parte. Testele de acest tip sunt utile pe perioada tratamentului si recupararii pacientului si sunt realizate sub stricta supraveghere medicala. In cazul in care este necesar tratamentul de specialitate sunt recomandate urmatoarele: - instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa discute cu specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta metoda cea mai buna pentru fiecare caz in parte - implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii trebuie sa ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toata perioada recuperarii si nu trebuie sa recurga la diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora - terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual abuz sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive - stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului si consta in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta adolescentul sa-si continue studiile si sa-si faca un scop in viata - profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa terminarea tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si abuzul de substante toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite ca recaderile nu sunt considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul familiei si prietenilor pe toata aceasta perioada este extrem de important.

Alcoolismul afecteaz populaia Moldovei(Radio Sngera, luni, 8 septembrie)

Pe an ce trece, consumul excesiv de alcool devine pentru R. Moldova o problem social din ce n ce mai stringent. Tot mai multe persoane devin victime ale acestui viciu social. n Republica Moldova, conform unui studiu efectuat, 73.5% barbai i 57.1% femei folosesc buturi spirtoase. Studierea consumului de alcool n dependen de vrst denot un consum maxim de alcool la grupa 30 -49ani 50.9% barbai i 49.6% femei. n ultimii 2 ani consumul de alcool de ctre adolesceni, tineri i femei tinere a crescut de aproape 2 ori. Berea, vinul i vodca nu lipsesc de la nici o petrecere i, totodat, tot consumul de alcool este cel mai important factor

criminogen. Chiar sptmna trecut am ntrebat pe o doamn, care lucreaz la morga din Hnceti, care sunt motivele din care se comit majoritatea crimelor, la care ea a rspuns c butura/alcoolul este pricina tuturor omorurilor, accidentelor etc. Tot acea s doamn mi-a spus despre un caz actual la moment despre un tnr de 21 de ani dintr-un sat din raionul Hnceti, care, pentru c nu a vrut s pun o bere, a fost junghiat n gt de ctre ali 2 tineri n stare de ebrietate. i, aceasta se repet n toat ara. Majoritatea cazurilor nu sunt fcute cunoscute. Astfel oamenii se distrug pe sine nsui sau unul pe altul din cauza alcoolului.

Efectul crescnd a alcoolului

Fiind crescut ntr-o familie, unde vinul i rachiul era prezent tot timpul, i trind nt r-un mediu, n care toi fac asta, am trecut i eu prin unele experiene legate de beie, dar, slav Domnului c de 8 ani nu am mai pus mna pe nici un pahar cu alcool.

n cultura poporului nostru a bea un pahar cu cineva nseamn a-l respecta i a nu bea cu cineva care vrea s te cinsteasc nseamn a nu respecta persoana. Apoi, muli chiar folosesc aceasta ca s lege practica consumului de alcool cu cretinismul, zicnd c acesta -i sngele Domnului, se poate, chiar i mai mult dac

poi. Vinul nu este sngele Domnului, ci simbolizeaz sngele Domnului doar atunci, cnd cineva i aduce aminte de sngele lui Hristos, care a fost vrsat(nu turnat) pentru pcatele noastre(1 Corinteni 11), nu n jurul polobocului cu tot felul de cuvin te necenzurate n gur. La nceput, aproape fiecare este nvat de altcineva cum se bea, lund doar un phrel. Apoi, ndemnat de alii, mai bea un phrel. Apoi, se repet situaia i cu alte ocazii, i aa, una dup alta, pahar dup pahar, pn se mbat prima dat. Apoi , persoana ncearc mai multe phrele, ca s arate c-i brbat. Apoi, se ncep petreceri cu butur de fiecare dat. Apoi, ntr un necaz ncepe s recurg la butur, ca s uite puin de probleme. i, ca rezultat, ajunge omul s bea vin n loc de ap, s se mbete de cteva ori pe zi, s duc tot ce are pe lng cas pentru butur.

Efectul alcoolului asupra organizmului:

Pn ajunge omul la o astfel de stare, n organismul lui se petrece un adevrat dezastru i anume

1.

Alcoolul trebuie descompus de ficat n bioxid de carbon i ap, nainte de a iei din organism, dar ficatul nu poate descompune o dat dect cantiti mici. Restul alcoolului circul n snge pn ce ficatul va fi din nou capabil s -l descompun. Cnd ficatul devine foarte slbit, apar simptome n tubul digestiv i n sistemul circulator. Ciroza este o deteriorare a ficatului care distruge esuturile sntoase i las numai esuturi grase i fibroase. Ciroza este cauzat de consumul excesiv de alcool.

2.

Pe msur ce alcoolul circul prin snge, el ajunge la toate prile organismului. n cteva minute el ajunge i la creier. Alcoolul este sedativ i depresiv, el ncetinete activitatea creierului. Alcoolul mpiedic att stocarea ct i obinerea informaiei din memorie. Alcoolul poate producehalucinaii i chiar apoplexie.

3.

Alcoolul poate deteriora att vederea ct i auzul. Gustul, mirosul i pipitul pot fi, de asemenea, afectate. ntruct toi muchii sunt sub controlul creierului , acest control este tulburat chiar i de cantiti mici de alcool. Aceast deteriorare poate duce n timp la pierderea coordonrii i a puterii de reacie.

Deci, alcoolul distruge organizmul uman foarte mult i foarte repede omul i pierde personalitatea, respectul celor din jur i tot ce are mai bun. Iar Sfnta Scriptur, la cartea Efeseni spune c beia este destrblare, i, dac analizm comportamentul celor ce consum alcool, se vede clar lipsa de autocontrol, de gndire limpede, i faptele negndite. Cel mai ru este c be ivii

nu vor intra n mpria lui Dumnezeu(Galateni 5), adic i ateapt iadul, pentru c beia nu este ceva ce face cinste omului naintea lui Dumnezeu.

Domeniile vieii sociale afectate/provocate de alcool:

1. Familii distruse. Aproape toate familiile au cel puin cte unul din membri dependeni de alcool, care au ajuns s duc tot de la cas pentru butur sau s-i bat joc de alii sau s-i bea toat leafa etc. i, aici este o legtur foarte mare dintre felul cum accept ntreaga familie butura. Dac familia nu petrece nici o srbtoare fr buturi alcoolice, aceasta pentru unii din membrii ei nu poate avea efect negativ, dar pentru alii numaidect are un efect

distrugtor. aniversare, oriunde, oricnd, se folosesc buturi alcoolice de tot felul. 2.

Mai mult, la fiecare nunt, cumtrie,

Accidente rutiere. Statistica spune c mai mult de 30% din toate accidentele rutiere sunt provocate de stare de ebrietate. Cu toii tiim cazuri care mai de care cnd cineva din rudele noastre la o srbtoare s-a mbtat i a urcat la volan(c nu a avut cine s conduc n locul) cu mintea tulbur, privirea ncruciat i simurile mbtate. De multe ori astfel de riscuri se termin cu accidente grave. Cel mai ru n astfel de situaii este cnd persoana care a condus n stare de ebrietate rmne n via, dar mor cei de alturi de locul oferului sau pietoni nevinovai de pe strad.

3.

Omoruri. Chiar sptmna trecut am avut ocazia s vorbesc cu o doamn de la morga din Hnceti, care a menionat c aproape toate crimele sunt produse de cei care folosesc alcool. i, aici a vrea s menionez c nu se pune ntrebarea c a but puin sau mult alcool persoana cu pricina, pur i simplu faptul c a consumat alcool spune totul.S nu se nele nimeni c dac bea puin i niciodat nu ntrece msura c nu este n pericol s svreasc un lucru ru.

4.

Furturi. Chiar cnd eram mic am auzit multe cazuri cnd cineva vroia s fure ceva de pe dealurile colhozului, consumau ceva alcool, ca s capete curaj i apoi plecau la furat. Tot astfel este folosit i astzi alcoolul.

5.

Violuri. Dac ai atras atenia la reportajele despre cazurile de violuri de la tiri sau din ziare, la sigur c s -a spus c atacatorul(ii) erau n stare de ebrietate i, dorind s se distreze, au fcut fapta. Tot de la alcool se pornesc cazurile de pedofilie, incest, zoofilie etc.

6.

Boli. tim cu toii cte boli sunt provocate de consumul de alcool: bolile vaselor sangvine, boli de inim, ceroza ficatului, descompunerea suprafetei creerului, pierdere de memorie etc.

7.

Moarte. Consumul de alcool poate provoca att moartea celui ce-l consum, ct i a celor ce pot fi afectai de comportamentul celui ce consum. Astfel, eu, personal cunosc un caz cnd un fiu i btea tatl i mama ani n ir, fiind dependent de alcool, pn tatl l-a mpucat din dorina de a scpa de iadul din cas. Astfel de cazuri putem auzi tot timpul.

8.

Pierderi materiale acas i la locul de lucru. Dac locuii acum n Moldova i ai fost sau ai vorbit cu oameni de la sat, tii c la sate multe soii sunt plecate la munc n alt ar, iar brbaii umbl cu butul pe la baruri i pe la

prieteni de pahar. Astfel brbaii satului, care odinioar duceau tot greul, erau gospodari la locul lor, fiecare cu serviciul lui, acum ajung s nu mai poat fi soi cum-se-cade, tai iubitori i grijulii, i, nici chiar angajai de ncredere.

Cea mai srac ar, cele mai multe srbtori! Din statistici se tie c Moldova este cea mai srac ar din Europa i c are cele mai multe srbtori, att sociale, ct i religioase. i, dup cum toi bine tim, nu se trece la moldoveni nici o srbtoare fr vin i rachiu.

Dup nite statistici preluate de pe www.sanatatea.com, la fiecare srbtoare se consum de 6 ori mai mult alcool dect n zile obinuite. Deci, parc bea toat ara n aceste zile.
Culmea tuturor este c s-a mai introdus i Srbtoarea Vinului, srbtoarea celui care distruge n stnga i n dreapta n ara noastr. Aceast srbtoare fiind srbtorit nu doar o zi, ci 2 sau 3, n fiecare an, aduce iubitorilor de a cinsti butur gratis, pentru toate categoriile. Ce s mai ateptm acum? Soluii pentru stoparea crizei alcoolismului n Moldova 1. Stoparea publicitii buturilor alcoolice. Pentru c cea mai mult publicitate la TV, Radio sau panouri publicitare pe strzi este publicitatea buturilor alcoolice. De exemplu, berea Chiinu este promovat pe scar naional, la toate posturile de TV, rspndit n toate magazinele din ar. Tinerii, adolescenii, domnioare, tinere mmici etc. acum, n loc s ia o sticl de ap sau suc, cumpr bere. Tot mai des poi vedea fete tinere n stare de ebrietat e n fiecare sear. 2. Interzicerea vnzrii buturilor alcoolice minorilor. Pentru c aceasta i-ar opri s mai caute s cumpere alcool, ceea ce acum ei pot face fr ruine, la fiecare petrecere cu clasa sau la ultimul sunet majoritatea elevilor din licee se mbat, i, fetele de rnd cu bieii. Unde s-a mai vzut nainte aa ceva?

3. Anularea Srbtorii Vinului. Pentru c aceasta doar ncurajeaz alcoolismul i distruge oamenii n mas.
4. Interzicerea alcoolului la locul de munc. Pentru c nici un patron(ef) nu dorete s aib lucrtori, care fac pauze multe n timpul lucrului ca s bea bere sau s fumeze. Aceasta i -ar face pe oameni s se atrne mult mai serios fa de lucru. 5. Amenzi mari pentru conducerea n stare de ebrietate. Pentru c astfel oamenii nu s+ar mai urca la volan tiind c sar putea s plteasc mult pentru asta i astfel s-ar evita multe accidente i viei distruse. 6. Educaia elevilor i studenilor n coli, colegii i universiti. Pentru c este mult mai uor s previi alcoolismul, dect s-i strngi roadele. Pentru c berea i altele au intrat n mod printre studeni i elevi. Unul din motivele principale din care elevii i studenii consum alcool este lipsa de activitate. Tinerii pur i simplu deseori nu au

ocupaie, se in de distracie i de tot felul de lucruri murdare. Cu acest scop au fost create cursurile de computer ScripTehInfo, unde sunt profesor, i anume, ca s contribuim la educaia tinerilor din ziua de azi, care s unt foarte interesai n cunoaterea computerului, dar de cele mai multe ori nu pot face nimic cu sens dect s se joace i s priveasc pornografii. Cu aceast ocazie vreau s v invit s nvai la clasa de computere de pe bd. Dacia 13 ncepnd cu 1 octombrie. Pentru informaii mai multe, adresai-v la 745837 sau arturboicu@gmail.com.

7. Educaia prinilor n ce privete pericolul alcoolului. Pentru c de cele mai multe ori prinii sunt cei ce mping pe copiii lor la consumul de alcool.
Tu ce atitudine ai fa de alcool? i se pare acceptabil, doar s tii msura? Ct de des consumi alcool? Care este folosul r eal pe care i-l aduce?Consideri c tii msura i c niciodat n -o s devii dependent? C de la bere nimeni nu devine dependent? Scrie un comentariu i o s fiu gata s-i dau exemple concrete de oameni care au crezut astfel de lucruri, dar

Sursa 2008-09-09 22:02:19

Material metodico - informativ ctre organizarea i desfurarea a Zilei Mondiale de combatere a consumului nociv de alcool -

2 octombrie sub genericul Alcool? Mai bine mai puin!

Consumul de alcool constituie una din cele mai importante preocupri sociale i de sntate public fiind n cretere n ultimul timp ca volum i frecvent, iar vrsta la care se ncepe butul a sczut. Studiile efectuate arat c obiceiul consumului de alcool ncepe din adolescen i la debutul vrstei adulte. Aceasta este o problem destul de complicat din motivul, c ara noastr este una agrar, unde viticultura i vinificaia snt ramuri importante n economia rii. De aceea s-au creat tradiii i obiceiuri, unde se consum cantiti mari de alcool. Ca rezultat, Republica Moldova se afl printre rile cu cel mai mare consum de alcool pe cap de locuitor, ce contribuie la efectele nocive, cu cot ridicat de produse de alcool. Conform raportului OMS Global status report on alcohol and health, publicat n 2011, consumul per capita n litri de alcool pur constituie total 18,2 litri per capita de alcool pur anual a persoanelor de la 15 ani. Conform datelor studiului Demografic i de Sntate din Republica Moldova din a. 2005 consumul per capita n litri de alcool pur n constituie total 13,2 litri per capita de alcool pur anual a persoanelor de la 15 ani.

Consum nociv de alcool se consider cantitatea care aduce prejudiciu sntii. Pentru brbai fr dereglri de sntate consumul de alcool nu trebuie s constituie mai mult de 20 ml alcool pur pe zi i femei mai mult de 10 ml alcool pur pe zi. Efectele nocive produse de consum a alcoolului, conform OMS, provoac anual moartea a 2,5 milioane de persoane i ating cota de 4% din toate cazurile de decese la nivel mondial, fcnd mai multe victime dect SIDA sau tuberculoza. Anual, la nivel global, 320 de mii de persoane cu vrste ntre 15-29 ani mor din cauza alcoolului, ce constituie 9% a tuturor cazuri de deces n acest grup de vrst. n Europa i rile CSI se nregistreaz cei mai muli consumatori de alcool din lume i cel mai ridicat consum pe cap de locuitor rspndindu-se tot mai mult n rndurile tinerilor generaii. Pe plan Regional 40% din boli i decese timpurii sunt condiionate de trei factori de risc ce pot fi prentmpinai: fumatul, alcoolul i accidentele rutiere (care, la rndul su, in mare parte sunt determinate de consumul de alcool). 7,4% din totalul cazurilor de boal sau moarte prematur din Uniunea European sunt cauzate de consumul abuziv de alcool. Consecinele acestor excese se soldeaz cu majorarea numrului de persoane afectate de alcoolism cronic, apariia tuturor tipurilor de schilodire intenionat i traumelor neintenionate, cu dereglri psihice, afeciuni hepatice, cardiovasculare, cerebrovasculare etc., i a decesului timpuriu. Tinerii sunt afectai n mod special: pe segmentul de vrst 15-29 de ani, procentajul deceselor provocate de asemenea abuzuri este de 10% n cazul fetelor i de 25% n cazul bieilor. La aceasta se adaug cele 10000 de decese survenite anual n urma unor accidente auto provocate de persoane aflate n stare de ebrietate. Cercetrile tiinifice au demonstrat c utilizarea alcoolului este cauza principal a mai mult de 60 maladii i stri morbide, inclusiv a unor maladii fatale. Pentru toate acestea riscul crete odat cu cantitatea consumat. Nu exist nivel de consum fr risc. Cirozele, cancerul ficatului i pancreatitele acute se constituie cauzele majore ale mortalitii asociate consumului de alcool. Exist suficiente studii ce demonstreaz relaia cauzal ntre alcool i cancerul cavitii bucale, faringelui, laringelui, esofagului, la ficat, colon, rect i cancerul mamar la femei. Alcoolul este unul din factorii majori de risc pentru maladiile cardiovasculare i aciunile teratogene.

Consumul a 1-2 doze de alcool pe zi contribuie cu 5-7% la creterea prevalenei hipertensiunii arteriale. Consumul cronic i abuziv de alcool este asociat cu adverse efecte cardiace inclusiv boala ischemic, cardiomiopatiile, aritmiile cardiace i accidentele vasculare cerebrale hemoragice. Alcoolul a fost identificat ca cauz a 30-60% de cazuri de pacieni cu nou-debut a fibrilrii arteriale. Alcoolul este asociat cu diferite maladii hepatice, dar cele mai frecvent ntlnite sunt hepatitele alcoolice i cirozele, probabilitatea de apariie a crora crete n funcie att de durat ct i de cantitatea consumului de alcool. Persoanele cu probleme de sntate mintal au un risc mai mare cu cele asociate de consumul de alcool i viceversa. Situaia se agraveaz din cauza c consumul de alcool tot mai frecvent se practic n rndul copiilor i persoanelor tinere, pe care-l iniiaz de la vrsta tot mai fraged. De remarcat, cu ct vrsta de iniiere a consumului de alcool este mai timpurie, cu att devin mai devastatoare consecinele viciului, fiind cu mult mai grave dect la persoanele mature. La gravidele consumtoare de alcool se nregistreaz subdezvoltarea ftului, crete riscul de natere prematur, greutate mic la natere i dezvoltarea anomaliilor i/sau invaliditate a nou nscutului, daune dezvoltrii creierului la ft care coreleaz cu tulburrile posibilitilor intelectuale, care se manifest ntr-o vrst infantil mai mare etc. La ntreprinderi i organizaii consumul de alcool mrete riscul de apariie a unor probleme, ca lipse nemotivate, productivitatea muncii sczut i comportament inadmisibil, traumatism, de asemenea pot mri riscul dezvoltrii tulburrilor de sntate, legate de consumul de alcool, i dependenei alcoolice. Conform ordinului Ministerului Sntii nr. 124-p &1 din 06.09.2011 Cu privire la manifestrile culturale se interzice consumul de alcool n instituiile medicale. Consumul necontrolat de alcool produs n condiii casnice este asociat cu riscuri importante asupra strii de sntate datorit impuritilor cu potenial nociv i a contaminrii necunoscute a buturilor. Consumul excesiv de alcool agraveaz riscul problemelor de familie, sociale i la locul de munc, cum ar fi dependena alcoolic, violen, leziuni neintenionate, un numr semnificativ de accidente rutiere mortale n urma conducerii cu mijloacele de transport n stare de ebrietate, comportament de huliganism i criminal, infracionalitate, comportament sexual riscant, excluderea din societate, precum i scderea productivitii muncii i pierderi economice

enorme. Alcoolul aduce daune nu doar celor care consum, dar i altor persoane: sub aspect de violen n strad sau violen n viaa de familie, sub aspect de distragere a resurselor de stat, parial, la acordarea ajutorului medical, lupta mpotriva criminalitii i nclcrilor ordinii publice. Urmrile negative externe i prejudiciul de pe urma consumului de alcool sunt considerabil mai eseniale, dect de pe urma fumatului (inclusiv aciunea repetat a fumului de igar asupra nefumtorilor), i cu mult depesc urmrile negative i cheltuielile, legate de consumul de droguri interzise. Consecinele consumului excesiv de alcool se manifest pe multiple planuri i conduce la impact economic, si impact social. Consumul cel mai ridicat de alcool pe cap de locuitor n Europa la nivel mondial impune cheltuieli suplimentare de 125 mld. Euro (echivalentul a 1,3% din PIB) din cauza accidentelor, crimelor, mbolnvirilor, rnirilor i pierderilor cauzate de consumul de alcool. Conform aceleiai surse, aproximativ 9 milioane de copii triesc n familii afectate de consumul de alcool. Consumul alcoolului n cantiti mari prezint una din principalele provocri a sntii publice i a securitii demografice a Republicii Moldova. Astfel, mortalitatea general n Moldova este cu circa 10% mai nalt dect ratele medii pentru rile Europene din grupul B i C, i de circa dou ori mai nalt dect n rile Europene din grupul A. Bolile netransmisibile reprezint cauza a circa 87% din mortalitatea general. Bolile cardiovasculare sunt cauza principal a mortalitii n Republica Moldova, cauznd circa 60% din mortalitatea general i sunt de 2,3 ori mai rspndite dect media pe rile Europene din grupul A, iar cancerul reprezint circa 11% din mortalitatea general. Consumul excesiv de alcool agraveaz riscul problemelor de familie, sociale i la locul de munc, violen, un numr semnificativ de accidente rutiere mortale etc. Contribuie la rspndirea acestui factor nociv pentru sntate i multipli factori social-economici, psihologici, financiari, omajul, stresul social etc., care se soldeaz cu majorarea numrului de persoane afectate de alcoolism cronic, dereglri psihice, cu afeciuni hepatice, cardiovasculare, cerebrovasculare etc. n prezent prevalena celor afectai de alcoolism cronic constituie peste 46800 persoane, dintre care peste 7200 sunt femei. Cauzele consumului de alcool etilic la tineri Anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate i cu instabilitate psihic);

 Alcoolul faciliteaz debarasarea de dificulti de ordin caracterial, red ncrederea i permite afiarea unei false bunstri. Terenul ereditar (transmiterea genetic a unei enzime implicate n metabolismul alcoolului). Tradiii proalcoolice. Presiunea grupului. Dorina de experimentare (pentru muli tineri alcoolul este un simbol de maturitate). Exemplul idolilor. Conflicte cu prinii Mediu social Teama de obligaiile impuse de vrsta adult (de ex. cutarea unei slujbe). CONSUMUL NOCIV DE ALCOOL ESTE UN FACTOR DE RISC PENTRU SNTATE

Riscuri imediate pentru sntate Consumul excesiv de alcool are efecte imediate, care cresc riscul afectrii strii de sntate. Aceste efecte imediate sunt urmtoarele: Accidente involuntare, inclusiv accidente rutiere, necuri, arsuri i leziuni neintenionale prin arme de foc. Violena, inclusiv violena partenerului de via. Comportamente sexuale cu risc, inclusiv sexul neprotejat, sex cu parteneri multipli i risc crescut de agresiune sexual. Aceste comportamente pot duce la sarcini nedorite, sau boli cu transmitere sexual, inclusiv infecia HIV. Pierderea sarcinii i naterea unui copil mort la femeile gravide i o combinaie de deficiene fizice i psihice la natere, n rndul copiilor, care dureaz pe tot parcursul vieii. Intoxicaie cu alcool, o urgen medical, care rezult din niveluri ridicate de alcool n snge care deprim sistemul nervos central i poate provoca pierderea contienei, scderea tensiunii arteriale i a temperaturii corpului, com sau deces. Riscuri pentru sntate pe termen lung Probleme neurologice, inclusiv demen, accident vascular cerebral i neuropatie.

 Probleme cardiovasculare, inclusiv, infarct miocardic, cardiomiopatie, fibrilaie arterial i hipertensiune arterial. Probleme psihice, inclusiv depresie, anxietate, sinucidere. Probleme sociale, pn la pierderea locului de munc i probleme familiale Cancer al cavitii orale, gt, esofag, ficat, colon i sn. Boli de ficat, hepatopatia alcoolic, ciroza hepatic. Consecinele consumului de alcool la adolesceni i tineri Probleme la coal, cum ar fi o rat mare a absenelor i performane colare sczute. Probleme sociale, cum ar fi violena i lipsa de participare n activitile comune adolescenilor Activitate sexual nedorit, neplanificat i protejat. Perturbri de cretere normal i de dezvoltare sexual. Abuzuri fizice i/sau sexuale. Risc mai mare de sinucidere i de omucidere. Probleme ale memoriei. Deces prin intoxicaii cu alcool. Risc mare de a dezvolta abuz de alcool sau dependen de alcool la vrst adult dect cei care nu consum n copilrie i adolescen. Msuri de prevenire si combatere Msuri instructiv-educative (cea mai eficient cale de modificare a deprinderii de a consuma abuziv buturi alcoolice) prin: - difuzarea n rndul tinerilor a unor cunotine temeinice previn efectele consumului de alcoolul asupra sntii, capacitii de munc, comportamentului social. - implicaiilor demografice i economice cu ajutorul unor brouri, pliante, panouri i conferine pe aceste teme, - introducerea n programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism i efectele sale (ncepnd din clasele a IV-a si a V-a).

Msuri social - economice - reducerea produciei de buturi alcoolice mai ales a celor tari, - diminuarea produciei de alcool produse n condiii casnice prin

implementarea unor taxe, - meninerea unor preturi ridicate, - realizarea unor cantiti sporite si variate de buturi nealcoolice si difuzarea larg a acestora, - interzicerea reclamei care se face la buturile alcoolice prin mijloace massmedia sau prin etichete si ambalaje atrgtoare, - restrngerea spatiilor de expunere a buturilor alcoolice, - interzicerea vnzrii de buturi alcoolice la copii si adolesceni, - reducerea numrului de uniti n care se consum n exclusivitate buturi alcoolice si neautorizarea funcionrii acestora n vecintatea colilor, cminelor, instituiilor, ntreprinderilor etc.

Situaia n domeniu n Republica Moldova implic elaborarea i aplicarea msurilor concrete privind reducerea consumului nociv de alcool. Pentru ameliorarea situaiei Ministerul Sntii a naintat propuneri de modificare i completare a Legii nr.1227-XIII din 27 iunie 1997 cu privire la publicitate, care au fost deja aprobate n edin de Guvern i naintate Parlamentului spre adoptare. Astfel sunt propuse modificri la Articolul 19. Particularitile publicitii unor tipuri de mrfuri i servicii, privind interzicerea publicitii directe i/sau indirecte a buturilor alcoolice i a berii la posturile radio i televiziune, n presa periodic i mijloacele de informare n mas electronice, n serviciile cinematografice, video, alte servicii informaionale, indiferent de forma juridic de organizare a acestora, precum i publicitatea exterioar aplicat prin sistemele de comunicare vizual specificate la art. 16, alin. (1) sau mijloace de transport public n vederea promovrii i utilizrii denumirii mrcilor comerciale, altor produse sau servicii aferente. Au fost naintate propuneri de modificare la Articolul 364 nclcarea legislaiei cu privire la publicitate a Codul Contravenional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008. A fost susinut iniiativa Ministerului Afacerilor Interne i Deputailor Parlamentului Liliana Palihovici i dl Valeriu Ghilechi privind modificarea Legii nr.

1100-XVI din 23.06.2000 cu privire la fabricarea i circulaia alcoolului etilic i a produciei alcoolice prin care se aprob restricii privind comercializarea cu amnuntul a produciei alcoolice n instituii de nvmnt, medicale, precolare i n alte instituii de educaie, n cmine pentru elevi i studeni ct i n preajma lor n raza stabilit de autoritile publice locale, la ntreprinderi i la antierele de construcii i reparaii, persoanelor care nu au mplinit vrsta de 18 ani, dreptul pentru comercializatorii de buturi alcoolice a solicit de la cumprtor, n caz de dubiu privind vrsta, prezentarea actului de identitate pentru a se asigura c persoana care cumpr producia alcoolic a atins vrsta de 18 ani. Interzicerea realizrii buturilor alcoolice n locurile publice de agrement, ntreprinderile de alimentaie public i de comer de la orele 22.00 pn la 9.00. A fost elaborat, cu participarea intersectorial primul proiect de Program Naional privind reducerea consumului de alcool n Republica Moldova pentru anii 2012-2020. Proiectul Programului Naional nominalizat urmrete scopul de prevenire i reducere a efectelor negative asupra sntii publice determinate de consumul de alcool prin atingerea obiectivelor concrete, ca: alinierea 100% legislaiei naionale n domeniul controlului alcoolului la legislaia european i recomandrile OMS pn a. 2016; fortificarea colaborrii intersectoriale la nivel central i teritorial n domeniul controlului alcoolului; identificarea precoce i cuprinderea n programe de consiliere pn la 60% i 100% ndreptarea la tratamentul dependenei de alcool ctre a.2020 din populaia expus riscului a consumului nociv de alcool; asigurarea elaborrii i aplicarea politicilor de promovare a locurilor de munc libere de alcool ctre a.2016 35% i 70% ctre a 2020, 50% din comuniti cu consumul redus de alcool ctre a 2020; informarea i educarea populaiei n privina diferitor aspecte de sntate, sociale i economice legate de consumul de alcool cu sporirea ponderii populaiei generale care posed de cunotine - 60%, copiilor i tinerilor pn la 90% ctre a 2020 comparativ cu a.2010; reducerea cu 30% ctre a.2016 i 40% ctre a.2020 a deceselor i traumatismelor cauzate de accidentele legate de conducerea mijloacelor de transport n stare de ebrietate; stabilirea i implementarea accizelor pentru buturile alcoolice tari i vinuri, n afara celor naturale, i bere cu 60% ctre anul 2020 etc., asigurarea evidenei buturilor alcoolice produse n condiiile casnice.

Concomitent, de ctre Ministerul Sntii i instituiile din sistemul sntii, cu antrenarea lucrtorilor medicali n colaborare cu sursele mass-media centrale i locale (presa, televiziunea, radioul), cu instituiile de nvmnt, cultur, administraia public local, ONG-urile, permanent se realizeaz msuri de promovarea unui mod sntos de via i educaie pentru sntate ce in de reducerea consumului de alcool i a maladiilor ce le provoac, cu accentul pe tineret, generaia n cretere, etc. n perioada octombrienoiembrie Ministerul Sntii anual organizeaz luna de combatere a consumului abuziv de alcool, i la 2 octombrie - Ziua Mondial fr alcool.
n cadrul reformei Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat prin transformarea lui n Serviciul de Supraveghere de Stat a Sntii Publice iniiat n a.2010, ca msur de fortificare a capacitilor pentru controlul i prevenirea deprinderilor duntoare, inclusiv i consumului nociv de alcool, la Centrul Naional de Sntate Public a fost format Secia supravegherea i controlul adiciilor. Se elaboreaz suportul metodologic pentru crearea i funcionarea cabinetelor de Consiliere privind profilaxia consumului de alcool i de tutun i renunare la consumul nociv de alcool i de fumat. Poziia oficial a Politicii de sntate public fa de alcool poate fi expus prin sintagma

ALCOOL MAI BINE MAI PUIN.

Impactul alcoolismului asupra strii de sntate

Alcoolismul este manifestarea contient sau nu, prin care individul caut satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecine, pentru evitarea sevrajului sau a strilor psihice neplcute. Consumul este determinat de dependena fizic i psihic. Consumatorii de alcool au devenit subieci pentru diverse studii de cercetare, alcoolul avnd un efect diferit asupra organismului consumatorilor. Sunt persoane care au consumat cantiti mari de alcool, timp de 30-40 de ni, fr urmri grave, n timp ce alii dup un consum cronic, moderat de alcool timp de 10-15 ani au dezvoltat ciroz hepatic. Majoritatea oamenilor consum alcool n diferite cantiti i cu frecven variat, doar cca. 10% dintre aduli fiind abstineni n majoritatea rilor lumii. Dependena de alcool este cea mai rspndit dintre problemele legate de consumul de droguri la nivel mondial. O persoan din 13 este suspect de alcoolism. Cteva milioane de oameni beau prea mult i risc s abuzeze de alcool. Obinuina de a consuma alcool este o problem serioas, consumul excesiv de alcool fiind corelat cu o rat crescut a sinuciderilor, accidentelor i bolilor grave. Alcoolicii sunt sftuii s aib cel puin 3 zile/sptmn fr consum de alcool. Persoanele depresive sau suferinde de alte boli psihice (tulburare bipolar, schizofrenie, tulburare anxio-depresiv) sunt predispuse unui consum exagerat de alcool. Sexul masculin constituie un factor de risc pentru consumul crescut de alcool. Cu ct vrsta la care se ncepe consumul de alcool este mai mic, cu att ansele de a ajunge la abuz i alcoolism sunt mai mari. De asemenea, factorii sociali au o mare influen asupra consumului de alcool, anumite obiceiuri, tradiii sau idei preconcepute, conform crora la orice ntlnire, vizit sau ocazie trebuie s se consume buturi alcoolice, ntrein i stimuleaz consumul de alcool. Consumul excesiv de alcool duneaz grav sntii, fiind corelat cu 80% dintre cazurile de sinucidere, 50% din crime, 30% dintre accidentele rutiere fatale i 15% din cazurile de nec. De asemenea, este unul dintre factorii de divor (unul din trei cazuri) i de molestare a copilului (1 din 3 cazuri).

Pentru a renuna la consumul de alcool, alcoolicii au nevoie de mult voin, perseveren i sprijin din partea familiei i societii. Pe termen lung rmn abstineni circa 50% dintre pacienii unei clinici de recuperare cu terapie de lung durat. Ali 15% au o recidiv din care i revin prin propriile fore. Cele mai mari anse de succes terapeutic le au pacienii care s-au hotrt s fac o terapie pe termen lung, pe care o ncheie, dup care se ataeaz unui grup de ntrajutorare. 70,5% dintre pacienii care au frecventat un grup postcur rmn abstineni fa de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup. Succes mai mare nregistreaz cei care triesc nc ntr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munc i o vrst de circa 40 de ani. Pacientul pstreaz comportamentul schimbat cu att mai mult perseveren cu ct este mai convins de necesitatea lui, observ avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, triete n condiii stabile, nu se orienteaz dup valori strine i i ncadreaz noul comportament ntr-o anume finalitate.

MOTIVAIA TEMEI Aceast lucrare ncearc s prezinte complexitatea etilismului cronic, care este o patologie multidisciplinar, n care manifestrile neurologice sunt deosebit de grave, cu implicaii puternice de ordin economic, profesional, social i nu n ultimul rnd, familial. Societatea modern se confrunt cu o cretere dramatic a consumului de alcool la ambele sexe i la diferite categorii de vrst, fiind interesate persoane din ce n ce mai tinere, care nu contientizeaz consecinele negative pe care le implic consumul de alcool. Cercetrile asupra alcoolismului se orienteaz tot mai mult ctre studiul conduitei fa de alcool, al factorilor predispozani, a dinamicii alcoolului, a reaciei organismului fa de intoxicaia alcoolic, necesitnd de cele mai multe ori echipe multidisciplinare. Urmrile consumului de alcool sunt impresionante att din punct de vedere al celui implicat direct ct i a consecinelor nefaste suportate de rudele apropiate ale alcoolicilor, care i exprim adesea, fa de medic, nedumerirea i nenelegerea n privina nepsrii cu care butorii au abuzat ani de-a rndul de alcool. n consecin, medicilor i asistenilor, le revine o sarcin extrem de important, care const n informarea corect i realist att a pacientului, a familiei sale ct i a publicului larg asupra consecinelor consumului abuziv de alcool, cu implicaii majore biopsihosociale. Afeciunile somatice pe care le implic aceast patologie, frecvena formelor grave cu care pacienii ajung sa se adreseze instituiilor sanitare, implic instituirea unor tratamente complexe, o perioad lung de refacere, absenteism de la locul de munc, toate acestea constituind, n fond, pierderi bugetare importante. Astfel centrul de greutate n stabilirea diagnosticului se deplaseaz ctre depistarea stadiilor incipiente ale bolii (diagnostic precoce), cuprinznd stadii preclinice i urmrirea factorilor de risc, ceea ce permite depistarea activ a bolnavilor i realizarea unei profilaxii eficiente, individualizate.

Orientarea ctre profilaxie i ctre un diagnostic precoce este posibil numai printr-o schimbare n abordarea i atitudinea medicului privind boala i bolnavul, dar i printr-o adresabilitate precoce ctre instituiile abilitate a pacientului contient de riscurile ulterioare. Datorit frecvenei i gravitii alcoolismului aceast afeciune este n centrul ateniei medicinii i a cercetrilor tiinifice, att n ara noastr ct i pe plan mondial, alcoolismul constituind o problem important att din punctul de vedere al medicului ct i al fiecrui individ al acestei societi.

MATERIAL I METOD SCOP Scopul lucrrii de fa l constituie identificarea de o manier sistematic a manifestrilor neurologice a persoanelor cu etilism cronic i n particular a fenomenologiei neuro-psiho-patologice. OBIECTIVE Identificarea corelaiilor ntre manifestrile neurologice , consumul cronic de etanol i factorii biopsiho-sociali. IPOTEZA DE LUCRU Am urmrit frecvena i gravitatea principalelor manifestri neurologice datorate consumului cronic de etanol, urmat de analiza datelor, n care am fost interesai perceperea sensului global al fenomenului studiat, identificarea semnificaiilor acestuia i analiza tiinific a acestor semnificaii. MATERIAL I METOD CRITERII DE INCLUDERE STUDIU I Toi pacienii diagnosticai n perioada 2004-2008 n Secia de Psihiatrie a Spitalului Judeean Satu Mare cu etilism cronic urmrind principalele manifestri neurologice (Epilepsie, accident vascular cerebral, polineuropatie), utiliznd o prelucrare a datelor personale, att calitativ ct i cantitativ, i a unor aspecte clinice, paraclinice i de ordin bio-social.

INSTRUMENTE DE LUCRU Am utilizat mai multe variabile biografice, medicale, dar i sociale n ncercarea nelegerii complexitii acestei patologii datorate consumului cronic de etanol: - vrst - sex - mediu de provenien - grad de instruire

- statut marital - situaie social - cantitatea de alcool ingerat

REZULTATE I DISCUII

Numrul total de subieci examinai n fiecare an Numrul pacienilor cu alcoolism se observ c a crescut n anul 2008, ultimul an supus studiului fa de primul an 2004 doar cu 17 pacieni. Faptul c n ceilali ani 2005, 2006, 2007 sunt mai puini pacieni alcoolici inclui n studiu fa de primul i ultimul an de studiu, se explic probabil prin lipsa de adresabilitate ctre serviciul spitalicesc n aceast perioad.

Numrul total de subieci examinai

280 270 260 250 240

267

250

231
230 220 210 200 2004 2005

233 225

2006

2007

2008

Figura 1 Numrul total de subieci examinai n fiecare an

Numrul total de subieci examinai n fiecare an dup criteriul nosologic Din aceast reprezentare grafic reiese c polineuropatia etanolic alcoolic este cea mai frecvent complicaie a consumului cronic de etanol, urmat de epilepsie i accidente vasculare cerebrale.

Ca frecven primele trei complicaii neurologice asociate consumului cronic de etanol, n ordine descresctoare sunt polineuropatia etanolic, epilepsia i accidentele vasculare cerebrale.

Numrul total de subieci examinai dup criteriul nosologic

140 120 100 81 80 60 40 20 0 2004 2005 2006 2007 2008 33 38 42 110 102 117 109 91 93 80 77 58 42 99

10

PNP

Epilepsie

AVC

Alte patologii

Figura 2 Numrul total de subieci examinai dup criteriul nosologic

Reprezentarea grafic comparativ dup criteriul nosologic a numrului total de subieci de sex feminin i masculin, examinai n fiecare an Complicaiile neurologice asociate consumului cronic de etanol sunt ca frecven, n ordine descresctoare urmtoarele : polineuropatia etanolic, epilepsia i accidentul vascular cerebral. n ceea ce privete persoanele de sex feminin consumatoare cronic de etanol, prezint acelai tablou al complicaiilor neurologice datorate consumului abuziv de alcool, cu pacienii alcoolici de sex masculin, att din punct de vedere al patologiilor dar i din punct de vedere al frecvenei. Principalele complicaii neurologice asociate consumului cronic de alcool la persoanele de sex feminin cu etilism cronic, n ordine descresctoare sunt: polineuropatia etanolic, epilepsia i accidentul vascular cerebral.

Comparaie dup criteriul nosologic a numrului total de subieci n funcie de sex

120 100 80 60 40 20 0 B 2004 F B 2005 F B 2006 F B 2007 F B 2008 F 60 50 40 30 20 10 0
PNP Epilepsie AVC Alte patologii

Figura 3 Comparaie dup criteriul nosologic a numrului total de subieci n funcie de sex

Reprezentarea grafic comparativ dup sex a numrului total de subieci, examinai n fiecare an n lotul studiat se observ c pacienii alcoolici de sex masculin sunt mai muli n toi anii de studiu comparativ cu numrul persoanelor de sex feminin cu etilism cronic. Se remarc faptul c numrul femeilor consumatoare de etanol cu complicaii neurologice a crescut doar cu 3 la finalul studiului n anul 2008 fa de anul 2004 cnd am nceput studiul ceea ce nseamn c n decursul acestor 5 ani se nregistreaz o stagnare a complicaiilor neurologice asociate consumului cronic de etanol la femei. n intervalul 2005 2007 se observ o scdere a acestor complicaii neurologice la persoanele de sex feminin consumatoare de etanol, explicate probabil de lipsa de interes i slaba adresabilitate ctre un centru spitalicesc de specialitate.

Comparaie dup sex a numrului total de subieci examinai n fiecare an

Brbai
250 224 210 200 206 194 191

Femei

150

100

50

40 25

39

34

43

0 2004 2005 2006 2007 2008

Figura 4 Comparaie dup sex a numrului total de subieci examinai n fiecare an

Reprezentarea grafic comparativ dup criteriul categoriei de vrst a numrului total de subieci de sex masculin, examinai n fiecare an n ceea privete repartiia pe grupe de vrst a cazurilor de brbai alcoolici, pe ani, se observ c numrul cel mai mare de pacieni din fiecare an este din grupa de vrst 50-60 de ani, iar numrul cel mai mic de cazuri a fost la grupa de vrst sub 20 de ani.

Numrul total de subieci de sex masculin dup criteriul categoriei de vrst

140 121 120 100 80 60 40 20 0 2004 2005 2006 2007 2008 12 1 60 59 55 54 58 98 106 98 96

25 14 5

26 15 3

23 14 3

24 16 6

23

Sub 20 de ani

20-30 ani

30-40 ani

40-50 ani

50-60 ani

Figura 5 Numrul total de subieci de sex masculin dup criteriul categoriei de vrst

Reprezentarea grafic comparativ dup criteriul zonei de provenien (rezidena) a numrului total de subieci alcoolici, examinai n fiecare an Majoritatea pacienilor alcoolici aflai n studiu sunt din mediul rural.

Comparaie dup criteriul zonei de provenien (reziden) a numrului total de subieci, examinai n fiecare an
Rural
2008
176 91

Urban

2007

144

81

2006

137

96

2005

139

92

2004
0 50

153 100 150

97 200 250 300

Figura 6 Comparaie dup criteriul zonei de provenien (reziden) a numrului total de subieci, examinai n fiecare an

Reprezentarea grafic comparativ dup criteriul instruciei colare a numrului total de subieci alcoolici, examinai n fiecare an Dintre pacienii alcoolici, cel mai mare numr l reprezint pacienii cu studii medii. n ultimul an de studiu, anul 2008 se observ c aproape se egalizeaz ca numr pacienii alcoolici cu studii elementare i studii superioare.

Comparaie dup criteriul instruciei colare a numrului total de subieci alcoolici, examinai n fiecare an
140 120 100 80 60 40 20 0 2004 2005 2006 2007 2008 70 60 60 55 76 55 62 59 80 120 116 110 111

104

68

Elementar

Mediu

Superior

Figura 7 Comparaie dup criteriul instruciei colare a numrului total de subieci alcoolici, examinai n fiecare an

CONCLUZII 1. Datorit frecvenei i gravitii alcoolismului aceast afeciune este n centrul ateniei medicinei i a cercetrilor tiinifice, att n ara noastr ct i pe plan mondial, alcoolismul constituind o problem important att din punctul de vedere al medicului ct i al fiecrui individ al acestei societi. 3. Fcnd o comparaie ntre consumul declarativ a persoanelor incluse n studiu i mediul lor de provenien se observ un consum cantitativ zilnic mai mic predominant la persoanele din mediul urban fa de persoanele din mediul rural. Persoanele din mediul rural, trind ntr-o comunitate restrns cu

reguli cutumiare stricte, sunt tentate s ascund un consum zilnic mare de etanol, pentru a nu fi blamai de societate. 4. Cu ct gradul de instruire crete, recunoaterea unui consum zilnic moderat de alcool crete. 5. Indiferent de nivelul de studiu, regsim un eantion mult mai mic de persoane care recunosc un consum zilnic mare de etanol. 6. Tinerii i adulii sunt grupele de vrst cel mai puin dispuse s recunoasc cantitatea de alcool consumat, pe cnd persoanele mai n vrst recunosc cu mai mult uurin un consum excesiv de alcool.