Cuprins I.

Iroducere1

Abordarea teoretica.2 Capitolul 1.1Alcoolismul.2 1.1Definitie.si.caracterizaregeneral.alcoolismului1 1.2Clasificare alcoolismului.10 13. Stadii in dezvoltarea alcoolismului..15 1.4. Consecinte ale consumului de alcool..20 15. Tratamente22 16. Relatiile dintre depresie si alcoolism..25 Capitolul 2 Depresia.29 21. Definitie si caracterizare general..29 22. Simptome in episodul depresiv31 23. Clasificarea si diagnosticarea depresiei..33 2.4. Evaluarea depresiei..39 2.5. Tratamente44 2.6. Concluzii45 Capitolul 3-Terapia sugestiv50 3.1. Caracterizarea general a fenomenului sugestiv50 3.2. Relaxarea53 3.3. Fenomenul hipnotic.58 3.4. Hipnoterapia.63 3.5. Hipnoterapia in alcoolism.67 II Cercetarea68 1. Obiective..68 2. Ipoteze69 3. Subiectii participanti la cercetare.69 4. Metode si tehnici utilizate69 5. Studiu de caz..69 III. Concluzii..112

Anexe.113 IV. I. Bibliografie120 Introducere

In Romania alcoolismul nu este privit ca o boala, cel putin nu de masele largi ale populatiei. Desi in S.U.A. sau in vestul Europei exista o adevarata cultura, un intreg arsenal de metode de remediere a acestei tulburari, in tara noastra, care se confrunta cu aceasta problema, nu exista o promovare la nivel national a metodei de prevenire si combatere a abuzului de alcool. Exista intr-adevar centre de dezintoxicare, dar foarte putin mediatizate. Pe langa aceasta se poate adauga si faptul ca majoritatea acestor clinici sunt incluse in cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor, ceea ce induce o piedica in recunoasterea acestei tulburari. Abuzul de alcool este intalnit la toate nivelurile sociale, indiferent de varsta si sex. Implicatiile alcoolismului in Romania nu sunt pe deplin constientizate. In societatea noastra alcoolicul nu este perceput ca un individ care sufera de o boala, ci ca o persoana care ,,bea ca sa-si inece necazurile. Dincolo de aceasta expresie, exista celelalte aspecte ale alcoolismului ce nu sunt percepute de majoritatea populatiei. De exemplu, dupa cum au mentionat mai multi autori, exista o relatie foarte stransa intre alcoolism si depresie. Aceasta din urma poate fi atat un factor declansator al consumului abuziv de alcool, dar in acelasi timp si un efect devastator pentru cel in cauza si celor din jurul acestuia . Pe fondul acestei teorii am presupus ca ameliorand starea de depresie a unui pacient alcoolic scad sansele de recidiva. In general persoanele depresive au o stima de sine foarte scazuta. Terapia sugestiva a aparut ca o solutie valabila pentru aceasta tulburare deoarece antrenamentul autogen al lui Schultz utilizat in aceasta cercetare contine sugestii de intarire a eului. 1. Alcoolismul 1.1 Definitie si caracterizare general Consumul de alcool face parte integrant din viata societtii omenesti din cele mai vechi timpuri, substanta fiind apreciat pentru efectele sale euforizante si anxiolitice. Consecintele negative ale abuzului de alcool episodic sau cronic, atat pe plan individual, psiho-biologic, cat si pe plan colectiv, socio-familial si profesional sunt cunoscute de m ult timp, problema constituind obiectul a numeroase cercetri odat cu medicalizarea notiunii, prin introducerea termenului de alcoolism de ctre Magnus Huss (1849). In ultimul timp s-a inregistrat o crestere ingrijortoare a consumului de alcool la nivel global, cu importante consecinte nefavorabile, medicopsihologice, precum si socio-economice. Inc din 1967 Organizatia Mondial a Snttii a initiat programe speciale de combatere a abuzului de alcool, obiectivul devenind prioritar in ultimii ani in preocuprile expertilor acestei organizatii, intrucat se consider c alcoolismul reprezint a patra problem de sntate public in lume. Divergentele privind definitia alcoolismului si criteriile de incadrare diagnostic, precum si dificulttile legate de depistarea si inregistrarea cazurilor si deficitele de organizare a asistentei medico-psihologice a alcoolicilor fac aproximative estimrile epidemiologice in intreaga lume. Cu toate acestea, date furnizate de O.M.S. la inceputul deceniului trecut apreciau c un sfert din populatia globului este dependent de alcool sau de alte droguri. Analiza incidentei fenomenului semnala cresterea consumului de buturi alcoolice la tineri si varstnici, pre cum si la femei. Se considera c 90% din populatia globului este consumatoare de alcool, 10% fiind consumatori abuzivi. In ultimii ani s-a constatat o crestere considerabil a productiei si implicit a consumului, atestat de date statistice, alcoolul constituind drogul major al societtii europene si nord-americane, dar rspandindu-se din ce in ce mai mult si in alte zone geografice (Africa, Australia, Extremul Orient), cuprinzand grupuri populationale ale cror traditii exclud formal folosirea lui (musulmani, populatii latino-americane). Tehnologia elaborrii alcoolurilor comestibile s-a modificat in ultimii ani, numerosi congeri, aditivi si poluanti prezenti in buturile alcoolice, adugandu-si probabil propria lor toxicitate la toxicitatea alcoolului. Internationalizarea dezvoltrii industriei alcoolului, crestere a mobilittii grupurilor populationale au dus implicit la internationalizarea patternurilor de consum. Marile prefaceri sociale (urbanizare, 242d33c industrializare, etc.) constituie in esent factori indiscutabili de progres, dar au si consecinte negative printre care si cresterea consumului de alcool, rspandit in toate straturile sociale, dar predominand la cei care dispun de strategii precare de a face fat stresului, la cei cu probleme de a daptare (imigranti, someri), acestia avand in general un status economic si cultural inferior, cu toate implicatiile pe care le presupun. Pe plan economic si social, consumul abuziv de alcool are consecinte importante, printre care incapacitate temporar de munc , accidente de munc, accidente rutiere, cresterea delicventei si criminalittii. Costul ingrijirilor medicale necesitate de alcoolici greveaz bugetul tuturor trilor. Studiul epidemiologic efectuat in 1974 pe un esantion de populatie urban din Bucuresti de ctre Institutul de Neurologie si Psihiatrie a evidentiat faptul c 5,55% din totalul patologiei psihiatrice in populatia general il reprezint alcoolismul cronic si complicatiile lu i psihice (V. Predescu, p. 634). In 1995 in S.U.A. 52% din populatie consumase alcool in ultima lun, 17% prezentase un episod de betie acut in ultima lun si 6% intruniser criteriile de mari butori (apud Kaplan, Sadock, 1998; D. Prelipceanu, 2003, p.74). 90% din populatia emisferei vestice consum alcool la un moment dat in cursul vietii, 30% au probleme temporare legate de abuzul de alcool, 10% din brbati si 3-5% din femei au probleme severe, repetate in anumite perioade ale vietii din cauza alcoolului (dependent, sindrom de sevraj, complicatii somatice), 20 -35% din cei care apeleaz la serviciile de sntate au o problem patologic (somatic sau/si psihic) provocat de alcool (apud Schuckit 2000, D. Prelipceanu, 2000, p. 74). Geneticienii consider c rudele apropiate ale alcoolicilor prezint un risc de 3-4 ori mai mare de a intampina probleme severe legate de consumul de alcool. Gemenii monozigoti ai alcoolicilor sunt predispusi mai mult decat dizigotii, copiii alcoolicilor adoptati de familii de non-alcoolici au risc de 4 ori mai mare de a deveni alcoolici decat copiii printilor non -alcoolici (D. Prelipceanu, 2000, p. 76). Cloninger in 1987 si alti cercettori au

descris dou tipuri de alcoolici: tipul I care se caracterizeaz printr -un debut tardiv, printr-o dependent psihic mai puternic decat cea fizic, dar si prin sentimente de culpabilitate dup abuz si tipul II cu heritabilitate crescut (transmisie tat-fiu, asociaz alcoolismul cu antisocialitate comportamental crescut). Psihologii argumenteaz cu efectele anxiolitic, antidepresiv, relaxant ale alcoolului care ar determina triri psihologice de neputint in fata stresului la cei cu profil psihologic dominat de nevrotism. Consumul patologic de alcool este legat de efectele sale psihotro pe: pentru multi plcerea, pentru unii anihilarea angoasei. Or angoasa, simptom major al patologiei mentale, poate fi d up J. Bergeret expresia unei structuri psihotice, a unei structuri nevrotice sau a anumitor stri limit. Recursul la alcool poate linisti tensiunile, dar numai temporar, de unde nec esitatea de noi libatii, ceea ce poate insemna intrarea pe calea dependentei. Psihiatria traditional s-a artat relativ putin rodnic in sectorul alcoologic, cu exceptia relatiilor posibile dintre alcoolism si depresie: observatii clinice si studii genetice tind s pun in evident, in anumite cazuri, alcoolismul si strile depresive (G. Winokur, 1972). Psihanaliza a elaborat la inceputul secolului ipoteze psihogenetice, ea punand in cauz cel mai adesea anomalii sau alterri ale schemelor identificatoare initiale si deficite narcisice. Alte tipuri de studii se bazeaz pe informatii culese cu ajutorul testelor de eficient sau de personalitate, avand drept obiectiv discernerea trsturilor presupuse specifice pentru o personalitate alcoolic. Se studiaz de asemena conditiile de educatie si anomaliile parentale. Ansamblul acestor cercetri multiple, divergente, uneori contradictorii nu permit trasarea nici unui profil tipic. Dar ramane viu interesul pentru ipotezele formulate pe plan psihologic, incercandu-se a se rspunde provocrii pe care o reprezint opacitatea conduitei alcoolice. Comportamentistii sustin c alcoolismul este un comportament invtat prin premiere si intrire incepute dup primul co ntact cu alcoolul. Ipoteza socio-cultural se bazeaz pe faptul c exist un ansamblu de influente care se exercit asupra individului in msura in care el apartine unui anumit mediu, face parte dintr-un grup etnic definit, respectand moravuri si datini traditionale, sau in msura in care ader la o religie, la anumite conceptii metafizice sau morale. Influenta structurii societtii capitalist/socialist, rural/urban in care trieste individul are un rol important. In afar de aceasta, individul evolueaz la un nivel profesional stabil sau variabil in interiorul piramidei sociale. De asemenea modalittile educatiei sale, pozitia grupului su social fat de alcoolism au ponderea lor in conduitele individuale sau colective. De exemplu, in mod traditional, e vreii, consumatori de buturi alcoolice, au dintotdeauna reputatia de a rmane sobri. S. Snyder a efectuat mai multe anchete in S.U.A., demonstrand c procentajul alcoolismului in grupul acelora care practic efectiv aceast religie este deosebit de mic. In anii 80, ins, ob servarea diferitelor grupuri de imigranti in Israel a revelat faptul c problema alcoolismului exist realmente la aceast tanr natiune. Imigrantii irlandezi in S.U.A., foarte numerosi in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului XX, cel mai adesea de origine rural, au trebuit s fac fat unor mari dificultti de adaptare . Procentajul alcoolismului la indivizii care compun acest grup este foarte ridicat, ins de la a doua generatie el scade de la 38% la 20%. Comunittile chineze instalate in S.U.A. exercit, din cauza unor traditii culturale foarte vechi, un control familial si social vigilent fat de alcool, control pe care contactele cu civilizatia american nu l-au stirbit. Atitudinile culturale fat de alcool se exprim in anchetele de opinie public. Alcoolul simbolizeaz si evoc mu lt mai mult reuniunile agreabile si mesele bune decat eventualele decderi pe care le poate determina. Chiar dac il respinge pe alcoolic, societatea admite mitul betiei voiase si virile. Exist si factori economici care determin consumul de alcool. Acestia constituie totalitatea elementelor care privesc productia, distributia si consumul de alcool, precum si presiunile exercitate asupra grupului sau indivizilor care au interese angajate in acest sector de activitate. Astfel, etiologia alcoolismului este multifactorial. A distinge, a defini acesti factori multipli, a preciza m odul lor de actiune, a le atribui o valoare sunt operatii dificile, cu atat mai mult cu cat exist intotdeauna o intersectare si o interactiune a acestora. Conceptul de alcoolism-boal cu conotatii bio-psiho-sociale fundamentat in lucrrile lui Jellinek este acceptat unanim, persistand ins divergente privitoare la definirea lui drept cadru nosologic unitar, atunci cand se apeleaz pentru delimitare la criterii generale, med icale, psihologice, socioculturale. Afirmatia c alcoolismul este o maladie psihosocial, alcoolicul fiind un bolnav care si-a pierdut libertatea de a se abtine de la consumul de buturi alcoolice (Fouquet) corespunde unei realitti clinico-psihologice, dar nu si rigorilor unei definitii adecvate conceptual si utilizabile operational in practica medical (V. Predescu, p.657). Exist o distinctie net intre alcoolismul acut si cel cronic. Alcoolismul acut inseamn intoxicatie etanolic redus de la starea de impregnare alcoolic la betie, semnele ei disprand complet dup eliminarea toxicului. Alcoolismul cronic se manifest in timp si se datoreaz unor schimbri metabolice importante care regreseaz lent si nu totdeauna complet. El genereaz complicatii grave, dintre care cele mai frec vente sunt cele ale sistemului nervos si ale aparatului digestiv. Chiar inaintea aparitiei complicatiilor la alcoolicii cronici apar tulburri psihice importante, cu repercusiuni grave asupra adaptrii sociale si uneori pe plan medico-legal. Alcoolismul cronic implic, cu valoare definitorie, notiunile de tolerant si mai ales de dependent psihic si fizic. Ca si in cazul altor substante cu potential de adictie consumul cronic de alcool poate duce la aparitia tolerantei care semni fic necesitatea cresterii in timp a dozelor de substant pentru realizarea aceluiasi efect. Opus tolerantei este sensibilizarea care presupune realizarea strii de inebriere la cantitti din ce in ce mai mici de alcool. Dependenta psihic este mai precoce si semnific necesitatea psihologic imperioas, cu caracter patologic, de a continua consumul de alcool in vederea realizrii unei senzatii subiective de confort, pentru reducerea tensiunii psihice. Dependenta fizic este mai tardiv si semnific aparitia tardiv (dup cel tarziu 24 de ore) a unui sindrm de sevraj (abstinent) atun ci cand a fost intrerupt sau redus brusc consumul de alcool. Sindromul de sevraj presupune simptome somatice si psihice complexe, penibile pentru bolnav (tremurturi digitale si linguale, transpiratii, etc.) adesea extrem de grave (episoade confuzo-onirice, pan la delirum tremens). Alcoolismul cronic reprezint deci o toxicomanie care are o serie de caracteristici particulare. Astfel, prima sa particularitate o reprezint uzul rspandit al substantei, ceea ce face s existe un numr extrem de mare de cons umatori de alcool, dintre care numai aproximativ 10% ajung la alcoolism cronic. Intervalul de timp necesar pentru instalarea dependentei este mai indelungat in cazul alcoolului, comparativ cu alte substante cu potential adictiv, iar toleranta presupune mrirea dozei pan la de 3-4 ori doza uzual.

Consumatorii de alcool reprezint deci persoane care folosesc alcool ocazional (sau chiar relativ regulat), incadrandu -se ins intr-un pattern normativ de consum, care la randul su variaz la diferite grupuri pop ulationale, in diferite medii socio-culturale. La acestia inebrierile nu sunt certe si nu au un caracter constant, nu se noteaz consecinte negative pe plan socio -profesional sau familial, nu apar fenomene de tolerant sau dependent. O categorie aparte o constituie butorii sociali, persoane al cror consum de alcool este determinat in mare parte de existenta (in viata lor profesional sau particular) a unor ocazii care favorizeaz consumul, acesta avand deci un caracter mai sistematic decat in cazul simplilor consumatori de alcool. Pentru butorii sociali, alcoolul nu reprezint o necesitate, ci un prilej de relatie social de microgrup. Pot aprea in aceste cazuri fenomene de tolerant, dar nu si de dependent, consumul putand fi sistat fr efort deosebit si fr consecinte neplcute. Frecvent, butorii sociali reprezint o etap in dezvoltarea alcoolismului cronic, ei constituind din acest punct de vedere o populatie cu risc crescut. Aparitia unor elemente de utilizare patologic a alcoolului cum ar fi abuzul (insotit de consecinte negative socio-profesionale) sau dependenta (psihic si/sau fizic) defineste categoria de alcoolici sociali. Aparitia doar a dependentei psihice, in absenta unor compli catii somatice defineste, in acceptiunea unor autori, categoria de butori problem. Abaterea de la patternul normativ de consum presupune instalarea unei utilizri patologice a alcoolului, care defineste consu matorii abuzivi de alcool. Criteriile care delimiteaz aceast categorie sunt urmtoarele: pacientul insusi consider c bea prea mult, a incercat s reduc sau s intrerup consumul, dar nu a reusit; nu reuseste s -si controleze ingestia de buturi alcoolice, continuand aproape de regul pan la inebriere mai mult sau mai putin profund. Familia ii reproseaz consumul de alcool si/sau are dificultti familiale legate de acesta; are dificultti in relatiile interpersonale sau la locul de munc legate de alcool; are probleme judiciare (contraventii, infractiuni) legate de consumul de alcool; are perioade de black-out, amnezii circumscrise, totale sau partiale, fr pierderea constientei, in conditii de inebriere, devenind frecvent viol ent in astfel de situatii; are crize convulsive in cadrul intoxicatiilor acute, in absenta unor antecedente comitiale; consumul zilnic de alcool este absolut necesar pentru a face fat solicitrilor obisnuite; continu consumul de alcool in pofida unor recomandri medicale; bea alcooluri nebuvabile, cheltuieste o parte insemnat a veniturilor sale pentru alcool; prezint complicatii ale intoxicatiei acute; prezint sau a prezentat simptome de sevraj si/sau complicatii somatice (gastrit, steatoz hepatic, ciroz hepatic, neuropatie periferic). Se accept c existenta a dou dintre criteriile enume rate face diagnosticul probabil, el fiind cert cand sunt intrunite trei dintre ele. Definirea alcoolismului cronic constituie domeniul a numeroase controverse, comitetul de experti O.M.S. (Edwards, Gross, Keller, Moser, Room) recomandand chiar evitarea termenului in nomenclatur si clasificarea problemelor legate de alcool, domeniu pentru care au fost propuse dou concepte (1977, 1981): incapacittii legate de consumul de alcool notiune larg care include toate consecintele abuzului alcoolic, cu sau fr existenta dependentei alcoolice, de la consumatorii excesivi de alcool, la conduitele de alcoolizare, acestea din urm semnificand un proces patologic aflat inc in stadiul infraclinic; sindromul de dependent alcoolic notiune creia ii sunt recunoscute anumite lacune, dar care isi propune s reflecte o realitate psiho biologic, fr conotatii sociale care au caracter mai mult sau mai putin arbitrar. Diagnosticul sindromului de dependent alcoolic presupune existenta unor simptome care exprim perturbarea comportamentului fat de alcool (pattern de consum neintegrat normelor sociale, rezistent la intrirea negativ a alcoolizrii, pacientul continuand s b ea in acelasi mod, in pofida consecintelor nefaste individuale si socio-familiale resimtite), simptome care corespund unor tulburri psiho-biologice (semne si simptome de sevraj, ingestia de alcool in scopul atenurii disconfortului provocat de sevraj, fenomenul de tolerant). Termenul de alcoolism cronic se mentine totusi in acceptiunea curent semn ificand o tulburare de comportament cu determinism complex, sociopsihologic si biologic, manifestat prin consum repetat si excesiv de alcool, cu repercusiuni individuale, afectand sntatea psihic si somatic a butorului, precum si relatiile sale familiale si profesionale, statutul su economic si social. Criteriile diagnostice cvasiunanim recomandate implic fenomene clinice de utilizare patologic a alcoolului, existenta toler antei si a dependentei (cu aparitia simptomelor de sevraj in orice imprejurare care determin sistarea sau reducerea consumului), precum si aparitia complicatiilor somatice. Tipul si cantitatea de butur sunt putin relevante pentru diagnosticul de alcoolism cronic, la fel ca si durata consumului, date fiind diferentele individuale in privinta sensibilittii la alcool, a vitezei lui de metabolizare, a vitezei cu care se instaleaz toleranta si dependent a si a intervalului de timp in care apar complicatiile. Instalarea alcoolismului presupune un proces progresiv si multidimensional, ordonarea semnelor si simptomelor avand un grad mare de variabilitate individual (Jellineck, Lundquist). Nu exist o progresie inevitabil de la un stadiu la altul, in fiecare etap existand posibilitatea unei stabilizri sau chiar a revenirii la un stadiu anterior (Van Dijk,1972; Girici,1975; Edwards,1977). 1.2 Clasificarea alcoolismului Polimorfismul manifestrilor clinice si multitudinea problemelor de ordin psiho-social cu implicatii etiologice pentru consumul abuziv de alcool au determinat numeroase incercri de clasificare prin stabilirea unor tipologii variate sau prin diferentieri in functie de stad ialitatea procesului. Pe considerente clinice si etiologice, Fouquet (1948) a propus urmtoarea clasificare a alcoolismului: Alcoolite la cei care beau din obisnuint (sau pentru completarea ratiei calorice, considerent care are o acceptiune limitat). Pacient ii sunt in general de sex masculin, ei consum zilnic alcool in cadrul microgrupului soc io-familial, inebrierile fiind destul de rare. Debutul consumului este in general precoce, in adolescent. Anumite profesiuni sunt mai expuse (in alimentatia public, in industria buturilor alcoolice, etc.) si exist factori

favorizanti socio-culturali (microgrupul, inabilitatea organizrii timpului liber, etc.). Depistarea acestor cazuri este in general tardiv, legat cel mai des de un incident pentru care alcoolul este un factor favorizant. Alcooloze care se instaleaz pe fondul unei personalitti nevrotice, putand fi singura manifestare aparent a strii morbide. Debutul consumului are loc la varsta adult, este de obicei progresiv, insotit de episoade depresive. Mai rar, se noteaz un debut brutal, cu ca racter reactiv. Evolutia imediat este favorabil, dar recderile sunt frecvente, prognosticul fiind rezervat. Depistarea este mai facil, pacientii solicitand frecvent spr ijin medical din proprie initiativ. Atunci cand consumul de alcool se instaleaz la o personalitate psihopat, debutul este mult mai precoce (in adolescent, chiar in copilrie) si se noteaz frecvent stri de betie patologic. Somalcooloze care apar in contextul unor psihoze acute sau cronice (psihoz maniaco -depresiv, schizofrenie). Ameliorarea strii psihice are drept consecint si reducerea sau chiar sistarea consumului de alcool. Cea mai rspandit este clasificarea lui Jellinek (1960) care descrie mai multe tipuri de alcoolism, definindu -le caracteristicile: Alcoolismul alfa presupune o dependent psihologic fat de alcool la care subiectul recurge simptomatic si episodic, in situatia de stres sau ca urmare a unor suferinte fizice, in scop tranchilizant si euforizant; la baza acestui tip de alcoolism exist o organizare nevrotic a personalittii; exist posibilitatea abtinerii, consumul nu este progresiv, se mentine controlul, nu apar fenomene de sevraj. Alcoolismul beta presupune o perioad indelungat de ingestie, care are drept urmare aparitia unor complicatii somatice (digestive, hepatice, neurologice), a unui deficit nutritional; consumul de alcool se face in virtutea unor obiceiuri socio-culturale, sistarea lui este posibil si de obicei lipsit de tulburri de sevraj. Alcoolismul gamma presupune o dependent fizic cert, sistarea consumului determinand simptomatologi e de sevraj; cresterea tolerantei tisulare fat de alcool duce la consum progresiv cantitativ, apare pierderea controlului asupra cantittii ingerate; comporta mentul bolnavului are implicatii socio-familiale importante. Alcoolismul delta semnific consum continuu de alcool, reducerea sau suprimarea lui pe termen foarte scurt (1-2 zile) ducand la aparitia simptomatologiei de sevraj. Alcoolismul epsilon este superpozabil cu dipsomanie grav. Subliniind c notiunea de dependent este elementul esential care diferentiaz diversele forme de alcoolism cronic, Lereboullet (1980) consider c stadiile alfa si beta descrise de Jellinek corespund notiunii de butor excesiv, stadiile gamma si delta implicand dependent propriu-zis care se manifest diferit, in functie de habitudinile nationale de consum: In trile latine, consumul cotidian (in general de vin) este repartizat pe parcursul intregii zile, pacientul fiind capabil s-si limiteze ingestia in vederea evitrii inebrierii; el nu reuseste ins s intrerup ritmul ingestiei si fenomenele de sevraj sunt prezente dimineata, cedand dup prima administrare de alcool; In trile anglo-saxone, alcoolizarea se bazeaz mai ales pe buturi distilate, dependenta psihologic fiind primordial si alcool ul fiind folosit mai ales ca tranchilizant; se noteaz cel mai frecvent alcoolism beta si gamma; alcoolizarea este masiv vesperal, la sfarsitul sptmanii, inebrierea este aproape regul, atat la brbati cat si la femei, mediul fiind tolerant; exist posibilitatea ca pacientii s mentin sobrietate cateva zile sau chiar cateva sptmani. Trebuie mentionat tendinta contemporan, mai ales la populatia tanr si in straturile sociale cu nivel economic ridicat, ctre alcoolizri episodice, mai mult sau mai putin masive, deseori pan la inebriere cu frecvent variabil. Mayer Gross si colaboratorii si (1970) propun o clasificare a tipurilor de alcoolism superpozabil in mare msur cu cea a l ui Jellinek. Ei descriu ca form separat alcoolismul simptomatic in care consumul de alcool este secundar unei tulburri nevrotice, psihotice sau organice, primele semne de impregnare etanolic evoluand cu simptomatologia psihic subiacent. In aceste cazuri, tratamentul trebuie s se adreseze in primul rand tulburrilor psihice, dar instituirea lui este conditionat de rezolvarea problemei alcoolului. Acest punct de vedere redevine actual in d emersurile teoretice (dar cu implicatii clinico-terapeutice) ale unor autori contemporani (Cavenar si Brodie, 1983), care propun d iferentierea conceptual a alcoolismului primar de cel secundar (in sensul lui Shuckit si Winokur), cu sublinierea c nu este vorba de forme care se exclud mutual, ci dimpotriv, de obicei coexist la acelasi pacient. In cazul alcoolismului primar, accentul se pune pe patternul de comportament in sine fat de alcool, care nu este rezultatul unei tulburri afectiv cognitive sau de personalitate, ci semnific mai curand o paradigm comportamental bazat probabil pe comportamente transmis e genetic si relativ independent de ambiant. Alcoolismul secundar semnific acelasi comportament autodistructiv de utilizare a alcoolului, dar care este rezultatul unui s indrom psihopatologic major (boal afectiv, schizofrenie), al unei tulburri de personalitate sau al unu i conflict nevrotic. Au existat incercri de clasificare in sfera alcoolismului, pe baza trsturilor de personalitate ale alcoolicilor, pentrul studiul crora au fost folosite inventare si chestionare de personalitate, precum si teste obiective si msuri comportamentale.

Emery (1960) delimita butori sociali, reaparativi si indulgenti. Blum (1966) a sugerat o tipologie bazat pe stadiile de dezvoltare psihosexual, Sanford (1967) propune o tipologie functional, ingestia de alcool fiind evitant, facilitativ sau integrativ. O form clinic particular, acceptat de multi autori o constituie alcoolismul feminin, cel mai des solitar si secret, contr olat cu pudoare, in virtutea unor norme sociale si antrenand un sentiment de culpabilitate.Se con sider c abuzul cronic de alcool la femeie apare de obicei pe fondul unei organizri nevrotice, reprezentand compensarea unui dezechilibru, a unei conduite de esec. Deshaies (1963) descrie o form impulsiv (in care pulsiunea antreneaz satisfacerea imediat, fr lupt), o form compulsiv (caracterizat prin lupt, anxietate, culpabilitate) si forme mixte (in care alterneaz fazele impulsive cu cele compulsive). Datele unor studii mai recente (Allan si Cooke, 1986) atest extinderea consumului abuziv de alcool la femei, relatia dintre alcoolismul feminin si circumstantele existentiale prand a fi de interdependent si influentare reciproc, in sensul c, de multe ori, ambele apar drept consecinte ale unei tulburri de personalitate cu comportament impulsiv si agresiv. Trebuie mentionat frecventa relativ scurt a politoxicomaniei la femeile alcoolice, abuzul de alcool complicandu-se in aproximativ o treime din cazuri cu alte toxicomanii medicamentoase (Schuckit si Morrisey, 1979). Ca particularitate evolutiv, trebuie subliniat c alcoolismul degradeaz mai repede si mai profund femeia, atat biologic, cat si ca statut social si familial. Buturile alcoolice sunt definite ca solutii apoase de alcool etilic care contin arome, se obtin mai des prin fermentatie , proces biochimic complex comportand mai multe etape in care hidrantii de carbon se transform in etanol. El se produce sub influenta unor enzime ale a numitor microorganisme foarte rspandite in natur, in special drojdii. Aceasta explic fermentatia spontan a anumitor produse. Hidratii de carbon de diferite tipuri ca: glucoza, fructoza, zaharoza, amidonul, celuloza sunt prezenti in numeroase produse vegetale, cum sunt sucurile de fructe, tuberculii, cerealele, etc. Fermentatia alcoolic necesit o temperatur optim in jur de 30 C. Rezult dioxid de carbon si un lichid cu un continut de 3 -20% alcool. In acest mod se obtine vinul cu 9-14% alcool, din mustul de struguri. Berea provine din fermentatia gruntelor de orz supuse in prealabil unui proces de germinare artificial care transform amidonul in glucoz fermentabil. Ea contine 2 -85% alcool si adaos de hamei pentru arom si gust, dar si pentru controlul fermentatiei; un litru contine aproximativ 40g alcool pur, 40g de glucide si 4g de proteine. Cidrul este un produs de fermentatie a mustului proaspt de mere. Are o concentratie de 5% alcool; se obtine si un cidru dulce cu 2 -3% alcool; similar se obtine si o butur din pere. Hidromulul rezult prin fermentatia mierii de albine in solutie apoas. Buturile distilate, cu o concentratie mai mare de alcool decat a celor provenite prin fermentare se obtine prin vaporizarea alcool ului urmat de condensarea lui prin rcire. Alcoolul concentrat, de 40-60% a fost mult vreme remediul miraculos, rar si scump. Rac hiul si coniacul se obtin prin distilarea vinului. Tuica (palinca) rezult prin distilarea produselor de fermentare a prunelor. Vodca este obtinut prin dis tilarea alcoolului provenit prin fermentarea cerealelor. Ginul este obtinut prin distilarea mustului fermentat de cereale, la care se adaug boabe de ienupr. Romul se obtine prin distilarea sucului sau melasei fermentate de trestie de zahr sau din alcool rafinat si adaosuri de arome sintetice. Aperitivele pe baz de vin (Cinzano si Porto) au un continut de 15-23% de alcool; cocktail-urile sunt amestecuri de buturi distilate la care concentratia mare de alcool este gustativ camuflat prin diverse ingrediente. 1.3. Stadii in dezvoltarea alcoolismului Pentru a obtine o imagine adecvat si complet asupra dependentei de alcool este necesar s realizm o scurt prezentare a acestor faze. Primul care a realizat aceast prezentare a fost Jellinek in lucrarea Alcoolul concept de boal. Se evidentiaz astfel, evolutia dependentei, etapele pe care le parcurge o persoan in procesul de trecere de la consumul ocazional si cel social al alcoolismului la etapa consum ului excesiv. 1. Faza prealcoolic este cea in care se pregteste terenul. Aceasta dureaz intre cateva luni si doi ani, timp in care se caut motivatii si circumstante pentru a consuma alcool. In aceast perioad creste toleranta si importanta buturii pentru persoana respectiv. Aceast faz are dou stadii: betia ocazional si betia permanent. 2. Faza prodromal este cuprins intre sase luni si patru ani. Apare aviditatea dup primele pahare, consumul in secret pentru a prea c nu consum mai mult decat ceilalti, tulburri de memorie. Aceast faz este anuntat de primul semn al alcoolismului palimpsestul alcoolic adic perturbarea memoriei, pierderea capacittii de reproducere a detaliilor. Aceasta marcheaz cresterea apetentei pentru alcool, chiar instalarea sentimentului de culpabilitate. In acelasi timp creste si cantitatea de alcool ingerat. 3. Faza crucial se instaleaz cand persoana pierde controlul, aprand necesitatea fizic de a bea; unele conflicte cu colegii, familia; apar manifestri de sevraj, scade capacitatea sexual; apare izolarea. In aceast perioad se manifest rationalizarea comportamentului fat de alcool, perturbri ale structurii de personalitate, idei de grandoare, exacerbarea agresivittii, episoade de culpabilitate urmate de abstinent total, tendinta de izolare fat de mediul familial, prsirea serviciului, neglijarea alimentatiei. 4. Faza cronic se caracterizeaz prin ingerarea motivat a buturii, ebrietate in timpul zilei, scderea capacittii cognitive si a tolerant ei la alcool. Tot in aceast perioad apar psihozele alcoolice.

Scoala sovietic de psihiatrie (Portnov si Piatnitkaia,1973) delimiteaz trei stadii in delimitarea alcoolismului: Stadiul neurastenic cu fenomene de dependent psihologic si simptomatologie nevrotic polimorf, in care disabilittile cognitive datorate consumului de alcool contureaz un tablou astenic sau asteno-depresiv; Stadiul toxicomanic cu dependent fizic si modificri de personalitate de tip pseudopsihopatic; Stadiul encefalopat cu accidente psihotice frecvente si deteriorare progresiv. Clinica alcoolismului Intoxicatia alcoolic acut. Ingestia de alcool etilic produce manifestri clinice care depind de doza ingerat, de viteza cu care a fost absorbit, precum si de susceptibilitatea individual. Se accept c alcoolemiile care depsesc un g corespund unei alcoolizri patologice. Aspectele clinice difer in functie de aparitia intoxicatiei acute la un individ sntos, in mod accidental, la un individ care are probleme legate de alcool (butorproblem), la un consumator abuziv sau la un dependent de alcool. Betia simpl determin tulburri psihice mai mult sau mai putin evidente care se pot grupa in trei faze: a) faza de excitatie intelectual si psihic general, cu logoree, euforie, inlocuite uneori de iritabilitate, retragere. Modificrile sunt in general putin sezizabile pentru subiect si chiar pentru anturaj; b) faza de ebrietate, cu incoordonare motorie cu simptomatologie cerebeloas (mers atoxic, tulburri de echilibru, imprecizie in miscri) si obnubilare intelectual (ideatie lent, imprecis, incorect), tulburri emotional -instinctuale si vegetative (crize de ras sau plans, atitudini provocatoare erotice, manifestri coleroase, tahicardie, congestie sau paloare facial); c) faza de paralizie sau anestezie (Magnan) care corespunde unui somn mai mult sau mai putin profund, putand merge pan la com (betie comatoas). Subiectul devine insensibil la stimulri exterioare; se noteaz hiporeflexie osteo -tendinoas, hipoestezie, hipotermie, respiratie stertoroas, incontinent urinar. La alcoolemie mai mare de 5g exist risc letal in absenta ingrijirilor medicale. Somnul dureaz de obicei cateva ore si trezirea este penibil cu cefalee, great, disconfort geeneral. In literatura contemporan apare descris separat betia amnezic (the alcoholic blackout) care poate aprea atat la dependentii cat si la nondependentii de alcool, cu caracter sistematic sau intampltor. Ea este determinat de ingestia unei cantitti mai mari de alc ool sau chiar a unei cantitti care in mod obisnuit nu determin inebriere, atunci cand exist o sensibilitate particular a individului innsut sau dobandit. Este o betie acut, relativ profund, comportament extrem de dezordonat, neinfluentabil de anturaj, cu intentii si acte absurde, uneori extrem de periculoase, urmat de amnezia total a episodului sau de rememorarea interioar fragmentar si neclar. Betia acut patologic apare de regul la butorii problem, la cei dependenti de alcool si se distinge printr -un mare potential de periculozitate. Ea constituie o stare de confuzie care apare la indivizii cu anumite predispozitii psihopatologice dup ingerarea unor cantitti relativ mici de buturi distilate (100-150ml) sau la consumatorii cronici de alcool, dup consumul rapid al unei cantitti importante de butur. Durata variaz de la cateva minute la mai multe ore (24-48 ore). Garnier (1890) a descris trei tipuri de betie patologic: a) betia excito-motorie in care individul devine agresiv, violent, cu impulsuri verbale si motorii necontrolate, cu manifestri clastice, actiuni homicidare. In zilele noastre, acest tip de betie apare relativ frecvent la tineri, mai ales cand sunt constituiti in grup si se asociaz si alt toxicomanie; b) betia halucinatorie presupune halucinatii vizuale, auditive, uneori si olfactive, cu continut generator de anxietate pe fondul unor tulburri de constient, care o apropie de alte episoade confuzo-onirice din cursul alcoolismului cronic; c) betia delirant presupune o stare crepuscular in cursul creia contactul cu ambianta se pierde progresiv, instalandu -se fenomene delirante, al cror mecanism este intuitiv si imaginativ. In cadrul betiei patologice, se descrie si o form de betie de tip maniacal si o betie depresiv (Feline ,1982): d) betia de tip maniacal se caracterizeaz prin expansivitate, euforie, logoree, uneori idei de grandoare, gesturi turbulente; individul nu suport opozitia celorlalti, trecand frecvent la manifestri osile, coleroase; e) betia depresiv poate confirma sau releva, in conditiile alcoolizrii acute, tulburri de dispozitie preexistente. Dispozitia depresiv este insotit de ruminatii privind frustrri si esecuri trite; pot aprea idei de suicid si ingestia de alcool, generand reducere a inhibitiei, poate facilita comiterea actului. Atitudinea terapeutic in cazurile de intoxicatie alcoolic acut cu implicatii psihiatrice presupune ca principiu fundamenta l, un examen medical concret in vederea excluderii unei alte stri patologice subiacente sau concomitente traumatism cranio-cerebral, afectiuni vasculare cerebrale, neuroinfectii, complicatii metabolice. Se recomand mentinerea pacientului sub supraveghere pan la disparitia principalelor tulburri somato-psihice, dozandu-se concomitent alcoolemia, glicemia, ionograma sanguin. Sindromul de intoxicatie alcoolic cronic. Consumul cronic de buturi alcoolice determin aparitia tulburrilor psihice si somatice, ca urmare a efectelor toxice direct e si indirecte ale substantei, la nivelul diferitelor tesuturi si organe. Modificrile pe care le presupune consumul cronic abuziv de alcool se reflect pe plan comportamental, in mediul socio-familial si profesional. Se noteaz in primul rand tulburrile de dispozitie pe fondul unei bune -dispozitii superficiale, nejustificate, aprand iritabilitate, irascibilitate, manifestri coleroase. Matinal, predomin anxietatea, morozitatea, care sunt atenuate de obicei de

prima absorbtie de alcool. Relativ precoce apar tendinte impulsive, care determin pacientul s actioneze in acord cu instinc tele sale primitive, cu dispozitia de moment. Sentimentele de culpabilitate prezente mai ales in prima perioad genereaz un comportament excesiv de binevoitor in aparent, dar instabilitatea dispozitiei se exprim frecvent prin treceri bruste ctre opozitionism, ostilitate, afirmare direct a resentimentelor. Declinul etic incepe s se manifeste prin minciun, furt, inseltorie din dorinta de a se prezenta intr -o lumin cat mai favorabil, blamandu-i pe ceilalti si invocand circumstante care il defavorizeaz. Apar tulburri intelectuale relativ tardiv: perturbri ale gandirii abstracte, ale capacittii de conceptualizare, deficite de memorie, deficit in analiza informatiei, disfunctii motorii si perceptuale; tulburri digestive (anorexie, great matinal care determin aparitia unei gastrite etilice); tulburri de somn si tulburri sexuale. Sindromul de sevraj alcoolic. Sistarea sau reducerea considerabil, voluntar sau fortuit a ingestiei de alcool duce la sindromul de sevraj alcoolic. Sevr ajul total a fost incriminat drept factor etiologic de ctre Wernicke si confirmat ulterior de numeroase cercetri. Studii mai recente (Salum si colaboratorii si, 1972; Stending-Lindberg si Rudy, 1980; Ardouin, 1981) evidentiaz posibilitatea aparitiei simptomatologiei de sevraj pan la intensitatea clinic cea mai dramatic (delirum tremens), in conditiile existentei unei alcoolemii mari, dar probabil mai mic decat cea obisnuit la pacientul respectiv. Exist deci posibilitatea ca in zilele care preced aparitia simptomatologiei clinice consumul de alcool s scad, fr s fie complet sistat si concomitent s scad toleranta, dependenta crescand. Aparitia unor afectiuni medicale, infectioase, digestive sau traumatice constituie, dup diferite cercetri cauza declansrii tulburrilor in 30-80% din cazuri. 1.4. Consecinte ale consumului de alcool Din punct de vedere farmacocinetic, alcoolul se absoarbe aproape in intregime si se metabolizeaz in ficat in proportie de 90 %; rata de metabolizare este de 7-10 g pe or, iar aceasta scade in cazul afectiunilor hepatice. Instalarea efectelor psihosomatice secundare consumului cronic de etanol (toleranta si dependenta) este direct proportional cu durata consumului si cantittile consumate. In ceea ce priveste complicatiile somatice si fiziologice datorate consumului de alcool, in practic se remarc urmtoarele: la nivel SNC pot aprea convulsii, stri confuzionale, psihoze toxice, sindrom Korsakoff, encefalopatia Wernike -Kosakoff, polinevrita periferic, nevrita optic; la nivelul aparatului digestiv apar gastrite toxice, ulcere, pancreatit, hepatit cronic, ciroz hepatic, deficiente vitaminice complexe, hipoproteinemii, absenta vitaminei B1 responsabil de encefalopatie, crize hipoglicemice, anemie secundar, deficit proteic; efecte cardiovasculare-cardiomiopatie; alterarea functiilor imunitare, risc crescut de cancer, accidente vasculare, TBC; traumatisme cranio-cerebrale; susceptibilitate la infectii mult mai mare; sindromul alcoolic fetal consumul excesiv de alcool influenteaza greutatea copilului la nastere, greutatea placentei, numarul de copii nscuti morti. Semnele somatice au in vedere un facies hiperemic, transpiratii, tremurturi ale extremittilor, tahicardie, hipo sau hipertensiune arterial, febr, greturi, vrsturi, diaree, tegumente si mucoase deshidratate, semne de polineuropatie. Consumul de alcool are consecinte nefaste si la nivel psihologic, accentuand trsturile personalittii antisociale, anxioase , depresive si se asociaz personalittii de tip borderline, unei disforii labile, suspiciozittii violentei. Aceste complicatii se refer la: crizele convulsive de sevraj care pot fi de sine stttoare, sau pot aprea in cadrul sindromului de sevraj. Acestea pot apr ea intr-o perioad de la 24-72 de ore de la incetarea consumului; tulburri psihotice, cum este halucinoza alcoolic Wernicke; tulburri amnestice persistente induse de alcool sindromul amnestic; dementa alcoolic; paranoia alcoolic; sindromul alcoolic fetal; depresia care poate fi expresia unei tulburri de dispozitie ca reactie la consecintele dependentei de alcool pe plan social, familial, profesional; tulburri de personalitate organic care sunt de fapt tulburri comportamentale: violent, agresivitate, scderea capacittii de control al instinctelor; tulburri organice de dispozitie; tulburri anxioase; tulburri psihotice; tulburri psihice asociate: deteriorarea personalittii, comportament suicidar, scderea functiei sexuale (disfunctii erectil e, ejeculare intarziat), gelozia patologic, halucinoza alcoolic. La aceste tulburri psihosomatice se adaug o serie de simptome de natur psihosocial cum ar fi izolarea si retragerea din r elatiile interpersonale, aparitia unui sentiment general de dezndejde, culpabilitate, cresterea criminalittii globale (violuri, molestarea copiilor, tentativ de crim sau chiar crime), cresterea numrului de accidente rutiere, cresterea numrului de tentative de suicid. 1.5. Tratamentul in alcoolism

Tratamentul implic in egal msur pacientul si personalul medical si cuprinde cateva etape: educatia, motivarea pacientului s accepte planul terapeutic, incurajarea personalului s lucreze cu pacientul, sugerarea tratamentului farmacologic, integrar ea tratamentului specific pentru abuz de alcool in schema general de tratament si facilitarea transferului in alte sectii pentru tratament specific. Nu exist un algoritm terapeutic comun tuturor pacientilor alcoolici. Planul terapeutic const in a propune fiecrui subiect, cu maximum de suplete posibil, un larg evantai de metode a cror utilizare depinde de: personalitatea subiectului, tipul de relatie cu alcoolul, gradul su de motivare, momentul evolutiv al comportamentului alcoolic, prezenta/absenta tulburrilor mintale asociate. Scopul acestor metode, conditie necesar dar nu suficient a succesului terapeutic, este obtinerea si mentinerea prelungit a abstinentei totale, in cazul in care existase dependent sau abuz. Reintoarcerea la un consum moderat pare imposibil la alcoolicii dependenti. Ea nu a fost deocamdat propus decat in cadrul programelor comportamentale in caz de consum abuziv fr dependent. Strategia terapeutic, pe termen mediu si lung, vizeaz s intreasc beneficiile multiple ale sevrajului mentinut. In mod clasic terapia alcoolismului este conceput ca o cur ale crei etape le voi trece pe scurt in revist: Pre-cura este un timp pregtitor a crui important e fundamental. Este un timp medical si psihoterapeutic ale crui principii esentiale sunt urmtoarele: stabilirea unei relatii de incredere, permitand libertatea de expresie, evitand pericolul unor atitudini autoritare culpabilizante si atitudinile de ingduint excesiv ineficace; bilantul psihologic si somatic al comportamentului alcoolic (vechimea si tipul relatie cu alcoolul, bilantul afectrilor soma tice, psihoafective, familiale, sociale legate de alcool); psihoterapia explicativ favorizeaza luarea la cunostint (intelegerea) a abuzului sau dependentei, eliberarea de atitudinile de banalizare sau de negare, gsirea unei motivatii pentru abstinent. Aceast pre-cur poate fi mai lung sau mai putin lung. Trecerea la cur, la un subiect nemotivat, poate fi amanat si timpul pregtitor se poate dovedi eficace prin contactele stabilite cu familia sau prin punerea in legtur cu grupuri de vechi bolnavi. Cura de sevraj. Strategia terapeutic a curei, dup cele mai multe opinii, este mult mai usor realizat in mediul spitalicesc decat in ambulator; ea permite aplicarea mai complet a metodelor medicale si psihoterapeutice. Cura implic un proiect clar de abstinent care a fo st prezentat pacientului, explicat si inscris in timp. Sevrajul de alc ool este total si imediat. In afara rehidratrii suficiente pe cale oral, vitaminoterapia B, pe cale intramuscular, prescrierea medicamentelor psihotrope este indispensabil. Acest tratament substitutiv are drept tint preven irea incidentelor si accidentelor sevrajului si asigurarea unui confort psihologic pacientului. Produsele folosite sunt foarte variabile; benzodiazepine, carbamat, tetrabamat, barbiturice, mai rar clormetizol, beta-blocante. Cura de dezgust terapia aversiv. Derivat din tehnicile comportamentale, ea const teoretic in a crea o aversiune fat de alcool prin folosirea unei substante cu efect emetizant legat de acumularea de acetaldehid. Aspectele psihoterapeutice ale curei sunt esetiale. Me todele psihoterapeutice de grup constau in reuniuni didactice referitoare la alcoolism, vizand deculpabilizarea, revalorizarea narcisic, stpanirea comportamentului alc oolic si diverse tehnici de grup mai mult sau mai putin structurate (jocuri de rol, psihodrame, grupuri psihoterapeutice de inspira tie analitic). Obiectivul esential in cursul curei este de a dezamorsa pasivitatea alcoolicului, de a favoriza o exprimare verbal a conflic telor, de a conferi sevrajului sensul unui demers personal activ. Printre metodele individuale, psihoterapia de sustinere are primul loc in cursul curei. Ulterior se poate recurge la tehnici mai elaborate: relaxare si mai ales metode comportamentale (autocontrol, afirmarea sinelui) vizand reintoa rcerea eventual la un consum moderat de alcool la consumatorii excesivi nedependenti. Post-cura. Ingrijirea pe termen lung. Acest timp esential al ingrijirii, fr indoial cel mai putin codificat, conditioneaz prognosticul comportamentului alcoolic. Ingrijirea implic o relatie neintrerupt si prelungit cu un terapeut. Strategiile terapeutice fac apel la: chimioterapie. Locul tratamentelor chimioterapeutice in timpul postcurei nu este fundamental. Tratamentele substitutive ale sevrajului, tranchilizantele in special, trebuie s fie reduse progresiv, apoi intrerupte la captul a cateva sptmani dac sevrajul este mentinut. Obtinerea si mentinerea sevrajului total de alcool, intrit de ingrijirea psihoterapeutic antreneaz, in 80% din cazuri, vindecarea tulburrilor mintale asociate, cel mai des secundare alcoolizrii excesive (sindroame depresive, anxietate, modificri de caracter, comportament heteroactiv). Unele tratame nte chimioterapeutice pot diminua apetitul pentru alcool. Psihoterapiile in alcoolism Multiple metode sunt utilizate, cateodat sim ultan in cursul post-curei la alcoolici. Ele fac apel, in functie de personalitatea fiecrui pacient, la tehnici diverse, dintre care nici una nu poate fi estimat global ca superioar celorlalte pe ansamblul cazurilor. Printre metodele individuale ale psihoterapiei in cursul post-curei la alcoolici se regsesc urmtoarele: psihoterapia de sustinere, psihoterapia cognitiv, psihoterapia analitic, relaxarea, terapii comportamentale. Dintre psihoterapiile de grup enumerm: grupe de fosti bolnavi, butori, grupe de discutii, grupe de informatie, psihodrame, analize tranzactionale, terapii familiale sistemice sau analitice. Exist si psiho terapii institutionale: centre de post-cur, socioterapie, ergoterapie.

Trebuie subliniat imposibilitatea de a codifica o strategie terapeutic univoc, aplicabil tuturor pacientilor. Diversitatea metodelor propuse rspunde heterogenittii alcoolicilor. Pentru fiecare subiect in parte, trebuie elaborat un proiect terapeutic in functie de gravitatea si de tipul de alcoolism (abuz sau dependent, form intermitent sau permanent), de personalitatea de baz, de mediul socio -familial, de prezenta sau absenta unei patologii mintale asociate. Tratamentul cu cel mai bun prognostic pe termen lung (Vaillant) presupune: cura de sevraj in mediu spitalicesc specializat pentru alcoolism; selectia pacientilor admisi; post-cur energic si prelungit; ingrijire simultan in cadrul familiei; utilizarea terapiilor comportamentale; administrare prelungit de disulfiram; absenta unei patologii primare mintale; un statut conjugal si socio-profesional stabil; interventia elementelor vitale pozitive.

Interventia psihologului in alcoolism. Prin multitudinea factorilor implicati in etiopatogenia sa, alcoolismul necesit o abordare terapeutic complex, ampl si de lung durat care trebuie s cuprind interventiile familiei, medicului psihiatru, psihologului, asistentului social. Terapia alcoolismului ca boal nu va fi eficient decat avand in vedere individualitatea cazului, relatiile interpersonale stabilite in cadrul familiei si mediului social, mecanismele de aprare, fondul premorbid al bolnavului si factorii situationali. Indiferent de tipul de psihoterapie folosit, p rincipiile generale ale interventiei psihologice vizeaz parcurgerea unor pasi obligatorii: stabilirea unei aliante terapeutice; controlul fenomenului de contratransfer; identificarea cauzelor care determin consumul de alcool; depsirea mecanismului de negare folosit in principal de pacient printr-o interventie care s il determine s-si recunoasc boala; identificarea valorilor si resurselor pacientului in vederea stabilirii unor parghii motivationale pe termen lung; dezvoltarea unor strategii noi de adaptare si a abilittilor sociale; alegerea unor metode psihoterapeutice flexibile, comprehensibile si adaptate fazelor de cur in care se prezint pacientul; ajutarea pacientului s se inteleag mai bine, s-si clarifice conflictele si s-si planifice realist comportamentele; consiliere, psihoterapie suportiv, cognitiv-comportamental, sugestiv, rational-emotiv, experiential, psihanalitic, psihoterapie de grup sau/si de familie, asociatii de tipul Alcoolicilor Anonimi; stabilirea de legturi cu familia, medicul, asistentul social in vederea stabilirii unei retele de suport 1.6. Relatiile dintre depresie si alcoolism din perspectiv geneticobiologic, psihologic si clinic

Relatiile dintre alcoolism si depresie sunt de o complexitate particular, nuantatele raporturi ale acestor conditii situandu-se pe o pozitie singular in psihopatologia clinic. Nu este gresit s se considere c depresia si alcoolismul interactioneaz si se intresc reciproc (J. C. Archambault, 1983, apud V. Predescu, p. 156), dar aceast asertiune sintetic se impune analizei clinice, necesar pentru o corect abordare terapeutic. Datorit relatiilor complexe dintre alcoolism si depresie, cu greu se poate vorbi de depresie secundar, existand numeroase c azuri in care, pe fondul depresiei primare, alcoolomania s ocupe pozitia tulburrii secundare. De fapt, notiunile de primar/secundar ar fi mult mai bine validate dac din acest context ar fi eliminate problemele raporturilor dintre depresie si alcoolism. Corelatiile alcoolism-depresie isi afl originea in asemnarea pan la identitate si chiar, intr -un anumit grad, de unitate genetico-biologic si de structur psihologic a alcoolicului si depresivului. Corelatiile ereditare dintre depresii si alcoolism au fost semnalate cu peste trei decenii in urm, cand clinicienii au constatat c in familiile pacientilor depresivi exist un procent mai ridicat de alcoolici, dar si de dep resivi si sociopati comparativ cu familiile martor. Aceste corelatii au fost analizate ulterior si au stat la ba za unei subclasificri genetice a depresiilor unipolare in tulburarea depresiv de spectru si tulburarea depresiv pur (G. Winokur, 1974, apud V. Predescu, p.157). criteriul acestei sistematizri a depresiilor const in existenta sau inexistenta in grupul familial al pacientului depresiv, a unor membri care prezint alcoolomanie sau psihopatie. Astfel, in boala depresiv pur se inscriu pacientii depresivi care nu au printre rudele de gradul I alcoolici sau psihopati, iar in boala depresiv de spectru sunt inclusi depresivii care au printre rudele de gradul I alcoolici sau psihopati. Se constat astfel c nu toate depresiile pot fi corelate cu alcoolismul, intrucat relatia este prezent numai intre anumite forme de alcoolism si in anumite depresii (J. C. Archambault, 1983, apud V. Predescu, p.157). Totusi, corelatia alcoolism/depresie este sustinut de numerosi clinicieni, uneori in manier axiomatic, intrucat, conform opiniei lor exist dovezi c alcoolismul este inrudit din perspectiv genetic cu tulburrile depresive majore (R. Cancro, 1985, apud V. Predescu, p.157). Ins astfel de asertiuni mai ales ale clinicienilor fiind bazate pe observatii veridice, dar in acelasi timp empirice. Studiile geneticienilor, pe de alt parte ilustreaz c nu exist o crestere a alcoolismului la rudele probanzilor afectivi non-alcoolici, comparativ cu rudele subiectilor de control (E. S. Gershon si colab, apud V. Predescu, p.157). Numerosi alcoolici sunt si depresivi, dar ei sunt depresivi din motive multiple si c omprehensibile si nu din cauze genetice, intrucat alcoolismul in sine, fr tulburri afective, nu pare a apartine spectrului genetic al bolii maniaco-depresive bipolare (ibidem). Corelatiile alcoolism-depresie pot fi urmrite din planuri si situatii diferite, dintre care: interferenta alcoolului cu sistemul serotoninergic, cu sistemul dopaminergic si cu sistemul plachetar. In ansamblu, se poate mentiona c in privinta corelatiilor biochimice si enzimatice di ntre alcoolism si depresie, desi s-au inregistrat progrese semnificative, datele sunt inc departe de o intelegere exact a fenomenelor. Intre unele studii efectuate asupra

aceleiasi probleme nu exist intotdeauna o concordant deplin, intalnindu-se uneori date contradictorii, situatie atribuit unor cauze variate si in primul rand metodelor de studiu diferite. S-au fcut eforturi de a contura o personalitate premorbid intrucatva particular, eventual specific pentru fiecare entitate nosografic. Aceste studii, dintre care cele mai multe efectuate pe baza unor chestionare adaptate si a unor teste de personalitate, nu au fost ulterior validate. O astfel de situatie este regsit si in domeniul depresiei si al alcoolismului, afirmandu -se chiar c nu exist o personalitate alcoolic tipic (E. B. Ritso n, J. D. Chick, 1983, apud V. Predescu, p.158). Intr-un studiu prospectiv asupra alcoolismului absolventilor unor institute de invtmant superior se constat c o copilrie perturbat si o anumit structur de personalitate nu s -au dovedit predictive pentru alcoolismul ulterior (G. E. Vaillant, 1980, apud V. Predescu, p. 158). In ciuda acestor asertiuni, studiile referitoare la o anumit structur de personalitate sunt atat de numeroase incat nu pot fi ignorate. Ca elemente comune ale trsturilor de personalitate din alcoolism si depresii se mentioneaz autopunitivitatea, dificultti in autoafirmare, limitarea posibilittilor de relationare, slab tolerant la frustrare, dependent, agresivitate, anxietate. In linii generale, testele psihologice aplicate in depresii si alcoolism evidentiaz trei trsturi comune, fundamentale de personalitate si anume depresia, anxietatea si pierderea stimei de sine. Pe lang aceste trsturi de personalitate, atat depresivul, cat si alcoolicul poart, inc din copilrie, o anumit vulnerabilitate pe care situatiile psihotraumatizante si frustrante din viata adult o readuc in actualitate. Sub aspect clinic, relatia alcoolism-depresie poate fi privit si analizat atat din perspectiva depresiei, cat si din cea a alcoolismu lui. Din perspectiva depresiei, interferenta alcoolismului poate fi utilizat in urmtoarele situatii: alcoolismul ca form de debut a depresiei este o situatie intalnit mai ales la adolescenti, la brbatii tineri, dar si la alte grupe de varst; alcoolismul ca semn premonitor al recurentei este o situatie in care cel in cauz, simtind glisarea in episodul depresiv, rec urge la ingestii mari, cotidiene; alcoolismul ca mecanism defensiv (contradepresiv) este situatia cand starea penibil psihic si somatic din depresie este diminuat, intrucatva anulat, prin ingestia de alcool. Din perspectiva alcoolismului, interferenta depresiei poate fi intalnit astfel: depresia invocat, ca masc a alcoolismului, fenomen evident mai ales cand alcoolicul ajunge in fata medicului cruia ii prezint o simptomatologie depresioform, disimuland sau minimalizand ingestia de alcool; astfel de cazuri sunt atat de frecvente, incat alcoolismul trebuie suspectat atunci cand pacientul prezint manifestri depresiv-anxioase rebele la tratament, hipomnezie si amnezie nejustificate prin varst si antecedente, stri de agitatie cu manifestri clastice, accidente rutiere sau casnice repetate; depresia ca expresie a reactiei individului fat de propriai degradare profesional, socio-familial si moral; depresia ca expresie biochimic a ingestiei cronice de alcool; dac in ingestia acut, alcoolul actioneaz ca un IMAO, fiind susceptibil s inlture depresia, in ingestia cronic, alcoolul determin cresterea monoaminoxidozelor, a crei consecint clinic va fi aparitia depresiei sau accentuarea ei dac exist; depresia de sevraj, expresie a pierderii existentiale si a remanierii bioumorale a fost remarcat de mai multe decenii, f iind considerat mult vreme ca singura interferent a celor dou conditii; aceast depresie este interpretat si explicat in mod psihanalitic ca o pierdere de obiect si aparitia angoasei fat de iminenta confruntrii sale cu imaginea sa si a celorlalti, fr aceast parte a sa care era alcoolul; fr indoial c remanierile biochimice si enzimatice sunt mai veridice in a explica dramatismul acestei stri chimice 2. Depresia 2.1. Definitie si caracterizare general Depresia este o problema de sanatate publica majora care ne afecteaz, intr -o msur mai mare sau mai mic, pe toti, cel putin o dat in viat. Ea ocup locul doi pe lista celor mai intalnite afectiuni medicale, fiind depasit doar de hipertensiunea arterial. Se estimeaz c cel putin unul din zece pacienti care se prezint la medic sufer de depresie. Din nefericire, majoritatea cazurilor rman nerezolvate. Depresia este un fenomen rspandit pe intreaga planet si de aceea multi oameni de stiint au fost si sunt preocupati de studiul acesteia. In literatura de specialitate depresia este definit ca fiind o maladie mental caracterizat printr-o modificare profund a strii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii (J. Postel, p.178). Aceast stare de dispozitie poate fi determinat de diverse cauze (atat biologice, cat si psihologice), cele mai frecvente fiind: tulburri la nivelul neurotransmittorilor, travaliul doliului, lip sa afectiunii in copilrie, esecul profesional, viata de cuplu nesatisfactoare sau lipsa unei relatii de cuplu, absenta unui suport social, tulburri depresive sau alcoolism in familie, lipsa stimei de sine pe o perioad lung de timp, etc. Toate acestea co nduc la un comportament dezadaptativ (neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului si a sentimentului plcerii, slab capacitate de concentrare, indecizie, autocritic, tendint de retragere, culp abilitate, tulburarea somnului), implicit la degradarea personalittii. Conceptul de depresie este intalnit intr-o varietate de domenii cum ar fi: psihiatrie, farmacologie, neurofiziologie, fiziopatologie, psihanaliz, teoria cognitiv-comportamental. Deoarece aceast lucrare trateaz tema ameliorrii depresiei p rin metoda terapiei, relatez punctele de vedere ale psihanalistilor si cognitiv-comportamentalistilor cu privire la tulburarea de dispozitie. Pentru psihanalisti depresia poate fi comparat cu travaliul doliului care nu se realizeaz, Eul se identific cu obiectul pierdut, luand pe seama sa sentimentele ambivalente (cel de dragoste si mai ales de ur) fat de obiect. S. Freud in Doliu si melancolie (1915) spune c umbra obiectului cade astfel pe Eu, care poate fi in acest caz judecat de o instant special ca un obiect abandonat. In felul acesta, pierderea obiectului se transform

intr-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu si persoana iubit se transform intr -o sciziune intre critica Eului si Eul modificat prin identificare. Astfel, depresivul trebuie s infrunte o pierdere imaginar si isi adreseaz siesi agresivitatea si reprosurile destinate in mod firesc obiectul ui pierdut. Cognitivistii G. A. Kelly si A. T. Beck inteleg depresia ca fiind o perturbare a proceselor cognitive (stilistic, sema ntic si logic) spunand c acestea sunt inadecvate si afecteaz trei domenii: Eul, lumea exterioar si viitorul, care, la randul lor perturb reprezentrile leg ate de ele. Celor trei procese cognitive le corespund erori particulare: inferente arbitrare (elimin explicatiile plauzibile), abstractii selective (concentreaz atentia asupra unui detaliu luat din afara contextului), generalizri abuzive, supra sau subestimri si denumiri inadecvate. Pacientul trebuie s isi corecteze conceptiile eronate, distorsiunile si ipotezele dezadaptative cu scopul de a corecta viziunea inadecvat a evenimentelor si a Eului. Fiecare din aceste abordri contribuie la eficienta tratamentului pacientului depresiv, si in functie de acesta trebuie aleas metoda propice pentru vindecarea sa. 2.2. Simptome in episodul depresiv Simptomul este o manifestare, tulburare functional sau senzatia anormal resimtite de o fiint care pot indica prezenta unei boli. Dispozitia depresiv reprezinta o schimbare calitativ fat de functionarea precedent constatabil in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi. Aceasta este indicat fie prin relatare subiectiv, fie prin observatia celor din jur. Simptomele relevante in identificarea depresiei sunt: dispozitie caracterizat de tristete, deprimare, neadaptare, descurajare, suprare la care se mai pot aduga plangeri de lipsa sentimentelor, de stri de anxietate. Aceast dispozitie poate fi relatat de subiect sau observat din expresia facial sau din conduit. Unii indivizi acuz dureri somatice, mai mult decat sentimente de tristete, descriu sau manifest cresterea instabilitatii (furie persistent, tendint de a rspunde cu manie, de a-i blama pe altii, de a exagera frustrrile); pierderea interesului sau a plcerii este un simptom des intalnit in episodul depresiv. Acesta se manifest prin dezinteresul fat de activittile anterior plcute, retragerea social sau neglijarea profesiei, dar si printr -o reducere a nivelelor intereselor sau dorintelor sexuale; schimbri in sfera apetitului; unii afirm c trebuie s depun efort pentru a manca, altii dimpotriv, descriu o crestere semnificativ a poftei de mancare si chiar o directionare spre anumite alimente (de exemplu dulciuri); perturbri ale somnului care pot lua forma insomniei sau a hipersomniei. Insomnia initial se manifest prin trezire in timpu l noptii si dificultti in reluarea somnului, care poate fi urmat de o insomnie terminal cand individul se trezeste mult prea devreme si nu poate adormi. Hipersomnia se manifest prin episoade prelungite de somn noaptea sau ziua; schimbri in psihomotricitate care includ stri de agitatie (subiectul nu poate sta linistit, se misc, se plimb, isi frmant mainile, isi freac sau isi scarpin pielea sau hainele) sau retardare (incetinirea vorbirii, miscrilor). Agitatia sau retardul psihomotor trebuie s fie destul de severe deoarece numai astfel pot fi observate de cei din jur; diminuarea energiei, oboseal. Acestea sunt simptome frecvent intalnite, subiectul preluand o stare de epuizare fr s fi depus un efort fizic major. Cele mai mici sarcini par s solicite efort substantial, adesea se resimte o diminuare a eficientei rezolvrii s arcinilor; sentimente de culpabilitate si de devalorizare. Pot cuprinde evaluri negative nerealiste ale unor preocupri legate de valoa rea sau vinovtia personal sau in meditatii pe seama unor esecuri minore din trecut. Subiectii interpreteaz gresit (negativ) oric e eveniment, punandu-l pe seama defectelor personale care nu sunt intotdeauna reale; sunt exagerat de responsabili si se culpabilizeaz pentru orice se intampl. Se autoblameaz pentru existenta bolii, pentru esecul intervenit in domeniile social, personal sau/si profesional; slbirea abilittii de gandire, concentrare sau decizie si dificultti de atentie. Intelectualii sunt cei mai afectati de ace st simptom, ei neputand functiona adecvat, la fel si copiii crora le pot scade performantele scolare pe fondul unei slabe concentrri. Varstnicii sunt cel mai adesea afectati de dificultti de memorie; ganduri despre moarte, ideatie suicidar, incerri de sinucidere. Asemenea ganduri pornesc de la credinta c celorlalti le -ar fi mai bine dac subiectul in cauz ar fi mort, ajungandu-se la planuri de suicid sau chiar la tentative. Totusi motivatia suicidului poate include dorinta individului de a renunta, de a se da btut in fata obstacolelor percepute ca insuportabile sau de a pune capt unei dureri emotionale intense perceput ca fiind fr iesire. Persoanele depresive se prezint adesea cu lamentatii, iritabilitate, anxietate, fobie, meditatie obsesiv, ingrijorare excesiv in legtur cu sntatea fizic, unii dintre ei avand atacuri de panic, dificultti in relatiile intime si in functionarea social. Acestea din urma pot fi probleme maritale, educationale, ocupationale, probleme legate de abuzul de alcool sau alte substante sau de cresterea apelurilor la serviciile medicale. Simptomatologia depresiei este util pentru clasificarea, evaluarea si diagnosticarea sa. 2.3. Clasificarea si diagnosticarea depresiei Depresia nu-si asum o form universal, desi aspectele somatice sunt generale. Exist clasificri ale depresiei inc din medicina veche greac, din anul 400 i.H., cand Hipocrate a descris melancolia ca asociere a unor conditii sau simptome cum ar fi tristetea, aversiunea fat de mancare, tulburri ale somnului, iritabilitate, agitatie, tabloul apropiindu-se de criteriul modern al identificrii depresiei majore. Cateva secole mai tarziu Aretaeus din Cappedocia observ asocierea dintre manie si melancolie, sugerand c mania reprezint stadiul final al melancoliei. In ti mp, termenii depresie, melancolie si manie si-au schimbat total semnificatia pentru a descrie cu o cat mai mare precizie fenomenele psihopatologice. Cel care dezvolt primul model de boal bazat pe observatii si descrieri exhaustive si organizate este Kraepelin spre sfarsit ul secolului XX. El a segregat bolile psihice prin accentuarea caracteristicilor specifice psihozei maniaco-depresive in raport cu dementa precoce: dezvoltare episodic, prognoz mai benign si o istorie familial. Sistemele moderne de clasificare si diagnostic pentru tulburrile depresive s -au dezvoltat mai ales pe baza psihiatriei franceze, germane si engleze de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.

Tulburarea depresiv a fost clasificat de cele mai multe ori dihotomic, in urmtoarele subtipuri: usoar / severa; cronic / episodic; nevrotic / psihotic; endogen / reactiv; primar / secundar; bipolar / unipolar; cu agitatie psihomotorie / cu retard psihomotor; biologic / caracterologic; familial / spectrum. Depresie endogen depresie reactiv Depresia endogen are mai multe acceptiuni (intelesuri) incluzand depresiile care sunt biologice in etiologie, rspund la tra tament biologic, apar la pacienti care nu prezint tulburri de personalitate, pun in evident un anumit model de simptomatologie. Depresia reactiv se deosebeste de cea endogen prin faptul c este determinat de factori psihosociali, este precedat de evenimente stresante, este lipsit de fac tori biologici in determinare. Distinctia endogen-reactiv presupune c etiologia depresiei este ori biologic, ori psihosocial, accentueaz dualismul minte-corp neadecvat si nespecific tulburrii depresive. Depresie nevrotic-depresie psihotic Termenii nevrotic-psihotic au fost tradusi mult timp usor, respectiv grav sau endogen echivalent pentru psihotic, reactiv sinonim pentru nevrotic. Cu timpul, termenul psihotic a fost folosit pentru depresia extrem de grav caracterizat de iluzii si halucinatii, iar cel de nevrotic pentru tulburri depresive fr aceste caracteristici. Ele sunt greu de descris datorit polimorfismului tabloului clinic, asocierii simptomelor depresive cu manifestri obsesive, isterice, agresive sau astenice. Depresie primar-depresie secundar Conform opiniilor autorilor care au elaborat aceast clasificare, un pacient cu tulburare depresiv primar este acela care anterior diagn osticului index a fost sntos sau a avut episoade afective (depresive sau maniacale). Tulburarea depresiv secundar apare la o persoan care anterior a suferit de o boal mintal non-afectiv, sau la o persoan care sufer de o boal somatic invalidant sau ameninttoare de viat. Esenta deosebirii primar / secundar in tulburrile depresive o reprezint cronologia, introducandu -se astfel un criteriu longitudinal in diagnostic. Dihotomia primarsecundar se bazeaz pe ideea c depresiile se diferentiaz prin etiologie, pattern familial, curs si rspuns la tratament dup cum ele apar singular sau urmeaz bolii. Aceast clasificare a fost supus unor critici legate in special de dificultatea stabilirii diagnosticului numai pe baza cronologiei. Depresia unipolar-depresia bipolar Termenul unipolar/monopolar se refer la acest tip de tulburare afectiv care vizeaz doar depresia (ceea ce astzi se intelege prin tulburare depresiv major), iar cel de bipolar se refer la cel de boal afectiv in care mania apare impreun cu depresia. Existenta unei astfel de distinctii a fost probat de numeroase cercetri cu indicatori genetici, biochimici, farmacologici, ceea ce a determinat o larg si rapid acceptare. Dac depresi a bipolar este mai bine definit, cea unipolar, incluzand mai multe tulburri si subtipuri apare ca o categorie rezidual ce reuneste tot ceea ce nu intr in prima. Distinctia unipolar-bipolar este punctul de plecare al unei clasificri ierarhice cu care opereaz majoritatea deoarece reprezint unul din punctele cheie ale consensului cercettorilor si practicienilor referitoare la subtipurile tulburrii de dispozitie. Tulburrile bipolare sunt imprtite dup criteriul severittii in tulburare bipolar I, respectiv II si tulburare ciclotimic. Tulburrile unipolare sunt divizate in primare si secundare in functie de existenta in antecedente a unui diagnostic psihiatric. Cea primar poate fi divizat la randul ei in endogen sau exogen, iar cea secundar po ate fi clasificat in tulburare temporar in grup (dac pacientii prezint nivele inalte de internalizri) si in tulburare temporar in clasificarea grupului, dac pacientii prezint un nivel redus al internabilittii in antecedente (Andreasen, 1983, apud L. Filimon, p.18). D.S.M.-IV publicat in 1994 este o elaborare ce reprezint rezultatul unei munci colective de durat care deschide noi ci de cercetare si noi provocri pentru practic. Aici se regsesc clasificarea depresiei si criterii de diagnostic ale diferitelor tipuri de tulburri de dispozitie. Se infptuieste obiectivul descriptiei simptomelor relevat atat longitudinal, cat si intersectional, aceasta fiind considerat caracteristica cea mai important a ultimelor sisteme de clasificare si diagnostic, nelsand loc interpretrilor subiective. De asemenea, sunt respinse modelele teoretice sau etiologice, ceea ce permite utilizarea lor de ctre toti cercettorii si practicienii, indiferent de orientare. Factorii etiologici sunt luati in considerare numai pentru tulburri mintale cu substrat organic si pentru tulburrile de adaptare (reactii la stresorii psihosociali), deoarece int runesc acordul general. Modelele teoretice biologice, psihanalitice, comportamentale, psihosociale, etc. care accentueaz o explicatie teoretic, intrand astfel in conf lict unele cu altele nu sunt luate in consideratie. De aici atributul de ateoretic, apli cat noului sistem de clasificare si dechidere larg datorit descrierii obiective a tulburrilor mintale. Se descriu detaliat in termeni concreti si conditii de clasificare caracteristice relevante pentru diagnoz (simptom e, pattern comportamental, baze sociale, aspecte culturale, evolutia tulburrii si severitate. Sunt de asemena riguros precizate caracteristicile clinice oblig atorii si succesiunea lor pentru stabilirea diagnosticului, precum si caracteristicile incompatibile cu diagnosticul. Depsirea sis temelor traditionale de clasificare orientate mai mult pe modelele ierahice in care diferitele simptome trebuiau subsumate unei singure diagnoze se realizeaz pe baza diagnoze i multiple in tulburrile mintale. Anormalitatea fundamental in tulburrile de dispozitie este considerat schimbarea dispozitiei si afectului care sunt dominate in cazul tulurrii depresive de tristete, mahnire. Schimbarea poate include iritabilitate, apatie, amnezie insotit in general de schimbri in n ivelul de ansamblu al activittilor. O depresie clinic sau tulburare de dispozitie este o boal sau un sindrom care datorit calittii si persistentei semnelor simptomelor este prezent in fiecare zi, in cea mai mare parte a zilei, cel putin dou sptmani. Calitatea simptomelor este diferit, pot exista tulburri in reglrile somatice, comportamentale, cognitive sau emotionale, iar prezenta simptomelor genereaz disfunctionalitati psihosociale semni ficative. Aceste tulburri reprezint continutul episodului depresiv major care este categorizat separat de tulburarea depresiv major, diagnosticul cu tulburare depresiv major aplicandu-se pacientilor cu unu-dou episoade depresive anterioare. Tulburarea depresiv major trebuie s se intemieze si pe alterarea functionrii in plan soci al sau ocupational si pe distres.

Tulburrile depresive imprecis definite (atipice) cuprind tulburarea disforic premenstrual, tulburarea depresiv minor, tulburarea depresiv de scurt durat, dar repetat si tulburarea depresiv postpsihotic din schizofrenie. Tulburarea de dispozitie include tulburrile de dispozitie datorate strii generale a snttii, tulburrile de dispozitie datorate unor substante, respectiv tulburrile de dispozitie atipice. Formele unipolare ale tulburrii de dispozitie primar sunt imprtite in trei categorii: tulburare depresiv major, tulburare distimic si tulburare depresiv nespecific. Episodul depresiv major Caracteristica principal a episodului depresiv major este c timp de cel putin dou sptmani este prezent dispozitia depresiv si/sau pierderea interesului, a plcerii pentru aproape toate activittile. La copii si adolescenti dispozitia poate fi iritabilitate mai mult decat tristete. De asemenea trebuie s fie prezente inc cel putin patru simptome aditionale din lista simptomelor mentionate in subcapitolul anterior: schimbri ale apetitului, ale somnului, ale activittii psihomotorii, reducerea energiei, sentimente de vin sau devalorizare, dificultti in gandire, in c oncentrarea atentiei, in luarea deciziilor, ideatie suicidar. Pentru a putea fi incluse in cadrul episodului depresiv major, simptomele trebuie s determine o schimbare evident in ru fat de situatia anterioar a subiectului, s se manifeste cel putin doua sptmani consecutiv aproape in fiecare zi si s persiste in cea mai mare parte a zilei. Episodul depresiv major trebuie s fie insotit de distres semnificativ sau s diminueze functionarea in plan social, ocupational sau in alte domenii importante. Episodul depresiv major se diagnosticheaz in functie de urmtoarele 5 criterii: 1. trebuie s fie prezente timp de dou sptmani cinci sau mai multe din simptomele mentionate anterior, cel putin unul din sim ptome trebuie s fie dispozitia depresiv sau pierderea interesului sau a plcerii. Nu se includ simptomele ce rezult in mod evident din conditiile de ordin medical general sau iluzii si halucinatii din dispozitii incongruente; 2. simptomele s nu intruneasc criteriile pentru episodul mixt; 3. simptomele trebuie s determine distres clinic semnificativ sau perturbri in plan social, ocupational sau in alte domenii de functionare; 4. simptomele nu trebuie s fie cauzate in mod direct de efectele psihologice ale substantelor (abuz de drogur i, alcool) si nici de conditiile medicale generale (hipotiroidism); 5. simptomele nu trebuie s se justifice ca urmare a pierderii a persoanei iubite. Tulburarea distimic Trstura esential a tulburrii distimice este dispozitia depresiv cronic in cea mai mare parte a zilei, in majoritatea zilelor timp de cel putin doi ani. In timpul perioadei caracterizate prin dispozitie depresiv trebuie s fie prezente cel putin dou simptome aditionale. Intrucat simptomele devin parte a experientei cotidiene a indivizilor, nici nu mai apar ca nefiresti si nici nu sunt descrise, ci rezult numai in urma interviului cu rspunsuri directe. In timpul perioadei de doi ani, nici un simptom nu trebuie s lipseasc mai mult de dou luni. Diagnosticul de tulburare distimic se poate stabili doar dac nu a fost prezent un episod depresiv major in perioada primilor doi ani ai tulburrii, iar tulburrile nu intrunesc criterii pentru tulburarea depresiv major cronic sau in remisie. De asemenea nu trebuie s fi existat vreodat episod maniacal, episod mixt sau hipomaniacal, nici criteriile pentru tulburarea ciclotimic. Se poate vorbi de tulburare distimic doar dac ea nu apare exclusiv in cursul tulburrilor psihotice cronice (schizofrenie). Tulburarea distimic se poate asocia cu unele tulburri cronice cum ar fi dependenta de Tulburarea depresiv nespecific Tulburarea depresiv nespecific include tulburrile cu aspect depresiv care nu intrunesc criteriile pentru tulburarea depresiv major, tulburarea distimic, tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiv, tulburare depresiv mixt (anxietate si depresie). Tulburarea depresiv atipic cuprinde: 1. tulburarea disforic premenstrual caracterizat de simptome precum: dispozitie depresiv pronuntat, anxietate, labilitate afectiv evident, diminuarea interesului in activitti. Apar in sptmana de incheiere a perioadei si dispar in cateva zile dup instalarea menstruatiei. Simptomele trebuie s fie destul de severe pentru a interfera semnificativ cu munca, scoala sau activittile obisnuite si pentru a fi in intregime absente, timp de cel putin o sptman dup menstruatie. 2. tulburarea depresiva minora cuprinde episoade de cel putin doua saptamani cu simptome depresive; 3. tulburarea depresiva recurenta scurta cuprinde episoadele ce tin de la doua zile la doua saptamani, cel putin o data intr-o luna dintr-un an (neasociate cu ciclul menstrual); 4. tulburarea depresiva postpsihotica in schizofrenie cuprinde episodul depresiv major care apare in timpul fazei reziduale a schizofreniei; 5. episodul depresiv major suprapus cuprinde tulburari psihotice nespecifice tulburarii psihotice cu iluzii sau fazei active a schizofreniei; 6. situatiile in care clinicianul ajunge la concluzia ca tulburarea depresiva exista, dar nu se poate determina daca este primara sau se datoreaza conditiilor generale medicale si este indusa prin substante.

2.4. Evaluarea depresiei Efortul omului de stiinta de a da o definitie precisa tulburarii depresive si criteriilor de diagnostic este sustinut de preocuparea constanta a clinicianului de a se asigura, inainte de a pune diagnosticul, ca simptomele depresive sunt prezente si corespund unei realitati cunoscute sau recognoscibile in comunitatea profesionistilor. Practicianul trebuie sa constate ca s-au eliminat toate celelalte ipoteze, iar diagnoza corespunde sistemelor reale ale pacientului. Culegerea datelor presupune observatia clinica, interviuri standardizate, inventare si scale de evaluare obiectiva sau de autoevaluare.

Interviul standardizat. Fiecare metoda de interviu a fost elaborata pentru aplicare in concordanta cu criteriile unui sistem de diagnostic: Criteriile lui Feighner (1972), Criteriile de Diagnostic pentru Cercetare (Spitzer et al., 1978), D.S.M.- IV-R (1987) si Clasificarea Internationala a Tulburarilor, a Traumatismelor si a Cauzelor Mortii (ICD-10, 1993). Fiecare metoda precizeaza conditiile de aplicare, persoanele calificate pentru efectuarea interviului, timpul de aplicare, cotarea si sursele pentru obtinerea programelor. Pentru fiecare au fost stabilite fidelitatea, validitatea si caile de determinare ale acestora (Sholomkas, 1990; Guelfi, 1997). Cele mai importante si mai frecvent utilizate interviuri standardizate pentru diagnosticul tulburarilor depresive sunt: Programul pentru Tulburari Afective si Schizofrenie, Programul de Interviu pentru Diagnostic, Interviul Clinic Structurat pentru D.S.M.-IV-R, Interviul Compozit pentru Diagnostic International si Programul pentru Evaluare Clinica in Neuropsihiatrie. Sistemul Compozit de Evaluare Diagnostica in tulburarile depresive (CODE = Composite Diagnostic Evaluation System) este o metodologie ce permite studiul relatiilor dintre diferitele clasificari ale tulburrilor mentale (Ban, 1989; Gaszner, Ban, 1996). Permitand compararea sistemelor diagnostice derivate din diferite principii nosologice, sistemul poate fi folosit in evidentierea categoriilor valide de boli mintale si in identificarea tratamentului adecvat. El difera de alte sisteme polidiagnostice prin capacitatea sa de a produce diagnoza multipla pe baza unui singur interviu. Componentele esentiale ale sistemului sunt divizate in algoritmi care pot evalua pacientul prin multiple sisteme diagnostice in acelasi timp. In CODEDD (Depressive Disorders) exista o scala de evaluare pentru tulburarile depresive (RSDD), care pe baza unui algoritm, permite stabilirea diagnosticului in cadrul a 25 de sisteme diagnostice de clasificare a tulburarilor depresive, in mod simultan. Intrucat CODE-DD s-a dezvoltat prin diferentierea subformelor, in cadrul depresiei unipolare se foloseste numai la pacientii preselectionati. Scala de evaluare pentru tulburarile depresive se bazeaza pe 90 de caracteristici cuprinse in 80 de variabile, fiecare fiind evaluata in termeni de prezent sau absent. Fiecare variabila este perceputa ca si un cod responsabil pentru o forma distincta a expresiei clinice. Scala contine si o subscala pentru evaluarea severitatii tulburarii depresive. Listele de verificare IDCL-ICD-10 si ICDL-D.S.M-IV pornesc de la dezavantajele interviurilor standardizate si structurate: limitarea la circumstante precis determinate, dificultatile de natura economica ale aplicarii, increderea in diagnostic conditionata de omogenitatea grupelor, consumul de timp, dificultatile explorarii verbale pentru pacientii care refuza comunicarea, simuleaza sau traverseaza o criza acuta, relevanta semnificativa doar la pacientii cu simptome acute. Pe aceasta baza, listele de verificare propun o alternativa de verificare a semnelor si simptomelor. Cu ajutorul lor specialistul poate aduna toate datele relevante pentru stabilirea diagnosticului in timpul consultatiei obisnuite pe baza observatiilor sau a informatiilor de la o terta persoana. El se poate concentra asupra celor mai proeminente plangeri ale pacientului si ulterior, asupra semnelor si simptomelor, ceea ce este foarte important pentru obtinerea unei relatii bazate pe incredere. Pacientul poate fi evaluat chiar daca explorarea deplina este imposibila. Datele obtinute pot fi comparate si se noteaza in documente tipizate, rezultand o mai temeinica comunicare, inregistrare si stocare a datelor. IDCL ofera o evaluare stiintifica si standardizata pentru ICD-10 si D.S.M-IV, permitand o examinare sistematica a criteriilor relevante si a deciziilor de diagnoza. Constituie un instrument consistent, riguros stabilit, ce poate fi folosit intr-un sistem standardizat pentru clasificarea pacientilor. Inventarele si scalele. In urma consultarii lucrarilor de referinta privind evaluarea depresiei, voi prezenta cele mai frecvent utilizate scale si inventare ( Ban, 1981; Sartorius, Ban, 1986; Shaver, Brennan, 1991; Kleinman, Good, 1995). Scala pentru evaluarea depresiei Hamilton (HRSD), 1960 este una dintre primele scale de evaluare obiectiva pentru aprecierea severitatii starilor depresive, fiind si astazi una dintre scalele cu cea mai larga utilizare. Itemii sai au fost revizuiti, anumite definitii ale lor au fost adaptate (Hamilton 1982, 1987; Bech, Coopen, 1990; Thompson,1989). Itemii scalei se refera la dispozitia depresiva, dispozitia anxioasa, retardarea psihomotorie, simptomele cognitive, simptomele sociale si la simptomele vegetative ale depresiei. In varianta din 1986 a scalei depresiei Hamilton, realizata de Bech si colaboratorii sai cu acordul autorului, este inclusa alaturi de scala de depresie Hamilton o scala de depresie a melancoliei (Bech, 1996). Prima contine 21 de itemi, iar a doua 10 itemi. Nivelele de severiatate ale semnelor si simptomelor pot avea valori cuprinse intre 0-4 pentru HRSD sau intre 0 si 2, reflectand astfel 5 vs. 3 nivele. Scala de diagnostic a melancoliei DMS precizeaza trei nivele cu valori cuprinse intre 0 si 2. Alcatuita pe baza analizei constructiei scalei Hamilton, folosindu-se analiza structurii latente, scala de melancolie se realizeaza printr-o validitate constructiva ridicata. Itemii sai acopera cele mai importante componente ale tulburarii de dispozitie. Acest lucru s-a constatat si in studiile de validitate efectuate pe populatii diferite, din culturi diferite (Hamilton, 1987; Paykel, 1990). Scala Hamilton si-a demonstrat validitatea concurenta prin rapoarte la alte instrumente de evaluare dintre care cel mai semnificativ este BDI. Inventarul pentru depresie Beck (BDI) 1967, 1988 este cel mai frecvent citat si cel mai utilizat instrument de masurare a depresiei bazat pe autodescriere. Mai mult, el a devenit un etalon pentru validarea altor inventare sau scale de autoevaluare. In lucrarea sa din 1967, Beck a definit depresia prin prezenta unei liste de 21 categorii simptom -atitudine. Itemii inventarului reprezinta urmatoarele categorii: dispozitie depresiva (tristete), pesimism (lipsa sperantei), sentiment de esec, deficit relational, sentimente de vina, nevoia de pedeapsa, ura de sine, autorepros, dorinte de suicid, plangeri, irascibilitate, contacte sociale deficitare, capacitate de decizie redusa, imagine de sine negativa, incapacitate de munca, insomnie, fatigabilitate, pierderea apetitului, scadere in greutate, ipohondrie, pierderea libidoului. In versiunea originala s-a cuantificat gradul de severitate a simptomelor cu valori cuprinse intre 0 si 3, unele categorii avand dou variante de raspuns pentru acelasi grad de severitate . In versiunile mai recente ale scalei este stabilita o singura varianta pentru fiecare nivel, astfel incat cei 21 de itemi au fiecare 4 nivele de severitate cuprinse intre 0 (absenta depresiei) si 3 (depresie maxima). Astfel, scorul total este cuprins intre 0 si 63. Se considera ca absenta depresiei sau depresia minima se reflecta intr-un scor mai mic de 4, depresia usoara intre 5 si 13, moderata intre 14 si 20, iar depresia severa peste 21 (Shaver, Brennan, 1991). In practica se lucreaza cu scoruri mai ridicate. Adaptat pentru toate varstele, BDI, este cel mai cunoscut inventar pentru masurarea nivelului depresiei si a fost tradus si utilizat cu succes in multe spatii socio-culturale. Este usor de administrat, necesita un timp scurt, putand fi aplicat la diferite segmente ale populatiei indiferent de nivelul de cultura sau varsta, datorita utilizarii unui limbaj accesibil. Scala de autoevaluare a depresiei Zung (SDS, 1965) a fost conceputa pentru evaluarea depresiei mai ales in institutiile de ingrijire medicala. Ea contine 20 de itemi grupati in 4 categorii: simptome afective, referitoare la dispozitia depresiva, simptome referitoare la perturbari fiziologice (somn, apetit, greutate, libido, oboseala), la perturbari psihomotorii (agitatie sau retardare), perturbari psihologice (confuzii, disperare, iritabilitate, indecizie, depreciere, idei suicidare, insatisfactie). Raspunsurile pentru fiecare item se grupeaza in 4 variante, fiecare reflectand freventa semnului sau

simptomului: 1=deloc sau pentru putin timp, 2=uneori, 3=o buna parte de timp, 4=cel mai mult sau tot timpul. Tradusa in peste 30 de limbi, SDS, asemenea BDI este una dintre cele mai larg folosite scale pentru evaluarea depresiei, atat in unitatile de cercetare, cat si in clinica. Cele doua instrumente pot fi considerate complementare, BDI masurand gradul de severitate al depresiei, iar SDS frecventa simptomelor depresive. Complementaritatea si distinctia sunt importante si trebuie luate in considerare in raport cu obiectivele cercetarii. Asemenea BDI, aplicarea SDS nu este influentata semnificativ de factori demografici. Scala pentru evaluarea depresiei Carroll (CRS) a fost conceputa ca o modalitate de autoevaluare pararlela la Scala de Evaluare Obiectiva a Depresiei Hamilton (HRDS). Dezvoltarea CRS nu a fost menita sa compenseze incongruenta dintre evaluarile clinice obiective si autoevaluarile depresiei. Itemii sai vizeaza aspectele somatice si comportamentale ale depresiei, indicand severitatea simptomelor fara a avea pretentia sa constituie un mijloc de diagnostic. CRS cuprinde 52 de itemi care vizeaza retardul motor, agitatia, perturbarile somnului, pierderea in greutate, anorexia, oboseala, pierderea libidoului, dificultati in concentrarea atentiei, diminuarea perspicacitatii, anxietate si idei suicidare. In contrast cu HRDS in care unele enunturi se evalueaza de la 0 la 4, iar altele de la 0 la 2, in CRS aceeasi itemi (simptome) sunt reprezentati de patru sau de doua enunturi care reflecta severitatea progresiva a manifestarilor aceluiasi simptom. Ordinea prezentarii itemilor este aleatorie. Raspunsurile la chestionar sunt binare (da/nu); 40 de raspunsuri de tip da si 12 de tipul nu vor fi luate in considerare pentru determinarea starii depresive. Scorul total se calculeaza prin insumare (1 punct pentru fiecare item) si poate fi cuprins intre 0 si 52. In combinatie cu interviurile structurate, inventarele si scalele pot fi utilizate pentru evaluarea severitatii, frecventei, evolutiei si a simptomatologiei depresiei. Eficienta lor poate spori daca se iau in calcul atat calitatile lor psihometrice, cat si neajunsurile. 2.5. Tratamente Dup un intreg proces de definire, clasificare, diagnosticare si evaluare a acestui flagel social (depresia), oamenii de stiint au descoperit diverse modalitti de ameliorare si/sau chiar vindecare ale indivizilor ce prezint simptomele specifice depresiei. Pe plan somatic, o modalitate de vindecare este tratamentul medicamentos bazat pe antidepresive. In trecut, electrosocul reprezenta instrumentul de baz, ins acum el este utilizat doar pentru cazuri de depresie deosebit de grave, rezistente la antidepresori. Medicamentele folosite sunt imprtite in dou mari grupe: inhibitorii monoaminooxidazei si derivatii triciclici. Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO) sunt eficienti, dar prezint si dezavantaje: sunt dificil de administrat, necesitand o supraveghere deosebit si asocierea lor cu alte medicamente poate fi extrem de periculoas. Derivatii triciclici sunt pe baz de imipramin utilizat pentru prima dat de R. Kuhn in 1957. Clomipramina si amitriptilina, care pot fi adminis trate pe cale intravenoas la inceputul tratamentului au inaugurat o lung serie de medicamente antidepresive care actioneaz in general prin inhibarea recaptrii neuromediatorilor intrasinaptici si fac s vireze dispozitia depresiv dup 12 -15 zile de tratament. Activitatea lor paralizeaz net nervul vag si antreneaz fenomene secundare, uneori dezagreabile: uscciunea gurii, midriaz, cu dificultatea acomodrii vizuale, riscuri d e crestere a tensiunii intraoculare sau provocarea unei retentii vezicale; tahicardie si tulburri tensionale in primele zile de prescriptie. Provoac o dezinhibare adesea mai precoce decat modificarea strii timice, ceea ce poate facilita o trecere la actul suicidar. Din aceste motive este necesar ca asemenea tratamente s se fac sub supravegherea constant a anturajului si, in cazurile grave, cu risc de suicid, in mediul spitalicesc. Cand bolnavul este anxios si siucidar, este necesar s se asocieze medicamente sedative si anxiolitice (levopromazina sau benzodiazepine), suspectand totusi riscuri de dependent. Trebuie de asemenea s se prescrie corectori de hipotensiune (clorohidratul de heptaminol) si corectori de efecte anticoliner gice (anetoltritiona, ezerina). Acest tratament va fi diminuat progresiv dup virajul de dispozitie, prevenindu -se o posibil recidiv a depresiei. Multi specialisti il prescriu luni in sir cu doze slabe asociind produse normotimice (litiu si valpromida) care s-au dovedit eficiente in prevenirea de noi accese. In afar de tratamentul medicamentos, necesare si utile sunt psihoterapiile. Una dintre acestea este terapia cognitiv-comportamental care a fost dezvoltat de Beck, Rush, Shaw si Emery, care poate fi definit ca o rezolvare de probleme, depresia fiind ea inssi o problem. Scopul terapiei este de a-l ajuta pe pacient s gseasc solutii la problemele sale, iar obiectivul imediat al terapiei este eliberarea de simptome, cel pe termen lung fiind rezolvarea problemelor de viat si prevenirea aparitiei sau mcar atenuarea unor episoade depresive viitoare. Se face o selectie a pacientilor care presupune luarea in considerare a urmtorilor factori: pacientii s fie non -psihotici (totusi, poate fi aplicat si acestora, dar insotit de medicatie antidepresiv), s se cunoasc gradul de severitate al depresiei, s se identifice patternul de gandire negativ, s se realizeze alianta terapeutic si pacientul s aib un repertoriu bogat de deprinderi de a face fat stresului. In functie de acesti factori, terapeutul elaboreaz diferite strategii (cognitive, comportamentale, cognitiv-comportamentale, preventive) tinand cont atat de caracteristicile, cat si de gradul de severitate al depresiei ale fiecrui pacient in parte. Terapia cognitiv-comportamental este mai eficient cand se asociaz cu terapiile sugestive: relaxare, hipnoz, antrenament mental. 2.6. Concluzii Dintre toate notiunile de semiologie psihiatric si psihopatologie clinic, aceea de depresie este cea mai frecvent utilizat si include o fenomenologie clinic extrem de variat, de la schimbrile de dispozitie compatibile cu viata normal pan la manifestrile psihotice, care evolueaz atat cu perturbarea strii afective, cat si cu diminuarea frapant a posibilittilor cognitive, psihomotorii si perceptive. I n plus, termenul de depresie este folosit si in alte domenii decat cele ale psihopatologiei si clinicii psihiatrice, astfel: in neurofiziologie, depresia indic o reducere a activittii electrofiziologice; in farmacologie, depresia exprim efectul anumitor substante (psiholeptice) de reducere a responsivittii senzoriale si psihice. Aceast actiune farmacodinamic a constituit chiar un criteriu taxonomic in functie de care psihotropele erau imprtite in stimulante si deprisante; in fiziopatologie, depresia constituie expresia dezechilibrului intre anumiti neurotransmittori si modulatori ai impulsului neu ronal sau o perturbare a mecanismelor neuronale receptoare. Totodat, depresia prezint o acceptiune distinct si este diferit definit in functie de orientarea psihologic sub care este privit. Astfel:

 psihanaliza vede depresia ca o deturnare a agresivittii spre sine; teoria comportamentist consider depresia ca un defect de conditionare sau ca o lips de abilitate de invtare, survenit in urma unor esecuri repetate; psihologia academic apreciaz depresia ca o tulburare cognitiv ce determin o imagine de sine negativ si o viziune distorsionat, pesimist asupra lumii. Dispozitia depresiv reprezint o schimbare calitativ fat de functionarea precedent, constatabil in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (DSM-IV-R, p. 222) timp de minimum dou sptmani. Se precizeaz faptul c aceast dispozitie depresiv este indicat fie prin relat are subiectiv, fie prin observatia celor din jur. Sindromul depresiv se caracterizeaz prin aparitia brusc a unei stri de depresie si de anxietate cu neliniste psihomotorie. Bolnavii sunt agitati, panicati, vorbesc mult, nu-si gsesc locul, prezint frecvent idei delirante de autoacuzare, de umilire, hipocondrice sau chiar de urmrire si influent. Uneori ideile delirante pot fi insotite de halucinatii auditive si vizuale, survenite pe fondul de dispozitie depresiv. In unele forme de depresie accentuat, modificrile tensiunii arteriale pot produce tulburri de constiint de tip delirant -oniroid in cursul crora bolnavul nu mai percepe clar mediul exterior, prezint false recunoasteri, halucinatii, dezorientare in timp si spatiu; dup risipirea episodului confuzional ei nu pstreaz amintirea acestei stri (amnezia lacunar) sau o reproduc fragmentar. Sindromul depresiv poate dura doua -trei sptmani si are tendinta s recidiveze. Uneori survine consecutiv administrrii timp indelungat a medicamentatiei hipotensive rezerpinice. Sindromul depresiv are ca simptome cardinale dispozitia depresiv, incetinirea proceselor de gandire si inhibitia activittii . Se pot deosebi urmtoarele forme ale sindromului depresiv: depresia simpl, in care simptomul cel mai important este inhibitia activittii; depresia stuporoas, in care inhibitia atinge intensitatea maxim; depresia anxioas; depresia delirant cuprinde delirul melancolic tipic (pctuire, srcie, hipocondrie), care poate lua o form special in Sindromul Cotard. Acesta e constituit din idei de negatie (a existentei si a functiei propriilor organe, a existentei rudelor, a celorlalti oameni, chiar si a lumii), de imoralitate si enormitate. In functie de importanta sczut a factorului somatogen si cea crescand a factorului psihogen, depresiile se ordoneaz astfel (Kielholz): depresii organice: senile, pe fond de arterioscleroz cerebral, posttraumatice, in epilepsie; depresii simptomatice postinfectioase: in boli cronice vasculare, pulmonare, in tulburri endocrine premenstruale, in cursul sarcinii, hipertiroidiilor, bolii Addison, in tratamentele cu reserpin, steroizi, in faza de carent la toxicomani, in schizofrenie; depresii de involutie; depresii endogene care fac parte din sfera psihozei maniaco-depresive; depresii psihogene: a) depresii de epuizare si nevrotice care ar sintetiza alte incercri de delimitare fcute anterior (depresia vegetativ Lemke); b) depresii psihoreactive. Depresia se intalneste mai rar in copilrie decat in viata adult, ea fiind apanajul versantului descendent al existentei. In tr-o mai mare msura decat la adult, depresia nu apare pur, ci deseori mascat de un sentiment de oboseal sau greutate fizic, disprosexie, bradipsihie si bradikinezie. Uneori copiii depresivi sunt considerati capriciosi, dezinteresati, hipersensibili sau labili afectiv. Din cauza posibilitti lor reduse de verbalizare a tririlor, cat si datorit aspectului polimorf si uneori mascat al depresiei, se disting greu stri depresive propriu zise inainte de varsta scolarittii. Unii autori (Kohler) consider c strile depresive nu survin niciodat inainte de perioada prepuber sau puber. Cu toate acestea , R. A. Spitz, vorbeste de o depresie anaclitic, care poate aprea chiar la copilul de sase luni, aflat intr -o carent emotional in raport cu separarea sa de mam, si se caracterizeaz prin dezinteresul fat de anturaj, pierderea apetitului, tulburri in dezvoltarea general si ponderal. Manifestrile clinice propriu zise ale episodului depresiv sunt exprimate prin simptome esentiale si facultative: 2. reducerea capacittii cognitive dificultti de concentrare, de mobilizare volitional si deliberare. Pacientul acuz faptul c gandirea sa e trenant, vascoas, laborioas, dar neclar si ineficace, cu o srcire a temelor si o reducere a continuturilor; 3. temeri relativ constante ce au ca axe majore subapreciere, autominimalizare, incapacitate si culpabilitate; 4. sentimente de inadecvare personal ideea de pcat e legat de sentimentul religios; 5. pierderea sau reducerea stimei de sine autoevaluarea negativ, subaprecierea, inadecvarea, culpabilitatea; 6. inhibitia psihomotorie astenia, asociatii ideative lente, reducerea amplitudinii si a ritmului miscrii, hipomimia cu reducerea expresivittii mimice; 7. indiferenta afectiv incapacitatea pacientului de a tri satisfactii sau de a incerca sentimente agreabile, in fata unor situatii de natur s confere o stare afectiv pozitiv; 8. anestezia psihic dureroas pacientii nu sunt capabili de trirea unor sentimente afective negative, de a resimti tristetea, doliul sau disperarea; 9. dificultatea de deliberare, indecizia si ezitarea; 10. dezndejdea sau disperarea intensitatea si severitatea tulburrilor depresive, risc suicidar deosebit; 11. insomnia, hipersomnia; 12. reducerea apetitului, pierderea ponderal; 13. constipatia; 14. cefaleea singurul simptom al unei depresii (Kielholz 1984, p. 56);

15. algiilejustificarea,nhibitie,ihomotorii. Manifestri clinice intalnite in depresii: 76 - 100% - tristete, absenta bucuriei, anxietate, tensiune, lipsa de energie, dezinteres, hipoprosexie, ideile de insuficient; 51 -75% - disperare, agresivitate, iritabilitate, alterarea comportamentului social, indecizia, modificarea perceptiei timpului, ideile de suicid, incetinirea psihomotorie, absenta relatiilor sociale, diminuarea libidoului, trezirea precoce, incapacitate de adormire, somn superficial intrerupt, inapetent, modificarea greuttii, algii; 26 50% - sentimente de culpabilitate, hipocondrii, agitatie psihomotorie, maleza matinal, constipatie; 1 25% - idei de srcie, idei de persecutie, delir de culpabilitate, delir hipocondric, malez vesperal 3. Terapia sugestiva

3.1. Caracterizarea general a fenomenului sugestiv V. Gheorghiu definea sugestia ca o incitatie susceptibil s declanseze reactii spontane, nemediate de instantele reflexive ale gandirii (Sugestie si sugestibilitate, 1982, p.13). Sugestia ca termen a fost introdus la mijlocul secolului XIX, in Franta de ctre Bertrand, iar in Anglia, B raid explica prin sugestie fenomenele hipnotice. Inc din mileniul VI, i.H., termenul de sugestie este pstrat in descrierile sumeriene. Bernheim extinde termenul, afirmand c sugestia este un fenomen normal prezent atat in starea de veghe, cat si in cea hipnotic. Fenomenul sugestiv este strans legat de situatia sugestie sau stimulul sugestiv, comportamentul sugerat si sugestibilitate sau disponibilitatea subiectului de a reactiona la sugestie. Situatia sugestie este definit ca un complex de stimuli sau un stimul cu caracter de provocare, capabil s declanseze reactii neadecvate sau reactii capabile s accentueze adecvarea la realitate si reactii neutre. Situatia sugestie poate declansa sugestii negative (reactii neadecvate ale subiectului), sugestii pozit ive (reactii care potenteaz adecvarea la realitate) si sugestii neutre (reactii neutre sub aspectul adecvrii sau neadecvrii la realitate). Sunt conturate dou mari directii de cercetare: psihologii care au folosit sugestia pentru experiente pe grupuri ( directia psihologiei sociale) si psihologii care au abordat sugestia din perspectiva msurrii sugestibilittii (directia psihologiei experimentale). Reprezentantii primei directii ( Tarde, Sighele, Le Bon, Ross, McDougal, Sherif, Crutchfield, Asch etc.) au studiat aspecte ale modificrii atitudinilor si opiniilor, fenomenele de prestigiu, conformismul si manipularea sugestiv a unor norme de grup. Dup Jahoda ( 1989) in fenomenele psihosociale cu caracter mistic (vrjitoria, ghicitul, ritualurile, profetiile, exorcismele) sugestia are un rol explicativ central. Influentarea sugestiv culmineaz cu moartea Woodoo (Cannon, 1992; apud I. Holdevici 1995, p. 9) care reprezint practic o moarte prin sugestie. Reprezentantii directiei psihologiei experimentale (Seashore, Binet, Aveling, Hargraves, Hull, Eysenck, Fourneaux, Stukat, Hilgard, Orne, Barber, Evans, Helen Crawford, Lundy, Sheehan, Gheorghiu). Eysenck si Fourneaux vorbesc despre urmtorii factori ai sugestibilittii: sugestibilitate primar poate fi msurat prin teste metrice in care se sugereaz subiectului executarea unor actiuni motorii; sugestibilitate secundar poate fi msurat prin teste senzoriale indirecte; sugestibilitate tertiar se refer la influentarea persuasiv bazat pe prestigiu in urma creia atitudinile si opiniile se modific.

Probele de msurare a sugestibilittii dup V. Gheorghiu sunt: scala de sugestibilitate senzorial. Subiectul st in fata unor aparate generatoare de stimuli auditivi, vizuali, tactili etc. care pot fi manipulate de examinator. Simuland administrarea stimulului, experimentatorul il consider sugestibil pe subiectul care raporteaz receptionarea unui stimul inexistent; scala de sugestibilitate motorie. V. Gheorghiu a demonstrat experimental c este posibil influentarea indirect a comportame ntului motor prin intermediul unor aparate asezate intre examinator si subiect; probe si scale pentru msurarea unor aspecte imaginative ale sugestibilittii asemntoare celor folosite in relaxare si in transa hipnotic. Pentru ca situatia sugestie s se transforme in comportament sugerat este necesar ca subiectul s aib predispozitii la sugestie. Predispozitiile care stau la baza responsivittii la sugestie (Gheorghiu, 1982) sunt: inchipuirea, transpunerea, conformarea, subordonarea si captarea. Inchipuirea reprezint capacitatea subiectului de a-si imagina si de a opina despre evenimente, situatii sau persoane cu conditia ca acestea s fie autentice sau plauzibile indiferent dac ele reflect sau nu adecvat realitatea. Transpunerea se bazeaz pe inchipuire dar implic si capacitatea de empatizare, imitare si invtare social. Cu ajutorul transpunerii subiectul se poate comuta de la un mod de trire si de comportament la altul. Conformarea reprezint disponibilitatea subiectilor de a-si acorda opiniile, atitudinile cu cele ale grupului din care fac parte. Subordonarea reprezinta dispozitia care mediaz supunerea necritic fat de incitatii (care vizeaz dirijarea conduitei) din afara sau din interiorul subiectului. Subordonarea se intersecteaz cu manifestrile de conformism si transpunere, dar nu se confund cu el e, ea bazandu-se pe necesitti de aprare a eului. Captareareprezint dispozitia prin intermediul creia subiectul se orienteaz selectiv spre o surs de atractie, ea asigurand dirijarea conduitei.

Aceste dispozitii sunt complementare si se integreaz in mecanismele de aprare si echilibrare a eului. Situatia sugestie se transform in comportament sugerat prin intermediul predispozitiilor amintite. Ideile sau notiunile care fac un comportament s difere de altul, care fac subiectul s fie o entitate unic, s aib anumite atitudini, credinte, opinii sunt constructe personale. Tehnicile de modificare a constructelor sunt modalitti de inhibare a procesului conformarii interne a constructului pertin ent prin prezentarea unui material cu continut contrar. Tehnicile care faciliteaz influentarea sugestiv a procesului comunicrii sunt: repetarea mesajului, utilizarea argumentelor in favoarea a ceea ce se vrea a fi sugerat, sarmul, trezirea reactiilor emotionale, tactica surprizei. Sugestiile pot influenta in sens pozitiv sau negativ aproximativ toate procesele si functiile psihice , dar si functiile fiziologice ale organismului. Majoritatea influentelor sugestive rman ascunse, reactia subiectului in sensul celor sugerate (rspunsul sugerat) nefiind intotdeauna vizibil si controlabil. Formele sugestiilor. In functie de sursa care genereaz influenta sugestiilor se disting: - heterosugestii- sugestii administrate de ctre o alt persoan; - autosugestii- sugestii pe care si le administreaz subiectul in cauz. Sub aspectul adaptrii la mediu se intalnesc: - sugestii pozitive- contribuie la vindecarea si la optimizarea proceselor si functiilor psihice si psihofiziologice; - sugestii negative- dezorganizeaz si pot traumatiza subiectul; - sugestii indiferente- nu au nici un efect sub raportul adaptrii subiectului la mediu. In functie de intentia de a influenta, se evidentiaz: - sugestii directe- este vdit intentia experimentatorului de a influenta; - sugestii indirecte- intentia de influentare este ascuns subiectului. In functie de tonul utilizat de ctre cel care sugestioneaz, se disting: - sugestii dure- experimentatorul este autoritar; - sugestii blande- sunt administrate pe un ton cald, protector si insinuant. Sub aspectul gradului de elaborare, sugestiile se pot clasifica in: - sugestii spontane- care pot fi administrate fr ca persoana care sugestioneaz s-si propun in mod special acest lucru; - sugestii elaborate- in cadrul crora se depune efort pentru a influenta. Sugestiile trebuie s respecte anumite conditii pentru a fi eficiente: s fie acceptate de subiect, s fie in concordant cu sistemul valoric al subiectului, s nu fie prea lungi, s fie plastice, ritmice, realiste, simple, convingtoare, s fie exprimate in termeni pozitivi, s urmreasc ciclurile respiratorii, s serveasc scopului propus. Sugestibilitatea reprezint capacitatea subiectului de a reactiona la sugestii, manifestarea particular a influentabilittii care asigur transformarea situatiei sugestie intr-un comportament sugerat. 3.2. Relaxarea Relaxarea reprezint o tehnic de decontractie muscular si nervoas menit s duc la o destindere fizic si psihic a subie ctului. Relaxarea poate intra in orice sistem terapeutic in afar de psihanaliza clasic. Deoarece in zilele noastre oamenii triesc un nivel de tensiune ridicat tehnicile de relaxare prezint o mare utilitate. Aceast tensiune se poate exprima in diferite maniere: team si incordare excesiv in situatii sociale, acuze directe de tensiune muscular, impotent si frigiditate, dificultti legate de somn, hipertensiune arterial etc. Doar invtand pacientii cum anume s se relaxeze este, deseori, suficient pentru ameliorarea multor probleme. Antrenarea pacientilor in obtinerea strilor de relaxare poate fi o cale important de a-i conduce spre o imagine nou despre ei insisi si despre ceea ce ii inconjoar. Descoperind c isi pot controla corpul, pacientii pot incepe s -si rezolve problemele personale mai complexe.

J. van Rillaer prezint informatii referitoare la utilitatea si inconvenientele cresterii tonusului muscular si obiectivele antrenamentului pentru relaxare. Aceste informatii pot stimula participarea activ a pacientilor la propria terapie. Astfel, in ceea ce priveste uti litatea si inconvenientele cresterii tonusului muscular pacientul trebuie s stie c tonusul muscular creste imediat ce se percepe o amenintare sau o fr ustrare, simtindu-se team sau iritare. Acest proces este un element al reactiei de alert care pregteste organismul pentru actiuni de lupt sau fug necesare pentru supravietuirea noastr in caz de pericol. Cu cat angoasa, frica, iritarea sau mania se intensific, cu atat tonusul muscular creste, astfel incat resursele musculare cresc pentru o actionare rapid si energic. Exist totusi un revers al acestui proces; in situatiile care nu sunt in mod real periculoase dac exist o tensiune tonusul muscular devine excesiv, disfunctional. Dac aceasta stare este cronic, hipertonia muscular poate deveni un factor de intensificare a tulburrilor somatice cum ar fi: cefaleea, durerile musculare, tulburrile de vedere, dispneea, oboseala cronic, tulburrile cardiovasculare si gastrointestinale. Pe de alt parte cresterea tonusului muscular antreneaz o intensificare a tensiunii p sihice si a emotiilor. Relaxarea se poate practica in trei pozitii: culcat pe spate, pozitia in fotoliu cu bratele si capul sprijinite si pozitia birjarului cu picioarele deprtate, mainile sprijinite pe coapse, coloana flectat, capul in jos. Relaxarea nu trebuie practicat dup consum de alcool, cafea sau alte substante (tranchilizante sau antidepresive), nici imediat dup o mas abundent. Pentru ca relaxarea s fie eficient (in special in faza de invtare) trebuie s se respecte cateva conditii de ambient: temperatur adecvat, luminozitate mai sczut, liniste. O sedint de relaxare, necombinat cu alte tehnici de terapie, dureaz aproximativ 20 de minute. La inceput relaxarea se practic cu terapeutul (ideal de dou ori pe sptman) si se indic practicarea independent acas de dou trei ori pe zi. Relaxarea este un exercitiu foarte odihnitor, dar pentru a avea eficient terapeutic, este bine s fie combinat cu sugestii specifice. Aceste formule se adreseaz problemelor subiectului si trebuie s respecte urmtoarele conditii: s fie clare, s se refere la o singur problem, s nu aib caracter ambiguu, de preferint s nu cuprind negatii, s fie plastice, insotite de imagini, s urmeze pe cat posibil ciclurile respiratorii, s fie realiste, s aib un caracter procesual. Winrer clasific tehnicile de relaxare in functie de anumite criterii: 1) criteriul rational: metode de relaxare rationale si metode de relaxare extramedicale intuitive, imaginare; 2) criteriul conceptual: relaxare analitic (Jacobson), relaxare sintetic (antrenament autogen Schultz), metode elective (pentru pregtirea sportivilor). Preocupat de studierea unor fenomene neuronale si musculare, Edmund Jacobson in anul 1920 dezvolt o metod de relaxare pe ca re o numeste relaxare muscular progresiv. Aceast tehnic implic tensionarea si mai apoi relaxarea tuturor grupelor de muschi, scopul ei fiind de e elimina tensiunea rezidual din corp si de a obtine o stare de relaxare complet. Contrastul tensiune -relaxare evidentiaz pentru inceptorii in invtarea relaxrii ce anume este starea de tensiune si cum poate fi ea controlat sistematic. Persoana care urmeaz s se relaxeze trebuie s fie asezat confortabil intr -un fotoliu sau s stea intins. La inceput pacientului i se recomand s inchid ochii si s inspire de cateva ori profund, expirand de fiecare dat treptat, profund. I se spune pacientului c este pe cale s inceap un program sistematic de relaxare, c va descoperi c este ceva plcut si c acest exercitiu se va desfsura in ritmul lui. Dac pacientul consider c ritmul terapeutului este prea rapid sau prea lent ii va relata acest lucru. Terapeutul observ reactiile subiectului pentru a sti cum se simte acesta. Pentru inceput i se cere pacientului s-si incordeze mana dreapt foarte bine, s strang pumnul pentru aproximativ 5 secunde, dup care s o relaxeze si s observe diferenta dintre relaxare si tensiune si sentimentul de usurare obtinut pe msura relaxrii. Constient izarea tensiunii musculare este unul dintre obiectivele importante ale antrenamentului. Ceea ce se urmreste este actionarea asupra corpului pacientului intr -o manier asemntoare, incordand si relaxand alternativ fiecare grup muscular al intregului corp in urmtoarea ordine: mana dominant si antebrat, brat dominant, cealalt man si antebrat, cellalt brat, gamb si picior dominante, cealalt gamb si cellalt picior, stomac, umeri si partea superioar a spatelui, ceafa si partea din spate a capului, gat, gur si obraji, ochi si pleoape, frunte, intregul corp. De fiecare dat, pacientul trebuie s incordeze grupa muscular, s pstreze tensiunea aproximativ 5 secunde, s se relaxeze si s observe diferenta dintre tensiune si relaxare. Pe msura ce antrenamentul progreseaz nu este necesar vreun comentariu privind constientizarea fiecrei grupe musculare, dar trebuie mentionat din cand in cand necesitatea de a constientiza sentimentele contrastante (tensiune-relaxare). Contractia unei grupe musculare coincide cu inspiratia urmat de o scurt apnee, ele durnd intre 5 si 12 secunde. Deconectarea se efectueaz destul de repede, in acelasi timp cu o expiratie realizat mai lent si cu enuntarea in gand a unui cuvant cheie ce evoc relaxarea (relaxare, calm, destindere). Pentru a avea eficient terapeutic, acest exercitiu de relaxare trebuie s fie combinat cu sugestiile specifice care vizeaz problemele subiectului in cauz. De exemplu, dac pacientul sufer de claustrofobie, nu i se va sugera c se afl intr -un spatiu inchis deoarece acest lucru ii poate provoca un mare disconfort, iar relaxarea se poate transforma intr-o stare de agitatie, de incordare. Astfel, persoanei i se va sugera c se afl intr -un spatiu deschis, eventul pe plaj sau la munte, intr-un loc luminos, unde el se simte bine si se las absorbit de aceast experient mintal plcut. Dac problema subiectului este depresia, acestuia i se va sugera c se ocup si se bucur de lucruri care ii fac plcere si c pe zi ce trece sntatea lui se imbuntteste, c se simte bine si capabil s intreprind multe activitti. Beneficiile practicrii relaxrii musculare progresive sunt tensiune muscular sczut, stare emotional de calm, energie crescut, somn odihnitor etc. Johannes Schultz dezvolt in 1930 antrenamentul autogen, metod de relaxare care reprezint rezultatul unei concentrri dirijate, selective asupra unor functii si prti ale corpului. Aceast metod implic exercitii de concentrare si relaxare in urma unor formule sugestive sau formule inductoare. Antrenamentul autogen este una dintre tehnicile de psihoterapie cele mai utilizate, verificate experimental si clinic, caracterizate prin simplitate si economicitate. In urma unui antrenament autogen, subiectul ajunge s triasc senzatii de greutate si cldur, functionarea benefic a sistemului cardiovascular.

G. Klumbies (1974) propune o prezentare a antrenamentului autogen care are in vedere urmtoarele aspecte: - sistemul nervos al fiecrui om are dou mari prti componente: sistemul nervos de relatie si sistemul nervos vegetativ. Sis temul nervos de relatie coordoneaz functii aflate in sfera controlului voluntar; sistemul nervos vegetativ coordoneaz acele functii ale cor pului nesupuse controlului voluntar; - tulburrile, problemele pe care le are pacientul se datoreaz faptului c sistemul nervos vegetativ nu reactioneaz in concordant cu imprejurrile in care se afl la un moment dat (de exemplu, are stri de incordare, tensiune, neliniste in situatii care nu le justific sau are palpitatii, senzatii de sufocare, desi inima si plmanii nu sunt afectati si nici nu face eforturi deosebite); - desi functiile sistemului nervos vegetativ nu pot fi controlate voluntar, ele pot fi totusi influentate pe o cale ocolit. As tfel desi nu ne putem teme la comand, cu sigurant ne vom teme dac ne vom gandi intens la consecintele nefaste ale unei situatii care prezint un pericol iminent. Deci pentru a influenta functiile sistemului nervos vegetativ trebuie s apelm la un releu de autosugestii si imagini. Experienta clinic demonstreaz importanta deosebit a convorbirii introductive cu subiectul in care se explic principiul si scopul metodei, se exploreaz resursele reprezentativ-imaginative susceptibile s fie utilizate in alctuirea formulelor intentionale, autosugestive. Pacientului i se spune c in aceast tehnic el este cel care joac rolul principal si de aceea prezentarea antrenamentului autogen trebuie sa -i ofere certitudinea unei relatii indubitabile intre comportamentul prescris si efectele anticipate. Antrenamentul autogen trebuie s se desfsoare intr-o camer cu un bun confort termic si senzorial, intr-o pozitie comod. Relaxarea incepe prin inducerea senzatiei de greutate folosind formule ca: O greutate ca de plumb cuprinde umrul, bratul, mana si ajunge pan la degete; O liniste plcut te inconjoar; Linistea si greutatea te impresoar. Inducerea senzatiei de cldur se face prin urmtoarele comenzi O cldur plcut cuprinde umrul, bratul, mana si ajunge pan la degete, Corpul intreg este imbrtisat de razele fierbinti a le soarelui, toropit de nisipul fierbinte ce te inconjoar; Liniste, greutate, cldur. Exercitiile pentru linistirea btilor inimii se fac cu ajutorul sugestiilor Inima bate linistit, foarte linistit, calm si linistit; Inima bate de la sine, ritmic, egal si linistit. Inducerea senzatiei de cldur in plexul solar se face prin sugestiile Plexul solar e cald si relaxat, Muschii abdomenului sunt destinsi, orice tensiune dispare; Esti perfect calm si relaxat. Pentru induce rea vasoconstrictiei in zona fruntii, terapeutul se foloseste de comenzi ca: Fruntea devine rece si tot mai destins; Creierul este limpede ca un izvor de minte; Capul este limpede si linistit. Pentru practicarea antrenamentului autogen trebuie evitate pozitiile asociate de subiect cu situatiile anxiogene sau sugestiile care pot antrena trirea unor senzatii neplcute. Aceast tehnic de relaxare prezint multe beneficii printre care: o relaxare complet a tru pului si a mintii, se reduc oboseala si tensiunea muscular a corpului, se constat o imbunttire, o eficient in activittile desfsurate, un somn odihnitor dar si o ameliorare a anxiettii. 3.3. Fenomenul hipnotic Hpnoza nu este un fenomen supranatural ,ci doar o stare modificata de constiinta, asemanatoare cu relaxarea saau cu starile meditative specifice unor culturi orientale. Fenomene asemanatoare cu cel hipnotic se intalnesc frecvent in viata cotidiana. Astfel cineva poate fi atat de cufundat in ganduri incat nu mai sesizeaza ce-i spune interlocutorul cu care tocmai discuta, soferul care conduce noaptea si este fasinat de dunga luminoasa a soselei care-i produce o ingustare a campului constiintei ce se poate uneori solda cu accidente este si el victima unei stari asemanatoare cu hipnoza. In limbaj comun, aceste stari sunt denumite cu ajutorul unor termeni ca a te lasa furat, a fi pe alta lume. Cei care trai esc astfel de ganduri isi orienteaza de fapt gandurile in interiorul lor. Hipnoza are o serie de aplicatii practice, atat in clinica pentru psihoterapie, cat si in alte domenii de activitate unde se cere optimizarea performantelor umane. Astfel, ea patrunde tot mai mult in pregatirea psihologica a sportivilor de inalta performanta, cat si a cosmonautilor pentru obtinerea unui echilibru emotional de nivel superior, pentru perfectionarea capacitatii de concentrare a atentiei, a deprinderilor motrice, cat si pentru o mai buna autoreglare a comportamentului in ansamblu. De tratament hipnotic pot beneficia si artistii cu trac de scena sau elevii si studentii hiperemotivi care au tendinta de a se bloca la examene si de a obtine rezultate sub posibilitatile lor reale. Cercetarile din ultimii ani au demonstrat ca hipnoza poate contribui si la cresterea eficientei invatarii, cat si la dezvoltarea unor disponibilitati creative latente. . Hipnoza s-a dovedit utila si pentru reducerea anxietatii preoperatorii, precum si pentru realizarea unei evolutii postoperatorii cat mai bune si cat mai rapide. Un domeniu unde hipnoza poate face foarte mult il reprezinta combaterea durerii, fiind vorba de durerile din bolile cronice, de migrene, cat si de cele ce apar in timpul nasterii sau in timpul unui tratament stomatologic. In medicina psihosomatica hipnoza se utilizeaza in terapia unor afectiuni care vizeaza aparatele cardio-vascular, respirator, digestiv sau endocrin. Are de asemenea aplicatii si in domeniul unor afectiuni dermatologice si in recuperarea unor deficiente motorii produse de accidente vasculare sau de traumatisme. Sfera cea mai larga de aplicatie o are tratamentul prin hipnoza in cazul afectiunilor nevrotice cum ar fi reactii de tip fobic, atacuri de panica, anxietate, tulburari ale atentiei si memoriei. Cercetari recente au evidentiat faptul ca prin hipnoza s-ar putea influenta favorabil chiar evolutia unor boli grave, cum ar fi cancerul sau SIDA. Adeptii psihoterapiei, in care se includ hipnoterapeutii, au ajuns la concluzia ca daca sunt prescrise medicamente pentru probleme de natura psihologica nu se face decat o mascare a problemei reale. Daca pacientii sunt invatati prin intermediul hipnozei si apoi ai autohipnozei cum sa se insanatoseasca si sa ramana sanatosi, cum sa-si rezolve problemele de viata le este pus la dispozitie un mijloc care ii va ajuta sa-si mentina echilibrul sufletesc si o stare buna tot restul vietii. Majoritatea oamenilor nu sunt constienti de resursele interioare pe care le au la dispozitie, ei ignorand faptul ca exista o cale de a intra in contact cu aceste resurse pentru a ameliora si mentine sanatatea si pentru a se autoperfectiona fizic si psihic. Mentalul constient al omului il ajuta sa rezolve o serie de probleme, sa inteleaga diverse situatii doar la nivel logic. Trebuie deschise si caile pentru cunoasterea intuitiva care are loc prin mecanisme subconstiente si aceasta se face mai usor cu ajutorul relaxarii, hipnozei si autohipnozei.

Majoritatea specialistilor definesc hipnoza ca o stare indusa, de regula in mod artficial, asemanatoare cu somnul, dar in acelasi timp diferita de acesta din punct de vedere fiziologic, stare caracterizata prin sugestibilitate crescuta, ca rezultat al careia pot fi induse subiectului, mai usor decat in stare normala o serie de modificari senzoriale, perceptive, mnezice si motorii. Prin hipnoza se realizeaza o stare de hipersugestibilitate selectiva produsa subiectului prin anumite proceduri specifice, de natura fiziologica si/sau psihologica de catre o alta persoana (hipnotizator) sau de catre subiectul insusi (in cazul autohipnozei). In timpul hipnozei pot fi induse o serie de modificari spectaculoase ale proceselor psihice si ale comportamentului, modificari ce pot imbraca aspecte pozitive sau negative in functie de continutul sugestiilor administrate (Gheorghiu, 1977, apud I. Holdevici, 1995, p. 32). Astfel pot fi realizate modificari ale sferei senzoriale, modificari prosexice, modificari mnezice, modificari in sfera gandirii, modificari in domeniul activitatii motorii, modificari in sfera afectivitatii. Exista hipnotizatori profesionisti care sugereaza frecvent subiectilor regresia de varsta. Cand sugestiile au actionat, subiectul se comporta ca si cum ar avea o varsta mai mica decat cea reala, el modificandu-si comportamentul astfel incat sa corespunda varstei sugerate. La subiectii foarte sugestibili se modifica vocea, mimica si chiar scrisul, caracterele utilizate in scriere fiind specifice copilariei. Multi autori citeaza cazuri in care subiectii regresati pana la varsta copilariei si-au amintit o limba pe care o vorbisera in copilarie si pe care o uitasera in prezent, conversand sau chiar scriind in limba respectiva. Regresia de varsta este mult folosita de catre hipnotizatorii clinicieni pentru a readuce amintirile psihotraumatizante, uitate, care au produs la subiecti tulburari de tip nevrotic. Starea de transa hipnotica este caracterizata prin reducerea functiei de planificare, redistribuirea atentiei, capacitatea crescuta a productiei imaginative, reducerea controlului realitatii, cresterea gradului de sugestibilitate, accentuarea comportamentului de jucare a unor roluri, aparitia ameneziei post-hipnotice, starea de relaxare psiho-fizica, scaderea acuitatii perceptive. Nu toti oamenii pot fi hipnotizati in aceeasi masura, unii nu reactioneaza deloc la inductia hipnotica, altii reactioneaza moderat, iar altii se dovedesc deosebit de receptivi. Asa cum oamenii difera in ceea ce priveste inteligenta sau aptitudinile sportive, la fel ei difera in privinta susceptibilitatii hipnotice (capacitatea individului de a fi hipnotizat). Specialistii au ajuns la concluzia ca performanta hipnotica depinde atat de susceptibilitatea hipnotica a individului, cat si de atitudinea acestuia fata de hipnoza. Exista mai multe scale de evaluare a gradului de profunzime al hipnozei pe care poate sa-l atinga un individ. Printre acestea mentinez cotarea susceptibilitatii hipnotice dupa Davis si Husband (1931), scalele de hipnotizabilitate Stanford si Harvard. Inductia hipnotica reprezinta procedeul prin care se realizeaza transa hipnotica si presupune concentrarea asupra unui obiect de dimensiuni mici, de regula stralucitor, asupra unei anumite zone a corpului, asociata cu administrarea de catre terapeut a unor formule sugestive de calm, relaxare, somnolenta. Dupa Hartland, inductia hipnotica are trei faze: faza de pregatire a inductiei hipnotice, in care terapeutul trebuie sa-i explice subiectului in ce consta hipnoza, ce se asteapta de la el si ce efecte poate avea aplicarea hipnozei. Se insista mai ales asupra avantajelor pe care le are hipnoza in eliminarea unor simptome de care subiectul vrea sa scape. Este necesar ca terapeutul sa-l asigure pe pacient ca nu are de ce sa-i fie frica si ca va trai experiente agreabile. In aceasta faza de pregatire i se cere pacientului sa fie cat mai pasiv si sa nu incerce sa-l ajute sau sa se opuna terapeutului, precizandu-i-se ca este in interesul lui sa beneficieze de avantajele hipnozei si ca daca totusi nu vrea sa fie hipnotizat, ar fi mai bine sa se adreseze altui specialist. In continuare i se da subiectului indicatia de a nu-si analiza starea, de a nu incerca sa afle ce e cu el; el trebuie doar sa respecte instructiunile terapeutului. faza de inductie hipnotica propriu-zisa cuprinde comportamentele impuse de terapeut subiectului, la care se adauga ceea ce spune si face terapeutul. Inductia hipnotica presupune distragerea de la stimulii perturbatori externi, concentrarea asupra unui obiect de dimensiuni mici si asupra spuselor terapeutului, sugerarea relaxarii si somnolontei, stimularea jocului liber si a imaginatiei. faza de adancire a transei presupune administrarea unor sugestii, verificarea in ce masura inductia hipnotica a avut efect (se face prin realizarea testului rigiditatii bratului). Se trece iar la adancirea starii hipnotice printr-un instructaj specific, dupa care se incepe administrarea sugestiilor specifice pentru care a fost indusa hipnoza. Exista diferite tehnici de inductie hipnotica printre care tehnica de inductie elementara (Hunter, 1988), tehnica inductiei prin metoda imageriei vizuale, tehnica fixarii privirii, tehnici avansate de inductie hipnotica (metoda levitatiei bratului si tehnica de inductie indirecta a hipnozei). Ultima etapa a hipnozei o reprezinta dehipnotizarea care se face de regula prin tehnica numararii inverse. Este important ca subiectul sa nu fie bruscat, iar daca se observa rezistenta la revenire nu trebuie sa se recurga la stimuli brusti, ci trebuie sa se interogheze clientul in legatura cu motivele care il impiedica sa iasa repede sau sa se repete procedura (subiectul este rehipnotizat si inainte de aceasta etapa de dehipnotizare se dau sugestii clare de revenire la comanda). Clientul nu trebuie lasat sa plece pana cand nu exista certitudinea ca este pe deplin vigilent, ca a revenit complet la starea normala. Subiectii care au intrat intr-o transa mai profunda trebuie sa fie lasati sa mai astepte putin intr-o camera, iar inainte de a pleca, terapeutul trebuie sa mai verifice o data starea acestora. Exista cazuri foarte rare cand subiectii pot acuza mici efecte secundare cum ar fi cefalee, confuzie, senzatie usoara de ameteala sau de voma. In aceasta situatie se recurge la rehipnotizare si i se dau sugestii de anulare a acestor efecte negative. De regula, ele reprezinta indicii de conflicte mai profunde, care ar trebui abordate printr-o terapie de mai mare profunzime.

3.4 Hipnoterapia Hipnoterapia poate imbraca trei forme: terapie centrata pe simptom, care are ca obiectiv eliminarea simptomului, psihoterapia analitica hipnoanaliza si sisteme de psihoterapie in care hipnoza se combina cu foarte multe tehnici de psihoterapie scurta de orientare comportamentala si experientiala. Hartland este de parere ca la inceputul oricarei psihoterapii terapeutul trebuie sa obtina informatii de la pacient conform unei scheme de anamneza: istoricul bolii, istoria familiala, copilaria, istoria ocupationala, probleme psiho-sexuale, antecedente patologice, antecedente

heredocolaterale, starea psihica actuala si informatii referitoare la cunostintele pacientului despre hipnoza si la expectatiile lui legate de aceasta. Dupa realizarea acestei scheme de anamneza, lucrul cu pacientul este mult mai usor, simptomul fiind inlaturat mult mai usor daca i se dau subiectului si sugestii de intarire a eului, de reducere a anxietatii si de crestere a increderii in sine. In general oamenii au doua reactii psihice la boala, reactii directe (anxietate, teama, tensiune, agitatie, dispozitie depresiva) si reactii-consecinte ale unor tulburari din sfera personalitatii (lipsa de incredere in sine, dependenta, dezadaptare, instabilitate psihica). Desi profunzimea transei nu conteaza, totusi se observa ca cu cat este mai adanca, cu atat creste eficienta tratamentului. Dupa incheierea instructajului care contine sugestii de intarire a eului se trece la administrarea sugestiilor pentru inlaturarea simptomului. Acestea din urma sunt elaborate dupa parcurgerea unor faze: - terapeutul trebuie sa mareasca motivatia subiectului pentru tratament inainte de inceperea acestuia, el trebuie sa discute cu subiectul simptomul in detaliu si sa accentueze ideea ca simptomul este neconvenabil, perturbator, iar existenta subiectului ar fi mult mai placuta fara el; - in cea de a doua faza terapeutul ii explica subiectului cum il poate ajuta hipnoza sa scape de acel simptom; terapeutul trebuie sa fie cat mai convingator in afirmatiile sale. In domeniul anesteziei hipnoza poate fi aplicata pentru a realiza interventii chirurgicale fara anestezie. Pentru anestezie este nevoie de transa profunda, la care ajung foarte putini subiecti. La cei care nu intra in transa profunda, se poate scadea cantitatea de anesteziece si implicit efectele secundare ale acestora. In pregatirea pentru scaderea anxietatii preoperatorii si pentru sugerarea unei mai bune evolutii postoperatorii; In durerile cronice boli reumatice, in urma accidentelor, in cancer, in SIDA. Rezultate foarte incurajatoare se obtin in cancerele incipiente: remisii lungi si chiar vindecari spectaculoase (se foloseste tehnica hipnotica asociata cu imaginatie dirijata, in scopul de a stimula sistemul imunitar). In bolile psihosomatice hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac, ulcer, gastrite, colite, anumite forme de obezitate; In tulburarile sexuale psihogene; In tulburarile nevrotice: tulburari anxioase (tulburari cu anxietate generala si atacuri de panica); tulburari somatoforme; tulburari fobice; mai greu in tulburarile obsesiv-compulsive; in tulburarile depresive, cu rezerva (in depresia majora este obligatorie asocierea cu tratament psihiatric); in nevrozele mixte, motorii sau in nevroza ticurilor; in logonevroza; In domeniul recuperarilor neurologice: dupa accidente vasculare cerebrale, dupa traumatisme cranio-cerebrale; In tratamentul deprinderilor gresite abuz de substante. Observatie: cu un alcoolic cronic, deteriorat cognitiv, nu se mai poate lucra. In toxicomanii se poate lucra, cu conditia ca subiectul sa fie foarte bine pazit, asa incat sa nu mai poata fi abordat de distribuitorii de droguri. Cu normalii si in normalitatea de exceptie, pentru optimizarea invatarii, stimularea disponibilitatilor creative si chiar in pregatirea unor misiuni speciale, la piloti, cosmonauti, militari cu misiuni speciale. Daca psihotraumele si conflictele mai recente si mai superficiale pot fi abordate prin simpla hipnoterapie centrata exclusiv pe simptom, in cazul conflictelor mai severe este absolut necesara terapia de profunzime care vizeaza descoperirea acestor conflicte, a reactiilor emotionale asociate, terapia incheindu-se cu ajutarea pacientului sa le cunoasca si sa le faca fata. Hipnoanaliza imbina tehnicile de hipnoza cu metodele specifice psihanalizei. Hipnoanaliza utilizeaza aceleasi tehnici de inductie si adaugire a transei hipnotice, dupa care recurge la procedee specifice psihanalizei. Hipnoanaliza are fata de psihanaliza avantajul ca reprezinta o psihoterapie de scurta durata. Ea il ajuta pe pacient sa se elibereze de simptomele de care doreste sa scape, contribuind totodata si la restructurarea mai profunda in sfera personalitatii acestora prin accesul la anumite zone ale inconstientului, unde s-au structurat conflictele generatoare de simptome. In medie, cura hipnoanalitica totalizeaza douazeci de sedinte, ceea ce inseamna relativ putin comparativ cu o cura psihanalitica ce dureaza doi-trei ani. Diferenta esentiala fata de psihanaliza consta in aceea ca terapeutul hipnoanalist nu ramane pasiv pana cand rezistentele pacientului cedeaza, ci le ataca frontal, inainte ca acestea sa opreasca progresul psihoterapiei sau, in unele situatii, ignora aceasta rezistenta. Singurul criteriu de selectie a pacientilor pentru hipnoanaliza este gradul lor de hipnotizabilitate. Cu cat se obtine o transa mai profunda, cu atat hipnoanaliza are sanse mai mari, pacientul avand acces mai usor la amintiri si conflicte uitate din trecutul sau, care ii produc simptome nevrotice sau psihosomatice. O transa mai profunda faciliteaza si producerea amneziei posthipnotice care il va proteja temporar pe pacient de amintiri prea penibile, ce vor fi aduse in planul constiintei abia atunci cand pacientul se va simti suficient de puternic sa le faca fata. Hartland considera ca hipnoanaliza prezinta doua etape principale: analitica (se refera la descoperirea de catre pacient a conflictelor inconstiente care sunt generatoare de simptome) si sintetica (prin intermediul insight-ului si reeducarii, pacientul este ajutat sa-si elaboreze noi deprinderi de gandire si noi modele de comportament si, in consecinta, sa-si reconstruiasca increderea in sine, in capacitatea sa de autocontrol si de a face fata existentei asa cum este ea). 3.5. Hipnoterapia in alcoolism Consumul de alcool este o deprindere larg raspandita, dar numai unii consumatori devin alcoolici. Alcoolismul nu trebuie vazut ca o boala, ci ca un simptom al unei personalitati dezorganizate care nu poate face fata situatiei si alege alcoolul ca o modalitate de pseudoadaptare la stres. Alcoolul determina pe moment reducerea tensiunilor, cresterea increderii in fortele proprii si creeaza o stare psihica pozitiva, adesea euforica. Toate acestea au drept consecinta scaderea anxietatii, reducerea reactiilor fobice, a fricilor obsesive, a depresiei, astfel incat alcoolul ajunge sa fie folosit pentru eliminarea suferintei psihice. Observatiile clinice au aratat ca alcoolicul este un hipersensibil, dependent, singuratic, cu o rezistenta scazuta la frustrari si o imagine de sine scazuta. Sentimentele de autocompatimire si cele inconstiente de ostilitate sunt adesea prezente la alcoolic. In copilarie, alcoolicul a fost in majoritatea cazurilor hiperprotejat de parinti si ca urmare nu si-a format capacitatea de a face fata responsabilitatilor. Ulterior, conditiile sociale nefavorabile, problemele de familie, grijile financiare si profesionale il pot face sa caute consolarea in alta parte si adesea el ajunge sa se refugieze in

alcool. Daca subiectul continua sa bea si nu gaseste modalitatea de a face fata situatiei, treptat, acesta ajunge la degradare psihica si sociala. Initial individul are un autocontrol al dozelor si al frecventei consumului de alcool, dar cu timpul el nu-si mai poate controla tendinta de a bea. Alcoolicul se adreseaza terapiei pentru a invata sa bea moderat, dar consumul de alcool trebuie eliminat complet si pentru totdeauna. Taratamentul da rezultate daca pacientul doreste acest lucru si nu daca este adus de familie, prieteni sau politie. Cel mai bun moment pentru inceperea tratamentului il constituie revenirea din starea de ebrietate, cand pacientul are sentimente de culpabilitate si este motivat pentru schimbare. Un element esential al terapiei este atitudinea terapeutului fata de pacient si fata de deprinderea gresita. Terapeutul nu trebuie sa condamne deprinderea gresita a pacientului, dimpotriva e necesar sa manifeste o atitudine calda, de intelegere si toleranta, simpatetica. Chiar daca pacientul continua sa bea si dupa inceperea tratamentului, terapeutul nu trebuie sa-si exprime dezamagirea, ci sa-l incurajeze in tratament, sa-i arate ca ii intelege problemele si motivele si ca are incredere in capacitatea lui de a gasi o alta modalitate de a face fata ssituatiei. In acelasi timp pacientului trebuie sa i se modifice gandul ca este un caz disperat, evidentiindu-se trasaturile pozitive care au fost mascate de conduita de alcoolic. Hipnoterapia alcoolismului are drept obiectiv indrumarea pacientului catre o mai buna adaptare la mediu la care se adauga modificarea atitudinii pacientului care crede ca nu va face fata existentei fara alcool si implementarea ideii ca dorinta de a bea va disparea daca el va invata sa faca fata situatiei. Terapia trebuie sa inceapa de la cauzele de baza care il determina pe pacient sa bea. Daca terapeutul il ajuta pe pacient sa se descurce in situatiile stresante si fara alcool, atunci creste mult sansa de succes a tratamentului. Cu pacientii care intra in hipnoza conditionarea (realizarea de reflexe conditionate astfel incat subiectii sa aiba senzatie de greata dupa consumul de alcool) se face prin sugestii posthipnotice. Majoritatea alcoolicilor sunt subiecti hipnotizabili, hipnotizabilitatea lor fiind restransa de doua situatii: cea in care pacientul fiind in stare de ebrietate nu are cum sa reactioneze la hipnoza si situatia in care s-a produs deja dezintegrarea personalitatii, cand degradarea psihica ingreuneaza considerabil aplicarea hipnozei. Atunci cand subiectii sunt in transa usoara pot fi ajutati cu sugestii de autostima, autoincredere, combinate cu psihoterapii de suport, metode de reeducare, discutii cu pacientul. Sugestiile de intarire a eului au o pondere mai mare decat in alte cazuri. Se pot folosi si sugestii directe, variabile in functi e de caz: ,,Alcoolul iti este indiferent , ,,Esti liber de robia alcoolului, ,,De cate ori simti gustul si mirosul de alcool ti se face greata si scarba pentru ca alcoolul este otrava pentru organism, ,,Poti face fata vietii si fara alcool. De asemenea se pot utiliza si scenarii metaforice in care se sugereaza faptul ca odata cu ingestia de alcool organismul se intareste. III.Obiective si ipoteze 1. Obiective O1 ameliorarea strilor depresive la alcoolici in timpul tratamentului de dezintoxicare cu aj utorul terapiilor sugestive; O2 observarea corelatiei dintre depresie si alcoolism; O3 renuntarea la consumul de alcool pe o perioada cat mai lunga. 2. Ipoteze I1 dac subiectul este alcoolic, atunci el are stri depresive; I2 dac tehnicile de relaxare sunt bine insusite, atunci intensitatea strilor depresive ale alcoolicului se reduce; I3 dac strile depresive sunt mai rare si mai putin accentuate, probabilitatea de a reveni la consumul de alcool e mai mic. 3. Subiectii participanti la cercetare - la cercetare au participat 10 subiecti alcoolici abstinenti din cadrul programului de dezintoxicare efectuat in LABORATORUL DE SANATATE MINTALA din cadrul Spitalului de BOLI INFECTIOASE de la Baia-Mare. Acestia au varste cuprinse intre 30 si 50 de ani, femei si brbati, provin din mediul urban. Subiectii au fost selectati in functie de urmatoarele criterii: sa fie la prima internare, sa nu fie dependenti de mai mult de cinci ani, sa nu fie psihotici. 4.Metode si tehnici utilizate - studiul de caz, interviu, observatia, conversatia, chestionarul BDI, testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului, antrenamentul autogen al lui Schultz 5. Studiu de caz Pacientul 1

 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 1 este brbat, are 35 de ani, a terminat Facultatea de Drept, de profesie este executor judec toresc si are cabinet propriu. Locuieste impreun cu sotia si fiica sa. Nici un membru al familiei sale nu este alcoolic. A inceput s consume alcool in urma decesulu i mamei sale, acum 3 ani. A suferit o depresie care, dup prerea, lui nu a constituit o problem atat de mare incat s apeleze la servicii de specialitate (psihiatru sau psiholog). Pentru el, alcoolul a fost un mijloc de rezolvare a problemelor cu care se confrunta. Dac inainte de decesul mamei consuma alcool ocazional, dup acest eveniment a inceput s consume frecvent coniac si wiski (pan la 400 de ml pe zi), mai rar bere. Consuma alcool fr s fie vzut de fami lie, de regul bea singur, nu se manifesta violent dup ce consuma, de aceea isi descrie relatia familial ca fiind bun. Totusi, a realizat cresterea cantittii si frecventei consumului de alcool, a constientizat c a devenit dependent si s -a hotrat s apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sntatea proprie, cat si pentru a nu distruge relatia cu familia. Viata profesion al incepuse s fie afectat de consumul abuziv de alcool, in sensul c nu mai ddea acelasi randament ca inainte (nu le mai rspundea clientilor la telefon, uita sau amana intalnirile stabilite cu client ii). Nu sufer de tulburri la nivel somatic. Este vizitat de sotie si isi doreste s aib o viat normal, unde alcoolul s nu mai constituie o prioritate.

Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 6, se observ c pacientul est e alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 24, subiectul prezint depresie moderat. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. I-am explicat pacientului conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a div erse psihoterapii, dar eu m-am gandit la relaxare. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, tulburrile de somn, iritabilitatea, sentimente de culpabilitate. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Astfel, pacientul 1 a artat interes fat de acest tip de terapie. Astfel, s -a trecut la exercitiul de relaxare bazat pe antrenamentul autogen al lui Schultz. In timpul administrrii sugestiilor am observat la pacient c la inceput se simtea stanjenit, se misca, ins pe parcurs a reusit s se relaxeze. Dup 20 de minute exercitiul de relaxare a luat sfarsit, am discutat despre experienta sa avut in timpul relaxrii si a relatat c la inceput i-a fost un pic team, dar pe parcurs s-a linistit, a reusit chiar s se relaxeze. De asemenea, a spus c se simte mai linistit, mai odihnit, c i -a plcut si c asteapt cu nerbdare urmtoarea sedint. Astfel, l-am rugat s incerce s se relaxeze de dou ori pe zi, cate zece minute, chiar dac nu a retinut sugestiile pe care i le-am dat. Fiindc a solicitat mai multe informatii cu privire la terapiile sugestive, i -am dat o carte din care s se documenteze. A cincea sedint Am discutat cu pacientul despre temele avute; mi-a relatat c a citit o bun parte din carte si c a devenit mai increztor cu privire la efectul terapiilor sugestive . Cealalt tem a fost si ea fcut, pacientul a incercat s se relaxeze singur, spunandu-mi c nu a avut acelasi efect ca in timpul sedintei de terapie deoarece nu s-a putut relaxa la fel de bine. I-am spus c acest fapt nu constituie o problem deoarece insusirea tehnicilor de relaxare necesit un antrenament mai indelungat si l-am asigurat c dac se va implica la fel de mult ca si pan acum in terapie, isi va insusi aceast tehnic si se va putea relaxa singur. Dup aceste discutii au urmat cele 20 de minute de relaxare, in timpul crora am observat c nelinistea si agitatia motorie care au fost prezente in sedinta anterioar n-au mai existat, pacientul fiind mult mai destins. De asemenea, am observat c atunci cand i-am sugerat c va fi mai puternic, mai optimist, mai increztor in fortele proprii pacientul a zambit, zambet pe care nu l-am putut decoda, in sensul c nu mi-am dat seama dac semnific neincredere sau, dimpotriv, multumire la auzul acestor sugestii. Dup incheierea exercitiului, a m avut o discutie referitoare la tririle sale din timpul relaxrii. A fcut comparatie cu sedinta precedent, spunand c de aceast dat nu a mai simtit team, n-a mai simtit nevoia s se miste, s-a relaxat mai mult decat data trecut. I-am spus c am observat un zambet la un moment dat, pacientul replicandu-mi c a zambit deoarece ii plcea ceea ce a auzit. Printr-o discutie mai amnuntit, am ajuns la concluzia c pacientul este foarte motivat s devin mai optimist, mai increztor in fortele proprii, practic s scape de strile depresive. Spre sfarsitul sedintei mi -a zis c vrea s mai incerce s se relaxeze singur pana la urmtoarea intalnire, fapt ce denot dorinta sa de a -si insusi tehnica de relaxare si totodat increderea pe care o are in acest tip de terapie. A sasea sedint A inceput cu o conversatie despre tema sa, mi-a relatat c a reusit s se relaxeze muscular, s scape de tensiune, s se elibereze de toate gandurile, totusi a prezentat nemultumire vizavi de faptul c nu poate obtine acelasi efect din timpul sedintelor, c nu-si poate administra sugestiile pe care i le administrez eu, ceea ce m-a determinat s-l rog s-si noteze pe o foaie sugestii ca: sunt puternic, sunt independent, sunt stpan pe mine, cred c pot face tot ceea ce imi propun. I -am dat sarcina de a repeta aceste incurajri ori de cate ori simte nevoia, fie in stare de veghe, fie in timpul relaxrii. I-am prezentat importanta acestei teme care const in faptul c astfel isi insuseste o serie de deprinderi de a face fat depre siei, ceea ce ii scade vulnerabilitatea fat de episoadele viitoare, deoarece aceste deprinderi combat convingerile negative care stau la baza depresiei. Dup

aceast discutie s-a trecut la antrenamentul autogen, pacientul relaxandu-se mai bine. Aceast afirmatie am fcut-o atat pe baza observatiei, cat si pe baza a ceea ce a relatat subiectul in discutia avut pe finalul sedintei. A saptea sedint Pacientul a fost entuziasmat la inceputul acestei sedinte, deoarece era nerbdtor s -mi spun c tema pe care a avut-o l-a ajutat s se detaseze de gandurile rele si c de fiecare dat cand va avea stri depresive isi va repeta sugestiile. Mi -a inapoiat cartea pe care a citit-o in intregime si m-a rugat s-i imprumut o nou carte de psihoterapie, deoarece vrea s isi ocupe timpul intr -un mod util si plcut. Am avut o discutie amnuntit referitoare la simptomele lui depresive; mi-a spus c starea de tristete mentionat in interviul de evaluare persist, dar este mai diminuat ca intensitate comparativ cu cea din momentul internrii. A zis c acest fapt se datoreaz in primul rand sotiei sale care il sprijin, il viziteaz si il incurajeaz. Dac la inceput nu mai vedeam vreo sans de a fi ceea ce am fost, acum cred c sunt mai multe. Din spusele lui rezult c doza de pesimism a fost inlocuit de cea de optimism. Trebuie mentionat c subiectul nu asteapt ca problemele s se rezolve de la sine, stie c este nevoie de mult munc, de voint, c are nevoie de ajutor, dar c totul depinde de el. Dup ce i -am spus c realizarea acestor lucruri este un pas important ctre vindecare, am trecut la tehnica de relaxare care a decurs bine. Dup ce am discutat despre cum s -a simtit in starea de relaxare, i-am promis c ii voi aduce o carte si l-am rugat s continue s se relaxeze singur, de dou ori pe zi, dar s-si administreze si sugestiile invtate. A opta sedint Am vorbit despre tema avut si pacientul mi -a relatat cu dezamgire c atunci cand s -a relaxat singur a avut o stare de tensiune deoarece se gandea tot timpul la sugestiile pe care trebuia s si le administreze. I -am spus c nu trebuie s se ingrijoreze deoarece nu are experient in exersarea acestui antrenament, ea se capt in timp si necesit perseverent, o relaxare profund, astfel incat sugestiile s vin de la sine. De asemenea majoritatea oamenilor care invat acest antrenament se cofrunt cu astfel de obstacole, i-am explicat c acest fapt nu constituie un motiv de temere, de impacientare. In ciuda acestor lucruri, a zis c a continuat s -si administreze sugestiile in stare de veghe, efectul lor nefiind acelasi ca data trecut datorit disconfortului resimtit in timp ce se relaxa. L-am incurajat, spunandu-i c acesta este un act de perseverent. Deoarece m-am gandit c ar putea avea un disconfort in timpul relaxrii din aceast sedint, am dirijat discutia ctre realizrile sale din timpul vietii. Pacientul s-a detasat de problema mentionat, a vorbit cu entuziasm despre succesele sale si am trecut la terapia sugestiv intr -o stare de spirit plcut, pacientul relaxandu-se chiar mai bine decat in sedintele anterioare, fiind foarte multumit de acest lucru. La sfarsitul sedintei, i-am dat cartea pe care i-am promis-o si l-am rugat s persevereze in relaxare. A noua sedint In aceast sedint pacientul mi-a comunicat c a inceput s lectureze cartea, ii pare interesant si c a reusit s-si administreze sugestiile in timp ce se relaxa fr prea mult tensiune. Incordarea nu a mai constituit un motiv de ingrijorare deoarece a observat c a fcut progrese, desi nu a ajuns la starea pe care o are in timpul sedintelor. Nu s-a intamplat nimic semnificativ in aceast sedint, relaxarea a decurs normal. A zecea sedint Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o face singur, mi-a spus c observ progrese reale in starea pe care si -o induce, c se simte mai bine de cand face acest lucru. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 13. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si iam recomandat s continue s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz singur. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea a ntrenamentului care a decurs bine. I-am urat pacientului succes, spunandu-i c avand aceeasi atitudine va putea s depseasc problemele si s isi ating scopurile (s aib o viat normal in care alcoolul s nu mai reprezinte o prioritate).

Pacientul 2 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 2 este femeie, are 40 de ani, a terminat 12 clase, este comerciant in piat. Locuieste impreun cu fiica sa. Nici un membru al fa miliei sale nu este alcoolic. A inceput s consume alcool in urm cu 5 ani din cauza problemelor familiale. La inceput se certa cu concubinul, care era alcoolic si se manifesta violent, acesta o btea, fapt care a determinat-o si pe ea s consume. A inceput cu bere, cam 1 litru pe zi. In timp, au aprut si certuri cu fiica sa care se plangea de faptul c amandoi sunt dependenti de alcool, c s-a sturat de certuri si bti. Aceasta a fugit de acas la prietenul ei. De atunci pacienta a inceput s consume si mai mult, ajungand la 2 litri de bere pe zi sau 500 ml de vodc. Vzand c lucrurile nu se rezolv intre ea si concubin, a hotrat s se despart de el. Pentru ea, alcoolul a fost un mijloc de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, ins incepuse s nu se mai ingrijeasc, s nu se mai implice in munca sa. In cele din urm s -a impcat cu fiica sa care a rugat-o s se interneze. A realizat cresterea cantittii si frecventei consumului de alcool, a constientizat c a devenit dependent si s -a hotrat s apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sntatea proprie, cat si pentru c a rugat -o fiica sa. Viata profesional incepuse s fie afectat de consumul abuziv de alcool, in sensul c nu mai ddea acelasi randament ca inainte (era irascibil, nu mai avea rbdare cu clientii, fcea erori de calcul). Are probleme cu ficatul. Este vizitat de fiic si isi doreste s aib o viat normal, eventual s-si intemeieze o nou familie s nu fie singur la btranete, alcoolul s nu mai constituie o prioritate si de asemenea s-si poat ajuta fiica atat financiar, cat si s o sprijine moral in problemele ei. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, resp ectiv 9, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacienta prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 27, subiectul prezint depresie moderat. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le-a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, tulburrile de somn, iritabilitatea, sentimente de culpabilitate, dar si pe cele pe care le-a mentionat in interviul preliminar: faptul c nu se mai ingrijea, c nu mai fcea curat in cas, c nu mai discuta cu vecinele, se simtea inutil, nu mai avea dispozitia necesar pentru a lucra I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, propunandu -i terapia sugestiva. Pacienta este sociabil, ii place s discute despre problemele ei si spune c ii place s -o asculte lumea. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Astfel, pacienta a artat interes fat de acest tip de terapie dar mai ales de faptul c sunt persoane care se intereseaz de soarta ei. Astfel, s-a trecut la exercitiul de relaxare, bazat pe antrenam entul autogen al lui Schultz. La inceput pacienta a inceput s rad, fapt care m-a determinat s o intreb dac vrea s continum, si-a cerut scuze si mi-a zis c nu rade de mine, ci de formularea sugestiilor, formulare pe care nu a mai intalnit-o. Am rugat-o s se concentreze asupra sugestiilor, spunandu-i c numai astfel poate obtine relaxarea. Am asigurat -o c va fi un exercitiu care ii va face plcere si totodat ii va fi util.Am reinceput exercitiul si de data aceasta am reusit s -l duc pan la capt, am discutat despre

experienta pacientei avuta in timpul relaxrii si a relatat c la inceput i -a venit iar s rad, dar pe parcurs s -a linistit, a reusit s se concentreze si chiar s se relaxeze un pic. De asemenea, a spus c i -a plcut si c ar vrea s-l repetm. De aceea am rugat-o s incerce s se relaxeze singur, de dou ori pe zi, cate zece minute, chiar dac nu a retinut sugestiile pe care i le -am dat. A cincea sedint Am discutat cu pacienta despre tema avut; mi-a relatat c a incercat s se relaxeze singur, dar nu a putut. I-am spus c acest fapt nu constituie o problem deoarece insusirea tehnicilor de relaxare necesit un antrenament mai indelungat si am asigurat -o c dac se va implica in terapie, isi va insusi aceast tehnic si se va putea relaxa singur. Am mai discutat despre problemele sale, mi -a zis c si-a fcut prietene in spital, c se intelege bine cu personalul medical, c se bucur c este vizitat de fiica ei, dar c se simte vinovat fat de ea si c ii este rusine. Dup aceste discutii au urmat cele 20 de minute de relaxare, in timpul crora am observat c pacienta a prezentat mai mult seriozitate ca data trecut, n-a mai fost agitat, a reusit sa se destind. De asemenea, am observat c atunci cand i -am sugerat Te vei gandi tot mai putin la tine insuti, la dificulttile tale, vei fi tot mai putin preocupat de propriile triri, vei deveni tot mai putin ingrijorat, tot mai putin agitat, tot mai putin deprimat, vei fi capabil s gandesti clar, s te concentrezi tot mai bine pacienta a oftat usor. Dup incheierea exercitiului, am avut o discutie referitoare la tririle sale din timpul relaxrii. A fcut comparatie cu sedinta trecut si mi -a zis c nu a mai amuzat-o, si nici nu a mai simtit nevoia s se miste si de asemenea c a reusit s se relaxeze: Chiar m simt mai odihnit!. I -am spus c am observat un oftat cand se relaxa, dar mi -a zis c nu a constientizat acest lucru. Am intrebat-o dac are indoielei cu privire la acele sugestii, dac are ceva impotriva lor si mi-a rspuns c nu-i place s se gandeasc c nu va mai fi preocupat de tririle ei sau c nu se va mai gandi la dificultti deoarece dac va face acest lucru, nu va mai putea face fat acestor probleme. I-am explicat pe indelete la ce se refer aceste sugestii, a inteles si m-a asigurat c i le pot administra in continuare, deoarece ele nu i -au creat un disconfort, doar c le-a inteles gresit. La sfarsitul sedintei am rugat-o s se relaxeze si singur, s persevereze, cci pan la urm va avea rezultate. A sasea sedint. A inceput cu o conversatie despre tema sa, mi-a relatat c a reusit s se relaxeze muscular, s scape de tensiune, s mai uite de probleme, dar c nu-si poate administra sugestiile pe care i le dau eu in timpul sedintelor. Am rugat-o s-si noteze pe o foaie sugestii ca: m voi simti tot mai bine, voi fi tot mai independent, voi fi tot mai increztoare in fortele proprii, voi fi multumit si optimist, sugestii pe care trebuie s si le repete de fiecare dat cand simte nevoia. I-am explicat c repetarea acestor sugestii o ajut in formarea unor deprinderi de a face fat depresiei. Am trecut la antrenamentul autogen, pacienta s-a relaxat mai mult ca in sedintele anterioare afirmand c am avut dreptate cand i -am spus c repetarea este cel mai eficient mod de a obtine relaxarea. La sfarsitul sedintei a spus, din proprie initiativ c va mai practica antrenamentul singur. A saptea sedint. Pacienta mi-a mrturisit c si-a repetat sugestiile notate pe foaie, c a reusit s se elibereze de ganduri in timp ce s-a relaxat si c se simte mai bine de cand s-a internat, atat fizic cat si psihic. De asemenea a spus c in urma curei de dezintoxicare este mai lucid si a realizat c alcoolul nu constituie o modalitate de solutionare a problemelor. Am trecut l a exercitiul de relaxare care s-a desfsurat in conditii bune, nu s-au petrecut evenimente deosebite. Ca si tem, am rugat -o s-si administreze sugestiile invtate si in timp ce se relaxeaz singur. A opta sedint. Pacienta era vesel deoarece, inainte cu o zi, fiica sa o anuntase c va deveni bunic si mi -a zis Acum sunt mai convins ca oricand c nu o s mai beau!. Mi-a spus c a reusit s se relaxeze si administrandu-si sugestii, c si-a propus s isi insuseasca antrenamentul pentru a-l putea exersa si dup externare. Am observat o doz de optimism in atitudinea ei, era machiat si parfumat. Exercitiul de relaxare a decurs bine. Nu i-am mai vorbit despre tem deoarece am vrut s verific dac ceea ce mi-a spus in timpul sedintei este adevrat. A noua sedint. Mi-a zis, fr s o intreb, c a reusit s se relaxeze singur mai mult fat de celelalte dti. Am apreciat -o si am incurajat-o s continue fiindc acest lucru ii este benefic. Relaxarea a decurs normal. A zecea sedint. Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o face singur, mi-a spus c observ progrese reale in starea pe care si -o induce, c se simte mai bine de cand face acest lucru. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s-a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacienta a obtinut scorul 16. I-am spus acesteia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si i-am spus c este bine c exerseaz antrenamentul autogen al lui Schultz singur. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. I-am urat pacientei succes, am felicitat-o c va deveni bunic si i-am spus c avand aceeasi atitudine va putea s depseasc problemele si s isi ating scopurile.

Pacientul 3 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 3 este femeie, are 45 de ani, a terminat liceul pedagogic, este pensi onat pe caz de boal, a fost invttoare. Locuieste impreun cu sotul care a fost diagnosticat in urm cu sase ani cu cancer pulmonar. La aflarea acestei vesti pacienta a inceput s consume alcool abuziv. Inainte consuma ocazional, la petreceri, iar inainte de internare ajunsese s consume in jur de 500ml de vodc pe zi. Are doi copii, ambii sunt plecati din tar de doi ani. Pentru ea, alcoolul a fost un mijloc de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, un mecanism de aprare impotriva gandului c sotul ei va muri. Cand beam, nu mai stiam de mine, nu mai stiam de nimic. Cand a inceput s bea, o fcea pe ascuns, s nu o vad nimeni; dup ce au plecat copiii ins, consuma in fata sotului fr nici o jen. A realizat cresterea cantittii si frecventei consumului de alcool, a constientizat c a devenit dependent si s-a hotrat s apeleze la clinica de dezintoxicare, atat pentru sntatea proprie, cat si pentru c a rugat -o sotul si copiii. Viata profesional incepuse s fie afectat de consumul abuziv de alcool, in sensul c nu mai ddea acelasi randament ca inainte si nu era etic s se afiseze in fata copiilor in stare de ebrietate, astfel s-a pensionat. Are probleme cardiace, cu ficatul si cu stomacul. Este vizitat de sotul ei si vorbeste adesea cu copiii la telefon. Isi doreste s se insntoseasc pentru a-l putea ingriji pe sot si pentru a putea merge in vizit la copii. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered Alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 9, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 este reprezentativ pentru alcoolici. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacienta prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 28, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, nehotrare, autoacuzare, sentimentul pedeps ei, sentimente de culpabilitate, dar si pe cele pe care le-a mentionat in interviul preliminar: faptul c nu se mai ingrijea, c nu mai fcea curat in cas (si -a angajat o menajer), se simtea inutil. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, propunandu -i relaxarea.

Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacienta a inteles si s-a artat interesat de acest tip de terapie. Am rugat-o s se concentreze si i-am spus c numai astfel poate obtine relaxarea. Am asigurat-o c va fi un exercitiu care ii va face plcere si totodat ii va fi util. Dup ce am fcut exercitiul de relaxare, bazat pe antrenamentul autogen al lui Schultz, am discutat cu pacienta despre senzatiile pe care le-a trit in timpul relaxrii, dac i-a plcut, cum se simte acum. Mi-a mrturisit c a fost ceva nou pentru ea, c a simtit greutate si cldur in membre, c s -a detensionat fizic, dar c toate incurajrile dinspre sfarsit sunt baliverne. Am discutat despre acest aspect si i -am explicat c aceste sugestii, prin repetare, ptrund in subconstient, au rol de

intrire a eului, lucru de care are si ea nevoie. Deoarece am observat c a retinut anumite sugestii administrate in timpul terapiei, am sftuit-o s se relaxeze si ea de dou ori pe zi. A cincea sedint. Mi-a spus c s-a relaxat singur, a reusit, doar c de fiecare dat adormea si se mai trezea dup cateva ore si c ii place c se trezeste odihnit. I-am spus c este imbucurtor acest lucru, mai ales c atunci cand incearc s se relaxeze mai uit de probleme. Am intrebat -o dac vrea s stie mai multe despre acest tip de terapie si s -a artat interesat de lecturarea unei crti de specialitate. Am trecut la exercitiul de relaxare, iar dup terminarea lui pacienta a fcut comparatie cu sedinta precedent, spunand c de aceast dat s -a relaxat mai mult decat data trecut. Printr-o discutie mai amnuntit despre problemele sale am ajuns la concluzia c pacienta este foarte motivat s devin mai optimist, mai increztoare in fortele proprii, practic s scape de strile depresive: Sotul meu are nevoie de o persoan puternic, nu de cineva care s se vicreasc toat ziua. Trebuie s m schimb!. Spre sfarsi tul sedintei mi-a zis c vrea s mai incerce s se relaxeze singur pana la urmtoarea intalnire, fapt ce denot dorinta sa de a-si insusi tehnica de relaxare si totodat increderea pe care o are in acest tip de terapie. A sasea sedint. Mi-a relatat c face progrese, c se poate concentra asupra corpului mai mult ca la inceput, c a citit cartea pe nersuflate si i s-a prut foarte interesant, credibilitatea in tehnicile de relaxare crescand. Antrenamentul a decurs bine, pacienta mi -a zis c se simte mai bine si mai odihnit, c doarme mai bine noaptea de cand a inceput terapia. A rmas aceeasi tem, s se relaxeze. A saptea sedint. A zis c vede un progres in relaxare, c decurge mai bine, chiar si atunci cand o face singur. M -a intrebat cum ar putea retine mai bine sugestiile pe care i le dau si am procedat la fel ca si cu ceilalti pacienti, am rugat-o s-si noteze pe o foaie anumite sugestii, cele care crede c ar putea-o ajuta cel mai mult, si apoi s le repete de fiecare dat cand simte nevoia, fie in stare de veghe, fie in timpul relaxrii. Am mai vorbit despre problemele sale, despre strile depresive, a artat mai mult optimism, o alta atitudine. Gandeste realist, stie c trebuie s lupte mult pentru a scpa atat de gandirea vicioas cat si de patima sa pentru alcool si c acest lucru depinde numai de ea si de vointa sa. De asemenea spune c acum ea ar trebui s fie un stalp pentru sotul ei si nu o povar. Vrea s scape de sentimentul de inutilitate si de culpabilit ate pe care le resimte cand se gandeste la boala sotului ei. Dup aceste discutii s -a desfsurat exercitiul de relaxare care a decurs intr-un mod firesc, fr aspecte semnificative. Dup acest exercitiu pacienta mi-a relatat c s-a concentrat mai mult pe sugestiile care vizeaz intrirea eului, deoarece isi doreste acest lucru mai mult ca orice. La sfarsitul sedintei mi-a spus c s-a gandit c s-ar putea relaxa mai bine dac si-ar inregistra pe o caset audio exercitiul de relaxare fcut de ea pe care s-l asculte de cate ori simte nevoia. I-am spus c dac ea simte c acest lucru o ajut, s -l fac, dar s-mi aduc si mie caseta pentru a verifica sugestiile pe care si le d, tonalitatea pe care o foloseste. A opta sedint. Mi-a adus caseta, am ascultat-o si am observat c isi repet de multe ori Voi avea tot mai mult incredere in fortele proprii, fr tensiune, fr teama de a gresi. Zi dup zi m voi simti tot mai independent, tot mai stpan pe mine, voi putea s stau pe propriile picioare, voi fi independent, increztoare in fortele proprii, voi putea face fat cu bine oricrei dificultti. Am intrebat -o ce o determin s-si administreze aceste sugestii mai insistent decat celelalte si mi-a rspuns c atunci cand se gandeste c va rmane fr sotul ei crede c va avea o recdere, c nu stie dac va putea suporta acest lucru, mai ales c nu sunt nici copiii lang ea. I -am explicat c majoritatea oamenilor se confrunt cu astfel de situatii si c fiecare trebuie s gseasc resurse pentru a depsi aceste momente. De asemenea, s se gandeasc la faptul c sotul ei nu isi doreste s redevin alcoolic sau s fie nefericit. I-am spus c este bine c stie de ce are nevoie, c acest fapt constituie un pas important ctre vindecarea sa. Am trecut apoi la relaxare, pacienta s-a simtit bine, si mi-a spus iarsi c se simte mai odihnit si mai linistit. A noua sedint. Pacienta mi-a relatat c se relaxeaz mult mai bine dac ascult caseta decat dac se antreneaz fr ea. Pacienta si -a adus aminte c e penultima sedint si m -a rugat s-i recomand un terapeut deoarece isi doreste ajutor de specialitate in continuare. Am fcut acest lucru dup care am reluat exercitiul de relaxare, pacienta s-a obisnuit cu acest exercitiu si la intrebarea dac si l-a insusit a rspuns afirmativ. A zecea sedint. Am discutat despre tehnica de relaxare pe care o face singur, mi -a spus c se simte mai bine de cand face acest lucru si c e hotrat s-l continue ca si pan acum. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s-a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacienta a obtinut scorul 19. I-am spus acesteia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si i-am spus c este bine c exerseaz antrenamentul autogen al lui Schultz singur, dar c mai trebuie s lucreze, s persevereze pentru a obtine vindecarea, fapt de care este constient. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte, durerile de stomac si de ficat nu mai sunt atat de suprtoare, c somnul este mai odihnitor. Pacientul 4 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 4 este brbat, are 37 de ani, a terminat Facultatea de Automatic si Calculatoare, a lucrat intr -o companie multinational pe pozitia Project Manager, dar si-a pierdut locul de munc datorit alcoolismului in urm cu patru luni. Locuieste singur, in apartament proprietate personal, este divortat de trei ani, motivul desprtirii fiind faptul c si -a neglijat sotia datorit faptului c a pus cariera pe primul plan. Inainte consuma alcool ocazional, la peterceri, la conferinte, dar dup ce l -a prsit sotia a inceput s bea din ce in ce mai mult, deoarece nu mai avea cu cine s imprtseasc bucuriile sau esecurile din plan profesional. Inainte de internare ajunsese s consume o sticl de wiski pe zi, incepea de dimineat, intarzia la serviciu, eficacitatea la locul de munc scdea pe zi ce trece, a fost amenintat cu concedierea si cand a incercat s renunte si -a dat seama c nu mai poate, c s-a instalat dependenta. A continuat s bea, a rmas fr bani, a apelat la ajutorul mamei care l -a indrumat s cear ajutor de specialitate, aceasta si datorit faptului c tatl lui a murit datorit aceleiasi probleme. Pacientul consuma alcool la inceput din plcere, mai apoi acesta s-a transformat intr-o modalitate de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, intr-un refugiu Cand beam, uitam de tot ce mi s-a intamplat. Nu era violent dup ce consuma. Nu sufer de boli la nivel somatic. Este vizitat de mama lui si de un prieten din copilrie care nu este consumator. Isi doreste s devin ceea ce a fost odat.

Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 7, se observ c pacientul este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 22, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, nehotrare, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, dar si pe cele pe care le -a mentionat in interviul preliminar: faptul c nu se mai ingrijea, c nu-i mai psa de cum arat, absenta libidoului, sentimente de singurtate, lipsa sensului vietii. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, astfel i -am propus terapia sugestiva. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a fost de acord cu acest tip de terapie. L-am rugat s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. In timpul desfsurrii acestuia, la inceput am observat la pacient o stare de agitatie, neliniste ins nu atat de mari incat s intrerup exercitiul, apoi dup ce am aprofundat starea de relaxare, pacientul a reusit s se mai destind. Dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c i-a fost un pic team, dar c s-a linistit si in cele din urm a reusit s se destind si de asemena, i -a plcut. Am mai vorbit despre utilitatea acestei terapii, iar la sfarsitul sedintei i-am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Pacientul si-a fcut tema, in sensul c a incercat s se relaxeze, dar a spus c efectele obtinute au fost mai slabe decat cele pe care le-a avut relaxarea fcut de mine, totusi nu se poate elibera de ganduri. I -am explicat c insusirea acestei tehnici presupune mai mult exercitiu, mai multe repetri si l-am sftuit s persevereze. Am continuat cu exercitiul de relaxare si, la sfarsitul acestuia am vorbit cu pacientul despre cum s-a simtit in starea pe care i-am indus-o, mi-a zis c mai bine decat data precedent si parc am dormit cateva ore. Sunt mult mai odihnit. De asemenea mi-a zis c seara, inainte de culcare, de cand isi face tema, adoarme mai usor si nu mai viseaz sticle de wiski (cosmarurile sale). A sasea sedint. Pacientul mi-a zis c s-a relaxat de mai multe ori deoarece este foarte plictisit si il apas tot felul de ganduri referitoare la slujba sa si am discutat despre acest aspect, concluzionand c este capabil s lucreze atunci cand nu se afl in stare de ebrietate. I-am spus c i-as putea aduce o carte cu care s-si ocupe timpul, o carte care s-l ajute s inteleag terapia de tip sugestiv, lucru care l-a bucurat. Dup exercitiul de relaxare pacientul nu mi-a relatat lucruri semnificative. A saptea sedint. Am discutat despre relaxarea pe care o practic singur, a zis c se simte mai bine de cand practic acest exercitiu, c simte c are puterea necesar s o ia de la capt. Am trecut la antrenamentul autogen, care s -a desfsurat normal in ciuda faptului c in ziua respectiv a fost agitatie in sectie, ceea ce demonstreaz c pacientul a invtat s fac abstractie de factorii perturbator i. La sfarsitul sedintei i-am dat pacientului cartea. A opta sedint. Am discutat pe marginea celor citite de el, relatandu-mi c a fost foarte uimit s aud c hipnoza se foloseste si pe post de anesteziant si chiar si in alcoolism. Apoi mi-a relatat c este bucuros c a reusit s-si pstreze cel mai bun prieten, c mama lui este lang el chiar dac a dezamgit-o. Am observat o atitudine mai optimist, mi-a zis c i-a revenit pofta de mancare si de asemenea c este dornic s aib o ocupatie care s-i distrag atentia de la gandurile sale. A constientizat faptul c este o persoan bine pregtit in domeniul su si c este aproape imposibil s nu isi poat gsi un loc de munc. Exercitiul de relaxare a decurs bine. A noua sedint. Am discutat despre sentimentul de singurtate pe care l-a acuzat in primele sedinte si a spus c situatia in care se afl nu este tocmai roz, dar c aceasta se poate remedia, Nu sunt atat de btran incat s nu -mi pot intemeia o familie si inc art bine pentru un brbat de varsta mea, am fort de munc si as putea intretine o familie. Majoritatea fostilor mei colegi nu aveau copii, fiindc nu le permitea timpul. Astfel, am observat c optimismul se mentine, l-am incurajat si apoi am trecut la exercitiul de relaxare care s-a dovedit a fi eficient. A constientizat c relaxarea la ajutat pan acum si si-a propus s se foloseasc de ceea ce a invtat in timpul acestei terapii de fiecare dat cand se va simti trist sau la captu l puterilor. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 15. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c acest tratament este eficient si i-am spus c este bine c exerseaz antrenamentul autogen al lui Schultz singur. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentul ui care a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe el si c este convins c dac a reusit s -si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme.

Pacientul 5 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 5 este brbat, are 39 de ani, are studii medii si este vanztor de credite intr-un magazin de bunuri de consum de un an. Locuieste impreun cu sotia si copilul lor. A inceput s consume alcool in mod abuziv cand sotia sa a fost promovat (in urm cu patru ani) deoarece se simtea inferior ei pe plan profesional, dar si pentru c ea era pltit mai bine. acest lucru a dus si la concedierea lui deoarece incepuse s bea chiar si in timpul serviciului. L-a afectat mult acest lucru, a inceput s bea din ce in ce mai mult ajungand la doi -trei litri de vin pe zi. Cu timpul, sotia a inceput si reproseze faptul c este mai tot timpul beat, c nu poate avea grij de copil in aceast stare si c nu isi caut de lucru. Pan la urm a fost angajat la locul actual de munc, dar a continuat s bea deoarece se instalase dependenta. Certurile cu sotia au devenit din ce in ce mai dese, aceasta spunandu-i c dac nu renunt il va prsi, fapt ce l-a determinat s-si ia concediu medical pentru a se interna la clinica de dezintoxicare unde, dup un examen medical complex s-a constatat c nu sufer de boli la nivel somatic. Nu se manifesta violent dup ce consuma. Este vizitat de sotia lui care il sprijin. Isi doreste s depseasc aceste probleme, s se bucure de familia sa. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 7, se observ c pacientul este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 25, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, dificultti in munc, scderea in greutate, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m-am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a fost de acord cu acest tip de terapie. L-am rugat s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientu a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c s-a simtit un pic stanjenit la inceput, dar in cele din urm a reusit s se destind, s se concentreze asupra sugestiilor administrate. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i -am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Subiectul si-a fcut tema, adic a incercat s se relaxeze si a reusit s isi mentin atentia centrat asupra propriului corp timp de aproximativ cinci minute. I-am spus c este un inceput bun, c dup o perioad mai lung in care va exersa acest antrenament, va reusi s se

destind pentru mai mult timp si cu mai putin efort. Am vorbit despre relatia lui marital, despre faptul c isi doreste s scape de patima pentru alcool pentru a avea o viat de familie linistit, normal. Pacientul realizeaz c sotia lui il iubeste si isi doreste acelasi lucru, dar c nu mai are voie s o dezamgeasc, deoarece i-a fcut foarte mult ru, chiar dac neintentionat. Se simte vinovat de acest lucru si se dispretuieste pentru asta, afirmand c sotia mea merit pe cineva mai bun. L-am indrumat s aib o discutie cu sotia sa despre toate gandurile care il macin si apoi s afirme asemenea lucruri, doar dac aceasta i le confirm, altfel acestea nu isi au rostul, nu fac decat s adanceasc starea de depresie. Dup aceast discutie am trecut la exercitiul de relaxare, pacientul s-a destins si era mai vioi decat la inceputul acestei sedinte. I-am recomandat s continue s se relaxeze si singur. A sasea sedint. Mi-a povestit c a discutat cu sotia sa si aceasta l -a asigurat c il iubeste, c nu-si doreste alt brbat, decat pe el, dar cu conditia s renunte la alcool pentru c dac mai continu nu face decat s distrug tot (familia si fiecare membru al ei in parte). I-a vorbit despre toate gandurile lui referitoare la prerile ei despre el la care ea a replicat Sunt niste tampenii! Cum poti s crezi asa ceva?. Dup aceast discutie a devenit mai motivat s renunte la alcool si este mai optimist deoarece are sprijinul sotiei sale. Si -a fcut si tema, a reusit s se relaxeze, nu mai mult ca data trecut ins mai bine. Am trecut la antrenament care a decurs conform expectatiilor. A saptea sedint. Am discutat cu pacientul despre faptul c in BDI a scorat cu punctaj maxim itemul Mi -am pierdut orice interes fat de ceilalti oameni si mi-a spus c nu-i mai place s se intalneasc cu vechii prieteni, c prefer s stea singur deoarece ii este rusine pentru ceea ce a ajuns, un alcoolic. I-am spus c evitarea situatiilor nu duce la rezolvarea problemelor, uneori chiar le amplific, iar oamenii care ii sunt prieteni cu adevrat nu il blameaz pentru c si-a fcut ru singur, ci incearc s-l ajute. Exercitiul de relaxare s-a realizat in conditii bune, pacientul a reusit s obtin starea de bine, de calm, de liniste. A rmas aceeasi tem. A opta sedint. Am discutat despre sugestiile pe care i le administrez in timpul sedintelor deoarece mi-a zis c ii par a fi utile si a incercat s le repete si el in timp ce se relaxa singur. A zis c simte o schimbare de cand a inceput terapia, c are mai mult incredere in el si in viitorul lui. Apoi am trecut la exercitiul de relaxare, pacientul s-a simtit bine si mai revigorat. A noua sedint. Pacientul era entuziasmat c urma s se externeze curand deoarece se simte bine, mai stpan pe sine si a zis c va continua s-si fac exercitiul si acas. Am discutat cu el despre momentu l care i-a declansat alcoolismul, faptul c sotia lui are o slujb mai bun si castig mai bine ca el, spunandu-mi c s-a hotrat s vad partea bun a lucrurilor si c acest lucru nu mai constituie o problem deoarece a discutat cu sotia si despre acest aspect. Isi doreste s fie promovat la locul de munc actual si va face tot ce -i st in putere s obtin acest lucru. Aceast conversatie m a determinat s cred c nu mai are stri depresive atat de persistente, c i -a revenit pofta de viat si este mai optimist. Am fcut exercitiul de relaxare si pacientul a fost foarte multumit. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 16. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine c isi doreste s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe el si c este convins c dac a reusit s -si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme incetul cu incetul.

Pacientul 6

Inteviul preliminar discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 6 este brbat, are 35 de ani, are studii superioare si este inginer la o organizatie de prestri servicii. A inceput s consume alcool in urma unei deceptii in dragoste, in urm cu 7 ani. Inainte de a deveni alcoolic era o persoan sociabil, bea ocazional. A incercat s renunte la alcool de mai multe ori, reusind s ajung la abstinent pentru maxim dou luni. In urm cu un an si -a fcut o iubit si a constientizat c are o problem real in ceea ce priveste consumul de alcool. Pentru a -si ascunde acest viciu, bea fr a fi vzut, iar dimineata, pentru a putea s functioneze nrmal pe parcursul zilei, consuma 100 ml de coniac. Pe parcursul intregii zile a ajuns s consume aproximativ un litru de trie. Are o relatie bun cu familia de origine si cu logodnica sa; nici un membru al familiei sale nu a fost alcoolic. Este vizitat de logodnica sa si de printi si isi doreste s renunte la alcool pentru totdeauna si s-si intemeieze o familie. Faptul c este alcoolic nu i -a afectat viata profesional, a reusit s obtin un concediu medical pe periada in care st internat si particip la grupul de Alcoolici Anonimi. Nu s -a manifestat niciodat violent dup ce consuma buturi alcoolice. Este pasionat de internet, calculatoare si lectur. Pacientul are [probleme cu stomacul, are un ulcer perforat da torat atat abuzului de alcool, cat si a alimentatiei necorespunztoare. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 6, se observ c pacientul est e alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i-am dat BDI-ul pentru a observa dac pacientul prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 24, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, pesimismul, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, scderea in greutate, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m -am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a fost de acord cu acest tip de terapie. L-am rugat s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientu a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c la inceput i-a fost un pic team, dar in cele din urm a reusit s se destind, s se concentreze asupra sugestiilor administrate. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i -am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Subiectul si-a fcut tema, a incercat s se relaxeze si a reusit s isi mentin atentia centrat asupra propriului corp timp de aproximativ cinci minute. I-am spus c este un inceput bun, c dup o perioad mai lung in care va exersa acest antrenament, va reusi s se destind pentru mai mult timp si cu mai putin efort. Am vorbit despre relatia lui amoroas, despre faptul c isi doreste s scape de patima pentru alcool pentru a avea o viat de familie. Am trecut la exercitiul de relaxare si dup cele douzeci de minute pacientul a spus c se simte mai odihnit, c este mai destins. Mi-a zis c ar vrea s afle mai multe despre terapia sugestiv si i-am promis c ii voi aduce o carte la urmtoarea intalnire. Pacientul mi-a relatat c a cunoscut oameni care il inteleg la grupul de AA si c este multumit de faptul c a fcut pasul ctre internare. Spre sfarsitul sedintei i am spus c ar fi bine s continue s se relaxeze singur. A sasea sedint. Pacientul mi-a relatat c isi doreste foarte mult s scape de alcool, ins ii este team c va esua iar, asa cum a fcut de atatea ori de cand a incercat singur, c se simte limitat deoarece alcoolul este mai puternic decat el. I -am sugerat s se gandeasc asupra efectelor nefaste pe care le are alcoolul atunci cand este mahmur. Pacientul prezenta un mare interes asupra efectelor pe care le are alcoolul consumat in mod abuziv asupra sistemului nervos, asupra proceselor psihice. I-am dat informatii referitoare la acest aspect, dup care am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine. De asemenea, pacientul a spus c de cand a inceput terapia, nu mai are cosmaruri si se odihneste mult mai bine, simt c dorm iar!. La sfarsitul sedintei i-am dat subiectului cartea promis. A saptea sedint. Am avut o discutie cu subiectul pe seama crtii pe care i-am dat-o, mi-a relatat c l-a ajutat s-si fac exercitiul de relaxare singur mai bine, c are o mai mare incredere in acest tip de terapie. Am vorbit despre relatia cu printii, mi -a povestit c ii este team s nu-i dezamgeasc si c lupta pe care o duce impotriva alcoolului o duce atat pentru bunstarea lui, dar mai ales pentru a putea s -si priveasc printii in ochi iar, pentru ca ei s poat fi mandri din nou de el. Din ceea ce a relatat pacientul, am observat c datorit alcoolismului are o stim de sine sczut, ceea ce m -a determinat s cred c exercitiul de relaxare care se centreaz mult pe intrirea eului si a personalittii il va ajuta. I -am explicat acest lucru dup care am trecut la antrnamentul autogen, pacientul s -a simtit bine, nu au avut loc evenimente deosebite. L-am rugat s se relaxeze in continuare si pentru aceasta l-am pus s-si noteze sugestiile care crede c il ajut cel mai mult si s le repete zilnic de fiecare dat cand se simte trist. A opta sedint. Pacientul mi-a inapoiat cartea pe care a citit-o si am discutat despre dispozitia pe care a avut-o in ultimele zile. Mi-a spus c este mai relaxat, c il ajut mult si intalnirile de la grup si c nu se mai consider atat de pctos, de marginalizat si c a inceput s-si repete sugestiile scrise. Am observat si o atitudine mai optimist, pacientul era mai zambret. Astfel, am trecut la exercitiul de relaxare si pacientu l s-a simtit bine si mai revigorat.

A noua sedint. Am discutat despre relaxarea pe care o face singur si mi-a relatat c pentru prima dat a reusit s-si administreze sugestiile si in timp ce era relaxat, c simte c are din ce in ce mai mult control asupra propriului trup si c vrea s practice acest exerci tiu in continuare deoarece ii face bine. Exercitiul de relaxare a decurs bine, pacientul reusind s se destind. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacientul a obtinut scorul 14. I-am spus acestuia c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine c isi doreste s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe el si c este convins c dac a reusit s-si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme.

Pacientul 7 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 7 este femeie, are 42 de ani, a absolvit postliceala de as istente medicale, in prezent este pensionat pe caz de boal deoarece a suferit un accident (in urm cu patru ani) si nu mai era apt de munc. Locuieste impreun cu familia sa, sotul, fiica si fiul. A inceput s consume alcool in mod abuziv la scurt timp dup evenimentul nefericit deoarece se simtea inutil, intretinut, nu mai avea satisfactii deoarece nu -si mai putea ajuta copiii financiar. Inainte consuma ocazional, iar in ultimul timp ajunsese la jumtate de litru de trie pe zi pentru a mai uita de probleme, de faptul c sunt o povar pentru familia mea. Au inceput certurile intre ea si ceilalti membri ai familiei, acestea datorandu -se consumului abuziv de alcool, faptului c nu isi mai indeplinea rolul de mam si de sotie. A incercat s renunte la alcool, dar a observat c nu mai poate si a vorbit cu familia sa despre acest lucru, astfel au ajuns la concluzia c trebuie s urmeze o cur de dezintoxicare. Nu s -a manifestat niciodat violent, nu are antecedente in familie in ceea ce priveste consumul abuziv de alcool. Isi doreste o viat de familie linistit, fr certuri, s redevin o mam si o sotie bun. Este vizitat de familie si beneficiaz de tot suportul acesteia. Nu este diagnosticat cu boli cronice. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 10, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 26, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecu lui, nemultumire, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut si din interviul preliminar am observat c pacienta se dispretuieste, nu se mai ingrijeste, nu mai are poft de viat. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m -am gandit la relaxare. Deoarece a lucrat in mediul spitalicesc, este increztoare in psihoterapie si totodat receptiv la acest tip de interventie.

Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacienta a fost de acord cu acest tip de terapie spunandu-mi c simte nevoia s se relaxeze deoarece in ultimul timp este tensionat, stresat, agitat. Am rugat-o s se concentreze si am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacienta a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le -a avut si mi-a zis c la inceput s-a simtit stanjenit si incordat, dar c in cele din urm a reusit s se destind, s se concentreze asupra sugestiilor administrate. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i-am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi si observand c vrea s aib o imagine de ansamblu asupra terapiei sugestive, i -am oferit o carte pentru a se putea informa si de asemenea pentru a-i intri increderea in efectul acesteia. A cincea sedint. Subiectul a incercat s se relaxeze si a reusit s isi mentin atentia centrat asupra propriului corp pentru cateva minute. I-am spus c este un inceput bun, c dup o perioad mai lung in care va exersa acest antrenament, va reusi s se destind pentru mai mul t timp si cu mai putin efort. Am vorbit despre relatia conjugal, despre relatia pe care o are cu copiii, si totodat despre relatia familial, activittile pe care le desfsoar impreun, comunicare, sprijinul pe care si -l ofer unul altuia. Astfel am observat c sunt o familie inchegat, problema acuzat fiind doar abuzul de alcool al pacientei. Mi-a spus c a citit cartea si c este mai increztoare in faptul c acest tip de terapie o poate ajuta. Am trecut la exercitiul de relaxare si dup cele douzeci de minute pacienta a spus c se simte mai linistit, c este mai destins, c a reusit pe parcursul antrenamentului s-si elibereze mintea de gandurile cotidiene. Spre sfarsitul sedintei i-am spus c ar fi bine s continue s se relaxeze singur. A sasea sedint. Am abordat problema care a declansat abuzul de alcool, accidentul in urma cruia a rmas cu o deficient motorie; am disc utat despre faptul c alcoolul nu reprezint o modalitate de rezolvare a problemei, lucru de care pacienta este constient. Am mai discutat despre exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur si mi -a relatat c nu reuseste s-si administreze sugestii deoarece cand incearc s fac acest lucru, nu se mai poate destinde, ba dimpotriv, este mai tensionat. I -am spus c isi poate administra sugestiile asa cum si le aduce aminte, nu neaprat in ordinea si pe cele care i le dau eu. De asemenea i -am sugerat s isi noteze pe o foaie sugestiile care ii par a fi cele mai utile si s le repete si in stare de veghe, deoarece in acest mod le retine mai usor si la un moment dat ii vor reveni in minte fr s depun efort prea mare. Am observat c pacienta este preocupat de acest aspect, ceea ce denot un grad de implicare mare din partea ei si totodat faptul c se poate adapta la situatii dac este impulsionat. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, la sfarsitul acestuia am observat o stare de voiosie, de bine, de revigorare a pacientei. A saptea sedint. Pacienta mi-a spus c si-a repetat sugestiile notate in sedinta precedent, c acum ii vin in minte mult mai usor si fr s se gandeasc neaprat c trebuie s si le administreze, vin ca de la sine. Am discutat despre starea sa de dispozitie din ultimele zile, despre vizitele pe care le-a primit, despre relatiile pe care le are cu ceilalti pacienti. Am observat o ameliorare in starea sa de dispozitie, pacienta comunic mai mult si mai deschis cu cei din jurul ei, se implic in organizarea unor activitti cu care s -si ocupe timpul. Exercitiul de relaxare s-a desfsurat normal, fr evenimente deosebite. A opta sedint. Am discutat cu pacienta despre relatiile sale interpersonale si mi-a zis c acestea s-au deteriorat in timp datorit abuzului de alcool, dar c isi doreste s reia legtura cu fostele prietene, s vorbeasc mai mult cu copiii. Am discutat despre meseria sa de casnic si am ajuns la concluzia c nu trebuie s fac din asta o dram deoarece astfel isi ajut familia foarte mult si ca si casnic ii poate multumi prin numeroase modalitti. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, pacienta a spus c de cand a inceput terapia, se odihnest e mult mai bine si nu mai este atat de abtut. A noua sedint. Am discutat despre exercitiul de relaxare pe care il practic singur si mi -a relatat c reuseste s-si administreze sugestiile si in timp ce se relaxeaz, c simte c are din ce in ce mai mult control asupra propriului corp si c vrea s practice acest exercitiu in continuare deoarece ii face bine. Exercitiul de relaxare a decurs bine, pacienta reusind s se destind. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; ace asta s-a fcut cu ajutorul BDI-ului, unde pacienta a obtinut scorul 18. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este efic ient si i-am spus c este bine c isi doreste s exerseze antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la exersarea antrenamentului care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai stpan pe ea si c este convins c dac a reusit s-si controleze corpul va putea s-si rezolve si celelalte probleme.

Pacientul 8 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 8 este brbat, are 45 de ani, este absolvent de scoal profesional, avand meseria de lctus mecanic, in prezent lucreaz la o firm de constructii. Locuieste impreun cu familia (sotia si fiul lor). Consum alcool de la varsta de 17 ani, dar i n limite normale. Odat cu trecerea timpului cantitatea de alcool ingerat a crescut; la inceput consuma bere si vin, dar de aproximativ sase ani bea numai trie. Consuma zilnic atat in timpul serviciului, cat si dup terminarea programului, dar si acas. Acest lucru a dus la certuri frecvente cu sotia care l-a rugat mai intai s se lase, iar apoi vzand c nu a fcut acest lucru a inceput s-i reproseze c nu-si mai indeplineste rolurile de sot si tat, c are in cap numai butur, c in loc s aduc banii in cas ii duce la carcium. In cele din urm sotia a plecat impreun cu copilul la printii ei. Subiectul realizand c se afl intr-o situatie delicat, c si-a neglijat familia, c este pe cale s o piard, a incercat s renunte la consum ins nu a reusit, si si-a dat seama c este alcoolic. Nici un membru al familiei sale nu este alcoolic. Deoarece nu vrea s -si piard familia, a hotrat s se interneze pentru a scpa de aceast dependent, acesta fiind singurul care ar putea-o aduce inapoi pe sotia lui. Este diagnosticat cu ulcer duodenal. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 10, se observ c pacientul este alcoolic deoarece u n scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 24, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le-a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, insomnii, nehotrare. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poat e fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m-am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a prezentat interes fat de acest tip de terapie spunandu -mi c simte nevoia s se relaxeze deoarece in ultimul timp este tensionat, stresat, agitat. Astfel, l-am rugat s se concentreze asupra sugestiilor pe care i le administrez, dup care am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientul a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c la inceput s-a simtit stingher si un pic speriat, dar c in cele din urm a reusit s se destind. Mi a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i -am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Subiectul a incercat s se relaxeze, dar nu a reusit pentru c il invadau tot felul de ganduri. I -am spus c acest exercitiu necesit un grad mare de concentrare asupra corpului si nu asupra gandurilor. Am discutat despre frmantrile sale dup care am trecut la exercitiul

de relaxare, pacientul reusind s se concentreze mai mult si, in consecint s fie mai relaxat. Mi -a relatat c se simte mai vioi, mai energic, mai bine. Spre sfarsitul sedintei i-am spus pacientului s incerce s mai practice si singur antrenamentul. A sasea sedint. Pacientul mi-a relatat c a reusit s-si mentin atentia concentrat asupra propriului corp pentru cateva minute, ins nu s -a simtit la fel de bine cu dup relaxarea din timpul sedintei. Am discutat despre relatia sa familial de dinaintea inceperii consumului abuziv de alcool, mi-a relatat c era un sot si un tat bun si iubitor, un om de cas, om de familie, c -i plcea s-si petreac timpul liber alturi de familie, c nu intelege cum alcoolul a putut s-l schimbe atat de mult. Am observat c subiectul se simte foarte vinovat de tot ce s -a intamplat si c isi doreste o schimbare in viata sa, c este motivat s renunte la alcool. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, dup care l-am rugat pe pacient ssi noteze sugestiile pentru intrirea eului pe o foaie si s le repete de fiecare dat cand se simte coplesit de ganduri. A saptea sedint. Am vorbit cu pacientul despre exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur si mi-a relatat c simte progrese si c sper s obtin aceleasi stri de bine ca cele din timpul sedintelor de terapie. De asemenea mi -a spus c a inceput s mearg la asociatia AA din cadrul spitalului, si observand c exist oameni care au reusit s renunte la alcool, este mai increztor in sansa lui de vindecare. Am observat o atitudine mai optimist, c este mai increztor in fortele proprii. A zis c la aceast schimbare contribuie si faptul c isi repet constant sugestiile invtate. Exercitiul de relaxare a decurs normal. A opta sedint. Pacientul era foarte bine dispus deoarece inainte cu o zi il vizitase sotia pentru prima oar de cand este internat. Au avut o discutie in urma creia pacientul a inteles c si sotia lui isi doreste s se reintoarc acas dac el reuseste s renunte la consum. Astfel, pacientul a devenit si mai motivat si a zis c vrea s nu-si mai plang de mil si s lupte pan la capt, s renunte definitiv la alcool. Am trecut la exercitiul de relaxare care s-a desfsurat firesc. A noua sedint. Am vorbit despre exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur, mi -a zis c reuseste s-si mentin atentia concentrat asupra corpului timp de aproximativ zece minute, c isi poate administra sugestiile si c se simte mai odihnit, c doarme mai bine si c durerile de stomac nu mai sunt atat de puternice. Am trecut la exercitiul de relaxare, pacientul s-a destins, s-a simtit bine. I-am recomandat s exerseze antrenamentul autogen si dup externare. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, la care pacientul a obtinut scorul 17. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a o btinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine s continue exersarea antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la relaxare care a decurs bine. Mi -a spus c in urma acestor sedinte se simte mai increztor in fortele proprii si c se simte mai puternic in lupta impotriva alcoolului.

Pacientul 9 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terapeutice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 9 este brbat, are 38 de ani, are studii superioare, profesia de economist. A avut propria afacere, ins, in urm c u 5 ani, a dat faliment. Din cauza acestui lucru au inceput certurile cu sotia lui si dup un an a u divortat. Intre timp s-a angajat la o firm pe pozitia de contabil. Datorit

divortului si a falimentului a inceput s consume buturi alcoolice in mod abuziv, mai intai bere si vin, apoi trie. In ulti ma vreme consuma zilnic, nu-si mai indeplinea atributiile la locul de munc, isi neglija alimentatia, vestimentatia. A fost avertizat c va fi concediat, nu a tinut seama de ace st lucru si de aceea a rmas fr serviciu. Deoarece a rmas fr un loc de munc, fr nici un venit a apelat la ajutorul fratelui su care ia oferit tot sprijinul de care a avut nevoie, ins la un moment dat a realizat c este acoolic si la indrumat s solicite ajutor de specialitate. Pacientul a realizat c este pe punctul de a pierde tot, chiar si pe fratele su, si a hotrat s s e interneze la clinica de dezalcoolizare. A fost diagnosticat cu ulcer gastroduodenal. Nu are antecedente de alcoolism in familie. Isi doreste s renunte la alcool pentru a avea o viat normal. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientului un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 11 se observ c pacientul es te alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 27 prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacientul despre strile sale depresive pe care le -a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecului, nemultumi re, autoacuzare, sentimente de culpabilitate, insomnii, nehotrare, se simte pedepsit, prezint iritabilitate. I -am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m -am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacientul a prezentat interes fat de acest tip de terapie spunandu-mi c simte nevoia s se relaxeze deoarece in ultimul timp este tensionat, stresat, agitat. Astfel, l-am rugat s se concentreze asupra sugestiilor pe care i le administrez, dup care am inceput exercitiul de relaxare. Pe parcursul exercitiului pacientul a reusit s se relaxeze, iar dup cele douzeci de minute acordate antrenamentului, am discutat despre tririle pe care le-a avut si mi-a zis c la inceput s-a simtit ciudat, dar apoi s-a simtit bine si s-a relaxat. Mi-a relatat c i-a plcut acest tip de terapie, am mai vorbit despre utilitatea ei , iar la sfarsitul sedintei i-am dat ca tem s se relaxeze singur de dou ori pe zi. A cincea sedint. Am discutat despre problemele financiare cu care se confrunt pacientul si in urma unei conversatii mai amnuntite am concluzionat c exist sanse de remediere deoarece are o pregtire profesional, beneficiaz de sprijinul fratelui, singura problem pe care trebuie s o depseasc fiind alcoolul. Am vorbit despre exercitiul de relaxare pe care il realizeaz si mi-a relatat c nu prea reuseste s-si ia gandul de la probleme, dar c incearc si in ultima zi a reusit s se relaxeze cateva minute. Apoi am trecut la exercitiul de relaxare si am observat c in timp ce-i administram sugestiile Cand expiri, elimini toate grijile, toate gandurile rele, toate problemele. Devii calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Inima bate linistit, foarte linistit, linistit si egal. Inima bate de la sine, bate ri tmic, egal si linistit. Esti calm, linistit si relaxat. O liniste plcut te impresoar, calmul te inund tot mai mult, esti foarte calm si linistit. Simti o liniste si o pace interioar profund. Intre gul corp este destins si relaxat. O cldur plcut iti cuprinde tot corpul pacientul se incrunta. La sfarsitul exercitiului am discutat despre acest aspect si mi -a zis c vreau s simt asta, si c in timp ce se relaxeaz singur tocmai asupra acestor sugestii se concentreaz. Astfel, i -am propus s-si noteze sugestiile care simte el c il ajut cel mai mult si s le repete si in stare de veghe. A sasea sedint. Subiectul mi-a vorbit despre ceea ce il motiveaz s renunte la consumul de alcool si l -am sftuit s isi canalizeze toat energia asupra acestor scopuri. De asemenea am discutat despre antrenamentul practicat de el singur si mi-a relatat c se autosugestioneaz mult mai usor in timpul relaxrii de cand a retinut sugestiile notate. Am trecut la exercitiul de relaxare care a decurs bine, pacientul s -a destins, a spus c se simte mai bine, mai odihnit si c simte c ar putea s o ia de la capt. A saptea sedint. Am discutat despre mariajul su si mi-a zis c divortul a pus capac la tot, se simte vinovat pentru acest lucru deoarece nu a putut face fat esecului financiar, tocmai de aceea a fost distrus si csnicia. Am vorbit despre acest sentiment de culpabilitate pe care il resimte si am incercat s-i art c intr-o relatie nu poate fi vinovat doar unul dintre parteneri. Pe msur ce povestea aceste probleme realiza c in anumite situatii ar fi avut nevoie de sprijinul sotiei, ins aceasta ii reprosa tot timpul esecul financiar in loc s ii fie alturi, s treac impreun peste acest hop. In timpul exercitiului pacientul s-a relaxat, a reusit s fac abstractie de factorii perturbatori, s fie receptiv la sugestii. A opta sedint. Subiectul mi-a relatat c dup fiecare exercitiu de relaxare pe care il face singur se simte mai odihnit, mai calm, mai linistit, eliberat de gandurile care il mcinau, iar dup antrenamentul pe care il practic seara doarme mult mai bine, trezindu-se mult mai odihnit. Am discutat despre relatia pe care o are cu fratele lui, mi-a zis c il viziteaz si il sustine, c este sigur c ii va fi alturi dup externare si c vrea s -l rsplteasc pentru tot ceea ce a fcut pentru el, acesta fiind unul din scopurile sale principale. Exercitiul de relaxare a decurs bine, iar apoi am vorbit despre schimbrile pe care le resimte datorit acestui tip de terapie; mi -a spus c ii pare a fi eficient, cel putin in cazul lui d roade, in sensul c i-a ameliorat durerile de stomac, doarme mai bine, este mai increztor in viitorul su, acum poate vedea luminita de la captul tunelului , se simte mai puternic. A noua sedint. Pacientul a spus c simte un real progres in exercitiul de relaxare pe care il desfsoar singur, c efectele acestuia sunt destul de apropiate cu cele pe care le are in timpul sedintelor, diferenta constand in faptul c antrenamentul pe care il practicm impreun este mai com plex si dureaz mai multe minute. L-am apreciat pentru constienciozitatea de care a dat dovad pe tot parcursul terapiei si pentru rezultatele sale, pentru faptul c se implic in procesul su de recuperare. Exercitiul de relaxare s -a desfsurat firesc. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, la care pacientul a obtinut scorul 16. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine s continue exersarea antrenamentul autogen

al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la relaxare ca re a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte se simte mai increztor in fortele proprii si c se simte mai puternic in lupta impotriva alcoolului Pacientul 10 Interviul preliminar const intr-o discutie cu pacientul referitoare la problemele cu care se confrunt (alcoolismul si depresia), istoricul bolii, relatiile interpersonale, statutul socio-profesional, date biografice. Tot acum se incearc si crearea aliantei terape utice. Acest interviu a avut loc pe parcursul primelor dou sedinte. Pacientul 10 este femeie, are 36 de ani, are studii medii, a lucrat intr-un salon de infrumusetare si in prezent este somer. Locuieste singur in apartament, proprietate personal, este divortat si nu are copii. A inceput s consume alcool dup ce a aflat c sotul ei are o amant pentru care a prsit-o. Au divortat in urm cu doi ani si deoarece se simtea singur, abandonat, la captul puterilor a inceput s bea din ce in ce mai mult, ajungand la doi litri de vin pe zi. Mai tarziu, deoarece incepuse s se duc la serviciu in stare de ebrietate a fost concediat. A schimbat mai multe locuri de munc, dar de fiecare dat a fost concediat din acelasi motiv, consumul de alcool. Printii si au observat c are o problem in ceea ce priveste consumul abuziv de alcool, i-au propus s se mute la ei o perioad, ins ea a refuzat. Totusi, vzand c nu mai poate face fat nici cheltuielilor si nici singurttii cu care se confrunt, le -a cerut ajutorul acestora si au hotrat c cea mai bun solutie este s se interneze intr -un centru de dezalcoolizare. Nimeni din familia sa nu s-a confruntat cu aceast tulburare, pacienta nu are probleme de sntate. Isi doreste s renunte la consumul de alcool pentru a avea o viat normal, pentru a-si putea intemeia o familie. Interviul de evaluare: a treia sedint

I-am dat pacientei un chestionar pentru evaluarea alcoolismului Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului (SAAST- SelfAdimnistered alcoholism Screening Test). In urma rezultatului obtinut la chestionar, respectiv 7, se observ c pacienta este alcoolic deoarece un scor mai mare de 3 indic prezenta alcoolismului. Apoi i -am dat BDI-ul pentru a observa dac prezint simptome depresive. Astfel, obtinand scorul 28, prezint depresie moderat ctre sever. Se retine scorul obtinut la BDI pentru a verifica la sfarsitul terapiei dac in urma aplicrii tehnicilor de relaxare strile depresive au fost ameliorate. Am discutat cu pacienta despre strile sale depresive pe care le-a regsit in BDI: tristetea, prezenta sentimentului esecului, nemultumire, se simte pedepsit, sentimente de culpabilitate, faptul c are o imagine de sine sczut si din interviul preliminar am observat c pacienta nu se mai ingrijeste, nu mai are poft de viat. I-am explicat conceptul depresie moderat si faptul c acest tip de depresie poate fi ameliorat cu ajutorul a diverse psihoterapii, dar c eu m-am gandit la relaxare. Terapia: a patra sedint

In aceast sedint am discutat mai mult despre tehnicile de relaxare, cum ajut acestea la ameliorarea depresiei, ce presupun ele atat din partea terapeutului, cat si a clientului. Pacienta a fost de acord cu acest tip de terapie, spunandu-mi c e dispus s fac orice pentru a iesi din aceast stare. Dup ce i-am explicat c trebuie s se concentreze asupra sugestiilor pe care i le administrez am inceput exercitiul de relaxare. A durat ceva pan a gsit o pozitie confortabil, a fost agitat, ins pe parcurs a reusit s se destind putin. Am discutat despre aceste aspecte, mi -a spus c a fost o situatie inedit pentru ea, c la inceput a fost cam dificil s -si mentin o pozitie anume, dar c pe parcurs s -a linistit si nu a mai fost incordat. I-am recomandat s incerce s se relaxeze singur pentru a -si descoperi propriul corp, pozitia in care se relaxeaz cel mai bine si pentru a invta s -si mentin atentia centrat asupra propriului corp. A cincea sedint. Pacienta mi-a relatat c a incercat s se relaxeze, c a gsit o pozitie in care se simte confortabil, dar c nu poate s isi mentin atentia centrat pe propriul corp pentru foarte mult timp deoarece este distras de numeroase ganduri. Am discutat de spre aceste ganduri ale sale si mi-a spus c cel mai apstor lucru pentru ea e faptul c sotul a prsit -o pentru o femeie mai tanr, c nu se mai crede o femeie atrgtoare si c nu se mai ingrijeste. Am ajuns la concluzia c acesta este un comportament neadecvat, c nu face decat s se rzbune pe ea inssi pentru greseala fostului sot. Am trecut la exercitiul de relaxare si la sfarsitul acestuia pacienta mi-a spus c s-a simtit mai bine decat data trecut, c este mai linistit si mai detensionat. Am rugat-o s mai exerseze si singur de dou ori pe zi. A sasea sedint. Am vorbit despre esecul profesional care s-a datorat consumului de alcool, pacienta mi-a spus c inainte de a incepe s consume era o coafez bun, c ii plcea ceea ce fcea, era satisfcut de rezultatele pe care le avea. Ea realizeaz c dac renunt la consum se poate reangaja si isi doreste acest lucru. Am observat o atitudine pozitiv fat de acest aspect al vietii sociale si c este dornic s lucreze. Apoi am trecut la exercitiul de relaxare, de aceast dat pacienta spunan du-mi c s-a concentrat mai mult asupra sugestiilor de intrire a eului si s -a imaginat a fi mai puternic, mai increztoare in fortele proprii, mai putin depresiv. De aceea i -am sugerat s-si repete aceste sugestii cat mai des pentru a putea s si le administreze si in timp ce se relaxeaz singur. A saptea sedint. Pacienta mi-a relatat c isi repet sugestiile notate ori de cate ori o coplesesc gandurile, astfel reusind s le inlture. Am discutat despre relatia ei cu printii si am observat c beneficiaz de tot suportul acestora si c le este recunosctoare. Exercitiul de relaxare a decurs bine, pacienta afirmand c in timpul exercitiului a avut o stare de bine, s -a relaxat, s-a detensionat, a fcut abstractie de factorii perturbatori si mi -a spus c de cand practic acest antrenament reuseste s aib strile mentionate mai sus de mai multe ori pe parcursul unei zile. A opta sedint. Pacienta mi-a relatat c face progrese in ceea ce priveste relaxarea pe care o desfsoar singur, c acum exercitiul dureaz mai mult timp fat de primele incercri si c in urma acestuia obtine efectele scontate. Am discutat despre viata social a pacientei si a spus c ii place s relationeze cu oamenii in general, c profesia sa ii ofer aceast oportunitate, de aceea este nerbdtoare s se angajeze. De aici am observat c pacienta si-a recptat pofta de viat, relationeaz si cu celelalte paciente, este mai bine -dispus, are o atitudine mai optimist fat de viitor. Am trecut la exercitiul de relaxare pe parcursul acestuia nu am observat nimic deosebit.

A noua sedint. Am discutat despre problema pe care o are cu alcoolul, despre efectele negative ale consumului abuziv, pacienta mi-a spus c acum constientizeaz c butura nu i-a adus nici un beneficiu, ba dimpotriv doar necazuri. De asemenea mi-a zis c realizeaz c va duce o lupt continu cu alcoolul, c vor mai exista tentatii, mai ales atunci cand se va confrunta cu diverse obstacole, ins de fiecare dat isi va aduce aminte de chinurile prin care a trecut ca s scape de dependent, de efortul depus si nu ar vrea s mai treac prin astfel de situatii. I -am recomandat s se foloseasc si de aceast tehnic terapeutic pe care a invtat -o ori de cate ori tentatia va aprea. In timpul antrenamentului, pacienta a reusit s se relaxeze. A zecea sedint. Deoarece aceasta a fost ultima sedint, a fost necesar o reevaluare a strilor depresive; aceasta s -a fcut cu ajutorul BDI-ului, la care pacienta a obtinut scorul 18. I-am spus c se observ o ameliorare a strilor depresive, c de la depresia moderat ctre sever a obtinut un scor pentru depresie usoar ctre moderat, c acest tratament este eficient si i -am spus c este bine s continue exersarea antrenamentul autogen al lui Schultz si acas. Apoi am trecut ca de obicei la relaxare care a decurs bine. Mi-a spus c in urma acestor sedinte se simte mai increztoare in fortele proprii si c se simte mai puternic in lupta impotriva alcoolului.

La sfarsitul terapiei fiecarui pacient i s-a cerut numarul de telefon pentru a putea fi contactat la trei saptamani dupa externare in vederea unui interviu cu privire la depasirea perioadei critice. Interpretarea datelor. In urma celor zece sedinte sustinute cu fiecare din cei zece pacienti s-ar puea extrage mai multe observatii. Astfel, in primele doua sedinte care au constituit interviul preliminar, un numitor comun pentru fiecare pacient l-a reprezentat faptul ca a existat o comunicare deschisa ce pune in evidenta dorinta lor de a renunta la consumul de alcool. Toti cei zece pacienti si-au expus problemele cu cat mai multe amanunte, dat fiind ca interviul a fost bazat pe intrebari deschise. In urma chestionarelor aplicate pe parcursul celei de-a treia sedinte nu au fost ridicate obiectii. Rezultatele aplicarii chestionarului pentru alcoolism a demonstrat faptul ca cei zece subiecti sufera de aceasta adictie si de asemenea rezultatele obtinute la chestionarul BDI au indicat depresie moderata catre severa. Solutia care li s-a propus pentru remedierea tulburarii afective, antrenamentul autogen al lui Schultz, a intampinat atat retineri, cat si sentimente de aprobare. Aceste retineri constau in faptul ca ei nu intelegeau utilitatea si nu vedeau efectele acestei metode. In momentul in care s-a inceput punerea in practica a antrenamentului, s-au observat reactii diferite, insa pe parcursul exercitiului pacientii au reusit sa se relaxeze. Pana in momentul celei de-a patra sedinte pacientii au fost rugati sa se relaxeze singuri si fiecare si-a asumat acest rol, chiar daca nu toti au reusit sa atinga rezultatul scontat. In principiu, primele trei sedinte au fost mai anevoioase deoarece s-a incercat stabilirea unei aliante terapeutice. Odata depasita aceasta piedica s-a remarcat o cursivitate in desfasurarea urmatoarelor sedinte, pacientii au inceput sa intrevada rostul acestor exercitii. S-a observat ca reticenta resimtita la inceput disparuse, in sensul ca pe parcursul demersului terapeutic pacientii au reusit sa se relaxeze mai usor, mai bine, atat in cadrul sedintelor, cat si in restul timpului. La sfarsitul terapiei pacientii au fost reevaluati prin aplicarea aceluiasi chestionar BDI, iar rezultatele arata ca trecusera catre o depresie usoara catre moderata.

Seria 1= nivelul depresiei la inceputul terapiei. Seria 2= nivelul depresiei la sfarsitul terapiei. IV. Concluzii Avand in vedere ca acest studiu de caz este realizat pe zece pacienti internati intr-un centru de dezintoxicare se presupune din start ca exista o vointa din partea lor pentru a renunta la consumul de alcool. Tocmai de aceea aceste rezultate nu ar putea fi generalizate. Conform primei ipoteze cum ca pacientii alcoolici au stari depresive, s-au identificat la fiecare pacient stari depresive. In aceste conditii se poate spune ca ipoteza a fost demonstrata, in consecinta s-a trecut la demonstrarea celei de-a doua ipoteze. Din rezultatele reevaluarii obtinute la sfarsitul terapiei se poate observa ca intr-adevar in urma asimilarii antrenamentului autogen al lui Schultz, starile depresive sunt mai rare si mai putin intense. Cea de a treia ipoteza a fost confirmata, chiar daca pe termen scurt, deoarece la trei saptamani dupa externare toti pacientii au fost contactati telefonic pentru a afla in ce fel au depasit perioada critica. Toti pacientii au descris aceasta perioada ca fiind foarte dificila, dar in momentele in care simteau nevoia sa consume alcool sau erau cuprinsi de o stare de depresie incercau sa reia tehnicile de relaxare insusite in timpul terapiei. Aceasta lucrare ar putea constitui un punct de plecare pentru o cercetare mai elaborata si desfasurata pe o perioada mai indelungata pentru a se dovedi daca aceste concluzii pot fi generalizate si la categoria de alcoolici neinstitutionalizat VI. Anexe Anexa 1 Antrenamentul autogen al lui Schultz aplicat in sedintele de psihoterapie. Aseaz-te intr-o pozitie cat mai comod. Aminteste-ti de faptul c te poti misca oricand, iti poti schimba oricand oricand schimba pozitia pentru a te simti cat mai comod. Asigurati-v de faptul c aveti spatele si capul sprijinite. Acum las-ti ochii s se inchid usor, poti lsa ca zgomotele din jurul tu s treac pe lang tine fr a te influenta. O liniste plcut te inconjoar. Esti calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Fruntea devine tot mai destins, muschii fetei sunt tot mai destinsi si relaxati. Iti simti capul limpede, liber si usor. Esti linistit si relaxat. Bratele devin grele, foarte grele, grele, grele ca de plumb. O greutate ca de plumb iti cuprinde umerii, bratele, mainile si ajunge pan la degete. Bratele devin grele, tot mai grele, din ce in ce mai grele, grele ca de plumb. Esti calm, linistit si relaxat. Plexul solar este cuprins de o cldur plcut, abdomenul este foarte linistit si relaxat. Plexul solar este cald si relaxat. Muschii abdomenului sunt destinsi, orice tensiune dispare. Esti calm, linistit si relaxat. O cldur plcut iti cuprinde intregul corp. Picioarele sunt grele, foarte grele, foarte grele, ca de plumb. O greutate puternic iti inund picioarele care sunt grele, tot mai grele, grele ca de plumb. Linistea si greutatea te impresoar, esti calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Intregul corp este des tins si relaxat. Respiratia devine linistit si rar. Respiri liber, de la sine aerul ce te inconjoar. Respiri calm, linistit, fr efort. Respiri foarte calm si linistit. Inspiri un aer calm, linistitor si plcut. Inspiri un aer calm, linistit si plcut. Cand expiri, el imini toate grijile, toate gandurile rele, toate problemele. Devii calm, linistit si relaxat, calm, linistit si relaxat. Inima bate linistit, foarte linistit, linistit si egal. Inima bate de la sine, bate ritmic, egal si linistit. Esti calm, linistit si relaxat. O liniste plcut te impresoar, calmul te inund tot mai mult, esti foarte calm si linistit. Simti o liniste si o pace interioar profund. Intregul corp este destins si relaxat. O cldur plcut iti cuprinde tot corpul. Eu voi numra acum pan la 10 si pe msur ce numr te vei cufunda intro stare de relaxare tot mai profund, mai adanc, mai plcut. Cand voi ajunge cu numrtoare pan la 10, vei fi profund relaxat. Acum incep s numr: 1 - relaxarea devine mai profund, tot mai profund; 2,3- cu fiecare expiratie te relaxezi tot mai mult, din ce in ce mai mult, te cufunzi intr-o stare de relaxare foarte plcut; 4,5-

te relaxezi tot mai mult pe msur ce numr; 6,7- vocea mea te relaxeaz tot mai mult, din ce in ce mai mult, chiar dac iti vorbes c esti tot mai relaxat; 8,9- continu s te relaxezi, cand voi ajunge cu numrtoarea la 10 vei fi foarte relaxat; 10 -esti profund relaxat, adanc relaxat.Esti atat de destins, de relaxat incat mintea ta devine tot mai receptiv la ceea ce iti voi spune. In cursul acestei relaxri te vei simti tot mai puternic, tot mai eficient, tot mai stpan pe tine. Esti tot mai puternic, tot mai eficient, tot mai stpan pe tine. Te vei simti tot mai vioi, tot mai alert, tot mai energic, mai putin obosit, tot mai putin descurajat, tot mai putin depresiv. Cu fiecare zi ce trece vei deveni tot mai interesat de ceea ce se intampl in jur, astfel incat mintea ta va fi distras de la propria persoan si de la problemele care te frmant. Te vei gandi tot mai putin la tine insuti, la dificulttile tale, vei fi tot mai putin preocupat de propriile triri, vei deveni tot mai putin ingrijorat, tot mai p utin agitat, tot mai putin deprimat, vei fi capabil s gandesti clar s te concentrezi tot mai bine. Iti vei concentra tot mai mul t atentia asupra a ceea ce faci, iar memoria ta se va imbuntti. Vei deveni capabil s vezi lucrurile din perspectiva lor real fr a le permite s ia propo rtii. De la o zi la alta vei deveni tot mai relaxat, te vei enerva tot mai putin. Cu fiecare zi ce trece vei deveni si vei rmane tot mai relaxat, tot mai putin incordat fizic si psihic. Devii si rmai tot mai relaxat, tot mai putin incordat fizic si psihic. Tot mai increztor in tine, in posibilittile tale de a duce la bun sfarsit ceea ce ai de fcut. Vei avea tot mai mult incredere in fortele proprii, fr incordare, fr teama de a gresi. Zi dup zi te voi simti tot mai i ndependent, tot mai stpan pe tine, vei putea s stai pe propriile picioare, vei fi independent, increztor in fortele proprii, vei putea face fat cu bine oricrei dificultti. Zi dup zi te vei simti tot mai bine, tot mai increztor in fortele proprii, cu un sentiment de bunstare si sigurant personal. Cu fiecare sedint de relaxare te vei simti tot mai fericit, tot mai increztor, tot mai multumit, tot mai optimist. Vei fi tot mai capabil s te bazezi pe tine insuti, s -ti sustii prerile, judectile, opiniile, s stai pe propriile tale picioare. Vei simti tot mai putin nevoie s te bazezi pe alti oameni, s depinzi de altcineva. (o pauz) Voi incepe s numr de la 10-1. Cand voi ajunge cu numrtoarea la 1 iti vei reveni complet, te vei simti bine, inviorat, odihnit. 10 - vei reveni curand din relaxare; 9- revii incet la normal; 8,7- picioarele nu mai sunt grele; 6- corpul nu mai e greu, te simti usor ca un fulg, esti odihnit; 5,4- iti revii tot mai mult; 3- in curand iti vei reveni complet, vei fi odihnit, dar vioi si alert; 2- ochii se deschid incet; 1- ti-ai revenit complet, te intinzi foarte bine: spatele, mainile. Anexa 2 Beck Depression Inventory (B.D.I) 1.Tristete Nu m simt trist. M simt trist. Sunt trist si nu pot scpa de tristete. Sunt atat de trist tot timpul si nu mai pot suporta. 2.Pesimism Viitorul nu m descurajeaz. M simt descurajat cand m gandesc la viitor. Simt c nu am ce astepta de la viitor. Simt c viitorul e fr sperant. 3.Sentimentul esecului Nu am sentimentul esecului sau al ratrii. Simt c am avut mai multe insuccese decat majoritatea oamenilor. Dac m privesc in oglind, vd o grmad de esecuri. M simt complet ratat. 4.Nemultumire Lucrurile imi fac aceeasi plcere ca inainte. Nu m mai bucur de lucruri sau intamplri ca inainte. Nu mai obtin o satisfactie reala din nimic. Sunt nemultumit si totul m plictiseste. 5.Vinovtie Nu m simt in mod special vinovat de ceva. M simt vinovat o bun parte a timpului. M simt vinovat in cea mai mare parte a timpului. M simt tot timpul vinovat. 6.Sentimentul pedepsei Nu m simt pedepsit cu ceva. M gandesc c s-ar putea s fiu pedepsit.

Astept s fiu pedepsit. Simt c sunt pedepsit. 7.Neplcere fat de sine Nu sunt dezamgit de mine. M simt dezamagit de mine insumi. Sunt dezgustat de mine. M ursc. 8.Autoacuzarea Nu simt c sunt mai ru decat altii. M critic pentru slbiciunile si greselile mele. M blamez tot timpul pentru greselile mele. M dezaprob pentru tot ce se intampl ru. 9.Autoagresiune Nu am idei de sinucidere. Am idei de sinucidere dar nu vreau s le pun in practic. Mi-ar plcea s m sinucid. M-as sinucide dac as avea ocazia. 10. Plans Nu plang mai mult decat de obicei. Acum plang mai mult ca inainte. Plang tot timpul. Obisnuiesc s plang, dar acum nu mai pot nici dac as vrea. 11. Iritabilitate Nu sunt mai nervos ca inainte. Acum m enervez mai usor ca inainte. Acum sunt nervos tot timpul. Lucrurile care m enervau inainte nu m mai irit deloc. 12. Retragere social , izolare Nu mi-am pierdut interesul fat de oamenii din jur. Oamenii ceilalti m intereseaz mai putin ca inainte. Mi-am pierdut interesul fat de majoritatea celorlalti oameni. Mi-am pierdut orice interes fat de ceilalti oameni. 13. Nehotrare M decid la fel de usor ca inainte. Trebuie s fac un efort s m decid. Am dificultti mai mari ca inainte cand iau o decizie. Nu mai pot lua nici o decizie. 14. Modificri in imaginea despre sine Cred c nu art mai ru ca inainte. Sunt suprat c art mai btran si mai neatractiv. Simt c modificri permanente ale aspectului meu m fac neatractiv. Cred c sunt urat si neatragtor. 15. Dificultti in munc

Cred c pot lucra tot atat de bine ca inainte. Trebuie s fac un efort suplimentar cand incep s lucrez. M strduiesc din greu pentru a face ceva. Nu pot lucra absolut nimic. 16. Tulburri de somn Dorm tot atat de bine ca de obicei. Nu mai dorm atat de bine ca de obicei. M trezesc cu 1-2 ore mai devreme decat inainte si nu mai pot adormi decat greu. M trezesc cu cateva ore mai devreme decat inainte si nu mai pot adormi. 17. Fatigabilitate Nu m simt mai obosit ca de obicei. Acum obosesc mai usor ca inainte. Obosesc fr s fac aproape nimic. Sunt prea obosit ca s mai pot face ceva. 18. Modificri in sfera apetitului Pofta mea de mancare nu e mai sczut/crescut ca de obicei. Apetitul meu nu mai e asa de bun ca inainte. Apetitul meu e mult mai diminuat/crescut acum. Nu am deloc poft de mancare/Am o poft de mancare exagerat. 19. Pierdere/crestere in greutate Nu am slbit/m-am ingrsat in ultimul timp. Am slbit/m-am ingrsat peste 2 kg. Am slbit/m-am ingrsat peste 5 kg. Am slbit/m-am ingrsat peste 10 kg. 20. Preocuprile fat de starea fizic Nu sunt preocupat sau suprat in legtur cu sntatea mea mai mult ca inainte. Sunt necjit de probleme de sntate ca: dureri, intepturi, furnicturi, tulburri ale stomacului sau constipatie. Sunt foarte necjit de starea mea fizic si mi-e greu s m gandesc la altceva. Sunt atat de ingrijorat de starea mea fizic incat nu m mai pot gandi la nimic. 21. Absenta libidoului Nu am observat modificri recente ale interesului meu fat de sex. Sexul opus m intereseaz mai putin ca inainte. Sexul opus m intereseaz mult mai putin ca inainte. Mi-am pierdut interesul fat de sexul opus. Anexa 3 Testul de autoadministrare pentru verificarea alcoolismului Pentru a ne ajuta s intelegem mai bine rezultatele examenului medical este necesar s o btinem informatii referitoare la consumul dumneavoastr de alcool. V rog s completati acest chestionar. 1.Credeti c sunteti un butor normal? (adic beti in limite normale). DA NU (1)

2.Sotia dumneavoastr sau rudele apropiate s-au ingrijorat ori s-au plans vreodat de faptul c beti? DA (2) NU

3.V puteti abtine s consumati buturi alcoolice atunci cand vreti? DA NU (1)

4.Faptul c beti a creat vreodat probleme intre dumneavoastr si sotia/sotul, printii sau rudele apropiate? DA (1) 5.Obisnuiti s beti dimineata? DA (1) NU NU

6.Ati simtit vreodat nevoia s renuntati la consumul de alcool? DA (2) NU

7.V-a zis vreodat doctorul s renuntati la consumul de alcool? DA (1) NU

8.Ati fost internat vreodat intr-o sectie de psihiatrie? DA NU

9.Dac rspunsul la intrebarea 8 este DA consumul de alcool a constituit o parte din problema pentru care v-ati internat? DA (1) NU

10.Ati fost vreodat arestat, chiar si pentru cateva ore, deoarece v aflati sub influenta buturilor alcoolice la volan? DA (1) NU

Scorare: pentru intrebrile 1 si 3, NU este un rspuns pozitiv; pentru ceilalti itemi DA este un rspuns pozitiv. Se insumeaz scorurile de la fiecare intrebare cu rspuns pozitiv (scorurile din paranteze). Un scor total mai mare de trei indic faptul c subiectul este alcoolic. .Bibliografie 1. Albu, M.( Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1988) Construirea si utilizarea testelor psihologice, 2. American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM.IV-R), (Washington D.C., 1994) 3. Arseni, C.; Golu, M.; Danaila, L. (Ed. Academiei, Bucuresti, 1983) Psihoneurologie, Chabrol, H. Les toxicomanies de l adolescent, Ed. Presse, Paris, 1992; 4. Chirita, R. si V.; Papari, A. (Ed. Fundatiei Andrei Saguna; Constanta, 1992) Manual de psihiatrie clinica si psihologie medicala, Ed. Fundatiei Andrei Saguna; Constanta, 1992; 5. Cristea, D.( Ed. Pro Transilvania, Bucuresti 2001)Tratat de psihologie sociala 6. Dafinoiu, I. Ed.( Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1996) Sugestie si hipnoza 7. Dafinoiu, I.; Vargha, J.L.(Editura Polirom, Ias, 2005) Psihoterapii scurte 8. Enachescu, C. (Editura Tehnica, Bucuresti, 2001) Tratat de psihopatologie 9. Filimon, L. (Ed. Dacia, Bucuresti, 2002) Experienta depresiva: perspective socio-culturale 10. Freud, S.(Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980) Introducere in psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vietii cotidiene 11. Golu, M. (Editura Geneze, Bucuresti 1993) Dinamica personalitatii 12. Golu, M. (Editura Universitara, Bucuresti, 2002) Bazele psihologiei generale, 13. Holdevici, I.; Vasilescu, I. P. (Editura Aldomars, Bucuresti, 1991) Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului uman 14. Holdevici,I.(EdituraCeres,1993)Psihoterapia un tratament fara medicament 15. Holdevici, I. (Ed.Victor, Bucuresti, 1995) Sugestiologie si terapie sugestiva 16. Holdevici, I. (Ed. Ceres, Bucuresti, 1995) Autosugestie si relaxare 17. Holdevici, I.(Editura All, Bucuresti, 1997) Elemente de psihoterapie 18. Holdevici,I.(EdituraCeres,Bucuresti,2000)Psihoterapia.Tulburarilo.ranxioase 19. Holdevici,I.(Ed.Orizonturi,Bucuresti,2000)Ameliorarea.performantelor.individuale prin tehnici de psihoterapie 20. Holdevici, I.(Editura Ceres, Bucuresti, 2000) Psihoterapii scurte 21. Holdevici, I.(Ed. Ceres, Bucuresti, 2000) Hipnoza clinica 22. Holdevici,I.(Ed.Dual Tech, Bucuresti, 2000) Gandirea pozitiva Ghid practic de psihoterapie rational emotiva si cognitiv-comportamentala 23. Holdevici, I.(Ed. Dual Tech, Bucuresti, 2000) Psihoterapia anxietatii 24. Holdevici,I.(Ed.Dual.Tech,Bucuresti,2003)Psihoterapia.cazurilor.dificle Abordari cognitiv-comportamentale 25. Holdevici, I.(Ed. Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2005)Hipnoterapia: teorie si practica,Holdevici, I. Psihoterapia cognitiv-comportamentala. Managementul stresului pentru un stil de viata optim

26. Iamandescu, I. B. (Ed. Infomedica, Bucuresti, 1995) Manual de psihologie medicala 27. I.C.D.10(EdituraALL,1994)Clasificarea.tulburarilor.mentale.si.de comportament 28. Ilut, P.(Ed. Polirom, Iasi, 1997) Abordarea calitativa a socioumanului 29. Ionescu, G.(Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990) Psihoterapia 30. Ionescu,G.(Ed.Asclepios,Bucuresti,1995)Tratat.de.psihologie.medicala.si psihoterapie 31. Iovu, M. (Ed. Monitorul Oficial, Bucuresti, 2003) Droguri legale, 32. Luban-Plozza,B.,Iamandescu,I.B.(Ed.Infomedica,Bucuresi,2002)Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, 33. Mihai, S. L. (Ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2005)14 pasi in lumea drogurilor 34. Popescu-Neveanu, V.(Ed. Albatros, Bucuresti, 1981) Dictionar de psihologie 35. Porot, A. si M. Ed. (Stiintifica , Bucuresti, 1999) Toxicomaniile 36. Postel, J. (Ed. Univers Enciclopedic, trad. Leonard Gavriliu, Bucuresti, 1998) Dictionar de psihiatrie si de psihopatologie clinica 37. Predescu, V. (Ed. Medicala, volumul I si II, Bucuresti, 1989-1997) Psihiatrie 38. Prelipceanu, D. (Ed. Info Medica, Bucuresti, 2003) Psihiatrie-note de curs 39. Rascanu,R.(Ed.Universitara, Bucuresti, 1994)Psihologia.comportamentului deviant 40. Rascanu, R.(Ed. Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1996) Psihologie medicala si asistenta sociala, 41. Rascanu,R.(Ed.Universitara,Bucuresti,1995)Elemente.de.psihologie.a.comuni carii 42. Rascanu,R.(Ed.Universitatii,Bucuresti,2004)Alcool.si.droguri- virtuti.si.capcane pentru tineri 43. Schiopu,U.Verzea,E.(Ed.Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1997) Psihologia varstelor. Ciclurile vietii 44. Tihan,E.; Dragulanescu, C.; Oprea, C. (Ed. Focus, Bucuresti, 2004) Modificari neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluare si managementul de caz 45. Tudose.F.siC.;Dobranici, L (Ed. Info Medica, Bucuresti, 2002) Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi 46. Zamfirescu, V. D.(Ed.Trei, Bucuresti, 2003) Introducere in psihanaliza freudiana si post freudiana 47. Zlate, M. editia a III-a, (Ed. Trei, Bucuresti, 2002). Eul si personalitatea

Profilaxia drogdependentei la adolescenti

PROFILAXIA DROGDEPENDENTEI LA ADOLESCENTI Summary The prevention of drug addiction in adolescents Literature data that provide information about the issue of prevention the drug addiction, acohol, drugs or nicotine consume in teenages must be considered a serious problem. Thus, it suggests the necessity of taking measures towards an eventual abuse of psychoactive substances or an addiction syndrome. Chooseing of the recovery methods it will be the individualy considerated according to the behavioral characteristics, the type of abuse, the personal and familial problems. Rezumat Studiul datelor de literatura, privind profilaxia drogodependentelor a evidentiat ca, orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema, care necesita anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau a sindromului de dependenta. Alegerea programului de recuperare, se va face strict individual tinand cont de caracteristicile comportamentale, tipul abuzului, problemele personale sau familiale.

Actualitatea temei

Prin dimensiunea sa, problema narcomaniei a devenit un univers patologic cu radacini culturale, biologice si ontogenetice, cu consecinte psihopatologice, somatopatologice, familiale, profesionale, sociale, economice si foarte frecvent criminogene. Dependenta de substante psihoactive (SPA) se pare logic sa devina astazi una dintre directiile prioritare de activitate ale politiei, justitiei, educatorilor, pedagogilor, psihologilor, asistentilor sociali, medicinii intregi, dominant a psihiatriei si narcologiei, deoarece reprezinta o serioasa si extrem de dificila problema de sanatate publica. Cresterea numarului de adictivi coreleaza proportional cu majorarea diferitor infractiuni si raspandirea HIV-infectiei. Atacarea fenomenului adictiv presupune profilaxia nu doar in aspect medical, dar obligator si in aspect social, individual, psihologic, politic, pedagogic, legal, etc [2; 3]. Actualmente, utilzarea de SPA manifesta tendinte de crestere impunatoare, in special evidnte, printre reprezentantii tinerii generatii - adolescenti si chiar copii. Abuzul de substante psihoactive in adolescenta, a devenit una dintre cele mai dificile si stringente problemele cu care se confrunta psihiatrii, narcologii, psihoterapeutii, psihologii din intreaga lume. Datele de statistica [1; 3; 7], demonstreaza raspandirea epidemica a dependentei de substante psihoactive, nu numai in Republica Moldova, ci si la nivel mondial, concomitent constatandu-se si tendinta de intinerire a acestei patologii. In literatura de profil accesibila [1; 4; 5] este stipulat, ca sindromul de dependenta narcomanica la copii si adolescenti, comparativ cu adultii, se formeza considerabil mai rapid, fenomenul fiind explicat prin instabilitatea proceselor metabolice, imaturitatea si insuficienta dezvoltarii fiziologice a sistemului nervos central, celui vegetativ, endocrin si alte particularitati specifice organismului uman in aceasta perioada de evolutie. Initierea consumului de sbstante psihoactive, adeseori reprezinta un pattern comportamental patologic, elaborat in procesul de formare a personalitatii umane si determinat frecvent de ereditatea cu semnificatie psihiatrica si/sau narcologica, de particularitatile psihologiei adolescentului, de relatiile interpersonale in cadrul familiei, institutiei de invatamant, mediului microsocial ambiental, etc. [4; 6]. Din aceste motive, profilaxia dependentei de substante psihoactive, ar fi rational sa includa, atat lupta apriga cu traficantii de droguri, cat si evidentierea factorilor, care favorizeaza dezvoltarea patologiilor respective, pentru ca ulterior sa fie exclusa influenta lor asura organismuli in crestere. Obiectivele lucrarii constau in studierea, elucidarea si trecerea in revista a datelor, reflectate in literatura de profil, ce se refera la metodele de profilaxie primara, secundara si tertiara a drogdependentei la adolescenti. Premizele studiului 1 2 Incidenta crescuta a adictiilor in structura morbiditatii umane; Intinerirea drogdependentei;

3 Esecurile terapeutice si dificultatea readaptarii sociale, familiale, profesionale a persoanelor drogdependente. Rezultate si discutii Drogdependentele adeseori se formeaza la adolescentii cu nivel intelectual inalt, fara particularitati premorbide de dezvoltare, cu relatii interpersonale satisfacatoare. Este vorba de cazurile de narcomanie, care s-ar parea ca se dezvolta pe fondal nedeteriorat in aspect psihologic si/sau psihiatric. Se considera ca, in asemenea situatii, una dintre cele mai importante cauze ar

putea fi lipsa de informatii veridice convingatoare, referitor la consumul de droguri si consecintele nefaste ale acestuia. Mecanismele psihologice ce stau la baza initierii consumului de SPA constau in primul rand in absenta posibilitatii indivizilor intelectual dezvoltati de a-si satisface necesitatile intelectuale si emotionale. Viata este privita subiectiv de aceasta categorie de adolescenti ca ceva plicticos, lipsit de sens, de colorit afectiv. Procesul de cautare conduce adeseori la consumul de asa-numite stupefiante intelectuale (mai frecvent este vorba de opiacee, cocaina). Persoanele mentionate sunt adesea calificate de catre specialistii psihiatrinarcologi drept narcomani plini de idei, de filosofie, care considera consumul de drog drept prioritate, bunastare suprema [2]. In ultima perioda de timp la radiou, televizor, tot mai frecvent sunt difuzate emisiuni cu tematica antialcoolica si antidrog, dar ele adeseori reprezinta comercializarea metodelor de tratament existente si mai rar au aspect profilactic. Probabil este logic de implicat specialistii de profil pentru a pregati niste informatii in mass-media (emisiuni televizate, poate chiar sub aspect de seriale, publicatii in presa periodica, etc.), care ar reflecta veridic atat situatia epidemiologica la moment, cat si simptomele diferitor tipuri de narcomanie, acordarea primului ajutor in caz de intoxiacatii cu SPA s.a. Profilaxia consumului de toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale. Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor. Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac. Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copiii isi formeaza o anumita atitudine asupra folosirii toxicelor. Studiind, datele de literatura [3; 5; 6], venim cu cateva sfaturi in educarea copiilor, care sunt recomandate pentru a evita consumul de droguri (profilaxia primara): - oferirea unui model pozitiv de viata. Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor, pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul de SPA, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie). - impartasirea convingerilor proprii. Este foarte important ca parintii sa aiba incredere in alegerile pe care le fac copii lor, de asemenea parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii toxicelor. - implicarea activa in educarea copilului. Pastrarea unei legaturi emotionale apropiate cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate. Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor. Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului

sa se implice in activitatile familiale si de asemenea sa se tina cont si de parerea acestuia in stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie. - perseverenta si corectitudinea fata de copil. Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul de consum si abuz de toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare. - incurajarea anumitor activitati. Parintii trebuie sa-si incurajeze copii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber. - oferirea tuturor informatiilor necesare. Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii toxicelor si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente. De asemenea parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea drogurilor in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie). Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de toxice, pentru a evita posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces). Consultul de specialitate (profilaxia secundara) - In cazul in care se suspicioneaza consumul de SPA in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor. Specialistii care pot diagnostica abuzul si dependenta de substante toxice, sunt: medicul de familie, medicul generalist, medicul terapeut, medicul pediatru, psihologul, medicul psihiatru, asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice. In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea toxicelor, sunt parte a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de toxice. Deoarece unele afectiuni psihiatrice, precum sindromul de hipereactivitate asociat cu deficit de atentie, depresia, tulburarile anxioase si tulburarile de stres posttraumatic, sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica. Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate. Medicul poate sa intrebe orice copil trecut peste varsta de 9 ani, despre atitudinea

acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tutunului sau a altor toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz. Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul toxicelor la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite toxice. Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de droguri din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica). Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul. Este de asemenea important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe care toxicele le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de toxice. La nivelul la care doar s-a experimentat un toxic, este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobby-uri, cercuri artistice, sport), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice, etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite. In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional, astfel in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber. In cazul, in care este identificat un abuz sau o dependenta de SPA, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj. Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sasi controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare. In final nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii [1; 3; 4; 5]. Reabilitarea adolescentilor cu abuz si dependenta de SPA prevede mai multe tipuri de programe: a) programe care necesita internarea pacientului - acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului. Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi). Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani, iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intrun astfel de program. b) programe care nu necesita internarea pacientului - aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.

- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici; - programele de reabilitare in 12 pasi, sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani; - programele de reabilitare ambientala, sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de toxice. Acestea constau in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat. O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia. Ca si majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup). Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale. De asemenea tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie). Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere. Abuzul de SPA este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop. Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul. Stoparea consumului de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva, de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi(profilaxie tertiara), [3; 5]. Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult. Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi: - programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi; - tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptului ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare;

- gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului; - tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de SPA, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea de hipereactivitate asociata cu deficit de atentie, s.a. Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate. Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de toxice. Concluzii Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate. Bibliografie selectiva
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. .., .., .. . .. , 1998. .., .., .. . , , // . 1989. 2. .37-51. .. - // . 1997. N4. .4-11. .. // . 1997. 2. .67-75. .. // . 1993. 3. .48-53. .. // . 1990. 4. .41 -42. . // . 1997. 3. .3-73.

Alcoolismul
Alcoolismul = reprezinta obiceiul consumului constant de alcool.
Dei 1 g de alcool produce prin ardere 7,7 calorii, acesta nu este aliment. Transformrile de la nivelul ficatului (induse de metabolizarea alcoolului) se fac cu consum de substane nutritive (protide, oxigen, vitaminele A, B1, B2, C), pentru refacerea celulei hepatice. Energia rezultat nu folosete activitii musculare (eliberndu-se imediat dup consum) i de asemenea mpiedic folosirea glicogenului muscular ca substrat energetic n efort. Prin consum de alcool apare doar un surplus caloric care induce surplus de esut adipos. 1. Efecte asupra organismului Efecte imediate: Alcoolul poate determina intoxicaia acut i n extremis coma alcoolic fiind o substan toxic cu efecte negative asupra ficatului i depind capacitatea acestuia de metabolizare a substanelor intermediare. La consumatorul cotidian de alcool: scade randamentul n efort, crete cheltuiala de energie a muchilor, crescnd consumul de oxigen; scade coordonarea micrilor; crete oboseala datorit afectrii ficatului, (organ solicitat n efort); apare o stare de euforie, urmat de inhibiie cortical prelungit i somnolen. Efectele asupra circulaiei periferice sunt de vasodilataie. La temperaturi sczute ale mediului pot aprea degerturi prin vasodilataie periferic i parez tranzitorie de nervi periferici, cci organismul nu mai reacioneaz la frig prin vasoconstricie ca s limiteze pierderea de cldur. n

concluzie alcoolul nu nclzete, ci predispune la nghe n condiii de temperaturi sczute. Efecte tardive: Consumul zilnic de alcool poate determina alcoolismul cronic care produce efecte deteriorative ca: - scderea rezistenei generale a organismului la infecii, (la boal n general); - mbtrnirea timpurie; - scderea duratei medii de via. Efectele asupra sistemului nervos central i analizatorilor sunt: scleroz vascular cerebral, care are rezultat scderea funciei cerebrale (memorie, atenie, inteligen) i funciei psihice (labilitate psihic, dezechilibre, depresie); polinevrit periferic; tulburri de vedere i auz (mai ales alcoolul metilic, acioneaz toxic asupra analizatorilor); intoxicaie cronic cu delirium tremens. Efectele asupra aparatului cardio vascular sunt: miocardit etilic; ateroscleroz coronarian i periferic; creterea tensiunii arteriale (accidentul vascular cerebral i infarctul miocardic). Efectele asupra aparatului digestiv sunt cele mai frecvente: gastrit etilic, ulcer gastro-duodenal; ciroza hepatic toxic etilic, ca rezultat al distrugerii progresive a celulei hepatice i degenerescena gras a ficatului (steatoz). 2. Aspecte sociale La alcoolici se nregistreaz: scderea capacitii de munc; riscul crescut de accidente (de munc sau de circulaie) datorit tulburrilor de coordonare i scderii preciziei micrilor; absenteism n activitatea profesional i viaa social; deteriorarea atmosferei familiale; procreerea unor copii tarai, cu grave deficiene fizice mentale. 3. Profilaxia alcoolismului Pot fi folosite msuri: economice: reclam la produse nonalcoolice; educative : popularizarea efectelor negative ale consumului excesiv de alcool.

UNIVERSITATEA ANDREI AGUNA DIN CONSTANA MASTER: PSIHOLOGIE CLINIC EVALUARE I INTERVENIE TERAPEUTIC DISCIPLINA: IGIENA PSIHOCOMPORTAMENTALA PSIHOIGIENA BOLILOR COMMUNE ALE ADULTULUI ALCOOLISMUL Titular disciplin: Lector univ. dr. Georgeta Cozaru Masterand: Hagi-Etem Ghiulber

CONSTANA 2013 2

CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................3 I. GENERALITI...5 II. CAUZELE I EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL8 III. STRATEGIA TRATAMENTULUI N ALCOOLISM12 IV. PSIHOIGIENA COMPORTAMENTAL N ALCOOLISM.16 CONCLUZII............................................................................................................20 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................21
3

INTRODUCERE
Aceast lucrare ncearc s prezinte complexitatea dependenei de alcool, care este o patologie multidisciplinar, n care manifestrile neurologice sunt deosebit de grave, cu implicaii puternice de ordin economic, profesional, social i nu n ultimul rnd, familial. Societatea modern se confrunt cu o cretere dramatic a consumului de alcool la ambele sexe i la diferite categorii de vrst, fiind interesate persoane din ce n ce mai tinere, care nu contientizeaz consecinele negative pe care le implic consumul de alcool. Cercetrile asupra alcoolismului se orienteaz tot mai mult ctre studiul conduitei fa de alcool, al factorilor predispozani, a dinamicii alcoolului, a reaciei organismului fa de intoxicaia alcoolic, necesitnd de cele mai multe ori echipe multidisciplinare. Urmrile consumului de alcool sunt impresionante att din punct de vedere al celui implicat direct ct i a consecinelor nefaste suportate de rudele apropiate ale alcoolicilor, care i exprim adesea, nedumerirea i nenelegerea n privina nepsrii cu care butorii au abuzat ani de-a rndul de alcool. n consecin, specialistilor, le revine o sarcin extrem de important, care const n informarea corect i realist att a pacientului, a familiei sale ct i a publicului larg asupra consecinelor consumului abuziv de alcool, cu implicaii majore biopsihosociale. Afeciunile somatice pe care le implic aceast patologie, frecvena formelor grave cu care pacienii ajung sa se adreseze instituiilor sanitare, implic instituirea 4

unor tratamente complexe, o perioad lung de refacere, absenteism de la locul de munc, toate acestea constituind, n fond, pierderi bugetare importante. Astfel centrul de greutate n stabilirea diagnosticului se deplaseaz ctre depistarea stadiilor incipiente ale bolii (diagnostic precoce), cuprinznd stadii preclinice i urmrirea factorilor de risc, ceea ce permite depistarea activ a bolnavilor i realizarea unei profilaxii eficiente, individualizate. Orientarea ctre profilaxie i ctre un diagnostic precoce este posibil numai printro schimbare n abordarea i atitudinea privind boala i bolnavul, dar i printr-o adresabilitate precoce ctre instituiile abilitate a pacientului contient de riscurile ulterioare. 5

CAP. I. GENERALITI
Toxicomania, prin definiie, este apetena anormal i prelungit manifestat de o persoan fa de anumite substane cu efect analgezic, euforic sau dinamizator, apeten care devine obinuin i care atrage aproape inevitabil creterea progresiv a dozelor. Aceste substane snt toxice fie pentru c au o nocivitate proprie (opiul are putere toxicogen), fie pentru c snt utilizate intensiv i prelungit (alcoolul). Decderea intelectual i dezagregarea personalitii snt primele simptome ale toxicomanului. Violena i halucinaiile se coaguleaz n confuzie mental i psihoze paranoide. Toxicomanul va urma un traseu standard: angoasa, chemarea tiranic a drogului i, n final, demena toxic. Toxicomaniile, n funcie de efectele fiziologice ale drogului utilizat, se clasific n (Lewin): Toxice sedative ale spiritului, euphorica: opiul, cocaina Toxice mbttoare, inebrianti: alcool, eter Toxice de iluzionare a simurilor, phantastica: hai, mescalin Toxice excitante, excitantia: cafein, tutun Definiie: alcoolismul, denumit i etilism, este o intoxicaie alcoolic cronic, o stare patologic determinat de consumul excesiv de alcool. Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oar de ctre medicul suedez Magnus Huss n 1849. n secolul 19 i la nceputul secolului 20 pentru dependena de alcool se folosea doar termenul dipsomanie. Alcoolismul este manifestarea, contient sau nu, prin care individul caut satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecine, pentru evitarea sevrajului sau a strilor psihice neplcute. Consumul de alcool este determinat att de dependena fizic, ct i dependena psihic. 6

Epidemiologia alcoolismului Problemele legate de alcool ncep de obicei la vrsta de 16-30 ani. Prevalena abuzului/consumului de alcool - 13,6% n populaia general. Probleme medicale induse de alcool - 7,4%. Doar 22% dintre acetia apeleaz la servicii de specialitate. Adresabilitatea acestor pacieni se mparte n mod egal ntre medici generaliti i medici psihiatri. 53% dintre persoanele cu alcoolism au o boal psihic n relaie de comorbiditate. 25% dintre pacienii unui spital general i 20% din pacienii policlinicilor au diverse tulburri legate de alcool. Consumul necontrolat de alcool are repercusiuni asupra sntii i poziiei sociale ale celui care bea. La fel ca i alte dependene, alcoolismul este privit ca o boal tratabil. Dependena de alcool include patru simptome: nevoia incontrolabil de a consuma alcool pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de butur la o ocazie deosebit dependena psihic - simptome provocate de abinerea de la alcool, ca de exemplu ameeli, grea, anxietate, tremurturi i transpiraie abundent tolerana - nevoia de a crete cantitatea de alcool consumat pentru a-i simi efectele Alcoolismul este o boal, nu un viciu. Este o boal progresiv, fizic, mental i spiritual, incurabil, marcat de obsesia de a bea, n ciuda rului fizic produs de consumul de alcool. Este o boal a negrii, n care bolnavul declar cu convingere "Eu nu sunt alcoolic!"- n ciuda tuturor evidenelor. Intoxicaia cronic, voluntar, prin consumarea repetat i uneori masiv de buturi alcoolice reprezint un flagel social (o adevrat "pandemie toxic"), 7

etanolul fiind inclus n categoria "drogurilor sociale". Alcoolismul este o boal primar, cronic, adesea progresiv i fatal. Manifestrile i dezvoltarea ei sunt influenate de factori: genetici, psihosociali, de mediu. Se caracterizeaz prin: Scderea controlului asupra consumului de alcool Interesul pentru alcool Consumul de alcool n ciuda consecinelor adverse Distorsiuni n gndire - negare Simptomele alcoolismului pot fi continue sau periodice avnd efecte foarte grave asupra persoanei care consum alcoolul, dar i asupra celor din jurul acesteia, efecte care se ntind pe un spectru foarte larg de la economic la social, de la biologic la psihologic. Alcoolismul poate fi : Alcoolismul acut (beia) care poate produce o afectare neuropsihic cu nlturarea constrngerilor i inhibiilor, crescnd probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicvena, suicid, accidente de circulatie). Alcoolismul cronic este o toxicomanie, o consecin a consumului excesiv i sistematic.
8

CAP. II. CAUZELE I EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

Cauzele privind dependena de alcool snt nc speculative, neputndu -se spune care snt factorii determinativi. Totui anumii factori snt direct implicai, existnd mai degrab o interaciune complex ntre fondul genetic, vulnerabilitate, familie, mediu i cultur. Anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate i cu instabilitate psihic) alcoolul faciliteaz debarasarea de dificulti de ordin caracterial, red ncrederea i permite afiarea unei false bunstri; anumite tulburri de personalitate (borderline, antisocial) se asociaz frecvent cu consumul excesiv de alcool Se asociaz cu tulburrile psihosomatice i cu cele de dispoziie (anxietate i depresie); dou treimi din persoanele cu dependen de alcool au trit un episod depresiv major Terenul ereditar (transmiterea genetic a enzimei implicate n metabolismul alcoolului) Tradiii proalcoolice Presiunea grupului Dorinta de experimentare Exemplul idolilor n cazul adolescenilor Conflicte cu prinii Mediul social Teama de obligaiile impuse de vrsta adult (de exemplu, pierderea locului de munc i cutarea unei alte slujbe, responsabilitile familiale). Rspunsuri ncetinite fa de mediul ambiant Scderea coordonrii
9

Scderea capacitii de a gndi limpede Alterarea memoriei Voma Tulburri de vedere Risc crescut de accidente Dificultatea de a merge sau a sta n picioare Pierderea cunotinei Factorii genetici influeneaz n mare msur prevalenta alcoolismului. Factorii ereditari au influent prin transmiterea unor deficiente n: secreia de serotonin, endorfine, prostaglandine (transmiterea genetic a enzimei implicate n metabolismul alcoolului). Nu s-au gsit dovezi n legtura cu existenta unui anumit tip de personalitate care s fie predictiv pentru alcoolism. Exist, ns, tulburri de personalitate care se asociaz cu alcoolismul. Un consum ndelungat poate preceda apariia atacurilor de panic sau tulburrii anxioase generalizate i poate urma dup un istoric de agorafobie i fobie social. Circumstane patologice induse de alcool Intoxicaia alcoolic Sevrajul necomplicat Sevrajul complicat cu convulsii Delirium tremens Tulburarea psihotic indus de alcool Tulburarea amnezic persistent indus de alcool Intoxicaia alcoolic Variaz de la ebrietate uoar la insuficient respiratori, com i moarte. 10

Alcoolul se combin cu substane endogene i exogene precum dopamina i cocaine rezultnd metaboliti toxici. Organismul poate metaboliza 100 mg/kgc/or. Cei care nu au dezvoltat tolerant la alcool dezvolt la: 0,03 mg% - disforie 0,05 mg% - incoordonare motorie 0,1 mg% - ataxie 0,4 mg% - anestezie, com, moarte Delirium tremens Se caracterizeaz prin confuzie, dezorientare, ntunecarea contientei, tulburri de percepie. Sunt frecvent ntlnite ideile delirante, halucinaiile terifiante, vii (ex. micropsii, zoopsii), agitaie, insomnii, febr, hiperactivitate neurovegetativ. Simptomele apar la 2-3 zile dup un consum important de acool, cu intensitate maxima n ziua 4-5. La consumatorii cronici de alcool exist un pattern repetitiv de delirium tremens de-a lungul vieii. Netratat, dureaz aproximativ 4-5 sptmni. Cu tratament adecvat, simptomele se amelioreaz dup 3 zile. Tulburarea psihotic indus de alcool: halucinaii auditive marcate pentru cel puin 1 sptmn, care apar puin dup reducerea sau sistarea consumului abuziv de alcool. Persoana rspunde la aceste halucinaii prin team, anxietate, agitaie. Diagnosticul pozitiv se bazeaz pe istoricul de consum recent de alcool n doze mari i absenta schizofreniei sau maniei. Sevrajul alcoholic: se refera la modificarile care au loc n organism cnd o persoan ntrerupe brusc consumul de alcool dup o perioada lung n care a consumat cantiti ridicate de alcool. Simptomele specifice sunt: frisoane, insomnie, anxietate i alte manifestri fizice i mentale. 11

Complicaii medicale: gastrit, pneumonie, insuficien hepatic, ulcer, pancreatit, hematom subdural, cardiomiopatie, anemie, neuropatie periferic, sdr. alcoolic fetal, psihoza korsakoff, demen alcoolic. Alte complicaii: Creterea riscului apariiei cancerului de limb, laringe, esofag, stomac, ficat, pancreas. Creterea numrului de accidente rutiere. Creterea criminalitii globale (violuri, molestarea copiilor, tentative de crim, crime) Creterea numrului tentativelor de suicid (o rat a suicidului de 60-120 de ori mai mare cu un risc suicidar de 2%-3,4% n timpul vieii)
12

CAP.III. STRATEGIA TRATAMENTULUI N ALCOOLISM

Nu exista un algoritm terapeutic comun tuturor pacienilor alcoolici. Planul terapeutic const n a propune fiecrui subiect, cu maximum de suplee posibil, un larg evantai de metode a cror utilizare depinde de: personalitatea subiectului, tipul de relaie cu alcoolul, gradul su de motivare, momentul evolutiv al comportamentului alcoolic, prezena/absena tulburrilor mintale asociate. Scopul acestor metode, condiie necesar dar nu suficient a succesului terapeutic, este obinerea i meninerea prelungit a abstinenei totale, n cazul n care existase dependen sau abuz. Rentoarcerea la un consum moderat pare imposibil la alcoolicii dependeni. Ea nu a fost deocamdat propus dect n cadrul programelor comportamentale n caz de consum abuziv fr dependent. Strategia terapeutic, pe termen mediu i lung, vizeaz s ntreasc beneficiile multiple ale sevrajului meninut. n mod clasic terapia alcoolismului este conceput ca o cur compus din mai multe etape. 1.Pre-cura Este un timp pregtitor a crui important e fundamental. Este un timp medical i psihoterapeutic ale crui principii eseniale sunt urmtoarele: stabilirea unei relaii de ncredere, permind libertatea de expresie, evitnd pericolul unor atitudini autoritare culpabilizante i atitudinile de ngduin excesiv ineficace. 13

 bilanul psihologic i somatic al comportamentului alcoolic (vechimea i tipul relafiei cu alcoolul, bilanul afectrilor somatice, psiho-afective, familiale, sociale legate de alcool). psihoterapia explicativ favoriznd luarea la cunotin (nelegerea) a abuzului sau dependenei, eliberarea de atitudinile de banalizare sau de negare, gasirea unei motivaii pentru abstinen. Aceasta precura poate fi mai lunga sau mai puin lung. Trecerea la cur, la un subiect nemotivat, poate fi amnat i timpul pregtitor se poate dovedi eficace prin contactele stabilite cu familia, sau prin punerea nlegtur cu grupuri de vechi bolnavi. 2.Cura de sevraj Strategia terapeutic a curei, dup cele mai multe opinii, este mult mai uor realizata n mediu spitalicesc dect n ambulator; ea permite, aplicarea mai complet a metodelor medicale i psihoterapeutice. Cura implic un proiect clar de abstinent, care a fost prezentat pacientului, explicat, i n scris n timp. (Utilitatea unei post-cure trebuie evocat nc din timpul curei, care trebuie neleas ca un prim moment al sevrajului, mai degrab dect ca un timp miracol", ale crui efecte terapeutice vor fi definitive). Sevrajul de alcool este total i imediat. In afara rehidratrii suficiente pe cale oral, vitaminoterapia B, pe cale intramuscular, prescrierea medicamentelor psihotrope este indispensabil. Acest tratament substitutiv are drept int prevenirea incidentelor i accidentelor sevrajului i asigurarea unui confort psihologic pacientului. Produsele folosite sunt foarte variabile; benzodiazepine, carbamat, tetrabamat, barbiturice, mai rar clormetizol, beta-blocante. 14

Cura de dezgust - terapia aversiv Derivat din tehnicile comportamentale, ea const teoretic n a crea o aversiune fat de alcool prin folosirea unei substane cu efect emetizant legat de acumularea de acetaldehid. Aspectele psihoterapeutice ale curei sunt eseniale. Metodele psihoterapeutice de grup constau n reuniuni didactice referitoare la alcoolism, viznd deculpabilizarea, revalorizarea narcisist, stpnirea comportamentului alcoolic i diverse tehnici de grup mai mult sau mai puin structurate (jocuri de roluri, psihodrame, grupu ri psihoterapeutice de inspiraie analitic). Obiectivul esenial n cursul curei este de a dezamorsa pasivitatea alcoolicului, de a favoriza o exprimare verbal a conflictelor, de a conferi sevrajului sensul unui demers personal activ. Printre metodele individuale, psihoterapia de susinere are primul loc, n cursul curei. Ulterior se poate recurge la tehnici mai elaborate: relaxare i mai ales metode comportamentale (autocontrol, afirmarea sinelui) viznd rentoarcerea eventual la un consum moderat de alcool la consumatorii excesivi nedependenfi. 3.Postcura, ngrijirea pe termen lung Acest timp esenial al ngrijirii, fr ndoial cel mai pufin codificat, condiioneaz prognosticul comportamentului alcoolic. ngrijirea implic o relaie nentrerupt i prelungit cu un terapeut. Strategiile terapeutice fac apel la: chimioterapie: - locul tratamentelor chimioterapice n timpul post-curei nu este fundamental. Tratamentele substitutive ale sevrajului, tranchilizantele n special, trebuie s fie reduse progresiv, apoi ntrerupte la captul a cteva sptmni, dac sevrajul este meninut. 15

- obinerea i meninerea sevrajului total de alcool, ntrit de ngrijirea psihoterapeutic antreneaz, n 80% din cazuri, vindecarea tulburrilor mintale asociate, cel mai des secundare alcoolizrii excesive (sindroame depresive, anxietate, modificri de caracter, comportament heteroagresiv). 16

CAP.IV. PSIHOIGIENA COMPORTAMENTAL N ALCOOLISM

ntruct morbiditatea i mortalitatea asociate alcoolismului snt grave i complexe este necesar o strategie preventiv la trei niveluri: primar prin prevenirea contactului persoanelor vulnerabile cu alcoolul, prin informare i prin controlul publicitii pentru alcool. secundar prin prevenirea agravrii situaiei persoanei care a consumat alcool, prin depistarea precoce i prin tratamentul prompt. teriar prin reintegrarea bolnavului alcoolic n familie, profesie i societate (prevenirea recurenelor). Pentru implementarea strategiilor de prevenie se pot adopta dou tipuri de msuri: Msuri instructiv-educative (cea mai eficient cale de modificare a deprinderii de a consuma abuziv buturi alcoolice) prin: - difuzarea n rndul tinerilor a unor cunotine temeinice asupra efectelor alcoolului, asupra sntii, capacitii de munc, comportamentului social, implicaiilor demografice i economice cu ajutorul unor brouri, pliante, panouri i conferine pe aceste teme. - introducerea n programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism i efectele sale. Msuri social-economice - restrngerea produciei de buturi alcoolice mai ales a celor concentrate. - limitarea produciei ilicite. - meninerea unor preuri ridicate. 17

- realizarea unor cantiti sporite i variate de buturi nealcoolice i difuzarea larg a acestora. - interzicerea reclamei care se face la buturile alcoolice prin mijloce mass-media sau prin etichete i ambalaje atrgtoare. - restrngerea spaiilor de expunere a buturilor alcoolice. - interzicerea vnzrii de buturi alcoolice la copii i adolesceni. - reducerea numrului de uniti n care se consum n exclusivitate buturi. alcoolice i neautorizarea funcionrii acestora n vecintatea colilor, cminelor, instituiilor, intreprinderilor etc. Tratamentul conduitelor alcoolice urmrete, n principal, atingerea urmtoarelor obiective: Prevenirea deteriorrii personalitii Prevenirea accidentelor majore ale sevrajului Parcurgerea curei de dezintoxicare i de corectare a dezechilibrelor metabolice Profilaxia recderilor prin factori terapeutici, biologici, psihologici i sociali Reinseria social Combaterea beiei i alcoolismului este n prezent legat n modul cel mai direct de educaia omului viitoarei societi. Un element component al enormei munci de educaie privind formarea omului viitoarei societi este munca de profilaxie antialcoolic, care reprezint, la rndul su, nucleul profilaxiei primare a alcoolismului. Pot fi evideniate trei aspecte ale profilaxiei primare a alcoolismului: 18

- In primul rnd, desfurarea unei mari munci de educaie n rndurile populaiei, munc orientat spre ridicarea nivelului cultural i formarea unei opinii publice antialcoolice. - n al doilea rnd, educaia pentru sntate a populaiei i promovarea modului sntos de via. - n al treilea, formarea unor orientri de abstinen la generaia n cretere. La baza educaiei pentru sntate privind profilaxia alcoolismului se afl popularizarea modului sntos de via i dezrdcinarea deprinderilor duntoare. n ceea ce privete generaia n cretere este just doar un singur punct de vedere i anume educaia tineretului n spiritul abstinenei, atitudinii negative active fa de orice manifestri de alcoolism. O asemenea abordare a problemei este pe deplin ntemeiat tiinific. Numeroasele date din literatur stau mrturie faptului c abuzul de alcool i are nceputul la vrsta de copil i adolescent. Principiul inadmisibilitii consumului de alcool de ctre copii i adolesceni este baza strategic a ntregii munci antialcoolice, desfurat n rndurile tinerilor. Sub acest aspect e necesar s subliniem, c n condiiile cnd majoritatea populaiei consum alcool, munca de profilaxie antialcoolic printre minori pe baza principiului menionat este un proces ndelungat. Una din principalele dificulti e atitudinea binevoitor-ierttoare, deosebit de frecvent n cunotina social, fa de consumul de alcool, n genere, inclusiv de ctre tineret. Aceast atitudine este preluat de copii i adolesceni. Mai mult dect, nii prinii, snt de obicei primii ,,iniiatori ai copiilor si n ale alcoolului. Anume ei le altoiesc ,,tradiiile alcoolice, oferindu-le primul phrel i considernd ca ceva admisibil consumul alcoolului de ctre adolesceni. A schimba atitudinea conciliant indulgent, proprie majoritii oamenilor, privind consumul de alcool de
19

ctre minori, a pune n gard opinia public n legtur cu pericolul de alcool de ctre tineret este o chestiune complicat, deficil, ns extrem de necesar. Formarea unei asemenea atitudini sociale va solicita aplicarea unui complex de msuri cultural-educative, administrativ-juridice i medicale, orientate la strmtorarea treptat din viaa cotidian a acelor mprejurri care provoac necesitatea de alcool. Tradiiilor de a bea, att de rspndite i adnc nrdcinate, e necesar s li se opun o popularizare larg a modului sntos de via, educaia antialcoolic a maselor, formarea orientrilor de abstenen la tnra generaie. Combaterea cu succes a alcoolismului i a consumului abuziv de spirtoase n mijlocul adulilor poate contribui esenial la ameliorarea atmosferei n familie i la micorarea numrului de devieri psihice ale copiilor, condiionate de aciunea nociv a alcoolului asupra funciei generative a prinilor. 20

CAP.V.CONCLUZII 21

BIBLIOGRAFIE
1. Anghelu V., Nica-Udangiu t., Nica-Udangiu L., Psihiatrie Preventiv, Ed. Medical, Bucureti, 1986 2. Chiri, V., Papari, A., Chiri, R. (2009), Tratat de psihiatrie, vol. 1, Editura Fundaiei Andrei aguna, Constana 3. Ferreol G., Adolescena i toxicomania, Ed. Polirom, Iai, 2000 4. Lupu I., Zanc I., Sociologie Medical, Ed. Polirom, Iai, 1999 5.Tudose F., Tudose C., Dobranici L., Psihopatologie i Psihiatrie pentru Psihologi, Ed. Infomedica, Bucureti, 2002

Alcoolul este o tentaie rentru persoanele cu o stim de sine vulnerabil.Dup efectele euforizante el induce un sentiment de destindere i provoac dezinhibiie.Astfel acoper ceea ce care lipsete persoanei,i anume,starea de bine i facilitarea aciunii. Stima de sine sczut,determin consumul excesiv de alcool,deoarece acesta ajut la eliminarea parerii critice pe care persoana o poate avea despre ea nsui.Cu ct prerea despre propria persoan este mai negativ,cu att dorina de a uita sentimentul de eec crete i duce la o mai mare tendin de a bea.Dup mai multe cercetri,s-a ajuns la concluzia c adolescenii care au tendina s bea sau s consume droguri au sentimentul inutilitii i nu se simt stpni pe viaa lor. Alcoolul este un puternic dezinhibator i de aceea,persoanele care au dificulti n a aciona,acesta le furnizeaz un fel de miopie de anticipare,inhibnd imaginaia inainte de aciune.Prin anchet s-a demonstrat c majoritatea agresiunilor au loc sub influena alcoolului. Influena social are un rol important in viaa alcoolicului.Abuzurile de alcool sunt asociate cu circumstanele din viaa de grup:petreceri,reuniuni familiale i amicale.Astfel indivizii sensibili la a se comforma grupului,adopt foarte uor conduitele consumatorilor de alcool.Tinerii au tendina de a supraevalua consumul de alcool al prietenilor in timpul petrecerilor i de aceea beau mai mult dect ar bea in mod spontan.

ALCOOLISMUL

Simptomele alcoolismului

Primul semn important al alcoolismului sunt emoiile create de pierderea stimei de sine.Alte simptome relevante sunt:dorina de a bea pentru a uita de griji,sentimentul de inferioritate sau culpabilitatea dup consumul de alcool,ruinea in raport cu atitudinea persoanei sub influena alcoolului,dorina de a evita familia sau prietenii. Consumul regulat de alcool determin diminuarea stimei de sine,deoarece conducela depresie.Studiile au demonstrat c alcoolicii sufer la un moment dat de depresie.De asemenea de cele mai multe ori se crede c alcoolicii beau pentru c sunt deprima i.Aceast afirmaie nu a fost confirmat,ci mai degrab se spune c depresia este secundar alcoolismului. Mecanismele efectului depresogen al alcoolului sunt:biologice(perturbalea neurotransmitorilor legat de dependena fizic),sociale(ruine i respingere social)i psihice(deteriorarea stimei de sine).Semnificativ, pentru a pune n eviden aceste mecanisme,este scrisoarea unei alcoolice n care vorbete despre suferina sa:Mi-e ruine de ceea ce am devenit:cnd m trezesc diminea a,evit oglinzile.Dar nu m pot opri s gndesc c ceilali observ zilnic ceea ce eu refuz s vd:o femeie de timpuriu mbtrnit,cu pielea atins de cuperoz,cu mna tremurnd,care se parfumeaz i se macheaz prea mult pentru a-i ascunde aspectul i rsuflarea.Imediat ce m gndesc la mine,mi se

face ruine.i atunci,evit s m gndesc la mine:de cele mai multe ori ncep iar s beau.De ani de zile m

ndeprtez de cei pe care i iubesc,pentru c nu mai pot suporta privirea lor sau,mai ru,remarcile lor. Ali alcoolici se caracterizeaz printr-o inalt ncredere n sine,datorat sentimentului de ruine,care i conduc pe acetia la atitudini de negare i de prestan. In concluzie,stima de sine a pacientului alcoolic este foarte instabil.Discursul su oscileaz n funcie de momente i de gradul de alcoolizare,ntre negare(nu-i chiar aa grav)i disperare(nu-mi voi putea reveni vreodat).Pentru vindecare,aceste atitudini nu sunt eficiente. Alcoolismul este o boal care de cele mai multe ori recidiveaz i de aceea sperana vindecrii devine minim i pentru pacient i pentru medic.Pe lng tratamentul medicamentos i psihoterapie,este indicata participarea victimilor la edinele de grup al fotilor alcoolici,cum ar fi Alcoolicii anonimi.Obiectivul acestor