Sunteți pe pagina 1din 17

Curs 1 20.02.

.2013 Elemente introductive Blaneoclimatologia este o ramura a climatologiei aplicate care studiaza influentele elementelor meteorologice +factorii climatici din statiunile balneoclimatologice asupra organismului uman Statiunea balneoclimaterica este localitatea care dispune de reserve/substante minerale, stiintific dovedite si traditional recunoscute ca eficiente therapeutic, dotate cu instalatii specific pentru cura avand si o organizare ce permite acordarea asistentei medicale balneare. Balneoclimatologia ca stiinta se racordeaza foarte mult la conditiile climatice locale, la aspectele topoclimatice si microclimatice care pot genera diferite tipuri de bioclimat. Actiunea mediului asupra omului se poate manifesta printr-un stress de natura variabila. Stresul este o notiune relative noua, reprezinta o solicitare puternica a organismului, sursa de agresiune, solicitare de catre factori diferiti; toate starile alarmante reprezinta reactii de aparare , indifferent de natura factorului stresant. Pentru geograful climatology, stresul care intereseaza este expunerea la variatii puternice,, neperiodice, ale activitatii solare, ale circulatiei atmosferice, adaptarea fiind un process complex prin care un organism isi modifica forma, structura, in stransa legatura cu un mediu de expunere. Se disting 3 faze prin care trece organismal uman: 1- Acomodarea reversibila; ex: numarul de globule rosii dar si a procentului de hemoglobin in cazul deplasarii la altitdine 2- Aclimatizarea- adaptarea prin modificari fiziologice la noi conditii climatice; ex; aclimatizarea europeanului la conditiile spacifice unei tari calde 3- Naturalizarea supravieturire dar si reproducere in conditii schimbate de existent cu anumite modificari fiziologice Aceste faze sunt in stransa legatura cu homeostazia (proprietate organisme vii determinata) de reglajul endocrin de a-si mentine echilibrul emotional, diferiti parametri fizico chimici, bio chimici constanti. In balneoclimatologie este importanta si homeotermia (capacitatea organismelor de a-si pastra constanta temperatura interioara a corpului independent de cea exterioara a mediului). Aceasta proprietate este asigurata prin mecanisme, reflexe; unele produc caldura interioara, altele cedeaza caldura catre exterior. Ele sunt reglate de centrii nervosi corticali si hipotalamici pe baza excitatiilor termice pe care le primeste pielea din mediul exterior.

Curele balneoclimaterice trebuie sa dureze cel putin 10-15 zile consecutive respectandu-se un regim alimentar strict dar si un program de efort fizic care sa completeze efectul apelor minerale, al salinelor terapeutice, al namolurilor sapropelice.

Curs 2 27.02.2013 Influenta radiatiilor solare asupra organismelor umane Radiatia solara este o emisie si o propagare in spatiu a unor unde si particule care influenteaza mediul interplanetar. Radiatia corpusculara reprezentata de vantul solar constituie sursa de energie a soarelui. La trecerea prin atmosfera radiatia sufera o serie de modificari cantitative si calitative datorita absorbtiei si difuziei selective. Fluxurile radiative luate impreuna determina valorile bilantului radiativ ce prezinta ample variatii spatiale si temporale in functie de altitudinea soarelui, de lungimea zilei, de nebulozitate ; albedoul variaza intre 2-70% (2% pentru mlastini). Se considera ca patrunderea radiatiei solare in piele depinde de lungimea de unda a radiatiei dar si de pigemntarea pielii. Caldura primita este dependenta de unghiul solar dar si de pozitia corpului expus la soare. Radiatiile vizibile se percep la nivelul celulelor retinei apoi impulsul luminos este transmis pe cai nervoase la centrii optici din hipotalamus stimuland activitatea hipofizei dar si a altor glande cu secretie interna. Radiatiile infrarosii pot penetra superficial pielea pe cativa mm, efectele locale fiind eritemul care se manifesta imediat si dispare dupa cateva minute , nefiind urmat de depigmentare. Radiatia infrarosie este absorbita de cornee determinand fotooftalmie. Aceste fluxuri energetice pot activa circulatia sangvina, pot produce insolatie si soc caloric. Efectele asupra pielii umane sunt date de fotoeritem iar daca intensitatea este mare rezulta vezicule cu lichid si infectare . Pot sa mai apara dilatari ale vaselor de sange iar pigmentarea poate determina cornifierea stratului de piele care este o adaptare la stres, insa mecanismele de actiune ale radiatiei uv asupra pielii constau in conversia provitaminei D in vitamina D si transportul ei in sange cu actiune asupra fixarii calciului. Rspunsul pielii se numeste fotosensibilitate fiind mai mult sau mai putin pronuntata in functie de culoarea parului, varsta, de sezon, de sex. CFC (clorofluorocarbonati) distruge O3 (ozon) AMP-anticicloni mobili polari

Ozonul atmosferic absoarbe o mare parte a UV dar procesul depinde de luna din an dar si de alte fenomene naturale. Soarele este la cea mai mare inaltime pe cer la amiaza, moment in care intensitatea UV este maxima deoarece distanta parcursa de razele de soare prin atmosfera este minima. Patura de nori reduce nivelul de UV; depinde de grosimea si tipul norilor fiind posibil sa se produca eriteme si in zilele noroase. Unele suprafete (zapada, nisiplu, apa, iarba) reflecta o mare parte din UV care ajunge la sol (nisipul reflecta 30-40%).

Curs 3 06.03.2013 Influenta factorilor fizico geografici asupra organismelor umane Factorii fizico geografici, prin repartitie spatiala, genereaza o serie de comportamente pentru diferite grupe de indivizi, fiind vorba de relief ca factori climatogen dar si de diferitele de tipuri de suprafete active ce pot genera topoclimate specifice. Astfel, zinele climatice sunt rezultatul factorilor cosmici, meteorologici dar si factorilor geografici. Zona calda se caracterizeaza prin curenti de aer ascenddenti, calm atmosferic predominant, iar intre tropice si ecuator se formeaza vanturi regulate (alizee), iar actiunea combinata a acestora asupra organismului se manifesta printr-o caldura si radiatie solara puternice cu rol de stimulare a sistemului nervos. Caldura si umezeala excesiva din aceste areala determina o slabire a activitatii musculare, transpiratii puternice la care se adauga cefalee, oboseala, slabirea memoriei, rezistenta redusa la infectii. Reglarea termina este mai usoara in zonele calde la indigeni decat la europeni. Senzatia de caldura este resimtita puternic in zona ecuatoriala datorita marii umiditati a aerului. Zona temperata este considerata cea mai favorabila vietii. Elementele meteo prezentand valori relativ moderate cu exceptia zonelor puternic continentalizate si a deserturilor reci. Zona rece genereaza efecte asupra diferitelor forme de viata atat vegetala cat si animala, cu cat latitudinea fiind mai mare cu atat formele de viata sunt adaptate frigului. Omul se adapteaza greu frigului dar si noptii polare. Temperaturile aerului foarte scazute dar si vanturile puternice determina scaderea temperaturii corpului, iar termoreglarea este perturbata de expunerea prelungita la frig, inregistrandu-se pierderi de caldura, aparitia degeraturilor. Relieful determina diferentieri pronuntate pentru climate si bioclimate indeosebi in zonele calde si temperate atat prin altitudine, forma de relief dar si prin pozitia versantilor montani fata de circulatia generala a atmosferei. Prin altitudine determina scaderea temperaturii, scaderea presiunii totale si partiale a oxigenului si genereaza o dinamica activa a aerului cu vanturi

intense. Adaptarea la altitudine inseamna adaptarea la hiperventilatie si cresterea oxigenarii. Climatul de altitudine determina un stres bioclimatic atat la nivelul pielii cat si la nivelul mucoaselor pulmonare, iar indicatiile medicale de tratament vizeaza starile de covalescenta, tratarea anemiilor, urmarindu-se cresterea capacitatii de munca fizica si intelectuala. In statiunile de munte sunt indicate tratarea bolilor cronice pulmonare in timp ce contra indicatiile se adreseaza pacientilor cu instabilitate nervoasa, cu tahicardie. Persoanele reumatice sensibile la schimbarile termice accentuate ar trebui sa evite statiunile montane. Climatul de litoral marin prezinta diferente in functie de pozitia geografica, sistemul de prize din sezonul cald generand un bioclimat exictant-solicitant. In acest zone aerul curat, lipsit de praf, dar incarcat cu aerosoli de sare si iod stimuleaza toate functiile organismului activand un metabolism bazal, dar si un sistem nervos central. Un astfel de bioclimat se recomanda in principal copiilor cu respectarea orelor de expunere datorita stimularii metabolismului bazal. Padurea genereaza un topoclimat caracterizat prin moderarea extremelor de temperatura caract. Prin cresterea relativa a aerului, cresterea frecventei calmului atmosferic. Prin influenta exercitata asupra aerului, padurea permite realizarea unui cadru ambiental optim pantru sanatatea umana, exceptii fiind date de padurea ecuatoriala si tropicala unde temperaturile ridicate si umezeala acrreaza o senzatie de disconfort. Efectele benefice pentru organism intr-un topoclimat de padure vizeaza o imbuntatire a metabolismului la o sedere mai indelungata in mijlocul padurii la care se adauga o crestere a asimilarii oxigenului prin reducerea numarului de respiratii pe minut iar in unele situatii s-a constatat stabilizarea tensiunii arteriale dar si a pulsului. Zonele desertice prezinta numeroase aspecte particulare, ele fiind suprafete stancoase sau nisipoase aproape total lipsite de vegetati, unde amplitudinile termice diurne sunt maxime iar umezeala este extrem de redusa. Predomina disconfortul termic prin incalzire si vant ziua si prin racire noaptea. Stresul cutanat si pulmonar sunt mari iar bioclimatul e puternic excitant datorita insolatiei mari. Aerul este in general pur deoarece nisipul este un element greu ridicat in aer de vanturi violente. Cu exceptia regiunilor de la margiunea N a desertului Sahara unde se practica climato-terapia, deserturile propriu zise locuite de nomazi sunt toal neprielnice vietii de zi cu zi.

Curs 5 20.03.2013 Influenta presiunii atmosferice asupra organismelor umane Cuvinte cheie: hipoxie, hipocapnie de altitudine (boala de altitudine)->cresterea de dioxid de carbon in sange, apare la 4000-5000 m.

Presiunea atmosferica reprezinta forta cu care aerul apasa asupra unei cantitati de suprafata S; se exprima in mm Hg (trri) sau in mb (hectopascali). P=F/S 700 mmHg=1013, 3 mb

-1803, 3 mb-cea mai mare presiune atm masurata pe data de 31 decembrie 1968 la Agata Silezia -847 mb0cea mai mica presiune atm masurata in Guam Presiunea atmosferica devina un factor de stres fiziologic doar in cazul altitudinii ridicate, cand efectul sau se combina cu cel al altor parametri meteorologici (temperatura si umezeala cerului, vit vantului, presiunea partiala a oxigenului), generand asa numitul rau de munte. Limitele de evolutie fiziologica indica gradul de reactivitate barica a indivizilor care depind nu numai de conditiile ambientale ci si de calitatile lor individuale (varsta, nivelul de aclimatizare, viteza cu care se realizeaza ascensiunea). Astfel, odata cu cresterea altitudinii apar o serie de modificari clinice, dupa cum urmeaza: -la altitudini medii de 2000 m sistemul cnervos central si analizatorii trec intr-un stadiu de hiperexcitabilitate atat in timpul zilei cat si in timpul noptii. Hiperexctabilitatea corticala favorizeaza functiile intelectuale si posibilitatea de gandire logica si asociativa, roducand o stare de emulatie care stimuleaza potentialul stiintific al omului. Astfel, cel mai mare institut de cercetari stiintifice medicale din lume (Bethesda Maryland) a fost proiectat si construit in asa fel incat cu ajutorul unor pompe de absorbtie a aerului in interior sa se mentina o presiune atmn constanta corespunzatoare altitudinii de 2000 m. -la altitudini mai mari de 2000 m starea de hiperexcitabilitate nervoasa se atenueaza treptat astfel incat la altitudini cuprinse intre 4000-6000 m se poate instala in efect nervos datorat hiperexcitabilitatii somatice si vegetative. -la altitudini de peste 4000 m, organismul uman incepe sa manifeste primele semne clinice de intoleranta hipoxica. La inceput apar modificari ale starii psihice, manifestate prin ilaritate, euforie, idei fixe care pot duce la agresivitate comportamentala.; argumentarea devine greoaie, automotivatia scade substantial, iar sdaptarea la noi situatii se face incemplet si tarziu. De asemenea, activitatea motorie devine deficitara, in sensul ca ritmul executiilor se diminueaza, iar lipsa de coordonare afecteaza precizia gesturilor, scrisul poate sa devina dificil, iar accesele de tremuraturi se intensifica. Se instaleaza oboseala mentala, scade capacitatea de memorare, se altereaza simtul gustativ, iar daca starea de hipoxie continua se poate instala starea comtoasa si in final moartea.

La nivelul aparatului respirator, efectul hipoxiei datorat scaderii altitudinale a presiunii partiale a oxigenului se combina cu cel al coeficientului respirator datorat modificarii proportiei de amestec a gazelor din compozitia aerului inspirat. Din aceasta cauza, la inceput se declanseaza mecanismul de restructurare a functiei respiratorii, iar pe masura instalarii hipocapniei se activeaza mecanismele de reglare a respiratiei tisulare care modifica procesele de transport celular ale gazelor. Hipocapnia de altitudine este un fenomen fiziologic derivat hipoziei si se datoreaza scaderii partiale a dioxidului de carbon din sange in vederea limitarii efectelor hiperventilatiei care la altitudini mai mare ar determina eliminarea in exces a CO2 din sange, afectan grav coeficientul schimbului gazos. Odata cu atingerea unor altitudini mari, sistemul cardiovascular da semne de bradicardie, in urma careia se produce hipertrofierea cardiaca exprimata prin cresterea in tensiune a cordului drept (a inimii pe partea dreapta). Dupa un timp se pot instala modificari ale sistemului endocrin, manifestat prinreducerea activitatii glandei tiroide, dar si a festilitatii naturale. Din acest motiv, in randul populatiei care traieste la mare altitudine, se inregistreaza cele mai mari valori ale mortalitatii infantile (124 la mie in Blivia, 144 la mie Nepal) ca urmare a deficientelor fiziologice din timpul procesului de dezvoltare intrauterina si de travaliu. Majoritatea tulburarilor clinice datorate scaderii altitudinale a presiunii atmn caracterizeaza comportamentul oamenilor neaclimatizati, care nu au experienta ascensiunilor repetate pe munte. Nivelul optim de aclimatizare altitudinala se atinge intre 20-35 de ani, cand, prin perfectionarea calitatilor individuale si stabilizarea functiilor fiziologice se depaseste pragul bolii acute de altitudine.

Curs 6 26.03.2013 Influenta vantului asupra organismului uman Daca temperatura aerului si presiunea atmn ar fi repartizate uniform la suprafata terestra, deplasarea aerului nu ar avea loc, insa repartitia neuniforma a presiunii atm determina o continua miscare a aerului, atat in sons orizontal cat si in sens vertical. Deplasarea in sens orizontal se numeste miscare advectiva, iar deplasarea verticala, miscare convectiva ascendenta sau descendenta. Cantul devine un stres meteorologic atunci cand viteza depaseste 0,5 m/s, raportandu-se la impactul asupra suprafetei corporale. Produs ca urmare a gradientului baric orizontal dintre doua regiuni geografice, vantul exercita o actiune biotropa directa, exprimata prin efectul mecanic de presiune cutanata si prin cel de racire a temperaturii suprafeteti corprale. Puterea de racire a vantului reprezinta un concept meteorologic fiziologic ce exprima actiunea

combinata a temperaturii aerului si vitezei vantului asupra bilantului caloric al organismului uman. Valoarea ei exprima intensitatea pierderilor calorice suferite de unitatea de suprafata crporala in unitatea de timp prin combinarea in diferite proportii a mai multor procese fizice (radiatie, convectie, evaporare). Vantul exercita si o actiune indirecta asupra organismului uman prin modificarea parametrilor electrotermobarici ai atmosferei locale. De cele mai multe ori, intensificarea circulatiei atmosferice si succesiunea fronturilor au determinat dereglarea constantelor fiziologice ale organismului uman si aparitia unor predispozitii patologice. Cu cat amplitudinea variatiilor meteorologice produse de vant este mai mare, cu atat efectele fiziologice sunt mai complexe si mai severe. In troposfera inferioara se individualizeaza o serie de vanturi periodice si neperiodice care pot avea o serie de manifestari in randul populatiilor locale. Astfel, unul dintre cele mai cunoscute vanturi neperiodice calde este foehnul, vant cald si uscat care se formeaza orid e cate ori o masa de aer incarcata cu o cantitate oarecare de umiditate escaladeaza un obstacol orografic suficient de inalt pentru a determina condensarea macar a unei parti de vapori de apa continuti.Foehnul a fost descris pentru prima data in Alpi, el batand in medie 30-40 de zile/an, putand determina o adevarata psihoza in masa, in sensul ca populatia manifesta accentuate semne de iritabilitate, enxietate si intoleranta comportamentala pe fondul carora se pot dezvolta predispozitii agresive. De altfel, in perioadele marcate de actiunea foehnului afectivele organelor de politie se dubleaza in scopul prevenirii si atenuarii infractiunii majore care se pot instala ca urmare a pierderii autocontrolului. In Romania, foehnul poate produce la poalele Subcarpatilor de Curbura (S Prahovei si Buzaului), in Depr Subcarpatica Olteana, in Depr Fagaras, Culoarul Turda-Alba Iulia-Deva. In V SUA, fiehnul se numeste chinoch, acesta formandu-se pe pantele esice ale M Stancosi si patrunde in Podisul Preeriilor ca vant cald si uscat. In schimb, in America de S se formeaza pe pantele estice ale Anzilor si se numeste zonda, in timp ce in Noua Zeelanda se numeste nor wester, in S Spaniei se numeste vant prafos leveche. Vanturile neperiodice reci sunt vanturi catabarice, descendente, specifice Arcticii, Antarcticii, Groenlandei. Pe continente, mai cunoscute sunt mistralul si bora. Mistralul se formeaza dinspre Masivu Central Francez catre Marea Mediterane, se canalizeaza de-a lungul culoarului Rhon si provoaca furtuni puternice cu precadere intre Corsica si Baleare. Pot fi intalnite si situatii sinoptice mai rare in regiunea Lyon, unde se individualizeaza un areal de risc datorita actiunii autanului (le ventu du Midi)-un vant foarte cald, determina scaderea puternica a umezelii si a presiunii atmosferice. Actiunea autanului poate provoca stari de neliniste, iritabilitate si slabiciune care se poate prelungi pe timpul noptii generand insomnii, cosmaruri. Se spune ca atunci cand bate autanul, la scolile din Lyon ploua cu pedepse deoarece copiii fiind sensibili la

schimbarile de vreme, manifesta tendinte de slabire a refelxelor corticale exprimate prin diminuarea atentiei si instalarea starii de letargie care (?) procesele intelectuale. Bora este un vant neperiodic rece format in Alpii Dinarici in urma racirii radiatice a aerului care ulterior se deplaseaza descendent catre tarmurile Marii Adriatice, cu precadere catre Istria si Dubrovnic. Puterea de racire a acestui vant poate provoca nelinisti in randul turistilor, iar pagubele aduse zonelor cultivate pot si insemnate. Conditiile topografice locale care favorizeaza canalizarea curentilor de aer confera acestor efecte dimensiuni ingrijoratoare in sensul accentuarii migrenelor, dar si prin adevoltarea unei senzatii de incapacitate motorie. Unii specialisti considera ca aceste simptome se datoreaza rapidelor variatii ale campului aeroelectric si gradului de ionizare a aerului care se cumuleaza cu efectul altitudinii. Actiunea vantului in diferite regiuni geografice se raporteaza si la valorile fortei de frecare a aerului cu solul, aceasta facandu-si simtita prezenta pana la cca 900-1000 m alt, in asa numitul strat de frecare.

Curs 7 03.04.2013 Apele minerale Apele minerale naturale, apa lacurilor, namolurile terapeutice, apa Marii Magre, gazele naturale si climatul sunt factori folositi sub forma unor cure repetabile de-a lunul anilor, cu certa eficienta terapeutica. Dupa originea si proveniena lor, apele minerale din tara noastra, folosite in scopuri balneare, se grupeaza in doua mari categorii. a. Ape din hidrosfera: Marea Neagra, lagunele si lacurile sarate de la suprafata uscatului b. Apele intratelurice: pansele de apa freatice si apele subterane circulante. Panzele de apa stagneaza in rocile permeabile, dar pot forma si curenti ce se indreapta spre punctele de emergenta, loc unde apar la zi izvoarele minerale. Apele subterane circulante se misca liber prin roca, iar in rocile argiloase circulatia apei se face prin difuziune, in timp ce in zonele aride, apele clorurate sodice sau cele alcaline sulfatate impregneaza solul si formeaza eflorescente. Kensarev Vladimir din reactiile chimice petrecute in materia planetara primara, intre carburile si hidrurile metalice cu peroxizii metalelor, a luat nastere un imens volum de apa la care s-au adaugat si oxizii metalici. Indiferent de originea lor, compozitia chimica a apelor minerale este conditionata de calitatea mineralelor din rocile strabatute de apa, cat si de viteza de circulatie. Apa care circula libera prin

porii rocilor se numeste apa de percolatie. O parte din ea absorbita in zonele de circulatie mai lenta, poate forma la suprafata granulelor rocii o pelicula foarte fina prin intermediul caruia au loc schimburile de substanta minerala. In acceptiunea clasica, se considera ape minerale acele ape care au o mineralizare totala de minim 1g/l. In schimb, apele cu mineralizare totala sub 1g/l, dar care au efecte terapeutice dobandite se numesc oligominerale. Clasificarea fizico chimica a apelor minerale Pe plan international, o clasificare fizico chimica a apelor minerale, unanim acceptata, nu exista. Romania are propria clasificare care cuprinde 11 grupe: 1- Apele oligominerale: au un continut mai mic de 1g/l de substante dizolvate. Pot fi acratoterme (termale, calde, temp < 20 gr C) intalnindu-se la Baile Felix, Geoagiu Bai, Moneasa si acratopege (reci, temperaturi mai mici de 20 gr C) se gasesc la Slanic Moldova, Calimanesti, Baile Olanesti. Se folosesc in cura interna. In Europa, astfel de izvoare pot fi intalnite in Italia (Fiugi, Bormio), Franta (Evian, Thonon), Marea Britanie (Bath, Buxton). 2- Apele carbogazoase: au un continut de cel putin 1g/l de CO2, sunt utilizate ca apa de masa dar si ca ape medicinale si intrebuintate in cura externa sub forma de bai carbogazoase. Astfel de ape se intalnesc la Borsec, Buzias, Biborteni, Lipova; in Franta (Royat), Rusia (Kislovodsk), Germania (Bad Hamburg), Italia (Chianciano). 3- Apele alcaline: au un continut de celputin 1g/l de bicarbonat de sodiu fiind folosite de regula in cura interna. Astfel, apele de la Bodoc, Zizin, Poiana Negri, Borsec sunt ape mixte, in timp ce apele alcaline de la Malnas Bai (sfantul Gh-Tusnad), Slanic Moldova, Sangeorz Bai contin in plus si clorura de sodiu. Se gasesc si in Franta (Vichy si Pongues), Italia (Ischia, Recoaro), Germania (Apolinaris). 4- Apele alcalino-teroase: au un continut minim de peste 1g/l substante dizolvate in care predomina anionul bicarbonic, precum si cationii de calciu si magneziu, fiind utilizate cu precadere in cura interna. Se gasesc la Borsec, Lipova, Bodoc. 5- Apele feruginoase: au un continut de cel putin 10 mg/l fier, intalnindu-se la Baile Tusnad, Buzias, Vatra Dornei, in Franta (Vals, Saint Nectarie), in Belgia (Spa), in Germania (Bad Bruchenau). 6- Apele arsenicale: au un continut de cel putin 0,7 mg/l arsen, se gasesc la Covasna, Franta (Bouboule, Mont Dore), Italia (Pezzouli). 7- Apele clorurate-sodiceL au un continut de peste 1g/l de clorura de sodiu, utilizate in cura interna la Baile Herculane, Ocna Sibiului, Sarata Monteoru, Ocna Mures, Telega, Ocnele Mari, iar pentru cura externa la Slanic Moldova, in Italia (Montecatine), Germania (Bades-Baden, Hamburg, Wiesbaden) 8- Apele iodurate: au un continut de cel putin 1mg/l iod. Apele hipotone iodurate pentru cura interna se gasesc la Baile Olanesti, Calimanesti (3-5 mg/l iod), iar pentru cura

externa (50-70 mg/l iod) se intalnesc la Bazna, Govora. Astfel de izvoare se pot gasi in Germania (Bad Tolz, Bad Wiesse), Austria (Bad Goisern?) 9- Apele sulfuroase: au un continut de cel putin 1mg/l sulf in care predomina oxigenul sulfurat si sulfurile. Apele cu un concentrat de peste 50 mg/l hidrogen sulfurat trebuie administrate cu prudenta in cura interna. In cura externa, concentratia de hidrogen sulfurat poate ajunge pana la 200 mg/l la Nicolina Iasi. Astfel de izvoare se gasesc la Baile Herculane, Olanesti, Calimanesti, Pucioasa, in Rusia (Piati Gorsk), Germania (Aachen) 10- Apele sulfurate: ape care contin sulf sub forma oxidata si care sunt in general ape hipotone, sodice, calcice, magnezice, indicate pentru cura interna. Se intalnesc la Amara, Vata de Jos (Ardeal), in Franta (Vittel), Italia (San Pelegrino), Cehia (Marian She Lazne), Elvetia (Tarasp) 11- Apele radioactive: au o radioactivitate de cel putin 29 m Curie sub forma sarii de uraniu. Apele din tara noastra au concentratii sub aceasta limita, cunoscute fiind cele de la Baile Herculane, Sangeorz Bai, Borsec, (izv Pierre Curie), ele fiind folosite terapeutic in Franta (Plombiers, Neris), in Austria (Bad Gastein, Bad Hopfgastein). Aceste ape radioactive sunt, in general, bne toelarate de organism, reactia balneara fiind redusa sau chiar absenta. Prin folosirea apei imbuteliate exista tendinta pacientului de a abuza de cure prelungite. Numai in curele de genul acesta se recomanda o prelungire a efectului terapeutic stiindu-se ca in statiuni, apele minerale trebuie baute de la izvor, iar doza de apa prescrisa va fi bauta cu inghitituri mici, repetate de 2-3 ori pe minut. Acest ritm creste toleranta gastrica fata de apa minerala. Apele minerale se administreaza de obicei la temperatura lor naturala, incalzirea lor prealabila diind indicata in forme spastice digestive sau biliare. Orarul administratii dozelor este corelat cu cel al meselor, in general folosindu-se 3 prize pe zi. Prima Doza se ia dimineata pe stomacul gol, cea de-a doua inaintea mesei de prans, iar ultima inaintea cinei. Pritmul dozelor poate fi schimbat in curele ce au ca obiect diureza.

Curs 8 10.04.2013 Namolurile sapropelice Namolurile sapropelice (peloidele-pelos-mal) sunt substante care se formeaza in conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care se folosesc in scopuri terapeutice ca atare sau dupa o

prealabila pregatire prin amestec cu ape minerale. Utilizarea terapeutica a namolurilor dateaza inca din Egiptul Antic, el fiind scos din albia Nilului, apoi fnicienii prin caracteristica lor negustreasca au facut comert cu acesta in tot bazinul Marii Mediterane. Namolurile rezulta printr-o serie de procese rezultate din combinarea substantelor minerale cu cele organice, astfel, substantele organice sufera o serie de modificari fizico-chimice, dar si bio chimice, in timp ce cele anorganice se caracterizeaza printr-o depunere de saruri minerale. In conceptia actuala, peloizii reprezinta un sistem heterogen dintr-o faza solida, una lichida si una gazoasa. Principala caracteristica fizica a namolului este data de plasticitatea sa, adica proprietatea sa de a se intinde si de a se mula pe suprafata corpului. Aceasta caracteristica este posibila datorita continutului namolului in substante solide insolubile si este evidentiata de vascozitatea acestuia si consistenta masei sale. Datorita modului in care se intrebuinteaza namolul, consistenta poate fi sporita astfel inca plasticitatea are valori mici pentru namolurile minerale si valori ridicate pentru namolurile sapropelice. Temperatura reprezinta capacitatea peloizilor de a retine caldura, in timp ce hidropexia este capacitatea de absorbtie si de retinere a apei astfel inca, peloizii cu hidropexie redusa se uziteaza numai in impachetari, iar cei cu hidropexie mare se pot folosi si pentru bai. Greutatea specifica, respectiv densitatea, depinde de componentele namolului, ea atingand valori minime la turba si maxime la namolurile puternic mineralizate. Cu cat densitatea namolurilor este mai mica, cu atat calitatea lui terapeutica este mai mare, termopexia fiind mai importanta la namolurile organice fata de cele minerale. In ceea ce priveste proprietatile chimice ale namolurilor, ele tin atat de prezenta substantelor organice, cat si mineralizarea lor. In general, actiunile chimice al acestor peloizi sunt in mare masura asemanatoare cu cele ale apelor minerale la care se adauga in plus substante organice continute a caror efecte nu sunt pe deplin elucidate. Umiditatea peloizilor este dependenta de compozitia chimica si de proprietatile fizico chimice in primul rand cele coloidale, in schimb textura acestora depinde de starea de dispersie la marimea si proportia particulelor ce intra in alcatuirea lor. In timp ce, in cazul turbelor, primul indicator de utilizare il reprezinta gradul de descompunere al resturilor organice vegatele care trebuie sa depaseasca 50 de procente. O turba bine descompusa prezinta o masa omogena cu continut ridicat de umiditate care are in acelasi timp si o buna capacitate de absorbtie si de retinere a caldurii. Mineralizarea si compozitia ionica a peloizilor impun o serie de efecte terapeutice, mai ales la nivelul tegumentelor. In tara noastra, peloizii recoltati din diferite regiuni se analizeaza fizico-chimic, iar rapoartele de analiza se transmit Institutului Balnear Roman.Efectele terapeutice ale namolurilor se raporteaza si la Ph-ul acestora, fiind clasificate astfel:

-acizi cu un Ph sub 5 -slabi cu un Ph intre 5-7 -slab alcalini cu Ph intre 7-8 -alcalini cu Ph peste 8 Continutul de H2S (hidrogen sulfurat) reprezinta un alt factor definitoriu, peloizii fiind clasificati astfel: -nesulfurosi-> 0,02% H2S -slab sulfurosi->0,02-0,15% H2S -sulfurosi-> peste 0,15% H2s Namolurile sapropelice reprezinta substante complexe de substante organice si minerale, amestec ce poate influenta reactivitatea organismului prin diferite mecanisme de actiune. Curele balneoclimaterice in statiunile de profil urmaresc impchetari cu peloizi, iar durata tratamentului variaza in functie de evolutia bolii reumatismale.

Curs 9 17.04.2013 Bioclimatele din Romania In Romania, cu exceptia zonelor montane, la peste 2000 m, si a zonelor puternic industrializate, se dezvolta numeroase bioclimate cu anumite calitati terapeutice 1-bioclimat excitant solicitant 2-bioclimat sedativ indiferent (de crutare) 3-bioclimat tonic stimulent de munte Bioclimatul excitant solicitant de stepa si litoral maritim caracteristic regiunilor intinse din Baragan, din vestul Campiei de V, dar si din zona Dobrogei litorale si continentale. Bioclimatul de stepa se caracterizeaza vara prin caldura, uscaciunea aerului, radiatie solara abundenta. Apare

un efect termoreglator de termoliza (pierdere de caldura) la care se adauga efectul de stimulare endocrina, imunologica si antirahitogena care se leaga de intensitatea radiatiei solare. Vara, in aceste conditii excitante solicitante, cura de aer ssi cea de soare (helioterapia) trebuie aplicate cu prudenta, de aceea pot de ea numai persoane al caror organism este capabil sa fara un efort de termoliza sustinut si care suporta lumina abundenta. Nu se recomanda acest bioclimat persoanelor cu afectiuni endocrine care manifesta o hiperexcitabilitate nervoasa. Bioclimatul de stepa se recomanda pentru cura de soare, in special tinerilor dar si adultilor cu afectiuni articulare bine stabilizate clinic si biologic.. Amara, Lacul Sarat. Bioclimatul de litoral maritim se deosebeste de cel de stepa prin temperaturi confortabil racoroase datorat brizelor marine, insorirea fiind mai abundenta decat la campie. Acest bioclimat poate avea efecte terapeutice si in cursul sezonului rece (octombrie-aprilie) data fiind cantitatea mare de aerosoli salini desi cantitatea de radiatie este redusa. In aceste conditii, cura de litoral se recomanda indeosebi persoanelor cu tulburari neuroendocrine vehetative prin hiperfunctie tocmai datorita efectului biologic stimulent al radiatiei solare. Se obtine insa si efect de pigmentare a pielii respectandu-se insa orele de expunere. Acest bioclimat de litoral poate avea si efecte negative datorita bombardamentului de stimuli radiativi solari asupra sistemului neuroendocrin, Astfel, se explica contraindicatia pentru cura heliomarina in tuberculoza pulmonara evolutiva, in hipertiroidie, precum si-n unele forme de reumatism insuficient stabilizat. Bioclimatul sedativ indiferent include regiunile de ses, cele de dealuri, dar si de depresiuni intramontane. In Romania acesta este bioclimatul care cuprinde cele mai multe statiuni unde se aplica atat tratamentul balnear cat si cura cu ape minerale. Caracteristica factorilor climatici moderati din tot cursul anului ne arata ca functiile si sistemele organsimului nu vor primi stimuli prea intensi, deci organsimul nu va face un efort deosebit de aclimatizare. De aceea, bioclimatul regiunilor de deal si ses este considerat ca fiind cel mai indicat pentru cei ce nu suport stresul factorilor climatici, de exemplu, pentru persoanele in varsta care trebuie sa urmeze o cura balneara pentru dureri articulare, dar prezinta si o afectiune cardiovasculara mai avansata sau pentru copii cu stari de nervozitate cu stari de covalescenta. Acest tip de bioclimat este lipsit de contraindicatii terapeutice, el fiind tipic pentru odihna persoanelor sanatoase cu anume stari de surmenaj, pentru bolnavii care nu suporta caldura excesiva a regiunilor de stepa, insorirea abundenta din regiunile de stepa si litoral. Bioclimatul tonic stimulent de munte este un climat solicitant a functiilor neurovegetative endocrine care coordoneaza aclimatizarea organismului la mediu. Este caracteristic efectul biologic al presiunii partiale scazute a oxigenului din aer proportional cu scaderea presiunii atm. Acest efect va fi cu atat mai intens cu cat alt va creste. Factorii climatici din acest bioclimat determina asa numita cura de munte indicata in anemii, stari de covalescenta, rahitism, insomnii, hiperexcitabilitate nervoasa. Se va recomanda pana la altitudinea de 1000 m persoanelor la care susceptam o capacitate de aclimatizare redusa fie la nivelul aparatului cardiovascular si respirator, fie a intregului sistem neuriendocrin vegetativ. Este bine ca persoanele cu afectiuni cardio-vasculare sa urmeze cura in statiuni sub altitudinea de 800 m. Una din indicatiile majore

ale curei de munte este astmul bronsic alergic, ce se aplica de aproximativ 70 de ani cu rezultate foarte bune in Alpii Elvetiei. Acest lucru se datoreaza complexului de factori climatici la care se adauga absenta alergenilor atmosferici, adica a poluantilor de tot felul, clima de munte caracterizandu-se printr-o insorire semnificativa, dar nu intensa, prin valori ale umezelii relative (50-80%) si printr-un regim al vitezei vantului ce nu constituie un stimul pentru sistemul nervos central.

Curs 10 24.04.2013 Sauna standard cuprinde o cabina cu cateva paturi de lemn a caror extremitate este prevazuta cu un postament ce permite ca-n pozitia de cubic (?), picioarele sa fie situate mai sus decat restul trupului. In interiorul acesteia trebuie sa existe o sursa de caldura alimentata electric, iar pe aceasta trebuie sa cada din cand in cand o cantitate de apa menita sa realizeze un jet de vapori. Astfel, pe granitul incins o cantitate de 200/300 m (?) apa se transforma in abur care se raspandeste ca un nor cald in cabina. In zona Pen Scandinave multe saune sunt construite in vecinatatea cursurilor de apa sau a lacurilor fapt ce permite celui care o practica ca dupa faza calda a saunei sa intre intr-o apa rece si foarte rece Tehnici de aplicare -faza calda de ordinul 1 se refera la un individ culcat pe patul de lemn cu picioarele mai ridicate decat nivelul carpului. Temperatura aerului in cabina trebuie sa aiba (?) gr C, iar din cand in cand se provoaca vaporii calzi care ridica treptat temperatura la 80grade C radandu-se astfel sudoratie termica (transpiratie) -faza rece presupune fie un dus rece, fie o baie in piscina, fie o frecare cu zapada -faza calda de ordinul 1 consta in reintrarea in cabina de lemn marindu-se timpul de stationare 10-15 minute, Repetarea acestei ciclicitati de mai multe ori intr-un inteval de cateva ore se incheie cu o relaxare de aproximativ o ora care poate fi completata de un masaj general. Intr-o astfel de metoda de termoterapie tempetatura pielii creste si sunt declansate mecanisme de termoliza prin care cantitatea de apa pierduta escoleaza intre 600-1500 ml. Ca urmare a hipotermiei se produce vasodilatatia tegumentara iar pe acest fond de (?) cutanata se aplica exictantul termic rece in faza calda a saunei frecventa cardiaca poate atinge 100-110 batai/min crescand si frecventa respiratorie. In faza rece frecventa cardiaca scade sub 60 batai/min

inregistrandu-se cresteri ale metabolismului, astfel sauna finlandeza determina o crestere brusca a nr de globule rosii dar si a Vsh.Pe plan psihic se declanseaza o atitudine relaxanta iar in unele situatii apare senzatia de inviorare. Desi solicitanta pentru organism, acest tip e sauna este bine tolerata in conditii de antrenament. Indicatiile saunei finlandeze -sunt profilactice realizand calirea organismului prin inbunatatirea mecanismelor adaptative la schimbarile mediului extern - tratamentul curativ se refera la obezitate, la predispozitia pt unele afectiuni dermato, acneea, furunculoza - contraindicatii: o astfel de terapie nu se recomanda persoanelor cu afectiuni cardio dar si celor cu fragilitate capilara; sauna finalndeza, alaturid e baia turceasca reprezinta in primul rand metode de profilaxie a unor afectiuni comune, practicarea acestora putand determina o anumita antrenare a functiilor organsimului. Talasoterapie reprezinta o metoda complexa folosita in scop profilactic, curativ, dar si de recuperare functionala. Factorii care actioneaza asupra organsimului sunt: -factorul chimic prin mineralizare si prin concentratia in saruri minerale cu predominanta clorurii de sodiu -factorul termic in care temperatura apei marii dependenta de temperatura aerului poate genera o serie de efecte terapeutice; este importanta si expozitia plajelor fata de razele solare considerandu-se o temperatura minima admisa pt adult in talasoterapie este de 15gr C iar pt copii 18 gr C, insa datorita densitatii apei marine senzatia de rece este mai mica la scufundare in mare in comparatie cu cea dintr-un rau sau dintr-un lac -factorul mecanic se refera la apa marii cu presiune hidrostatica ce actioneaza asupra corpului uman influentand mai ales vasele de sange cu peretii cei mai extensibili in sensul favorizarii circulatiei de intoarcere. Efectele -in timpul baii de mare apar reactii determinate de diferenta de temperatura dintre corpul uman si apa marii in care poate sa apara senzatia de tremurare, frison, uneori neregularitatea pulsului in care pierderea de caldura e favorizata d prezenta brizelor; daca baia continua excesiv apare al doilea tremur dovada a pierderii excesive de caldura, acesta fiind momentul intreruperii baii de mare. Se recomanda ca durata baii de mare pentru copii de peste 5 ani sa fie de 5-10 minute, iar pentru adulti sa nu depaseasca 20 de minute.

Talasoterapia ca metoda profilactica se uziteaza cu precadere in lunile sezonului cald existand si situatii in care insolatie puternica poate permite unor organisme antrenate imersiunea in apele reci ale marilor.

Curs 11 Metode de tratament in cura balneara Statiunile balneara utilizeaza metode complexe de tratament alaturi de factori terapeutici naturali in cazul curelor de circa 18-20 zile insistandu-se pe dietoterapie, terapie medicamentoasa la care se adauga si masuri de ordin general privind alternanta dintre efort si odihna , ritmicitatea somnului, alimentatiei, reducerea/eliminarea consumului de alcool, cafea, tutun. Hoff (1956) si Jungman (1971) au clasificat metodele terapeutice in 3 principii, 4 grupe, din care primele 3 sunt definite ca mijloace terapeutice artificiale, iar a 4-a grupa cuprinde metodele de relaxare pentru a obtine vindecarea, acestea fiind numite metode naturale. Primul principiu terapeutic este amputatia, iar prima cupa de metode terapeutice artificiale care incearca sa excluda cauzele bolii, cuprinde metodele chirurgicale, dar si metodele terapiei de antibiotice/seruri pentru boli infectioase Al doilea principiu terapeutic este substitutia, aceasta cupa incluzand metodele de tratament prin care sunt inlocuite artifical substantele vitale, imposibil de produs de catre organismul bolnav, insulina in diabet, B12 in anemie. Al treilea principiu terapeutic se refera la ? si pel el se bazeaza majoritatea metodelor terapeutice ale termoterapiei, dietoterapiei si imunoterapiei. Prin administrarea de substante medicamentoase se urmareste modificarea functiilor tulburate ale unor sisteme/organe cum ar fi disfunctiile cardiovasculare, respiratorii, digestive etc. Curele in statiunile balneare se impart in: cure profilactice, cure terapeutice, cure de recuperare medicala Cura medicala profilactica: omul modern, prin reducerea eforturilor fizice, implica reducerea capacitatii de efort, iar sedentarismul (sindromul hipokinetic) consta in diminuarea masei musculare, reducerea capacitatii de efort, dar si cresterea in greutate prin acumularea in exces de tesut adipos. Sindromul hipokinetic reprezinta un factor de risc pentru aparitia mai multor boli

printre cele ale sistemului locomotor, in care instalarea unor tulburari la nivelul coloanei vretebrale, dar si a membrelor inferioare, poate duce ptrintr-o evolutie treptata catre afectiuni reumatismale degenerative ale articulatiilor (artroze), dar si tesuturilor periarticulare. O serie de studii si cercetari au dovedit o stransa legatura intre frecventa diferitelor grupe de afectiuni si capacitatea functionarii de termoreglare la rece a organismului. Functia de termoreglare la rece este adaptativa si daxa organismul este solicitat sistematic prin aplicarea de stimuli reci pe suprafete mari ale tegumentelor in perioada calda a anului este indus un mecanism adaptativ al functiei de termoreglare. S-a dovedit ca fiind eficienta expunerea unei suprafete cat mai marei a corpului in perioada verii la factori contrastanti de cateva ori pe zi, iar in circa 12-14 zile se poate declansa adaptarea la rece. Cura terapeutica se adreseaza bolnavilor cu suferinte prezente care au nevoie de un tratament complex pe baza unui diagnostic complex clinic si paraclinic. ()sunt specializate in primul rand in tratarea afectiunilor cardiovasculare, iar terapia balneoclimaterica in bolile aparatului respirator se realizeaza atat in functie de apale minerale cat si in functie de tipul de climat. Curele de recuperare medicala se adreseaza bolnavilor cu afectiuni cronicizate, cu incapacitate de munca, precum si la unele categorii de invalizi. In asemenea cazuri, in statiunile balneare se pune accentul pe terapia prin exercitii de activare si antrenare a functiilot diminuate in urma bolii sau traumatismelor. Unele statiuni blaneare dispun de dotarile necesare care le permit sa stabileasca diagnosticul clinic si functional, sa aplice metodele de antrenare/adatare a functiilor diminuate prin procese balneofizice, precum si caile de compensare a functiilor pierdute prin kinetofizioterapie si gimnastica medicala. Principalele profile de patologie susceptibile de recuperare medicala in statiunile balneare sunt: afectiuni ale sistemului locomotor, af post traumatice ale membrelor, afectiuni reumatismale degenrative articulare, afectiuni neurologice, afectiuni cardiovasculare (vasele periferice)