Eugenie Grandet Personaje Felix Grandet-avarul,cel mai bogat om din Saumur Eugenie Grandet-fiica si mostenitoarea averii lui Felix

Doamna Grandet-sotia lui Felix Grandet Nanon-slujnica credincioasa a familiei Grandet Charles Grandet-vaul din Paris al Eugeniei Domnul des Grassins-bancherul din Saumur Doamna des Grassins-prietena doamnei Grandet Notarul Cruchot Domnul des Bonfons-pretendent la mana Eugeniei Rezumat Romanul lui Honore de Balzac debuteaza cu o descriere a orasului Saumur din Franta,oras in care locuieste Felix Grandet impreuna cu sotia si fiica,Eugenie.Saumur este o localitate ce se mandreste cu productiile de vin si cu oamenii harnici,muncitori.Domnul Grandet este un om bogat si influent in regiune,detinand si functia de primar pentru cativa ani.Cu toate acestea el nu are radacini nobile,din contra este un simplu dogar ce si-a adunat averea prin propriile puteri.Se spune ca domnul Grandet este cel mai bogat om din regiune,singurii care aveau o idee vaga despre averea batranului dogar fiind notarul orasului,domnul Cruchot si bancherul sau domnul des Grassins si nici acestia nu puteau sa aproximeze cu exactitate valoarea totala a domnului Grandet. Pentru locuitorii orasului Felix Grandet era un personaj ambiguu,un om cumpanit si foarte chibzuit care nu isi arata niciodata castigul,mereu umbla in haine groase,taranesti,bocanci grei din piele si purta acelasi costum pana se tocea si devenea de nerecunoscut.Era tot timpul la una din proprietatile sale,verificand fiecare centime ce ii trecea prin mana,asigurandu-se ca nu pierde niciodata vreo oportunitate de a-si sporii averea.Pentru batran singura placere erau banii si fiica acestuia. Cu ocazia zilei de nastere a Eugeniei,domnul Grandet invita familiile Cruchot si des Grassins acasa pentru a sarbatorii fericita aniversare.Avar,acesta nu se obosea sa aprinda focul mai devreme de 1 noiembrie,indiferent cat de frig era,rationaliza mancarea pentru fiecare membru al familiei si nu le permitea celor doua femei sa faca nici un"exces" cum ar fi sa foloseasca lumanari pentru iluminarea camerei.Chiar si casa acestora arata saraca si neingrijita,scarile erau putrezite,mobila era roasa si veche,peretii erau ingalbeniti si lipsiti de decoratiuni.Nimic din viata familiei Grandet nu reflecta bogatia lor. Obisnuiti cu toate acestea,invitatii nu par sa fie deranjati de casa,ei avand ca scop dobandirea inimii Eugeniei.Datorita interesului comun,des Grassinii si Crouchotii erau inamici si incercau sa se depaseasca reciproc in cadouri,favoruri si vorbe dulci.Ceea ce ei nu stiau,insa,este ca domnul Grandet nu avea de gand sa isi casatoreasca fata cu nici unul dintre pretendenti.Astfel avarul se bucura de tot ceea ce Eugenie primea,stiind ca acestea vor deveni tot parte din averea sa. Cum le era obiceiul cele trei familii se asezara la masa si jucara o partida se loton in timp ce discutau diverse subiecte,printre care si frumusetea cadourilor primite de fata,un buchet cu flori rare si o trusa de cusut din argint suflat cu aur.Cum vorbeau,Nanon,slujnica familiei Grandet,anunta ca la usa se afla cineva.Surprins,domnul Grandet vazu ca vizitatorul este nimeni altul decat Charles Grandet,nepotul acestuia din Paris,care venise in Saumur la indemnul tatalui sau. Neobisnuiti cu eticheta si moda extravaganta a Parisului,familiile sunt intrigate de prezenta tanarului si de manierele sale.Eugenie,care acum avea 23 de ani,ramane insa impresionata de Charles,asa ca pentru prima oara in viata ei comite o "crima"in ochii tatalui,insistand ca tanarului sa i se faca focul in camera,sa i se aduca zahar langa apa si o lumanare de ceara ca nu cumva cele de seu sa ii deranjeze mirosul. Pana a doua zi fata era indragostita de varul ei.Acest lucru este insa vauzut ca imposibil de tatal Eugeniei care este instiintat printr-o scisoare de la fratele sau ca se afla acum in pragul falimentului,ca nu mai are avere si ca se va sinucide imediat ce Charles va ajunge in Saumur.In scrisoare domul Grandet mai este rugat sa aiba grija

de nepotul sau,oferindu-i acestuia posibilitatea de a pleca in Indii pentru a-si face avere. La micul dejun Charles invata despre obiceiurile stricte ale familie care lua masa in picioare,manca numai o felie de paine cu unt si beau cafeaua aproape neindulcita,din dorinta domnului Grandet de a economisii banii pe zahar.Totusi Eugenie face tot posibilul sa ii ofere lui Charles o masa copioasa,dandu-i acestuia zahar,struguri,pere si oua pe langa felia de paine rationalizata de Felix.Dupa micul dejun Charles afla despre moartea tatalui sau si intreaga zi nu face altceva decat sa ii planga moartea,refuzand sa coboare din camera,spre bucuria batranului care era entuziasmat ca nu isi va mai impartii proviziile cu inca cineva. Timpul trece si dragostea dintre Charles si Eugenie creste vazand cu ochii,cei doi devenind apropiati.Din dorinta de a-l ajuta intr-o seara fata descopera doua scrisori in camera varului,una adresata unei femei maritate,Anette,in care ii explica cum pierduse toata averea si cum ii cerea sa il paraseasca si inca una adresata unui prieten apropiat din Paris in care Charles isi exprima dorinta de a vinde totul in speranta de a putea strange indeajuns de multi bani pentru a pleca in Indii.Bucuroasa ca poate fi de ajutor aceasta ii daruieste lui Charles toate monezile primite de ziua ei de la domnul Grandet si in scimb primeste pentru pastrare o cutie de aur si promisiunea ca cei doi se vor casatorii cand baiatul se va intoarce. Folosindu-se de rivalitatea celor doua familii des Grassins si Crouchor,Grandet reuseste sa curete imaginea fratelui sau fara sa scoata un ban din buzunarul propriu si chiar il trimite pe Charles pana in Nantes,cumparand de la acesta aur in schimbul banilor necesari drumului pana in Indii. Odata plecat,viata lui Eugenie devine monotona,pana cand tatal afla de crima comisa de copila.Vrand sa inspecteze comoara fetei,mos Grandet afla ca fata nu o mai are.Suparat o incuie pe aceasta in camera,refuzand sa o mai hraneasca cu altceva in afara de paine si apa.Suparata de soarta fiicei sale,doamna Grandet se imblonaveste si la scurt timp moare,lasandu-i singuri pe Felix si pe Eugenie. Moartea nevestei ii pricinuieste avarului multa nefericire mai ales acum cand averea doamnei Grandet revenea ficei.Din dorinta de a detine toti banii acesta se impaca cu Eugenie,convingand-o pe tanara sa renunte la mostenire in favoarea sa. Noua ani trec si Charles inca nu ii scrisese Eugeniei care isi pierduse si tatal in decursul anilor.Incetul cu incetul fata isi pierde speranta pana ce intr-o zi primeste o scrisoare de la omul pe care ea il asteptase.Scisoarea,insa era departe de a fi una de dragoste,din contra Charles ii scria fetei pentru a cere inapoi cutia de aur si penru a o anunta ca in curand se va casatorii cu o femeie nobila pe care nu o iubea.Ranita,Eugenie accepta mariajul de convenienta cu des Bonfons in schimbul unui favor.Bonfons accepta si astfel ajunge la Paris unde plateste in numele domnisoarei Grandet toate datoriile acumulate de tatal lui Charles si innapoiaza acestuia cutiuta de aur.Tot acum aflam ca averea totala a Grandetilor este de 19 milioane de franci,lucru ce il impresioneaza profund pe varul care odata crezuse ca rudele sale din Saumur sunt sarace lipite pamantului. In finalul romanului aflam ca mariajul dintre Eugenie si des Bonfons dureaza doar 4 ani din cauza mortii subite a sotului.Eliberata de trecutul ei Eugenie isi coninua viata in casa saracacioasa,alaturi de Nanon,dedicandu-se trup si suflet actiunilor caritabile.