LUI S DE LA HI GUERA

AUTOPSI A SATANEI














Lautopsie de Satan Timeditions,2006 Toatedrepturilerezervate
Traduceredin limbafrancez VASILE SAVIN
RAOInternational PublishingCompany,2007 pentru versiunean limbaromn ianuarie2012
ISBN978-606-609-l10-7
Vittoriei Gutierrez Motrel, bunica mea.
Adeseori o minciuna nu-i dect un adevar care se nala
asupra datei.
Etienne Rey
ara minciuna, adevarul ar pieri de disperare i plictiseala.
Anatole France
PARTEA NTI
EXHUMATIO
1
Vatican, 1655
Soarele, n apus, i revarsa prin vitraliile Capelei Sixtine,
razele de un rou sngeriu, amestecnd n purpura celor
aptezeci i doi de cardinali adunai n conclav o avalana de
reflexe incandescente. Iar n aceasta feerie de carmin, argint
aurit i grena, n aceasta mare de rou violaceu i stacojiu,
Sfntul Colegiu se pregatea sa treaca la cel de-al patrulea i
ultim scrutin din zi. Sosise momentul alegerii celui care va
avea greaua sarcina de a fi att motenitorul lui Hristos,
episcopul Romei, urmaul lui Petru, stapnul pamntean al
cretinaIaii i tutorele ei spiritual: papa.
- Va propun sa trecem la vot, anuna cu glas solemn
cardinalul decan Severino Massimo care prezida adunarea.
Cei aptezeci i unu de cardinali aprobara n linite. Ziua
fusese lunga, dezbaterile dificile, i fiecare atepta cu
nerabdare rezultatul.
- Eu hmmm eu cer suspendarea edinei.
aptezeci i una de perechi de ochi uluii se ntoarsera spre
cardinalul Umberto Donatelli, intuindu-l de parca ar fi
proferat o blasfemie nemaiauzita.
- Eminena Voastra, suntei serios? l chema la ordin
cardinalul decan. Tocmai urmeaza votul!
Drept, n mijlocul adunarii, Donatelli schia un zmbet
stnjenit. Cuprins de o nervozitate neobinuita, i clatina
capul mare plin de couri i insista:
Da, da, neleg Dar tocmai de aceea solicit o pauza. Eu eu
nu sunt sigur ca merit ncrederea dumneavoastra i
Ezita o clipa, ferindu-se sa-i aplece privirea spre toate
aceste chipuri tulburate care se uitau la el. Ochii i se
ndreptara spre fresca monumentala a Judecaii de apoi care
orna zidul din fundul capelei. n faa lui, condamnaii se
zvrcoleau de durere, ncercnd zadarnic sa scape de caznele
care i ateptau n infern. Simi cum l strabate un frison cnd
adauga cu un glas obosit:
- Am nevoie sa ma confesez.
O larma de nedescris se produse n capela. ntre proteste i
invective, fiecare se ntreba ce stratagema inventase acum
Donatelli pentru a ntrzia scrutinul. Partizanii lui Fabio Chigi,
principalul sau rival, l banuiau ca voia pna n ultima clipa sa
gaseasca un iretlic prin care sa mai ctige cteva voturi.
Cardinalul decan batu cu palma n masa, cernd linite. Fara
ndoiala, acest Donatelli era prea imprevizibil ca sa fie un papa
acceptabil.
- Faptul ca simii nevoia unui duhovnic este un lucru
absolut stimabil, Eminena, nsa va rog sa nelegei ca va
trebui sa ateptai terminarea scrutinului. Prin urmare, v-a fi
recunoscator daca luai loc!
n faa tuturor acestor priviri ndreptate spre el, Donatelli
simi ca hotarrea lui slabete. ncuviinnd moale din cap, n
final se supuse, dar ideea ca putea fi ales l umplea dintr-odata
de un profund sentiment de nelinite.
O jumatate de ora mai trziu, cardinalul decan mai numara
nca o data buletinele. Clatina din cap. Nu, nu era nicio
greeala; Sfntul Colegiu urma sa voteze din nou.
- Era al patrulea i ultimul scrutin din zi, anuna el
adunarea. Teama mi-e ca va trebui sa amnam alegerea pna
mine-dimineaa.
Donatelli i reinu un oftat de uurare.
Ceilali suspinasera resemnai. Stateau nchii din zori n
Capela Sixtina, iar ideea de a amna votarea pentru a doua zi
nu-i ncnta deloc.
Cardinalul decan ceru sa se perforeze buletinele n locul
unde se afla cuvntul eligo, legndu-le apoi cu un fir de
matase, i le ncredina cardinalului camerleng pentru a fi arse
cu paie jilave.
Trecusera aptesprezece zile de la decesul lui Giambattista
Pamphili mai cunoscut sub numele de Inoceniu al X-lea , iar
alegerea succesorului sau se anuna dificila. Cele patru votari
cotidiene autorizate de procedura avusesera loc, dar ramnea
n continuare departajarea a doi candidai: Umberto Donatelli
i Fabio Chigi. Niciunul nu putuse strnge pna atunci cele
doua treimi din voturi plus unul necesare pentru a fi ales, iar
fumul negru care urma sa se ridice n scurt timp pe cerul
azuriu al Vaticanului va fi semnul ca scaunul suveranului
pontif continua sa ramna vacant.
Odata cu venirea nopii i cardinalii dormind, Umberto
Donatelli, izolat ntr-un col al Capelei Sixtine pentru masa,
savura o clipa de solitudine nainte de a ncepe sa masoare sala
maiestuoasa, cuprinsa de ntuneric. Acolo unde cardinalii i
petrecusera ziua optind la nesfrit, legnd i dezlegnd
aliane, negociindu-i votul pna n ultima clipa, sunetul
pailor sai de-abia tulbura acum linitea. Ajuns n faa frescei,
se aeza pe un scaun i ridica ochii.
Undeva n adncul sufletului, simea nevoia sa se roage. Dar,
de cteva luni, nu se mai putea ruga. Ceea ce avea pe contiina
era att de tulbure nct nu se simea n stare sa-i expuna
sufletul n faa Creatorului. Contrar celor ce afirmase, chiar i o
spovedanie i se parea mai presus de puterile sale. Nu era sigur
ca Domnul, n pofida nemarginitei sale bunaIai, l-ar putea
nelege. Nu, ceea ce-i trebuia era un confident.
- Umberto
Donatelli tresari. Camerlingul Silvio Rampallo, cu faa
ciupita de varsat i capul pleuv, se afla n spatele sau. Dupa ce
Iasa din mna sfenicul pe care l adusese, se aeza alaturi de
prietenul sau, punndu-i o mna pe umar.
- Trebuie sa-i marturisesc ca te pricepi la efecte!
nsa Donatelli nu schia nici macar un zmbet. Cu silueta sa
impozanta bine aezata n jil, statea prosternat, ntr-o
atitudine pe care nu o avea de obicei. Silvio se uita la el cu
simpatie. Pntecos, Donatelli avea n general mare grija de
felul n care statea, convins ca demnitatea era att o chestiune
de postura, ct i de comportament. Dar, vazndu-l att de
abatut, cu ochii aintii mereu la fresca de parca ar putea afla
raspuns la ntrebarile care l framntau n figurile pictate cu
un secol mai devreme de Michelangelo, Silvio Rampallo ghici
ca grija pentru felul n care statea aproape ca nu-l preocupa
deloc.
Urmari privirea prietenului sau i ochii i dadura peste
figura maiestuoasa a lui Hristos aureolat de lumina, a carui
silueta parea sa se clatine n lumina tremurata a lumnarilor.
- Michelangelo avea mult talent, murmura el, dar nu am
neles niciodata de ce l-a reprezentat pe Fiul lui Dumnezeu ca
un efeb imberb i musculos.
Tonul pe care l folosise se voia uor, iar Donatelli paru sa
aprecieze o clipa acest efort. Ridica o sprnceana.
- Tu cel puin te poi socoti fericit ca Pius al IV-lea i-a cerut
lui Daniele da Volterra sa-l acopere cu acest ridicol voal pudic,
i-o ntoarse el. Altfel, Iisus ne-ar fi aratat acum formele sale!
nsa urma de zmbet care i limpezi chipul la acest gnd se
terse de-ndata, iar cardinalul Rampallo se resemna sa atepte
ca prietenul sa faca urmatorul pas. n spatele lor, n
obscuritate, un cardinal sforaia. Trecu ceva timp pna cnd
Donatelli vorbi din nou.
- Silvio, prietene, murmura el atunci cu glas nesigur, ce
crezi despre Satana?
Camerlingul statu cteva clipe fara sa zica nimic.
- Diavolul, Lucifer, Prinul ntunericului insista Donatelli.
Silvio Rampallo arunca o privire n jur ca sa se asigure ca
ceilali nu-l puteau auzi i-i trecu o mna peste capul pleuv,
cautnd zadarnic un raspuns care sa nu arate ca este un
imbecil. nsa Donatelli nu parea sa atepte vreun raspuns.
Continua:
- Mie, povestea aceasta cu ngerul decazut mi s-a parut
ntotdeauna o invenie stnjenitoare. Vechiul Testament abia
face referina la Satan. n Zaharia i Cartea lui Iov, e doar
un cuvnt comun: Satana face asta, Satana face ailalta E greu
sa fii mai vag. El este nume propriu desemnndu-l concret pe
adversarul lui Dumnezeu abia n Cronici. Asta arata
importana ce i se acorda! n fond, eu cred ca era mai degraba
vorba de a-l descarca n mod discret pe Iahve de
responsabilitatea Raului.
Se ntrerupse cteva clipe i schia un zmbet nedefinit.
Presupunnd ca i era adresat lui, Silvio se hotar sa i-l
ntoarca. Departe de el gndul sa neleaga ce anume era
gluma n aceste vorbe. Ca s-o spunem pe aia dreapta, se simea
mai degraba stnjenit.
- Umberto, nu cred ca e momentul sa
- Pai, evident, chestiunea aceasta pune probleme, continua
Donatelli ca i cum nu ar fi auzit obiecia prietenului sau.
Problema este ca, la origine, toate creaturile au fost concepute
ca fiind bune. n aceasta privina conciliul de la Latran a fost
ct se poate de clar. Atunci cum se explica faptul ca o creatura
a Domnului fiindca Satana este i ea una dintre ele a ales
brusc sa se revolte i sa comita Raul? Tu nelegi? Pentru noi,
muritorii, e altfel; Satana exista deja ca sa ne ispiteasca. Noi
avem o scuza. Dar pe el cine l-a incitat sa faca Rau? Ce l-a
mpins la asta? nsui Sfntul Toma s-a pierdut n explicaii
legate de acest subiect. Fiindca nu putem admite ca, deasupra
lui, exista o putere a Raului care sa-l fi influenat. Cum altfel
daca nu prin concilierea cu unicitatea lui Dumnezeu? Ar fi
curata erezie, clar. O divinitate amabila i o alta rea. De
neconceput! Cretinismul este monoteist, ce naiba!
Donatelli se opri din nou. n ciuda stradaniei de a pastra un
ton calm i ponderat, n glasul sau era un tremur neobinuit.
De parca o ezitare ori o ndoiala patrunsese brusc n vorbele
ndelung meditate, de parca repeta un discurs pregatit cu grija,
nsa cuvintele capatau pentru el o noua semnificaie pe masura
ce-i ieeau din gura. Silvio Rampallo nelese ca aceasta
conversaie trebuia sa aiba multa importana pentru prietenul
sau. Cnd se apleca spre a auzi mai bine ce avea de spus,
Donatelli deja ncepuse:
- nseamna ca Satana a decis n mod liber sa faca Rau. O
alegere deliberata avnd drept urmare faptul ca se vede
imediat izgonit. Sa admitem. Dar asta tot nu ne spune de ce a
Iacut-o. Pacatul trufiei? Dorina de a fi egalul lui Dumnezeu?
Mare taina. Niciun teolog nu a putut da o explicaie
convingatoare. Altfel, daca Satana se afla de la sine la originea
Raului, aceasta ar nsemna sa-i acordam o putere enorma. Or,
nu poate fi prea puternic dect daca, i aici, ar rivaliza cu
Creatorul. Revenim la problema anterioara. Adversar, de
acord; rival, e prea mult. Aadar: sa veghem sa nu-i
supraestimam puterea, dar totui sa-i i lasam ceva. Un
echilibru delicat
Silvio ezita sa intervina. Oare unde voia sa ajunga prietenul
sau? Se hotar sa-l lase sa continue.
- i toate astea pentru a-i spune ca nu putem face altceva
dect sa presupunem nu numai ca Dumnezeu l-a creat pe
Satana i l tolereaza, ci ca l i folosete spre a ne pune la
ncercare. Numai ca n acest caz, scuza-ma, gasesc ca
Dumnezeu ar avea n el ceva meschin i calculat, lucru care nu-
i sta bine personajului Pe scurt, acest Satan pune mai multe
probleme dect rezolva, iar toate astea nu m-au prea convins.
i, Silvio, ca sa-i spun pe de-a-ntregul, daca existena lui
transcendentala mi se pare greu de explicat, personal nu am
crezut n existena sa concreta. Sincer sa fiu, a mi-l imagina n
carne i oase
Donatelli ofta, nchiznd pentru o clipa ochii. Razele lunii
care patrundeau n capela i proiectau umbra pe fresca,
desenndu-i silueta masiva n mijlocul damnailor. Undeva, n
ntuneric, se auzi cum pocnete tmplaria. Donatelli continua
sa priveasca ntr-o parte n momentul n care adauga:
- Pna n ziua cnd l-am ntlnit.
Silvio naIa capul. Nu era sigur ca nelesese bine; mai
degraba spera sa nu fi auzit bine. Au existat oameni care
fusesera condamnai la arderea pe rug pentru lucruri mult mai
marunte dect acesta. Privi silueta bondoaca a vechiului sau
prieten a carui faa roie i spna, lucind de sudoare, l facea
de obicei sa se gndeasca la o roie bine coapta i carnoasa.
Ascunsa sub pliurile duble ale pleoapelor, privirea acestuia,
att de adesea directa i patrunzatoare, i se paru dintr-odata
pierduta undeva n spaiu. Niciodata nu-l vazuse ntr-o
asemenea stare.
- Cum asta, l-ai ntlnit?
- L-am vazut pe Satana. n faa mea. Stnd ridicat pe labele
sale enorme. Silueta lui monstruoasa i arunca spre mine
privirea goala i hidoasa. O ntlnire pe care, crede-ma, nu o
voi uita nicicnd.
De data aceasta, Silvio Rampallo nu-i putu reine zmbetul.
l cunotea pe Donatelli, iata, de aizeci de ani. De pe vremea
copilariei petrecute mpreuna n cmpia toscana, i urmarise
ascensiunea n snul Bisericii. i mpartaise ndoielile cnd
acesta intrase n ordin, i aplaudase diversele numiri, i
criticase manevrele nedemne, l nsoise n raIacirile sale,
cunoscndu-l de prea mult timp ca sa tie ca nu spunea
asemenea lucruri cu uuratate. Dar era totui ceva greu de
nghiit.
!i mpreuna minile pe burta, clatinnd din cap cu un aer
de ndoiala.
- Umberto, mi spui numai prostii!
Donatelli scoase un oftat adnc i ntoarse n fine ochii spre
interlocutor.
- Macar, Silvio, macar Dar cel mai derutant lucru din
toate astea este ca am fost profund uurat sa ma aflu faa n
faa cu el. Caci, daca acea creatura pe care am avut-o dinaintea
mea nu ar fi fost Satana, poi sa ma crezi ca ar fi fost ceva cu
mult mai nspaimntator
Silvio nelese, n sfrit, ca Donatelli se referea la ancheta pe
care o facuse cu cteva luni mai nainte n sudul Franei. Cum,
la ntoarcere, prietenul sau nu scosese o vorba n aceasta
privina, practic, nu avea habar de toata povestea.
- Nu prea pricep
- Pentru ca nu cunoti ntreaga poveste. Chiar i eu, dei s-
au scurs attea luni de cnd am facut ancheta, tot nu reuesc
sa-i neleg ntreaga semnificaie. i totui crede-ma, am avut
toate elementele. I-am ntrebat pe toi martorii, am consemnat
faptele, am memorat i cel mai mic detaliu, am notat i cea mai
nensemnata conversaie. i totui trama pe care toate astea
par a o desena ma arunca n cea mai adnca tulburare. Ca sa
ncep cu nceputul, ar trebui mai nti sa amintesc de itinerarul
lui Znon de Mongaillac.
Se ridica, pornind sa strabata sala n lung i-n lat, fiind
limpede ca era dispus sa nceapa o lunga istorisire, nsa
camerlingul era epuizat; nu se simea n stare sa o asculte.
- Umberto, suntem n conclav, zise el cu glas sfrit. Ziua de
mine risca sa fie una obositoare. N-am putea sa mai ateptam
cteva zile?
- Tocmai ca nu, Silvio. Aa ceva nu mai sufera amnare.
- Dar Daca povestea asta te-a tulburat att de adnc de ce
nu mi-ai vorbit mai din timp? De ce a trebuit sa atepi pna
acum? Cum vrei sa-i ascult povestea cnd
- Trebuie sa ma asculi!
Surprins de tonul autoritar al prietenului sau, Silvio l privi o
clipa.
- Asculta povestea asta, Silvio, insista Donatelli, te rog!
Camerlingul facu o figura resemnata i se afunda n jil. n
timp ce Donatelli ncepea sa povesteasca, n Roma, departe,
rasunau clopotele. Silvio Rampallo avu un zmbet trist. tia ca,
de-acum, Umberto avea slabe anse sa-i succeada suveranului
pontif
2
Paris, cteva luni mai nainte
Znon de Mongaillac se gndise mereu ca viaa este un joc
unde nu riti nimic participnd i se vedea sfrindu-i-o ntr-
un inut al linitii i ceii, desavrindu-i erudiia ntre doua
duti zdravene de rachiu de ienupar.
- Sa-i mulumim Cerului ca ne-a dat una dintre acele nopi
Iara luna i numai bune pentru activitai clandestine! opti el
catre tnarul de lnga el.
Cu capul ntre nite umeri firavi, adolescentul clananea din
dini i nu parea dispus sa mpartaeasca entuziasmul
maestrului sau. Atenia i era fixata pe versantul apusean al
ridicaturii unde micul cimitir, ca o crusta de la o rana obrintita,
forma o sinistra pata ntunecata.
- Am o presimire rea, reui el sa articuleze cu un glas
tremurator.
Znon i stapni un zmbet. Aa cum statea ghemuit,
nvaacelul sau parea un calu-de-mare. i aranja mantia.
- Mi se pare ca i-e cam frig.
ntr-adevar, nu era cald, dar cel puin ploaia ncetase. Norii
grei care se rostogolisera ncet pe deasupra vaii n cursul nopii
se risipisera, mpini de un vnticel racoros ce batea dinspre
soare-apune, iar acum un miros de iarba uda se ridica de la
pamnt. Odata cu sfritul rafalei de ploaie, zgomotele nopii
se facura din nou auzite n ntuneric. n departare, doi cini se
luptau pentru ceva, cineva trntea o ua, iar firma unei bodegi
de vara scria n vnt.
- Frica este o boala a sufletului, Nicolas, adauga nvaatul.
Iar afeciunile sufletului ntuneca mintea. Privete n jur; vezi
ceva care sa te sperie?
Nicolas i ndrepta puin umerii. De-a lungul incintei abaiei
ce domina colina, colibe murdare se caarau pe coasta,
nghesuite unele n altele, dnd strania impresie ca evita sa
alunece n mocirla de jos. Era un labirint de cocioabe
darapanate, din care rasareau turle de mori, adapostind ceea
ce oraul refuza sa primeasca; zdrenaroi i paduchioi de
toate soiurile. Un loc puin frecventabil dupa apusul soarelui.
Pe Nicolas l trecu un fior.
- Nu ne e teama pentru ca e nfricoator, maestre, ci este
nfricoator pentru ca ne e teama.
Znon ridica din sprnceana. Fara ndoiala ca baiatul acesta
nu-i nici pe departe prost.
Dezgroparea unui cadavru, trebuie sa admitem, nu era
activitatea favorita a nimanui. Cum nu era nici ateptarea
nopii pentru a putea patrunde ntr-un cimitir. i, absolut logic,
ca i Nicolas, Znon cu sigurana ar fi preferat i el sa se afle n
pat, la caldura. Totui, chiar daca i placea sa creada ca nu
degeaba era doctor n anatomie i botanica la Colegiul Regal de
medicina din Paris, i ca, de fapt, sarcinile cele mai ingrate
puteau fi foarte bine ncredinate unui subaltern, n noaptea
aceea, ascuns n spatele unei mici cabane, nsoit de elevul sau
preferat, cu o lopata pe umeri, pndea momentul prielnic cu
intenia ferma sa nu lase nimanui grija de a face acest lucru n
locul sau.
Znon i aprinse pipa. n realitate, aceasta deshumare
clandestina l amuza la culme. Daca o curtase n zadar luni n
ir pe delicioasa Amandine Perthuys odihneasca-i-se n pace
sufletul fara nveliul carnal , venise ceasul sa adune roadele
eforturilor sale. n sfrit, Amandine urma sa-i dezvaluie
farmecele. Ca o facea la modul postum i prin intermediul unei
autopsii, asta nu schimba mare lucru n ochii sai.
Tutunul pocni n pipa i lucirea lui roatica dezvalui pentru
o clipa chipul nvaatului, subliniindu-i delicateea trasaturilor.
Cu ochii sai limpezi i parul aten, lung i buclat, pe care colegii
cu perucile lor i-l invidiau, Znon de Mongaillac parea mai
tnar dect era, fapt care i deruta mereu pe noii sai elevi. Era
totui un om care ajunsese la acea vrsta considerata ca fiind a
maturitaii, un fel curtenitor de a spune ca nu mai era chiar
tnar, dar fara a-l considera batrn. Patruzeci de ani; o vrsta
pe care anticii o numeau odinioara acm, adevarata natere a
unui barbat.
Pentru a compensa apariia ridurilor i intrarea n declin a
puterii de seducie, Znon lasase sa-i creasca o fina i eleganta
mustaa. De altfel, nu ducea lipsa de elegana. Era foarte atent
cum se mbraca, fara a neglija vreodata detaliile, tiind sa
armonizeze cu gust nuana vestei cu cea a pantalonului scurt
legat sub genunchi. Mersul sau, cu pai mari, zvelt avea o
anumita prestana, dei s-ar fi putut vedea n el i o farma de
afectare. Dar, indiferent de ce ar fi putut spune detractorii sai,
avea, n aparena, totul dintr-un gentilom.
Un gentilom, fara ndoiala, dar un gentilom obosit de
ateptare. Cerul ncepea sa se limpezeasca spre rasarit, iar
Znon hotar ca era vremea sa acioneze. Zmbi linititor spre
Nicols, iei din ascunzatoare i arunca o privire mprejur
pentru a se asigura ca niciun martor nedorit nu era prin
preajma.
- Sa mergem, zise el.
Ali patru indivizi, cu silueta ntunecata drapata n mantii, se
ivira imediat de undeva, pornind de-a lungul zidului incintei
cimitirului tragnd un caru. Nicolas i Znon pornira n urma
lor, iar straniul cortegiu se ndrepta spre intrare.
- Sa nu cumva sa facem vreun zgomot, le opti Znon
elevilor sai cnd ajunsera la destinaie. Charles i Antoine, stai
aici cu caruul. Nicolas i ceilali, urmai-ma!
n timp ce primii doi pazeau intrarea, Znon i cei trei
acolii, toi cu hrlee i lopei, escaladara vechiul portal din
lemn i disparura n ntuneric.
- Tare-s mulumit ca n-a trebuit sa intru, murmura Charles
cnd ceilali nu-l mai puteau auzi. N-a mai fi putut dormi luni
ntregi!
- nchide gura i casca ochii! mri Antoine, tot att de
temator ca i tovaraul sau. N-ai auzit ce a spus maestrul?
Progresul tiinei ne cere cteva sacrificii, iar parerea mea este
ca sacrificarea unei nopi de somn nu-i o plata prea scumpa.
- Din moment ce asta-i tot ce sacrificam
i se postara n spatele caruului, tragnd cu urechea la cel
mai mic zgomot, zgribulii sub roua dimineii. La picioare li se
ntindea capitala adormita pe care primele semne ale zorilor o
nvaluiau deja n roz.
Chiar n clipa n care Znon de Mongaillac patrundea n
micul cimitir parizian, undeva foarte departe, parintele
Amede, preot n Lansec, sprijinea scara de zidul bisericii sale.
- Doamne, ai grija de slujitorul tau n periculoasa misiune
pe cale s-o nfaptuiasca, se ruga el mpreunndu-i minile.
Dar Dumnezeu trebuie sa fi fost ocupat cu altceva, fiindca
prima treapta pe care puse piciorul Amede se rupse, facndu-l
sa cada. Nasul preotului se strivi de scara, ncepnd imediat sa
sngereze ca o fntna.
- Afurisita scara de dulgher hughenot! njura el.
!i puse o bucaica de crpa n nara i, dupa ce facu o
mulime de cruci, porni cu mai multa grija sa se urce pe restul
scarii.
Rotofei, parintele Amede nu avea nimic dintr-un adet. Avea
fizicul unui barbat de aizeci de ani, dei nu atinsese cincizeci,
aa ca escaladarea i lua ceva timp.
Ajuns n vrf, se opri o clipa ca sa-i reaeze dopul de crpa
care nu voia sa stea n nas i privi n jos. Doamne sfinte, ct de
sus ajunsese! i cnd te gndeti ca mai trebuia sa se caere i
pe acoperi! Ofta. Pentru un om la vrsta lui, aceasta
periculoasa urcare era o nebunie.
O nebunie, dar necesara. Fiindca, daca Amede se urcase
att de sus, nu era deloc n ideea de a se apropia de Creatorul
sau, ci pur i simplu ca sa verifice starea acoperiului bisericii.
De la un timp, caderile de igla devenisera la fel de numeroase
ca i predicile, ameninnd sa-i betegeasca i sa-i sperie mult
mai concret pe credincioi dect pedepsele promise ntru
ispairea pacatelor.
Amede ncercase sa aduca la cunotina episcopiei starea
dezastruoasa a cladirii, dar i se raspunsese ca vremurile sunt
grele i, n aceasta epoca de lupta mpotriva dumanilor
reformai, banii Bisericii erau folosii n scopuri mai urgente.
Amede nelesese perfect ca era invitat n mod politicos sa se
descurce singur. Cu sufletul ncrezator n nelepciunea
superiorilor sai, se resemnase aadar sa le accepte refuzul. Dar
l durea sa vada cum bisericua lui cade n ruina i, daca nu
putea conta pe ajutorul episcopiei, i zise ca nimeni nu-i
interzicea sa puna el singur mna la treaba. De aceea se
pregatea acum sa inspecteze lucrurile la faa locului pentru a-l
putea pune ct de ct n tema pe Berenchon, zidarul
recunoscut din Lansec.
De acolo, de sus, Amede avea o privelite extraordinara
spre Cevennes unde soarele n rasarit alunga i ultimele valuri
de ceaa matinala. Pna la orizont, colinele nesate de gariga
se ntindeau sub palida lumina a dimineii, succedndu-se ntr-
o unduire neregulata, punctata de stncile ce rasareau din ea.
Cnd vremea era senina, se puteau chiar distinge contururile
imprecise ale fortificaiilor de la Montpellier pe care lui
Amede i placea sa-l numeasca Sodoma din Languedoc
ntins departe n cmpie.
mprejurul satului, pamntul, mai neprimitor dect n vale,
nu le oferea locuitorilor dect puine posibilitai de a cultiva
ceva: n afara de civa maslini i ceva via-de-vie pierduta
printre stnci, nimic nu parea a vrea sa faca vreun efort ca sa
creasca. Pentru asta ar fi trebuit ca dealurile sa fie stropite de
vreun fir de apa. Dar nicaieri nu se vedea vreo albie, n afara
de o urma de pru care statea secat zece luni pe an, curgnd
cam la o leghe departare, la o cotitura a dealului.
Satul nsui era format dintr-o mna de case joase facute din
piatra locului aezata fara maiestrie deosebita una peste alta.
Chiar i bisericua lui era dintre cele mai sobre i, de nu ar fi
fost pe jumatate ruinata cum era cazul acum, abia daca ar fi
interesat pe vreun caIator, presupunnd ca vreunul dintre ei
i-ar fi dat osteneala sa se plimbe prin zona i ar fi manifestat o
ct de marunta curiozitate.
Puin mai departe, doua dintre cele o suta de suflete ct
numara satul mergeau grabite pe un drumeag pietros care se
pierdea printre coline. Chiar la distana, parintele Amede le
recunoscu imediat. Gilbert avea un mers leganat pe care l
recunoteai dintr-o mie, iar Octave nu putea fi confundat cu
nimeni.
n cimitir, cele patru umbre se fofilara printre morminte.
Znon i ndruma pe cei trei elevi ai sai ct putea mai bine.
Greu de orientat; n ntuneric, mormintele pareau toate la fel.
Un croncanit ndepartat nsoea zgomotul pailor ca un cnt
funebru compus anume pentru aceasta ocazie, de un demiurg
care nu mai gasea altceva ca sa glumeasca. Znon surse. Nu se
speria chiar att de uor. Ceea ce nu-l mpiedica sa nu tresara
cnd n spatele lui se auzi un sunet metalic: Nicolas se
mpiedicase de o stela, scapnd cazmaua care se izbi de o
cruce.
- Avei grija pe unde calcai, ce naiba!
- Ar trebui sa le poi vedea, bombani Nicolas ridicndu-se.
Reluara drumul n tacere, rugndu-se ca zgomotul facut de
cazma sa nu fie vreun semn anume sau sa fi ntrerupt somnul
morilor. La o cotitura, Znon recunoscu mormntul pe care l
cauta. n ateptarea unei stele ce urma sa se puna, locul era
marcat de o simpla cruce din lemn. Dar, ajutat de lumina
palida ce se ivea ncet-ncet pe cer, Znon putu distinge textul
proaspat scris:
Amandine Perthuys, nascuta Rameges 1637-l654.
- Aici e. La treaba!
Dupa ce i scuipara n palme, cei trei elevi nhaara lopeile
i hrleele i ncepura sa sape solul nca afnat din care se
raspndi de-ndata un miros de pamnt umed i gras. Znon
ridica privirea spre cer. Soarele urma sa rasara n curnd.
Trebuiau sa se grabeasca.
Progresul cunoaterii cere sacrificii, le spusese el elevilor.
Frumos eufemism. Fiindca a te afla n plina ilegalitate ntr-un
cimitir pentru a fura un cadavru nu era tocmai ideea pe care
i-o faceau ei despre practica filosofiilor naturii. i totui aa
fusese ntotdeauna. Znon nsui nu scapase de aceasta sordida
necesitate. i se revazu cu ani n urma la Montpellier, n
compania maestrului Athanase Lavorel, sapnd pamntul aa
cum faceau acum studenii sai.
Athanase Lavorel fusese un dascal exigent. Fara disecie, i
placea sa le repete odinioara studenilor sai, anatomia ramne
o tiina abstracta. Znon schia un surs. De atunci, se
scursesera vreo douazeci de ani i nimic, se pare, nu se
schimbase. Nimic, n afara de faptul, deloc neglijabil, ca nu mai
era el cel care sapa. i, tragnd zgomotos din pipa-i lunga i
fina, cu numele sau gravat pe ea o lucratura de bijutier , i
contempla cu afeciune studenii care, poate ntr-o zi, vor
deveni la rndul lor doctori emineni i vor pune i ei la sapat o
mna de adolesceni.
Pna atunci, lopeile i cazmalele lucrau de zor i, dupa un
sfert de ceas, sicriul domnioarei Amandine Perthuys, nascuta
Rameges, fu la vedere.
Pe cnd se pregateau sa-l deschida, un zgomot ciudat se facu
dintr-odata auzit dinspre arbutii aflai la civa pai mai
ncolo. Znon le facu semn elevilor sa stea nemicai i ntinse
urechea cercetnd ntunericul. Gndindu-se la incidentul cu
hrleul, Nicolas ncepu imediat sa tremure. Dar se facu din
nou linite, i toi preferara sa creada ca fusese doar o pala de
vnt. n timp ce unul dintre elevi scotea capacul sicriului,
Znon se apleca deasupra gropii. n aceeai clipa, prima raza
de soare ni la orizont, dezvelind de mantia ntunericului
palidul profund al tinerei femei. Iar chipul ei zmbitor,
rasarind din neant ca apariia evanescenta a unui suflet
raIacit, firav i translucid, i facu pe toi sa ncremeneasca.
Chiar lui Znon nsui, dei nu prea nclinat spre emoie, i se
Iaie respiraia. Era magnifica. i, cu toate ca nimeni nu l-ar fi
Iacut sa marturiseasca, ideea de a smulge cadavrul tinerei din
mbraiarea pamntului l tulbura brusc ntr-un mod
neprevazut. Era, n aceasta fapta, ceva ce inea de sacrilegiu.
Odata scoasa din mormnt, defuncta fu aezata pe iarba
umeda. Mai ramnea sa fie transportata la caru.
- Trebuie inuta de picioare i de umeri, i sfatui Znon
aratndu-le cum sa o faca.
n timp ce doi dintre studeni se pregateau sa ncerce
manevra, un ipat sinistru se ridica din ntunecime i o umbra
uriaa se abatu peste ei din vrful unui copac. Toi se aruncara
la pamnt ca un singur om.
Cnd Znon ntoarse capul, zari o bufnia uriaa cu aripile
desfacute ca ale unui nger, trecnd pe deasupra lor n
cautarea altui loc. Cu toii rasuflara uurai.
- Toata lumea e bine? ntreba Znon. Nicolas?
nsa Nicolas, convins ca singurul mod de a scapa de o
vedenie era acela de a se feri sa o priveasca, nchisese ochii i
se azvrli n groapa. n fundul gaurii, acoperit de arna din
cap pna n picioare, acesta nu mai mica.
- Mi-e teama ca am avut un mic accident
Znon se apleca deasupra mormntului i observa imediat o
mica balta ntre picioarele adolescentului.
- O reacie naturala, facu el ca sa minimalizeze incidentul.
Ca i cum o mprejurare nspaimntatoare poate da, uneori,
natere fricii. La treaba!
n timp ce Nicolas ncerca sa-i revina din emoii, doi dintre
baiei o apucara pe doamna Perthuys de picioare i de
subsuori, ridicnd-o. Dar trupul se mpotrivi la ideea ca este
scos la aer fara consimamntul sau prealabil i refuza sa se
lase dus ca un obiect rigid: se ndoi.
Am sa ajung sa cred ca am un talent aparte de a ma afla n
genul acesta de situaii, gndi Znon. Cineva avea sa fie nevoit
sa duca acest cadavru pe umar, dar nimeni nca nu se oferea
voluntar.
- Ei, hai sa ne grabim! facu Znon, iritat de attea scrupule.
N-o sa va mute.
ncurcat parca de ordinul imperativ al lui Znon, unul dintre
studeni se oferi i, cu ajutorul la fel de obligat dat de un altul,
ridica pe umeri trupul nfaurat ntr-o pnza. nvaatul chiar
ncerca o comparaie ndrazneaa cu un proaspat casatorit
ducndu-i soia n camera nupiala, dar nimeni nu rse.
- La drum! ordona el aruncnd o privire circulara pentru a
verifica daca toata lumea era gata de plecare.
Dar nici urma de Nicolas.
- Nicolas?
- Aici, se auzi un glas din fundul gropii.
Znon se apleca deasupra zarindu-l pe tnar cum se uita la
pereii verticali ai mormntului.
- Dar ce faci? Trebuie sa plecam ct mai iute de aici!
- Vin, vin, facu elevul fara a ridica ochii din pamnt. E
curios chiar foarte curios
- Singurul lucru curios de aici este comportarea ta, l
mustra fara rautate Znon ntinzndu-i mna ca sa-l ajute.
Un stol de porumbei se ridica din stnga lor. Nu mai era
nicio clipa de pierdut. Soarele ncepea sa apara n zare, dincolo
de acoperiurile Parisului. Adunara lopeile i cazmalele i, la
fel cum venise, micua coloana, ca un irag de fantome, se
ntoarse la poarta de la intrare strecurndu-se furiat printre
morminte.
Pe un vnt racoros, cu miresme de lavanda i rozmarin, ce
batea potolit, aplecnd uor iarba i rarii arbuti risipii ici i
colo, Gilbert mergea cu pas marunt pe drumul pietros.
ara a avea un trup cu adevarat necioplit, se putea totui
spune despre el ca natura nu-i fusese deloc favorabila. Sub o
tufa de par zburlit care i dadea uneori aerul unei clai de fn,
Gilbert avea un nas ce parea mai degraba puternic i o gura
unde ai fi putut numara cam apte dini i jumatate, daca riscai
sa arunci o privire, lucru de care se ferea oricine, data fiind
rasuflarea deloc placuta ce ieea din ea.
Simplu aran, Gilbert traia cum putea mai bine crescnd
ase oi i doua capre ale caror produse le dadea n schimbul
altora strict necesare subzistenei. Toata viaa lui traise aa
(acum atinsese respectabila vrsta de douazeci i apte de ani)
i fara ndoiala ca nu i-ar fi putut imagina un alt fel de
existena. Se mulumea, aadar, cu ceea ce primea zilnic de la
Dumnezeu, rugnd n fiecare seara Cerul ca ziua urmatoare sa
nu fie mai grea dect cea din ajun.
Ca n fiecare dimineaa, plecase sa arunce un ochi la cele
ase oi ale sale, sa verifice ca nu venise niciun ho peste noapte
sa-i fure vreuna, aa cum se ntmpla din cnd n cnd. i, ca
n fiecare dimineaa, era nsoit de un baieandru, pe numele
sau Octave. Acesta era un copil cam sarac cu duhul care,
aparent, nu gasise nimic altceva mai bun de facut dect sa-i
petreaca zilele uitndu-se la Gilbert cum i pazete animalele.
n acest sens, baiatul era de o rabdare nemaipomenita. Putea
sta ore n ir fara sa deschida gura, aezat pe jos, privind cum
oile pasc iarba rara ce se straduia sa rasara printre stnci.
- O sa fie vreme frumoasa azi, constata aranul aruncndu-i
copilului un zmbet plin de afeciune.
- Cu att mai bine.
- Poate chiar prea cald.
- Cu att mai rau.
Gilbert prefera sa se opreasca aici. nelese ca nu era n
toane bune. Octave era un taciturn. i cum nici el nu dormise
tocmai bine, ziua se anuna lunga i grea.
Un comar ciudat l inuse treaz o buna parte din noapte i
nu reuea sa alunge din minte viziunile infernale care l
haruisera. Viziuni n care Agns, o tnara de care era
ndragostit, l urmarise pna n vrful unui munte nainte de a
se preschimba dintr-odata ntr-o creatura draceasca sau ceva
care semana ngrozitor cu aa ceva dei chestiunea era greu
de judecat i care l supusese, desigur fara voia lui, la nite
mngieri pe care i placea totui sa le rememoreze n detaliu.
Gilbert nca mai era marcat. i uor epuizat. Fara ndoiala ca
ar trebui sa-i spuna ceva din toate astea parintelui Amede
cnd se va ntoarce n sat. Povetile cu diavoli i diavolie nu
erau genul de lucruri carora sa nu le prea dai atenie, aa ca
era mai bine sa discui la timp cu cineva mai tiutor n materie
dect sa riti sa puna mna pe tine Cel Rau.
Ajuns la locul unde animalele lui i cautau de obicei hrana,
Gilbert avu imediat certitudinea ca ceva nu-i n regula. O
linite parca prea mare, un miros neobinuit, un freamat
ciudat n aer, o senzaie ce nu se putea defini i spuneau ca
ceva anormal venise sa tulbure tihna colinei sale. Nu-i trebuia
mai mult ca sa neleaga ca tot ce i se ntmplase n timpul
nopii era ceea ce parintele Amede ar fi numit un semn sau o
premoniie, n orice caz un mesaj care spunea ca trebuie sa fie
atent. Se ntoarse aadar spre Octave punndu-i un deget pe
buze ca pentru a-i zice sa nu faca zgomot. Precauia era inutila,
ntr-att de tacut era Octave de la natura, nsa gestul avea n el
ceva afectuos i protector care convenea atitudinii parinteti
cu care Gilbert se mndrea faa de baieandru.
Taranul avu confirmarea temerilor sale constatnd ca
micua lui turma se ndepartase de locul de pascut obinuit i
raIacea printre stnci, undeva mai departe. n plus, dei prea
puin dotat pentru artele matematice, Gilbert i dadu repede
seama ca, n loc de ase oi, n dimineaa aceea mai erau doar
cinci. Prima sa reacie a fost de furie. Ar fi vrut sa-i vada pe toi
hoii atrnnd de un copac dupa ce li s-ar fi taiat membrele. i
se putu delecta cteva momente cu aceasta viziune,
imaginndu-se facnd treaba n locul caIaului. n realitate,
totul se petrecu n cteva secunde, att ct i-a trebuit sa-i
zareasca oaia care i lipsea zacnd pe iarba un pic mai ncolo.
i facu semn lui Octave sa stea n spatele lui apropiindu-se de
animal. De buna seama ca era bolnava. Se opri brusc,
constatnd ca nu era aa.
- A crapat, zise, simplu, Octave, aplecat peste umarul lui.
n faa lor zacea un corp plin de snge. Nu era prima data
cnd Gilbert vedea o oaie moarta i totui un sentiment de
repulsie i se puse n gt. Devorata pe jumatate, oaia era doar o
gramada informa de carne amestecata cu lna. Capul
animalului era desparit de trupul unde se zarea o sfsietura
larga prin care se vedeau intestinele. O parte dintre ele se
revarsau din burta. De la mirosul greos emanat i veni sa
vomite. Alaturi de el, Octave privea hoitul cu ochii ct cepele.
Cel care facuse aa ceva nu era un ho.
La intrarea n cimitir, Znon se uita la elevii sai care o
ascundeau pe Amandine Perthuys ntr-o lada mare pe care o
pusera imediat n caru. Din ea se ridica un damf uor i
persistent.
De aceea, ca sa transporte cadavrul fara a se face remarcai,
elevii acoperira lada cu o gramada de flori culese de pe coasta
dealului. Dupa ce mirosi atent caruul, Znon considera ca
dispozitivul era eficace i dadu ordin sa se porneasca la drum.
Caruul, tras de doi studeni zdraveni, se zdruncina i porni pe
drumul capitalei.
Aflat n urma irului, Znon se gndea din nou la tulburarea
pe care o simise n momentul exhumarii tinerei. Daca n
materie teologica i placea sa se considere, public i ntr-un
mod prudent, drept un sceptic, era pentru a evita termenul de
deist. Altfel spus, Znon era un libertin discret, dar convins.
Admitea aadar ca poate exista o forma de divinitate, dar dupa
parerea lui aceasta era legata mai mult de Natura dect de
Dumnezeul din Scripturi. Or, n lumea fara autoritate divina n
care traia el nu putea spune n ce sens aceasta exhumare
punea vreo problema. Nici macar nu putea sa pretinda ca acest
fapt ncalca legile Naturii. Niciuna dintre aceste legi nu-l obliga
pe un mort sa se odihneasca n pamnt. Atunci, care putea fi
raiunea tulburarii sale?
Nu avu posibilitatea sa afle un raspuns, caci, cu puin timp
nainte de a sosi la postul de paza de la poarta Saint-Denis,
Nicolas, care profitase de drum ca sa se curee puin, se
apropie de nvaatorul sau.
- Iata o situaie neplacuta de care m-a fi lipsit tare mult!
- Pune-o n seama progresului tiinei, Nicolas.
Znon l lua de dupa umeri. n timp ce faa de ceilali
studeni simea, cel mult, indiferena, pentru Nicolas Stenon
simea o reala afeciune. Ca i el, acesta era un dezradacinat;
tnarul se numea n realitate Niels Stensen i era danez. nsa
curiozitatea lui era la fel de neostoita ca i a sa. Mereu elabora
noi teorii, facea speculaii cu privire la aproape orice,
mpartaindu-i aproape zilnic rezultatul refleciilor sale, dei
trebuie spus ca nu era ntotdeauna posibil sa fie aparate.
Important era ca lui Znon i placeau tare mult duelurile
verbale cu tnarul i nu se ndoia ca ntr-o zi va ajunge un
savant reputat.
- Dar, spune-mi Ce naiba cautai adineauri n groapa?
- Nimic deosebit
- Ei, hai. tiu foarte bine cnd ceva i strnete
curiozitatea.
Nicolas ridica din umeri.
- Straturile de pamnt, spuse el ntr-un final.
- Ce-i cu ele? Ce anume au?
- Nimic. Ma intriga.
Znon se opri din mers ca sa se uite la elevul sau. Nu era
prima data cnd acesta i punea ntrebari n privina unor
lucruri carora majoritatea muritorilor nu le acorda nicio
atenie. Dar de data aceasta, nici chiar el, Znon, nu vedea cum
de ar strni interesul.
- Leonardo da Vinci a ncercat sa elaboreze o teorie n
privina lor, continua Nicolas. Ideea lui era ca pamntul este
format din depuneri de materii diverse, dispuse n ceea ce el
numea straturi. Acestea ar fi, ele nsele, produsul
componentelor minerale depuse pe sol de vnturi sau de vreun
fenomen natural de-a lungul secolelor, nct cele mai
superficiale pot fi considerate ca fiind cele mai recente, iar cele
din profunzime fiind cele mai vechi. nsa un lucru nu neleg
eu.
- Te-ascult.
- Se zice ca Pamntul exista doar de cteva mii de ani, da?
- O, vrsta Pamntului, Nicolas, nca ramne de stabilit.
- Dar nu a stabilit acel arhiepiscop irlandez, James Ussher,
dupa o studiere minuioasa a Scripturilor, ca data de nceput a
lumii 26 octombrie 4004 naintea naterii Domnului Nostru
Iisus Hristos?
- Ora noua dimineaa, se considera obligat sa precizeze
Znon cu o urma de ironie care nu-i scapa elevului sau.
- Atunci, cum de s-a putut aduna atta materie pe pamnt
ntr-un timp att de scurt?
- Ei bine hm aa dupa cum a spus i Leonardo, o va fi
adus vntul i apoi descompunerea materiilor vegetale
- De o asemenea grosime? n cteva mii de ani?
- Pai, aa a creat Dumnezeu lumea.
Nicolas i privi maestrul cu un aer complice. tia clar ca
acesta nu credea o iota din cele pe care tocmai le spusese. Dar
subiectul era delicat, iar tnarul prefera sa se opreasca.
- Natura ncarcaturii noastre nu risca sa ne puna ceva
probleme cnd va trebui sa trecem de postul de paza? zise el ca
sa schimbe tema.
- Fii linitit n aceasta privina, Nicolas, i raspunse Znon
zmbind. Am facut-o deja de zeci de ori. Crede-ma ca la ora
aceasta supravegherea intrarilor este cum nu se poate mai
slaba.
Remarca nu inea nsa seama de simul datoriei lui
Sigismond Pinsec care, n ciuda somnului ce ncepea sa-i
adoarma atenia, era hotart sa-i ndeplineasca misiunea cu
zel. n ajun, Roberta, soia sa, adusese la lumina zilei pe cel de-
al aselea vlastar, cu numele de Ludovic, n onoarea noului
rege despre care se spunea ca tocmai urma sa fie ncoronat, iar
superiorul sau l lasase sa neleaga ca nu era imposibil sa-i
treaca prin gnd sa-l gratifice cu o mica promovare pentru a
sarbatori ocazia. Fara a nelege daca se referea la naterea
fiului sau sau la cele ce se petreceau n regat, Sigismond
reinuse informaia i i sporise vigilena, aa, ca sa se arate a
fi la naIimea celor ateptate de la un viitor gradat. Drept
pentru care ntmpina sosirea caruului cu un Ce-avei
acolo? hotart, agitndu-i halebarda.
Znon schimba cu Nicolas o privire la fel de surprinsa pe ct
de nelinitita. Era pentru prima data cnd vedea la postul acela
un asemenea zel n aplicarea procedurilor.
- Mmmm Livram nite flori, improviza el.
- Avei autorizaie?
- Mi s-au dat asigurari ca nu este nevoie.
- Proaste asigurari.
Znon schia un zmbet prietenos, dar primi n schimb o
ncruntare. Nicolas ridica ochii spre cer: treaba luase o turnura
proasta. Sigismond se apropie de caru i arunca o privire la
mormanul de flori.
- Aa le transportai? O sa se vetejeasca florile voastre.
- Acestea, nu. Sunt un soi aparte.
Oricum nu sunt prea frumoase.
i se apleca sa le inspecteze mai ndeaproape. Retrai,
studenii asudau, privind neputincioi pe scrupulosul om, pe
care aparentul calm al distribuitorului de flori nu-l convinsese,
cum ncepe sa caute prin gramada de flori cu vrful
halebardei. Iar cnd acesta dadu peste lada, fiecare i inu
rasuflarea. Sigismond se apleca vrnd sa pipaie obiectul cu
minile sale.
- Dar florile astea put! sari el ncepnd sa scormoneasca.
- Un miros de mort, preciza Znon. Frumoasa doamna nu
are ce face.
Sigismond nlemni.
- Frumoasa doamna, adauga nvaatul. Aa numesc italienii
planta aceasta: bella donna. E vorba de beladona, o otrava
mortala.
- Fir-ar
Sigismond facu un salt napoi scuturndu-i braele ca sa
scape de florile agaate de mneci.
- Evident, totul depinde la ce i cum le foloseti. Eu sunt
medic i botanist la Colegiul Regal de medicina.
- Frumoasa doamna, mri Sigismond. Foarte ciudat. O
clipa, am crezut ca
- Sunt de acord ca gluma nu a fost de bun-gust.
Sigismond se ndeparta, n fine, de flori spre a se ntoarce
catre savant.
- Este o planta din familia solanacee, continua Znon care
ncepea realmente sa se distreze. Pentru a fi mai exact, acestea
sunt nite amandinus perthuysium. Conin o substana
otravitoare care, folosita n doza foarte mica, poate totui
constitui un remediu.
- Un remediu la ce?
- Avei copii?
- Cel de-al aselea tocmai a venit pe lume ieri.
- Felicitari! Sanatos?
- Cel mare tuete urt. Ma rog Cerului sa nu se agraveze.
- Ma ndoiesc ca Cerul are vreo legatura cu asta. n schimb,
aceste plante i pot salva viaa daca nenorocul ar avea
nefericitul gnd sa-i infecteze umorile Dar, va rog, servii-va.
Punei trei frunze la fiert cu un pic de miere i dai-i copilului
sa bea de doua ori pe zi.
Sigismond i miji ochii mici i nencrezatori. Nu era att de
idiot nct sa nu-i dea seama ca aa ceva semana a corupie. O
situaie care nu-i placea, chiar deloc. Arunca o privire n jur ca
sa verifice daca nu era vreun superior prin preajma.
- Haidei, insista Znon. Gndii-va la copil.
Straja se scarpina n cap, punnd n balana binele i raul.
ncepnd sa se ntrebe daca ntr-adevar i dorea avansarea, i
dadu timp de gndire prefacndu-se ca i verifica halebarda
daca este bine ascuita i zise:
- Doar pentru ca micuul e bolnav
i, n timp ce acesta se ndrepta spre spatele caruului cu un
pas ezitant, Nicolas se apleca la urechea maestrului:
- Suntei sigur ca e o idee buna sa-l lasai sa se joace de-a
ucenicul vrajitor cu beladona?
- Asta? raspunse Znon zmbind. Unde ai studiat botanica?
Sunt papadii. Bautura nu le va face niciun rau copiilor.
- Dar nici vreun bine.
Strajerul se ntorcea la ei innd atent o mna de frunze.
- Daca totui raul persista, chemai un medic, crezu de
cuviina sa precizeze Nicolas.
Znon i arunca o privire reprondu-i blnd. Genul acesta
de sentimentalism inutil ar fi putut strica totul. Dar cum
strajerul nu parea totui sa-i dea seama ca fusese pacalit,
savantul se mulumi sa-l ntrebe:
- Putem pleca?
Sigismond dadu din mna n care inea papadiile.
- Hai, dai-i drumul, ca doar n-o sa ne pierdem aici toata
dimineaa.
Gilbert l lasase pe Octave sa pazeasca oaia sfiata i se
repezi gesticulnd spre prezbiteriu unde la ora aceea parintele
Amede se pregatea pentru slujba de dimineaa. Dupa ce
cobor colina la fel de repede pe ct o urcase n comar i
traversase satul cu viteza unui magar apucat de streche, ajunse
sa bata la ua ferecata ca un apucat.
- Parinte Amede! Parinte Amede! striga el ncercnd sa-i
traga sufletul.
- Aici sunt, raspunse un glas provenind, se pare, din cer.
Gilbert facu un pas ndarat i descoperi chipul placid al lui
Amede aplecat peste streaina.
- A, dumneavoastra erai! striga el, ceva mai linitit.
- Ce este?
- S-a-ntmplat o nenorocire. Trebuie sa venii, repede!
S
Amede nu era obinuit sa fie deranjat la o ora att de
matinala i mormai o sudalma. nsa n faa tonului hotart al
aranului se potoli i cobor calcnd cu grija. Cum coborrea
lua tot att timp ct i urcarea, Gilbert ncerca sa-l grabeasca
repede, repede, repede!, ceea ce nu facu dect sa-l irite pe
slujitorul Domnului.
- Ei, poftim! O fi Sanctitatea Sa n vizita pe-aici de ma
deranjezi cu atta graba? bodogani el punnd piciorul pe
pamnt.
Gilbert privi fix bucata de crpa murdara de snge care
ieea din nasul preotului. ntruct nu reui sa-i imagine ce
funcie avea aceasta, se decise ntr-un final sa uite acest detaliu
ciudat i zise:
- Mi-a pierit o oaie!
- Ei, nu zau. Iata cu adevarat o veste ngrozitoare, facu
ironic Amede scarpinndu-i cele cteva fire de par ce-i mai
ramasesera.
Toata lumea era de acord ca parintele Amede era unul
dintre acei oameni care iau ntotdeauna partea buna a vieii.
Motiv pentru care enoriaii l respectau mai mult cu afeciune
dect cu teama. Navalirea lui Gilbert n dimineaa sa linitita
era, fara ndoiala, neplacuta, dar cu un pic de efort nu-i era
imposibil sa considere ca asta i-ar putea nveseli ziua, aa ca l
privi pe vizitator cu un zmbet larg menit sa ndeparteze
duhurile rele. nsa nefericitul avea cu adevarat un aer necajit,
iar Amede se gndi ca atitudinea sa putea avea o urma de
cinism deloc n acord cu preceptele caritaii cretine pe care se
straduia zilnic sa le-o inculce enoriailor sai. Se stradui sa-i ia
o expresie abatuta, adecvata situaiei i i puse mna sa lunga
pe umarul aranului.
- Venicia ne privete pe fiecare dintre noi cu bunavoina,
se auzi el spunnd cu glas mieros. Trebuie sa tim sa nduram
fatalitatea cu resemnare. Dumnezeu, n marinimia lui
- A fost mncat!
- Domnul? sari jignit Amede facnd ochii mari.
- Oaia. Mncata! A mai ramas doar o gramada naclaita!
Preotul se uita uimit la interlocutorul sau. Supararea omului
era ct se poate de clar mai puin importanta dect stupoarea
sau oroarea pe care o putea citi acum pe chipul sau. Uitnd de
inspectarea acoperiului, i arunca o mantie pe umeri i l
urma pna la coline.
Cnd Znon de Mongaillac, nchis n subsolul universitaii,
ncepu autopsierea. Cadavrului, soarele era deja sus pe cer.
De dimensiuni modeste, ncaperea i lasa pe cei din interior
ntr-o penumbra destul de conforma ritualului ce urma sa se
desfaoare. Numai masa pentru disecii era luminata de cteva
lumnari plpind care aruncau asupra cadavrului ntins o
lumina tremurata dndu-i un soi de viaa ce ar fi speriat pe
oricine care ar fi intrat acolo pentru prima oara, aa dupa cum
era cazul ctorva elevi. Lnga masa se afla o alta mai mica
servind pentru ustensilele necesare diseciei. Se aflau pe ea,
frumos ordonate, scalpele i cuite de forme i marimi diferite,
foarfeci, un ferastrau, o secure i cele necesare pentru
ascuirea unora i altora, plus un ciocan i un set de pense i de
ace folosite n meninerea departata a carnii pentru a avea
acces la ceea ce se gasea dedesubt. La piciorul mesei se gasea
un vas mare menit sa primeasca organele ce urmau a fi scoase
din cadavru. Sub masa, legat la o simpla gaura facuta n podea
chiar sub picioarele celui care conducea autopsia, se afla un
dispozitiv servind la evacuarea sngelui i a altor lichide
vscoase care erau oricnd gata sa-i stropeasca pe spectatori.
Faptul ca era cadavrul unei persoane pe care o cunotea nu-l
deranja deloc pe Znon. De l-ai fi ntrebat cum de putea comite
un asemenea act, cu sigurana ca ar fi raspuns ca la cei
patruzeci de ani ai sai era unul dintre cei mai stralucii doctori
n anatomie din generaia sa i nelegea sa nu se lase distras
de la misiune de acest gen de consideraii. Ar mai fi adaugat ca
gasirea unor cadavre umane nu era lucru uor i ca
majoritatea corpurilor disponibile provenea de la condamnaii
la moarte, iar acetia rareori erau femei. De aceea trupul
feminin nca mai pastra multe taine, iar cnd astfel de ocazii se
iveau, trebuia profitat.
Adevarul nsa este ca Znon de Mongaillac nu prea era
preocupat de moralitate. Din punctul sau de vedere, viciul era
un concept inept.
Totui, daca era n mod hotart libertin i amoral, nu era i
idiot i, ca un cititor atent al lui Machiavelli, el estima ca
disimularea n materie de motivaii i obiective era o precauie
neleapta. Ca atare, trecea drept un om auster, sobru i serios,
de o moralitate ireproabila, pe deplin dedicat progresului
tiinei. Nu ar fi ezitat sa spuna ca i sacrificase viaa pe
altarul tiinei n general i al anatomiei n particular.
Chestiunea aceasta ne putea face sa zmbim, dar, aparent, i
inducea n eroare pe toi cei care nu-l cunoteau ndeaproape.
Dusese viciul pna acolo nct lasa sa se neleaga ca odinioara
renunase sa fie monah. Doar un vag exces n obiceiurile
vestimentare putea da sentimentul ca ar ascunde vreo viciere a
sufletului. i nca aceasta se putea pune pe seama unei dorine
de notorietate pacat scuzabil , dorina ntru mult satisfacuta
dat fiind ca reputaia sa depaise frontierele de la publicarea
primei sale lucrari despre anatomia ficatului.
Oricum, pasiunea sa pentru medicina i anatomie prevala cu
mult n faa scrupulelor i consideraiilor sentimentale. Atunci
cnd era vorba de a face sa progreseze tiina, un trup era un
trup, fie el cel al soiei unuia dintre prietenii sai.
Tinnd seama de faptul ca nu tiau nimic despre viaa
defunctei, elevii sai mpartaeau acest punct de vedere. i cum
nici nu erau orbi, nimeni nu ramase insensibil la farmecele
evidente, dei superflue ale tinerei femei. Blonda i zvelta,
frumuseea lui Amandine Perthuys sugera o puritate i o
inocena despre care Znon tia ca sunt autentice. Dei fusese
soia unui prieten, ncercase sa o seduca, nsa manevrele sale
se dovedisera infructuoase, izbindu-se de fidelitatea i
ncapanarea ei. Prin urmare, Znon tia la ce sa se atepte n
privina moralitaii doamnei i anticipa aceasta autopsie cu
voluptate, considernd studiul sau anatomic drept o justa
recompensa a eforturilor depuse.
Se asigura ca toata lumea era atenta i se apleca asupra
trupului a carui piele, n lumina roiatica a lumnarilor,
prezenta o paloare ireala, aproape transparenta. Mai ca se
puteau vedea organele fara a fi nevoie de disecie.
- Netiind cauzele decesului unui pacient, primul lucru ce
trebuie facut nainte de a trece la disecie, explica Znon
privind n jur, este sa verificam ca trupul respectiv nu prezinta
urme de leziuni externe. Acestea ar putea fi semnul unor
leziuni interne susceptibile, daca nu vor fi fost reperate n
prealabil, sa ne induca n eroare n momentul examinarii
organelor.
Minile pricepute ale savantului ncepura sa palpeze carnea,
verificnd starea articulaiilor nca suple, pipaind abdomenul
n cautarea vreunei anomalii i ntorcnd cadavrul pentru a
examina n acelai mod partea posterioara. Cum, aparent, totul
era n regula, era posibil, n absena unui traumatism grav, sa
se elimine ranirea sau accidentarea din evantaiul cauzelor
poteniale de deces.
Znon se ridica. Un balet de capete afirmative i spunea ca
starea defunctei era corecta i ca era neaparat timpul sa se
treaca la lucruri serioase. Ca fidel urma al preceptelor lui
Vesalius, ncepu aadar prin trasarea formei scheletului direct
pe pielea cadavrului. n felul acesta se putea anticipa ce anume
urma sa se descopere dedesubt i sa se puna n evidena
structura corpului, element esenial n nelegerea funcionarii
acestuia. Odata terminata trasarea, Nicolas se grabi sa-i dea
cuitul.
Znon i sufleca mnecile. i trecu fugitiv prin gnd
imaginea lui Amandine brodnd lnga foc, dar o alunga din
minte printr-o clatinare a capului. Lama cuitului reflecta scurt
lumina lumnarilor, atinse uor puful de pe pntecele doamnei
Perthuys i inciza pielea abdomenului cu un fsit umed.
Cnd mirosul cadavrului atinse narile parintelui Amede,
acestuia i se facu greaa, dar se apleca totui curajos asupra
gramezii de carne. Ranile erau att de adnci, plagile att de
brutal deschise, ca numai colii ascuii ai unui animal mare le-
ar fi putut cauza. De altfel, se putea constata ca lipsea o parte
din corp, devorata pe loc sau luata. Nu era ceva frumos de
vazut, i-i facu semn lui Octave sa stea deoparte.
- Nu-i cine care sa fi facut aa ceva, zise Gilbert care se
ntreba daca era momentul sa faca aluzie la comarul pe care-l
avusese.
- Teama mi-e c-a fost un lup.
- Prea mic.
- Un urs nu poate fi, ca pe la noi nu sunt.
- Sfnta Marta apara-ne! mormai Gilbert facndu-i repede
cruce.
- Ei, hai, nu-i pierde minile. Nu-l speria degeaba pe
Octave. Probabil e vreo salbaticiune raIacita venita din muni
ca sa se hraneasca.
- Sa se hraneasca din animalele mele, preciza aranul. De
parc-a avea prea multe.
- Socotete-te norocos ca nu i-a rupt mai multe.
i Amede ridica ochii spre colinele dimprejur de unde sufla
un vnt parfumat de cimbru, nainte de a adauga:
- Totui, ar trebui facut ceva.
Privind nca o data restul de carne, parintele Amede
nelese ca animalul care facuse asta nu era un lup normal.
Pielea elastica a pntecelui lui Amandine Perthuys se
deschise ca o floare, lasnd sa se vada ceea ce muli elevi
novici ar fi numit carne. Cum examinarea muchilor
abdominali facuse obiectul unei disecii anterioare i foarte
hotart sa studieze mai ndeaproape organele de reproducere
ale acestui specimen, Znon de Mongaillac nu mai zabovi i o
noua apasare de scalpel facu sa apara o adunatura vscoasa:
viscerele.
De data aceasta, doi sau trei elevi vazura cum culoarea pielii
lor rivaliza n paloare cu cea a cadavrului i erau gata sa
leine. Pe chipul celorlali aparura grimase de dezgust i un
murmur strabatu grupul.
- Tinei-va firea, va rog, le ceru Znon cu nasul n intestine.
Daca nu avei taria sa suportai vederea unui trup, atunci
apucai-va de botanica!
Linitea reveni, iar cei mai curajoi se aplecara ca sa vada
mai bine manevra care consta n meninerea carnii departate
cu ajutorul cletilor.
- Dumneata care nu prea pari interesat, i zise Znon unuia
dintre studenii care ncerca sa se ina deoparte, arata-mi, te
rog, unde este ficatul.
Elevul ntrebat facu un pas i se prabui. De a doua zi, va
merge sa se nscrie la mineralogie. Znon le ceru insistent
celorlali sa fie lasat acolo unde cazuse i sa nu-i mai dea
atenie. Se terse pe mini cu orul, ridicndu-se pentru ca
elevii sa poata examina mai bine maruntaiele.
- n lucrarea sa De humani corporis fabrica, marele
Vesalius demonstra n secolul trecut ca Galenus, descriind un
ficat omenesc format din mai muli lobi, n realitate se
mulumise cu observaii facute pe ficat de maimue sau de
cini, chiar oi.
Civa elevi ndraznira sa nsoeasca vorbele maestrului cu
un rs uor ce nsemna ca ei nii nu ar fi comis niciodata o
asemenea eroare grosolana.
- n fapt, continua Znon aratnd cu scalpelul organul
incriminat, constatam ca ficatul omenesc este o singura masa.
Ceea ce nseamna ca trebuie sa ne ferim sa transpunem
observaiile facute la o specie asupra alteia. i, de asemenea, de
ce este recomandabila compararea speciilor ntre ele.
acu o pauza pentru a-i observa elevii. Simea o placere
deosebita sa le transmita cunotinele sale. Un sentiment care
inea att de vanitate, ct i de altruism. Un amestec curios.
- Iar acum, continua el cu nerabdare, sa trecem la organele
de reproducere.
- Dar nu putem presupune ca Galenus a vazut ntr-adevar
un ficat omenesc format din mai muli lobi? ndrazni Nicolas
ca pentru a-l apara pe Galenus care, fara intervenia lui, ar fi
fost supus unor glume proaste nedrepte.
Znon i adresa un zmbet cam forat.
- Nu este exclus, dragul meu Nicolas. Dar n cazul acesta ar
fi fost o grava eroare sa emii o regula generala bazndu-te pe
un singur caz. Observaiile trebuie repetate mereu pentru a fi
ct se poate de siguri ca nu e vorba de o excepie.
Un nou balet de capete ce nsemna ca asistena era de acord
cu cele spuse de maestru, ca Nicolas primise un bobrnac
zdravan i ca acest Galenus nu i facuse treaba cum se cuvine.
- tiina este o cautare perpetua a adevarului, adauga
Znon cu o urma de emfaza. Ea nainteaza pe ruinele
trecutului. Acolo unde nu era dect obscuritate, este de datoria
noastra sa aducem lumina. Iar aceasta misiune, spre a fi sacra,
nu trebuie sa dea napoi n faa nici unui obstacol. Daca pentru
a avansa trebuie sa facem tabula rasa trecutul, atunci sa nu ne
tremure mna n momentul n care tergem dintr-o trasatura
definitiva erorile predecesorilor notri. Astfel, Vesalius nu a
ezitat sa arunce n uitare acea parte din Galenus care timp de
cincisprezece secole se erijase n dogma. Acesta este sensul
istoriei Azi, noi rectificam greelile de ieri spre marea glorie
a cunotinelor omeneti.
Amin, gndira civa studeni. Daca acest Znon de
Mongaillac nu ar fi avut reputaia pe care o avea, ar fi trecut la
alta disciplina.
- Iar mine?
Znon se ntoarse spre Nicolas. E clar, baiatul acesta era
iste. Iste, dar agasant.
- Nimeni nu tie ce va fi mine, se mulumi sa i-o ntoarca,
tiind ca este un mod stngaci de a evita ntrebarea. Sa trecem
aadar
Exact n acel moment, ua salii se deschise i un individ
marunel, grbovit de ani, i facu apariia. Era Legendre,
asistentul lui Znon. Obinuit sa vada lucruri i mai urte dect
aceasta prapadita de disecie, nici nu dadu atenie cadavrului
doamnei Perthuys i cercului de tineri nvaacei aplecai
deasupra lui ca i cum era cel mai frumos lucru pe care l
vazusera vreodata. Trecu peste elevul leinat i se apropie
grabit de savant.
-Jandarmii apuca el sa spuna agitndu-i capul de jos n
sus pe masura ce i tragea sufletul.
Znon se uita la el fara sa neleaga.
- Pipa dumneavoastra! Spun ca au gasit-o ntr-un mormnt.
Vin sa va aresteze pentru violare de morminte.
Znon se scotoci mainal n buzunar ca sa constate ca ntr-
adevar i pierduse preioasa-i pipa. n pofida nerabdarii pe
care o ncerca n a observa ndeaproape anatomia secreta a lui
Amandine Perthuys, trebuia sa abandoneze disecia. Cum toate
privirile erau aintite asupra lui, se stradui sa zmbeasca.
- n ciuda simpatiei pe care o ncerc faa de reprezentanii
ordinii, trebuie sa va rog sa ma scuzai.
Le facu o reverena teatrala nainte de a-l urma pe asistent
care l conducea deja spre un culoar subteran.
Odata ajuns afara, Znon i ncredina lui Legendre grija de a
termina disecia, tiind totui ca acesta se va achita de sarcina
cu un entuziasm egal cu capacitaile sale pedagogice, altfel
spus, nul. Probabil ca studenii nu vor trage niciun folos, doar
daca nu vor profita ca sa studieze mai ndeaproape anatomia
generala a doamnei Amandine Perthuys.
- Ce vei face? ntreba batrnul.
Znon ridica ochii spre zidurile universitaii. Petrecuse
cincisprezece ani n ea. Era fieful sau. Dar a ramne la Paris
nsemna sa-i sfreasca zilele la Bastilia, ntre patru perei
umezi i ntunecai ca un mormnt.
- Fug. Ce alta soluie am?
!i ridica gulerul de la mantie ca sa-i ascunda faa, l saluta
pe asistent cu un ultim zmbet forat i, avnd grija se mearga
prin spatele caselor, se ndeparta cu pas grabit. O diligena
pleca spre Montpellier nainte de prnz; daca vremea era
buna, putea spera sa ajunga acolo pna la sfritul saptamnii
viitoare.
***
pe de sat, aveai toate motivele sa te gndeti, i pe buna
dreptate de altfel, ca ar putea sa se dea i la oameni. Iar
Amede tia ca atunci teama ar fi cu mult mai devastatoare
dect lupul.
- Dumnezeu ne va veni n ajutor, fii ncredinai, le
promise el adresndu-le cel mai ncrezator zmbet. Iar acum,
ntoarcei-va la casele voastre. Ne vom organiza i vom scapa
de aceasta jivina pna la sfritul saptamnii.
Treptat, protestele ncetara, iar maruntul grup se risipi n
linite, fiecare mergnd sa-i vada de treburile sale. Amede
atepta ca i ultimul dintre ei sa dispara nainte de a se
ndrepta spre biserica. Pentru moment, cel mai bun lucru pe
care l avea de facut era sa mearga sa se roage. Amede spera,
aa cum le spusese enoriailor, ca Dumnezeu sa-l ajute n
ncercarea de faa. Nu era deloc expert n materie de teologie,
dar nu i se parea ca exagereaza daca cerea din cnd n cnd
cte o mna de ajutor de la Cel Atotputernic.
Ua bisericii se deschise scrind, iar parintele Amede se
ndrepta spre altar. Imediat sufletul i fu cuprins de un
sentiment de tristee. Biserica aceasta era att casa lui, ct i
cea a Domnului i refuza sa se resemneze vaznd-o cum cade
n ruina. Totui, i era suficient sa-i nale privirea spre boli
pentru a constata cu mhnire ca o alta iarna ca precedenta va
fi fatala pentru acoperi i, ca atare, pentru ntreaga
construcie. Amede nchise ochii i l implora pe Dumnezeu
din tot sufletul sa-l ajute. ndepartarea fiarei care amenina
tihna satului i salvarea bisericii forma un singur tot n mintea
sa. Trebuia gasita o soluie care sa poata rezolva ambele
probleme deodata.
- Doamne, scapa-ne de Raul care napastuiete parohia
noastra, murmura el, ngenunchind n faa altarului, i apara-
ne de fiara care da trcoale prin mprejurimi
Cufundat n rugaciune, nu o vazu pe batrna intrnd n
biserica. mbracata n nite haine ponosite i murdare, cu
minile ca nite crlige i strmbe, ca o scoara de copac
centenar, agandu-se de ce puteau ca sa nu cada, era cel puin
o aratare sinistra. Se apropie de el trindu-i picioarele i-i
ntinse o moneda. Amede tresari i se uita la ea.
- Cnd eram mica, mi-aduc aminte ca o salbaticiune se tot
nvrtea pe aici i noi, la nceput, ne-am gndit ca era un lup.
Dar ne-am schimbat parerea. Douazeci de oi a mncat, n
cteva saptamni. Tremuram toi ca frunza. Ne-am nchis cu
toi n sat rugndu-ne la sfnta Marta sa se duca pe pustii.
Nimeni n-a putut-o vedea. Dar era mare. Mult mai mare dect
un lup Apoi, ntr-o zi, a plecat. Aa cum venise. Pe
neateptate
Amede o privea cu un soi de uimire bleaga.
- Luai asta, parinte, insista ea aratndu-i banul. E tot ce
am. Pentru sfnta Marta. Ca sa ne apere aa cum ne-a aparat
ntotdeauna. Daca este dupa cum mi-a spus Gilbert, tiu ca vom
avea nevoie de ea.
Atunci, privirea parintelui Amede se ndrepta spre micua
statuie a sfintei Marta care trona ntr-un col al bisericii. O
vaga idee i trecu prin minte, dar nu avu timp sa o prinda pe
toata. Niciunul nu vazu piatra desprinzndu-se din bolta.
Izbitura de craniul preotului fu brutala. O lumina orbitoare i
lua cunotina, apoi se pravali n ntuneric.
Cnd Amede deschise ochii, se facuse deja noapte. Era
ntins pe pat, n prezbiteriu. ntunericul patrunsese n camera
i abia era ndepartat de plpirea slaba a unei lumnari.
Forma familiara a crucii aezate deasupra sa l liniti. Alaturi
statea Aldegonde, batrna care l abordase n biserica. Cu cei
optzeci de ani ai ei, era cea mai vrstnica din Lansec.
- Ce faci aici? ntreba Amede recapatndu-i constiina.
- V-ai prabuit ameit la marginea altarului. Gilbert e ala
care v-a carat aici. Ai fi preferat sa va las acolo?
- Ameit?
Amede i duse mna la cap, caci l durea i constata ca i
rasarise un ditamai cucuiul.
- A cazut o piatra din acoperi, preciza Aldegonde. Biserica
se face bucai. Nu m-ar mira s-o vad prabuindu-se ntr-o
dimineaa, n plina slujba.
Spusese asta ca i cum ideea nu-i displacea. Amede
cunotea aplecarea lui Aldegonde spre blasfemie i mai tia i
ca umbla zvonul cum ca era vrajitoare. Se uita la ea cu o
privire severa i dadu sa se ridice. Daca piatra era un semn de
la Dumnezeu, ar fi putut sa se exprime ntr-un mod mai delicat,
se gndi el. Apoi: oare ce voia sa fie acest semn?
- Ai face mai bine sa radei totul i sa construii una noua,
sugera batrna. n plus, asta ar da de lucru la toata lumea. S-ar
mai schimba i puturoii atia!
Amede avea sentimentul ca un clopot mare i suna n cap.
Avea gura naclaita i i cam venea sa vomite. ncerca sa se
ridice n picioare, dar nu reui i se aeza din nou n pat. O
masura atunci pe batrna din cap pna n picioare i iar l
apuca greaa, fara sa tie daca i venea de la lovitura primita
sau de la urenia lui Aldegonde.
Orict ar fi negat, Amede nu o prea agrea. Mai tot timpul
fnoasa, mereu critica pe fiecare pentru felul cum se purta,
complicnd astfel eforturile mpaciuitoare ale omului Bisericii.
ara ndoiala ca Aldegonde era o fire aragoasa. Chiar daca
aceasta trasatura de caracter i se putea atribui vieii sale
oarecum napastuite. Fizicul ei dizgraios nu-i permisese sa-i
gaseasca un so iubitor, pe care fara ndoiala ca l-ar fi meritat,
i i petrecuse viaa invidiind fericirea celorlali, ncercnd
prin orice mijloc sa le-o strice.
Amede se concentra. Ceva din spusele lui Aldegonde i
ramasese n minte i ncerca sa-i aminteasca despre ce era
vorba.
- Lupul asta nu-i un animal ca toate alelalte, continua ea. E
Raul ntruchipat, o creatura trimisa de Satana pentru a
ndeplini o misiune sinistra, o bestie mrava pe care Demonul
o sloboade asupra noastra ca sa raspndeasca moartea i jalea.
Cnd da trcoale unui sat, atunci putei fi sigur ca este n
cautare de ceva. O victima, pentru a potoli foamea Stapnului
ei Ultima oara, am avut noroc, dar nu trebuie sa-l ispitim pe
Cel Rau de doua ori.
Preotul obosise sa tot auda asemenea prostii. Nu se gndea
dect la un sigur lucru: sa fie singur pentru a reflecta.
- Parca o aud pe Agns, zise el cnd aceasta sfri ce avea
de spus. Aceeai ridicola aplecare catre supranatural.
- Ca preot, nu putei spune asta, l judeca batrna. Macar
Agns nu-i chiar aa de banuitoare ca dumneavoastra!
- Credina mea nu-i chiar att de fantezista, i replica
preotul, sever. i daca nu ai avea atta influena asupra ei
- Ar avea mintea la fel de ngusta!
- Nu-i permit sa
- Doi copii care se dondanesc!
Amede i Aldegonde se ntoarsera n acelai timp spre ua
scunda de unde o fata, cu o bucata de crpa uda n mna, se
uita la ei cu o severitate prefacuta. Cu parul sau balai i ochii
de un albastru-deschis contrasta puternic cu urenia lui
Aldegonde.
- Agns, ai picat la anc, zise preotul brusc nveselit.
- Din ntmplare, preciza ea, lasnd sa se neleaga ca nu
era aa. Poftim, punei-va asta pe cap. Un unguent care va va
alina durerea
Amede apuca bucata de crpa, o puse pe frunte i ofta
mulumit.
- Micua mea Agns, eti binecuvntata de Dumnezeu!
- Daca ar fi trebuit sa atept ca Dumnezeu sa ma nvee
cum sa folosesc ierburile de leac, atunci craniul
dumneavoastra s-ar fi descurcat fara mine!
Amede i arunca o privire n care reproul nca nu aparea
n spatele afeciunii. Fiindca o tia din ziua n care s-a nascut,
lui i se parea normal sa o iubeasca pe Agns aa cum i iubeti
propria fiica. n decursul anilor, o vazuse transformndu-se
ntr-o femeie de o frumusee stranie i salbatica pe care
caracterul ei insolent o facea cu greu sa fie apreciata.
Locuitorii din Lansec o ndepartasera de mult din grup de nu
cumva se detaase ea nsai , dar Amede inea n continuare
la ea.
- Nu te ngrijora pentru el, are capul la fel de tare ca o
piatra de moara, zise Aldegonde. De-ar fi fost i biserica la fel
de zdravana
Amede se uita la ea. Femeia aceasta nu era numai urta i
rautacioasa, dar mai avea i darul
Brusc, i dadu seama. Iar aceasta batrna i aparu mai
stralucitoare ca nsai Fecioara Maria. Sari n picioare i, spre
marea ei stupefacie, o saruta pe frunte.
Cele doua femei se uitara una la alta surprinse.
Lovitura trebuie sa fi fost mai tare dect am crezut eu, se
gndi batrna grabindu-se sa-i aeze crpa din nou pe frunte.
- Ai gasit soluia! Eti extraordinara!
Aldegonde l privi nencrezatoare. Era prima data cnd i se
spunea aa ceva.
nca de a doua zi, parintele Amede i aduna enoriaii pe
maidanul bisericii. i roti privirea pe deasupra asistenei spre
a verifica daca ntr-adevar toata lumea era prezenta la apel i
i drese glasul. Zvonul despre prezena unui lup prin
mprejurimi se raspndise imediat n tot satul i fiecare i
dadea cu parerea, nelinitit, cu ochii inta la preot. Cu
sigurana ca era vorba de un animal, fara ndoiala, nsa
Aldegonde deja lansase un zvon privind biserica pe care
satenii trebuiau sa o repare sau ceva asemanator, chestiune
care, fara a fi lipsita de interes, nu li se parea de o importana
capitala innd cont de evenimentele recente, i strnea o
oarecare perplexitate.
- Facei puina linite, va rog!
Mulimea se potoli un pic i Amede se putu adresa
oamenilor fara a fi nevoit sa urle aa cum o facuse pna atunci.
Glasul nu ajungea la fel de departe ca n biserica, dar trebuia
sa se descurce. Se urca pe un zid nu prea nalt i le zmbi plin
de sigurana enoriailor.
- Daca v-am adunat pe toi azi aici, este ca sa discutam o
problema importanta. tii, bunaoara, ca una dintre oile lui
Gilbert a fost gasita sfrtecata ieri-dimineaa pe colina cu
smochin. Totul ne face sa credem ca este vorba de un lup.
Dupa mine, nu este cazul sa ne facem griji dar
- Un lup cam vnjos, nu? l ntrerupse un glas.
- Gilbert zice ca ar fi cam de cinci-ase picioare naIime!
relua altul.
- Nu-i o salbaticiune ca toate celelalte!
Glasurile se ridicara tot mai tare. Amede dadu din mini
ndemnndu-i la calm i mai ncerca o data, dar ntr-un mod
mai puin convingator sa afieze acelai zmbet senin.
- Aa dupa cum am spus i ieri: sa nu ne pierdem minile.
Animalul pare ntr-adevar mare, dar este posibil ca acum sa se
fi ntors pe dealuri. Sa inem minte, i v-o cer cu toata taria, ca
nu-i nimic altceva dect un lup Dar, n orice eventualitate i
pentru a evita orice alt accident, i-am cerut lui Jacques fierarul
sa ne faca vreo cteva capcane pe care le vom aeza n jurul
satului.
Amede simea n ei acea frica perfida care paralizeaza i
macina contiinele pentru ca sa apara drojdia. tia ca tot ceea
ce era n ei mai josnic va iei la suprafaa de-ndata ce greutaile
i vor atinge personal, ridicndu-i pe unii mpotriva altora,
transformndu-l n mod ineluctabil pe un frate n duman.
Trebuia neaparat stavilit un astfel de lucru pna nu era prea
trziu.
- Ma cunoatei, de-acum, de muli ani. Fiecare dintre voi
tie ca nu sunt omul care sa va minta. Satul se confrunta azi cu
o situaie grea, iar noi trebuie sa strngem rndurile. Ceea ce
am sa va propun nu este o soluie miraculoasa, ci doar o cale. O
cale nsa care ne poate scoate la lumina
Linitea se lasase din nou peste enoriai. Pna atunci, ei erau
convini ca fusesera chemai ca sa asculte obinuitele vorbarii
ale preotului, predici i mutruluieli mai mult sau mai puin
plictisitoare. Dar se parea ca avea ceva de sugerat. O
propunere concreta pentru a lupta mpotriva fiarei.
- Ideea pe care vreau sa v-o propun este calea speranei,
continua parintele Amede. Un drum de trasat, o cale pe care
sa o construim cu propriile noastre mini i care ne va duce
spre lumina. O vom face cu sudoarea frunii, toi mpreuna,
pentru ca sperana ce se afla undeva la capatul acestui drum sa
ne ajute sa combatem forele Raului ce se ivesc azi mprejurul
nostru.
- i unde vom face drumul asta? Ca sa mergem ncotro? se
auzi un glas din mulime.
- Probabil ca important e numai drumul nsui pe care l
parcurgem mpreuna trasndu-l. Esenial este ca sa ramnem
unii. Vom face acest drum chiar aici, n sat, sau, mai exact, pe
terenul ce se afla lnga casa lui Clemence, chiar la ieirea din
sat pe drumul spre Montpellier.
- Dar e cam mic! N-o sa facem un drum, ci o gaura!
Se auzira rsete. Era timpul ca Amede sa-i limpezeasca
parabola i sa le explice ce anume i venise n minte. Atepta
pna ce mulimea se liniti i se apleca puin spre auditoriul
sau, ca pentru a le face o marturisire.
- Ceea ce vreau eu exact sa va propun este sa construim o
noua biserica. tii ca i mine ca biserica aflata n mijlocul
satului se ruineaza. n curnd, va fi prea periculos sa mai
intram n ea. i, dect sa o reparam, va propun sa construim
una noua ntru slava sfintei Marta, protectoarea noastra
ara a mai atepta reacia enoriailor, se ndrepta i
continua pe un ton mai liric:
- Aceasta noua biserica va fi mai mare i mai frumoasa. Cu
pietrele pe care le vom recupera de la prima, vom ridica ziduri
ce vor nfrunta furtunile. i vom taia i altele pentru ca sa i se
vada clopotnia de la douazeci de leghe departare! n curnd,
satele din jur ne vor privi cu invidie i i vor zice: dar de unde
vine aceasta formidabila voina a locuitorilor din Lansec care
le permite sa ridice fara vreun ajutor o asemenea biserica?!
Amede tacu. tia ca un asemenea proiect ambiios i
nspaimnta pe muli. Nici el nu era foarte sigur ca le propune
ceva ce poate fi ndeplinit. n fond, fara ajutorul episcopiei,
oricui i s-ar fi parut oarecum absurd sa te lansezi ntr-o
asemenea aventura. Dupa un moment care paru ct o
eternitate, primele semne de aprobare ncepura totui sa se
arate printre enoriai.
tiu ca nvinsese.
4
La intrarea n Lansec, pe terenul desemnat de Amede,
ncepusera de-ndata sapaturile la fundaia viitoarei biserici.
Preotul considerase ca e mai bine sa se grabeasca; un alt satean
pierduse doua dintre animalele sale. Lupul n lipsa unei alte
ipoteze mai convingatoare, lumea sfrise prin a presupune ca
era aa nu se ntorsese pe dealuri i totul lasa impresia ca nu
avea aceasta intenie. Ca, pe deasupra, animalul era deosebit
de mare nu era nicio ndoiala. i o teama pe ct de pariva pe
att de iraionala i facuse loc i capatase proporii n toate
minile, ca o buruiana.
Printre altele, cum primele capcane pe care preotul le
instalase n jurul satului nu reuisera sa-l captureze, unii i
atribuiau deja origini demonice. Amede tia ct de absurda
era aceasta convingere, nsa pentru moment nu era n stare sa
o scoata din minile superstiioase ale enoriailor sai. Mai era
convins i ca Raul ajunsese sa puna stapnire pe Lansec.
Amede alesese respectivul amplasament din diverse
motive, printre care, deloc neglijabil, faptul ca din naltul
viitoarei clopotnie va avea o vedere asupra vaii i oraului
nvecinat pe care l putea zari, cnd vremea era senina.
Terenul, puin accidentat, mai oferea i avantajul ca nu
aparinea nimanui, fapt ce convenea de minune planului sau,
ntruct preotul nu avea mijloacele de a investi nici macar un
sfnt n operaiune, contnd pe devotamentul enoriailor
pentru a o duce la bun sfrit.
Aadar, sub ndrumarea lui Berenchon, civa sateni
sapasera de bunavoie o groapa de mari dimensiuni. Puin mai
ntr-o parte, pe o masa facuta din trei scnduri aezate pe un
butoi, Amede statea aplecat asupra planurilor edificiului i,
nsoit de Gilbert care se hotarse sa participe la lucrare cu un
entuziasm care i uimise pe muli, asculta detaliile prezentate
de zidar.
Daca locuitorii din Lansec se alaturasera ideii preotului, nu
masurasera amploarea muncii pe care aceasta o presupunea.
Construirea unei biserici era altceva dect ridicarea unui
adapost pentru oi. i dadura seama imediat ce Amede i
mpartai lui Berenchon ambiiile sale arhitecturale. ntr-
adevar, preotul facuse cteva nopi albe pentru a pune pe
hrtie viziunea sa care, pretindea el, i se aratase n vis de catre
Dumnezeu. Zidarul, obinuit mai mult sa lipeasca la loc
pietrele care se desprindeau din zidurile caselor dect sa
elaboreze planurile unei catedrale, se cam zapacise n faa
sugestiilor faraonice ale lui Amede.
Ca atare, trebui sa marturiseasca faptul ca proiectul i se
parea peste umilele sale puteri i ca, daca putea sa-i dea o
parere, trebuia sa se orienteze spre ceva de mai mici
dimensiuni, fara sa fie ceva ridicol sau sa o ofenseze pe sfnta
Marta. Amede se resemna n final sa-i reduca ambiiile la un
proiect mai realist. S-a optat pentru o arhitectura mai sobra, de
inspiraie romana, la care, n urma insistenelor preotului, vor
fi adaugate cteva ornamente n stil gotic.
- Nu-i prea mare, remarca Gilbert care descoperea noile
planuri ntructva decepionat.
- Modesta i umila, prietene, raspunse Amede agasat.
Dupa puterea noastra. Important este sa ocupam spirite ca al
Iau cu savrirea unei lucrari care sa ne asigure tuturor
protecia Domnului.
Gilbert i arunca o privire iritata. Nu-i placea ca preotul i se
adresa n felul acesta. naIa capul i se ndeparta, orgolios,
spre fundaii unde macar avea sentimentul ca este ct de ct
folositor.
Ct despre Berenchon, acesta nelesese perfect inteniile lui
Amede. Ct privete faptul ca oamenii erau preocupai de
lucratul mpreuna la un proiect era ceva ce nu i se parea rau
deloc. Se ndoia nsa n privina eficacitaii manevrei pe
termen lung. Sa munceti benevol, chiar pentru o cauza buna,
ajunge sa fie obositor de ndata ce munca devine tot mai grea.
i, odata cu caldurile verii care urmau sa se faca simite n
curnd, ziditul pietrelor unele peste altele nu are sa fie o
placere.
- O, nu sunt chiar att de prost nct sa nu tiu ct de
sarmana este aceasta construcie, se apara Amede citind
gndurile zidarului. Cel puin, va avea meritul sa ne redea un
pic de curaj Toata aceasta stradanie trebuie sa o luam ca pe o
penitena.
- Ma tem sa nu dureze dect un timp, facu Berenchon
tergndu-se la ceafa.
- Sunt sigur ca Dumnezeu ne va veni n ajutor. Trebuie
doar sa-l lasam sa aleaga momentul
Numai ca Dumnezeu avea alte treburi. ncepnd cu
supravegherea atenta a lui Znon de Mongaillac.
Sosind la Montpellier pe oseaua dinspre Names, intrarea n
acest trg mare fortificat, zgomotos i plin de praf se facea prin
poarta Pile Saint-Gilles. Imediat ce treceai de ziduri, paeai pe
strada Montpellier care, flancata de dughene vechi, i oferea
caIatorului o prima imagine despre produsele din Sud.
Culorile, zgomotele i chiar mirosurile erau mai puternice aici
dect la Paris.
Znon atepta ca diligena sa se opreasca de tot ca sa arunce
o privire serioasa n exterior. Nu mai revenise n oraul natal
de douazeci de ani i atepta clipa aceasta cu un amestec de
nerabdare i strngere de inima. Amintirile legate de el erau
placute. Avusese o tineree fericita. i totui un sentiment
nedefinit de culpabilitate se ivea n adncul sufletului ca o
emanare greoasa. Ca i cum ar fi tradat ceva sau pe cineva,
tergnd totul din memorie. Nu ar fi putut spune daca i
tradase mama parasind-o att de tnar sau pe Athanase
Lavorel, ilustrul sau maestru, mergnd sa-i continue studiile
n alta parte, i nu la Montpellier, ori daca nu cumva i tradase
pur i simplu ambiiile tinereii fiind satisfacut de notorietatea
recent dobndita, nsa acest sentiment se afla la originea
venicei sale reticene de a se ntoarce. A fost aadar nevoie de
aceasta fuga pentru ca n fine, depaindu-i ndoielile i
incertitudinile, sa se resemneze sa nfrunte oraul n care i
petrecuse tinereea.
Primul lucru pe care i cazu privirea lui Znon cnd cobor
din diligena fu standul unui soi de spier ambulant. Un catr
obosit statea lnga o rulota vopsita n mii de culori care cu
timpul i pierdusera stralucirea. Pe sub pnza ridicata se
puteau zari nenumarate fiole, carafe, flacoane i alte sticle cu
ceea ce, dupa ct putuse judeca Znon, constituia obiectul
comerului practicat de omuleul cu un trup amuzant, nu mai
nalt dect un copil de doisprezece ani n pofida unui chip de
adult, care statea n picioare pe estrada.
Mai mult intrigat, Znon i aprinse noua pipa cumparata n
timpul caIatoriei i se apropie sa-l asculte pe curiosul
palavragiu. Cunotea genul acesta de personaj pe care l
ntlnise adesea n drumurile sale. i, dei i considera drept
nite arlatani, totui ncerca un fel de simpatie faa de ei.
Acesta se mpopoonase cu o tunica de un alb ndoielnic i care
trebuie sa fi avut de cteva ori vrsta catrului, ceea ce
nsemna ceva, parnd sa compenseze talia micua printr-o
continua agitaie. Acum, gesticulnd i facnd tot felul de
mutre, i invita pe rarii spectatori prezeni sa cumpere
ciudatele bauturi pe care le prezenta.
- Apropiai-va, apropiai-va, gentilomi i gentile
domnioare! Suferii de apoplexie, de paralizie ori de guturai?
Va apasa ceva? Suntei melancolici? Am venit sa va scap de
toate aceste rele! Da, voi cei care avei ficatul i creierul calde
de la natura, voi cei a caror minte este extrem de rafinata, iar
sngele aprins, v-aduc vindecarea! Graie leacurilor distilate,
poiunilor, elixirelor i altor decocturi pe care le avei n faa
dumneavoastra va vei regasi sanatatea n mai puin timp
dect mi-ar trebui mie sa va explic cum sa le folosii! Despre
compoziia lor va voi spune doar ca ingredientul principal nu-i
nimic altceva dect tutunul. Virtuile acestei plante
extraordinare, tie toata lumea, sunt acelea ca este vomitiv,
purgativ, bun la rani i cefalic! El dreneaza creierul de o limfa
care n cantitate prea mare sau de proasta calitate
incomodeaza aceasta parte. Folosirea, prin fumat sau mestecat,
e numai buna la durerea de dini, la migrena, zvcnete n cap,
la guta, reumatisme i altele cauzate de o depunere de umori
vscoase. Frunzele se folosesc n mai multe compoziii
galenice; aplicate pe ulceraii sau rani, le curaa i le ntaresc
destul de repede; le putei farmia i face infuzii cu vin ori le
putei fierbe n ulei de masline i sunt gata sa tamaduiasca,
fiind curaitoare i absorbante. Uneori, decoctul este folosit
chiar n spaIaturile pentru apoplexie, letargie i cnd este
vorba sa dam afara excrementele tari i grosiere. Ct privete
siropul de tutun, acesta se folosete cnd nadueti sau ai o
tuse de care nu mai scapi. Tot din el se mai extrage o esena, un
ulei i o sare. Esena este un puternic vomitiv. Aplicata pe trup
pentru pecingine, rie i alte boli de piele, ea le trateaza atunci
cnd ne frecam parile respective. Uleiul sau, care miroase
urt, amestecat cu cteva farme de untura se folosete tot
pentru aa ceva. Ct privete sarea obinuta, fiind alcalina,
pusa n lichioruri este un sudorific convenabil i-i bun pentru
urinare. Tutunul are toate virtuile: n faa lui nu rezista nicio
boala, aa ca nu mai stai la ndoiala! Costul acestor substane
este pentru toate buzunarele, iar, cum bine tii, sanatatea nu
are pre
Fara discuie; omul i cunoate meseria, se gndi Znon
amuzat de prestaia arlatanului. i nu a fost deloc surprins
vazndu-i pe unii spectatori scond cteva monede din punga.
Atta vreme ct virtuile gndirii riguroase nu vor cuprinde
mintea tuturor, nca mai erau posibile astfel de lucruri. nsa
Znon era convins ca timpul cnd lumea va avea ncredere n
adevaraii medici i va nceta n fine sa creada asemenea
bazaconii va veni mai devreme sau mai trziu. Domnia
adevarului i va ntinde atunci aripile sale binefacatoare peste
toate regatele pamntului, aducndu-le tuturor fericirea. Pna
atunci, tot mai muli spectatori stateau acum la coada ca sa
puna mna pe remediul miraculos, supravegheai ndeaproape
de doi jandarmi.
Cnd Znon i zari, i ntoarse privirea, baga mainal capul
ntre umeri, i aduna cele cteva bagaje i se ndeparta ct se
poate de discret.
Strabatu strazile gndindu-se la toate amintirile pe care i le
trezeau. Piaa aceasta i amintea de jocurile din copilarie,
stradua aceea ngusta, de o cearta cu un baiat care voia sa-i
fure pachetul cu mncare. Apoi, cnd crescuse, i placuse sa
vina sa se plimbe cu cte un prieten sau doi dupa cursuri.
Puine erau tavernele pe care nu le vizitase cndva. Cea care se
afla la colul piaetei trezi n el amintirea unor chefuri placute
Iacute cu prietenii. Un loc bun ca sa stau cteva zile, i zise
mpingnd ua veche, care se deschise cu un scrit familiar.
n fundul gropii, narmat cu o lopata, Gilbert i ajuta pe
ceilali sa sape fundaia viitoarei biserici. Nu numai ca se
simea un pic suparat ca Amede l luase drept un copil, dar nu
fusese convins de argumentaia preotului. Crezuse ca a neles
ca aceasta noua biserica urma sa fie nchinata sfintei Marta (n
care el vedea mai ales o protectoare eficace mpotriva
atacurilor lupului) i nu vedea cum sfnta patroana va fi
mulumita de micua capela ridicola. Printre altele, se socotea
deja suficient de ocupat cu animalele sale ca sa mai aiba i o
alta treaba n plus. Pe scurt, sa sapi pentru a te asigura de
protecia sfintei Marta, de acord, dar aa, sa sapi numai de
dragul de a sapa, nu era prea sigur ca nelege rostul. Ca atare,
acum sapa cu mai puina tragere de inima, simind cum
oboseala l copleete.
Se ajunsese, n fine, la un strat mai tare. nca nu tare cu
adevarat, dar suficient de solid, n ciuda pamntului moale, ca
sa suporte greutatea viitoarei biserici. Lopata se afunda mai
greu i fiecare spera ca Berenchon se va mulumi fara a mai fi
nevoie sa sape mai mult.
- Ia te uita, am gasit ceva! striga deodata lucratorul de
lnga Gilbert privind inta spre vrful hrleului.
Gilbert arunca un ochi n direcia respectiva. Cel puin era
un pretext bun ca sa mai stea o clipa.
- Ai dat de o comoara? ntreba aranul.
- tiu eu E chestie ciudata
Gilbert se apropie de tovaraul sau i se apleca. Un obiect
ciudat se vedea aparnd din pamntul reavan. Un obiect ciudat
a carui paloare contrasta cu pamntul negru.
Soarele ajunsese de-acum n amiaza, iar caldura i mpinsese
pe Amede i Berenchon sa se adaposteasca sub platan. De
acolo puteau sa studieze planurile i sa supravegheze
naintarea lucrarilor.
- Nu va ostenii prea tare? se auzi o voce sarcastica.
Amede tresari, apoi ridica ochii zarind-o pe Aldegonde.
- Ai venit sa inspectezi cum merge fundaia? spuse el pe
acelai ton.
- steia-i zicei voi fundaie? Pe vremuri, i s-ar fi spus o
gaura. Dar pe atunci lumea nu era aa de lenea.
Amede prefera sa nu insiste.
- Atunci, ce naiba vrei?
- Tocmai voiam sa va spun ca suntei gata sa facei o mare
greeala.
- Cu noua biserica?
- Exact.
- Ia explica-ne cum vine asta, zise Amede, mai mult
amuzat dect interesat.
Aldegonde se uita la el. Ca nu o luase n serios, nu o mira.
Nimeni nu mai dadea vreo atenie celor spuse de ea. Nimeni
nu mai avea timp sa asculte vorbele unei batrne. Iar acest
preot, n pofida aerelor sale binevoitoare, era la fel ca i
ceilali.
- Locul asta nu-i bun.
- Ei, na! i de ce?
- E blestemat.
Amede se uita la Berenchon. Iata ceva de care nu inusera
seama.
- Blestemat? facu preotul.
- Daca nu era nimic construit deasupra, e fiindca exista un
motiv temeinic.
- A, i care-i acela? insista Amede.
- V-am spus: terenul este blestemat.
Cei doi barbai zmbira. Degeaba cautai sa obii mai multe
precizari din partea acestei batrne singuratice. i cu elemente
att de netagaduit, mai era cazul sa se continue lucrarile?
- Asculta, Aldegonde, ncepu Amede politicos. Avem cel
mai mare respect pentru tine, dar
- Dar nu suntei n stare sa nelegei asemenea lucruri! l
ntrerupse dintr-odata batrna furioasa. Nu putei vedea
dincolo de semne. n pofida aerelor pe care vi le dai, a
anteriului i a predicilor, suntei mai ncapanat ca un catr!
N-ai vrut niciodata sa nelegei dect ceea ce era dat spre a fi
vazut! Dar bagai de seama, adauga ea ridicnd un deget
ameninator, se ntmpla ca natura sa se ridice mpotriva
oamenilor. Gaura aceasta este o agresiune. Suntei pe cale sa
siluii Pamntul. i nu m-a mira sa vad cum biserica voastra
se pravale chiar nainte de a fi gata!
Dupa care, se ndeparta bombanind, ca o batrna vrajitoare
neneleasa care se ntoarce la cazanele ei.
Amede ramase o clipa mut. tia ca lui Aldegonde i placuse
ntotdeauna sa o faca pe oracolul i sa gaseasca taina acolo
unde nu era niciun motiv sa caui. El studiase ndeaproape
terenul, nsoit de Berenchon, i se convinsese ca era ideal, nsa
vorbele batrnei fusesera spuse cu atta convingere nct l
tulburasera. Nu ndraznea sa lase sa i se vada nelinitea de
catre zidar, dar voia sa fie sigur ca edificiul va fi tot att de
solid pe ct l visa.
- Ia mai spunei-mi de aceasta fundaie, zise dupa ce se mai
aduna un pic. Mi se pare adnca.
- Fii linitit, parinte Amede. Natura solului ne obliga sa o
facem aa. E prea moale. La suprafaa, nu-i dect un strat gros
de pamnt afnat i nisip. O biserica este un edificiu destul de
greu. E nevoie ca fundaia sa sa stea pe o baza solida. Daca nu
vrem sa se darme la cea mai mica micare a pamntului, e
nevoie sa sapam adnc, asta-i tot.
- Atunci e ca i n credina, glumi Amede. Cu ct radacinile
sale sunt mai adnci, cu att este mai de nezdruncinat.
- Parinte Amede! Parinte Amede!
- E limpede ca nu poi avea o clipa de linite, i zise n
barba preotul zarindu-l pe Gilbert venind spre ei gesticulnd.
Taranul se scuza cu un gest din cap ca trebuie sa-i ntrerupa
n felul acesta i, tulburat, araIa spre antier.
- S-a s-a gasit ceva la fundaie.
- Sa nu-mi spui ca am dat de-o stnca, facu Amede,
ngrijorat de ideea ca lucrarile, abia ncepute, pot deja ntrzia.
- S-ar zice mai degraba ca e un fel de os
- A! Pai atunci, scoate-l!
- Dar nu-i E foarte mare.
Preotul ridica din sprncene.
- Fii mai exact, dragul meu.
- Enorm.
Intrigat, Amede schimba o privire cu Berenchon i se hotar
sa paraseasca masa ca sa-l nsoeasca pe aran pna la fundaii.
tia ca Gilbert avea o nclinaie de a dramatiza cel mai mic
incident i, n afara episodului cu oaia, alarmele date de acesta
fusesera ntotdeauna la fel de nefondate pe ct de neadevarate.
Daca i de data asta l mai deranja pentru vreun fleac, o sa
vada el!
Ajuns n apropiere de fundaii, Amede se apleca deasupra
gropii n fundul careia un alt muncitor i arata amplasamentul
unde se zarea ceva la nivelul solului. De la departare, era greu
de spus ce putea fi. Amede cobor cu greu n groapa pentru a
examina mai ndeaproape lucrul acela.
Pe jumatate acoperit de pamnt, se vedea ceea ce, efectiv,
putea trece drept un os. Dar putea fi i o piatra mai mare.
Pentru a se asigura, Amede baga mna n solul moale, apuca
obiectul i trase. Prins n pamnt ca ntr-o gingie, obiectul nu se
mica deloc. Gilbert i ntinse o cazma. Cteva sapaturi facute
cu pricepere slabira rezistena rocii. Nesigur n privina naturii
exacte a obiectului acoperit de pamnt pe care l inea acum n
mini, preotul l terse ct putu de bine frecndu-l de o
margine a dulamei.
Semana, fara nicio ndoiala, cu o enorma vertebra.
- Doamne atotputernic
Chiar fara a fi un specialist n anatomie, Amede i dadu
seama imediat ca acea vertebra era mai mare dect a unui
bou. Mult mai mare. Cam de trei sau patru ori mai mare i mai
grea. Rci solul cu sandala. Alte oseminte de aceleai
dimensiuni se vedeau n fundul gropii.
- N-am mai vazut aa ceva niciodata
- tii ce e? interveni Gilbert.
- Habar n-am
n timp ce Amede studia succint osul descoperit ce i se
sfarma ntre degete, satenii adunai n jurul lor schimbau
priviri ngrijorate. Lui Amede i venira n minte cuvintele
batrnei Aldegonde.
- Nu va atingei de nimic! le porunci el, revenindu-i din
contemplaie.
Iei din groapa ducnd vertebra cu el i se ntoarse spre
Gilbert.
- Ia osul acesta i mergi de cauta pe cineva la Montpellier
care sa ne poata spune ce este. ncearca la Colegiul Regal.
Savanii acetia trebuie sa fie de vreun folos la ceva
Flatat ca i se ncredineaza o sarcina att de importanta,
Gilbert se ndeparta ducnd vertebra cu el. n plus, mersul
pna la Montpellier nu-i displacea: singura data cnd fusese,
oraul i se paruse destul de placut. Daca ar pleca imediat, poate
ca ar ajunge nainte sa-l prinda vipia dupa-amiezii. mprumuta
aadar catrul lui Berenchon i hai-hai, hai-hai, porni spre
vale.
n timp ce se ndeparta ntr-un norior de praf rocat,
preotul, aruncnd un ochi n fundul gropii, observa o tibie
enorma aparnd din mocirla
S
Stnd n picioare pe estrada unui mic amfiteatru de la
Colegiul Regal din Montpellier, Athanase Lavorel, eminent
doctor n anatomie, i privea auditoriul. n faa lui, o mna de
medici, spieri, chirurgi-barbieri i diveri studeni urmareau
cu atenie finalul expunerii sale.
La aizeci de ani batui pe muchie, Athanase Lavorel era
decanul Facultaii de Medicina. La fel ca i reputaia, carura sa
de luptator care mbatrnea i barba alba deasa ce, asociata cu
calviia sa, i dadeau nfaiarea unui nelept din Antichitate
impuneau respectul. El tia foarte bine sa se foloseasca de acest
efect i nu pierdea nicio ocazie sa profite de ascendentul pe
care acestea i-l confereau. De altfel, ntotdeauna i placuse
puterea pentru avantajele pe care i le asigura celui care o
deinea. De aceea, adunase n decursul lungii sale cariere mai
multe titluri i recompense dect merita. Nu mai este nevoie sa
spunem ca influena sa trecea dincolo de Facultatea din
Montpellier. Era prezent la majoritatea dezbaterilor i punctul
sau de vedere era ntotdeauna ascultat cu religiozitate de
confrai.
Astazi, expunerea avea ca obiect un dinte. Un dinte enorm
pe care l arata pentru ultima oara cu mndrie auditoriului.
- Plinius cel Batrn pretindea ca aceste glossopetrae erau
nite limbi pietrificate cazute din cer n cursul unei eclipse de
luna. Cum s-ar zice: nu trebuie sa ne ncredem totdeauna n
antici! De atunci, unele mini le atribuie virtui uimitoare.
Absorbite sub forma de pudra, ar fi eficace mpotriva
mucaturilor de arpe, varsaturi, febre maligne i farmece i
mai tiu eu ce altceva. Alii nsa prefera sa le poarte ca
amulete.
n rndurile asistenei se auzira chicote. Dupa atia ani de
nvaamnt, Athanase Lavorel nu pierduse nimic din spiritul
sau combativ. Arta sa oratorica era bine rodata i mnuia
ironia cu acelai succes.
- Sunt savani n zilele noastre care cred ca este vorba
despre dini de rechin! Dar simplul fapt ca acesta a fost gasit la
cincizeci de leghe de mare demonstreaza ct este de absurda i
aceasta afirmaie Doar daca nu ne imaginam nite rechini
zbenguindu-se voioi prin gariga!
Iarai rsete. Un public sedus este deja un public pe
jumatate convins, se gndi savantul cu satisfacie. Nimic nu te
face sa lai garda jos cu un pic de umor.
- Orice cunotina care nu se bazeaza pe observaie i bun-
sim este o cunotina oarba, continua el, fiindca ntr-adevar
este un dinte. Un canin, pentru a fi mai precis. Observai-i cu
atenie forma ascuita. La ce poate servi daca nu la sfrtecarea
esuturilor musculare? Molarii, mai plai, au ca funcie
mestecarea alimentelor, asemeni unei pietre de moara Or, n
aceasta regiune nu exista niciun carnivor de talie suficient de
mare nct sa i-l putem atribui
acu o pauza ca sa pregateasca suspansul. Nu era prima
data cnd inea un curs despre glossopetrae, iar discursul sau
se lefuise. Lasa auditoriului timp sa se ntrebe asupra naturii
dintelui i ridica n fine capul ca sa-i priveasca pe ascultatori.
Acceptarea afirmaiei care urma depindea n mare parte de
autoritatea i sigurana cu care o va enuna.
- Este ct se poate de limpede, acest dinte aparinea unui
om. Iar acest om, domnilor, acest om era un uria
Aa cum prevazuse, printre cei prezeni se auzira murmure.
Printr-o micua ua laterala, Gilbert patrunse n amfiteatru.
Nu fusese chiar aa de simplu sa gaseasca persoana cautata. Cu
greu gasise i Colegiul Regal, iar ct privete persoana
susceptibila sa-i spuna ce era osul sau Explicaiile pe care a
trebuit sa le dea primului om pe care l ntlnise pe culoare
fusesera cel puin confuze. Iar individul nu i ascunsese
amuzamentul, lucru care l iritase mult pe aran. nsa Gilbert
reuise n sfrit sa obina informaia pe care o cauta i acum
tia ca persoana cea mai n masura sa examineze vertebra era
un doctor pe numele sau Athanase Lavorel care, i se spusese,
trebuia sa se afle acum n sala aceea.
Dar ct privete identificarea lui printre toi oamenii acetia,
asta era cu totul altceva. Patrunznd n amfiteatru, Gilbert fu
mai nti surprins i deconcertat de decorul straniu. Bancile
aezate pe estrade de naIime crescnda formau un fel de
potcoava. Sala nu era plina, dar peste tot indivizi mbracai
curios ascultau cu atenie vorbele unui moulica ciudat stnd
dinaintea lor ca sa fie vazut.
Gilbert i ndrepta atenia asupra lui. Omul era mbracat
mai degraba bizar i spunea lucruri nu mai puin ciudate.
Taranul se gndi la predicile lui Amede. Probabil ca i aici era
tot un soi de predica. nsa religia acestor oameni nu parea
chiar ortodoxa. Ca sa fim pe deplin oneti, el nu nelegea mare
lucru din spusele acestuia. Cum lumea nu i acorda nicio
atenie i fiindca nu gasea un loc unde sa se poata aeza fara sa
atraga privirile adunarii, ramase acolo, ntr-un col, lnga ua,
ateptnd sfritul expunerii. Se grabea sa-i termine
misiunea.
Chiar n acel moment, un tnar mai glume din primul rnd
interveni.
- Dar Doctore Data fiind marimea dintelui, ar trebui sa
mannce cantitai enorme de carne!
- Deducie foarte isteaa, dragul meu Bruno, i raspunse cel
care tocmai fusese numit doctor nsa nu te opri, daca tot ai
pornit pe o asemenea cale buna. Tocmai, innd cont de
dimensiunile caninului, ct crezi ca era individul de mare?
Numitul Bruno i exprima printr-o grimasa dificultatea de a
raspunde.
- Ei, hai, hai Sa judecam puin. Gt masoara caninii tai?
Bruno i masura dintele cu distana dintre degetul mare i
araIator.
- Cam o jumatate de deget.
1
- Iar radacina masoara cam tot att, nu?
- Fara ndoiala.
- Deci, per total, cam un deget. Iar tu ce naIime ai?
- Cinci picioare
2
i patru degete, raspunse Bruno mndru.
- Bun Pe cale de consecina, uriaul nostru al carui dinte
masoara patru degete, adica de patru ori lungimea din al tau,
ar trebui sa masoare
- Peste douazeci de picioare!
- Exact.
Publicul se manifesta din nou zgomotos.
- Dar e uria! interveni un ascultator.
- Pe vremuri, existau oameni mult mai mari dect cei de
azi
Athanase se ridica pentru a arata un col agaat pe perete.
- Iar acesta este un pitic n comparaie cu Hehetus Gigas,
spre exemplu Treizeci i cinci de picioare!
Privirea lui Athanase se pierdu cteva clipe n reverie.
Spectatorii, impresionai, schimbau ntre ei comentarii
aprinse.
- Iata ca a trecut mai bine de o jumatate de secol de cnd
doctorul Habicot, ale carui nvaaminte ma felicit sa le urmez,
i publica opera sa majora, Ce ne spun oasele unui uria, i
punea principiile gigantologiei, tiina uriailor. Aceasta tiina
este astazi recunoscuta de savanii cei mai reputai. O, desigur,
exista ntotdeauna eternii sceptici, adversarii de rea-credina,
precum Riolan, autorul unui tratat meschin asupra pretinsei
Gigantomahii!
1
1 deget =aprox. 2 cm (n.trad.)
2
1 picior =aprox. 30 cm (n.trad.)
acu o pauza, schind o mutra ce ilustra ce anume i inspira
acea ridicola i patetica tentativa de denigrare.
- nsa dovezi din ce n ce mai numeroase mi confirma
zilnic vorbele. Asupra acestui punct, nii anticii sunt
categorici. Pliniu evoca descoperirea n Creta a scheletului
uriaului Orion, nalt de aizeci de picioare. Herodot citeaza
cazul lui Oreste (douasprezece picioare) i altele Chiar sfntul
Augustin a descoperit un dinte de o suta de ori mai mare dect
cel al unui om normal. Evident ca a conchis ca acesta trebuia
sa aparina unuia dintre uriaii pomenii n Biblie. Nu ma
ndoiesc nsa ca, n curnd, chiar i minile cele mai strmte
vor admite ca avem dreptate
Satisfacut de demonstraie, contempla efectul pe care l
avusese asupra auditoriului. Ca ntotdeauna, toata lumea era
de partea sa.
- Att pentru astazi, conchise el adunndu-i nsemnarile.
Saptamna viitoare, ne vom ndrepta i mai mult atenia
asupra acestei delicate chestiuni a ciclopilor i a altor uriai. Va
mulumesc pentru atenie.
Ascultatorii l aplaudara i se ridicara ca sa-l felicite. Apoi,
unul dupa altul, parasira amfiteatrul, ncepnd deja
dezbaterea. n curnd, mai ramasese doar Bruno sa-l atepte,
cu un surs ce-i ilumina faa tmpa. Gilbert profita pentru a-i
face simita prezena i i se adresa.
- Scuzai-ma, l l caut pe Athanase Lavorel. Mi s-a spus ca
l-a putea gasi aici
nca sub efectul naucitor al peroraiei maestrului sau, Bruno
i araIa, dnd din cap, ca era vorba, aa cum banuise i aranul,
de batrnelul ocupat sa-i strnga lucrurile. Gilbert nainta
deci spre Athanase n clipa n care acesta, cu un rictus ce trada
o durere la old, cobora de pe estrada.
- Doctorul Lavorel? zise Gilbert framntndu-i traista.
Athanase l privi pe interlocutor cu un aer surprins. Nu era
obinuit sa aiba arani printre auditori. nsa lucrul i producea
o oarecare satisfacie. Nu declarase Francis Bacon ca tiina
trebuie sa fie un bun al tuturor i nu al unui cerc restrns de
privilegiai aa cum fusese timp de attea secole? Daca era un
lucru pe care Athanase l aproba la marile spirite ale vremii
era tocmai ideea de mpartaire i transmitere a tiinei, ct i
cumularea acesteia din generaie n generaie (tiina este o
lucrare colectiva i progresiva, afirmase filosoful englez) i nu
punerea n discuie a celor ctigate din nelegerea n
domeniul teologic. Logica lui Aristotel pe care se bazau toate
argumentarile scolasticii i se parea, de altfel, departe de a fi
depaita dupa cum pretinsesera unii. Iar raionamentele
epocii, dei ajungeau cel mai adesea la nite concluzii cel puin
ciudate, aveau dupa parerea sa o rigoare pe care, daca ar
urma-o, muli savani ar avea de ctigat.
- Daca vrei sa asiti la cursurile mele, vorbete cu asistentul
meu.
- Nu, eu nu pentru cursurile dumneavoastra, ncepu
Gilbert uor intimidat. Eu Am fost trimis sa va cer ajutorul
Mi s-a spus ca tii multe despre oase.
- Sunt doctor de anatomie i decan al acestei universitai,
daca asta vrei sa spui, replica nvaatul cu autoritate, iritat ca
omul nu se exprima cu mai mult respect.
- Pai, iata cum sta treaba. Tocmai sapam fundaia pentru o
noua biserica, acolo, pe dealuri, i am gasit nite oase.
- Bunul meu prieten, oase se gasesc n fiecare zi. i cam
peste tot, mi-a permite eu sa adaug. Ce doreti de la mine?
Gilbert lasa ochii n jos. Atitudinea condescendenta a lui
Athanase l contraria. Misiunea ncepea sa nu-i mai placa.
Chiar era gata sa renune. Amede n-avea dect sa gaseasca
n alta parte explicaia pe care o dorea. La urma urmei, dupa
cum i putuse da seama, oraul acesta nu ducea lipsa de
oameni nvaai. Facu un pas nspre ua, dar batrnul l opri cu
un gest i schimba tonul.
- Schelet de om sau de animal?
- Pai, tocmai asta-i. Nu tim Dar mi s-a spus ca poate
dumneavoastra ai putea
- Cum e scheletul acesta?
- Mare.
Athanase ridica o sprnceana i dadu mai multa atenie
celor spuse de interlocutor. n fond, povestea aceasta putea sa
se dovedeasca interesanta. i arunca o privire lui Bruno care se
apropia acum ca sa asculte vorbele aranului.
- Ct de mare?
Gilbert i desfacu traista i scoase vertebra pe care i-o
ntinse lui Athanase. Acesta o nhaa de-ndata, o studie i se
ntoarse spre Bruno.
Faa batrnului savant se lumina de o lucire exaltata.
Seara tocmai se lasa cnd, nconjurat de ntregul sat,
Athanase Lavorel studie n fine osemintele care fusesera
scoase cu atta lipsa de pricepere din fundaie. Pe jumatate
nca ngropate, se zareau cteva vertebre i ceea ce parea a fi
un picior.
De cnd cu descoperirea scheletului, zvonurile cele mai fara
noima proliferasera n Lansec. Daca majoritatea nu vedea n
asta nimic altceva dect o gramada de oase fara importana,
muli erau cei care, ca Gilbert, facusera apropierea cu recenta
apariie a acelui lup enorm i sugerau ca aceste resturi puteau
foarte bine sa fie cele ale unui congener. De aceea, innd cont
de dimensiunea oaselor, respectiva idee le cam dadea fiori
celor care deja erau nelinitii, iar lui Amede i veni tare greu
sa-i faca sa-i pastreze calmul susinnd ca o explicaie mai
rezonabila va fi data nendoielnic de ndata ce un savant va fi
examinat obiectul.
Imediat ce fusese prevenit de Gilbert, savantul n chestiune
se grabise spre Lansec nsoit de credinciosul sau asistent. Fara
ndoiala ca ar fi fost mai nelept sa amne pe a doua zi dupa
cum sugera Bruno, nsa Athanase nu avusese rabdare pna
atunci. Poate ca povestea aceasta era evenimentul pe care l
ateptase toata viaa. Probabil ca era pe punctul sa faca
descoperirea care ar fi ncoronarea carierei.
Amede i Bruno, aplecai peste umarul sau, l observau cu
atenie pe eminentul savant examinnd oasele nca ngropate
pe jumatate. Acesta alesese unul mai vizibil, curand
suprafaa aparenta, l peria cu grija, l atingea uor, l mngia
de parca ar fi fost vorba despre o iubita, nainte de a se repezi
la altul, n mod clar tot mai agitat pe masura ce descoperea
cte ceva. Lucru care l ngrijora pe parintele Amede.
- Mi s-a parut ca e cu mult mai bine sa alertez pe cineva
mai competent dect mine n materie de oseminte, se explica
preotul care ncerca prin toate mijloacele sa obina puina
atenie din partea savantului.
- Da, da Bine ai facut, i mulumesc Cerului ca le-ai lasat
la locul lor fara a ncerca sa le dezgropai, raspunse celalalt,
atent la cele ce vedea. Acest gen de fosila, dei pietrificata, este
foarte fragila. Femur tibie Dumnezeule mare!
n sfrit, se ntoarse ca sa arunce o scurta privire
jubilatoare lui Bruno. Acesta crezu chiar ca a zarit n ochii lui,
scnteierea unei lacrimi. Nu-i vazuse niciodata maestrul ntr-
o asemenea stare.
- Atunci, avei vreo idee despre ce este vorba? insista
Amede.
nvaatul se redresa curand cu un gest brusc resturile de
pamnt i noroi care i murdareau hainele. Trebuia sa fie la
naIimea evenimentului.
- O idee? zise Athanase ncercnd sa-i pastreze calmul. Am
mai mult: o certitudine!
Cercul satenilor care se aflau n apropiere se strnse i mai
mult n jurul lor. Venirea acestui savant i intrigase pe muli.
Nimeni nu ar fi putut sa spuna cu precizie ce funcie anume
avea. Dar atenia pe care i-o dadea parintele Amede dovedea
ca e o persoana importanta.
- Iata, parinte, cel mai frumos i mai mare specimen de
schelet de uria descoperit vreodata n regiune!
Amede i privi interlocutorul holbndu-se. Dei avea faa
de savani o nencredere absoluta, judeca dupa alura lui ca
acesta tia despre ce vorbete. nsa afirmaia pe care tocmai o
auzise i se parea cel puin surprinzatoare.
- Un uria? repeta el.
Satenii, i mai nesiguri acum, se apropiara pentru a urmari
explicaiile savantului cautnd n atitudinea lui Amede
negarea sau confirmarea cuvintelor acestuia.
- Perfect! Un Homo Gigas! Iar gamba pe care o vedei este
practic intacta!
- Dar dumneavoastra Vreau sa spun Suntei sigur?
blbi Amede.
- Ascultai, parinte, se indigna Athanase ndreptndu-se ca
pentru a-i ntemeia autoritatea pe statura sa impozanta, va
acord cu toata inima titlul de specialist n tot ceea ce privete
sufletele, dar permitei-mi sa ramn expert n chestiuni de
gigantologie.
- Va cer iertare, doctore Lavorel. Dar vestea este
surprinzatoare. Un uria
- Asemenea lucru nu se prea ntmpla n regiune, de acord.
Dar va asigur ca nu este unic Iar acesta este un exemplar
magnific La o prima vedere, individul trebuie sa fi masurat
ntre cincisprezece i douazeci de picioare naIime
n jurul lor, lumea se ntreba din priviri i murmura. Un
freamat de nelinite trecu printre satenii al caror cerc se rari
serios.
- Niciodata nu trebuie tulburat somnul creaturilor
subterane! se auzi deodata un glas de femeie n mulime.
Privirile se ntoarsera catre o tnara n jur de douazeci de
ani cu par des de culoarea mierii, care statea puin mai departe
de ceilali. n pofida zdrenelor cu care era mbracata, avea o
frumusee de i taia rasuflarea. Un aer puin cam salbatic,
desigur, dar o blndee infinita n privire.
Considernd nelept sa evite orice reacie imprevizibila a
mulimii, Amede l trase pe Athanase la o parte.
- Ar fi mai bine sa vorbim n particular.
Athanase fu de acord cu parerea preotului i se ntoarse spre
asistent.
- Bruno, rami aici ca sa pazeti oasele.
Tinndu-l pe Athanase de bra i aruncnd o privire
ncruntata tinerei femei, Amede strabatu cercul de gura-casca
i se ndrepta spre prezbiteriu.
- Somnul lor milenar e mai sfnt ca sunetul trecator al
clopotelor dumneavoastra! striga tnara n urma lor. Temei-
va de trezirea duhurilor lor!
Puin mai retrasa faa de toata aceasta agitaie, Aldegonde
asistase la scena. Dei nu nelegea motivele lui Agns, ea i
mpartaea nelinitea n privina scheletului. De cnd parintele
Amede luase hotarrea sa ridice noua biserica, nu mai avea
linite. Terenul pe care l alesese preotul era blestemat. Ea tia.
Iar descoperirea unui schelet de talie mare nu facea dect sa
dovedeasca pe deplin ceea ce gndea. Acest teren trebuia lasat
aa cum era, i gata.
Aadar, avertismentul pe care l lansase Agns era judecat
de catre Aldegonde conform intuiiei sale. n plus, avea pentru
aceasta o admiraie secreta. Femeia aceasta tnara ndraznea
sa se mpotriveasca satului, iar lucrul acesta, n sine, era
suficient pentru a merita respect din partea sa. i, pe urma,
nimeni nu tia sa dezlege mai bine ca ea semnele lumii, sa
prezica nenorociri nainte de a se produce, sa anticipeze
catastrofe, sa explice tainele cele mai ascunse ale naturii.
Nimeni nu era mai bine informat ca Agns n ceea ce privete
lumea de dincolo. Daca ea, Aldegonde, putea avea din cnd n
cnd viziuni premonitorii, totui nu era deloc n stare sa le
interpreteze. Nu era i cazul lui Agns. Fiindca ea tia. Ea avea
Harul. i daca nimeni nu dadea atenie vorbelor,
avertismentelor ei, era i din cauza fricii, dar i a nencrederii
pe care o trezea. nsa Aldegonde tia ca aceasta atitudine era o
greeala. O mare greeala.
Mulimea se risipi n graba facndu-i cruce pe furi. Doar
Gilbert i Bruno ramasesera, cu ochii aintii la tnara femeie.
Aceasta, cu minile n olduri, se uita la ei cu un aer superior.
Bruno nu i putea lua ochii de la ea. n ciuda aspectului ei
mizerabil i a atitudinii oarecum ostile, l atragea irezistibil.
Silueta ei ciudata avea ceva dintr-un animal care i provoca o
stranie senzaie n vintre. O senzaie ce parea sa provina din
noaptea timpurilor, ca o chemare a strabunilor. Era captivat.
Gilbert cunotea aceasta senzaie, fiindca o ncercase
deseori. Agns fusese singura lui dragoste. Ani de-a rndul,
sperase ca acest sentiment este reciproc, dar trebuise sa
neleaga un lucru evident: Agns nu iubea pe nimeni. Singura
data cnd riscase sa-i vorbeasca despre pasiunea lui, ea l
respinsese scurt, fara vreo explicaie. Gilbert interpretase acest
refuz ca pe o jignire, imaginndu-i ca ea l respingea fiindca
era doar un simplu aran. i de atunci, nu se putea afla n faa
ei fara sa simta un amestec de dorina nemarginita i
ranchiuna, ntreaga tandree pe care o avusese cndva pentru
ea se evaporase; mai ramnea doar acest amestec tulbure ce
inea mai mult de registrul instinctului dect de emoii.
Agns se uita la ei ndelung n tacere. Faa i redevenise
impasibila, dar toata atitudinea ei exprima mndrie. Cu
picioarele goale, bine nfipte n pamnt, puin departate, de
parca i tragea puterea din aceasta stabilitate, ca un arbore
care i tragea prin radacini forele nevazute ale pamntului. i
un aer de sfidare emana din aceasta postura de amazoana. Cu
umerii trai puin napoi, pieptul sau i sfida cu o neruinare
regeasca.
- Lasa-i n plata lor pe protii atia, facu batrna Aldegonde
tragnd-o de bra ca sa o ndeparteze.
Agns paru ca iese dintr-o toropeala misterioasa. ntoarse
uor capul spre batrna i se destinse. Cnd sa plece, le arunca
celor doi barbai o ultima privire glaciala. Bruno i ntoarse
repede capul.
Nu-i ncruciezi privirea cu a unei vrajitoare.
Prezbiteriul lui Amede era mobilat sobru, chiar auster.
Pereii varuii erau aproape goi, n afara de un crucifix agaat
deasupra patului, iar un sentiment de pace emana din el. Sub
fereastra prin care se putea vedea o buna parte a satului se
afla o masa. Amede l invita pe Athanase sa ia loc la ea i i
propuse un pahar cu vin.
- Nu-i luai n seama pe enoriaii mei; sunt un pic ncordai
acum. Sunt necajii de fiara care da trcoale prin preajma.
- Fiara? Ce fiara?
- Probabil un lup care a sfiat mai multe oi zilele acestea.
Oamenii i fac repede griji.
- neleg Dar Tnara aceea?
-Doar o sarmana fata care traiete n ignorana, ncerca sa
explice Amede, jenat de incident. De ani de zile, locuiete
undeva pe dealuri. Uitai ce-a spus. E doar rezultatul
singuraIaii sale.
- Vrajitoare?
- Muli oameni cred asta. tii cum e: ignorana da natere
la prostie i nencredere. Cnd era mica, o ineam pe genunchi.
Pentru mine ea este doar Agns E cu totul inofensiva, credei-
ma.
Athanase era doar n parte linitit. Nu era obinuit sa fie
ameninat de o tnara, nici sa asculte avertismente cu
puternice accente satanice. Apuca, aadar, urciorul cu vin i i
turna o porie zdravana. Totdeauna, i se paruse o taina viaa n
aceste sate. Oare cine putea sa doreasca sa locuiasca ntr-un
asemenea loc? Saracia, ca sa nu spun mizeria, ce domnea aici l
dezola. n plus, aici comportamentele pareau cu totul
iraionale, ceea ce, de altfel, parea sa se explice prin asta. i
ncepu sa se gndeasca n ce masura prefera viaa citadina,
infinit mai ordonata.
- Daca nu va deranjeaza, parinte Amede, a dori sa iau cu
mine osemintele la Montpellier spre a le studia mai serios.
- Va marturisesc ca prezena lor n parohie nu face nimic
pentru a potoli spiritele turmei mele. A dori nsa sa tiu ceva
mai mult despre acest uria. Dupa ce-l vei fi studiat, firete.
- O, tiina gigantologiei este nca la nceput. M-ai crede
daca v-a spune ca nici nu este recunoscuta de toi confraii? i
totui este cea mai frumoasa dintre tiine. Fiindca oamenii
mari erau ntotdeauna i mari oameni; majoritatea suverani i
oameni sfini
Brusc Amede ciuli urechea, devenind mai atent la vorbele
lui Athanase. n minte tocmai i ncolise o idee.
- de parca grandoarea sufleteasca i cea fizica aveau o
legatura naturala de simpatie, conchise savantul ndreptndu-
i bustul spre a-i pune n evidena propria statura.
- Ei bine, am sa va atept concluziile cu mare nerabdare,
adauga Amede n timp ce Athanase se ridica sa plece.
- Oricum, va voi ine la curent cu observaiile mele,
promise acesta din urma.
!i strnsera minile.
- Spunei-i lui Gilbert sa va ajute la ncarcat i transport,
preciza preotul aratndu-i-l pe aran din pragul uii. Nu e cel
mai iste dintre enoriaii mei, dar e descurcare.
- Aa cum v-am spus, aceste oseminte sunt foarte friabile,
nainte de a le transporta, mai nti trebuie extrase din
nveliul pietrificat i protejate. Mi-e teama ca asta va lua ceva
timp. Azi, va trebui sa ma mulumesc cu unul, doua
eantioane Dar nu tiu cum sa va mulumesc. Scheletele de
uriai sunt ceva rarisim. Mai ales ntr-o asemenea stare.
Valoarea lui pentru mine i pentru tiina desigur este
inestimabila
8atrnul savant se ndrepta spre ieire. Amede l reinu.
- i lucrarile mele?
- Fii linitit, putei continua sapaturile la fundaie, dar
facei n aa fel nct oamenii sa nu se atinga de oase.
Athanase iei, iar Amede ramase gnditor cteva clipe
privindu-l cum se ndreapta spre asistent. Faptul ca lucrarile
ntrziau puin l contraria, dar poate ca n asta gasise un
mijloc de a lupta mpotriva Raului cu mult mai eficace dect
sfinirea bisericii. Din prag, i vazu pe cei doi nvaai aruncnd
o ultima privire la schelet nainte de a se ndeparta spre vale.
- Un sfnt murmura el nainte de a ridica ochii spre cer.
Mulumescu-i, Doamne, ca mi-ai ascultat rugaciunile!
Se ntoarse nauntru, apuca un sac de pnza i ncepu sa-i
strnga nite lucruri. Trebuia ca a doua zi sa aiba neaparat o
discuie cu episcopul din Montpellier.
-Ei?
Amede tresari. n prag, statea Aldegonde, cu o figura grava.
Privirea preotului se ntuneca imediat.
- Ei, ce? raspunse continund sa-i adune lucrurile.
- Scheletul. Ce v-a spus imbecilul acesta de savant?
- Nu mare lucru.
8atrna bombani ceva i se apropie de preot ca sa-l apuce de
bra.
- Doar ca ar putea fi un sfnt, zise Amede. Sau poate un
rege.
- Atunci e i mai prost dect credeam!
Parintele Amede o privi intrigat. n privirea ei se vedea o
lucire nelinititoare. Era clar ca mai avea ceva de adaugat.
- Banuiesc ca tii legenda sfintei Marta, zise ea n fine.
Amede ridica o sprnceana. Balaurul. Da, cunotea
legenda. Ca toata lumea. Dar ce legatura avea cu scheletul?
- Marta era sora lui Lazar, continua Aldegonde. A sosit n
regiune mpreuna cu Maria Magdalena dupa ce au fugit din
Tara Sfnta n vremurile acelea, pe dealuri dadea trcoale o
salbaticiune Se zice ca era o creatura monstruoasa, un balaur
care teroriza inutul. Iar sfnta Marta s-a luptat cu el i l-a
nvins
- Ce vrei sa spui?
- V-ai gndit vreodata ce s-a ntmplat cu trupul creaturii?
De un asemenea animal nu scapi aa uor! Unii, evident,
pretind ca a fost aruncat n Ron
Ea cobor vocea pentru a adauga:
- Dar eu tiu ca nu-i adevarat.
Cum preotul o privea cu un aer brusc ngrijorat, ea se apleca
nspre el i murmura:
-Jivina a murit aici!
Amede holba ochii.
- Sfnta Marta ar fi omort salbaticiunea aici? n Lansec?
- De ce credei ca v-am spus ca terenul acesta e blestemat?
Ai profanat tocmai mormntul ei!
ara a-i da timp prelatului sa reacioneze, se apropie i mai
mult. Glasul i deveni sinistru.
- i cine va spune ca monstrul era singur? Asculta-ma,
Amede: bestia care da trcoale azi pe aici, pe undeva Jivina
aceasta care a aparut dintr-odata de nicaieri, din adncul
ntunericului, din noaptea timpurilor, atepta sa vina ceasul
pentru a razbuna moartea semenului ei. Iar acum, ca
mormntul acestuia a fost profanat, se pregatete
Aldegonde facu o pauza. Cu o micare a capului catre
antier, ntinse un deget acuzator adaugnd:
- Amede, bestia s-a ntors, mai flamnda ca niciodata. i
dumneata eti acela care ai chemat-o la festin!
6
Biroul lui Athanase Lavorel, asemenea unui fabulos osuariu,
gemea de etajere ticsite cu tratate de gigantologie, eantioane
de oase diverse, minerale, plante i fosile. O masa ntreaga era
plina de o mulime de instrumente care mai de care mai
insolite, de aparate utile n observaii, ciudate unelte menite
vreunei folosine obscure de care profanul nu auzise niciodata.
Puinele spaii disponibile de pe perei erau acoperite cu
crochiuri de uriai, cu scheme de schelete care ar putea exista
i ilustraii de creaturi, unele mai fantastice dect altele.
- Un picior de uria ntreg i jumatate din coloana
vertebrala! exclama Athanase fara a-i putea stapni
surescitarea ridicnd una dintre vertebrele descoperite cu o zi
mai devreme n Lansec. i dai seama, dragul meu Bruno, ce
nseamna asta?
- Voi avea de lucru: masurari i crochiuri!
- Dar Dar ia gndete-te puin! Toata viaa mea am visat
la aceasta clipa. Attea ipoteze elaborate, attea eforturi pe
care le-am facut, attea umiline pe care le-am suportat! Iar
acum, n fine, asta.
Athanase era gata sa izbucneasca n lacrimi. si reveni.
- Va trebui sa ne gndim sa organizam o dezbatere. Pna
atunci, e mai bine sa pastram tacerea.
Bruno era tulburat. Daca nu se ndoia nicio clipa ca maestrul
sau nu greea, apropierea de un fragment din acest schelet
avea totui ceva care i dadea fiori. Fiindca degeaba facea
eforturi de imaginaie, nu putea sa priceapa ca osul acela era al
unui uria nalt de douazeci de picioare.
De trei ani de cnd era n serviciul lui Athanase Lavorel, tia
totui la ce sa se atepte. Student dotat, avea ambiia sa devina
medic. Ceea ce l interesa nainte de toate era anatomia. nsa
obsesia lui Athanase Lavorel pentru fosile l antrena foarte
adesea catre discipline a caror legatura cu medicina era dintre
cele mai ndepartate. Daca nu i arata deschis dezinteresul
pentru problema, era mai ales pentru a nu trezi
susceptibilitatea maestrului. De aceea, aceste oseminte erau
departe de a-l pasiona tot att ct pe Athanase. Pentru el,
studierea fosilelor nsemna un fel de divertisment caruia nu-i
acorda multa importana. Interesul problemelor pe care le
ridicau oasele i se parea derizoriu. Cu toate acestea sau tocmai
din aceasta cauza, admitea fara rezerve postulatele
gigantologiei. Adeziunea la punctele de vedere ale lui Athanase
eliminau orice sursa de conflicte inutile.
Dar a avea dinaintea ochilor dovada tuturor teoriilor lui
Athanase, a dispune de un sfert de schelet al unui uria i nu
de un simplu femur care lasa deschise toate posibilitaile de
interpretare l obliga sa-i dea seama ct de grozava este teoria
gigantologiei. Ca i cum, credincios n cel mai nalt grad n
adevarurile Evangheliei, Iisus i-ar fi aparut brusc n carne i
oase.
Bruno se hotar sa-l lase pe maestru sa nceapa studierea
oaselor pe care le adusesera de la sapaturi. Trebuia admis ca
ntr-adevar aceasta descoperire era pentru batrnul savant
ncoronarea unei viei ntregi, fiindca baIalia pentru
impunerea gigantologiei fusese ntotdeauna aspra. Iar daca
Athanase nu pusese niciodata n discuie validitatea ipotezelor
pe care le formulase odinioara nvaatorul sau, celebrul doctor
Habicot, trecuse totui prin multe perioade de descurajare.
Acum, ntrevedea cu bucurie momentul n care va arata
luminii scheletul, nchizndu-le gura o data pentru totdeauna
pretenioilor sai adversari i intrnd cu pas sigur n istoria
tiinei. Posteritatea i va reine numele alaturi de cei mari.
Dei epuizat de lunga caIatorie, ntins pe patul din camarua
lui, Znon nu reuea sa doarma. Degeaba nchisese ochii i
numarase tot attea oi cte erau n regiune, somnul nu voia sa
vina.
Trebuia sa paraseasca Montpellierul i Frana ct mai
repede. Mai devreme sau mai trziu, autoritaile locale vor afla
ca era cautat. Znon tia foarte bine ce nsemna aceasta. De
acum, era un fugar. Un om fara patrie. Ideea sa era sa mearga
la Bologna unde cunotea unul sau doi savani care l-ar primi.
Dar pentru ct timp? Cel mult, cteva luni. i pe urma?
Abandonnd ideea dormitului, se hotar sa citeasca. Luase
cu el impunatoarea Historia Animalium de Konrad Gesner spre
a scurta lungile zile ct durase drumul. Deschise unul din cele
patru volume la ntmplare i ncepu sa parcurga unele pagini,
dar mintea refuza sa participe; nici macar extraordinarele
descrieri pe care le coninea nu reueau sa-l intereseze.
Niciodata nainte nu suferise de singuratate. Era un
sentiment cu care se obinuise nca din frageda copilarie, chiar
daca prefera compania unei fete. Dar, uitndu-se n jurul sau
spre a cuprinde cu privirea aceasta camera anonima, cu
zidurile crapate, cu un confort vetust, de o curaenie dubioasa,
cu patul minuscul i o saltea amarta, o masa i un scaun,
contientiza ca dispariia din universul sau familiar sapase n
el un gol ciudat. Ciudat pentru ca era neateptat. Iar acest vid l
macina din interior ca o boala sufleteasca.
La primele ore ale dimineii, se trezi cu straniul sentiment ca
o avusese alaturi pe mama sa n scurta perioada ct dormise,
aa cum se ntmplase de zeci de ori cnd era copil.
Totui, nu facuse mare caz de parini pna atunci. Znon era
departe de a avea origini modeste. Tatal sau, Evariste de
Mongaillac, fusese un castelan languedocian care motenise o
avere serioasa la nceputul secolului, fapt ce i cultivase
trndavia. Singura sa activitate era lectura. Cum marturisea ca
nu are o prea buna parere faa de filosofii antici, fiul sau l
primise ca prenume pe cel al autorului faimoaselor
paradoxuri. Fiule, i placea lui sa repete odinioara ca punere
n garda, nu uita niciodata ca degeaba au demonstrat
Parmenide i Znon ca micarea nu exista, trebuiau totui, ca
toata lumea, sa mearga de ici pna colo spre a-i satisface
nevoile lor fireti.
Fraza l intrigase mult timp pe baiat i i-ar fi placut ca ntr-o
zi sa aiba un comentariu din partea tatei, nsa Evariste a murit
cnd el avea ase ani, iar Znon nu a avut niciodata parte de
explicaia lui. De fapt, n afara de aceasta fraza, avea puine
amintiri despre cel care-i daduse viaa. Nici macar nu i
amintea sa fi resimit vreo suparare oarecare la dispariia
acestuia. Totui, daca educaia nu i fusese neglijata i daca
Znon motenise i gustul pentru erudiie, acestea i se datorau
lui. Chiar daca nu contientiza acest fapt.
Prin urmare, i-a petrecut restul copilariei n compania
mamei, ceea ce, n principiu, ar fi trebuit sa creeze ntre ei o
legatura afectiva mai puternica. Dar nu a fost aa. Daca
parasise Montpellierul, oraul natal, de ndata ce se ivise o
ocazie, era i pentru ca, ntr-un fel, cautase sa se ndeparteze
de ea.
Dupa civa ani de studii pe lnga Athanase Lavorel, pe care
i placea sa-l socoteasca maestrul sau spiritual, curiozitatea sa
nelimitata i setea de cunoatere l mpinsesera sa porneasca la
drum. n zilele care au urmat, asemenea unui adolescent
hotart sa plece n lume ca sa ajunga bogat i celebru, i
strnsese cele cteva lucruri ntr-o desaga i le spusese adio
mamei i maestrului sau.
De atunci, nu-i mai vazuse. Iar daca uneori se mai gndea la
Athanase Lavorel din motive legate de profesia sa, rareori i
amintea de mama, decedata la puin timp dupa plecare.
Dupa un mic dejun frugal, Znon se decise aadar sa-i faca o
vizita lui Athanase pentru ultima data nainte de a parasi
Frana. Nimic nu-l obliga, desigur, dar tia ca n adncul sau
ceva l mpingea sa o faca. Ceva ce el banuia a fi legat de acele
afeciuni sufleteti pe care le considera stnjenitoare i se
numesc sentimente. Ar fi preferat, fara ndoiala, sa fi fost o
simpla curiozitate, nsa, din pacate, se pare ca nu era aa.
Pentru a arata ct mai bine, se mbracase cu cele mai
elegante veminte, alegnd cu grija tunica brodata care se
asorta la pantalonii bufani i asigurndu-se pentru ultima
oara nainte de a iei din han ca gulerul de la haina i
manetele de la pantaloni, ornamente pline de panglici
indispensabile pentru armonia inutei sale, erau la fel de
curate pe ct de corect ajustate. Voia sa fie la naIimea
speranelor pe care maestrul sau i le-ar fi pus, logic, de buna
seama n el.
Aadar, drapat n stofe bogate ce straluceau n soarele
matinal i pe cap cu o paIarie cu pene ajungea, n fine, n faa
Colegiului Regal. Pe drum, l cuprinsese teama i realiza ca
aceasta confruntare cu fostul sau maestru era pentru el o
proba de care a facut bine ca nu a fugit. Chiar tragea o anumita
satisfacie din acest curaj. Daca fusese constrns sa admita ca
nu era lipsit de sentimente, faptul ca frica nu facea parte din
acest act l flata totui un pic.
nainte de a merge la Montpellier ca sa-l ntlneasca pe
episcopul Ulrich Van Melsen, parintele Amede pleca pe
dealuri sa dea de Agns. Cuvintele lui Aldegonde semanasera,
n mintea sa o ndoiala nspaimntatoare. Daca ceea ce spunea
batrna era adevarat, atunci ameninarea ce plutea peste sat
era ngrozitoare. Iar responsabil era el. Dar oare Aldegonde
era altceva dect o batrna nebuna? Se putea el ncrede n
vorbele ei nesabuite? Ca sa tie, cel mai bun lucru era sa
discute cu Agns.
nca de la ieirea din sat, dupa ce a verificat ca nimeni nu l
observa, a cotit-o spre dreapta i a pornit sa urce o colina
abrupta.
Amede urmarea ndeaproape viaa scumpei sale Agns, i
supraveghease educaia nca din copilarie. Foarte de timpuriu,
Agns manifestase un caracter rebel. i, n pofida tuturor
eforturilor sale, fata se retrasese ncet-ncet ntr-un fel de
solitudine stranie, instruindu-se mai mult singura dect
bazndu-se pe nvaatura preotului i ferindu-se ct putea de
mult de compania celorlali copii din sat. Acum, traia singura
undeva printre dealuri, departe de viaa din Lansec unde
venea rareori pentru a da plante medicinale n schimbul unor
alimente sau ca sa-i faca o vizita lui Amede.
Amede minise spunndu-i lui Athanase ca Agns era doar
o sarmana ignoranta. Dimpotriva, el tia ca fata avea
cunotine pe ct de multe pe att de temeinice. Ca Agns tia,
de exemplu, ierburile de leac era un lucru indubitabil. Iar
faptul ca avea darul sa-i vindece pe bolnavi i-ar fi putut da un
rol de frunte n Lansec. Dar ea nu-i facea pe sateni sa profite de
cunotinele sale n materie de plante medicinale dect n rare
ocazii, doar cnd i-o cerea, cu multa staruina, Amede.
Vaznd cum i risipete talentul, preotul a fost extrem de
suparat. Se gndea mereu ca va deveni, n sfrit, mai
rezonabila i ca va accepta sa traiasca n comunitate spre
binele tuturor. Totui, i n pofida tuturor stradaniilor
prelatului, hotarrea tinerei de a se ine departe de enoriaii
lui ramnea de neclintit. Aa ca locuitorii din Lansec o priveau
cu nencredere, i puneau n crca fapte rele, pe ct de marunte
pe att de imaginare, i o banuiau de nelegere cu Cel Viclean.
Amede era singurul care tia unde traia. Fata i amenajase
o grota mare pe coasta unui deal la doua, trei leghe de sat,
unde i cretea cteva animale, petrecndu-i timpul culegnd
ierburi de leac. n ziua aceea, tia ca dupa izbucnirea pe care o
avusese s-ar fi putut refugia aici, aa ca se fofila printre
tufariuri ncercnd sa-i aminteasca drumul ce ducea la grota.
Dadu de Agns dupa o rpa. Fata era acolo, ca de obicei,
culegnd plante medicinale, cu o privire uor pierduta,
murmurnd un cntecel n perfecta armonie cu decorul. i
continua treaba fara a-i da atenie.
Amede o contempla o clipa n tacere. Semana cu maica-sa
ca doua picaturi de apa. Aceeai frumusee salbatica, acelai
caracter rebel i aceeai hotarre. Despre Maria, mama lui
Agns, pastra o amintire emoionanta. La sosirea lui n Lansec,
cu peste treizeci de ani n urma, Maria fusese singura care l
considera prieten. Era tnar pe atunci, iar vocaia sa fusese
pusa la grea ncercare. Nu o data crezuse ca e pe cale sa
renune la juramntul de castitate. Dar tiuse sa-i stapneasca
slabiciunile i, rezistnd drz ispitei, gasise cuvintele pentru a
o convinge ca e imposibila o legatura trupeasca ntre ei.
Aceasta decizie fusese cea mai grea din viaa lui, iar acum,
dupa atia ani, se bucura ca o luase. Totui, de cte ori
regretase aceasta alegere. n clipele de deznadejde, chiar n
toiul iernii, cnd ntunericul cadea peste sat, iar sufletul sau
ezitant se ntreba daca merita sacrificiul; amintirea Mariei,
moarta la naterea lui Agns, aparea din trecut ca sa-l bntuie.
- tiam c-am sa te gasesc aici, zise el tragndu-i sufletul. Ce
idee sa locuieti pe dealurile astea!
Agns abia i arunca o privire, continund sa aleaga plantele
pe care le punea cu grija n paner.
- Daca ai venit sa ma ceri pentru cele ce-am spus nu
demult, poi sa pleci.
- Agns, riti sa atragi asupra ta mari necazuri, continua el
cu blndee. Oamenii din sat o sa ajunga sa te creada
vrajitoare.
- Creada ce vor. Nu-mi plac.
- Dar gndete-te ca mai exista nca inuturi unde
vrajitoarele sunt arse! i tii doar cum sunt aceti oameni
necajii. i sperie i un fleac. Deja un lup ori nu tiu ce bntuie
prin preajma tiu ca i face placere sa-i nfricoezi, dar ai
mare grija. Mai ales n prezena unor straini ca acest savant
- Am spus ce gndesc. Daca le e teama de adevar, treaba
lor.
Amede ridica din umeri.
- Ce poi ti tu despre acest schelet?
- Nimic. Doar ca se odihnea acolo linitit de sute de ani
- i? ntreba el cu un uor tremur n glas.
- i ca nu exista niciun motiv sa i se deranjeze odihna.
La cuvintele acestea, Amede simi un fior pe spate.
- Aldegonde pretinde ca acest schelet ar putea fi cel al fiarei
cu care s-a luptat sfnta Marta acum cteva secole. Ai auzit
cumva de vreo legenda care sa confirme asta?
Agns nceta, n fine, culesul ca sa se uite la Amede.
- Aldegonde are mintea mai sucita dect un maslin. Ar fi
trebui s-o tii de atta timp!
- Totui, pare categorica. Se teme chiar ca, profanndu-i
mormntul, s-ar putea sa atragem mnia unuia dintre semenii
acestei vietai
- Asculta, Amede, salbaticiunea care da trcoale nu-i
altceva dect un lup. Iar n ceea ce privete scheletul, oricare i-
ar fi identitatea, statea bine acolo unde era. Bulversnd
ordinea lumii, tu eti cel care te expui unor probleme.
Scheletul va reveni, mai devreme ori mai trziu, la locul sau,
dar stricaciunile ce se vor fi facut ntre timp vor fi ireparabile.
Amede nchise ochii clatinnd din cap. Pna i deschise,
Agns disparuse.
7
Dupa ce a rabdat ntreaga dimineaa, aezat la umbra unui
imens platan aflat n mijlocul curii episcopiei de lnga
catedrala Sfntul Petru, Amede atepta sa fie introdus la
episcopul de Montpellier.
ndoiala pricinuita de prevestirile lui Aldegonde se
estompase. Agns reuise sa-i domoleasca nelinitea. De acum,
era convins ca Athanase avea dreptate, ca acel schelet era chiar
al unui uria, deci al unui sfnt. Dar oare descoperirea pe care
o facuse nu era tocmai un raspuns al Domnului la rugaciunile
sale? Caci trebuia sa fii orb ca sa nu nelegi ct de mult inea
asta de un miracol. Daca nu ar fi hotart sa nale o biserica i,
daca nu ar fi ales tocmai acel loc pentru a o face, scheletul nu
ar fi fost gasit niciodata. i nu se ndoia nicio clipa ca episcopul
de Montpellier va fi de partea acestui lucru evident.
Amede avusese totui grija sa ntocmeasca un scurt raport
asupra descoperirii scheletului pentru ca episcopul sa-l poata
primi ct mai curnd.
Raportul avu efectul scontat ntruct, cu puin naintea
amiezii, i se aduse la cunotina ca episcopul Van Melsen era,
n fine, gata sa-l primeasca. Amede urca cele cteva trepte
care duceau la ncaperile acestuia i deschise ua grea de la
intrare.
- A, parintele Amede! exclama episcopul ridicnd ochii
din dosarele sale. Nu tii ce noroc avei ca va ocupai de o
simpla parohie. Dioceza este cu totul altceva, va asigur
Amede se apropie de birou nclinndu-se respectuos.
Distana pe care o parcurse ntre ua i scaunul care l atepta
n faa episcopului i se paru imaginea exacta a celei care l
separa de el.
Ulrich Van Melsen era un omule slab, de vreo cincizeci de
ani, calm, dar hotart. Figura lui austera i grava, lipsita de
podoaba capilara, era dupa felul caracterului sau. Uscaiv,
avea un nas asemenea unui cioc de rapitoare, iar ochii,
neastmparai, adnc afundai n orbite, dadeau impresia a fi
mereu n cautarea prazii. Iar aparenta sa linite nu masca
placerea evidenta pe care o ncerca atunci cnd i exercita
puterea.
Originar din Utrecht, respinsese de foarte tnar ideile
reformiste ale anturajului sau i, cu un curaj i o voina
arareori ntlnite, se angajase n lupta mpotriva acestora cu o
ardoare care i sedusese pe cei mai nencrezatori dintre
condiscipolii sai. Existau nsa cteva persoane rau intenionate
care l banuiau pe acest transfug de a fi dat dovada mai mult
de oportunism dect de convingere, dar, n ansamblu, era
considerat acum n zonele nalte ierarhice drept unul dintre cei
mai hotari episcopi pe care Biserica i putea numara n slujba
ei.
Amede nu avea faa de el o simpatie profunda. Nu numai
ca Van Melsen era cel care pna atunci ramasese cel mai
insensibil la reclamaiile lui privind starea bisericii sale, dar l
mai i banuia ca mai mult se gndete la cariera dect sa fie
preocupat de cei care erau n responsabilitatea lui.
- Sunt necajit ca va ntrerup. nsa problema care ma aduce
mi se pare urgenta, se scuza preotul nainte de a regreta acest
exces de smerenie.
- Da, da, da Scheletul acela despre care mi-ai vorbit n
raport, nu?
- Absolut.
- Daca ma iau dupa cele relatate, dimensiunile sale sunt
uimitoare. Dar va rog sa luai loc.
Amede se supuse i se aeza pe scaunul prevazut n acest
scop. Se simea groaznic n el, fara a ti daca era din cauza
incomoditaii acestuia sau a prezenei episcopului. Acesta l
observa n trecere, sfrind de citit un dosar. Atenia pe care i-
o dadea lui Amede parea o concesie dureroasa facuta
vicisitudinilor lumii.
- Am neles ca vrei sa ridicai o noua biserica, facu
episcopul fara sa ridice privirea.
- Pai da. M-am gndit ca
- Personal, nu vad niciun inconvenient. Doar ca sunt
obligat sa va reamintesc ca nu vei putea conta, din pacate, pe
ajutorul meu pentru a o construi. Aa cum v-am mai spus,
vremurile sunt grele, iar vistieria goala. i apoi mai sunt
prioritaile
Episcopul desfacu palmele n semn de neputina. Dar
Amede pusese cruce susinerii din partea lui Van Melsen
pentru biserica. Nu pentru asta venise.
- n ceea ce privete scheletul doctorul Lavorel de la
Colegiul Regal m-a asigurat ca este vorba despre un uria, facu
el pentru a reveni la ceea ce l preocupa.
Ulrich Van Melsen nchise dosarul pe care l citea pentru a-i
ndrepta n fine atenia asupra interlocutorului. Amede era
un om pe care l considera mai degraba simpatic. i apoi, totul
parea sa dovedeasca faptul ca i ndeplinea misiunea aa cum
se cuvine n sat, ceea ce, la urma urmei, asta era important,
nu?
- Un uria? Doamne de ce nu Nu am nicio calificare ca
sa judec Dar n ce sens ar privi Biserica?
- Pai ncepu preotul fara a ti prea bine cum sa-i expuna
ideea. Totul ma face sa cred ca ar putea fi vorba despre
scheletul unui sfnt.
Episcopul ridica privirea. Cnd citise acel raport scurt
prezentat de Amede, nu sesizase prea bine importana pe care
ar putea-o avea descoperirea unui schelet mare. Iar daca n
final se hotarse sa-l primeasca pe preot, era mai mult din
curiozitate faa de noua toana a acestuia dect din interes
pentru osemintele n sine.
- neleg Va gndii la cineva anume?
- Pai, hmmm
n acel moment, Amede nelese ca nu l va convinge pe
episcop cu att de puine date, dar cea care l mpinse mai
departe fu o intuiie pe ct de tainica pe att de subita care l
Iacu sa raspunda:
- Sfnta Marta, poate
Van Melsen avu un zmbet amuzat. Ignorana i naivitatea
acestor preoi de ara aveau ceva nduioator.
- Sfnta Marta? O, parinte Amede, tii la fel de bine ca i
mine ca
- Se spune totui ca i-ar fi sfrit zilele pe aici.
- Desigur, dar nu tiam ca n Lansec! Se mai zice ca s-a
luptat cu un balaur nfricoator. Cunosc legenda. n regiune,
trebuie sa fie tot attea poveti referitoare la ea pe ct de multe
sate avem!
- Tocmai. Daca s-ar dovedi ca ar fi vorba efectiv, dupa cum
cred eu, de sfnta Marta, acest lucru ar fi o binecuvntare
pentru parohia mea
- neleg foarte bine, dar ai vreun element pe care sa se
bazeze ipoteza dumitale? Un obiect gasit lnga oseminte, o
inscripie ceva?
Episcopul voia sa evite sa-i raneasca susceptibilitatea i se
hotar sa intre n joc ateptnd momentul favorabil ca sa-l faca
sa neleaga ca avea treburi mult mai serioase de rezolvat.
- Dar marimea nsasi nu este o dovada ca e vorba de o
persoana importanta? argumenta Amede. i apoi aceste
relicve sunt raspunsul Domnului la rugaciunile mele
- Nu sunt sigur ca ar fi suficient, raspunse episcopul
clatinnd din cap cu un aer ncurcat. Identificarea unui sfnt
nu este un lucru uor. Eu nsumi nu sunt n masura sa fac o
astfel de ancheta; ar trebui facut apel la
- Sa avem n cripta relicvele sfintei Marta ar fi pentru
enoriaii mei o imensa uurare. Cred ca tii ca de ceva timp i-
a facut apariia un lup n preajma satului i ca
- Desigur, neleg, i-o taie Van Melsen care simea ca
situaia i scapa din mna.
Preotul acesta era mai ncapanat dect crezuse i nu prea
vedea cum sa-i poata refuza ajutorul. Opta aadar pentru o
manevra de eschiva care consta n a ncredina problema unei
alte persoane.
- Ei bine, daca insistai, vreau sa-i aduc la cunotina
arhiepiscopului. n curnd, am sa plec la Narbonne. Am sa va
trimit raspunsul. Iar daca acesta este pozitiv, va trebui sa
ateptai vizita unui legat. Fiindca, odata deschisa o astfel de
ancheta, de obicei Biserica nu se pronuna cu uuratate. Iar eu
cunosc genul de personaj care ar fi desemnat. tim
ntotdeauna cnd ncepe studierea faptelor, dar niciodata cnd
se sfrete.
Parintele Amede zmbi: era mulumit. Avertismentul
episcopului i se parea de prisos. Nu avea nimic de pierdut; din
contra. Se ridica aadar sa plece i, dupa ce l saluta pe episcop
de attea ori pe ct era posibil sa o faca fara a avea un aer
complet ridicol, parasi ncaperea retragndu-se.
Ulrich Van Melsen l privi cum nchide ua. Preotul acesta
era n mod clar un batrnel ciudat. Iata-l acum pretinznd ca
are n parohia lui moatele unei sfinte. Aa, pur i simplu!
Dar, daca nu are ce face i i-o cauta cu lumnarea, e treaba
lui. Povestea asta cu uriaul era probabil o sursa de necazuri,
fiindca episcopul tia ca irul anchetelor, odata pornit, putea sa
duca la rezultate cu totul diferite dect i imagina sarmanul
Amede. Clatinnd din cap, se hotar totui sa scrie o nota catre
arhiepiscopul de Narbonne, convins ca oricum nu i se va da
curs.
Traversnd culoarele ntunecate i boltite pline de amintiri,
Znon nu putu evita un fior de nostalgie. Fiecare piatra de la
Colegiul Regal i vorbea despre trecutul sau, optind sufletului
amintiri pe care el le considerase nmormntate pe vecie. n
fiecare elev pe care l ntlnea, crezu ca se vede pe sine cu
muli ani n urma. nsui ecoul pailor sai i rasuna n minte ca
nite chemari ndepartate, dezgropnd din uitare vestigii de
viaa ce se agaau de el spre a-l confrunta cu ceea ce devenise.
Dar el se convinsese ca o scurta vizita la fostul sau maestru
nu va avea vreo consecina. Dimpotriva: daca nu avea familie,
credea ca batrnul putea ncarna ultima figura paterna pe care
se putea sprijini i careia i se putea marturisi nainte sa
dispara.
Acum, nu mai era sigur de nimic. Imaginii paterne i se
substituise cea a unei figuri autoritare, un idol zdrobitor pe
care voise dintotdeauna sa-l depaeasca. Se opri o clipa pentru
a reconsidera problema cu calm. nca mai avea timp sa se
ntoarca din drum i sa ia prima diligena spre Bologna. Dar i
aici, daca mai era o ultima ncercare de trecut, fuga nu era,
probabil, cea mai buna soluie.
Aa ca la capatul unui culoar strmt, porni pe o scara n
forma de melc ce ducea la biroul doctorului Athanase Lavorel.
De cte ori urcase el treptele acestea uzate de paii attor
generaii de nvaai? N-ar fi putut spune. Scndurile pocneau
sub paii sai ca i cu douazeci de ani n urma. Cunoscndu-i
perfect fostul maestru, tia ca Athanase nu i-ar fi schimbat
biroul pentru nimic n lume. Acel micu birou adapostit sub
acoperi ntr-un col retras al universitaii era refugiul,
laboratorul sau secret. i toata lumea considera locul ca pe o
proprietate privata, brlogul inviolabil al batrnului pustnic
din vrful muntelui.
Ajuns n faa uii mncate de cari, Znon fu cuprins de
ameeala. Dincolo de ea se afla trecutul. Iar daca acum trebuia
sa-l nfrunte, nu era la fel de sigur ca va iei cu faa curata. Nu
se ndoia ca mintea lui Athanase, asemenea unui bloc de
granit, va fi mereu egala cu sine, inalterabila, insensibila la
efectele timpului. Dar se scursesera douazeci de ani de cnd l
vazuse pentru ultima oara, iar nvaatorul sau era acum un
batrn.
Cnd auzi dincolo de ua glasul lui Athanase Lavorel, parca
prinse un pic de curaj. Batu la ua hotart i intra.
8atrnul sau mentor, ocupat cu examinarea unui os, nu
ridica ochii imediat, iar cnd o facu nu l recunoscu pe loc.
- Maestre Athanase, facu Znon.
- Cu ce va pot fi de folos?
- Nu va mai amintii deloc de mine?
8atrnul nvaat i miji ochii pentru a-l examina mai bine.
- Znon?!?
Nevenindu-i sa creada ochilor, se ridica pentru a se apropia
de el, iar faa lui ridata fu brusc iluminata de un zmbet
bucuros.
- Znon! Dragul meu Znon! Ce surpriza!
- Sunt fericit sa va revad, doctore!
Athanase se repezi la fostul sau elev. mbraiarea mai ca l
nabui.
- Doctor? Auzi, Bruno? exclama batrnul ntorcndu-se
spre asistentul sau. Marele Znon de Mongaillac mi spune
doctor! Acum ca suntem colegi i-e clar ca i-am urmarit
cariera ndeaproape , ne putem spune pe numele mic, ce zici?
- Daca preferai.
- ntoarcerea fiului risipitor! Lasa-ma sa te privesc o clipa.
De ct timp nu te-am mai vazut? Cincisprezece ani?
- Ma tem ca sunt cel puin douazeci.
- Douazeci? Doamne, e nspaimntator E drept ca te-ai
Iacut un tip zdravan acum. i ia te uita ce haine! Un adevarat
gentilom!
Cei doi barbai se privira atent o clipa. Znon se gndi ca, n
fond, Athanase nu mbatrnise chiar att de tare. Abia daca era
un pic mai pleuv, iar burta i se rotunjise. Totui, n tunica sa
larga i neagra, batrnul nca i mai pastra prestana.
- Dar sa i-l prezint pe asistentul meu, adauga Athanase
ntorcndu-se spre birou unde tnarul termina un crochiu. Cel
care i-a luat locul, mai exact. Bruno, Znon de Mongaillac, de
care i-am vorbit adeseori.
!i strnsera minile politicos. nsa Znon ghici ca Bruno era
puin iritat sa treaca astfel n planul doi.
- E destul de timid, dar nzestrat. Poate ca ntr-o zi, cine
tie, ma va parasi i el ca sa mearga n capitala.
- Ma ndoiesc, murmura tnarul.
- Va nelai, interveni Znon ca sa-l liniteasca. Aici se
predau multe discipline extraordinare. Mineralogie, osteologie,
anatomie, botanica
- Atta timp ct nu te ntorci de acolo cu acea arogana
obinuita, sublinie Athanase.
nca stnjenit, Znon se debarasa de lucruri i dadu un ocol
prin camera, emoionat sa revada acel decor. Athanase se uita
la el cu afeciune.
- Locul nu s-a schimbat prea mult de cnd ai plecat.
- Da, nu prea. Pare totui ca este mai puin loc ca nainte
Tot va mai obliga sa facei mormanul ala de crochiuri? l
ntreba el pe Bruno.
- Toata ziua.
- A, de parca a fi un caIau! Dar ia spune, ce te-aduce pe-
aici?
Znon ezita sa-i spuna de problemele sale cu autoritaile.
Nu voia sa-i dea maestrului ocazia sa i se faca mila de el.
- Trebuie sa merg la Bologna, la o conferina de anatomie,
mini el. Aici stau puin
- Oricum, ma bucur ca i-ai facut un pic de timp ca sa treci
sa-i vizitezi fostul profesor. Dar, ia vino-ncoace sa ne vezi
ultima descoperire.
Athanase l duse pe Znon spre partea unde erau aranjate
oasele. Cu o micare brusca, batrnul trase prelata care le
acoperea.
- O descoperire istorica, sublinie el, orgolios.
i, n timp ce Znon lua n mna o vertebra cu un aer uor
intrigat, Athanase schimba cu Bruno cteva ocheade, parca
spunnd: Ai sa vezi cum reacioneaza!
- Curioasa vertebra zise n sfrit Znon. Ce-i?
- Tu ce zici?
Znon putea fi considerat drept un specialist n organe, dar
n privina oaselor avea cunotine limitate. Osteologia nu
fusese niciodata punctul sau forte. nsa, cunoscnd obsesia
fostului sau profesor pentru uriai, se prefacu ca gndete
cteva clipe nainte de a raspunde:
- Un uria de talie mare; nicio ndoiala.
Athanase se ntoarse atunci spre Bruno:
- Asta vrea sa nsemne ca i dupa atia ani nvaaturile
mele nu au fost uitate!
Apoi, ntorcndu-se spre Znon, adauga:
- Un Homo Gigas! Descoperirea secolului! Un picior
complet i mai multe vertebre! Cu asta le putem nchide gura
definitiv adversarilor gigantologiei!
Znon era fericit sa-i vada fostul maestru att de
entuziasmat. Puse vertebra la loc.
- Unde ai gasit-o?
- ntr-un sat aflat la cteva leghe de aici. Restul se afla
acolo. mi vor trebui cteva zile ca sa le scot din pamnt i sa le
aduc aici! Peste ct timp pleci la Bologna?
- Pai, eu
- Simt sigur ca poi consacra cteva zile ajutorarii celui care
te-a nvaat
-Pai
Perfect! Sa ncepem prin a desena aceasta vertebra. Sa
vedem daca nu i-ai pierdut ndemnarea!
Znon schia un zmbet. Athanase, ntr-adevar, nu se
schimbase.
Amede era foarte satisfacut de ntrevederea cu episcopul
Van Melsen. n sfrit, obinuse i el odata ceea ce voia. Nu
fusese uor. i simise scepticismul, dar esenial era ca
acceptase sa-i mpartaeasca arhiepiscopului ideea cu sfnta
Marta. Daca Van Melsen era un om obtuz, ostil din principiu la
orice putea sa-i cauzeze vreo dificultate oarecare n
administrarea diocezei, Amede era convins ca orice alt
responsabil din Biserica ar avea o minte mai deschisa i i-ar
privi cererea de autentificare a relicvelor cu un ochi mai
binevoitor. La urma urmei, i zicea el, daca faptul de a avea
asemenea relicve n noua sa biserica era n ochii sai un lucru
important, nu putea fi altfel pentru episcopie sau
arhiepiscopie.
Scheletul acesta putea fi arma suprema mpotriva Raului ce
dainuia de ceva timp n jurul satului. Daca ridicarea noii
biserici avusese ca sens provizoriu domolirea spiritelor, a
deine n cripta ei chiar ramaiele protectoarei sfnta Marta
nu putea avea dect un efect mult mai benefic. Iar faptul ca
scheletul era de talie mare nu strica deloc, dimpotriva. Puterea
protectoare a sfintei Marta va fi cu att mai mare. Caci trebuia
sa fii mare ca sa te mpotriveti celui Rau. i trecea prin minte
acea lupta a Binelui cu Raul dar, fara ndoiala, ca i prin a
enoriailor sai printr-o nfruntare fizica, asemenea sfntului
Gheorghe luptndu-se cu balaurul. Iar daca lupul, incarnare a
Demonului, era uria, ar fi, ntr-adevar, posibil sa i se opuna un
adversar de o statura nca i mai mare.
Amede surse. Treaba pornise, nsa trebuia sa puna toate
carile de partea sa. Iar acest doctor Athanase Lavorel care, n
fond, era deosebit de simpatic era una dintre carile de baza.
Trebuia neaparat sa-l ctige pentru cauza lui.
Dupa ce traversase tot oraul, parintele Amede ajunsese, n
sfrit, n faa Colegiului Regal. Era prima data cnd punea
piciorul aici i deja simea o oarecare iritare. Nu avea nimic
mpotriva savanilor, nsa ncapanarea lor n a vrea sa
explice lumea fara sa recurga la Dumnezeu era pentru el o
blestemaie. De aceea, plimbndu-i silueta bondoaca prin
labirintul impozantului edificiu, se surprinse ncercnd o
schimbare a starii.
- Palatul papilor de la Avignon este o micua anexa faa de
acesta! murmura el, parcurgnd acele culoare interminabile.
Faptul ca aceti pagni de savani i pot oferi asemenea
cladiri n timp ce biserica sa cadea n ruina l supara tare de
tot. i nu ar trebui sa ne mai miram ca tiina i ia dreptul sa
se mpotriveasca Bisericii, aa cum se ntmpla n mod regulat.
Dupa ce ntreba de vreo zece ori daca merge n direcia cea
buna, ajunse ntr-un final la ua mncata de cari de la biroul
doctorului Lavorel. Aranjndu-i anteriul de dimie, batu. Un
Da violent l facu sa tresara i ezita nainte de a deschide, cu
grija, ua. nauntru, Znon i Bruno i dadeau silina sa faca
un crochiu, n timp ce Athanase, gnditor, privea pe fereastra.
- Doctorul Lavorel? ntreba preotul intimidat.
Athanase se ntoarse, n fine, i recunoscndu-l pe prelat
schia un vag surs facnd trei pai spre nou-sosit.
- Ia privii! Parintele Amede!
- Iertai-ma ca vin aa sa va deranjez. mi imaginez ca avei
ceva mai bun de facut dect sa-mi ascultai maruntele mele
necazuri, nsa aveam a va pune o ntrebare i
Amede nainta i descoperi extraordinara dezordine care
domnea n ncapere. Toate eantioanele acelea de fosile, toate
acele crochiuri agaate de perete i toate acele instrumente
ciudate lasate ici i colo l facura pentru o clipa sa se gndeasca
la faptul ca aici se puteau petrece acte de magie neagra.
- Ce loc minunat! exclama el, stnjenit.
- Colul meu secret
i cum preotul se ntorsese spre celelalte doua persoane
prezente, privind intrigat la desenul lor, Athanase se simi
obligat sa faca prezentarile:
- Parinte Amede, dumneata l cunoti deja pe Bruno,
asistentul meu, i iata-l pe unul dintre fotii mei elevi, Znon de
Mongaillac.
- Sunt foarte onorat, facu Amede cu un zmbet crispat.
Sper ca nu v-am ntrerupt.
- Deloc, tocmai studiam acest schelet.
- Perfect. Exact pentru asta am i venit pna aici.
- Va ascult, zise Athanase.
Amede i trase sufletul o clipa.
- Ei bine, iata Mi-ai spus dar poate ca vorbele nu aveau
menirea sa fie luate n serios ca uriaii erau adesea oameni
de seama.
- Absolut. ntr-adevar, de obicei aa este.
- Am meditat ndelung i m-am gndit ca acela caruia i
datoram ntlnirea noastra ar putea fi un sfnt.
Athanase ridica din sprncene. Preotul asta se cam grabete.
n fond, nu avea nimic mpotriva ideii ca acel schelet era al
unui sfnt, din moment ce asta nu-i contrazicea ipoteza cu
uriaul.
- Pe crucea mea, nu-i exclus, zise ca aprobare.
- A, ma bucur ca gndii aa. Vedei, ca sa fiu pe deplin
sincer, asta mi-ar conveni destul
- Credei-ma, e nca prea devreme sa identificam omul.
nsa ipoteza poate fi luata n seama.
- A, perfect, zise Amede. De altfel, tocmai am discutat
subiectul cu episcopul Van Melsen. A consimit sa-l anune pe
arhiepiscopul de Narbonne sa se trimita un legat pentru a
identifica i autentifica relicvele.
- Mi se pare o excelenta iniiativa, aproba Athanase.
- M-am gndit ca e mult mai bine sa nu pierdem timpul.
n seara aceea, Znon lua cina la han. Proprietarul un
batrnel antipatic pe care natura l dotase cu un nas de
dimensiuni incredibile i aduse mncarea chiopatnd.
Znon mirosi coninutul sub privirea nencrezatoare a
individului i i zmbi amuzat.
- Ce este? l ntreba el politicos.
- Tocana, raspunse sec hangiul ntorcndu-i spatele i
lundu-i locul n spatele tejghelei.
Coninutul tocanei respective era greu de identificat. Znon
baga lingura i scoase o bucata de carne vineie. Vita? I se paru
puin probabil. Duse lingura pna la buze i gusta. Poate porc?
- Geaba, n-o sa aflai.
Znon se ntoarse spre autorul acestor vorbe pertinente i
descoperi, stnd lnga masa, un omule oarecum ameit a carui
figura parca i aducea aminte de ceva.
- Mai bine sa nu tii, continua barbatul. Adevarul este
uneori mai greu de nghiit ca netiina.
Amuzat de ceea ce putea trece drept un aforism profund,
Znon i zmbi prietenete. Tocmai l recunoscuse pe arlatan.
- Poate ca avei dreptate.
- Sigur am dreptate. De trei zile, nghit acelai lucru i tot
nu tiu ce e. Dar cu asta, aluneca mai bine pe gt.
i araIa nspre ulcica de vin.
- Ren Grouchot, spier, facu el brusc aplecndu-se ca sa
ntinda mna.
- tiu. V-am vazut ieri prezentarea, raspunse savantul.
Avei talent, fara ndoiala. Znon de Mongaillac, doctor la
Colegiul Regal din Paris.
- Un medic? Atunci suntem colegi, ca sa zic aa!
- Daca dorii, da
- Ei, hai, nu fii timid, adauga arlatanul cu o urma de
condescendena n glas. Avem aceleai cunotine, cu
sigurana.
Znon ridica o sprnceana. Avea tupeu tipul!
- Va servesc cu vin, scumpe confrate? propuse el pe un ton
aos aratnd ulcica.
- Mulumesc, nu beau, mini Znon dupa ce aruncase o
privire n ulcica i zarise nite ciudate reziduuri grunjoase
plutind la suprafaa vinului.
- Suntei sigur? Dar ce-i Colegiul Regal? O manastire?
Ren rse de propria-i gluma i i turna o stacana plina pe
care o goli dintr-un foc.
Cu colul ochiului, Znon l zari n acel moment pe Bruno
intrnd n local. Trecnd prin faa mesei fara sa-l vada, tnarul
asistent al lui Athanase se ndrepta spre masa nvecinata.
Fericit ca se putea debarasa de Ren, Znon se hotar sa-l invite
la masa lui.
- Buna seara, Bruno! l saluta el cnd acesta i trecu prin
faa.
- A, buna seara! facu timid tnarul, recunoscndu-l.
- Ia loc, te rog
Bruno ovai o clipa. n fond, acest Znon de Mongaillac nu-i
era antipatic. i apoi nu aveai n fiece zi ocazia sa stai de vorba
cu un savant de reputaia lui.
- Sunt frnt de oboseala! ofta el lund loc pe scaunul din
faa.
Znon se uita la tnar. i amintea de unii dintre elevii sai de
la Paris. Aceeai timiditate, aceeai stngacie i acelai complex
faa de savani ca el. i totui era o diferena att de mica ntre
ei! Doar civa ani i ceva mai multe cunotine. Nimic care sa
justifice aceasta prapastie care i separa. Dar mai ales Znon
nu se putea abine sa nu se regaseasca pe sine n Bruno dar cu
civa ani n urma. Asistent al doctorului Athanase Lavorel!
Cte lucruri trebuiau sa aiba n comun!
- Sunt satul de toate crochiurile astea! se lamenta Bruno. Ce
noroc pe dumneavoastra ca ai putut pleca de aici!
- Nu a fost o decizie prea uoara. Toata familia mea era
aici. i aveam mult respect faa de Athanase Lavorel De altfel,
l am i acum. ntotdeauna, a fost ca un tata pentru mine. Sa-l
parasesc a fost o alegere dureroasa. Cum stai cu studierea
scheletului?
- Pfui! O zi ntreaga ca sa desenez un os! Imaginai-va ce
ma ateapta cnd se va aduce i restul!
- Deh, aa trebuie nceput. Uita-te la mine: doctor la
Colegiul Regal! i crede-ma ca am facut o gramada de crochiuri
pentru Athanase Lavorel nainte de ajunge aici!
- Oricum, daca scheletul care a fost gasit este aa cum
spunei, al unui uria de douazeci de picioare naIime, nu mi-
ar placea sa dau nas n nas cu el.
Ren Grouchot, intrigat de conversaia celor doi vecini,
ntinse urechea.
- Un uria de douazeci de picioare? i ntrerupse el. Gasit n
regiune?
- E vorba doar de un schelet, l liniti Znon, dorind sa-l
ina deoparte.
- Pai asta nseamna ca trebuie sa existe alii nca n viaa,
nu? Nu iese fum fara foc, cum se zice. Iar un tip de talia asta,
daca nu-i un monstru sau un capcaun
- E vorba de o fosila, interveni Bruno.
- A, n cazul asta facu Ren fara a nelege.
Znon i Bruno schimbara un surs amuzat i complice.
Scheletul acesta nu era dect o gramada de oase, dar deja
natura sa oscila ntr-un soi de incertitudini, fara a-i gasi locul.
Adevarul este uneori mai greu de nghiit ca netiina,
spusese Ren Grouchot. nsa ignorana putea, de asemenea,
stimula imaginaia ntr-un mod periculos. Scheletul ncepea sa
aiba mai multa viaa dect o fiina vie.
- Cnd plecai? ntreba Bruno.
Znon l privi pe tnar. O clipa, crezu ca vede n ochii lui
dorina ca el sa nu plece din Montpellier. nsa era problema
aceea cu violarea mormntului lui Amandine Perthuys. Daca
ramnea la Montpellier risca sa fie trimis la nchisoare. Nu era
de glumit cu astfel de lucruri. Pe termen scurt, riscul era
minim. Ar fi fost de mirare ca autoritaile locale sa fi aflat ceva
despre trasnaile sale pariziene. Probabil ca mai putea conta pe
o saptamna sau doua de linite.
Pe nesimite, noaptea i aternu umbra peste gariga, iar
ntunericul puse stapnire pe Lansec.
n prezbiteriul sau, Amede se pregatea de culcare. Avusese
o zi mai degraba ncarcata, iar drumul la Montpellier l
epuizase. nca de la ntoarcere, mai fusese ntmpinat i de un
Gilbert extrem de agitat care i adusese o veste stupefianta:
continundu-i lucrarile la fundaie, spusese aranul, satenii
scosesera i alte oseminte.
Enormul schelet era practic ntreg.
Dupa ce i spusese rugaciunile n graba, Amede se
ndrepta spre pat, cu mintea la masurarea consecinelor
poteniale ale revelaiei. Fiindca acest fapt modifica n mod
considerabil situaia. A avea n noua sa capela moatele unei
sfinte de importana sfintei Marta era deja pentru parohie o
ansa inestimabila, iar cu ceea ce i adusese la cunotina
aranul ar fi un privilegiu ce inea de miracol. Fara ndoiala ca
locuitorii satelor nvecinate vor veni n pelerinaj pna aici! n
acest caz, ar trebui sa se gndeasca la cteva amenajari. Oare
capela nsai va fi destul de ncapatoare? nca mai era vreme
ca sa modifice planurile
Cam aa gndea el cnd un sunet ciudat l smulse din visare.
Ceva ca o rasuflare. Poate chiar o linite mai adnca. Amede
ciuli urechea. Nici vorba ca venea de afara.
Se ndrepta spre ua. Zgomotul era acum mai clar. Da, era o
rasuflare. O respiraie lenta i profunda ca zgomotul facut de
un curent de aer ntr-o petera. Iar cnd un mrit raguit se
auzi dintr-odata n noapte, Amede simi cum i se zbrlete
parul pe tot trupul.
Verifica iute daca ua era bine zavorta i i lipi urechea de
Iablie. Ceva trecea ncet pe stradua. Ceva care mirosea aerul,
cautnd o prada.
- Sfnta Marta, miluiete-te de noi! bolborosi preotul cu
glas tremurat.
Fiara era acolo. Rasuflarea ei duhnitoare tulbura linitea
satului. Nu se grabea. Facea civa pai, se oprea ca sa asculte,
apoi o pornea din nou la drum. Nu avea nicio graba; atepta
de-atta vreme
Amede se gndi iarai la vestea data de Gilbert. Scheletul
era ntreg, nsa aranul subliniase i un detaliu pe care Amede
ncercase sa-l uite: maxilarele aveau nite dini
nspaimntatori
8
Scrisoarea pe care Van Melsen o trimisese la Roma prin
mijlocirea arhiepiscopului de Narbonne ajunsese la destinaie
i atepta sa-i fie transmisa Eminenei Sale Umberto Donatelli.
Pentru moment, acesta dormea. Nu-i placuse niciodata sa se
trezeasca devreme. Mai cu seama cnd erau calduri mari i
dupa ce petrecuse seara degustnd acel delicios vin fiert pe
care Silvio Rampallo l pastra la rece pentru ocazii deosebite.
Or, tocmai fusese o ocazie deosebita. Nicio ndoiala n
aceasta privina. Nu avea n fiecare zi satisfacia sa constate ca
una dintre manevrele sale menite sa-i discrediteze pe
principalii rivali n cursa pentru succesiunea Sfntului Parinte
fusese ncoronata de succes. Dupa dezvaluirile cu privire la
moravurile depravate, cardinalul Bolomini nu avea dect sa
puna cruce deasupra ultimelor sale sperane.
Donatelli simi o satisfacie ndoita. Nu numai ca reuise sa
ndeparteze un adversar de temut, dar mai ales o facuse fara sa
ncalce regulile de conduita: cteva principii destul de suple
pentru a-l autoriza n privina ctorva aciuni pe care
Evanghelia le dezaproba, nsa destul de stricte ca sa se poata
privi n oglinda fara sa fie nevoit sa lase ochii n jos. Nici macar
nu trebuise sa mpratie zvonul. ncercnd cu stngacie sa se
apere, Bolomini, care era cu adevarat vinovat, l alimentase
chiar el.
Dar aceasta satisfacie nu compensa faptul de a fi trezit n
zori. De aceea se rasuci n patul sau imens mormaind suparat
cnd Giancarlo, capelanul sau i secretar, dadu deoparte
perdelele, iar primele raze ale soarelui care n curnd urmau
sa acopere Sfntul Scaun navalira n camera ca un puhoi de
pelerini, obligndu-l sa-i mijeasca ochii.
- Ai dormit bine? ntreba Giancarlo care nainta spre el
purtnd un platou cu micul dejun.
- Maica Precista, ce gura uscata am! mormai ca raspuns
Donatelli.
- Dar i ce idee sa petreci decaderea unui cardinal! De
parca treaba asta nu ar fi i aa destul de murdara
Puse platoul pe marginea patului nainte de a se ndrepta
spre dulap ca sa ia un halat. Donatelli l urma din priviri.
Micu, pe picioare subirele, acest capelan avusese mereu n el
ceva efeminat care l deranja.
- Dar de ce naiba sunt att de incompeteni? mormai
cardinalul.
- Va rog sa ma scuzai, nu am auzit.
Donatelli se resemna i se ridica. Avea gura naclaita i foarte
neplacuta senzaie ca avea un bostan n loc de cap.
- Vaticanul este un cuib de vipere, nsa majoritatea dintre
ele nu tiu nici macar sa mute! Asta i ia orice placere de a
concura.
- Fara ndoiala ca ele considera asta ca fiind nedemn de
funcia lor, se hazarda capelanul ncercnd imediat sa
atenueze causticitatea implicita a remarcii sale printr-un surs
jovial.
Donatelli bombani. Giancarlo era serviabil i fidel, dar
efeminat i mai ales suparator. Avea un mod inocent de a-i
plasa nepaturile fara a i se putea reproa ceva.
- Nedemn? Bolomini nici macar nu ar putea rosti acest
cuvnt, se mulumi el sa raspunda ridicnd din umeri. Ce
noutai avem?
- Ai primit doua femururi stngi autentice ale sfntului
Pavel i vreo jumatate de duzina de fragmente de roca ce
conin ceva ce seamana, dupa mine, cu nite aripi dorsale de
sardele. n afara de asta, viaa continua, iar Sanctitatea Sa este
ct se poate de bolnav. A, uitam: Bolomini pare ca vrea sa
raspndeasca zvonul ca ai avea o slabiciune pentru bauturile
alcoolice. n aceasta privina, ncearca sa obina chiar o
ntrevedere cu Severino Massimo.
Contraatac patetic, gndi Donatelli, dar nu neaparat sortit
eecului, totui. Desigur, nimanui nu i-ar veni ideea de a
compara placerea lui pentru un vin bun cu aplecarea catre
baiei de care se facea vinovat Bolomini, nsa cu toate acestea
problema era delicata. Att ar trebui: sa ajunga zvonul la
urechile lui Severino Massimo, foarte influentul cardinal decan
i principalul sau sprijin politic i atunci, adio sperane
pontificale! Risca sa ajunga alaturi de Bolomini n clubul nchis
al ex-favoriilor. Pentru motive pe care nu i le explica, cei de
sus devenisera foarte chiibuari cu privire la moralitatea
candidailor.
- n privina aplecarii mele pentru vinul bun, va trebui sa
ma gndesc sa-l compensez printr-un apetit egal pentru
mpartaanie. Acest scump Massimo nu va putea critica o att
de virtuoasa i euharistica atitudine!
- Ma tem sa nu vi se reproeze mai ales o trndavie
incompatibila cu
Donatelli mri un nceput de protest care l ntrerupse pe
capelan. Daca dorea sa-i strice dimineaa i sa-l indispuna
pentru tot restul zilei, atunci era pe calea cea buna. Dar nu asta
era dorina lui Giancarlo, care prefera sa lase halatul pe pat
nainte de a disparea clatinnd servil din cap.
- Daca Massimo aude zvonurile astea idioate, vei ramne
cardinal toata viaa, mri el. Vei ramne atta timp ct
Celalalt va fi n viaa. Porca miseria, ct de ncapanat e ala!
i se arunca asupra feliei de pine unsa cu miere prin grija
capelanului. Imediat zmbi. n fond, nimic nu putea sa-i strice
o zi nceputa cu un asemenea mic dejun.
- Mulumescu-i, Doamne, ca mi-ai dat viaa, mai bigui el,
i ca mi-ai scos n cale toate aceste minuni cu care Tu ai avut
nelepciunea sa nveseleti lumea!
Fiindca, ma rog, daca Domnul ar fi vrut ca toi oamenii sa
ajunga nite pustnici, ar fi dat natere lumii n doua zile i ar fi
Iacut-o mai insipida, nu? Dar oare nu aparase un text gnostic
un asemenea punct de vedere? Donatelli cauta n prodigioasa
sa memorie unde anume putuse citi aa ceva i sfri prin a
clatina din cap de neputina. Vinul fiert oferit de prietenul sau
Silvio era delicios, dar avea netagaduite efecte nefaste asupra
facultailor sale cerebrale.
O referina gnostica de verificat i doua femururi stngi ale
sfntului Pavel de studiat? Sardelele fosilizate vor trebui sa
mai atepte, i zise el apucnd o a doua tartina. La urma
urmei, ziua i se anuna mai degraba incitanta.
- Un femur de urs i un altul de vaca, diagnostica totui
Donatelli puin mai trziu aratndu-i dispreuitor cu dosul
minii capelanului oasele aezate pe masa lui. Am sa ajung sa
cred ca unii au impresia clara ca apostolii notri coborau direct
din arca lui Noe!
Giancarlo se uita la oase. n ceea ce l privete, astea puteau
fi la fel de bine i nite omoplai de obolan sau de mistre,
oricum nu le-ar fi putut deosebi.
- Nu toata lumea poate fi specialist n anatomie, se mulumi
el sa zica.
- Nu le cer sa fie specialiti. nsa da-mi voie sa cred ca ntre
sfntul Pavel i o rumegatoare exista ceva diferene!
- Daca spunei dumneavoastra
Donatelli ridica ochii spre cer. Oare de ce naiba era
nconjurat de imbecili? i facu semn cu mna capelanului ca
poate pleca i, brusc, extrem de satul de toate, se ntoarse spre
biblioteca personala unde mngie cu privirea legaturile n
piele ale celor optzeci i apte de volume din Museum
Metallicum scrise de Ulisse Aldrovandi, mineralog din Bologna,
ce fusesera editate cu ase ani n urma. Donatelli admira att
de mult aceasta enorma lucrare cel mai complet studiu al
fosilelor pe care i-a fost dat sa-l ina n mna vreodata nct
cunotea pe de rost pasaje ntregi.
Umberto Donatelli avusese ntotdeauna o minte deschisa i
curioasa. Calitai pentru care fusese numit responsabilul
coleciei de fosile i minerale pe care le adunase Sixt al V-lea.
La vremea cnd i se propusese acest post, l acceptase n
ideea de a se apropia de Severino Massimo care marturisea o
adevarata pasiune pentru tot ce inea de fosile. Dar, tot
studiind problema, subiectul sfrise prin a-i trezi interesul. De
aceea i gasea o adevarata placere n a se apleca asupra
specimenelor ce i se ncredinau.
Prin fora lucrurilor, i se atribuise i sarcina de a identifica
relicvele exhumate ici i colo, misiune care nu prea era
odihnitoare, dar care i acorda puterea pe care nu o prea avea
oricine de a infirma sau confirma multe dintre legende i
zvonuri. Totui, aa ceva comporta un risc, fiindca i se
ntmpla adesea sa fie ntr-o contradicie primejdioasa cu
Scripturile. i nu o data, se vazuse constrns sa-i ascunda
adevaratele concluzii spre a nu-i compromite viitorul pe care
se ncapanase mereu sa-l vada purtnd tiara papala.
Dar, n fond, unde era adevarul? Donatelli i contempla
biblioteca. tia ca aceasta conine pagini ntregi de cunotine
acumulate de secole, teorii ce se contraziceau, aseriuni care se
dovedisera pe ct de ridicole pe att de inutile, altele
confirmate provizoriu prin cteva observaii vagi, o succesiune
de ipoteze eteroclite, toate mai mult sau mai puin conforme cu
Scripturile, toate la fel de incitante pentru minte ca un elixir
puternic. i totui ct din toate acestea va mai fi considerat
drept adevar pe viitor? tiina era un lucru att de nesigur.
Doar credina putea da acestor afirmaii soliditatea necesara.
Dar azi era repusa n discuie nsai credina, atacata din toate
parile de spirite pe care Donatelli le admira totui fara vreo
umbra de ezitare.
Atunci, unde naiba se ascundea acest adevar? n aceasta
tiina care nainta pe bjbite, clatinndu-se la fiecare pas ca
un copil ncapanat? Ori n acea credina a carei fora rezida
n absena de certitudini?
O, cte-ar face o minte sclipitoare ca a mea n fruntea
Bisericii! i zise el. Porcaria naibii, din cauza unui pahar sau
doua, probabil ca i se va prefera un sinistru i senil executant
incapabil sa guste minunile lumii. Daca reformaii ctigau
partida, nu va trebui mai apoi sa venim sa ne plngem.
- Sa vedem acum petii atia, mormai el nciudat,
aplecndu-se spre ceea ce putea trece drept o movila oarecare
de pietricele. Iar pe primul care ncearca sa ma faca sa spun ca
acestea sunt resturile celor pe care Hristos le-a nmulit pe
malul lacului Tiberiada l rastignesc
Statu o clipa, reflectnd, i adauga:
- Astea fiind zise, a putea foarte bine hotar sa atribui
aceste aripi dorsale lui Pilat din Pont!
Starea lui buna dura totui puin. nainte de prnz, fu
convocat la cardinalul Severino Massimo.
- Nu am sa va ascund ca aceasta chestiune este o problema
serioasa, zise acesta, cu privirea pierduta n contemplarea
pieei San Pietro scaldate de lumina soarelui.
Donatelli nu i raspunse imediat. tia din experiena ct de
inutil era sa ncerci sa te aperi. Niciun argument nu-l putea
face pe interlocutorul sau sa fie mai calculat, atta timp ct nu
va fi ajuns sa-i recapete simpatia i ncrederea. Iar daca
Massimo i ntorcea spatele, nsemna ca nu sosise nca
momentul.
- Umberto, tii ct te stimez, continua batrnul. Te-am
sprijinit din clipa n care ai pus piciorul n Roma. Iar pentru a
te duce catre succesiunea Sfntului Parinte, n-am precupeit
niciun efort. Dar
Cardinalul decan se ntoarse n sfrit cu faa spre el. De
obicei, avea o figura grava, dar blnda, nsa de data aceasta
zmbetul binevoitor pe care ridurile adnci pareau a-l fi
desenat pentru venicie pe buzele sale se preschimbase ntr-o
grimasa. Pe trasaturile sale sapate de ani de privaiune i de
zadarnice eforturi menite sa-l duca n vrful ierarhiei
ecleziastice se citea acum un amestec de decepie i mnie, dar
i o nesfrita oboseala. Daca vrsta i interzicea de-acum sa
spere la succesiunea suveranului pontif, i pusese toate
speranele n protejatul sau. Sperane pe care refuza sa le vada
att de stupid dezamagite.
- Zvonul acesta este mult exagerat, risca Donatelli. Un
pahar cu vin cteodata, da, se poate, admit. Dar ma ndoiesc ca
aa ceva poate afecta n mod durabil acuitatea mea
- Durabil sau nu, aa ceva nu are nicio importana. O tii la
fel de bine ca i mine. Biserica trebuie sa fie deasupra oricarei
banuieli. i, mai mult dect orice, Sanctitatea Sa are datoria de
a fi la adapost de orice repro.
- Atunci, nu fi ipocrit, Severino. Nu a existat vreun papa
cinstit i ireproabil la Sfntul Scaun de secole ntregi. Iar
prietenul nostru Giambattista Pamphili, orict ar vrea el sa se
numeasca Inoceniu X, nu este.
Severino lasa sa-i scape un zmbet. Donatelli i era simpatic.
Daca nu ar avea aceasta prosteasca nclinaie catre vin
- Alta-i situaia acum, se stradui el sa raspunda. Sunt
convins ca te gndeti ca cea mai mica slabiciune le-ar da
inamicilor notri reformiti un unghi de atac pe care nu vor
ezita sa-l exploateze. Nu ne putem permite aa ceva.
Donatelli mri o vaga aprobare. Era foarte agasat ca acest
zvon idiot ajunsese att de repede la urechile interlocutorului
sau. Nu avusese nici macar timpul sa-i pregateasca o aparare
demna de acest nume. De-l va ntlni pe Bolomini pe vreun
culoar, i promise ca-l va face sa priceapa versiunea
personala a dragostei faa de aproape. Pna atunci, i fixa
atenia asupra cardinalului Massimo n sperana ca va gasi n
atitudinea sa o crapatura unde sa poata introduce o pana, nsa
acesta, cu minile la spate, pastra o atitudine severa de
neclintit. Donatelli nelese ca degeaba ar insista. Era mai bine
sa-i pastreze argumentele pentru mai trziu. Se ridica.
- Trebuie sa te las, Severino. Am ramas n urma cu
treburile Daca nu-mi mai acorzi sprijin, onoreaza-ma cel
puin cu simpatia ta.
Schimbara o privire rapida. Se nelegeau perfect. Povestea
aceasta cu ebrietatea cronica era o lovitura urta. Fara asta, cu
sigurana ca ar fi putut constitui o pereche ctigatoare.
Severino ofta i schia, n fine, un zmbet sincer.
- Ateapta Poate ca am o soluie.
Donatelli se opri, intrigat.
- Am Am primit o scrisoare de la Narbonne, ncepu
cardinalul decan umblnd printre lucruri n cautarea
documentului cu pricina. S-ar parea ca au descoperit n
Languedoc nite relicve ciudate.
Donatelli lua loc. n cteva cuvinte, Severino reusise sa-i
trezeasca curiozitatea.
- Ce nelegi prin relicva ciudata? ntreba el.
- Din cte tim, adica nu mare lucru, ar fi vorba despre
nite oase de o marime neobinuita.
- Neobinuita?
-Judecnd dupa ceea ce a fost exhumat adica un picior i
cteva vertebre , defunctul trebuie sa fi masurat vreo
douazeci de picioare. E tot ce se spune n scrisoarea ce mi-a
fost adresata.
- Interesant i, cui urmeaza sa-i fie atribuite?
- Aparent sfintei Marta. Poftim, uita-te.
Se apleca pentru a-i ntinde documentul pe care Donatelli l
parcurse repede.
- Sfnta Marta? Dar moatele ei nu sunt la Tarascn?
Cardinalul decan nu raspunse imediat. Se ridica i porni sa-i
pregateasca musafirului sau o ceaca de ceai.
- Bineneles, aproba acesta zmbind. De mai multe secole.
Iar din cte tiu eu, nu-i lipsete un picior.
- Atunci?
- Preotul satului unde s-au gasit osemintele propune
aceasta ipoteza bazndu-se pe nu tiu ce legenda locala. i pare
foarte convins.
- Lasa-ma sa ghicesc Viseaza sa aiba moatele unei sfinte
n capela sa!
- Ma tem ca ironia nu prea i gasete locul n asemenea
circumstane, obiecta Severino. Acest schelet este pentru noi
un mare noroc. Cred ca tii ca Frana meridionala este o
regiune cu o puternica influena hughenota. Dumanii notri
reformatori s-au concentrat la Nmes i de acolo ncearca sa-i
raspndeasca erezia prin mprejurimi. Graie masurilor pe
care le-am luat, propagarea flagelului pare stavilita, dar, aa
cum se spune pe acolo, e mai bine sa previi dect sa vindeci.
Iar acest schelet, Doamne, este un dar al Cerului.
Donatelli i napoie scrisoarea, apuca ceaca pe care i-o
ntindea Severino i mirosi coninutul. O bautura pentru
babe, gndi el straduindu-se sa-i mulumeasca lui Severino cu
un zmbet politicos.
- Ce anume doreti de la mine? ntreba el.
- De la tine? Pai sa mergi la faa locului, firete!
- Nu neleg. Daca tim ca nu este sfnta Marta, de ce sa ma
trimii acolo?
- Din doua motive, dragul meu Donatelli. Pe de o parte,
acest schelet, chiar daca nu este al sfintei Marta, trebuie n
mod clar sa aparina cuiva. Or, daca s-ar dovedi ca poate fi
atribuit vreunui sfnt, ar fi un bun argument pentru a le
nchide gura adversarilor notri. Dar mai ales: ndepartndu-te
pentru un oarecare timp de Roma, asta ar neutraliza zvonul ce
risca sa se raspndeasca privitor la tine. n lipsa unui vinovat,
acesta s-ar stinge probabil de la sine fara a trebui sa te aparam.
tii ca i mine ca, negnd ntruna, ndoiala ajunge sa i faca
loc, chiar i n mintea celor care te privesc cu simpatie Aa ca
vei merge acolo i te vei stradui sa identifici aceste relicve. i
nu te grabi. Cu ct vei sta mai mult pe acolo, cu att va fi mai
bine.
Donatelli reflecta cteva clipe. Exista i adevar n ceea ce
spunea Severino, numai ca nsemna sa subestimezi faptul ca
lui i era groaza de caIatorii. Strmtoarea unei diligene,
caldura, praful, hurducaielile necontenite ale vehiculului,
plictiseala nesfrita, opririle n hanuri cu igiena discutabila,
paturile inconfortabile i fojgaind de capue, fara a mai pune la
socoteala limba i mirosul greoi al localnicilor cu care va trebui
sa coabiteze, toate astea l oripilau n cel mai nalt grad.
- Suntem siguri ca aceasta revolta, aceasta fronda cum i se
spune pe acolo s-ar liniti pe deplin? ntreba el n sperana sa
gaseasca un pretext bun ca sa nu mearga. Nu mi-ar placea sa
ma trezesc n mijlocul unui conflict armat.
- Linitete-te, totul a intrat pe fagaul normal. Mazarin a
luat friele n mini. La Languedoc este mai linite dect la
Sfntul Scaun!
Donatelli tui mormaind ceva, i umezi buzele n insipida i
calia bautura, amintindu-i imediat ca Frana mai era
reputata i pentru calitatea vinurilor sale.
- Bine, admise el. Voi face ceea ce Eminena Voastra va
crede de cuviina
PARTEA DOUA
DISPUTATIO
1
n saptamnile care se scursera ntre descoperirea uriaului
i sosirea legatului, Athanase Lavorel nu avu nicio clipa de
ragaz. Anunul despre existena restului din schelet l arunca
ntr-o aa stare de surescitare nct i anula toate cursurile i
amna celelalte lucrari.
Profitnd de ajutorul lui Znon, ncepu prin a pune sa fie
scoase toate osemintele. Amede, care se grabea sa nceapa
construirea capelei, considera aceasta operaiune drept o
pierdere de vreme i ncerca prin toate mijloacele sa grabeasca
treaba. Ca un bun pedagog, Athanase trebui sa-i explice de mai
multe ori ct de fragile sunt oasele pietrificate, gata sa se
sfarme la cea mai mica greeala de mnuire. Insista ca
pamntul sa fie sapat fara folosirea hrleului i sfri prin a
scoate la lumina zilei chiar el nsui oasele bine prinse n
stnca folosind nite instrumente mici i periue, pentru ca mai
apoi sa le protejeze nfaurndu-le n nite crpe.
Aldegonde, care urmarea ndeaproape aceste operaiuni,
venea zilnic sa le repete lui Athanase i Amede ca aceasta
exhumare se rezuma n realitate la spintecarea i mutilarea
acestui Pamnt pe care Domnul se straduise att de mult sa-l
creeze. Daca ar fi fost sa fie ascultata aceasta batrna,
ncapanndu-se sa-l spintece i sa-l disece pentru a-i examina
maruntaiele, ncapanndu-se sa vrea sa-i arunce privirea n
aceasta rana unde zacea un copil monstruos i nfricoator, ei
comiteau un pacat de neiertat. Acum, Terra, deciznd sa
pastreze aceasta creatura pentru venicie n pntecele sau, se
rasucea de durere sub ranile facute de minile lor blestemate.
Athanase, desigur, ignora aceste vorbe. Chiar daca
remarcase strania asemanare pe care o avea un asemenea act
cu o autopsie; personal, el nu vedea niciun rau.
Cnd exhumarea fu terminata, puse ca osemintele sa fie
transportate la Colegiul Regal din Montpellier unde fura
curaate de orice urma de piatra ramasa. Ce era mai gros s-a
spalat cu apa i sapun folosindu-se o perie, apoi Znon i Bruno
au fost nevoii sa foloseasca nite daltie pentru a debarasa
oasele de bucaile cele mai rezistente. Un poanson mnuit cu
delicatee finaliza rezultatul, scond fragmentele care
rezistasera precedentelor tratamente.
Dupa saptamni de munca migaloasa, Athanase considera ca
oasele sunt curaate acceptabil. Mai ramnea sa fie unse cu un
fel de lac rainos a carui compoziie, inuta secret de batrnul
nvaat, era rodul unor ani ndelungai de experimente.
Bruno, care mnuia pentru prima data oase de o asemenea
dimensiune, fu surprins de greutatea lor. Znon trebui sa-i
aduca aminte ca erau fosile, adica pietrificate. Mare iste ar fi
fost cel care ar fi putut spune prin ce miracol al naturii oasele
se transformau n minerale. Dar aa era. Suprafaa le era plina
de zgrieturi fine i fisuri cauzate, dupa parerea lui Athanase,
de eroziunea timpului. Nu toate nsa erau intacte, nicidecum,
dar n ansamblu, se putea spune ca starea lor era deosebit de
buna innd cont ca statusera atta vreme sub pamnt.
Oricum, important era ca scheletul era complet.
n fine, cu ajutorul lui Znon i Bruno, Athanase inventarie
toate oasele, le masura i facu nite crochiuri detaliate, nct
toi trei se pregateau sa abordeze faza urmatoare a studiului,
adica reconstituirea.
Znon se achita de aceste sarcini daca nu cu entuziasm, cel
puin nu cu neplacere. Considera aceasta activitate drept un
mod agreabil de a-i petrece zilele, gndindu-se i la altceva
dect la viitorul sau. Se pomeni ca e chiar mulumit de munca
alaturi de Athanase, de parca asta constituia pentru el o
nvioratoare rentoarcere la izvoare.
Totui, n pofida insaiabilei sale curiozitai intelectuale,
scheletul acesta l interesa puin. Daca venise la Montpellier,
nu era pentru a se lansa n noi cercetari.
Problema fosilelor nu-l captivase niciodata. ntruct le
studiase n tineree, cunotea teoriile legate de ele i i era
destul. Disputa creata n jurul lor cu sigurana nu-i era la fel de
vitala precum lui Athanase.
Nu ignora faptul ca aceste stranii minerale i intrigasera pe
nvaai nca din Antichitate. Pitagora, Xenofon, Herodot, cu
toii ncercasera sa dea o explicaie n ceea ce privete
cochiliile de piatra, osemintelor pietrificate i altor urme de
peti sau de mamifere ce se descopereau din loc n loc,
pretinznd ca aceste minerale erau resturi de organisme ce
populasera pamntul n epoci mai mult sau mai puin
ndepartate. n secolele ce au urmat, se reinuse mai ales
explicaia data de Aristotel care, admind principiul generarii
spontane, vedea n aceste fenomene produsul emanaiilor
uscate ce se ridicau din pamnt.
Mai apoi, fiecare adusese explicaiile sale. Unii, precum Jean-
Baptiste Robinet, estimau ca aceste misterioase fosile erau
vestigii ale insucceselor Creatorului, prototipuri carora nu ar fi
considerat necesar sa le dea viaa. Alii credeau ca sunt fructul
unor semanaturi ce au crescut i trait n snul pamntului.
Alii ca nu erau nimic altceva dect nite ludi naturae, jocuri
ale naturii ca rezultat al hazardului.
Dar cele mai serioase n orice caz cele carora Znon le
acorda cel mai mult credit aparau ideea, reluata de unii greci
prin intermediul traducatorilor arabi, ca aceste fosile erau n
realitate ceea ce mai ramnea din organismele vii dupa un
proces de pietrificare caruia deocamdata nu i se putea da nicio
explicaie. Lucrul acesta fusese afirmat n mod clar la sfritul
mileniului de catre filosoful persan Avicenna. i muli erau cei
care aparasera acest punct de vedere, precum Roger Bacon,
Leonardo da Vinci, Bernard Palissy sau Konrad Gesner.
Toate aceste teorii i erau cunoscute lui Znon. Le cunotea
nu numai coninutul, ci i filiaia, originile, sfera de influena i
societaile tiinifice care le aparau. Ca urmare a faptului ca
fusese n contact cu membri din Royal Society sau Accademia
del Cimento, nu ignora nimic din diversele ipoteze n vigoare.
nsa le considera pe toate nite jocuri, puin cam dearte, ale
minii. Atta vreme ct o tiina nu era dect cunoatere pura,
ct nu aducea nimic concret pentru ameliorarea vieii
contemporanilor sai, Znon socotea ca nu prea avea valoare.
Seara, dupa zile de munca grea, Znon era aadar foarte
fericit ca poate simpatiza cu Ren Grouchot. Acesta se lasa cu
drag antrenat de tovaraul sau n beii nesfrite; angoasele
din primele zile lasasera iute loc unei odihnitoare nepasari.
Ren se dovedi a fi un tovara mai nvaat dect banuise el.
Dupa ce i termina glumele pe care le turuia la nesfrit
unele de un gust nu ntotdeauna foarte fin , era n stare sa
susina o conversaie serioasa. Avea reale cunotine de
farmacologie care, fara a rivaliza cu cele ale savantului, erau la
fel de respectabile. i, angrenai ntr-o discuie privind
folosirea antimoniului sau oricarei alte substane, puteau sa-i
petreaca seara vorbind despre medicina. Extraordinarul i
ciudaenia nsoeau argumentaia cea mai amanunita, iar
ansamblul era ntotdeauna punctat de hohote de rs pe care
vinul le strnea din plin.
Numai ca ederea sa prelungita la Montpellier i cam
mpuinase resursele financiare. Punga doldora cu care plecase
de la Paris acum ncepea sa se goleasca. Iar ideea ca n curnd
va fi obligat sa plece spre Bologna pentru a gasi un mijloc de
subzistena i umbla prin minte fara a-l grabi.
n Lansec, chiar i dupa ridicarea scheletului, construcia
bisericii ramase n aer. n urma anunului despre sosirea
iminenta a unui legat, Amede se gndi ca este preferabil ca
fundaiile sa ramna la stadiul respectiv. Era nsa nelinitit de
aceasta noua ntrziere, cu att mai mult cu ct lupul facuse
alte doua sau trei victime printre ovine, provocndu-le
enoriailor o teama din zi n zi mai mare, de aceea lasase sa se
raspndeasca zvonul ca scheletul descoperit era probabil cel al
sfintei Marta, omind firete sa precizeze ca nu era dect o
ipoteza personala. nsa ideea se ncetaenise, iar preotul i
putu da seama cu satisfacie ca perspectiva de a avea n
viitoarea cripta relicvele sfintei patroane avea un oarecare
efect de linitire a enoriailor. nca nu era o ncredere de
nezdruncinat departe de asta , dar nsemna totui ceva mai
bun dect acea teama insinuanta care macina treptat
coeziunea comunitaii.
Constatnd ca tentativa de a neutraliza fiara cu capcane
aezate n jurul satului se soldase cu un eec, Gilbert ncepuse
chiar sa faca tot felul de planuri pentru o viitoare operaiune
de capturare. Se lauda pe la sateni ca ncetase sa mai conteze
pe vreun sprijin din partea sfintei Marta ca sa-i vina de hac
dumanului. Auzindu-l, ai fi zis ca lupul era ca i prins.
Aceasta fanfaronada nu pacalea totui prea multa lume. Mai
ales nu pe Agns, care avea o placere rautacioasa n a-l tachina
pe aran. Cum n aceasta privina era foarte priceputa, reuea
cu uurina sa-l ntarte groaznic pe Gilbert. Caci, nemulumita
de faptul ca barbatul nu avea destul curaj, se mai distra
ridiculizndu-i i preteniile tactice. Cnd Gilbert i raspundea
ca n-avea dect sa ia totul n seama ei, Agns i i raspundea
imediat ca, n ziua n care se va hotar ca sa scape de lup, nu va
mai fi nevoie sa se narmeze cu topoare sau cazmale aa cum
zicea aranul. i va fi de-ajuns inteligena.
Pna atunci, nca de la caderea nopii, fiecare se nchidea n
casa. Uile erau baricadate, iar animalele aduse n incinta
satului, fara ca nimeni sa mai iasa dupa apusul soarelui. Dar
fiarei care dadea trcoale nca i mai era foame.
2
n acest context, sosirea lui Donatelli fu un mic eveniment.
Autoritaile religioase i civile din Montpellier, flatate de
atenia brusca pe care Sfntul Scaun o acorda oraului lor, i
ntrerupsera certurile spre a-l primi pe legat cu demnitatea
cuvenita. Nu aveau parte n fiecare zi de vizita unui personaj
att de important.
Mandatat de nsai Sfinia Sa, Donatelli ntrupa o putere
colosala. De aceea Van Melsen, mbracat n cea mai frumoasa
sutana, considera ca era de datoria lui sa vina sa-l ntmpine la
sosirea diligenei.
- Este o mare onoare, Eminena Voastra, sa va avem n
mijlocul nostru! zise episcopul sarutndu-i deja mna nca
nainte ca el sa fi pus piciorul afara.
Faptul ca fusese trimis att de repede un legat spre a cerceta
aceasta problema cu sfntul l surprinsese pe Van Melsen.
Contrar presupunerilor lui un pic cam grabite, Sfntul Scaun
luase raportul sau foarte n serios.
- Nu descoperi ramaiele unei sfinte n fiece zi, raspunse
Donatelli. nsa nu vreau totui sa pretind ca aceasta caIatorie
ma bucura, credei-ma. Pe caldura asta!
Lac de sudoare, suflnd de parca ar fi facut tot drumul de la
Roma pe jos, cu mantia sa de purpura boita i plina de praf,
alura i era mai puin mndra dect i-ar fi dorit. Contient de
starea jalnica n care se prezenta, ncerca sa-i dea puina
importana ntinzndu-i oasele, i un pic de demnitate avnd
grija sa nu-i dea o prea mare atenie interlocutorului,
plimbndu-i ncet privirea n jurul piaetei i lasnd sa se
neleaga ca remarcase faadele cam ruinate. n acel moment,
ochii sai dadura peste un om nalt care statea n spatele
episcopului.
- Henri de Coursanges, prim-magistrat al Montpellier i
consilier al intendentului regal pentru provincia Languedoc, se
prezenta acesta. Fii binevenit! Ne-am gndit la aceste
neajunsuri i am organizat o mica masa n onoarea Domniei
Voastre.
- O foarte buna iniiativa, aproba legatul schind un
zmbet pur formal. Suntem mori de foame.
Cei doi oameni ramasera un pic surprini auzindu-l pe legat
folosind pluralul, nainte de a zari un individ marunel care
cobora la rndul sau din diligena.
- Giancarlo, ai bunatatea sa te ngrijeti de bagaje, porunci
legatul ntorcndu-se spre acesta.
Capelanul se nclina i ncepu sa dea ordine cu un glas
piigaiat.
Henri de Coursanges i conduse mai apoi musafirii spre un
col al pieei unde se naIa cladirea Intendenei. Donatelli l
observa cu coada ochiului. Lipsit, la prima vedere, de cel mai
mic strop de inteligena, acesta era unul dintre acei notabili de
provincie pe care i detesta i care i petreceau timpul
ncercnd sa se convinga ca rolul lor era esenial ntru
supravieuirea regatului.
Cu toate acestea, la cei treizeci i cinci de ani ai sai,
magistratul era considerat att de anturaj, ct i de superiori
drept un om de viitor. Fara ndoiala ca l ajutase naIimea sa
neobinuita. i domina astfel interlocutorii, ceea ce i
compensa n chip destul de fericit lipsa abilitailor.
Cnd ajunsera la colul pieei, i invita pe caIatori sa urce
treptele ce duceau la impunatoarea cladire ce adapostea
Intendena unde se pregatise masa.
Ajuns n vrful scarii monumentale, Donatelli ncepu sa
sufle zgomotos tergndu-i fruntea cu o batista fina de
matase. Van Melsen se uita la el de parca urma sa leine dintr-
un moment n altul.
- Doamne, ce nalte sunt treptele n inutul dumneavoastra,
ofta legatul.
- Ca sa ne ridicam mai bine deasupra contemporanilor,
ncerca sa glumeasca episcopul.
Dar cum Donatelli nu reaciona, Van Melsen simi apasnd
asupra-i privirea batjocoritoare a lui Henri de Coursanges i
Iacu tot ce putu ca sa nu-l ia n seama. Donatelli nu pierdu
nicio farma din aceste fineuri. Aceti doi indivizi,
reprezentnd cele doua ramuri ale puterii locale, se simpatizau
destul de puin ntre ei. Ghici ca trebuie sa fi fost mereu n
conflict cu privire la vreo chestiune. Cnd nu era vorba de
pareri diferite asupra unei probleme de administrare a
oraului, era o divergena privind interpretarea ce trebuia data
uneia sau alteia dintre directivele regale. Pe scurt, nu se stimau
deloc, iar lucrul acesta se vedea din prima clipa. Dar, daca
exista rivalitate ntre episcop i magistrat, fapt ce sarea n ochi,
pentru moment el nu avea intenia sa se amestece. Se mulumi
doar sa ia nota.
- Apropo de naIime, ce tii despre acel faimos schelet?
ntreba el n sfrit pentru a reveni la subiectul care l interesa.
- Nu prea multe, raspunse magistratul care se considera
mai avizat. A fost descoperit pe cnd se sapa fundaia unei mici
capele la cteva leghe de aici. Preotul satului este cel care
pretinde sa ar putea fi vorba despre o sfnta.
- Parintele Amede este un om destoinic; cel mult i lipsesc
acele noiuni simple de cunoatere i rigoarea ce ne obliga sa
ne asumam toate aceste responsabilitai, preciza Van Melsen ca
sa spuna i el ceva i ca sa aminteasca faptul ca o forma aparte
de complicitate i unea pe membrii Bisericii din care cu
sigurana nu facea parte respectivul magistrat.
- Dar dumneavoastra credei ca scheletul ar fi al unei
sfinte?
- Modesta mea parere nu are nicio importana, raspunse
episcopul. Motiv pentru care tiina i nelepciunea
dumneavoastra ne sunt absolut necesare.
Raspuns tipic de subaltern, gndi Donatelli ntorcndu-se
spre magistrat.
- Dar dumneavoastra?
- Avizul meu se va baza pe concluziile celui mai eminent
specialist al nostru, doctorul Lavorel, al carui renume a ajuns
nendoielnic pna la dumneavoastra, se eschiva la rndul sau
Henri de Coursanges. Atept rezultatul acestor observaii i
pe al dumneavoastra, evident pentru a lua o hotarre Ct
privete daca este o sfnta, va marturisesc ca pentru mine
chestiunea este de ordin pur teologic. Va las cu mare drag
responsabilitatea. Datoria mea consta n meninerea ordinii n
aceasta regiune. Pentru restul Ar fi nsa de dorit ca aceasta
identificare sa fie facuta ct mai repede, fiindca deja ncep sa
circule tot felul de zvonuri. Unele merg pna acolo nct
vorbesc de o creatura demonica!
Legatul le adresa un zmbet politicos regretnd n sinea lui
ca venise. Cu astfel de consilieri, nu va reui prea curnd sa
rezolve problema.
- Voi face tot ce pot, se mulumi el sa raspunda.
- Marturisesc ca sunt surprins de promptitudinea cu care a
reacionat Sfntul Scaun, adauga Van Melsen.
O uoara uimire l strabatu pe Donatelli. Nu cumva
episcopul acesta nutrea vreo banuiala cu privire la motivele
care i grabisera venirea? Ideea ca era mna n mna cu
Bolomini i strafulgera prin minte. Ceea ce nsa nu era
adevarat. ntre Vatican i preocuparile celorlali slujitori ai
Bisericii era o prapastie de netrecut. Prin urmare, se hotar sa
ia ntrebarea drept ceea probabil ca era, adica una nevinovata,
i raspunse:
- Daca astfel de revendicari sunt lucru curent, trebuie sa
admitem ca este pentru prima data cnd ele se sprijina pe
probe materiale att de stranii. Sunt nenumarate sate cred ca
tii care se pot lauda ca au n cripta bisericii lor un femur
sau un omoplat de talie mare atribuit unuia sau altuia dintre
sfinii locului, dar niciodata nu am descoperit un picior ntreg
si de o asemenea dimensiune. De aceea am considerat ca lucrul
merita o atenie aparte. Iar eu in, tot att ct i
dumneavoastra, daca nu chiar mai mult, ca aceasta problema
sa fie reglata ct mai repede cu putina. Dar o, iata i masa
asta mai poate atepta pna sfrim de mncat!
Abia dupa ce se instala mpreuna cu Giancarlo n camerele
episcopiei i-i facu siesta merse Donatelli la Colegiul Regal ca
sa arunce o privire asupra faimosului schelet. Fu ntmpinat
de un Athanase servil. De ndata ce fusese prevenit de sosirea
acestuia, nvaatul se grabise sa-i iasa n ntmpinare,
ateptndu-l la intrarea cladirii.
- Doctor Athanase Lavorel, se prezenta el schind o
reverena stngace. Eminena Voastra mi face o mare onoare.
- Sentimentul este reciproc, va asigur. Va admir de mult
munca, raspunse politicos legatul care nu auzise niciodata
vorbindu-se de el.
- Ma simt stnjenit. Eu nu sunt dect un modest om nvaat
care lucreaza la descifrarea tainelor pe care Domnul Nostru ni
le-a lasat.
- Dar, trudind cu discernamnt i dreapta masura, mi se
zice. Nu am sa va necajesc mult timp. Mi-am zis: cu ct voi
vedea mai repede relicvele, cu att mai grabnic mi voi face o
idee. Aadar, unde este aratarea?
Athanase l conduse pna la locul sau. Strabatnd culoarele
ntunecoase ale Colegiului Regal, Donatelli nu se putu abine sa
nu-l ntrebe:
- Mi s-a spus ca Franois Rabelais a frecventat aceasta
facultate. E adevarat?
- Absolut. A fost numit doctor n 1537. Dupa cum vedei,
tradiia uriailor este trainica la Montpellier!
- Uriailor?
- Pantagruel, Gargantua mi nchipui ca numele acestea
va sunt cunoscute.
- A, desigur! Doar ca nu sunt nimic altceva dect fructul
imaginaiei autorului. ndraznesc sa sper ca al nostru este ct
se poate de real!
- n orice caz, va ateapta ncremenit!
Donatelli pufni uor n rs. Savantul nu i era antipatic.
Profitnd de aceasta dispoziie, Athanase l ntreba:
- Suntei familiarizat cu principiile gigantologiei,
Eminena?
- tiu partea eseniala. Ct i faptul ca aceasta teorie a dat
natere unei controverse.
- Civa ignorani care voiau sa-i dea importana, nimic
altceva, va asigur. A fost atestata existena uriailor cu mult
timp n urma de numeroase surse. ncepnd cu Biblia care ne
spune ca sunt urmaii lui Set
- n Numerii, sunt prezentai drept fiii lui Enac, preciza
el. Dar gasim menionarea lor i n Geneza, Deuteronom,
Iosua, Cartea regilor, Cronici, Cartea lui Iov i chiar n
Apocalipsa, nct ai crede ca n vechime erau puzderie de
oameni nali iar Parinii nu vorbeau dect de ei! Reinei totui
ca majoritatea acestor uriai, ce se numesc i nefilimi, erau
locuitori ai Pamntului Fagaduinei nainte de venirea lui
Moise.
- Esenial, sublinie Athanase, este sa recunoatem ca
existena lor nu are nimic fantezist!
- Sunt de acord.
Ajuni n faa ncaperii lui Athanase, acesta l invita pe legat
sa pofteasca facnd o noua reverena.
- Ce loc minunat, l felicita legatul descoperind camera.
Demn de cele mai frumoase cabinete de curiozitai pe care am
avut ocazia sa le vizitez!
Donatelli observa atunci nite oseminte mari aezate pe
masa.
- Acesta-i tipul nostru? ntreba el.
- Absolut. Dei, din lipsa de spaiu, am aici doar o parte din
oseminte. Restul este depus ntr-o alta ncapere.
Cardinalul se apropie de relicve i apuca un os cu o grija
care arata ca era obinuit sa mnuiasca asemenea fosile.
- Frumoasa vertebra, spuse. Dimensiunile sunt ntr-adevar
uimitoare!
- Individul pare ntr-adevar de talie excepionala. Vi s-a
spus ca am exhumat tot scheletul?
Uimit, Donatelli ridica din sprncene.
- ntreg, spunei?
- Absolut, ceea ce, trebuie sa va marturisesc, este un fapt
excepional.
Cardinalul era stupefiat. Ramaiele ce i se aduceau la
Vatican se limitau n general la unul sau doua oase. Rareori se
ntmpla ca martirii sa fie gasii n ntregime. Poate, gndea el,
se datora tocmai faptului ca erau martiri. Daca ar fi sa te iei
dupa povetile suferinelor de care au avut parte, majoritatea
avusesera parte de grave mutilari.
- Ai putut determina daca era vorba de un barbat sau de o
femeie? ntreba el.
Athanase tacu un moment. La drept vorbind, ntrebarea l
luase pe nepregatite. Nu-i pusese ntrebari n aceasta privina.
- Ei bine Noi am presupus ca era vorba de un barbat,
nsa
Totui, este un detaliu care are importana lui, din cte mi se
pare. Dupa cum banuiesc ca tii, lumea crede ca este vorba de
sfnta Marta.
- Da Dar, pentru a fi pe deplin onest, nu vad cum v-a
putea ajuta n acest sens. Chiar daca ar fi o femeie, nimic nu ar
dovedi ca este sfnta respectiva ori altcineva. Daca nu cumva e
o regina
Donatelli l privi contrariat.
- Nu exista aadar nici cel mai mic indiciu care sa ne poata
spune despre cine este vorba? Scheletul nu are vreo
caracteristica anumita care sa ne ndrume?
- Pentru asta, Eminena, ar trebui sa pot trece la
reconstituirea lui.
- Pai atunci, facei-o. Pna atunci, voi ncerca sa organizez o
prezentare a relicvelor autoritailor locale. Daca mbinam
diferite opinii legate de subiect, va aparea probabil un element
care sa ne fi scapat pna n clipa de faa.
Athanase se strmba. Speranele sale n privina pastrarii
secretului acestei descoperiri tocmai se spulberasera.
- Oare nu-i un pic prea devreme? risca el.
- Am nevoie de elemente concrete, raspunse legatul
ndreptndu-se spre ua. Fara de care ancheta mea nu va avea
sens.
La han, n jurul unui urcior cu vin, Znon se lua de Ren
Grouchot acuzndu-l ca exagereaza virtuile tutunului. Fara sa
fi prescris multe medicaii de-a lungul vieii sale, avea totui
cteva noiuni n aceasta privina.
- Eu nsumi am constatat mai multe cazuri de deces
petrecute n urma spaIaturilor ce foloseau o asemenea
mixtura, afirma acesta curandu-i pipa. Te asigur ca e mai
puin periculos sa fumezi tutunul!
arlatanul i ridica ochii tulburi spre interlocutorul sau. Nu
era la prima ulcica de vin.
- Admit ca unii spieri habar n-au cum sa faca dozajele,
raspunse el. Dar nu veni sa-mi spui ca tutunul este rau. Iata,
sunt ani de cnd vnd i nu mi s-a plns nimeni niciodata.
- N-am spus ca e rau, ci doar ca folosirea lui poate avea
uneori efecte nefaste. Iar daca pacienii tai nu au venit sa se
plnga, e pentru ca probabil au murit!
Ren Grouchot schia un fel de zmbet.
- Dar, daca mi omor toi clienii, atunci e vai de negustoria
mea, aproba el. nsa eu continui sa cred ca tutunul nu are
dect virtui!
- n acest caz, de ce crezi tu ca papa Urban al VIII-lea a
publicat o bula condamnndu-i la excomunicare pe
consumatori?
- A facut el asta?
- Sunt vreo douazeci de ani de-atunci!
- Ei bine Asta-i din cauza ca nu tia nimic despre el!
Sincer, sunt convins ca a condamnat folosirea ca urmare a
placerii pe care acesta le-o aduce fumatorilor. Biserica i
placerea nu prea au fost prieteni
- N-am sa contest asta. Dar te sfatuiesc totui sa vinzi
altceva. Mai devreme sau mai trziu, autoritaile vor ajunge sa
interzica folosirea lui.
- Ma ndoiesc. Nu degeaba a introdus Richelieu un impozit
pe tutun; aa ceva aduce bani buni la vistieria regala. Ct
privete schimbarea activitaii, ma pregatesc, stai linitit
i, zicnd acestea, arlatanul schia un zmbet enigmatic i
i turna o noua cupa de vin.
- Ei, hai, nu-mi spune ca mi ascunzi ceva, spuse Znon.
- Nu insista. N-am sa-i spun nimic.
- Nici pentru nca un urcior de vin?
arlatanul i miji ochii banuitor. E clar, nvaatul asta tia sa
se foloseasca de nite argumente bune.
- Afla ca, nainte de a sosi la Montpellier, ma aflam la
Marsilia, i explica acesta. Or, tocmai se deschisese un
stabiliment cred ca-i primul de felul asta n tot regatul unde
se servete o bautura facuta dintr-o boaba adusa din Orient.
- O boaba?
- Exact. Crete ntr-un copac levantin, nu mai tiu unde.
Pietro Della Valle a adus-o acum vreo zece ani, iar botanistul
Jean de la Roque o vorbete numai de bine. Negustorii din ora
o aduc acum din Alexandria. nainte de a le zdrobi, boabele
sunt prajite i, printr-un procedeu pe care eu nu-l cunosc, i se
adauga o cantitate de apa clocotita. Rezultatul este o bautura
aproape neagra care ar avea virtui tonice uimitoare.
- i cum se numete bautura asta?
- Marinarii, care o consuma de multa vreme, i spun
qahoua.
Znon clatina din cap.
- Va trebui sa-i gaseti un alt nume, fiindca ma gndesc ca
vrei sa faci nego cu ea
- Am un sac plin!
Faa arlatanului afia acum un zmbet pe ct de larg pe att
de optimist. Znon se feri sa-i arate scepticismul, dar se ndoia
ca negoul cu o astfel de marfa are o ct de mica ansa de
reuita.
- Daca tot veni vorba, zise el pentru a evita sa-i dezvaluie
uimirea, n-ai cumva i nite tutun ca sa-mi umplu pipa?
- Ar trebui sa ne aruncam un ochi n rulota.
- Te nsoesc.
Cnd ieira din han ca sa traverseze piaa, se clatinau. Ren,
mormaind un cntec deocheat, se opri cteva clipe lnga un
zid ca sa se uureze. Lui Znon i era greaa. Vntul uor ce
batea dinspre dealuri, aducnd miresmele din gariga, i facu
un pic bine. Totui, capul nca i se nvrtea cnd ridica ochii
spre cer. Noaptea era mai degraba racoroasa pentru anotimpul
n care se aflau, iar cerul era plin de stele. ncerca sa gaseasca
Ursa Mare, i dadu seama ca nu avea nici cea mai mica idee
cum arata i renuna.
- Hai, Parmenide, grabete-te! facu el catre Ren ca sa-l
grabeasca.
arlatanul se ncheia la pantaloni cnd se ntoarse.
- Am varsat, explica el. Nu-i aa de uor s-o faci cnd
urinezi.
Dupa ce liniti catrul care se ntreba cine putea veni sa-l
deranjeze la ora aia, Znon l urma pe Ren n rulota de la care
trasese prelata.
n penumbra, arlatanul bjbi o clipa pna gasi o
lumnare. Dupa ce o aprinse, o lumina calda se raspndi n jur.
- Ai zice ca e brlogul unui alchimist! se extazie Znon
vaznd nenumaratele flacoane nghesuite n adapostul strmt.
- Sa nu cumva sa atingi ceva. Poiunile acestea sunt
preioase.
i, n timp ce Ren rascolea rulota n cautarea unei papui de
tutun, savantul explora din priviri acea adunatura ciudata. n
afara fiolelor aranjate, mai erau i substane pentru
prepararea unor remedii, fara a fi clar daca ustensilele folosite
erau sau nu aceleai cu care stapnul locului i lua masa. ntr-
un col, zari, spre marea sa stupefacie, cteva oase.
- Ramaiele soiei tale sau resturi de la vreo mncare? l
ntreba Znon pe arlatan apucnd un femur.
- Ti-am zis sa nu te atingi de nimic, l mustra acesta. Faptul
ca sunt spier nu ma mpiedica sa am i eu cteva noiuni de
anatomie. De aici i eantionul acesta
Znon zmbi pentru sine. Imaginea arlatanului jucndu-se
de-a chirurgul i facea pielea de gaina.
- Apropo, ce mai e cu uriaul tau? l ntreba Ren
continund sa caute.
- Tocmai a sosit un cardinal de la Roma ca sa arunce o
privire.
- Ei dracie! Nu tiam ca Biserica se intereseaza de schelete.
- S-ar parea ca e o sfnta.
- i care-i parerea ta?
Znon ridica din umeri.
- Cred ca nu are nicio importana!
Era gata sa lase femurul cnd brusc se razgndi. Atenia i fu
atrasa de un detaliu. Nu nelese imediat ce anume l scia.
- Iata ceva care te-ar putea duce uor la excomunicare!
Znon nsa nu-l asculta. Uimit, i dadu seama ce anume l
intriga: nu semana deloc cu cel al uriaului lui Athanase!
- Glumeam, preciza Ren vaznd expresia de stupoare de
pe chipul prietenului sau. Din partea mea, poi fuma ct vrei!
S
narmat cu o vertebra a uriaului pe care reuise sa o
subtilizeze fara ca Athanase sa observe, Znon merse nca de a
doua zi la biblioteca, arunca un ochi pe inventar i lua de pe
rafturi cteva lucrari de anatomie.
n cei douazeci de ani petrecui departe de mentorul sau,
Znon nvaase multe. Noi discipline se grefasera pe cele ce-i
fusesera predate de Athanase Lavorel i, drept urmare,
viziunea pe care o avea asupra lumii i se modificase
considerabil. n contact cu nvaaii pe care i ntlnise n
periplul sau european, descoperise valoarea fundamentala a
experimentului. n plus, din asocierile facute n minte cu
aceste tiine diverse extrasese un principiu nou i roditor:
comparaia. i tocmai n lumina acestei metode nelesese
imediat ca scheletul pe care Athanase l considera a fi primul
uria susceptibil de a fi reconstituit sigur nu era al unei fiine
umane, ci al unui animal.
Comparnd vertebra pe care o avea n mna cu crochiurile
vertebrelor animalelor de talie comparabila va ajunge n mod
fatal la specia careia i aparinea.
Znon cerceta metodic carile pe care le alesese. Din pacate,
dei impozanta, biblioteca universitaii din Montpellier era
departe de a fi la fel de bogata ca aceea de care dispunea la
Paris. Iar daca lucrarile viznd anatomia fiinelor vii nu
lipseau, puine erau cele care conineau crochiuri bune ale
scheletelor lor.
Ca i n monumentala lucrare a lui Konrad Gesner, gaseai
aici puse laolalta descrieri preluate de la autorii vechi, pagini
ntregi de comentarii i de citate diverse, enumerari nesfrite
de reete de bucaIarie privind cel mai bun mod de a pregati
animalul n chestiune, nsa puine observaii riguroase i nca
i mai puine ilustraii care sa nu fie deloc fanteziste. Znon
era obosit de toate neroziile astea. De cte ori facusera ele
obiectul ironiilor sale la dineurile organizate cu civa prieteni
parizieni? ntr-o zi, cineva va trebui sa se puna pe treaba i sa
realizeze n fine o lucrare de anatomie demna de acest nume,
repertoriind toate speciile cunoscute. Dar, pna atunci, trebuia
sa se descurce cu ceea ce i era la ndemna i compara
vertebra pe care o avea n faa cu toate planele cu desene pe
care le putuse gasi.
Aceasta munca plictisitoare i lua o mulime de timp.
Cufundat cum era n studiul sau, uitase chiar sa mannce.
Cnd sfri de cercetat i ultima lucrare, o nchise cu zgomot,
se ridica de pe scaun i i aprinse pipa. Ochii i obosisera
parcurgnd attea pagini i i freca pleoapele gndindu-se la
tot acest timp preios pe care l puteai pierde prin biblioteci,
ntr-o zi de munca, rareori aveai parte de cteva secunde de
mulumire, de parca adevarul era ntr-att de acoperit de
inepii nct trebuia sa-l scoi cu mna. n fond, cam la fel cu
scheletul lui Athanase.
Vertebra nu corespundea nici unui animal deja catalogat. Se
uita fix la ea, gnditor. Vaga curiozitate n privina osemintelor
se preschimbase dintr-odata ntr-un interes pe ct de intens pe
att de neprevazut. Daca nca nu masura miza pe care o
ascundea aceasta chestiune, faptul ca nu putuse identifica
scheletul l facea sa se simta frustrat, aa cum l frustra, copil
fiind, faptul ca nu tia cum funciona digestia. Caci, pentru un
savant ca el, o ntrebare fara raspuns era ca acel gol pe care
Descartes l considera a fi imposibil: un gol ce trebuia neaparat
umplut. Fara de care acest vid va da natere n el unui hau.
Trebuia neaparat sa tie ce este acest schelet. Un animal? Era
convins de asta.
Dar ce fel de animal?
n seara aceea, soarele aflat n apus arunca peste gariga
jerbe de foc ce se prelungeau pna la orizont. Dre
ameninatoare de nori joi ncepeau sa se adune n departare,
mistralul ncetase sa mai bata, toate miresmele pamntului se
ridicau n aerul cald, iar cntecul greierilor se stingea treptat,
anunnd furtuna ce se apropia.
Ascuns n spatele unei stnci, Gilbert contempla spectacolul
Iara vreo emoie aparte. Se gndea la Agns. Faptul ca nu
pierdea nicio ocazie sa rda de el l irita n cel mai nalt grad.
Se resemnase de mult ca nu-l iubete, nsa nu suporta sa fie
dispreuit. Cine se credea ea? La urma urmei, nu era dect o
sarmana fata care traia cu radacini i fructe salbatice. Nu avea
de ce sa-i dea asemenea aere. Habar nu avea de nimic. Doar
poveti de adormit copiii pe care le debita din cnd n cnd ca
sa-i sperie pe sarmanii oameni.
Dar lui nu i era frica. Absolut deloc. Nici de ea, nici de lup.
Aa se hotarse sa ia taurul de coarne i sa-i arate de ce era n
stare. Aadar, strnsese civa arani, i narmase cu furci,
cazmale, pari, topoare i orice alt obiect contondent ce-i puteau
produce cteva rani serioase animalului i i condusese pna la
dealuri.
Lupul nu avea dect sa se ina bine.
Pentru aran, construirea bisericii nu era o idee proasta, ci
doar insuficienta. A le reda curajul satenilor, da, era bine, nsa
combaterea concreta a originii fricii era ceva i mai bun.
Diavoleasca sau nu, fiara era nainte de toate un animal, i ca
atare trebuia alungata.
nca de la sfritul dupa-amiezii, grupul se postase n
apropiere de locul unde lupul i sfrtecase ultima victima.
Gilbert considera ca, tiind de acum unde putea veni sa se
hraneasca, animalul nu avea niciun motiv sa mearga sa-i
caute tainul n alta parte. Faptul ca lupul devorase oi, ca peste
tot printre dealuri, nu era, aparent, un argument suficient
pentru a-i zdruncina convingerea, iar ceilali se raliasera
acestei teorii.
Printre altele, parea evident ca animalul vna dupa apusul
soarelui. Prin urmare, la caderea nopii, cei ase oameni se
ascunsesera deja cum putusera n spatele stncilor sau
tufiurilor. Desparii unii de alii de vreo douazeci de pai, n
aa fel nct sa-i poata vedea vecinul, formau n jurul unui
spaiu gol un fel de potcoava cu deschiderea spre nord de
unde, dupa estimarile absolut gratuite ale lui Gilbert, putea
veni atacul.
n centrul acestui semicerc, nfipsesera un aru de care
legasera o oaie. Alegerea animalului nu fusese o treaba uoara,
niciunul dintre arani nu se oferise voluntar sa-i sacrifice
vreun animal. n final, Gilbert trebuise sa se hotarasca sa o dea
pe una de-a lui, convins oricum ca l vor dovedi pe lup nainte
de a putea ataca momeala.
Odata pusa capcana, nu le mai ramnea dect sa atepte
venirea salbaticiunii.
Traversnd satul, parintele Amede era ngrijorat. Agns
venise sa-i spuna ce avea Gilbert de gnd sa faca. O asemenea
operaiune nu era neaparat sortita eecului, dar, ca i ea, avea
oarece ndoieli n privina capacitailor tactice ale aranului. i
apoi, mai staruia n mintea lui i o banuiala n privina
identitaii scheletului. Lupul acesta de neprins putea fi acea
creatura de care se temea batrna Aldegonde?
- Din pacate, nu putem face altceva dect sa ateptam, zise
preotul dupa ce reflectase ndelung asupra problemei. i sa ne
rugam ca Gilbert tie ce face.
Agns aproba n tacere.
- Dar a fi mai linitit daca ai ramne sa dormi n
prezbiteriu, adauga Amede.
Tnara zmbi. Atenia pe care i-o acorda preotul era
nduioatoare.
- Cum vrei, raspunse ea.
Trecnd prin faa antierului unde abia se naIa o bucaica
din zidul viitoarei biserici, zarira un individ n groapa
fundaiei. Intrigai, se apropiara de necunoscut.
- Domnul? zise Amede.
Omul se ridica.
- Znon de Mongaillac, se prezenta acesta. Cred ca suntei
parintele Amede. Ne-am mai ntlnit deja. Lucrez pentru
doctorul Lavorel.
Tocmai terminase fraza cnd privirea i se opri la Agns.
Tnara nu avea nimic din frumuseile sofisticate pe care le
ntlnea din cnd n cnd la Paris. Frumuseea ei era naturala,
simpla. Trasaturile erau fine, iar silueta zvelta nu era lipsita de
farmec. Daca pomeii un pic ieii, parul abundent i gura
carnoasa i dadeau un aer cam salbatic, blndeea ochilor l
corecta din plin. mbracata altfel, ar fi avut mult succes n
saloanele din capitala.
Ct despre preot, acesta ncerca zadarnic a-i alipi chipul de
amintirea pe care o pastra de la Bruno. Dndu-i brusc seama
ca nvaatul i oprise ochii asupra lui Agns, i ceru acesteia sa-
l atepte la prezbiteriu. Ea se supuse fara nicio vorba i se
ndeparta cu o ultima privire aruncata n direcia
necunoscutului
Agasat mai nti ca un intrus venise sa-i bage nasul n
fundaia viitoarei sale biserici, i pe deasupra i mai facea i
ochi dulci lui Agns, Amede se potoli un pic. Prezena
nvaatului nsemna cel puin ca investigaiile lui Athanase
naintau.
- A, da mi amintesc, mini el. i cum e cu studierea
uriaului?
ntrebarea l smulse pe Znon din vraja i, n loc sa-i
raspunda, i facu semn sa se apropie.
- Exact aici a fost descoperit scheletul? ntreba el aratndu-i
un col de la fundaii unde erau puine zone ramase n starea
iniiala de dupa sapaturi.
- Exact acolo, facu Amede aratndu-i locul. Dar pot sa tiu
cu ce ocazie pe la noi?
- Doream sa vad cu ochii mei unde au fost gasite
osemintele.
Amede ezita. Figura ntrebatoare a savantului nu-l linitea
ctui de puin.
- n ce scop mai exact?
- Identificarea relicvelor pune probleme.
- Vrei sa spunei ca nu ar putea fi sfnta Marta?
- Sfnta Marta
- Este ipoteza pe care i-am propus-o Eminenei Sale
Donatelli.
-tiu
Znon iei din groapa ca sa se apropie de prelat. Ca
majoritatea oamenilor, l gasea simpatic. Cum sa-i explici acum
Iara sa-l raneti ca scheletul era probabil al unui animal?
- Parinte Amede N-a vrea ma rog se prea poate sa
nu fie al sfintei Marta.
Preotul se ngalbeni.
- A, ai descoperit ca nu e vorba de o femeie, ci de un
barbat?
- Ca sa va spun adevarat, nici macar nu sunt sigur ca e
vorba de o fiina umana.
- Un un animal?
- n mintea mea, nu e nicio ndoiala.
- n mintea dumitale
Amede tresari. Daca nvaatul acesta avea dreptate, se
putea ca i Aldegonde sa aiba. Pre de cteva clipe, preotul i
cntari din priviri interlocutorul.
- Venii cu mine, facu el lundu-l de bra.
Amede l conduse pe Znon prin sat.
- Avei idee cum traiesc oamenii de aici? Sunt oameni
simpli. n majoritate cinstii, dar ignorani. Dumneavoastra ai
avut norocul sa facei studii. Ei nu. Viaa pe dealurile noastre e
grea. Saracia-i mare, iar asta ne face sa fim ngrijorai
Se oprira n faa unei case. Un barbat i punea scnduri la
ferestre.
- Uitai-va la ei, continua Amede. Sunt nspaimntai. De la
o vreme, o salbaticiune da trcoale prin mprejurimi. A sfiat
mai multe oi tii ce nseamna asta: frica se ntinde precum
ciuma.
- Un lup?
- Probabil Dar, desigur, va ntrebai ce legatura au toate
astea cu scheletul nostru.
- Tocmai voiam sa va ntreb.
- Fiara care bntuie pe aici li se pare a fi un diavol, o
creatura a Satanei. Prezena protectoare a moatelor unei
sfinte n parohie ar fi pentru toate aceste fiine un sprijin
moral inestimabil.
- neleg Dar nu ne nvaa Scriptura ca adevarul este
preferabil minciunii?
- n universitaile dumneavoastra i la Sfntul Scaun
nendoielnic. Dar aici?
Vntul batea peste gariga. Urma o tacere adnca.
--Trebuie sa va las Gndii-va la ce v-am spus.
- Eu sunt un nvaat. Asemenea consideraii nu trebuie sa
ma mpiedice n cautarea adevarului.
- tiina nu este totul, fiule. nvaa sa gndeti i cu inima.
Znon l privi cum se ndeparteaza. Dupa civa
pai,Amede se ntoarse spre el.
- i pleaca grabnic spre Montpellier, domnule savant. Ai
grija de Domnia Ta. n curnd, se lasa noaptea, iar fiara da
trcoale
Pe dealuri, ntunericul se ntindea cu repeziciune. Doar
cteva raze singuratice de luna mai strapungeau din cnd n
cnd nserarea, iar ateptarea ncepea sa-i faca simita
efectele asupra vnatorilor aflai la pnda. Gilbert auzea clar
n partea stnga un sforait regulat i i zise ca nu ar fi trebuit
sa le dea voie oamenilor sa aduca vin pentru masa de seara.
Oaia priponita de aru terminase de pascut cele cteva fire de
iarba la care ajungea i ncepuse sa behaie.
Gilbert nsui simea cum i se ngreuiaza pleoapele. Octave,
care staruise sa-l nsoeasca, nu scosese nici cel mai mic sunet
de cnd ieisera din sat.
- Uite colo, iepuri! facu totui adolescentul aratndu-i brusc
nite mici puncte care sareau n lumina lunii.
Gilbert era prea obosit ca sa fie sensibil la minunaiile
naturii i ridica din umeri.
- Sunt muli, zise el doar ca sa spuna ceva.
- Se duc spre vale.
-Ei!
Gilbert mirosi aerul. Va ploua n curnd i era mai bine sa se
gndeasca sa strnga lucrurile pna nu vor fi udai.
- De ce se duc? mai ntreba Octave.
- Habar n-am. Dar o sa vina ploaia.
- Crezi ca le e frica de lup?
Gilbert se uita la copil. Era prima data cnd vorbea att de
mult.
- Lupul nu ar ataca nite iepuri. Prefera victime mai
zdravene. De ce crezi ca am pus o oaie?
Abia termina vorba ca un mrit nfundat venind din
departare l facu sa tresara. Sunetul venea dinspre
miazanoapte, aa cum prevazuse, i se simi mulumit. Cu toate
simurile treze, le facu oamenilor semn sa ina aproape. Nu se
mai auzea nici sforaitul din partea stnga. Cu toii erau
ncordai, privind fix la sarmana oaie care probabil simea
pericolul apropiindu-se, fiindca zbiera de i se rupea inima.
Gilbert privi atent peste gariga. Jivina, a carei prezena o
simea, nainta spre ei ezitnd. Nu o vedea, dar scurtele
mrieli stranii pe care le scotea din cnd n cnd i permiteau
sa o localizeze n mijlocul maraciniului. O picatura mare de
sudoare se prelinse de pe tmpla aranului, iar minile i se
strnsera pe coada furcii.
Un stol de pasarele se ridica brusc dintr-un grup de tufiuri
la mai puin de o suta de pai de locul lor, iar Gilbert i dadu
seama ca nu se mai auzea cntecul greierilor. Schimba o
privire scurta cu tovaraii de lnga el. Fiecare privea cu teama
locul gol din jurul oii, gata sa sara asupra lupului de ndata ce
va fi la ndemna lor.
Cnd un urlet raguit i sinistru se ridica n aerul ncordat,
Gilbert nelese ca niciunul dintre oamenii sai nu va avea
curajul sa atace animalul. Abia ce i termina gndul ca-i i
vazu pe doi dintre ei aruncnd armele i lund-o la goana spre
vale.
Gilbert i privi cum o terg fara a se gndi vreo clipa sa-i
opreasca. Un nou mrit l facu sa lase furca i, odata cu ea,
orice veleitate eroica. Da-l ncolo de orgoliu. i ce daca Agns
va rde n continuare de el. Avea doar un singur gnd: sa fuga.
i nu putu face nimic altceva dect sa o ia la sanatoasa alaturi
de ceilali.
Alergnd ct l ineau picioarele ca sa-i prinda din urma, i
dadu seama ca Octave nu era cu el, iar oaia ncetase sa mai
behaie.
Gilbert alerga cum nu o mai facuse niciodata pna atunci.
Din cteva salturi, urca dealul care l desparea de sat i, fara
sa se mai uite pe unde pune piciorul, cobor din piatra n piatra
pe versantul celalalt. Repede, i dadu seama ca se pierduse de
ceilali, dar prea puin i pasa. Nu era treaba lui ce se
ntmplase cu ei. l interesa doar sa scape cu viaa. nsa,
scrutnd ntunericul care cadea rapid peste gariga, nelese i
ca nu mergea n direcia buna.
Se opri ca sa-i traga sufletul. Unde naiba era satul? Groaza
l facuse sa piarda orice sim de orientare i l zapacise. Un
zgomot ce venea dinspre un tufi din spatele sau l scoase din
amoreala i l facu sa o ia din nou la fuga.
Abandonnd sperana de a mai regasi drumul spre sat, cauta
un adapost. nsa mintea i era prea tulburata ca sa-i mai
aminteasca pe unde mai erau aezate cele cteva case izolate
de prin partea locului.
ara a se opri din fuga, arunca o privire n spate i crezu ca
vede pentru o clipa o umbra uriaa pe culmea dealului, o
silueta mult mai mare dect i-o imaginase vreodata. Practic, i
statu inima n loc.
Un copac. Trebuia sa gaseasca un copac.
Athanase Lavorel i credinciosul sau asistent Bruno
transportasera ramaiele uriaului n subsolurile universitaii.
Ungherul savantului nu putea pretinde sa primeasca scheletul
odata ce acesta ar fi reconstituit i, pe motive de securitate, dar
i de confort i linite, ei considerara ca era preferabil sa
ndeplineasca aceasta sarcina delicata ntr-un loc mai adecvat.
Locul totui nu avea nimic placut. Rece i umed, era o
ncapere boltita ai carei perei erau acoperii de silitra. Un
miros foarte puternic de mucegai umplea aerul luminat de
nite tore ce plpiau. nsa acel spaiu disponibil i convenea
perfect lui Athanase. Fiindca daca, n conformitate cu
estimarile sale, uriaul trebuia sa masoare aproape douazeci
de picioare, n niciun alt loc cunoscut nu putea sa ncapa.
Operaiunea propriu-zisa consta n a pune oasele cap la cap
dupa forma ce se voia a fi data ansamblului, fixndu-le cu
ajutorul unui complex sistem de schele i de frnghii. Fiindca,
n lipsa carnii, muchilor, nervilor i tendoanelor care sa
menina ntreg ansamblul, trebuia neaparat gasit un mijloc de
a evita sa se prabueasca totul. Treaba era cu att mai dificila
cu ct oasele respective aveau o greutate deloc neglijabila.
Numai femurul pietrificat cntarea vreo cincizeci de livre
3
. Ca
sa nu mai vorbim de craniul colosal ce trebuia ridicat n vrful
ansamblului de ndata ce va fi terminata reconstituirea,
asemenea unei coroane ce ncununeaza opera savrita.
Athanase privi gramada aceea dezordonata care atepta sa i
se dea o forma definitiva. Cel mai logic era sa porneasca de la
picioare. De altfel, falangele aveau avantajul de a fi nite oase
destul de mici i uor de mnuit. i sufleca mnecile i se
ghemui lnga gramada.
- La treaba! i zise el lui Bruno, regasindu-i vioiciunea. Cu
ct terminam mai repede, cu att le vom nchide mai degraba
gura incredulilor.
Epuizat de alergarea dezlanuita ca sa scape de lup, Gilbert
nu gasise un copac n care sa se refugieze. n schimb, dupa ce
raIacise ceva timp prin gariga, tremurnd la ideea ca
salbaticiunea l putea prinde oricnd, daduse absolut din
ntmplare peste o petera mare.
Descoperirea acestui adapost nesperat fu pe masura groazei
sale. Ani de zile, Gilbert cautase sa descopere locul ascunzatorii
lui Agns. i mare i fu surpriza cnd, ferindu-se cum putea de
ploaia deasa ce ncepea sa cada, patrunse n grota i vazu
ciudata ncapere n care traia tnara femeie. Gilbert nu era
prost i nelese imediat unde se afla, dar nu i imaginase
niciodata ca Agns putea locui ntr-un loc att de
nemaipomenit.
Grota era pe ct de larga pe att de nalta. Imediat ce trecuse
de un culoar lung doar de cteva picioare, cavitatea se largea,
atingnd proporii impresionante. Din afara, nimic nu te lasa
sa banuieti ca aici se ascundea o caverna att de mare.
Interiorul era luminat de nite jar aezat ntr-un loca din
perete, aadar exista mereu un foc aprins. O lucire roiatica se
raspndea aadar din vatra, aruncnd n jur pete portocalii ce
3
1 livr =aprox. Jumtate de kilogram (n. Trad.)
scoteau din ntuneric forme ciudate. Pe jos, pamntul era
perfect plat, de parca secole de-a rndul suprafaa fusese
lefuita de alte picioare, din plafon atrnau o mulime de
stalactite cu forme fantomatice ale caror umbre n micare le
schiau pe neateptate contururile. Ai fi zis ca bolta era
sprijinita de nenumarai stlpi de piatra.
Gilbert nainta uor spre aceasta catedrala feerica i ciuli
urechea, nsa, exceptnd pocniturile din jar, suflul lugubru al
unui invizibil curent de aer i fonetul ploii de afara, nu puteai
auzi niciun alt zgomot. Tui ca sa scoata un sunet familiar prin
care putea sa-i faca simita prezena ct se poate de clar.
Niciun raspuns.
Doar o linite mormntala i bubuitul ndepartat al
tunetului. De nu cumva o fi fost mritul vreunui lup
- Agns? ncerca el sa strige cu un glas nesigur.
Nu auzi dect ecoul. Mnat de curiozitate, se apropie aadar
de colul n care se vedea clar ca locuiete Agns. Aici, sapat n
stnca, asemenea unui cavou, era locul unde cu sigurana se
culca fata. Pe Gilbert l strabatu un frison imaginndu-i ca
cineva poate dormi acolo. n apropiere de vatra, o stnca plata
constituia un soi de masa.
n rest, nu se aflau dect saci din pnza, ierburi uscate
aezate ici i colo, ustensile de bucaIarie rudimentare i doua
sau trei obiecte ciudate, pe care aranul nu le putu identifica.
Cu sigurana era brlogul unei vrajitoare. Iar el trebuia sa-i
petreaca noaptea aici.
4
A doua zi, n sat, domnea o mare tulburare. Daca Gilbert,
dupa ce petrecuse noaptea n grota lui Agns, se ntorsese n
Lansec nca din zori i povestise cu lux de amanunte cum
fugise prin gariga, nu se tia nimic de Octave, iar cele mai rele
temeri ncepeau sa puna stapnire pe sateni. Gilbert
bineneles ca nfrumusease oarecum povestea pe care o
spunea cu mndrie celor civa sateni adunai, subliniind cu
modestie cum, fara sa-i pese de vreun pericol, ncercase sa-l
apere pe baiat.
- De ndata ce Octave a luat-o la goana, l-am pierdut din
vedere, sublinia el dezamagit. Am ncercat sa atrag lupul spre
mine, dar nu tiu daca am reuit.
La civa pai mai ncolo, Agns l asculta cum se lauda.
- Dar lupul? ntreba unul dintre admiratorii viteazului
aran. L-ai vazut?
- Ma ntrebi daca l-am vazut! Era chiar n faa mea. Uite,
cam la aa distana, preciza el aratnd vreo cinci pai pna la
un copac.
- Cum arata?
- Uria. N-am vazut n viaa mea o salbaticiune de talia
asta. Statea ridicat pe labele din spate. Mult mai mare dect un
om. Ochii i erau roii ca sngele. Iar dinii
- i-ai vazut toate astea noaptea? l ironiza Agns
apropiindu-se de grup.
- Lu rasarise luna, raspunse Gilbert cu o privire
rautacioasa ridicnd din umeri ca pentru a alunga dispreuitor
obiecia.
- Scuza-ma. Eu credeam ca era vreme de furtuna. Cred ca
am neles greit.
- Fara ndoiala.
Acum ca tia unde locuiete, avea sentimentul unui avantaj
asupra ei. Niciodata nu o va mai lasa pe aceasta Agns sa-l ia
peste picior aa cum o facuse pna atunci.
- Dar, ia spune-mi, daca ai vazut lupul, atunci trebuie sa fi
vazut i ncotro o luase Octave, continua ea.
- Cred ca l-am vazut strecurndu-se printr-o crapatura
dintre doua stnci
Agns l cunotea destul de bine ca sa-i dea seama ca
minea.
- Zi mai bine ca l-ai lasat singur, insista ea cu dispre.
Gilbert se ntoarse de-a binelea spre ea.
- Am facut tot ce-am putut ca sa-l ajut. Dar tu, care eti aa
de data dracului, de ce nu-l gaseti tu pe Octave? Ei?
Era tocmai ceea ce voia ea sa faca. i, fara a-i mai da
osteneala sa-i raspunda, i ntoarse spatele ndreptndu-se
catre coline. Daca Octave mai era nca n viaa, ea era singura
care tia sa descifreze eventualele urme lasate n natura ca sa-l
poata gasi.
Nu mult dupa plecarea ei, n faa bisericii din Lansec se opri
o caleaca, iar Donatelli cobor cu greu din ea, innd n mna
un evantai. Vara se apropia, iar caldurile se faceau tot mai
simite.
Satenii, recunoscnd roba de cardinal, se grabira spre el i n
curnd fu nconjurat de o gramada de femei n genunchi,
ntinznd spre el copilaii pentru binecuvntare. Surprins de
atta credina, Donatelli consimi sa asculte ruga satenilor i
petrecu vreo cinci minute bune suportnd ipetele copiilor.
Auzind vacarmul, Amede iei din prezbiteriu unde tocmai
termina de mncat, convins ca lupul venise prin sat. Pentru
cazul n care va trebui pornita vreo aciune serioasa mpotriva
salbaticiunii, se narmase cu o furca, dar fu surprins sa
constate ca satenii stateau adunai ciotca lnga o caleaca.
Sprijinind furca de un zid, se apropie sa vada ce naiba putea da
natere la atta taraboi.
Cnd zari roba purpurie, nelese n sfrit despre ce era
vorba. Fusese prevenit de sosirea legatului, dar crezuse ca nu
va avea loc mai devreme de cteva zile. Se grabi aadar i el sa-
l ntmpine ca sa se ncline nct mai-mai ca-i saruta
picioarele.
- Ei, hai, hai Ridica-te, parinte, facu Donatelli, stnjenit.
- Eu Este un mare privilegiu
- i spune-le i acestor oameni sa se ridice i ei.
- Trebuie nelei, Eminena Voastra, explica Amede cu
glas scazut. Ei cred ca va aflai aici ca sa-i aparai de fiara.
- Fiara? Ce fiara?
- Cea care bntuie de cteva saptamni prin zona. Nu vi s-a
spus?
- Dumnezeule, nu, i-o ntoarse contrariat legatul facnd un
pas spre caleaca. Mi s-a spus ca e vorba de un schelet!
- Este i un schelet. E vorba de doua lucruri distincte.
- A, neleg
Donatelli i terse fruntea. Daca se considera drept un om
de aciune, trebuia neles ca era vorba de aciune de ordin
politic, la adapostul unui birou confortabil. Nu s-ar putea
spune ca era un fricos, nsa prefera sa-i explice lipsa de
interes pentru pericolul fizic prin dificultatea de a se deplasa,
ca urmare a corpolenei sale.
- Doamne, ce cald e! i eu care credeam ca Italia este mai la
sud Cred ca suntei parintele Amede.
Preotul se nclina modest i araIa spre gramada de sateni.
- Pastorul tuturor acestor suflete
- Faci treaba buna, dupa cum mi se spune.
- Ct pot i eu. Numai ca situaia nu-i deloc uoara. Mintea
se tulbura repede.
- Da, tiu cum este. Ni se ntmpla la fel i la Sfntul Scaun
atunci cnd un papa este pe cale sa moara Dar sa vorbim mai
degraba despre acest schelet, da? Nu prea am timp.
Amede l conduse spre biserica n construcie, urmat la
distana de civa sateni curioi.
- L-am gasit pe cnd sapam fundaia noii biserici pe care
ne-am hotart sa o naIam Virtuile linititoare ale acestei
construcii asupra moralului enoriailor mei sunt admirabile.
Vei fi surprins.
- Desigur, desigur, facu Donatelli aplecndu-se deasupra
gropii unde, la drept vorbind, nu era mare lucru de vazut. Dar
cu scheletul acesta ce anume te face sa crezi ca este vorba de o
sfnta?
Amede se ntoarse spre el. Prevazuse un interogatoriu de
acest gen, dar i imaginase ca se va petrece n jurul unei mese
dupa ce legatul va fi studiat toate elementele situaiei i nu aici,
n faa fundaiilor, nca de la prima ntlnire. De aceea toata
argumentaia preotului nu era nca pe deplin pusa la punct,
aa ca se gasea oarecum prins pe nepregatite.
- Pai mai nti marimea, dadu el totui o explicaie. Un
individ de o asemenea talie nu poate fi dect un mare om. O
femeie, n cazul de faa Cel puin aceasta este parerea
doctorului Lavorel un eminent specialist care studiaza
acum osemintele la Montpellier.
- Mda Teama mi-e ca nu va fi destul. mi vor trebui date
istorice
- Se zice ca sfnta Marta ar fi trait aici spre sfritul vieii.
Marturisesc nsa ca nimic nu o atesta cu certitudine.
- Dar nimic nu dovedete contrariul, continua Donatelli
spre a-i arata ct se poate de clar ca nu era prost. n fond, nu-
mi aduc aminte ca sfnta Marta sa fi avut o naIime
neobinuita
Legatul ncepu sa se joace iar cu evantaiul. Amede l trase
deoparte ca sa nu-i auda satenii.
- Monseniore Trebuie sa fiu cinstit cu Domnia Voastra. Ne
lipsesc elemente concrete care sa poata proba identitatea
acestui schelet. nsa prezena aici a unor relicve ale unei sfinte
ar fi, n aceste momente grele, de un mare ajutor
- neleg Chestiunea nsa nu va fi att de simpla. Ar
trebui, spre exemplu, sa fim siguri ca ramaiele sfintei Marta
nu se afla deja n alte pari.
- Nendoielnic.
Donatelli se uita la preot. Daca evitase sa-l dezamageasca n
legatura cu sfnta Marta, era pentru ca avea multa afeciune
pentru asemenea fiine. Fara oameni ca el, devotai trup i
suflet ndeplinirii misiunii, Biserica nu ar avea puterea pe care
o are. nsa modul n care i prezenta elementele ce l-ar fi putut
ajuta sa autentifice relicvele era lipsit de seriozitate. Spera sa
deina elemente mai concrete. n mintea lui ncolea banuiala
ca aceasta chestiune nu era chiar att de simplu de rezolvat pe
ct i imaginase.
- Am sa vad ce pot face.
- Daca-mi dai voie, ar trebui facut ct mai repede,
monseniore. Avem aici la noi o femeie care pretinde ca
scheletul ar fi al unei fiare cu care s-a luptat odinioara sfnta
Marta. Minile superstiioase ale unor enoriai de-ai mei au
dedus din toata treaba asta ca pe aici bntuie o creatura
diavoleasca. Fara a mai pomeni de Znon de Mongaillac,
celalalt nvaat, care crede, i el, ca ar fi vorba de un animal
ara ndoiala, gndi legatul, ca toata lumea i imagineaza ca
o atare autentificare se poate face n doua zile. Iar daca ar mai
trebui inut cont de ipoteze contradictorii i de zvonuri
prosteti nainte de a se ntoarce la caleaca, mai privi o data
fundaiile i adauga:
- Un animal de talia asta? Fereasca-ne Dumnezeu!
Spre sfritul zilei, Donatelli mergea n compania
episcopului de Montpellier pe culoarele episcopiei. Soarele n
asfinit i arunca ultimele raze prin romburile colorate ale
vitraliilor, facnd sa li se amestece pe podea umbrele ntr-un
mozaic multicolor. Observndu-l pe Van Melsen cu coada
ochiului, cardinalul i reinu un oftat. nvemntat dupa
obiceiul sau ntr-o sutana neagra, parea tot att de atragator i
de vesel ca un tribunal al Inchiziiei.
- L-am chemat pe doctorul Lavorel spre a ne spune parerea
sa n legatura cu scheletul, explica el inndu-i minile la
spate.
- Este, din cte mi se pare, cel mai bun mod de a proceda,
raspunse Van Melsen.
Donatelli i arunca o privire piezia. Pentru el, flatarea era
un procedeu de o vulgaritate respingatoare. nsa, daca voia sa
intre ntr-un asemenea joc, acest marunt episcop va avea de-a
face cu cineva mai tare ca el.
- Va marturisesc ca mi lipsesc dovezile pentru a-l identifica
i orice parere mi e de mare folos, adauga el maliios. De aceea
m-am gndit ca vei putea sa va alaturai noua.
- E foarte amabil din partea dumneavoastra, i-o ntoarse
episcopul care socotea ca prezena lui nu conta cine tie ce.
Sunt ntr-adevar curios sa-i aud explicaiile.
- Mi-am permis sa-l chem i pe un alt savant, un fost elev
de-al lui Athanase, care se pare ca s-a hotart sa nu fie de acord
cu el Ar pretinde ca scheletul ar fi al unui animal!
Ulrich Van Melsen se opri spre a se ntoarce brusc spre
cardinal.
- Ei asta-i! Atunci de ce sa va mai ncurcai cu el?
- Pentru nceput, fiindca tii la fel de bine ca i mine ca
acest schelet nu este al sfintei Marta.
- Nu nu neleg.
- Dimpotriva, sunt convins ca ma nelegei perfect. tii ca
i mine ca relicvele acestei venerabile femei se afla la Tarascon
de foarte multa vreme.
Episcopul schia un zmbet strmb i i relua mersul.
- Osemintele ar putea foarte bine fi ale unui alt sfnt,
evident, continua Donatelli, nsa sfnta Marta i-ar fi aranjat
foarte bine treburile bunului parinte Amede. O sfnta care a
nvins un diavol: un simbol ideal pentru a lupta mpotriva unui
lup uria.
Van Melsen icni, dnd sa rda.
- n aceasta zona, Eminena, sfini care s-au luptat cu
diavoli i balauri sunt mai muli ca greierii! Sfntul Victor la
Marsilia, sfntul Andrei la Arles, sfntul Veran la Cavaillon,
sfntul Honorat la Lerins, sfntul Armentaire la Draguignan,
sfntul Donnat la Sisteron, sfntul Agricol la Avignon, lista e
nesfrita Credei-ma, unul n plus sau n minus
- Desigur. Numai ca sfnta Marta este patroana satului.
Van Melsen atepta un timp, apoi se urni din loc.
- Pai, daca nu este ea, atunci cine-i? ntreba el.
- Socoteam ca mi vei spune dumneavoastra. Cunoatei
mai bine legendele locului. Sunt sigur ca i ali sfini au murit
pe-aici. Este suficient ca sfntul nostru sa fi fost de talie mare i
sa nu i se fi gasit ramaiele. Cautai bine. Cui putea aparine
un schelet de dimensiunea aceasta?
Episcopul statu pe gnduri cteva clipe, apoi zise:
- Va trebui sa fac nite cercetari.
- Exact. Iar pentru asta avei nevoie de un pic de timp.
Aadar, pun faa n faa doi savani cu pareri diferite.
Rezultatul: o controversa ridicola ce ne permite sa ctigam
vreo saptamna ntreaga.
i adresa lui Van Melsen un zmbet satisfacut.
- O manevra elementara. i cel mai marunt cardinal
ncepator ar avea un asemenea reflex la Vatican.
i cum episcopul l privea cu un aer pe ct de mirat pe att
de nelinitit, Donatelli adauga:
- Ct privete parerea celor doi savani, va asigur ca va fi
foarte distractiv.
- Chiar cu riscul de a-i vedea complicnd chestiunea?
- Oare mareia adevarului nu rezida tocmai n
complexitatea lui? Altfel, ce nevoie ar fi avut Domnul sa ne
faca lumea att de greu de patruns?
Donatelli zmbi. i facea placere sa-l bage puin la
nghesuiala pe acest episcop. tia bine ca aceasta mica
provocare era gratuita. Dar orice interes politic inea tocmai de
acest gen de detalii marunte.
- Punct de vedere riscant, daca mi permitei, i-o ntoarse
episcopul. Cu att mai mult cu ct savanii au suparatoarea
deprindere de a se mpotrivi tot mai mult dogmelor noastre.
- Motiv n plus ca sa-i ascultam. E mai bine sa le controlam
opiniile pna nu i le fac publice. Dupa aceea, e prea trziu.
Van Melsen lasa capul n jos. i venea greu sa-l claseze pe
acest Donatelli. ntruct avea de-a face cu arhiepiscopi i
cardinali, tia n ce masura gustul pentru intrigi de palat i
Iacea sa aiba uneori comportamente dubioase, nsa acesta i
ntrecea. Ce interes avea sa complice i mai mult o chestiune
deja complexa? n rest, ideea ca scheletul poate fi al unei sfinte
sfrise prin a i se parea susceptibila de a-i nutri propriile
ambiii. Caci a-l avea n dioceza sa nsemna un mod de a
ndigui naintarea ciumei reformiste i prin urmare de a-i
ntari propria importana. Undeva, sus, eforturile sale pentru a
mpiedica acest flagel vor fi apreciate.
- Cred ca sunt de coala veche, zise el ca o concluzie.
S
Stnd ca un judecator pe jilul din spatele unui birou,
Donatelli i invita pe Znon de Mongaillac i Athanase Lavorel
sa ia loc n faa sa. La stnga, statea episcopul Van Melsen,
neclintit.
ncaperea era la fel de mare ca o biserica. n afara unei mese
mari i a unei tapiserii imense reprezentnd o scena din
Evanghelii atrnnd pe zidul din spate, sala era goala. Glasul
lor avea o rezonana oarecum ciudata i fiecare se simea
constrns sa vorbeasca mai ncet. n departare, se auzea
bubuitul tunetului, facnd sa vibreze geamul ferestrelor.
- Domnilor, ncepu legatul dupa ce toi se instalasera cum
trebuie, v-am chemat pentru a pune un punct final zvonurilor
proaste care circula n legatura cu acest schelet. tii, desigur,
ca parintele Amede, preot n Lansec, pretinde ca respectivul
schelet ar fi cel al unei sfinte, Sfnta Marta, ca sa fiu precis. mi
revine sarcina sa confirm sau sa infirm aceasta afirmaie,
nimic mai mult. De aceea sunt dispus sa ascult toate
explicaiile ce m-ar putea ajuta sa-mi fac o parere, numai sa nu
fie nici prea complicate pentru modestele mele cunotine, nici
prea ndepartate de problema asupra careia sunt chemat sa ma
pronun. Atept aadar sa-mi limpezeasca judecata pentru ca
decizia mea care va fi irevocabila, in sa subliniez sa fie
neleapta i ntru slava Creatorului nostru.
Athanase i mulumi legatului cu o nclinare a capului, se
ridica i i drese vocea. Tocmai urma sa-i nceapa expunerea
cnd Donatelli adauga:
- Voi asculta explicaiile amndurora cu aceeai atenie.
Athanase, dezorientat, avu o clipa de ezitare.
- Iertai-ma, Eminena, mi-e teama ca nu va neleg
- Expunerile dumneavoastra. neleg sa le analizez pe
ambele fara partinire.
- Ambele expuneri?
8atrnul nvaat cauta zadarnic sa neleaga sensul
cuvintelor cardinalului.
- Pai, a dumneavoastra i cea a colegului dumneavoastra
aici de faa! clarifica Donatelli.
Athanase se ntoarse spre Znon, uluit.
- Despre ce vorbete?
Stnjenit, Znon nu tiu ce sa raspunda. Dar, vazndu-i jena,
batrnul savant ghici brusc despre ce era vorba.
- Sa nu-mi spui ca brusc ai devenit un opozant al
gigantologiei!
Znon i feri privirea. Devenea contient ca tocmai ajunsese
rivalul batrnului sau mentor.
- Poate ar fi mai bine sa zicem ca am nvaat unele metode
noi de lucru, ncerca el sa se eschiveze.
Athanase era darmat. Elevul sau favorit, cel pe care l
nvaase totul, trecuse n tabara dumanului. nelegnd
situaia, Donatelli se simi obligat sa intervina.
- S-ar parea ca domnul de Mongaillac a emis ipoteza ca
scheletul nu ar fi al unei fiine umane. i a dori sa-i aud
punctul de vedere n aceasta privina.
- Eminena, reui sa articuleze Athanase, stapnindu-i cu
greu mnia, dei sensibil la promisiunile de echitate de care
parei a da dovada, a fi preferat ca aceasta dezbatere sa se
faca ntre specialiti recunoscui. Am multa simpatie i stima
pentru fostul meu elev Znon de Mongaillac, dar tare mi-e
teama ca i lipsete experiena n gigantologie, iar tinereea sa
sa nu-l incite mai mult n a-i contrazice din principiu
profesorii dect sa caute nepatima adevarul.
- Din informaiile mele reiese ca preopinentul
dumneavoastra este totui doctor n anatomie i botanica la
Colegiul Regal
- O, dar Parisul nu deine monopolul tiinei, riposta
Athanase ridicnd dispreuitor din umeri.
- i ca reputaia sa este importanta, termina Donatelli
care se informase un pic spre a ti n ce se baga. Dar oricum
mi voi da seama de competenele dumneavoastra cnd va vei
expune punctele de vedere. Propun sa atacam subiectul fara a
mai zabovi.
Athanase nelese ca este inutil sa mai protesteze. l fulgera
din priviri pe Znon, statu cteva clipe ca sa-i revina i se
ntoarse spre cele doua fee bisericeti.
- Ei bine, daca-mi permitei sa ncep, va voi mpartai ceva
ce nu este doar un punct de vedere, ci o certitudine, o
constatare tiinifica n curnd acceptata nu ma ndoiesc
deloc de toti confraii mei.
- Vrei sa spunei, de elevii dumneavoastra, l corecta
imediat Znon.
- Ca eu sunt cel caruia ei i datoreaza cunotinele ce le au
este un lucru care ntr-adevar ma onoreaza, raspunse
Athanase fara a se ntoarce spre el. Sunt tot confraii mei.
- Nu pun n discuie calificarile lor, ci doar libertatea de a
judeca.
- Fidelitate i respect faa de maestrul lor. Doua virtui, pe
care ederea la Paris i le-a alungat dumitale din minte!
Donatelli se simi obligat sa intervina agitnd o mna. Faptul
ca cei doi savani erau att de vehemeni l amuza. Asta va da
vivacitate dezbaterii. Iar el tia foarte bine sa recunoasca un
conflict personal cnd vedea unul, chiar daca se ascundea sub
aparena unei dispute de idei. Aceasta aptitudine era eseniala
pentru a naviga cu bine printre rivalitaile dintre cardinali.
Daca, de altfel, tia foarte bine sa le exploateze, cel mai adesea
se ferea sa ia partea cuiva. A aa inamiciiile n mod subtil
presupune sa rami neutru.
- Continuai, zise el cnd lucrurile se linitira.
- Mulumesc, raspunse Athanase. Este nevoie sa-i amintesc
Excelenei Voastre realizarile tiinei gigantologice?
ntrebarea era adresata cu precadere episcopului. Dupa ce
aruncase o privire scurta catre vecinul sau, Donatelli i araIa
lui Athanase ca un scurt rezumat ar fi suficient pentru a le
mprospata memoria.
- Sfnta Scriptura, chiar Eminena Voastra mi-a atras
atenia, este plina de marturii n aceasta privina. Daca mi
aduc bine aminte, Geneza amintete existena uriailor pe
vremea cnd lumea se afla la nceputuri
- n vremea aceea s-au ivit pe pamnt uriai, mai cu seama
de cnd fiii lui Dumnezeu ncepusera a intra la fiicele
oamenilor i acestea ncepusera a le nate fii: acetia sunt
vestiii viteji din vechime.
Van Melsen zmbi.
- Cunoatem Scriptura, adauga el de parca acest lucru nu
era evident.
- Atunci, nseamna ca tii i ca nu este vorba doar despre
generalitai. Sunt menionate nume precise. Goliat, pentru a-l
cita doar pe el, nu este trecut drept un om cu o naIime cu
mult peste cea normala?
- Cu tot respectul, eu nu sunt cu civa centimetri mai nalt
ca dumneavoastra? ntrerupse Znon care nu voia sa-l lase pe
Athanase sa obina aprobarea celor doi ecleziati cu astfel de
argumente rudimentare.
Daca Donatelli schia un zmbet, vecinul sau Van Melsen
parea sa nu gaseasca obiecia pe gustul sau. Athanase, mai
atent la genul acesta de detalii dect confratele sau, prinse
ocazia.
- Vrei sa spunei ca va ndoii de Sfnta Scriptura? ntreba
el foarte indignat.
- Ca Goliat a fost mare nu nseamna ca a fost uria.
Henri de Coursanges, din pacate absent la dezbatere, ar fi
aprobat fara ndoiala, se gndi legatul caruia ncepea sa-i placa
aceasta nfruntare. Athanase i dadu seama ca rivalul sau
marcase un punct, dar nu slabi atacul.
- Dar ce facei cu Polifem, a carui talie nsui Boccacio o
estima la peste doua sute patruzeci de picioare?
- Polifem a existat probabil doar n mintea lui Homer. Iar
marele Giovanni Boccacio a fost un prozator, un poet, un
fabulator Nu-mi imaginez ca nu facei distincie ntre el i un
om de tiina.
8atrnul nvaat avu un rictus agasat. i servise raspunsul pe
tava. Nendoielnic, Znon facuse progrese. Fusese o vreme
cnd era incapabil sa susina o discuie fara sa se ncurce. Era
limpede ca, n decursul ultimilor ani, capatase sigurana.
- Atunci, desigur vei pretinde ca toi ceilali uriai evocai
aici sunt doar ficiune, continua el. Vorbesc de Og, regele
Vasanului, despre care Biblia ne spune ca patul sau masura
noua coi lungime i patru laime. Sippai. Lahmi. Toi descrii
n Scriptura ca uriai! Herodot nsui vorbete despre un uria
numit Hercule care a fost regele Egiptului. Fara a mai vorbi de
Oreste, Aiax, Orion, Skeleton
- Care au trait n vremuri foarte ndepartate, nota Znon cu
perfidie.
Athanase i miji ochii. Se atepta la acest atac i prevazuse
raspunsul.
- Avem i marturii mai recente, se mulumi el sa-i raspunda
calm.
Zicnd acestea i cu un zmbet disimulat, cu greu puse pe
masa un dosar voluminos pe care ncepu sa-l frunzareasca.
- Ia sa vedem Misionarul iezuit Pedro Lozano spune ca a
ntlnit n apropiere de Cuzco, n Peru, uriai cu faa de cine
cu dini lungi i ascuii. Antonio Pigafetta, cronicarul
caIatoriei lui Magellan n jurul lumii, ne-a lasat o descriere a
unui popor uria pe care declara ca l-a vazut cu ochii sai n
Patagonia:
ntr-o zi, pe cnd ne ateptam mai puin, un om de o statura
uriaa s-a prezentat n faa noastra Era att de mare nct
capetele noastre abia i ajungeau la bru.
Dar avem de asemenea pe dominicanul Reginaldo de
Lizarraga. A trait n Peru ntre 1555 i 1559 i a scris
Descripcin y poblacin de las Indias. Relateaza un mit n care
este vorba despre fiine cu o statura incredibila. Iar Cieza de
Leon spune povestea unei invazii de uriai, auzita la indienii
din Santa Elena.
Dinspre mare sosira pe nave din balsa i paie la fel de mari
ca nite corabii oameni att de nali nct un om de o statura
obinuita abia le ajungea la genunchi
nchise dosarul cu zgomot, ridicnd un norior de praf.
- E nevoie sa continui? Dar probabil ca domnul de
Mongaillac i considera pe toi aceti autori nu prea demni de
ncredere?
- Remarc doar ca, atunci cnd nu e vorba de simple
legende, toate aceste marturii se raporteaza la fapte
ndepartate n timp sau spaiu Ct privete regatul Franei,
nimic!
- Las Excelenei Sale grija de a aprecia reaua-voina a
adversarului meu Totui, admise Athanase, simind ca l
apuca din nou durerile articulare, important, ntr-adevar, nu
este att ce ne nvaa carile orict de respectabile ar fi ct
ceea ce ne dovedesc faptele Am aici studiile facute asupra
ramaielor lui Hebetus Gigas i ale lui Gigas Mauritania.
Scheletele descoperite demonstreaza ca era vorba despre
oameni avnd o talie cu mult superioara noua.
Athanase i redeschise dosarul i nira nite desene pe
birou. Donatelli le privi distrat i le trecu episcopului.
- Cunosc aceste exemple, interveni Znon. n ambele
cazuri, era vorba despre ramaie absolut incomplete. Un
dinte, doua sau trei oase. Desigur, acestea sunt de altfel nite
fragmente de schelet de urs. Insuficiente n orice caz pentru a
ne permite, innd cont de nivelul actual al cunotinelor
noastre, sa emitem un aviz definitiv.
Athanase ncepea sa se sature de aceste nencetate
ntreruperi. Se ntoarse brusc spre fostul sau elev.
- Ca nivelul cunotinelor dumitale nu-i permite sa emii o
parere oarecare este un lucru evident. Lasa asta n seama
specialitilor!
- Domnilor, domnilor, puin calm i demnitate, va rog! se
interpuse legatul. Sa revenim, va rog, la dezbaterea ce ne
preocupa. Daca va neleg bine spusele, domnule Lavorel
- Doctor Lavorel, daca nu va deranjeaza, Eminena.
- Mii de scuze. Daca, ziceam, va neleg bine, dorii sa ne
demonstrai ca uriaii exista.
- Nu numai ca exista, ci ca au existat dintotdeauna. Oare nu
precizeaza un comentariu canonic ca dupa Potop, talia
barbailor i femeilor era de marime uimitoare?
La care episcopul aproba dnd din cap.
- Convingerea mea este aceea ca talia oamenilor nu a facut
dect sa descreasca dupa Creaie, termina Athanase. Pacatul
ne-a ngreunat nu numai sufletul, ci i trupurile.
De data aceasta, Van Melsen ridica o sprnceana. Acest ultim
argument nu prea i se parea a fi conform dogmelor. Dar cum
Donatelli nu parea sa faca mare caz din asta, prefera sa-i
ascunda obiecia i se mulumi sa-i exprime o ndoiala asupra
derularii demonstraiei savantului.
- Foarte bine. Dar aceasta nu dovedete ca ramaiele
despre care este vorba astazi sunt cele ale unui asemenea
uria.
- Totul ma face sa cred aa ceva. Am studiat osemintele
ndeaproape, iar caracteristicile lor sunt aproape de ceea ce
tim despre uriai. Dar, pentru a fi absolut siguri, mi-ar trebui
autorizare pentru reconstituirea scheletului.
- Ei bine, o avei, trana legatul, nerabdator sa auda
versiunea savantului parizian. Domnule de Mongaillac, daca
nu cumva trebuie sa va spun i dumneavoastra doctor?
- Cum i va placea Eminenei Voastre. Acord mai putina
importana titlurilor dect colegul meu, raspunse Znon cu
falsa modestie. Dar mi-ar placea pentru nceput sa clarific un
lucru: nu am intenia sa neg existena uriailor. Sunt absolut
gata sa admit ca au trait ici i colo acum foarte mult timp.
Numai ca aceasta nu dovedete ca scheletul nostru este unul
dintre acelea! Din punctul meu de vedere, ipoteza aparata de
doctorul Lavorel, cu tot respectul i gratitudinea pe care le am
faa de el, decurge dintr-o analiza grabita. n plus, ea se
sprijina pe o metoda care consta n a decide mai nti ca este
vorba despre un uria pentru ca mai apoi sa aduca faptele ca
sa coincida cu aceasta concluzie. Experiena mea ma mpinge
sa cred ca, n materie de tiina, trebuie procedat invers.
- Sugerai sa lasam ua deschisa tuturor ipotezelor?
inclusiv cele mai extravagante? Pentru a o alege pe cea care va
convine mai mult? ntrerupse la rndul sau Athanase pentru a
adopta strategia rivalului sau.
- Nu cea care mi convine cel mai mult cum spunei , ci
aceea care va decurge logic din observaii.
- Numai de-ar fi ca aceasta concluzie sa fie conforma cu
adevarul Scripturii, interveni perfid episcopul Van Melsen.
- O Bineneles nsa ma ndoiesc ca Sfnta Scriptura a
stabilit identitatea scheletului nostru.
Donatelli l privi pe episcop. Ce nevoie avea el ca sa-l puna n
dificultate pe savant? Batrnelul acesta i era, hotart,
antipatic.
- Voiam sa spun n general, preciza Van Melsen.
- Lumea pe care Dumnezeu a creat-o nu poate fi ilogica.
Daca nici raionamentul nostru nu e, atunci concluzia va fi n
armonie.
- Abil raspuns, zise cardinalul apreciind la justa sa valoare
folosirea unui principiu mprumutat din scolastica medievala.
Daca am urmarit bine explicaiile parintelui Amede, continua
el, pentru dumneavoastra ar fi vorba despre scheletul unui
animal?
- Absolut. Este suficient sa priveti maxilarul descoperit
pentru a nelege ca nu poate aparine unei fiine umane.
- Ce tii dumneata, ntreba atunci Athanase, iritat de felul
n care Znon trezise simpatia legatului. Ai studiat pna acum
maxilarul unei fiine umane nalta de douazeci de picioare?
- Nu poate fi dect la fel cu cel al unei fiine umane
normale, doar ca de trei sau patru ori mai mare.
- Pura ipoteza. Maxilarul unui nou-nascut este foarte diferit
de cel al unui adult. Nici macar nu are dini!
De data aceasta, Donatelli fu obligat sa-i acorde punctul lui
Athanase, nsa explicaia lui Znon de Mongaillac l interesa
din ce n ce mai mult. Nu pentru ca i se parea mai verosimila
dect cealalta, ci pentru ca avea meritul de a fi mai originala.
Iar aceasta era o calitate pe care el o stima.
- Daca ar fi vorba, aa cum pretindei, de un animal, care ar
fi acesta?
- Ei bine Hmmm
Athanase jubila. tia ca rivalul sau nu va putea sa dea un
raspuns corect la ntrebare.
- Tinnd cont de dimensiuni, mai nti m-am gndit la un
urs de talie mare sau un elefant.
- Un elefant? La latitudinea unde ne aflam? se mira Van
Melsen uimit.
- Unul dintre cei ai lui Hannibal, nu? spuse ironic
Athanase.
- ntr-adevar, e greu de explicat. nsa oase de elefant s-au
mai gasit prin regiunea aceasta. Ca i, spre exemplu, schelete
ale unor soiuri de balene.
- Absurd, sari Athanase. Eminena Sa va aprecia
seriozitatea acestor afirmaii.
- ntr-adevar, nu prea vad cum ar fi putut o balena sa
ajunga pna pe dealurile acesta, fu constrns sa admita
Donatelli.
- Poate calare pe elefant?
Athanase smulse n fine un zmbet de pe faa impasibila a
episcopului Van Melsen.
Sigurana savantului parizian ncepea sa se clatine. Dei
cuvintele lui nu i se pareau foarte convingatoare, Donatelli l
simpatiza. Considera ca este nevoie sa intervina ca sa-l
liniteasca puin.
- Domnule doctore Lavorel, lasai-l, va rog, pe confratele
dumneavoastra sa-i susina ideea.
- Mulumesc, Eminena. Dar sunt ntr-adevar n impas. Din
observaiile mele i compararea scheletului cu cel al tuturor
speciilor repertoriate n biblioteca universitaii acestui ora,
sunt constrns sa admit ca specimenul gasit nu aparine nici
uneia dintre ele Mi-am permis, aadar, sa trimit la Paris
cteva desene pentru ca sa se poata face nite comparaii mai
metodice. Rezultatele acestor cercetari ar trebui sa-mi parvina
n zilele ce urmeaza.
Donatelli dadu din cap. Ragazul acesta i acorda cel puin
timpul necesar pentru a judeca problema cu mintea mai
odihnita.
- Foarte bine, conchise el privind spre Van Melsen ca sa
vada daca acesta nu avea ceva de adaugat. Voi atepta ca att
unul, ct i celalalt sa fi obinut raspunsurile pe care le cautai
spre a ma pronuna. Consider ca aceasta chestiune nu este
tranata. Pna va voi putea auzi din nou, mi voi continua
ancheta pe caile obinuite. Va mulumesc.
6
n apartamentele sale, Donatelli termina de mncat.
Capelanul sau i se tot nvrtea n jur, aducnd i lund feluri
de mncare, adunnd firimiturile raspndite pe masa i
servindu-l cu vin la cel mai mic semn al superiorului ierarhic.
- O, Giancarlo! exclama acesta. A fost o mare i frumoasa
disputatio, te asigur! Din cele care i biciuiesc mintea i i dau
certitudinea ca, dintre toate creaturile, omul este cea mai
incitanta
Capelanul, dupa ce ascultase fara o vorba rezumatul
dezbaterii facut de cardinal, avea certitudinea ca n toata
treaba aceasta se gasea ceva profund malefic.
- Ce pacat nu se poate vedea ceva att de viu la Vatican!
adauga Donatelli. Abia ncepe dezbaterea ca i apare acuzaia
de erezie ceea ce este cea mai mica dintre politeuri ntre
persoane cultivate i imediat lumea nu mai scoate o vorba!
Giancarlo ncremeni i holba ochii.
- nelesesem ca acest gen de acuzaii nu i-a lasat
indifereni nici pe cei doi savani, i permise el.
- Desigur. Dar fara seriozitate. Vezi tu, daca e ceva ce iau ei
n serios este sentimentul ca nevoia de a-i expune ideile n
faa unor reprezentani ai Bisericii este un lucru retrograd.
Din punctul lor de vedere, tiinele au de acum misiunea sa
smulga cunoaterea din sfera transcendenei. Mai exact, este
vorba de a aduce la ntrebarile ridicate de natura raspunsuri
ce nu datoreaza nimic divinului. Savanii, daca nu trebuie sa se
mpotriveasca din principiu religiei, nu trebuie totui sa se
plieze la viziunea acesteia despre lume. Datoria lor este,
dimpotriva, sa aduca lumina, progresul. Nu sa confirme
punctul de vedere al Bisericii care, timp de attea secole, sunt
primul ce admite acest lucru, a pus piedica descoperirilor.
Giancarlo ramase perplex. Puinul ct l nelesese din aceste
explicaii nu i se parea prea n regula.
- Am sa va pregatesc patul, zise el.
Donatelli mpinse mncarea i se ntinse. Rememorndu-i
disputatio, parea sa regrete ceva. Probabil ca era doar
libertatea de a vorbi de care se bucurau cei doi nvaai.
- n orice caz, acest Znon de Mongaillac mi-a facut o foarte
buna impresie, continua el. i nu s-a njosit a folosi chestiuni
teologice ca sa-i contreze adversarul, chiar daca nu pare
nendemnatic n a ntoarce acest gen de argument n
avantajul sau.
- Cu toate acestea, dupa cum vad eu lucrurile, daca va
continua pe aceasta cale, acest Znon se ndreapta direct spre
rug!
Donatelli i zmbi capelanului. Felul acesta voit al sau de a
dramatiza ntotdeauna
Znon preferase sa nu mearga la culcare cu sentimentul
eecului. i bine facuse, fiindca tocmai atunci amicul sau Ren
Grouchot se hotarse sa-i serbeze ziua de natere. Nu ca
trgoveul ar fi tiut exact ce vrsta avea sau n ce zi se
nascuse, nici pe departe, ci pur i simplu pentru ca socotise ca
era bine sa o faca atunci i cheltuise o buna parte din ctigul
zilei ca sa cumpere un butoia cu vin care acum era pe trei
sferturi gol.
- De-ar veni mai repede scrisoarea! bombani Znon trziu
n noapte catre Ren care se inea atrnat de el.
- Cnd va veni ceasul, victoria ta va fi cu att mai dulce,
filosofa arlatanul servindu-i o cupa cu vin.
- Teama mi-e ca nu cumva cardinalul sa fi trecut de partea
lui Athanase.
- Daca e cardinal, nu poate fi chiar att de puin luminat.
- O, mi-e teama ca i faci o idee prea optimista despre mai-
marii Bisericii. Grija pentru adevar este prea adesea
subordonata unor imperative politice sau necesitaii de a fi
conformi cu dogma. Judecata lor nu se bazeaza pe aceleai
principii ca ale noastre. i apoi, Athanase s-a aratat deosebit de
abil.
- Ai prea multa admiraie faa de el. Iar scrupulele absurde
de care dai dovada sunt tot attea obstacole n calea reuitei
tale.
Znon l privi curios. Aparent, alcoolul avea ca efect
stimularea creierului amicului sau, precum i ameliorarea att
a vocabularului, ct i a exprimarii. i apoi, sa auda
reprondu-i-se un exces de moralitate era cel puin paradoxal.
- Am onoarea, da, de a ma purta dupa un anumit numar de
reguli, afirma el dndu-i seama ca nu minea. n opinia mea, o
adevarata dezbatere nu se poate desfaura fara a-i respecta
adversarul. Altfel, bai pasul pe loc. Nu-i doar o chestiune de
morala, ci i una de eficacitate. Adevarul nu se cucerete prin
fora, ci prin persuasiune.
- Ei a! Daca ne-am lasa mbrobodii, am crede i acum ca
pamntul este plat. Persuasiunea nu ne scutete de
demonstraie. Dimpotriva. Spun doar ca nu toate argumentele
sunt valabile pentru a ajunge la adevar.
- Pna atunci, n-ai niciun argument valabil pentru a apara
ideea ca aceasta gramada de oase este a unei salbaticiuni. N-ai
reuit nici macar sa demonstrezi ca nu este tipul acela mare ct
turla bisericii, aa cum pretinde Athanase.
- Am s-o fac de-ndata ce voi fi primit corespondena de la
Paris.
Ren clatina din cap. Chestiunea acesta referitoare la schelet
i se parea tot att de absurda pe ct de lipsita de interes. Daca
se prefacea ca l intereseaza, era mai mult ca sa-i fie
prietenului sau pe plac. Dar faptul ca acesta nu era mai hotart
l necajea. Fiindca era convins ca, la fel ca n orice alta
problema, adevarul se impunea prin voina. Iar, la nevoie, prin
vicleug i folosind procedee ce nu pot fi aparate din punct de
vedere moral. Etica nu fusese niciodata cea dinti preocupare
a sa.
- Toate astea mi fac al dracului de sete, zise Ren apucnd
ulcica.
- Ai dreptate. Hai sa uitam grijile astea marunte. La muli
ani! i raspunse savantul ciocnind cu el.
- i traiasca regele!
- Regele?
- N-ai aflat vestea? Mazarin l-a uns rege pe celalalt
mormoloc.
Nu, Znon nu era la curent cu nimic. De cnd sosise la
Montpellier, nu fusese interesat de nimic ce nu avea legatura
cu scheletul.
- Atunci, viaa lunga lui Ludovic al XIV-lea!
i amndoi i golira cupa ca sa fie i mai satui de toate cele.
Petrecerea asta nu avea niciun sens.
Lui Athanase nu-i cazuse bine afrontul adus de fostul sau
elev prin tradarea lui. Auzul contestarii avizului sau fusese
dovada cea mai dureroasa din cariera.
Din discuia care avusese loc, pastrase totui sentimentul ca
cele doua fee bisericeti erau mai favorabile propriei teze
dect celei a lui Znon.
Ca sa nu piarda timp, chiar n acea noapte, n ncaperile de
la subsolul Colegiului Regal din Montpellier, la lumina celor
cteva tore din care se ridica un fum gros i urt mirositor,
Athanase Lavorel i fidelul sau asistent Bruno continuara,
aadar, reconstituirea uriaului lor.
Dupa ce construira soclul, fixara pe el cele cteva oase pe
care batrnul savant le identificase ca fiind falange. Oasele
erau prinse i mbinate cu ajutorul unor cuie i suporturi din
lemn, nct ajungeau sa cam semene cu un picior.
Bruno i exprimase cteva ndoieli n privina formei lor,
considernd ca pe astfel de picioare uriaul trebuie sa fi avut
dificultai la mers i ca probabil era handicapat de vreo
dizgraioasa chiopatare. Athanase Lavorel i spuse, ridicnd
din umeri, ca asta nu avea nicio importana. nainte de toate
era vorba sa faca baza ct mai solida posibil daca trebuia sa
suporte masa enorma a scheletului.
- Trebuie sa acceptam faptul ca acest uria avea probabil o
morfologie foarte diferita de a noastra. Sa masori douazeci de
picioare poate avea unele consecine asupra aspectului general
al individului. Uite-l pe Henri de Coursanges, spre exemplu.
Fiindca e nalt, are tendina sa stea aplecat. Iar cardinalul
Donatelli? Sunt sigur ca greutatea lui peste masura va avea
ceva consecine asupra oaselor sale.
- Dar asta nu explica de ce uriaul nostru are attea
vertebre, mai zise Bruno privind lista oaselor pe care le
repertoriase cu atta rabdare.
Athanase se abinu sa raspunda. Numarul de vertebre era
ntr-adevar cu mult mai mare dect pentru un om normal.
Chiar dnd deoparte fragmentele incomplete, se puteau
numara uor aproape vreo cincizeci, ceea ce era cu mult peste
douazeci i patru de vertebre pe care le conine scheletul
uman. Daca mai adaugai coccisul i cele cinci vertebre sudate
de la sacrum, tot nu o scoteai la capat. Nu putea nega faptul, i
asta l intriga. l intriga cu att mai mult cu ct prin minte i
trecea banuiala ca uriaul parea ca masoara cu mult peste
douazeci de picioare. Pentru prima estimare, se bazase pe
marimea membrelor inferioare, dar ncepea sa se vada clar ca
individul avea picioare scurte. Tinnd cont de dimensiunile i
de numarul vertebrelor, se gndea acum ca ajungea la aproape
douazeci i cinci de picioare naIime.
Asta facea ca scheletul sa fie absolut colosal, iar Athanase
estima cu satisfacie ca aa ceva nu putea dect confirma ideea
ca aveau ntr-adevar de-a face cu un uria. Caci, daca niciun
animal nu masura douazeci de picioare naIime, atunci ce
putea masura douazeci i cinci? Singurul lucru care l deranja
era ca nu mai putea fi foarte sigur pe ceea ce anume avea n
ncaperea aceea.
Oricum, problema numarului de vertebre nu trebuia
deocamdata sa-i acapareze n mod inutil atenia. Era convins
ca o explicaie logica va aparea atunci cnd vor ajunge la
reconstituirea irei spinarii. Pna atunci, trebuia sa-i fie de-
ajuns sa consemneze aceasta realitate fara a pune n discuie
ntreg raionamentul, iar lucrarile trebuiau sa continue fara a
ine cont de asta.
Daca labele picioarelor pusesera cteva probleme, tibiile
fusesera i mai greu de identificat. ntr-adevar, mai multe oase
puteau aspira la aceasta calificare, dar niciunul nu semana
perfect cu cel al unei fiine umane de talie normala. Dupa
cteva ezitari i vorbe schimbate cu asistentul, Athanase opta
n final pentru doua oase enorme care erau identice,
caracteristica indispensabila daca voia sa ajunga la un
minimum de simetrie. Tinnd cont de dimensiunea i
greutatea lor, fusese nevoie de nite proptele din lemn pentru a
le menine la locul lor, doi pari de stejar masiv, aa cum se
proceda la plantarea unui arbore fructifer tnar. Cum, n plus,
soclul fusese plasat sub o arcada a bolii unde se afla fixat un
scripete, se folosira de el ca sa ridice oasele pe verticala
gndindu-se ca le va fi de folos i cnd vor trebui ridicate
oasele mai voluminoase.
Odata terminata operaiunea, cei doi oameni se dadura
civa pai napoi ca sa contemple rezultatul. Daca Bruno arata
o oarecare perplexitate, Athanase paru satisfacut i dadu
afirmativ din cap zmbind. Pentru el, reconstituirea ncepuse.
n curnd, absolut nimeni nu se va mai ndoi ca scheletul era al
unui uria.
7
Agns l gasi pe Octave. Tnarul zacea ntins nu departe de
locul unde l lasase Gilbert, cu trupul sfiat, iar gtul ca o
gramada informa. Agns fusese surprinsa de expresia linitita
a baiatului. Probabil ca nici macar nu-i daduse seama ce i se
ntmpla.
Casi la fel de repede i urmele fiarei. Cu ploaia din ajun,
pamntul se nmuiase tare i pastrase prin unele locuri urma
animalului. ntr-adevar uria, fu ea obligata sa recunoasca.
Identificarea urmelor lui Gilbert fu i mai simpla. Era clar ca
acesta o luase la goana fara sa-i pese de soarta sarmanului
Octave. n timp ce baiatul ramasese, ca sa zicem aa,
ncremenit, urmele aranului aratau ca acesta o luase spre
vrful dealului fara a ncerca sa-l apere n vreun fel. Iar Agns
avu un moment de ndurerare imaginndu-i scena.
Urmarise chiar paii lui Gilbert i i daduse seama ca acetia
duceau drept la petera ei. Aadar, aranul i descoperise
secretul. Nu avea mare importana, nsa ideea ca Gilbert a
putut sa patrunda n ascunzatoare o deranja tare. i violase
ntructva intimitatea.
*
Tragedia aruncase satul n dezolare. Unii plngeau moartea
copilului, iar alii se temeau sa nu se mai ntmple aa ceva,
ntruct nimic nu le dadea de neles ca fiara s-ar fi saturat.
Clopotul de la vechea biserica din Lansec batu. Strabatnd n
linite piaa centrala, o procesiune lunga formata din toi
satenii nsoi sicriul lui Octave dincolo de sat pna la cimitir.
La jeluirile familiei se unisera cele ale ntregii comunitai.
Dat fiind ca era cam prostu, Octave reprezenta n ochii
satenilor un simbol al inocenei, iar atacul salbaticiunii asupra
lui era considerat ca un act de o incredibila nedreptate.
n fruntea procesiunii, separat de parinii defunctului,
Gilbert discuta cu parintele Amede.
- Venicia ne privete pe fiecare dintre noi cu bunavoina,
zise preotul. Trebuie sa tim sa nduram fatalitatea cu
resemnare.
- Nu sunt sigur ca parinii lui Octave va neleg, parinte,
raspunse aranul, fara sa-i dea seama ca preotul folosise
aceleai cuvinte cnd i murise oaia.
- Dar ce sa facem daca nu sa ne rugam, Gilbert?
Nenorocirea se abate asupra noastra orbete
- Cu rugaciunile n-o sa fie de-ajuns. Trebuie facut ceva.
Treaba asta poate dura.
- Dar nu ai ncercat chiar tu nsui sa o capturezi?
n cuvintele lui Amede nu era sarcasm, nsa Gilbert le simi
ca pe un pumnal. Acea situaie nefericita era o amintire pe
care dorea sa o uite, la fel ca i frica de care daduse dovada.
n timp ce Amede se ndeparta un pic ca sa-i consoleze pe
parini, civa sateni se apropiara de aran.
- Dupa oi, iata ca ni se iau i copiii, zise unul.
- Iar de data aceasta i mai aproape de sat, preciza altul.
Gilbert auzi plnsetele parinilor i adauga:
- Totul e din cauza vrajitoarei asteia de Agns! Ce folos sa
ridicam o biserica pentru sfnta Marta daca pe din dos ea-i
mna-n-mna cu Necuratul?
- Are dreptate!
- Sa terminam cu ea!
- Ei, ei prieteni. V-ai pierdut minile, i ntrerupse Amede
revenind n mijlocul lor. Agns nu este vrajitoare. tii la fel de
bine ca i mine. i nu are nicio legatura cu problema noastra.
Tacu pentru ca aranii sa aiba timp sa reflecteze la adevarul
spuselor sale, apoi zise:
- Daca e vorba de un lup, odata i odata l vor prinde
capcanele pe care le-am pus.
- De-ar fi fost un lup, l-am fi prins pna acum.
- E un diavol, va spun
- N-o sa se lase niciodata prins. E Diavolul n persoana fiara
asta!
Amede tia n ce masura drama de azi afecta imaginaia
enoriailor sai. Dar mai tia i ca trebuie sa-i pastreze
neaparat calmul i sa nu se lase dus de reacii impulsive.
- Am alertat autoritaile, le explica preotul. Au promis ca
- Nu vor face nimic. Le cunosc.
- Atunci, trebuie sa ne continuam rugaciunile.
Gilbert se opri. Vorbele frumoase ale preotului l suparau.
- Rugaciuni i iar rugaciuni! Numai asta va iese din gura!
Dar parinii lui Octave nu s-au rugat ei destul?
- Iata-te foarte aragos, Gilbert.
Privirea aranului se ntuneca.
- Ar fi trebuit sa-l vedei, zise el. Ridicat pe labele din
spate E un diavol, va spun. De cnd Agns a aruncat acel
blestem, nimeni nu mai e linitit pe-aici.
- tii bine ca Agns nu are nicio legatura cu asta.
- Mereu o aparai pe aceasta vrajitoare!
- Nu este vrajitoare. Tu eti oart fiindca te-a ranit cndva
neacceptndu-i dragostea. nsa timpul trebuie sa-i vindece
ranile. Nu te lasa cuprins de aceasta ura absurda. Este fructul
durerii tale i te orbete.
i cum ceilali sateni faceau cerc n jurul lor, le zise:
- Fiii mei, teama este o otrava care macina contiina
ncetul cu ncetul, dar neiertator. Nu va lasai prini de ea, va
conjur. Cel Viclean doar att ateapta!
- Cel Viclean nu mai ateapta nimic, parinte, facu Gilbert. El
deja lucreaza!
Imediat ce aranii se ndepartara, Amede ofta. ntorsatura
pe care o luau evenimentele nu-i placea deloc.
- N-ai vrut sa-mi dai ascultare, l nepa Aldegonde
apropiindu-se de el.
- Dumneata mai lipseai! sari preotul fara sa vrea.
- ncapanarea dumneavoastra de a refuza sa admitei ca
scheletul asta este al unei salbaticiuni ucise de sfnta Marta o
sa ne duca satul la pieire!
- Asculta, Aldegonde, cu tot respectul ce i-l port, te rog sa
nu mai mpratii un asemenea zvon. Efectele lui
- De ce negai ntotdeauna evidena?
Satul pna peste cap, parintele Amede se opri.
- Care evidena? se porni el. E vorba de sfnta Marta! i
episcopul de Montpellier, i legatul de la Roma sunt convini de
asta!
- ntrebai-o pe Agns
- Ia nchipuie-i ca i-am vorbit. tii ce mi-a spus? Ca ai
mintea mai sucita dect un maslin!
Spunnd astea, se ndeparta de ea cu pai mari, oblignd
procesiunea sa grabeasca n mod curios pasul.
Cnd Znon patrunse n ncaperea lui Athanase, l gasi pe
acesta clasnd desenele oaselor cu ajutorul lui Bruno.
Fiindca i petrecuse ntreaga noapte reflectnd, Znon avea
ochii ncercanai. Cum obrajii sai aveau, printre altele, mare
nevoie sa-i faca o vizita barbierului, nfaiarea nu-i era dintre
cele mai agreabile. Totui, Athanase nici macar nu baga de
seama.
- A, prietenul nostru Znon! exclama el pe un ton sec
ridicnd ochii spre el.
- Maestre Eu
Znon banuia ca se ndrepta spre o discuie dificila i nu tia
cum sa abordeze chestiunea.
- Dragul meu Bruno, ai facut destule crochiuri pentru azi,
zise Athanase fara macar a se ntoarce spre asistent.
Bruno i privi mentorul, mai nti nevenindu-i sa creada ca
poate fi serios, apoi disparu nainte ca acesta sa-i schimbe
parerea.
Ramai singuri, cei doi nvaai evitara mult sa se priveasca.
8atrnul porni sa masoare n lung i-n lat ncaperea strmta.
Znon ramase nemicat ca atunci cnd era elev, ateptnd ca
nvaatorul sa-l mutruluiasca.
Athanase rupse tacerea. Poate pentru ca era cel mai presat
sa puna carile pe masa.
- Znon, Znon, Znon ncepu el ncrucindu-i braele
la spate fara a se opri. Sunt lucruri ce trebuie limpezite aici i
acum. Problema nu este ca mi conteti deschis autoritatea
Nu, nu protesta. Erai ntru totul ndreptait sa-i expui punctul
de vedere n faa acestui cardinal. Nu am nimic mpotriva
dezbaterilor de idei, tii bine. i sta n firea lucrurilor sa mi te
mpotriveti. Aceasta ar trebui sa fie un izvor n plus de
satisfacie. De altfel, am ncurajat mereu discuia. Dar mai
trebuie ca preopinentul sa fie cineva Prin aceasta nu vreau
sa-i pun la ndoiala competena. tiu ca este mare, i ma
bucur nsa, n materie de gigantologie, da-mi voie nca sa
cred ca tiu mai bine despre ce vorbesc!
Constatnd ct de mult ine Athanase la uriaul sau, Znon
se simi o clipa stnjenit. Vrnd sa sustraga cu orice pre
discuia din sfera patimaa, adopta un ton pe care l spera umil
i serios. El voia sa poarte dezbaterea pe terenul raiunii.
- Maestre Chiar nu cred ca este vorba de un uria.
- Am crezut ca neleg asta, ntr-adevar, raspunse Athanase
stapnindu-i furia ct putea de bine. Fara ndoiala ca ai
nvaat destule lucruri la Paris i tiu ca acum eti o somitate al
carei punct de vedere l respect foarte mult. Dar asta i araIa
spre crochiuri , asta este un Homo Gigas!
Daca Znon nca mai ezita n ceea ce privete cea mai buna
modalitate de a-i contrazice batrnul maestru, tonul
vehement al acestuia l facu sa se hotarasca. Nu mai era posibil
sa ajunga la un compromis.
- Eu Mie mi pare sincer rau ca trebuie sa va contest
parerea, dar daca observai, spre exemplu, femurul, vei
constata ca
- Nu veni sa-mi explici cu ce seamana un femur! tiu mai
multe n osteologie dect tine!
- Totui
- Totui ce? Daca nu este vorba despre un femur de talie
mare, atunci ce este? Un animal nalt de douazeci de picioare?
Atept cu nerabdare sa-mi spui care este acela! i Donatelli asta
la fel!
- V-ai gndit vreodata ca ar putea fi n realitate lung de
douazeci de picioare i ca ar fi pur i simplu un soi de
balena?
- La douazeci de leghe de mare? Ma iei cumva de prost?
ara a mai pune la socoteala ca acest schelet ar fi putut foarte
bine sa vina pe propriile-i picioare! i, pna la proba contrarie,
balenele nu au nici urma de aa ceva!
De ndata ce zise astea, o durere articulara l facu sa schieze
o grimasa. Znon i ntoarse privirea prefacndu-se ca se uita
la desenele ntinse pe masa.
- Atunci poate ca nu este un animal, ci mai multe.
Athanase i privi elevul.
- Exista un craniu, doua tibii, doua femururi i aa mai
departe! Este scheletul unei singure i unice creaturi, iar
aceasta este un uria!
- Sunt multe animale de talie mare. Urii, spre exemplu,
sau elefanii, rinocerii tii la fel de bine ca mine ca schelete
ale acestor animale s-au gasit prin regiune. Fara ca adeseori,
aici sunt de acord, sa li se poata explica prezena la latitudinea
noastra.
- Dar niciunul nu masoara douazeci de picioare naIime!
- Mai multe dintre ele masoara zece sau cincisprezece.
Daca ar fi un soi de elefant mare, spre exemplu?
- Ridicol.
- nseamna ca estimarea dumneavoastra a fost poate
exagerata?
Athanase l fulgera cu privirea. De patruzeci de ani, efectua
astfel de estimari i niciodata nu se nelase. Nici nu catadicsi
sa raspunda la sugestia fostului sau elev.
Znon i dadea seama ca discuia batea pasul pe loc.
Trebuia sa se sfreasca. Deveni conciliant n sperana ca
profesorul va admite ca era posibila o ieire onorabila pentru
amndoi.
- Maestre, n materie de oase ngropate, tiina mai are nca
multe de nvaat. Trebuie sa tim sa ramnem umili
Comparai scheletul acesta cu cel al unei fiine umane i vei
vedea. Nu are nimic de-a face unul cu altul.
- Asculta-ma bine, Znon. Voi reconstitui scheletul i i voi
dovedi ca te neli, declara Athanase ca un fel de concluzie. i
va voi dovedi tuturor ca greii!
Trecu aproape o saptamna fara ca alte evenimente notabile
sa tulbure ineluctabila desfaurare a lucrurilor. nsa, ntre
reconstituirea lui Athanase, ateptarea lui Znon i cercetarile
lui Donatelli, atmosfera deja nveninata de povestea cu lupul
era tensionata.
Apoi, ntr-o zi, cu puin nainte de prnz, Donatelli primi
vizita unui aran din Lansec. Individul, mai degraba intimidat,
ateptase toata dimineaa n curtea episcopiei. Aducea cu sine
un pachet ciudat.
- L-am gasit n groapa de la fundaia noii capele, explica el
punnd grabit obiectul pe masa, de parca voia sa se debaraseze
ct mai repede.
Judecnd dupa efortul facut de aran i de bufnitura
nfundata pe care o facu lucrul nfaurat ntr-o pnza, trebuie
sa fi fost ceva greu. O clipa, Donatelli crezu ca individul i
aducea o fosila. Dar, dupa ce pnza fu desfacuta, constata ca
era mai degraba vorba de o stela.
- n fundaie? ntreba cardinalul pentru a fi sigur ca
nelesese bine.
- Chiar n locul unde era scheletul.
Donatelli se apleca asupra pietrei. Semana cu toate celelalte
pietre care se foloseau la construirea caselor, doar ca era plata.
Iar pe una din fee se vedea o inscripie.
Cardinalul i trecu palma peste suprafaa gravata i pipai
uor literele cu vrful degetelor. Textul, cu o scriitura stngace
i plina de greeli, era redactat ntr-o latina aproximativa.
Dupa minute ndelungate de efort, Donatelli reui totui sa-l
descifreze. Cnd termina, ridica ncet capul, stupefiat.
Hicjacet bestia victa Sanctae Martae. Nullus profanet
sepulchrum.
Ceea ce, dupa toate corectarile facute, se putea traduce prin:
Aici zace fiara doborta de sfnta Marta. Nimeni sa nu-i
profaneze mormntul.
8
Legatul ramase tacut cteva momente. Fiara doborta de
sfnta Marta Aceste cteva cuvinte erau limpezi i totui nu
reuea sa le accepte sensul. Fara ndoiala ca Donatelli cunotea
legenda, dar o lua drept ceea ce era: o legenda. Niciodata nu i
imaginase ca aceasta poveste trecuta din generaie n generaie
ar putea avea vreo baza oarecare. El vedea n asta o alegorie, o
ilustrare a eternei lupte dintre bine i rau, nu povestea unei
lupte reale dintre o femeie i un diavol. Oare era posibil ca
aceasta istorie sa fie adevarata? Fiindca, daca era cazul
!i reprima un frison i ridica, n fine, ochii spre aran.
- Cum te cheama?
- Gilbert, Eminena.
- Ei bine, Gilbert, bine ai facut ca mi-ai adus-o.
Taranul zmbea cu toata gura. Donatelli merse chiar pna
ntr-acolo nct i puse mna pe bra. Descoperirea acestei stele
insolite inea de miracol. Totui, experiena pe care o avea cu
identificarea relicvelor i spunea, de asemenea, ca genul acesta
de elemente trebuie privit cu atenie. Niciodata nu eti ferit de
o falsificare.
- Cine mai tie de ea?
- Nimeni.
- Eti sigur?
- Am gasit-o ieri-seara. N-am nchis un ochi toata noaptea.
Nu tiam daca trebuie sa-i spun parintelui Amede, dar m-am
gndit ca trebuie sa v-o aduc
Donatelli ncuviina i porni sa strabata ncaperea n lung i-
n lat, reflectnd. Textul acesta arunca o lumina neprevazuta
asupra scheletului. Dovedind ca acesta nu era al unui uria,
confirma versiunea tnarului savant. Presupunnd, desigur, ca
stela este autentica, lucru de care trebuia mai nti sa se
asigure. La prima vedere, parea suficient de veche pentru a fi,
dar, daca se inea cont de faptul ca trebuise sa stea sub pamnt
mai multe secole, starea de conservare a inscripiilor era
uimitor de buna. i pentru o inscripie ce data de pe vremea
sfintei Marta, latina folosita era curios de mediocra. Versiunea
corecta ar fi fost mai degraba:
Hicjacet bestia vicia ab Sancta Marta. Noii profanare
sepulchrum.
Donatelli scoase un mormait. i trebuia timp pentru a studia
totul mai ndeaproape.
- tii sa citeti? l ntreba pe aran nainte de a-i da drumul.
- Deloc, Eminena.
Cu att mai bine, se gndi cardinalul. Era mult mai bine sa
se pastreze secret acest nou element atta timp ct nu se facuse
lumina pe deplin n privina sa. Nici episcopul, nici magistratul
nu trebuiau informai
n aceleai momente, Znon de Mongaillac primea
scrisoarea att de ateptata. Se grabise ca n fiecare dimineaa
sa atepte diligena de la Paris i de data aceasta avu placuta
surpriza sa constate ca era un rava pe numele sau. Recunoscu
scrisul lui Nicolas Stenon si rezista tentaiei de a-l deschide pe
loc, aa ca prefera sa se ntoarca la han.
Cnd, n sfrit, ajunse n camera, agitaia sa era la culme,
fiindca nu se ndoia nicio clipa ca acest rava i aducea
raspunsuri la toate ntrebarile. Va afla, n fine, ce era acest
faimos schelet i va putea aduce dovada nu numai lui
Donatelli, dar mai ales maestrului sau Athanase Lavorel. Dupa
afrontul de care avusese parte n ajun, ar fi o revana
frumoasa.
Znon nu se mai osteni sa-i lepede capa, se aeza la masua
care, cu excepia patului, constituia tot mobilierul din camera
i desfacu hrtia.
Scumpe i onorabile maestre,
Conform cererii dumneavoastra, m-am ngrijit sa studiez
crochiurile pe care mi le-ai trimis, comparndu-le cu toate
ilustraiile disponibile n biblioteca. Munca aceasta, dupa cum
banuii, mi-a luat destul de mult timp. Acesta este motivul
pentru care prezenta scrisoare va va sosi cu un pic de
ntrziere.
Dupa ce am comparat cu atenie desenele dumneavoastra cu
toate cele ale mamiferelor de talie echivalenta elefant, urs,
rinocer, girafa, bizon sau altele , din pacate nu sunt n masura
sa identific animalul dumneavoastra. Va rog sa ma credei ca
sunt la fel de contrariat ca i dumneavoastra, dar aceasta este
realitatea faptelor. i totui va rog sa credei ca am trecut n
revista toate animalele de aceasta dimensiune repertoriate
pna azi. Dar niciunul nu seamana macar pe departe cu ceea
ce mi-ai trimis.
Nu cunosc exact de unde provin aceste eantioane ce au fost
desenate, dar va marturisesc ca lucrul ma intriga. Fiindca
aceste oase nu pot pur i simplu sa existe. Suntei absolut sigur
ca cel care a facut desenele nu a comis vreo eroare? Ai
verificat sa vedei ca proporiile nu au fost deformate? Fiindca
n caz contrar, suntem nevoii sa credem ca ne aflam n faa
unui mister.
Va conjur sa ma inei la curent cu mersul acestei probleme.
Cu salutari respectuoase, Nicolas Stenon
Znon lasa scrisoarea din mna i nchise ochii. Era uluit. i
abatut. Contrar tuturor previziunilor sale, scheletul nu semana
cu niciun animal cunoscut. Ce anume era cu el ramnea de
aflat. Cum? Habar nu avea. nsa un lucru era sigur: nu putea
ramne n aceasta incertitudine.
- O specie necunoscuta?
Athanase Lavorel i stapnea rsul. Ideea aceasta era cea
mai grotesca pe care o auzise de cnd ncepuse toata taraenia.
Se uita la fostul sau elev, cautnd zadarnic un semn care sa-i
poata arata ca glumea, i i zise ca, la urma urmei, studiile pe
care le facuse prin Europa nu-i servisera dect la
dezechilibrarea simului judecaii.
ara ndoiala ca din onestitate un sentiment absolut
respectabil, dar nou pentru el Znon crezuse necesar sa
dezvaluie concluziile cercetarilor ntreprinse de Nicolas
Stenon. Dupa ce i prevenise pe Henri de Coursanges, pe
cardinalul Donatelli i pe episcopul Van Melsen, mersese
aadar la episcopie i expusese n faa acestor fee alese
constatarea pe care era obligat sa o faca.
Acum nsa, cnd se afla dinaintea lor i i putea da seama
ct de mult l distra faptul pe Athanase Lavorel, Znon nu mai
era foarte sigur ca luase o hotarre judicioasa. Nu facuse nimic
altceva dect sa se discrediteze i mai mult n ochii lor. Printre
altele, i aducea pe un platou nou adversarului sau argumente
i nelese imediat ca acesta nu va ezita sa le foloseasca.
- ntr-adevar, este singura concluzie posibila, fu constrns
Znon sa admita.
Van Melsen privea cu ochii holbai. Ideea i se parea cel puin
insolita. Dar, evident, uimirea lui Donatelli era de o cu totul
alta natura. Dupa descoperirea stelei, cuvintele nvaatului
ncetasera sa i se mai para absurde. Se stradui aadar sa-i
ascunda tulburarea, prefacndu-se pe jumatate adormit.
Henri de Coursanges, care se alaturase acestei discuii
pentru a constata progresul anchetei, nu fu nici el la fel de
amuzat pe ct era Athanase. Avea alte consideraii de limpezit
i se grabi sa traga din afirmaia savantului parizian toate
consecinele susceptibile sa afecteze ordinea publica,
principala sa preocupare. Se ndrepta, aadar, n scaunul sau i
l cntari pe nvaat ncruntndu-i sprncenele stufoase.
- Daca am descoperit un schelet, nseamna ca trebuie sa
existe i alte animale nca n viaa, i permise el sa faca o
deducie. Avei idee de pericolul pe care l reprezinta aa ceva
pentru populaie?
-Dar
- Cred ca tii ca un lup uria da trcoale de ceva timp prin
zona, nspaimntndu-i pe localnici. Noi facem tot ce putem
pentru a rezolva aceasta problema, dar imaginai-va panica pe
care ar crea-o afirmaia ca o creatura de o asemenea marime
ar putea exista undeva pe dealuri. Nici nu ne puteam imagina,
va asigur.
Speriat de aceste schimburi de cuvinte, Donatelli se afunda
tot mai mult n fotoliu.
- Am spus doar ca animalul aparine unei specii pe care nu
o cunoatem, se apara Znon. Nu ca alte creaturi de acelai gen
traiesc prin mprejurimi.
- Dar totui aceasta este concluzia logica.
Pe moment, Znon nu reaciona. Curios, raionamentul
magistratului facuse sa i se nfiripe n minte o idee. ntr-
adevar, era concluzia logica. Propriul sau raspuns fusese
motivat de un reflex de aparare, nsa acum i dadea seama ca
acesta coninea i o pista ce putea fi urmata. O pista la care nu
se gndise pna atunci i care merita o reflectare mai ampla.
Se ridica brusc ca sa se gndeasca i le ntoarse spatele
interlocutorilor.
Henri de Coursanges i episcopul Van Melsen schimbara o
privire ofuscata. Ct despre Donatelli, acesta nelesese imediat
ca savantului i trecea o idee prin minte i ciuli urechea.
- Nu neaparat, gndi Znon cu glas tare ncepnd sa
mearga n lung i-n lat aa cum i se ntmpla adesea cnd
reflecta. tim, spre exemplu, ca s-au gasit nite resturi de
elefant prin regiune. Or, din cte cunosc eu, nu s-a vazut
niciodata vreun un elefant viu pe-aici
Sa admitem, gndi Donatelli perplex. i ce-i cu asta?
- Ca atare, trebuie sa acceptam ideea ca aceste ramaie
sunt vechi i ca dateaza de pe vremea cnd dealurile acestea
erau populate de elefani. De atunci, trebuie pur i simplu sa fi
migrat spre alte latitudini
Athanase dori sa obiecteze ca aceste ramaie de elefant nu
nsemnau acelai lucru nsa, anticipndu-i reacia, legatul l
opri cu un gest al minii.
Znon se opri din mers. Acum tia n ce direcie avea sa-i
ndrepte cercetarile.
- Oare nu ar fi plauzibil sa ne imaginam, continua el,
strnit de-a binelea, ntorcndu-se n fine cu faa spre ceilali,
ca animalul nostru este tot la fel dintr-o specie care va fi trait
pe-aici cu mult timp n urma i care pur i simplu a disparut de
pe meleagurile noastre ca sa traiasca n cine tie ce inut
ndepartat unde nca nu avem cunotina de existena lui?
Znon jubila. Ochii i straluceau de o bucurie aproape
mistica. Gasise, n sfrit, explicaia misterului care l bntuia
de cnd primise scrisoarea. Dar n ochii interlocutorilor sai,
ipoteza lui devenea tot mai confuza i incredibila. Donatelli
nsui, dei i era favorabil, nu putea sa-l urmeze n concluziile
sale. Iar de lucrul acesta Znon, captivat cum era de
raionamentul sau, nu i dadu seama. Athanase nici macar nu
avu nevoie sa deschida gura ca sa ctige avantaj din conflictul
care i punea faa n faa.
- Domnule de Mongaillac, facu episcopul Van Melsen dupa
un lung moment de tacere dnd din cap i simulnd cea mai
sincera nelegere. Suntem ct se poate de contieni de
interesul, ca sa nu spunem patima, aratat faa de aceasta
problema. i fii sigur ca va suntem recunoscatori pentru
eforturile de care dai dovada spre a identifica aceste oseminte.
Dar nu credei ca, n timp ce lumea civilizata a cucerit attea
noi continente, a explorat attea inuturi care nu de mult erau
puin cunoscute, sa fie foarte improbabil ca nite creaturi
concepute de Domnul Nostru sa ne fie nca necunoscute?
- Dar Se putea foarte bine
- Ce anume? Trebuie sa va dai seama ca o creatura de
douazeci de picioare cu greu trece nevazuta. Iar, daca vreau sa
admit ca nite animale au putut migra n grup spre alte zari,
mi-e greu sa cred ca toi reprezentanii unei specii s-au dus sa
se ascunda n celalalt capat al lumii. Or, daca noi nu tim de
existena lor, este pentru ca au plecat dincolo de Occident
unde, dupa cte tiu, zonele neexplorate sunt rare. Printre
altele, i permitei-mi sa subliniez acest punct important,
numai n caz ca a pune n discuie Scriptura, nu vad prea bine
cum o asemenea creatura ar putea exista. Daca ai da o
oarecare atenie acestui fapt, ai ti ca n arca lui Noe a fost
mbarcata cte o pereche din fiecare animal creat. Or, daca ar
fi existat o creatura de o asemenea dimensiune, am ti-o. Va
dai seama ca Noe nu ar fi uitat-o la Potop.
- Savanii descopera adesea n inuturi ndepartate specii
ce nu sunt descrise aici, obiecta Znon.
- Curata ignorana din partea lor. Scriptura nu este un
tratat de zoologie. Trebuie pur i simplu sa tii sa o citeti.
Znon pastra cteva clipe de tacere. Se lasase dus de
raionament. Odata calmat, ghicea ct de absurde puteau
parea cuvintele sale. i totui ce alta soluie? Daca mai voia sa
convinga, trebuia sa gaseasca argumente susceptibile a fi
nelese.
- A fost o vreme cnd se admitea ca n mari exista un
asemenea monstru caruia Scriptura i-a zis Leviathan, facu el
ntorcndu-se spre Donatelli. Iar, daca mi aduc bine aminte,
dupa cum spune sfntul Augustin, daca trebuie sa admitem ca
exista o divina simetrie, trebuie, de asemenea, sa acceptam
ideea existenei unui echivalent terestru.
- Behemoth, admise Van Melsen dnd din cap.
- Nu, nu, nu, interveni legatul care voia cu orice pre sa
opreasca discuia Va asigur ca am o profunda simpatie
pentru dumneavoastra, dar toata aceasta afacere mi se pare a
se baza pe o mare doza de rea-credina. Domnule de
Mongaillac, tii ca i mine ca Behemoth nu este dect acel
animal ce traiete n fluviile din Africa i se numete
hipopotam. Va rog mult, nu-mi facei misiunea mai grea dect
este. Este suficient de delicat pentru mine sa decid daca este
sau nu vorba despre relicve ale unui sfnt ca sa mai adaugai i
aceasta idee bizara cu un animal care nu ar exista dect n
imaginaia dumneavoastra La fel ca i domnul de
Coursanges, nu pot sa va las sa riscai raspndirea acestui zvon
inept. Am foarte clar sentimentul ca aceasta afacere se bazeaza
pe o animozitate care va desparte unul de celalalt,
dumneavoastra i doctorul Lavorel, i la care eu refuz sa
particip, i nu pe o adevarata divergena de vederi legate de
scheletul acesta. Aa ca facei-mi placerea sa va dai mna i
acceptai sa ma nsoii n misiunea mea. Acum, ca tiina i
Biserica pot lucra mpreuna
- Se nelege ca sunt ntru totul la dispoziia
dumneavoastra, se grabi sa raspunda Athanase. De altfel, trec
imediat la treaba ca sa va prezint n cel mai scurt timp o
reconstituire a scheletului.
- Sunt nerabdator s-o vad.
- Dar, n fine, ncerca sa protesteze Znon. Nu putei nega
ca ipoteza mea
- mi pare rau, i-o taie Donatelli autoritar.
Era inutil sa mai insiste. Athanase ctigase i de data
aceasta.
- Eu Voi face tot ce pot pentru a servi adevarul, adauga
Znon nelegnd ca nu va obine nimic n plus.
- Va mulumesc.
Cnd cei doi savani ieira, Henri de Coursanges i episcopul
Van Melsen arborau un zmbet radios. Ct despre cardinal,
acesta nu mai tia ce sa creada.
9
ntors n apartamentele sale, Donatelli se adnci ntr-o
profunda meditaie. Orict de absurda i se paruse, ideea unui
animal necunoscut concorda ngrozitor cu legenda Tarascului.
Or, dupa ce studiase stela, ajunsese la concluzia ca nu avea
cum sa spuna daca era vorba despre un fals sau nu. Singurul
lucru de care putea fi sigur era ca ndoiala care i se insinuase
n minte era de nesuportat.
Trebuia sa decida ce anume se cuvenea sa faca nsa cu acest
element. A tergiversa lucrurile la nesfrit nsemna sa-i
slabeasca poziia. Van Melsen, ghicea el, atepta din partea lui
mai multa fermitate. Episcopul nu dorea dect un singur lucru:
sa-l vada atribuind relicvele unui sfnt sau altuia. Iar statutul
sau l autoriza sa o faca n orice moment. nsa curiozitatea era
mai puternica. Trebuia sa tie ce erau pacatoasele acelea de
oase.
- Porca miseria, cine naiba eti, schelet infernal! zise
mnios cardinalul.
Frustrarea sa era att de mare nct se pomeni regretndu-i
munca linitita de la Vatican. Era mult mai simplu sa se aplece
asupra vreunei fosile de pete!
Convins ca efectua una din siestele sale obinuite, Giancarlo
veni sa-l trezeasca spre sfrit de amiaza. Cardinalul iei din
apatie afind un chip sumbru.
- V-am avertizat asupra vinului de aici, zise capelanul
aranjnd cteva lucruri.
- Behemoth murmura Donatelli ramas cu gndurile lui.
- Pardon?
Vaznd figura indignata a secretarului sau, legatul schia un
zmbet.
- Nu de tine vorbeam. Savantul acesta de la Paris crede ca
scheletul ar fi al lui Behemoth!
- Sfnta Fecioara! raspunse Giancarlo facndu-i cruce.
Aceasta eventualitate l facu sa-l treaca fiori de spaima, chiar
daca urmarea cu destula detaare controversa. Donatelli se
ntinse de-i prira oasele i se freca la ochi.
- Stai linitit, ideea aceasta este chiar ridicola.
- Pot ndrazni sa o ntreb pe Eminena Voastra ce anume i
permite sa fie att de sigura?
Donatelli ezita. Era convins ca acesta nu putea fi Behemoth,
nsa estima ca putea fi la fel de bine o creatura tot att de
terifianta. Dar aa ceva nu era totui dispus sa destainuiasca.
- Mai multe motive, dragul meu Giancarlo, raspunse el pe
un ton blnd. Mai nti, pentru ca gasim n literatura
apocaliptica evreiasca mai multe referine la Leviathan i la
Behemoth. Iar dupa Baruch siriacul, aceste doua creaturi,
concepute de Dumnezeu n a cincea zi a facerii, vor fi nvinse
la sfritul veacurilor spre a servi drept mncare la ospaul
mesianic. Nu ma ntreba cum este prevazut a fi gatite, caci nu
se precizeaza
Giancarlo i zmbi. A glumi cu astfel de lucruri i a evoca n
acest loc autori att de puin potrivii nu aveau n ochii sai
totui nimic dintr-o gluma.
- nelegi, aadar, ca, daca i s-a descoperit scheletul,
continua Donatelli, masa att de ateptata risca sa fie
compromisa
*
Ieind de la episcop, Znon se simea umilit. Nu avea numai
sentimentul ca acest nou i usturator eec i mai taiase din
avnt, ci i certitudinea ca s-a facut de rs. Ideea ca un animal
nalt de douazeci de picioare poate exista pe suprafaa
pamntului fara a fi cunoscut era greu de aparat.
Dar admiterea unei astfel de stari nu nsemna resemnare.
Fiindca pentru Znon, aceasta era singura posibilitate.
Animalul n chestiune putea sa fi disparut de pe aceste
meleaguri de foarte mult timp. Unde anume se refugiasera
supravieuitorii speciei ramnea un mister asupra caruia nu
era necesar sa se aplece pentru moment. Important era sa
reueasca a dovedi ca aceasta creatura vieuise pe aici n
vremuri destul de ndepartate pentru ca nimeni sa nu o fi
putut repertoria.
Dar cum sa faci o asemenea evaluare? Doar osemintele nu
purtau pe ele data fabricaiei. Iar daca nu era vorba despre o
fiina umana, era inutil sa caute prin jurul locului unde
fusesera gasite oasele ori alte indicii precum veminte, arme,
unelte sau inscripii care ar fi putut permite sa se dateze epoca
n care traise individul. Daca era cu adevarat un animal, era
nevoie de gasirea unui alt mijloc pentru a-i estima vrsta.
Chestiunea ramasese fara raspuns n mintea sa ore
ndelungate. Znon nu vedea cum aa ceva ar fi fost posibil.
Convins ca se afla ntr-un impas, resimi nevoia sa uite totul, sa
se risipeasca ntr-un neant confortabil pe care excesul de vin i-l
procura pe bani puini. Aa ca, dect sa se ntoarca la han,
dadu buzna n cea mai apropiata taverna.
Sprijinit n coate de scndurile prost mbinate care faceau
oficiul de tejghea, Znon varsa acum n pahar restul din cea de-
a doua ulcica de vin. Puin mai departe, hangiul un zdrahon
cu nfaiare neprietenoasa l observa cu un ochi
nencrezator, fara a-i putea ascunde dorina de a-l vedea pe
acest consumator parasind locul ct mai repede.
- nca una! striga savantul agitnd-o pe cea goala.
- Gata, ai baut destul.
- Nu eti mama mea, iar eu fac ce vreau i am cu ce plati,
ce dumnezeul ma-sii!
Znon se ridica n picioare clatinndu-se i rasturna pe
tejghea banii din punga.
Cteva monede se rostogolira sub masa.
- Ei, ei, fara asemenea vorbe urte pe-aici, i zise nfundat
patronul care se executa fara chef, tragnd cu un ochi la doi
jandarmi ce stateau la masa puin mai ncolo ateptnd
nerabdatori mncarea.
- Ei, crezi ca-i pasa lu Al de sus? continua Znon ridicnd
spre tavan nite ochi tulburi. Crezi ca n-are altceva de facut?
Ar fi creat universul, viaa i toate astea, iar acum sta acolo sa
ne supravegheze n caz ca unul dintre noi nu i da respectul
cuvenit?
Cum tocmai ridicase glasul, unul dintre ofieri ridica din
sprncene i i ascui urechea. Crciumarul i facu semn ca
Znon se cam cherchelise i nu prea tia ce spune.
- Am sa-i spun un secret, opti Znon, prea mulumit ca a
gasit un ascultator atent, aplecndu-se spre patron. nsa acesta
prefera sa se ina la distana de rasuflarea ncarcata de alcool a
clientului i, tot mai nelinitit, se prefacea ca terge nite vase.
- Cred ca i-a pierdut memoria i a uitat ca El ne-a creat
Crciumarul scapa din mna o farfurie care se sparse cu
zgomot. Omul i facu repede semnul crucii. Znon i sorbi
vinul dintr-o nghiitura ca sa nceapa o noua ulcica nainte de
a adauga:
- n fond, la vrsta Lui, n-ar fi ceva care sa ne uimeasca.
Rezultatul este nsa ca ne ramne sa ne descurcam singuri-
singurei.
- Desigur, pai nu Dar gata, nca un pahar, ultimul, i hai,
acasa, pentru ca vezi
- Personal, mie mi se pare ca m-am descurcat destul de
bine, ine minte. Sunt un savant respectat!
Znon se ridica din nou ca pentru a lua o atitudine mai
conforma cu ceea ce afirmase.
- Foarte bine, foarte bine
- O, nu am un prea mare merit. tii, un savant nu se
improvizeaza. Eti sau nu eti. Chestie de natura. Cnd eram
copil, ceea ce-mi placea deja era sa observ lumea
- E-un lucru bun
- Tainele vieii. Puteam sa stau ore n ir aa. Nu astrele sau
destinul i toate lucrurile alea legate de religie, ei Doar magia
vieii. Dumnezeu, ca sa fiu cinstit
Ridica din umeri.
- O, n schimb, pacat ca asta
Crciumarul le zmbi reprezentanilor ordinii i ncepu sa
adune firimiturile de pe tejghea.
- Ceea ce ma pasiona nu era spre exemplu la ce anume
servea viaa, daca avea vreun sens, ci cum funcioneaza Pe
tine nu?
- Ba da, ba da
Znon nceta sa mai vorbeasca i i umezi gdejul. Pauza de
care profita patronul pentru a-i servi pe cei doi ofieri. Dar
savantul, fara a ine cont de dispariia interlocutorului, i
continua monologul.
- Uite, sa luam spre exemplu digestia. Nu i-a trecut
niciodata prin minte sa tii cum se face, ca, dei animal, omul
nghite i vegetale? Pe mine ma intriga mult mai mult sa tiu
cum nite plante pot intra n procesul de creare a muchilor i
scheletului nostru dect daca exista viaa dupa moarte Iar pe
scheletul prietenului meu uria, mi poi spune cum l-a putea
data?
Crciumarul se ntoarse la el i l lua de bra.
- Bine, acum gata, destul. Hai, nu-mi fa necazuri, zise
ncercnd sa-l duca spre ua. Sunt sigur ca o sa te simi mai
bine acasa. Un somn bun i-o sa fii iar n forma!
- Da-mi drumul, dracia dracului de fosila! mugi Znon
zbatndu-se.
- Hai, fii om de neles. Sau preferi ca domnii acetia sa se
ocupe de tine?
Savantul i ndrepta privirea spre cei doi ofieri de
jandarmerie i le facu o reverena. Apoi, ridicndu-se ca sa iasa
din local cu capul sus, i spuse crciumarului:
- i-am sa te rog sa-mi vorbeti cu mai mult respect. Nu tii
cine sunt eu! Numele meu este Znon de Mongaillac! Iar ntr-o
zi, pe cnd numele tau va fi uitat de toi, de mine lumea i va
aminti ca de Leonardo da Vinci!
Dupa care, trecu pragul tavernei i se prabui ct era de lung
n strada noroioasa, cu nasul n rigola din mijloc unde pluteau
nite chestii scrnave de natura nesigura.
10
- Nu voi admite ca acest savant sa mpratie asemenea
zvonuri! vocifera Henri de Coursanges de la naIimea celor
apte picioare ale sale.
!i petrecuse dimineaa meditnd la vorbele lui Znon de
Mongaillac i, revenind la Intendena, trimise dupa episcopul
Van Melsen pentru a-l informa asupra hotarrii pe care o
luase. Acest savant, dei condamnat aspru la ultima ntlnire
cu feele bisericeti, cu vorbele sale, risca sa provoace o panica
n rndurile populaiei, reacie care ar putea sa-l slabeasca din
punct de vedere politic. Ca om prudent i socotindu-se un fin
strateg, perspectiva aceasta nu l ncnta deloc. Era timpul sa
bata serios cu pumnul n masa spre a se ti cine este
raspunzator de ordinea publica n Montpellier. i daca, n
treacat, ciupea un pic din puterea episcopului, nu va fi un
lucru rau.
Acesta ezitase o clipa sa raspunda convocarii magistratului.
Ideea de a parea ca se supune cererilor sale nu-i placea. Daca
acest magistrat dorea sa-i vorbeasca, i se parea normal ca el sa
faca efortul de a se deplasa pna la episcopie, i nu invers. Dar,
pe de alta parte, nu era imposibil sa gaseasca n el un aliat
neateptat. Cum Donatelli era n mod vizibil prea puin nclinat
sa se arate mai aspru faa de Znon, Van Melsen se gndea ca
sprijinul lui Henri de Coursanges l putea ajuta sa puna capat
divagaiilor savantului parizian. Era limpede ca aceasta
eventuala aliana parea mpotriva firii, contientiza asta, dar
era convins ca va putea, oricum ar fi, sa-i impuna vederile n
dauna celor ale magistratului, ceea ce va dovedi nca un pic
ascendentul asupra lui.
- Prin urmare, suntem de acord, zise episcopul. Dar ce
intenionai sa facei mai mult dect am facut deja?
- Sa-i interzicem sa-i mai continue cercetarile, raspunse
autoritar magistratul.
-A!
Interjecia l irita pe reprezentantul regelui. Desluea aici un
dram de ironie. l privi pe episcopul aezat n faa lui i se
ridica pentru a ocoli biroul i a strabate ncaperea n lung i-n
lat.
- Daca mi pot permite, zise episcopul continund sa
priveasca spre jilul gol, pentru ce motiv? Atingere adusa
demnitaii regelui? Erezie?
- Vom gasi noi ceva! Poate tulburarea linitii publice.
Van Melsen se strmba puin.
- Ma ndoiesc ca ai avea un ct de mic motiv legal sa-l
mpiedicai sa continue studierea scheletului.
Magistratul se oprise n faa ferestrei ca pentru a-i ilustra
preocuparile faa de populaia pe care o contempla de la
aceasta naIime cu un aer ngrijorat.
- Un copil a fost omort de un lup pe dealuri, iar eu nu
vreau sa stau cu braele ncruciate ateptnd ca oamenii pe
care i administrez sa fie cuprini de panica! Daca zvonul
despre aceasta creatura de douazeci de picioare ar capata o
oarecare consistena, am avea de-a face cu o problema mult
mai dificil de rezolvat dect identificarea acestui blestemat de
schelet, va asigur!
Van Melsen i privi, n fine, interlocutorul. Daca te agii
astfel, tunnd i fulgernd, nu faci sa avanseze lucrurile.
- Atunci, capturai lupul, sugera el simplu.
Magistratul se ntoarse.
- Vorbii de parca nu m-a fi gndit la aa ceva.
Episcopul nu catadicsi sa-i raspunda.
- Lucrul nu-i chiar att de simplu, continua magistratul. Ar
trebui sa trimit trupe. Sa organizez o vnatoare de anvergura
i nimic nu-mi permite sa cred ca operaiunea va fi un succes.
Dupa cum tii, dealurile acestea sunt ntinse.
- Oamenii pe care i administrai vor avea cel puin
sentimentul ca cineva se ocupa de problema lor
Henri de Coursanges se reaeza n spatele biroului. Soluia
cea mai sigura i mai puin costisitoare era ca Znon de
Mongaillac sa fie redus la tacere. Politic, era un act mai puin
riscant dect ncercarea de a face o incursiune cu cine tie ce
sori de izbnda pe dealuri. Fiindca, n caz de eec i asta era
posibil , putea fi acuzat de incompetena.
- Cu sigurana ca este mai uor sa-l faci sa taca pe acest
savant dect sa capturezi un lup, zise relundu-i atitudinea
superioara.
Van Melsen i zmbi pentru prima data. l adusese pe
magistrat exact acolo unde dorea.
- n acest caz, nu avei dect o soluie: trebuie sa gasii un
motiv valabil ca sa-l arestai.
- Dar tocmai dumneavoastra ai subliniat: nu avem un
astfel de motiv.
- Poate ca nu ai cautat ndeajuns.
- Nu neleg
- Sunt sigur ca, cercetnd adnc, vei ajunge sa-i gasii
savantului vreo comportare ilegala care ar justifica arestarea
lui
- Vrei sa spunei
Henri de Coursanges era sufocat. Episcopul acesta insinua,
Iara ndoiala, ca ar trebui inventat un delict sau falsificate nite
dovezi.
- Va gndii serios?
Van Melsen se mulumi sa-l priveasca drept n ochi. Dupa el,
era singura soluie, singurul mod de a-i pune botnia lui Znon
de Mongaillac. Dar nelese i ca magistratul nu va face nimic
ce i-ar compromite cariera. Nu va risca nimic.
Ct l privete pe Znon, acesta, dupa ce se mai racorise
bagndu-i capul ntr-o fntna, se ntorsese clatinndu-se la
han unde se prabui pe pat. La caderea nopii, se trezi cu greu
ca sa mearga sa mannce ceva.
Ren Grouchot l atepta ca de obicei vesel.
- O, aceasta-i faa cuiva nu prea limpede la minte, exclama
el vazndu-l. mi aduci aminte de nevasta-mea. Ti-am mai
vorbit de nevasta-mea?
Cum Znon, mai preocupat sa-i maseze fruntea n sperana
ca va scapa de durerea de cap dect sa-i asculte amicul, nu
raspundea, arlatanul continua:
- O chema Petronille i imagineaza-i ca era ceea ce se
numete ndeobte o femeie cu barba. tiu ce-ai sa zici. Dar te
opresc imediat. Nutream multa afeciune faa de ea la
nceput, n orice caz.
Znon continua sa taca. Ren considera ca e o ncurajare,
aa ca nchise ochii ca sa i-o aminteasca mai bine.
- Evident, faptul ca mi poate aduce bani nu mi-a scapat. i
sunt de acord ca lucrul acesta a atrnat n balana n ziua cnd
am cerut-o n casatorie. Nu avea o figura dezagreabila, ine
minte. Daca barbia nu i-ar fi fost nconjurata de o bruma de
par, ar fi putut fi considerata perfect frumoasa. Dar cum din
pacate tocmai acesta era cazul, trebuie sa convenim ca
respectivul ornament nu era unul cu un efect prea grozav i,
prin urmare, nimeni nu mai statea sa se uite i la restul.
- Pai nu se zice ca dragostea e oarba? interveni n sfrit
Znon.
arlatanul se bucura sa constate ca amicul sau l asculta. i
oferi vin i-i facu semn hangiului ca putea veni sa-l serveasca
pe client.
- Oarba, poate, dar mai ales imbecila. Fiindca, n virtutea
faptului ca mariajul fusese ncheiat n toata regula, Petronille
se ncapana n a vrea sa fie onorata n consecina, lucru pe
care am acceptat sa-l fac n jumatatea primului an al casatoriei
noastre. Dar sufletul omenesc fiind ceea ce este, vederea barbii
soiei mele sfri, marturisesc, prin a-mi diminua apetitul
carnal pe care l aveam faa de ea. nct tavalelile noastre
ajunsesera sa fie mai rare dect scheletul uriaului tau.
Znon se uita la amicul sau cu atenie. Daca povestea asta
avea vreun sens, nu era n stare sa-l priceapa.
- Unde bai? l ntreba el.
- Stai sa vezi: ncet-ncet, Petronille deveni trista i
aragoasa. Pe atunci, vedem n asta mai multe motive, dar
niciunul nu avea vreo legatura cu faptul ca viaa ei se rezuma
la a fi pe rnd animal de iarmaroc i sclava a unui so egoist.
Pentru mine, salturile sale umorale se datorau mai ales unei
constituii fizice maladive adaugate la o copilarie nefericita. i
tii de ce nu eram n stare sa vad adevarul? Fiindca Petronille
i confecionase o carapace solida, facuta din umiline i
lacrimi tacute. Nu-mi vorbea.
- i ce s-a ntmplat?
- M-a parasit.
Znon casca ochii. Tocmai se pregatea sa spuna ceva cnd
hangiul veni cu una din mncarurile sale enigmatice.
- Petronille a plecat cu un altul! preciza Ren cnd stapnul
localului se retrasese n spatele tejghelei. i dai seama? Nu-mi
vorbea, pentru ca eu nu eram dispus sa o ascult!
Znon aproba politicos i ncepu sa mannce.
- Dar care-i morala povetii tale? dori el sa tie.
Ren se uita la el i-i zmbi prietenete.
- Habar n-am. Am zis doar ca-mi aduci aminte de
Petronille. Totui, daca stau i ma gndesc, morala este ca
poate i tu ai ramas nchis n carapacea ta. i pastrezi grijile
pentru tine n loc sa le mpartaeti i altora.
- Vrei sa spui: cu tine?
- Spre exemplu.
Znon nghii mbucatura, se terse la gura i mpinse
farfuria.
- Fie. Uite care-i grija mea: am un nenorocit de schelet de
douazeci de picioare, care nu vrea sa-mi spuna cine e! Iar ca
sa-l descopar, trebuie sa ajung sa aflu cnd a fost ngropat.
Satisfacut?
- O, n-o lua pe tonul asta, prietene. Vreau doar sa te ajut.
- i poi sa-mi spui cum m-ai putea ajuta n treaba asta?
arlatanul se ncrunta, ranit. Cnd deschise gura, tonul pe
care l folosi fu mai grav.
- Nu ma subestima, Znon. Poate ca nu am facut studii n
capitala, dar nu sunt un ignorant.
Znon i dadu seama ca se lasase dus de val i i rectifica
atitudinea.
- Scuza-ma Dar toata taraenia aceasta e pe cale sa ma
- tiu, spre exemplu, ca pentru a estima vrsta unui copac
este destul ca-i numeri cercurile din trunchi.
Znon tacu un timp. Ghicea ca remarca lui Ren ascundea o
informaie importanta, care nu dupa mult timp iei la
suprafaa, iar cnd se ivi, fu ca o revelaie.
- Straturile lui Nicolas! izbucni savantul.
Znon asculta ntotdeauna cu interes elucubraiile savante
ale celui mai bun elev de-al sau. Acum regreta ca nu i daduse
suficienta atenie n ziua cnd i-a mpartait gndurile sale
despre stratigrafie.
!i amintea totui ca tnarul gasise ideea n Leonardo da
Vinci.
- Trebuie sa merg la biblioteca! zise, ridicndu-se n graba.
- La ora asta?
Znon i dadu seama ca se facuse deja noapte.
- Atunci ma duc la culcare
- Dar tocmai te-ai trezit!
A doua zi dimineaa, Znon merse la biblioteca Colegiului
Regal ca sa arunce o privire peste opera marelui Leonardo.
Doua ore mai trziu, gasise ceea ce cauta.
Imediat, pleca spre Lansec. Profitnd de faptul ca antierul
era pustiu, Znon ncepu sa studieze groapa fundaiei.
Teoria savantului italian, daca era corecta, l putea ajuta n
cercetarile sale. Acesta presupunea totui nca multe
necunoscute, ridica prea multe ntrebari ca sa poata fi aparata
n faa lui Athanase sau a celor doi reprezentani ai Bisericii.
De ce straturile erau de grosimi diferite? De ce materia din
care erau facute nu era aceeai peste tot? Cu ce frecvena se
succedau aceste straturi? Cui anume i se datorau? De ce uneori
erau nclinate? La ce adncime trebuia situat nivelul zero,
crearea Pamntului? Erau tot attea ntrebari fara raspuns
care faceau ca aceasta metoda sa nu fie prea eficienta.
i totui ideea generala nu parea absurda. Oare ar trebui sa
nu se mai ntrebe deocamdata de ce i cum i sa studieze
aplicaiile practice ale acestui principiu?
Primul lucru pe care l constata fu acela ca scheletul fusese
gasit acoperit cu cel puin douasprezece picioare de pamnt.
Era mult sau puin? Znon nu avea nici cea mai mica idee. Se
mulumi sa consemneze observaia. Acum, trebuia sa numere
straturile care se gaseau deasupra scheletului i sa masoare
grosimea fiecaruia. Avea sa vada mai trziu cum va interpreta
aceste date.
Se ghemui aadar n fundul gropii i ncepu sa masoare
straturile care se suprapuneau n mod neregulat. Att
compoziia lor, ct i grosimea erau, dupa cum presupusese,
variabile. Stratului de nisip i succedau unul de pamnt brun,
apoi un strat mai fin de praf alb, i din nou nisip coninnd
pietre mai mari. De unde proveneau toate astea? Era un mister
ce sfida nelegerea. Ca nite ploi mari au depus unul sau doua
straturi era posibil. Vntul putea i el sa fi adus praf. Dar
restul? Vulcanii din Auvergne erau mult prea departe ca sa fie
la originea tuturor acestor lucruri.
Resemnat ca nu poate avea raspuns la aceste ntrebari att
de sensibile, privirea i fu atrasa de un mic detaliu inserat ntr-
unui din straturi. Un mic detaliu aparent nensemnat, dar care
i se paru insolit.
n stratul de pamnt situat imediat deasupra celui unde
fusese gasit scheletul, se gasea o micua cochilie.
Znon privea cochilia pe care o inea n palma, fara sa
neleaga. tia ca astfel de lucruri erau curente. Adeseori, se
gasea ici i colo cte o cochilie prin pamnt, dar ca era sau nu
n stadiu de fosila problema ramnea aceeai. Konrad Gesner
nsui evocase cazul acelor stranii pietre-jguri, dar niciodata
Znon nu vazuse cu ochii lui aa ceva. Iar acum, ca l inea n
mna, lucrul i se paru total de neconceput.
Socotea ca se afla cam la douazeci de leghe de mare. Aadar,
cochilia nu putea proveni de acolo, deci trebuie ca provenea de
la un ru. Or, niciun curs de apa, ct de mic, nu se vedea prin
jur.
Znon se ridica i iei din groapa. Trebuia sa-i nlature orice
dubiu. Striga la un aran care trecea pe-acolo i l ntreba daca
tia de existena vreunui pru prin mprejurimi.
- Nu pe-aici, facu omul uitndu-se la savant cu o privire
banuitoare.
- Dar de unde luai apa?
- Au alde Grignard un pu, raspunse aranul scarpinndu-
se n barba.
- Asta-i tot? Nu-i niciun fir de apa pe-aici? continua Znon
straduindu-se sa se exprime n cuvinte pe care considera ca le
poate nelege aranul.
- E un rule mai ncolo, printre dealuri Dar la vremea
asta, n-are mai multa apa ca un ciubar.
Znon zmbi. Avea raspunsul pe care l cauta i statu sa i se
explice n ce direcie trebuia sa mearga ca sa ajunga la locul
indicat. Dupa ce iei din sat, inu o buna bucata drumul
baIatorit ce erpuia pe deal printre civa maslini izolai, alese
calea la una sau doua rascruci, nainte de a-i da seama ca se
pierduse.
Ezita sa-i mai continue drumul. Fara ndoiala ca era mai
prudent sa se ntoarca n sat ct nca i mai amintea drumul,
nsa curiozitatea, ca ntotdeauna, l mpinse mai departe. Era
important sa tie exact unde se afla rul.
La o noua cotitura, zari o femeie tnara cu un co. La civa
pai de drum, mergnd printre tufiuri, culegea plante. Intrigat
pe ct de dornic sa o ntrebe cam unde este albia rului, Znon
se apropie de ea. O recunoscu imediat.
- Rosmarinus officinalis, spuse el, aa, ca sa nceapa o
discuie aruncnd o privire la planta pe care tnara tocmai o
culesese.
Femeia tresari. Se ntoarse spre el i avu o ciudata micare
de retragere.
- Rozmarinul. Excelent pentru ngrijirea reumatismelor i a
durerilor articulare, preciza Znon ca sa o liniteasca,
zmbind.
- Cunoatei ierburile de leac? raspunse tnara surprinsa.
Znon i amintea de frumuseea ei, dar era prima data cnd
i auzea glasul. i ramase imediat fermecat.
- Eu eu sunt botanist, se blbi el, tulburat. i doctor n
anatomie.
- tiu. Ai venit pentru schelet.
Misterioasa tnara spusese asta cu o urma de dispre
ntorcndu-i faa de la el. Znon se simi pe ct de ranit pe att
de interesat.
- Ce-i rau n asta?
- Ar fi fost mai bine sa fie lasat acolo unde era.
Raspunsul l surprinse. Daca exista un lucru la care nu se
gndise niciodata, era tocmai faptul ca aceasta descoperire
putea sa fi deranjat pe cineva. Dori sa tie ceva mai mult.
- Te pot ajuta? facu el amabil lundu-i coul nainte ca ea sa
fi putut reaciona.
Crispata, tnara ncepu din nou sa culeaga plante. Totui, fu
mirata sa constate ca n preajma savantului se simea destinsa.
- Nu i-e teama sa te plimbi aa singurica pe dealuri dupa
cele petrecute? o ntreba el.
- Eu traiesc pe dealuri. Nimic din ce-i aici nu ma face sa ma
tem.
- Nici chiar lupul?
- Lupul asta s-a pierdut de haita. Trebuie doar ajutat sa-i
gaseasca drumul.
Znon facu ochii mari. Tnara vorbea de parca era n stare
sa neleaga comportamentul animalelor. Faptul ca traise
printre coline explica, desigur, cunotinele precise dei
rudimentare asupra naturii care o nconjura. Era cel puin o
ipoteza pe care Znon dori sa o verifice.
- Thymus serpyllum, zise aratnd o planta. A nu se
confunda cu thymus vulgaris, cimbriorul obinuit.
- Numai bun pentru intestine, preciza tnara.
- i pentru tulburari menstruale.
Ea roi un pic, apoi zmbi.
- Ma numesc Znon. Tu?
- Agns.
Savantul i adresa un zmbet la care ea raspunse
ngustndu-i un pic ochii superbi ca sa-i trimita o privire
stranie.
- ngrijeti bolnavii? insista Znon.
- A putea daca a vrea, preciza ea continund sa culeaga.
- Dar plantele astea?
- Pentru bucaIarie.
Znon se uita lung la ea i izbucni n rs. Hohotul fu aparent
contagios, fiindca Agns se porni i ea.
- tii daca exista vreun ru prin preajma? ntreba Znon
dupa ce se linitira.
- Ru ar fi un termen destul de pompos pentru a-l descrie.
Nu-i dect un pria, i doar iarna. La vremea asta din an, e,
ca sa zic aa, secat.
- E departe?
- Exact n spatele dealului de colo, raspunse Agns
aratndu-i o gramada de stnci aflata mai la nord.
Znon se uita n direcia aratata de fata. Acest curs de apa
era la doua leghe bune de Lansec. Iar aezarea terenului facea
imposibil ca priaul sa fi traversat vreodata satul. Era
limpede ca acea cochilie nu provenea de acolo.
- Ce-i aia? ntreba Agns aratnd cochilia cu care Znon se
juca distrat.
- A, asta O cochilie Am gasit-o n sat. Dar ia zi-mi, de ce
ai spus ca ar fi fost mai bine ca scheletul sa fi ramas ngropat?
- Fiindca ei nu tiu ce e.
- Dar tu, tu tii, facu Znon uor ironic.
Agns se ntoarse spre el i l privi drept n ochi.
- Lucrul de care sunt singura este ca, atunci cnd vom afla,
va fi prea trziu.
Zicnd acestea, i lua panerul i, mai iute ca fulgerul,
disparu printre tufiuri ca prin farmec.
- Prea trziu pentru ce? striga Znon.
- Ca sa va caii, raspunse o voce pe care nu o mai putu
localiza Temei-va de suflarea balaurului!
Znon privi n jur. Misterioasa tnara pur i simplu se
evaporase. Ca prin magie. Ramase acolo cteva clipe, gnditor,
apoi se ndrepta spre vale, cu inima ciudat de uoara.
Suflarea balaurului? i repeta el regasind drumul spre
Lansec.
Ce voise sa spuna cu asta?
11
Episcopul Van Melsen ceruse o audiena la cardinalul
Donatelli. ntrevederea sa cu Henri de Coursanges i daduse
posibilitatea sa neleaga ca acesta nu va face nimic pentru ca
sa mpiedice cautarile lui Znon de Mongaillac. n disperare de
cauza, se hotarse atunci sa se adreseze legatului. Fiindca, fara
acordul acestuia, el avea minile legate. Aa ca voia sa testeze
ct era de hotart i, pentru a-l mbuna ct de ct, adusese cu el
nite brnza de oaie din zona, ale carei merite le lauda.
nsa Donatelli l gasea pe acest episcop foarte puin simpatic.
De aceea, aezat la o masa pusa grabnic de capelan, nu putea
pierde o asemenea ocazie sa-l mutruluiasca un pic aa cum
tia el prea bine sa o faca.
- Nu-i rea, zise el gustnd.
Brnza nu era lipsita de savoare, dar, dupa parerea lui, nu se
compara cu parmeggiano, ca sa citam la ntmplare un soi de
la el de-acasa. Donatelli se distra aadar pretinznd ca
absorbia ei este mult ameliorata daca se consuma mpreuna
cu vinul din regiune pe care i-l servise episcopul, dei nici
acesta nu era la naIimea celui napoletan. Van Melsen se
abinea sa raspunda la aceste mici provocari, dar i venea tot
mai greu sa-i pastreze calmul, aa ca i zmbea superiorului
ierarhic gndindu-se ca nu i-ar parea rau sa-l vada ntorcndu-
se ct mai repede la Roma. Dar cnd Donatelli l ntreba daca
aa dupa cum pretinsesera odinioara unii eretici, plecnd de la
principiul ca vinul simboliza sngele lui Hristos, iar pinea
trupul sau nu era posibil sa se gaseasca acestei interesante
brnze vreo semnificaie euharistica ce va fi scapat pna
atunci sagacitaii teologilor, Van Melsen mai ca se sufoca.
Totui, aceste schimburi deosebit de teologice fura
ntrerupte de intrarea grabita a lui Giancarlo care venea sa le
anune vizita lui Znon de Mongaillac. Donatelli primi
informaia ca pe o binecuvntare i se grabi sa raspunda ca
omul trebuie sa intre imediat.
- Ei, ai identificat uriaul? zise el, cu buna dispoziie.
Znon facu o reverena aproximativa i se apropie de cei doi
oameni.
- Ei bine nu, Eminena. Dar am facut cteva observaii pe
terenul unde a fost descoperit scheletul i a fi dorit sa-mi
facei onoarea de a lua cunotina de concluziile pe care le-am
tras.
- Sper, cel puin, ca nu privesc absurda dumneavoastra
teorie, insinua Van Melsen.
- Ei bine tocmai. S-ar putea sa nu fie deloc absurda
Donatelli nceta de a mai mnca din brnza i ridica ochii
spre el.
- Credeam problema ncheiata, zise Van Melsen.
- i eu Domnule de Mongaillac, mi-ai ncalcat cumva
instruciunile?
- Sa ma ierte Eminena Voastra, dar ntr-adevar mi-am luat
libertatea sa fac o ultima verificare nainte de a-mi abandona
ipoteza i
- i, bineneles, ai facut o descoperire capitala care va
autorizeaza sa venii aici sa-mi stricai masa.
Znon aproba umil. Van Melsen clatina din cap n semn de
dezaprobare. Donatelli reflecta. mparit cum era ntre
curiozitatea faa de ce ar fi putut descoperi acest savant i
teama ca lucrul acela poate confirma i mai mult ipoteza unei
creaturi nspaimntatoare precum cea evocata de stela, nu tia
ce atitudine sa adopte.
- Fie. Avei doua minute, zise n final, doar pentru a-l
contraria pe episcop.
- Mulumesc. M-am dus la faa locului ca sa studiez natura
terenului. n virtutea unei metode pe care nsui Leonardo da
Vinci a elaborat-o i care consta n studierea i masurarea
straturilor de pamnt i de nisip ce s-au acumulat deasupra
oaselor descoperite, eu banuiesc ca scheletul este mult mai
vechi dect i-a imaginat cineva vreodata
- Adica?
- E greu de precizat Mai multe mii de ani, fara ndoiala.
Van Melsen se uita ngrozit la cardinal.
- Domnule de Mongaillac, ncepu Donatelli lasnd deoparte
coninutul din farfurie. Nu va contest autoritatea n materie de
anatomie, nsa permitei-mi sa va reamintesc ca cele mai
generale datari admise privind crearea lumii nu dau
universului nostru mai mult de cteva mii de ani.
- Departe de mine ideea de a pretinde ca a precedat
Facerea! se apara Znon. Totui, i tiu ca ceea ce voi spune va
surprinde, sunt convins ca este de dinaintea naterii Domnului
Nostru Iisus Hristos. Scheletul era acoperit de un strat de
pamnt gros de cteva picioare care
- E normal ca, fiind vorba de ramaiele unui om sfnt,
acesta sa fi fost nmormntat. Mormntul va fi fost puin mai
adnc, asta e tot.
Van Melsen era iritat la ideea ca aceasta descoperire poate
nca sa complice o problema deja oarecum absconsa. Era la fel
de agasat de complezena pe care o dovedea legatul faa de
savant. Dar, mai presus de toate, era exasperat de faptul ca
aceasta noua ipoteza a lui Znon de Mongaillac putea ntrzia
i mai mult plecarea lui Donatelli.
- Sa admitem ca avei dreptate n privina acestui punct,
spuse acesta din urma dupa o lunga tacere. nsa nu vad cum
faptul acesta v-ar susine teza animalului necunoscut.
- Metoda schiata de Leonardo da "Vinci consta n a ne
imagina ca solul este constituit din straturi de pamnt
acumulate puin cte puin de-a lungul timpului. Pornind de la
aceasta constatare, este uor de neles ca straturile cele mai
profunde sunt cele mai vechi i invers, cele care sunt la
suprafaa sunt cele mai recente.
i privi pe cei doi prelai, spre a se asigura ca i urmareau cu
atenie raionamentul, i continua.
- Or, eu am gasit n stratul aflat imediat deasupra celui
unde a fost descoperit scheletul aceasta cochilie.
i le araIa obiectul n chestiune pe care Donatelli l examina
atent nvrtindu-l ntre degete.
- Deasupra, spunei?
- Absolut.
- i cum naiba o fi ajuns pe aceste dealuri? Nu mi aduc
aminte sa fi constatat ca terenul ales de preotul acela se afla pe
albia unui ru.
- Este exact ce mi-am zis i eu. Daca aceasta cochilie nu
provine nici din mare, nici din cursul unui ru, nseamna ca
neaparat a ajuns n alt mod
Znon tacu vreo cteva secunde cu sperana ca cei doi
reprezentani ai Bisericii ghicesc unde vrea sa ajunga. Dar,
cum acetia l priveau cu aceeai perplexitate, adauga:
- Pe timpul Potopului.
- Pe timpul Potopului? sari Van Melsen uimit.
- Nu vad alta soluie.
- Cu alte cuvinte, dumneavoastra credei ca fiina careia i
aparine scheletul a pierit n vremea Potopului, gndi legatul
pentru a se asigura ca nelesese bine cuvintele savantului.
- Mi se pare ntr-adevar evident.
Probabil ca era evident n ochii lui Znon de Mongaillac, dar
cu sigurana nu n cei ai lui Donatelli care nu prea vedea cum
aceasta putea concorda cu ideea fiarei cu care s-a luptat sfnta
Marta. n ceea ce l privete pe episcopul Van Melsen acesta
nelesese ca savantul se angajase pe un teren extrem de
alunecos. Un teren pe care el nsui era mult mai n largul sau
dect acest neofit.
- Ceea ce tot nu pricep, facu el, este cum explica aceasta
chestie faptul ca respectiva creatura nu ne este cunoscuta.
- Tocmai. S-ar putea ca acest animal sa ne fie necunoscut,
fiindca aparine unei specii care pur i simplu mmm cum
sa zic va fi ncetat sa mai existe. Potopul le-a distrus pe toate.
Van Melsen i Donatelli se uitara unul la altul perpleci.
- Vrei sa spunei: o specie disparuta?
- Oarecum Genul lor, sa zicem, s-ar fi stins.
Donatelli ramase gnditor, ncercnd sa neleaga conceptul.
Ideea unei specii disparute era att de surprinzatoare nct cu
greu o putea percepe. Dar nu la fel a fost cu episcopul care
sesiza imediat implicaiile acestei ipoteze. Nu ne aflam departe
de erezie.
- Asta presupune ca Noe a uitat o specie atunci cnd a urcat
pe corabie cte o pereche din fiecare animal, raiona el cu
perfidie. Doar daca, desigur, nu era ceva intenionat.
Se ntoarse spre Znon, ateptnd un raspuns, dar cum
acesta nu venea, continua:
- Dar, n acest caz pe ce motiv, dupa opinia
dumneavoastra, Creatorul va fi facut sa dispara aceasta specie?
- Nu tiu, dar
Episcopul nsa i inea victima de boae i nu voia sa-i dea
drumul. Era momentul sa-i dea lovitura de graie.
- Admitei nsa ca o asemenea ipoteza ne obliga sa
conchidem ca Creatorul nu era perfect.
La aceste vorbe, Donatelli reaciona, n sfrit.
- De neconceput! Eretic!
Sufocat, nu mai reuea sa articuleze vreun cuvnt. Znon
simea ca situaia i scapa de sub control. Din nou trebuia sa
dea napoi.
- Departe de mine, Eminena, ideea de a contrazice
dogmele Bisericii. Sunt doar un umil nvaat care cauta
adevarul. nsa drumul acestui adevar nu ma duce de multe ori
pe caile pe care mai apoi trebuie sa le resping. Sunt sigur ca
din haos va ni lumina.
Legatul i regasi un pic de calm i ridica un deget
ameninator.
- Sper Altfel voi fi nevoit sa iau mpotriva dumitale
masuri cel puin neplacute. Pna azi, aveam tendina sa va
consider vorbele daca nu pertinente, cel puin respectabile; nu
ma obligai sa-mi schimb parerea.
- Sunt limite ce nu trebuie depaite, adauga Van Melsen.
Znon prefera sa nu zica nimic i se mulumi sa plece capul
n semn de supunere. Ar fi facut mai bine sa-i mute limba
nainte de a avansa asemenea argumente. Donatelli se uita la
el cteva clipe, judecndu-i gradul de obediena i ncercnd sa
ghiceasca atitudinea pe care trebuia sa o adopte innd cont de
prezena acestui episcop intransigent.
- Pentru moment, va interzic sa va atingei de acest schelet,
porunci el dupa momentul de gndire.
n petera, Agns era i ea ntr-o stare neobinuita. Dupa
ntlnirea cu Znon se ntorsese la ascunzatoare sa pregateasca
o bautura al carei secret l tia. Dar, pe masura ce alegea
ingredientele i le aeza lnga marmita, i dadea seama ca
mintea i era mai ocupata cu gndul la acel savant ncntator
dect la reeta elixirului ei.
Znon de Mongaillac o surprinsese. Era ct se putea de
limpede ca nu semana cu niciunul dintre aranii pe care i
ntlnea atunci cnd mergea n sat. Nu era doar o chestiune de
educaie, de politee ori de curtoazie, ci mai cu seama o
problema de sinceritate. Ea avea ntotdeauna sentimentul ca
oamenii, n afara de Amede, aveau un gnd ascuns cnd i se
adresau. O idee legata de desfru, desigur, dar nu numai. De
parca viaa n comunitate i obliga sa fie mereu cu ochii n
patru, implicai ntr-un conflict n care se nfrunta o familie
sau alta, i ca nu erau n stare sa se adreseze cuiva fara sa aiba
n minte riscul pe care i-l asumau. A vorbi cu altcineva era un
mod de a-l alatura unui clan, de a-l face sa aleaga ntre doua
pari.
Savantul era altfel. i vorbise cu o amabilitate spontana,
neobinuita pentru ea. i, mai ales, i se adresase ca unui egal.
Nicio atitudine condescendenta sau complexata. Nicio teama
absurda faa de aa-zisa ei vrajitorie. O franchee care arata o
trasatura de caracter pe care ea o observa pentru prima data la
un barbat: respectul.
Iar Agns i dadu seama ca lucrul acesta avusese asupra ei
un efect pe care l crezuse ntotdeauna rezervat celorlalte
femei: fusese sedusa.
n acest timp, la episcopie, Van Melsen era enervat peste
masura.
- Un animal disparut! Dis-pa-rut!!!
Nemicat, cu minile ncruciate la piept, Donatelli se uita la
el cum mergea nervos n lung i-n lat prin faa emineului. Cu
preul unui mare efort asupra sinelui, el reuise sa se calmeze.
Ceea ce nu era i cazul episcopului.
- i doar va prevenisem! continua acesta. Acum, toi
savanii vor sa se puna de-a curmeziul Bisericii. Noua ne
revine misiunea de a veghea ca discursurile lor sa nu ajunga sa
sminteasca minile celor cinstii.
Legatul ar fi preferat sa fie singur ca sa poata reflecta la
toate acestea. Ezita o clipa daca sa-i spuna clericului de
existena stelei. Asta cel puin i-ar fi permis sa-i nchida gura,
nsa prefera n final sa pastreze acest atu n mna pentru a-l
folosi la momentul potrivit. Ridica din umeri.
- Pna acum, acest Znon de Mongaillac mi parea totui un
individ rezonabil. Ipoteza lui cu animalul nu era total lipsita de
sens.
Van Melsen nu nelegea sa-l lase pe savant sa scape aa
uor. Voia sa bata fierul ct era cald.
- Va dai seama, Eminena, ce ar nsemna ipoteza unui
animal dintr-o specie pierduta? nsai perfeciunea Creaiei ar
fi de repus n discuie!
- Demonstraia sa conform careia creatura ar fi trait
nainte de Potop era totui convingatoare, ncerca sa raioneze
cardinalul. Altfel cum s-ar putea explica prezena cochiliei n
locul acela?
- De acord n privina aceasta. Dar faptul ca a trait nainte
de Potop nu nseamna ca a aparinut unei specii disparute.
- Daca nu a disparut, ar trebui sa o putem identifica.
- ntru totul de acord. Aadar, nu se poate vorbi de un
animal.
Donatelli se stradui sa aprobe dnd din cap. A te preface ca
acea blestemata de stela nu exista era un exerciiu dificil.
- Sa nu ne grabim, zise el. Sa gndim pe etape. Sa
presupunem ca acest Znon are dreptate n privina acestui
punct. Daca Domnul Nostru judecase ca e mai bine sa suprime
o specie, este pentru ca a considerat ca aceasta o merita. n
definitiv, Potopul nu a fost dat spre a distruge lumea unde
creaturile pacatuisera?
- Dar sta scris ca Domnul a avut grija sa salveze o pereche
din fiecare dintre creaturile Sale. De ce nu i aceasta? Cum sa
ne explicam ca nu s-a urcat n Corabie?
Donatelli ridica din umeri ca pentru a spune ca nu avea
raspuns.
- Am sa va spun eu, continua episcopul. Daca acest schelet
ar fi al unui animal ipoteza absurda, dar sa ne imaginam ,
singura posibilitate care ne ramne este ca Domnul nu a salvat
aceasta specie pentru ca nu a creat-o el nsui!
Legatul naIa capul spre a-l privi fara sa neleaga.
- Or, aceasta creatura nu ar putea fi altceva dect un
demon caruia i-a dat natere Satana!
Uluire. E tot ce i inspira pe moment concluzia lui Van
Melsen. Dar, ncetul cu ncetul, sensul acestor cuvinte puse
stapnire pe mintea lui. Un sens ale carui implicaii l
nfricoau chiar nainte de a le exprima n cuvinte.
- n orice caz, chestiunea este mult mai grava dect vi se
pare, continua Van Melsen. Ghicii ca i mine consecinele
teologice ale unui astfel de lucru
Donatelli ofta adnc i se sprijini ca sa se aeze. Era satul de
toate aceste complicaii. Van Melsen pastra cteva clipe de
Iacere nainte de a adauga:
- Ce va gndii sa facei?
- Nu, tiu.
- Znon de Mongaillac trebuie redus definitiv la tacere.
- Tocmai i-am interzis sa se atinga de schelet.
- Mi-e teama ca nu-i de-ajuns.
Legatul ridica ochii spre el. Acest diavol de Van Melsen
ghicise mai iute pericolul afirmaiilor facute de savant. i
reproa ca nu fusese mai rapid. Acum se afla n neplacuta
poziie de a-i suporta reprourile. i aa ceva nu-i placea.
- Trebuie sa declarai ct mai repede ca este vorba de un
sfnt, conchise Van Melsen dornic sa ncheie dezbaterea.
- Dar Daca acest Znon de Mongaillac are dreptate?
Episcopul i arunca o privire ncruntata.
- Sa ne nelegem bine, Eminena. Acest savant nu poate
avea dreptate.
Donatelli primi lovitura fara a raspunde. Fiindca problema
care i fulgera prin minte n timp ce asculta elucubraiile
acestui nesuferit de episcop era ca un demon nu putea exista.
Ca Satana poate lua chip din cnd n cnd ntr-o creatura de
carne i oase era de ordinul posibilului, atta timp ct era
vorba de broate sau erpi. Nu era un lucru absurd sa se
gndeasca la faptul ca poate locui provizoriu n corpul unor
animale create de Dumnezeu. Dar animalele fabuloase despre
care vorbeau legendele? Ca i fiara cu care s-a luptat sfnta
Marta, Donatelli preferase ntotdeauna sa creada ca erau nite
simboluri, nite alegorii, reprezentari ale Raului menite sa
nutreasca imaginaia credincioilor. Nu nite creaturi
adevarate. Caci altfel, asta ar nsemna ca Satan avea puterea de
a da viaa. Iar aa ceva facea din el egalul lui Dumnezeu
12
Agns cobor n sat ca sa-i faca o vizita parintelui Amede.
Imediat ce trecu pragul prezbiteriului, l gasi pe preot
straduindu-se sa-i traga anteriul pe el care i inea loc de
sutana ca sa mearga n vizita la Aldegonde. Sanatatea batrnei
se nrautaise brusc n cursul zilei, iar Amede era convins ca
sosise vremea sa-i dea ultima mpartaanie.
Ideea ca veterana din Lansec poate fi pe punctul de a parasi
lumea aceasta fu un oc pentru el. Chiar daca nu avea o mare
afeciune pentru ea, ncerca totui, ca pentru majoritatea
satenilor, un profund respect. Un respect distant, desigur, i pe
deasupra amestecat cu frica, dar totui un respect. Apoi,
posibila ei dispariie va fi, nendoielnic, un eveniment
considerabil. Aldegonde reprezenta ntr-un fel sufletul satului
Lansec. Ea vazuse nascndu-se toi locuitorii sai. Era n acelai
timp martorul de aproape un secol de istorie a satului i
depozitarul memoriei strabunilor. Cu ea dispareau multe
amintiri, multe lucruri marunte care transformasera Lansecul
n ceea ce era acum. Iar Amede tia ca viaa enoriailor sai va
intra atunci ntr-o noua etapa. Aa cum nite copii a caror
mama tocmai dispare brusc i se trezesc ramai singuri.
Cunoscnd viaa pe care o dusese Aldegonde, parintele
Amede banuia ca ea urma sa dea peste cteva probleme pe
lumea cealalta i se temea de spovedania batrnei. Ce orori
urma sa fie nevoit sa auda, nu tia. Nu voia nici macar sa-i
imagineze.
Agns nu mpartaea acest mod de a privi decesul iminent al
batrnei. Pentru ea, Aldegonde nu era nimic altceva dect o
batrna care i sfrea firul vieii. Pentru tnara, moartea nu
era o trecere n lumea de dincolo, ci nceputul unui nou ciclu.
!i construise concepia vieii i a morii pe vreo legenda unde
o forma rudimentara de metempsihoza inea loc de religie.
De unde anume luase ea aa ceva, Amede prefera sa nu
tie. i i venea adeseori sa o mutruluiasca pe fata n legatura
cu ereticele sale credine pagne, care de altfel nu se bazau pe
cine tie ce lucruri solide. Agns se limita a-i concepe propria
viziune asupra lumii pe baza unui raionament minimal care
se sprijinea pe impresiile i sentimentele sale. Dar aceasta era
situaia: Agns credea n migraia sufletelor.
- Batrna asta se va transforma ntr-un gndac negru de
bucaIarie, zise Agns ca sa-l provoace pe preot, n timp ce l
nsoea la muribunda.
- Iar tu vei ajunge n Iad, alaturi de ea, daca mai continui sa
spui asemenea rautai.
Amede cunotea tendina fetei de a se distra agasndu-l
astfel i avea obiceiul, atunci cnd se putea, sa-i raspunda n
acelai mod.
- Am sa te rog sa respeci cel puin suferina celei care a
ajutat-o pe mama ta sa te aduca pe lume, continua preotul. Iar
daca te aud zicnd aa ceva n faa ei
- Parca tu crezi ca ea se va lipsi de placerea de a spune
grozavii.
- Indiferent ce a spus, a venit timpul sa-i ceara iertare
Domnului. i nu ne revine noua, simpli muritori, sa o judecam.
De-acum, este rolul Creatorului ei dinaintea caruia va trebui sa
apara. i doresc din tot sufletul sa fie clement cu ea.
- Creatorul tau mi pare a fi o buna scuza pentru ca sa nu
raspundem n faa celorlali.
Bubuitul tunetului paru sa-i raspunda. Amede fu aproape
amuzat cnd l auzi i desfacu braele ca pentru a sublinia
evidena raspunsului sau.
- Furtuna nu ma sperie mai mult ca El, i-o ntoarse ea
zmbind.
Amede i arunca o privire indignata oprindu-se n faa
casuei lui Aldegonde. Primii stropi de ploaie ncepeau sa cada,
iar el se puse la adapost sub streaina.
- Ca ai vorbe de ocara la adresa Bisericii, asta nu te scutete
de un pic de respect i de milostenie, facu el ridicnd un deget
mustrator. Daca nu eti n cea mai buna dispoziie, va trebui sa
te rog sa rami afara.
- Stai linitit, am sa fiu cuminte, raspunse Agns facnd-o
pe fetia virtuoasa. Vreau pur i simplu sa ma asigur ca nu mai
este nimic de facut pentru vindecarea acestei batrne
cucuvele.
Amede se gndi un pic la situaie i i zise ca, la urma
urmei, daca Agns avea puterea sa vindece bolnavii, nu era
niciun motiv sa-i interzica accesul la capatiul lui Aldegonde.
Aplecat asupra unei mese, Athanase clasa crochiurile
scheletului cu ajutorul lui Bruno. i petrecusera cea mai mare
parte a zilei punnd la locul sau bazinul gigantului ceea ce nu
fusese o treaba uoara i atacau delicata problema a
vertebrelor. Pna atunci, lucrarile naintau ncet, dar singur.
Nu erau deloc nemulumii de treaba facuta i estimau ca
uriaul ncepea, n fine, sa semene a ceva.
A ce? Bruno nca nu putea spune. Continua sa ramna la fel
de gnditor n privina rezultatului final. nsa era obligat sa
admita ca scheletul capata forma i ca la stadiul n care erau
avea o oarecare similitudine cu un om de talie mare. Mai
ramnea de tiut daca reconstituirea trunchiului urma sa
confirme aceasta impresie.
Athanase, desigur, era departe de a mpartai scepticismul
asistentului. Pentru el, nu era nicio ndoiala ca scheletul era al
unui uria. Principala sa grija era acum sa termine aceasta
reconstituire ct mai repede. l cunotea suficient pe Znon de
Mongaillac ca sa tie ca nu se va resemna att de uor. Aadar,
era imperios necesar ca Athanase sa-i poata prezenta legatului
un uria acceptabil nainte ca elevul sau sa mai scoata vreo
noua teorie susceptibila i sa introduca vreo ndoiala n mintea
lui.
Se auzi o bataie n ua. nainte ca Bruno sa aiba timp sa se
ridice ca sa deschida, Znon intra n camera.
- Ei, ia te uita, eminenta noastra somitate din capitala! zise
ironic Athanase ntorcndu-se spre nou-venit.
- Buna ziua, maestre. Buna ziua, Bruno
- Daca ai venit sa-mi admiri reconstituirea scheletului, mi-e
teama ca ai venit prea devreme.
Znon era stnjenit. Simea nevoia sa vorbeasca serios
despre problema aceasta. Tonul sarcastic al lui Athanase nu
era ceea ce atepta de la batrn. Discuia pe care o avusese cu
cele doua fee bisericeti l cam ravaise. Nu era att de naiv
nct sa ignore ca adeseori afirmaiile savanilor intrau n
conflict cu dogmele Bisericii, dar fusese ntotdeauna convins
ca, daca eti mai moderat n vorbe, este posibil sa conciliezi
cele doua puncte de vedere i sa ajungi la o armonizare a
spiritelor. Evitnd orice polemica, o argumentaie riguroasa,
considera el, i putea convinge pe cei mai obtuzi dintre
adversari.
Or, era limpede ca se nela.
Mergnd la batrnul sau mentor, sperase, aadar, sa
gaseasca o oarecare stare de bine.
- Nu, nu pentru asta Avei o clipa libera? Mi-ar fi placut sa
discutam de toate acestea cu calm.
- Dar eu sunt ct se poate de calm
Athanase nu tia pentru ce venise Znon i banuia o
manevra ascunsa. Nu avea intenia sa lase garda jos.
- Am sa va las, propuse Bruno, care nu avea niciun chef sa
se afle implicat n aceasta discuie.
- Nu, nu, obiecta Athanase ca sa nu intre n jocul lui Znon.
Poi ramne, Bruno. Sunt sigur ca poate fi instructiv.
- Athanase, este absurd ca Diferendul nostru sa ia o
asemenea amploare. Suntem oameni nvaai. Trebuie sa
putem trece peste partea patimaa a acestei probleme.
- Unde vrei sa ajungi?
- Spun pur i simplu
Cum sa nceapa? Znon se aeza. Moralmente, era prea
obosit pentru a susine o baIalie verbala n care voia sa-l atraga
Athanase.
- Nu mai tiu n mintea mea domnete o mare confuzie,
Athanase Tocmai am avut o discuie destul de ncordata cu
Donatelli i Van Melsen i marturisesc ca sunt ravait de ceea
ce a ieit.
- Vad, zise Athanase nencrezator. O ntlnire secreta cu
cele doua fee bisericeti Abila manevra.
- Nu era o manevra. Credeam ca am descoperit ceva ce-mi
poate confirma ipoteza i voiam doar sa le spun i lor.
- Sa le spui fara mine.
- Nu era niciun fel de rautate n asta, te asigur
Athanase nu mai tia ce sa creada despre fostul sau elev. Se
exprima cu o sinceritate ce sarea n ochi, iar asta i amintea
complicitatea care i unea odinioara. Simi cum hotarrea lui
ncepea sa se clatine. Znon era clar abatut, ceea ce era un
lucru nou la care trebuia sa fie atent. Lua, aadar, un scaun i
se apropie de el.
- La ce descoperire faci aluzie?
Znon de Mongaillac i povesti atunci n detaliu conversaia
pe care o avusese cu episcopul. Fostul sau profesor l asculta cu
atenie, mngindu-i barba cu mna sa mbatrnita i
ncreita, aa cum facea ntotdeauna cnd dadea atenie
cuvintelor interlocutorilor.
- Vorbele legatului o spun cu mna pe inima mi-au
zdruncinat convingerea, marturisi Znon dupa ce termina de
povestit. Ma cunoatei de prea mult timp ca sa nu tii ca
intenia mea nu este sa ma mpotrivesc Bisericii, dar i mai
puin sa-i atac dogmele Chiar daca am fost mereu convins ca
pot aduce lumina, adevarul, m-am gndit ntotdeauna ca, daca
aa ceva nu aduce nimic Bisericii, nu i va fi deloc potrivnica
Athanase se uita la fostul sau elev. Avusese ntotdeauna o
minte stralucita, nsa nu era n stare sa judece cnd trebuia sau
nu sa expuna o idee. Diplomaia nu fusese niciodata punctul
sau forte. Raporturile umane erau un domeniu n care era
stngaci i care nu se predau n nicio coala. Era o chestiune de
sensibilitate i de caracter. Daca el reuise sa ajunga n vrful
disciplinei pe care o preda, daca se vedea att de respectat de
confraii sai, era nainte de toate ca urmare a faptului ca se
ferise sa-i faca dumani. Iar pentru asta trebuia sa tii sa taci
n momentul n care oamenii nu erau dispui sa te asculte.
- Atunci de ce sa te ncapanezi? ntreba el.
- Poate omul sa renune la cautarea adevarului? Ne putem
preface sa credem ca nu avem dreptate cnd suntem convini
de contrariul?
- n tiina, adevarul nu este o chestiune de credina,
Znon, ci de bun-sim.
- Sunt sigur ca acest schelet nu este al unei fiine umane.
- i totui nu poate fi altceva. Peste doua zile, voi fi gata sa-i
arat acestui cardinal rezultatul reconstituirii mele. i, crede-
ma, concluzia acestei afaceri nu va mai produce nicio ndoiala.
Nici macar pentru tine Tu eti orb din orgoliu. Privete
lucrurile n faa. Ca vrei sa-i ntreci fostul maestru este de
neles, dar asta sa nu cumva sa te faca sa aperi cu orice pre
nite ipoteze fara rost.
Ascultndu-l, Znon se gndea la discuiile sale eu Nicolas
Stenon. Acesta i batea joc n mod regulat de ideea lui Ren
Descartes conform careia adevarul era identificat dupa
sentimentul de evidena pe care acesta l provoca celui care se
straduia sa raioneze cu metoda. nsa evidena era evident,
glumea Nicolas nu putea servi adevarului drept fundament.
Nimeni nu afirma cu seriozitate ceva fara a fi convins ca are
dreptate.
- Poate ca avei dreptate, admise Znon dupa o lunga
Iacere.
13
La capatiul lui Aldegonde, Amede se simea descumpanit.
8atrna abia i mai putea ine ochii deschii. ntre doua
gemete, mormaia cteva frnturi de fraze nedesluite pe care
preotul ncerca zadarnic sa le interpreteze ca fiind o
spovedanie. nsa, n ciuda eforturilor sale, trebui sa accepte
evidena: nu nelegea nicio boaba din ceea ce spunea ea.
Ct despre Agns, ea statea puin mai deoparte. Aldegonde i
era mai puin antipatica dect l lasase pe Amede sa neleaga.
Vorbele ei fusesera doar un mod de a-l sci un pic. Adevarul
era ca aceasta batrna avea multe puncte comune cu ea. Traia
n aceeai indiferena ostila a satenilor.
n plus, Agns tia ca Aldegonde se lauda cteodata ca poate
interpreta limbajul naturii. Aceasta facultate era mai mult o
postura fondata pe nite neverosimile credine mistice, nsa
atenia pe care o arata faa de secretele lumii dovedea un
interes adevarat. Dar n afara de asta, Agns nu-i mpartaea
viziunea asupra lucrurilor. Cunotinele ei erau n realitate
mult mai modeste, dar i mai serioase. Daca unii i atribuiau
daruri supranaturale, era din pura ignorana. Prin limbaj al
naturii, ea nelegea doar concluziile ce se puteau desprinde
logic din vreun semn concret. Nu era nicio taina acolo. Era
suficient sa tii sa deschizi ochii i sa observi natura aa cum
trebuie. Nimic mai mult.
Aadar, n ochii ei, Aldegonde nu era dect o sarmana
batrna respinsa de comunitate din cauza prostiei ctorva
sateni. Nu era nimic periculos la ea. Cum nu era nici cazul ei.
Traia doar ntr-o lume guvernata de legi pe care doar ea era n
stare sa le priceapa.
Cnd Amede iei sa aduca nite vreascuri ca sa mai puna pe
foc, Agns ramase singura cu batrna. Impresia de pace care
venea dinspre ea era att de tulburatoare nct tnara simi ca
i dau lacrimile.
Cnd se ntoarse cu gatejele, Amede o gasi pe Agns lnga
muribunda.
- Ce mai face? o ntreba preotul.
Agns se ridica i se ndrepta spre el.
- Nu mai e foarte tnara, opti ea lund manunchiul de
crengi i aezndu-l n vatra. nsa nimic nu arata ca ar fi pe
moarte.
- Dar important nu este sa fie cu contiina mpacata?
Agns l privi. Nu-i mpartaea resemnarea cu privire la
starea de sanatate a lui Aldegonde.
- Daca n-ai nimic mpotriva, am sa mai stau cu ea un pic.
Daca nu se poate face nimic ca s-o salvam, poate ca macar
exista un remediu ca sa-i uuram durerea.
- Dragostea pentru aproapele este un bun remediu.
- Dar poate ca nu destul. Mine, am sa aduc ceva cu care sa-
i prepar un ntaritor.
- Mine poate va fi prea trziu.
- Atunci, stau sa-i in mna.
Amede i zmbi. Prefera sa o vada generoasa i altruista
dect provocatoare i singuratica. Cine tie? Oare se schimba?
Agns petrecu noaptea la capatiul lui Aldegonde. Nu era
mare lucru de facut ca sa o ngrijeasca. Starea ei era cauzata de
vrsta, iar toata atenia pe care i-o acorda Agns nu schimba
nimic. Remediile sale nu-i puteau reda tinereea.
ntorcndu-se n seara aceea la han, Znon era complet
abatut. Athanase reuise sa-i strecoare o ndoiala n minte. De
altfel, era ceva mai mult dect ndoiala. ncepea ca creada ca
pornise pe o cale greita nca de la nceput. i i dadea seama
n ce masura voina lui de a dovedi ca scheletul aparinea unui
animal se baza efectiv pe dorina de a se masura cu fostul sau
maestru. Intuiia sa de la nceput fusese foarte sincera, nsa
ncapanarea de a continua pe aceasta cale, n ciuda absenei
dovezilor, era absurda.
Aceasta cautare a animalului necunoscut fusese un mod de
a-i umple un gol. Dei devenise un eminent anatomist, se
mulumise ntotdeauna sa urmeze curentele carora alii le
dadeau natere prin descoperirile lor. Mult timp, sperase sa
faca vreo observaie importanta care sa modifice ntr-un mod
consecvent situaia cunotinelor din vremea sa, dar, treptat,
acceptase ideea ca un asemenea lucru nu se va ntmpla.
Sfrise prin a accepta ca va fi pentru totdeauna un modest om
ce va merge pe urmele altora. Descoperirile i inveniile erau
pentru alii. Rolul sau se limita doar la a le transmite altora.
i cu ipoteza aceasta, a unui animal necunoscut, crezuse ca,
n sfrit, reuise ceea ce visase n secret ntreaga viaa:
posibilitatea de a aduce pe lume o contribuie eseniala i de a-
i lasa numele n istoria tiinelor.
nsa acum avea contiina ca acest vis nu fusese dect o
iluzie.
Trecnd prin faa rulotei lui Ren, staionata n apropierea
hanului, Znon fu smuls din meditaia sa de un ipat:
- Blestemaie! Porcaria dracului de vas!
Savantul i arunca un ochi sub copertina i l zari pe amicul
sau scuturndu-i mna ranita.
- Hei, ce faci atta scandal? Ai sa trezeti tot oraul cu
urletele tale!
- M-am fript, explica arlatanul ncercnd sa-i lege batista
n jurul minii.
Znon se urca n rulota.
- Lasa-l pe medic, zise el distrndu-se. Pansamentul acesta
n-o sa-i foloseasca la nimic. Ia, arata-mi.
Ren ntinse mna.
- Teama mi-e sa nu fie cazul unei amputari, facu Znon.
i cum arlatanul parea sa ia n serios gluma sa, adauga:
- Doar daca n-ai vrea sa-i bagi mna ntr-unui din
remediile tale pe baza de tutun.
Ren nelese ca i batea joc de el i i trase iute mna,
aratnd cu barbia lichidul pe care l pregatea.
- ncercam sa fac bautura de care i-a vorbit.
- Cel pe baza de boabe levantine prajite?
- Exact. Qahoua.
- i ce-a ieit?
arlatanul i mica degetele. Pareau ca funcioneaza bine.
- Ei bine, o sa aflam imediat. Fa-mi onoarea i gusta tu
nti, i propuse ntinzndu-i recipientul nca fierbinte.
Znon arunca o privire la bautura de culoare nchisa.
- Vrei sa beau asta?
- Hai, hai, sunt sigur ca ai facut altele i mai rele.
Savantul clatina din cap...
- Daca nu supravieuiesc, n-ai sa capei nicio lecaie din
motenirea mea, sa tii!
nchise ochii i, sub privirea nerabdatoare a arlatanului,
duse lichidul la buze.
-Ei?
Znon nu-i putu reine o strmbatura.
- Amara, abia reui el sa articuleze.
- Amara? Sigur? Ia sa vad!
Ren bau la rndul sau o gura. Faa i se nroi.
- Infect! admise el. Cum naiba fac marinarii aia marsiliezi
ca sa nghita aa ceva?
- Habar nu am, dar ceea ce este sigur e ca n-ai sa faci avere
vnznd-o.
Schimbara o privire amuzata. Apoi, trgoveul ridica
prelata, arunca fiertura n strada i prefera sa schimbe
subiectul.
- Dar tu? Cum i-a mers azi?
- ngrozitor, ofta Znon. Ma ntreb daca n-am luat-o pe o
cale greita nca de la nceput
- Vorbeti de schelet?
- Bineneles. Episcopul i cardinalul au mers pna ntr-
acolo nct sa ma acuze de erezie!
- Nu glumi cu chestii dintr-astea, facu Ren devenit brusc
serios. Biserica nu tie de gluma. mi aduc aminte ca treceam
ntr-o zi prin oraul Basel. Mi s-a povestit o chestie ce se
petrecuse cam cu doua sute de ani mai nainte. ntr-o
dimineaa, s-a descoperit un coco care ouase un ou. Nu ma
ntreba cum de e posibil. Poate ca nu era un coco, ci o gaina
care semana cu un coco. n fine, chestia e ca sarmana oratanie
a fost imediat judecata de un tribunal i condamnata la
moarte. Motivul: ncalcase legile naturii, cele ce fusesera
stabilite de Domnul Nostru!
!i privi amicul cu gravitate nainte de a adauga:
- Sa nu-i treaca prin minte sa faci vreun ou, Znon
Savantul nu raspunse. nelegea foarte bine ce anume voia
sa spuna prietenul sau. Dar era prea trziu ca sa renune.
- Uita toata problema asta, insista Ren. Gasete-i o femeie
i schimba-i viaa. E un sfat prietenesc.
Brusc visator, Znon se cauta mainal prin buzunare
cautndu-i pipa. Mna dadu peste cochilia descoperita n
Lansec. Imediat, n minte i aparu chipul lui Agns.
- Am ntlnit una, marturisi el.
- Una ce?
- O fata
Surprins, Ren ridica o sprnceana.
- i nu-mi spuneai nimic?
- Doar am ntlnit-o cteva clipe
- Ei hai, povestete-i totul amicului tau Ren.
Znon i umplu pipa cu restul de tutun pe care l mai avea
ca sa ctige timp sa-i gaseasca vorbele potrivite.
- O femeie extraordinara
- Femeile sunt ntotdeauna extraordinare cnd e cazul sa
ne seduca.
- Frumoasa
- Fara barba.
- Tandra
- Atta timp ct au ceea ce vor.
Znon i dadu atunci seama ca glumele arlatanului l
deranjau. Marturisirea lui privea un sentiment sincer i ct se
poate de real. ntlnirea sa cu Agns l marcase ntr-o masura
pe care nu o banuise.
- Tu te-ai acrit. E altfel, protesta el constatnd ca Ren i
strica placerea.
- Iar tu eti ndragostit. Baga de seama Tine minte, prefer
sa te aud cum ma freci la cap cu scheletul
n zori, Aldegonde paru sa se simta mai bine. Durerile se mai
potolisera i fu n stare sa vorbeasca.
- Eti la fel de frumoasa cum era mama ta, opti ea n timp
ce Agns ncerca sa o faca sa nghita un pic de lapte.
Agns fu emoionata de aceasta confidena afectuoasa,
ndeparta o uvia de par care cazuse pe faa batrnei.
- Nu vorbii. ncercai sa va odihnii.
- Mama ta era o femeie minunata. Cu sigurana v-ai fi
neles foarte bine Am ajutat-o sa te aduca pe lume, tii?
Agns zmbi. Auzise deja de la parintele Amede. Ca i
faptul ca semana cu mama. Dar i imaginase ntotdeauna ca
acesta era pentru preot un mod de a se arata amabil faa de ea.
Aldegonde se ntoarse spre tnara.
- Dar vorbete-mi mai bine despre tine, continua ea
scrutndu-i chipul. La vrsta ta, ar cam fi timpul sa te gndeti
la un so. Nu-i place nimeni din Lansec?
Agns roi puin.
- Din Lansec, nu, admise ea dupa un timp.
8atrna schia un zmbet.
- Un strain, poate?
Agns se amuza ca discuia se transforma n confesiune.
Amede ar fi apreciat aceasta rasturnare de situaie!
- O sa ma credei o proasta, dar am ntlnit un barbat
- Frumos?
- Aa s-ar zice.
- Nu-i neaparata nevoie, dar oricum e mai bine dect daca
ar fi fost urt.
Cele doua femei rsera cu pofta. Aldegonde recapata un
strop de vitalitate mpartaind emoia fetei.
- De unde-i?
- De la Paris. E un savant.
- Sa nu-mi spui ca e batrnul ala nebun care a venit sa
studieze scheletul, se neliniti Aldegonde.
- Da de unde. Dei cel de care vorbesc eu e de doua ori mai
n vrsta ca mine.
- Atunci nu-i nici tnarul care l nsoea, zise Aldegonde
amintindu-i de asistentul lui Athanase.
- Nici. l cheama Znon de Mongaillac i e e amabil.
- Amabil?
- Da.
- Atta tot?
- E deja mult.
Aldegonde se crispa brusc nainte de a cadea pe pat gemnd.
Agns se repezi i o lua de mna. Respiraia batrnei capaIa un
ritm mai calm.
- Teama mi-e ca Domnul este nerabdator sa ma
pedepseasca, zise ea ntre doua oftaturi.
- Nu spunei prostii. O sa va simii mai bine de ndata ce
poiunea mea i va face efectul. i apoi nu avei a va teme de
Domnul; daca ai greit cumva n trecut, sunt sigura ca va ti sa
se arate indulgent.
- Singura greeala de care ma simt vinovata este ca i-am
dispreuit prea mult timp pe semenii mei. Iar tu, draga mea
Agns, mi-e teama ca tu
Aldegonde se ntrerupse. Duse mna la inima i ncepu sa
respire i mai greu. Femeile se privira ndelung. Chiar daca
Aldegonde nu i putuse sfri fraza, Agns nelesese foarte
bine ce anume se pregatea sa spuna.
- E mai bine sa stai linitita, facu ea. O sa bei ncet asta i o
sa va simii mai bine Poate ca mai apoi va trebui sa dormii
un pic.
14
La puin timp dupa aceea, n ciuda unei dureri groaznice de
cap aparent tutunul i qahoua nu faceau casa buna , Znon
merse pe dealurile de lnga Lansec. Ce anume venise sa faca
nu-i era prea limpede. Voia sa se convinga ca se afla acolo ca sa
verifice nca o data cursul rului, dar tia de fapt adevarul, nu
se putea nela pe sine. Impulsul raspundea n realitate nevoii
de a o revedea pe Agns.
A admite ca se ndragostise ar fi fost un prag pe care nca nu
era gata sa-l treaca. Acest sentiment era de altfel pentru el ceva
la fel de necunoscut ca i animalul nalt de douazeci de
picioare. Totui, n adncul sau se gasea o ciudata zvrcolire a
sufletului, o uoara frematare a ntregii fiine pe care un altul
mai puin orb la emoiile sale ar fi identificat-o de ndata.
Problema era ca el considerase ntotdeauna dragostea ca pe o
slabiciune care o face pe victima sclavul celuilalt. n cel mai
bun caz era un afect asupra caruia mintea i mai ales voina
trebuiau sa aiba o priza. Ideea unei pasiuni puternice
imposibil de stapnit era absolut straina concepiei sale despre
lucruri.
RaIaci un oarecare timp n apropierea drumului, dar, din
pacate, Agns nu era pe acolo. Dezamagit, se aeza pe o piatra
i privi n jur. Soarele era sus pe cer stropind tufariul cu
lumina. n curnd, avea sa fie foarte cald. Znon trase aer
adnc n piept. Mireasma ierburilor salbatice i patrunsese
pna n suflet. Se apleca sa culeaga cimbrior i l duse la nas.
Pentru prima data planta nceta sa mai fie acel obiect de studiu
pe care el l numea Thymus Serpyllum ca sa devina doar un fir
de iarba cu parfum aparte.
Dupa ce petrecu clipe ndelungate n aceasta stare de
beatitudine, se hotar sa traga folos din prezena sa pe aceste
coline mergnd sa verifice daca nu cumva rul care curgea n
apropiere i avea izvorul ntr-un loc care ar fi putut explica
prezena acelei cochilii n sat. i venise ideea ca, n fond, de-a
lungul timpului cursul de apa ar fi putut avea o alta albie. Nu
era imposibil ca, n urma unor caderi de pietre, sa fi fost deviat
pe un alt versant al colinei i ca, poate, cndva sa fi trecut prin
apropierea satului.
Se ridica aadar n picioare i i relua drumul urmnd
direcia pe care i-o aratase Agns n ajun. Dupa ce ocoli nite
stnci, ajunse n sfrit la albia prului. Aa cum i se spusese,
era sec. nsa nite semne clare aratau ca pe acolo cursese apa.
Ca sa dea de izvor, era suficient sa urce panta inndu-se de
aceste urme.
Nu era greu; terenul nu era prea accidentat, iar panta urca
domol. De-o parte i de alta a albiei prului, arbutii tot mai
numeroi aratau ca solul, pe masura ce urca, devenea mai
umed. Znon nelese ca nu era departe de izvor.
Brusc, n timp ce escalada o stnca mai nalta dect celelalte,
Znon auzi un zgomot n amonte. Brusc, i aduse aminte de
lupul care bntuia prin mprejurimi. Nelinitit, se urca pna n
vrf i arunca o privire de cealalta parte.
Mai jos, Agns tocmai facea baie n izvor.
Cu gura cascata, Znon contempla scena. I se parea ca nu
vazuse niciodata ceva asemanator i att de frumos.
Numeroasele sale aventuri i disecii i permisesera sa
cunoasca n detaliu secretele anatomiei feminine. i totui
trupul pe care l avea n faa ochilor era mai tulburator dect
toate cele pe care avusese ocazia sa le vada mai nainte.
Formele uor rotunjite ale pieptului i coapselor, pulpele lungi
cu proporii perfecte, curbele taliei, totul i se parea de o
perfeciune divina. Banui ca atracia nu se datora doar acestei
micari sufleteti sau trupeti lucrul nu era prea limpede pe
care prietenii sai filosofi ar fi numit-o dorina. tia foarte bine
ce este dorina. Aici nsa altfel statea treaba. Daca vederea
acestui trup gol i excita simurile, o facea cu o intensitate
neobinuita. Dorina fizica nu era totul; mai era ceva ce inea
de emoie.
Contient ca nu-i frumos ce face, nchise ochii. O brusca
tresarire de moralitate. Laudabila, dar sortita eecului.
Zgomotul pe care l facea Agns n apa trezea n el viziuni
minunate. Puin obinuit sa reziste dorinei, ceda, aa ca se
apleca sa dea deoparte frunziul care i mpiedica vederea.
Un pic cam mult.
n cadere, se lovi cu capul de stnca. i pierdu cunotina.
Athanase era foarte satisfacut de reconstituirea sa. La
lumina ambrata a torelor, uriaul sau se naIa maiestuos n
subsolul universitaii. O munca admirabila. Dificila, desigur,
mai ales spre sfrit, cnd a trebuit sa puna oasele la peste
douazeci de picioare de la podea, dar n sfrit recompensat.
Dupa discuia cu Znon de Mongaillac, nelesese ca fostul
sau elev i adversar sfrise prin a terge totul cu buretele. Se
simise att de liber i de uurat nct hotarse sa grabeasca i
mai mult reconstituirea. i petrecu ziua ca sa termine fixarea
bazinului uriaului i o parte din coloana vertebrala. Cnd veni
seara, era nca departe de ceea ce i propusese. Ca atare, se
hotarse sa-i petreaca aici i noaptea. Bruno l ajutase ct
putuse, dar plecase acasa cnd ajunsesera la torace, lasndu-l
pe maestru sa termine singur treaba. Aa ca Athanase munci
din greu ca sa termine reconstituirea nainte de rasaritul
soarelui. Voia sa fie sigur ca putea sa-l arate nca de a doua zi
dimineaa.
8atrnul nvaat tia ca nu prea facuse treaba buna la sfrit
i ca braele erau fixate provizoriu, nsa important era ca
uriaul sa aiba o forma definitiva convingatoare. Nu soliditatea
ansamblului era primordiala. Va fi timp pentru consolidare
mai trziu, adaugnd pe ici, pe colo cteva bucai de lemn.
Aa dupa cum ncepuse sa banuiasca, scheletul era mai nalt
dect estimase la nceput. Avea fix douazeci i doua de
picioare. ncapea exact sub bolta ncaperii. Craniul enorm era
fixat direct de scripetul aflat n vrful arcadei. Aceasta talie
impresionanta facea din uriaul lui unul din cei mai mari
descoperii vreodata. i, mai ales, era ntreg. Asta l satisfacea
pe Athanase n cel mai nalt grad, desigur, i totui i venea
greu sa creada ca nu era o halucinaie.
Cine era? Cnd a trait? Cum se hranea? Ce religie avea? Tot
attea ntrebari la care era prea devreme sa raspunda. Dar nu
se ndoia ca va putea da n curnd un raspuns. Poate ca era
chiar acea sfnta Marta pe care o cerea n gura mare parintele
Amede.
Oricum, sosise timpul sa-l anune pe legat ca poate veni sa
admire ct mai degraba uriaul.
Ct timp statu ameit, Znon avu parte de un comar
ngrozitor. Viziuni ale unor balauri nspaimntatori i ale unor
montri ngrozitori se suprapuneau n mintea lui raIacita,
dnd natere unor stranii arabescuri verzulii. Volutele cu
forme inumane se ridicau n nalturi obscure ncarcate de nori
negri ntunecoi pe care creaturile ncercau sa-i strapunga
mucnd i mpratiindu-i cu ghearele. Se vazu atunci pe sine
scapnd de o astfel de mucatura, notnd contra curentului n
cerul acela tulbure, ngreunat de nite veminte udate de o
ploaie invizibila, i ajungnd la unul dintre luminiurile
deschise n tenebre de unul dintre montri.
Cnd i reveni, transpirase tot, nca nerefacut. Nu nelegea
unde se afla, iar ochii nu reueau sa se adapteze la penumbra
n care se afla. Cnd, n sfrit, ncepuse a se obinui cu lipsa
luminii, sa iasa din acest comar ca un animal nnamolit, i
dadu seama ca se afla ntr-o petera larga, luminata de nite
tore.
Cnd o mna necunoscuta i trecu uor peste tmpla,
ntoarse puin capul i o vazu pe Agns aplecata deasupra lui.
- Nu spunei nimic, i opti ea la ureche continund sa-i
ngrijeasca rana.
Znon ncerca sa se ridice, fara folos.
- Doamne, ce comar ngrozitor
- V-ai ranit la cap.
nchise din nou ochii lasnd degetele tinerei femei sa-i
potoleasca durerea. l cuprinse o stranie stare de bine. Se lasa
n voia sorii, abandonndu-se delicatelor atingeri care uor-
uor, dupa cum i dadu el seama, deveneau nite mngieri.
- Nu va ngrijorai, mai murmura ea, suntei la mine
Znon deschise un ochi ca sa priveasca din nou grota.
- Locuieti aici?
- Departe de oameni i de rautatea lor.
Znon o privi. n lumina blnda a torelor, chipul ei era i
mai frumos. O umbra i mngia obrazul, trecnd uor peste
marginea buzelor ca sa alunece sub barbie i sa dispara
estompndu-se de-a lungul gtului. Vedea clar reflexul
flacarilor pe marginea carnoasa a buzei superioare.
Cu o micare lina, imperceptibil, ea se apleca. Znon simi
cum se pierde. Parfumul pielii l amei. Aa cum un val ce se
retrage lasa uneori sa apara pe nisip o minunata cochilie,
ntunericul facu loc luminii pentru a-i descoperi ochii. Ea l
privea cu o blndee nemarginita.
- n afara de parintele Amede, suntei primul barbat care
patrunde aici, zise ea uitnd voit intruziunea lui Gilbert.
- De ce nu traieti n sat? ntreba Znon ca sa zica ceva.
- V-am spus. Rautatea lor ma sperie.
- Cu salbaticiunea care bntuie, ai avea i mai multe
motive sa-i fie frica aici.
- Salbaticiunea asta, aa cum zicei, nu-i altceva dect un
lup.
- Dar oamenii din sat cred ceea ce vor sa creada. Ei vad
lumea cu ochii fricii i ai urii.
Znon reui sa se ridice ntr-un cot.
- Oricum, ei va cred o vrajitoare.
- tiu. Dar dumneavoastra?
- Eu nu.
Timp de cteva secunde ce parura o venicie, nu schimbara
niciun cuvnt. Znon i dadu seama ca ea i mngia capul cu
tandree. Situaia l stnjenea. Se ridica.
- Cred ca am o umflatura zdravana!
- Ai cazut serios.
!i aminti, n fine, motivul caderii i brusc se simi cumplit
de jenat.
- Tre Trebuie sa plec.
- Nu suntei n stare.
- Am Am nite treburi de rezolvat
- Scheletul acesta nu va lasa n pace.
- Dimpotriva. A devenit raiunea mea de a fi. De ce ai vorbit
atunci cnd ne-am desparit ultima data de suflarea
balaurului?
Agns se ridica i ea.
- Atunci cnd se manifesta printre oameni, Diavolul ia
diferite forme grifon, ap, broasca sau balaur. Toi copiii
tiu
- Dar balaurii nu exista.
- i totui rasuflarea lor ca de pucioasa e ct se poate de
reala.
Schimbara un zmbet. Agns l nsoi pna la ieirea din
grota. Afara, dupa cum arata soarele, era dimineaa.
- Dar ct timp am dormit? se neliniti Znon punnd
mna la ochi ca sa se fereasca de soare.
- Aproape o zi ntreaga.
Athanase trebuia sa-i prezinte reconstituirea uriaului.
Znon i amintea. Trebuia neaparat sa o vada, dar, daca nu
voia sa ntrzie, era nevoie sa se grabeasca.
- Trebuie sa plec numaidect.
- Tu treci pe lnga viaa.
Tutuirea avu pentru el efectul unui pumnal patrunzndu-i
delicat n inima. Dupa ce i arunca o ultima privire, Znon i
atinse tandru obrazul i o lua de mna.
- Am sa revin.
i, nainte de a se departa, i puse ceva n palma.
Agns ramase acolo, tulburata de gestul savantului. n
pumn, simea forma rasucita a unei cochilii mici.
Cnd Znon de Mongaillac i facu n sfrit apariia n
subsolul Colegiului Regal, cardinalul Donatelli, episcopul Van
Melsen, magistrul Henri de Coursanges, Bruno i Athanase
Lavorel stateau n picioare n faa unei perdele imense ce
masca jumatate din ncapere.
- Doar pe dumneavoastra va mai ateptam, zise legatul
vazndu-l sosind cu sufletul la gura.
Dupa ce ajunsese la concluzia ca nu putea exista nicio
creatura satanica, Donatelli atepta cu nerabdare sa vada
uriaul. Fiindca ndoiala, de acum infima, dar nca reala care i
mai staruia n minte din cauza stelei, urma, n sfrit, sa fie
risipita.
- i credei-ma ca am fi preferat ca aceasta ateptare sa fi
fost mai scurta, sublinie magistratul pe un ton de repro.
Suntem cu toii nerabdatori sa vedem acest faimos uria.
Znon se scuza nclinndu-se respectuos i veni alaturi de ei,
n faa cortinei. Constatnd ca toata lumea era prezenta i
atenta la ceea ce avea sa urmeze, Athanase merse sa apuce un
col al pnzei.
- Domnilor, ncepu el cu mndrie, trebuie sa va avertizez:
ceea ce vei vedea este surprinzator.
Cu o micare, cortina se desfacu, descoperind enormul
schelet.
Observatorii fura mai nti uluii. n faa lor se naIa silueta
unui monstru nspaimntator. Doua picioare masive susineau
un bazin diform din care pornea o ira a spinarii cel puin
rasucita. Daca toracele parea oarecum n conformitate cu ideea
pe care putusera sa i-o faca, braele erau disproporionate.
Dar mai ales craniul colosal ce trona n vrf avea un profil
absolut hidos. Maxilarele sale proeminente prezentau o
dentiie care i dadea fiori, amplasarea nasului era, ca sa
zicem aa, total absenta, iar orificiile oculare, doua orbite
goale, i dadeau creaturii o privire de o nspaimntatoare
neomenie.
nfaiarea lui generala te facea sa te gndeti la o fiina
umana de talie foarte mare, nsa acest uria avea o morfologie
ngrozitoare.
- Ei? ntreba Athanase pe ct de agitat pe att de
nerabdator sa auda parerea martorilor. Ce zicei?
Impresionant, nu?
- D da, bolborosi Donatelli.
- Cel mai mare Homo Gigas ce s-a reconstituit vreodata!
Douazeci i doua de picioare naIime!
Znon schimba o scurta privire cu magistratul. Van Melsen
Iacea, ateptnd verdictul cardinalului, iar acesta degeaba se
straduise; nu putea mpartai euforia batrnului savant. Se
apropie precaut de schelet.
- E e imposibil.
- Ce anume? se neliniti Athanase ntorcndu-se spre uria
Iara sa neleaga.
- Nu, nu. Sunt dezolat Acest aceasta creatura
monstruoasa nu poate fi un sfnt.
Savantul se albi.
- Dar Cum? Dar e un uria, nu?
-Nu tiu
Athanase se ntoarse spre Znon n cautarea unui sprijin.
- Znon! Spune-i!
Ramas nsa puin mai deoparte, Znon tocmai descoperise
sub o prelata vreo cincisprezece vertebre uitate cu buna
tiina.
- i astea? Nu cumva ar fi coada uriaului dumneavoastra?
Athanase se uita pe rnd ba la Znon, ba la ceilali, pierdut.
- Sunt dezolat, facu Donatelli.
-Dar
8atrnul se ntoarse spre asistentul sau ntr-o manevra
disperata.
- Bruno! De ce nu mi-ai spus ca au mai ramas vertebre?
- Eu? sari nepat tnarul.
- Bineneles! Uriaul meu nu-i ntreg!
Bruno era sufocat de josnicia acuzaiei. De altfel, nimeni nu
se nela. Erau doar jenai.
Donatelli, Van Melsen i Henri de Coursanges preferara sa
iasa n tacere, n timp ce Athanase continua sa-l certe pe
asistent.
Dupa plecarea lor, Znon continua sa stea cu ochii plecai.
Nu-i placea sa-l vada pe fostul sau maestru ntr-o astfel de
situaie. i totui nu putuse evita sa arate vertebrele puse
deoparte. Furios, Athanase se apropie de el privindu-l inta
drept n ochi.
- Tu tu m-ai tradat. Niciodata nu am fost att de umilit!
- mi pare rau. Dar ce altceva puteam face?
- Sa susii parerea celui care te-a nvaat!
- Dumneavoastra m-ai nvaat sa nu ma supun dect unui
singur stapn: adevarul.
- Nu striga victorie att de repede, Znon. Nu am nevoie
de Biserica pentru ca sa am dreptate. Confraii mei vor ti sa
recunoasca un uria cnd li-l voi arata! Ct despre imbecilul
asta de cardinal Vrea un sfnt? Va avea un sfnt! Fac trei
modificari la blestematul asta de schelet i va fi leit Iisus
Hristos n persoana! Dar tu, tu sa stai deoparte!
Ce putea raspunde Znon? i arunca o privire de simpatie lui
Bruno i iei.
15
n aceeai dupa-amiaza, Amede se straduia sa bage un fir
de aa n urechea unui ac ca sa-i mai dreaga dulama cam
prapadita, cnd cineva i batu la ua. tia ca cererea sa de
autentificare a scheletului urma sa treaca o etapa decisiva i
atepta cu nerabdare ca un trimis al episcopiei sa vina sa-l
informeze despre felul cum decurg lucrurile. i trase aadar
haina i merse sa deschida.
Cardinalul Donatelli statea n pragul uii.
- Eminena? Nu ma ateptam la E o mare onoare
- Voiam sa-i vorbesc, spuse simplu legatul strecurndu-se
n prezbiteriu.
Bunul preot l primi cu excesul sau de devoiune obinuit,
nct Donatelli avu un pic sentimentul ca l lua drept
Sanctitatea Sa n persoana. i propuse chiar sa ia masa
mpreuna oferta pe care legatul o accepta imediat i l servi
cu acel delicios vin din regiune pe care ncepea sa-l aprecieze.
Daca Donatelli venea sa-l vada pe parintele Amede, o facea
pentru a vorbi, n fine, cu o persoana integra. Cardinalul avea
intenia sa-i povesteasca totul, nsa, ascultndu-l cum i explica
motivele pentru care inea att de mult sa aiba acele relicve,
nelese n fine ce ncercase sa-i spuna acel Van Melsen, orict
de antipatic era: nu e bine sa spui toate adevarurile. Dictonul
era poate oarecum simplist, dar nu absurd. i dadea seama ca
a evoca n faa lui Amede povestea creaturii disparute
nsemna o greeala. i totui nici nu se putea sa se rezume la a-
i nira baliverne.
- Reconstituirea lui Athanase Lavorel nu a fost prea
convingatoare, i explica el, dupa ce terminara gustarea.
Amede se mulumi sa dea din cap. Ghicise, dupa atitudinea
interlocutorului sau, ca nu trebuia sa se atepte la veti bune.
- Singurul lucru de care suntem siguri n privina
scheletului este ca nu-i vorba de sfnta Marta. Relicvele ei sunt
la Tarascon.
Preotul l privi o clipa, apoi lasa capul n jos.
- Aa mi se parea i mie
Parivul, gndi legatul uitndu-se la el. Banuia de la
nceput!
- Am preferat sa nu spun nimic, marturisi Amede.
Enoriaii mei aveau prea mare nevoie sa creada aa ceva.
- Problema este ca Van Melsen a facut cercetari ca sa-i
gaseasca un nlocuitor, nsa
- nsa niciun alt personaj important nu a trait pe-aici.
tiu i asta
Tacu un moment nainte sa adauge:
- Lansecul este un satuc pierdut printre dealuri. Ce sfnt s-
ar fi putut interesa de el?
Donatelli nu raspunse. Se gndea la reconstituirea lui
Athanase. Oare va putea sa-l modifice n aa fel nct sa
semene mai mult cu un uria? Altfel, va fi nevoit sa priveasca
stela cu ali ochi Nu, e clar, nu putea fi. Trebuia neaparat
gasit un sfnt care sa se potriveasca
Dupa plecarea cardinalului, Amede trecu din nou sa-i
repare vemntul, gndindu-se ca toate speranele sale de a-i
vedea n curnd relicvele identificate erau de-acum tot mai
reduse. Alte baIai n ua l ntrerupsera din nou. Lasa acul cu
aa i se ridica nemulumit ca sa deschida.
- Agns! Ce faci n sat la ora asta?
Tnara avea obiceiul sa vina n Lansec dimineaa devreme
ori seara trziu ca sa evite ntlnirea cu satenii. Dar, de cnd
lupul bntuia prin mprejurimi, rareori l vizita dupa apusul
soarelui. Amede o pofti sa intre.
- Stai jos Dar eti nebuna sa stai pe-afara n plina noapte
cu lupul asta care ne da trcoale!
- Lupul n-o sa-mi faca nimic. E destul sa-i cunoti
obiceiurile.
- Totui, l-a omort pe bietul Octave.
- tiu Am sa te ajut sa-l prinzi. Am pus deja o capcana. Va
fi prins n cteva zile.
Amede o privi surprins.
- Interesul pentru viaa aproapelui nu prea i sta n fire
Cum Agns continua sa stea cu fruntea plecata, preotul ghici ca
era preocupata de ceva. Se aeza lnga ea ncercnd sa-i dea
seama unde i raIacise acul.
- Ce-i cu tine? ntreba el.
Agns ramase un timp tacuta, apoi zise:
- n seara asta, pentru prima data n viaa mea, m-am simit
singura Nu ma ntreba de ce, nu tiu nici eu
- Apoi, daca-i vorba de un miracol, acesta chiar este, facu
Amede lund loc.
- L-am ntlnit pe acel savant tii, Znon?
- Auuu! sari preotul scond acul care i se nfipsese n fund.
Znon de Mongaillac? A, iata de unde vine miracolul!
- Nimeni nu mi-a vorbit nainte ca el n afara de tine,
desigur Nu-i ca ailali. Cnd eram cu el n petera, s-a uitat la
mine ntr-un fel
- n petera? se indigna glume Amede ridicnd o
sprnceana.
- Linitete-te. A cazut rau de tot i eu doar l-am ngrijit un
pic Dar poi sa ma crezi, n ochi avea doar amabilitate. Nicio
urma de rautate.
Amede, dei facnd-o pe uimitul, era emoionat de aceasta
brusca transformare. Agns a lui era, n fine, pe cale sa devina
tnara pe care o visa.
- Odata i odata, Domnul vine lnga fiecare dintre noi. Azi,
i-a facut un dar preios.
- Pot sa ramn aici peste noapte?
Parintele Amede i raspunse cu un zmbet.
Bruno era tulburat. Felul n care Athanase Lavorel l acuzase
ca a ascuns vertebrele l scrbea. Se simea tradat de cel caruia
i dedicase tot timpul sau.
Dar un lucru era i mai grav: acum simea o adevarata
ndoiala privind natura scheletului. Nu i se zdruncinase numai
ncrederea n mentorul sau, ci i ncrederea n ideile acestuia.
Fiindca reacia tuturor martorilor confirmase banuiala ce i se
strecurase n minte. Scheletul acesta nu era al unui uria.
- Prelaii acetia sunt nite proti! bombanea mnios
Athanase pentru sine contemplndu-i extraordinara creatura.
De parca un individ de talia aceasta nu putea fi dect conform
canoanelor estetice! Bineneles ca este urzita n mod ciudat
Iaptura aceasta. Dar cine nu ar fi, avnd o asemenea naIime?
- Dar vertebrele alea? risca Bruno, cu ochii mereu plecai.
- Ce diferena ar face cinci vertebre n plus sau n minus?
Le-am lasat deoparte pentru ca uriaul meu sa poata ncapea
sub bolta! Daca ar fi masurat cteva picioare n plus, ar fi
trebuit sa stea curbat. Iar aceti emineni specialiti nu ar fi
ratat ocazia sa spuna ca era infirm sau cocoat!
- Nu sunt doar cinci vertebre n plus, ci mai mult de o
duzina.
Athanase se ntoarse n fine spre asistentul sau. Era limpede
ca explicaiile sale nu reueau sa-l convinga.
- Cinci, zece, cincisprezece, ce anume vrei sa spui?
Bruno era jenat de faptul ca trebuia sa i se mpotriveasca
maestrului. Dar afrontul pe care i-l facuse Athanase i nlatura
i ultimele reineri.
- Eu cred ca le-ai lasat deoparte fiindca nu sunt
compatibile cu scheletul unui uria.
- A! Domnul nici macar nu i-a terminat studiile, dar
domnul se crede n stare sa-i contrazica maestrul.
- Nu nu asta am vrut sa zic
- Nu, bineneles Dar te gndeti ca, la urma urmei, acest
Znon de Mongaillac, att de dotat, are probabil dreptate. Ca
batrnul doctor Lavorel e probabil senil i ca nu-i mai da
seama ce face sau ce spune Asculta-ma bine. De vreo
jumatate de secol, pretinse genii ca Znon ncearca zadarnic sa
nu-mi dea dreptate. Iar daca eu i spun ca acest schelet este al
unui uria, atunci este al unui uria!
Bruno lasa din nou ochii n jos. Nu era n masura sa nfrunte
mnia maestrului. i, cu toate astea, nca nu era convins.
Athanase se calma. nelese ca asistentul sau fusese ranit de
acuzaia pe care i-o adusese i ghici ca de aici i proveneau
ndoielile. Schimba tonul.
- Ct despre cele ce-am spus adineauri n prezena
celorlali mi cer scuze. M-am enervat. nelegi, sa-i auzi
spunndu-mi ca nu este un uria, ei care nu ar putea face
diferena ntre un femur i o tibie Nu mai puteam de ciuda.
Crede-ma, cele cteva vertebre nu schimba cu nimic situaia.
Daca am dat vina pe tine, este ca sa evit sa le dau vreo
explicaie i i dai seama ct se poate de bine ca nu ar fi
neles nimic.
Athanase l batu uor, cu afeciune, pe spate. Era convins ca
lucrul de care avea nevoie era pur i simplu o explicaie. i ca
aceasta i va mpaca, va face sa se rennoade legatura de
complicitate i de ncredere reciproca.
- Bine. Acum ca ne-am lamurit, trebuie sa pornim la treaba.
Cardinalul acesta vrea un sfnt care sa semene cu o statuie a
lui Michelangelo! Doua sau trei modificari, i va fi mai frumos
dect David!
i se ntoarse spre Bruno ca sa adauge cu un zmbet
complice:
- Chiar daca va avea probabil un gt prea lung.
Aezai la masa lor obinuita, Znon de Mongaillac i Ren
Grouchot dadeau gata ulcica de vin. Degeaba se straduise
trgoveul sa para vesel, disperarea lui era ct se poate de
clara. i petrecuse ntreaga zi facnd dozari diferite de qakoua
Iara a ajunge la un rezultat satisfacator.
- Nu mai neleg nimic, se lamenta el. Oricum fac, obin tot
un amestec de nebaut!
- Poate ca i s-au vndut boabe de proasta calitate? Poate ca
sunt prea tare ori prea puin prajite? Sunt prea multe variabile
n experienele tale. E ca i la schelet. Un os n plus sau n
minus, un altul aezat unde nu trebuie, i Athanase da peste o
creatura diforma!
- ncerci cumva sa-mi spui ca bautura mea este oribila?
- n orice caz, nu e prea buna. Chiar tu ai spus-o.
- E doar o chestiune de timp. Tot ncercnd, cu sigurana
am sa dau peste ceva. Afla ca sunt un pic mai ncapanat
dect magarul meu!
- Asta-i ce avem noi n comun.
Znon i revenise din ncercarea prin care trecuse.
Prezentarea uriaului fusese un asemenea fiasco nct se
considera din nou intrat n cursa. Reconstituirea nu permisese
nici pe departe identificarea definitiva a scheletului. Dar, daca
era sigur ca Donatelli este acum mai puin convins de ipoteza
uriaului, nimic nu dovedea ca e mai deschis faa de aceea a
animalului necunoscut.
Important pentru Znon era ca, n fine, se convinsese ca
avea dreptate. Cnd vazuse reconstituirea lui Athanase,
nelesese imediat ca propria ipoteza se dovedea a fi buna.
ndoielile i se mai risipisera. Acum, nu-i mai ramnea dect sa-
i reia cercetarile i sa gaseasca dovada.
Meditase mult la treaba aceasta. De un lucru era sigur:
scheletul era al unui animal ce traise nainte de Potop. Lucrul
acesta l putea demonstra. n schimb, se punea problema sa
renune la ipoteza apartenenei la o specie disparuta. Era prea
potrivnica dogmelor Bisericii i nu se simea n masura sa o
atace. Dar, daca nu se punea o asemenea problema, era totui
obligat sa admita ca specia n chestiune era totui necunoscuta.
Ceea ce nu uura cu nimic identificarea.
Daca Athanase nu i-ar fi fost att de ostil, poate ca ar fi putut
gasi vreun indiciu studiind de aproape osemintele. nsa fostul
sau ndrumator i interzisese categoric sa se apropie de ele i
nu vedea cum ar putea sa-l faca sa-i schimbe parerea.
- Sunt tot n acelai impas, se jelui el. Fara acces la schelet,
nu pot face absolut nimic.
- Poate ca asta are sa va ajute, se auzi atunci o voce
familiara.
Pe masa ateriza un dosar enorm. Znon i Ren tresarira i
ridicara capul. Lnga ei se afla Bruno.
- M-am gndit ca, n lipsa scheletului, desenele v-ar putea fi
de folos.
Znon se uita la dosar. Era doldora de foi pline cu desene.
- Crochiurile? Bruno, Dumnezeu te-a trimis!
- Dumnezeu n-are niciun amestec.
Asistentul lui Athanase se aeza lnga ei i deschise dosarul.
- Athanase este la curent? ntreba nelinitit Znon.
- Mai bine nu!
- Atunci?
Va rog sa nu-mi punei ntrebari. Nu tiu care dintre
dumneavoastra are dreptate. Dar, daca dumneavoastra nu va
putei apara ipoteza, eu n-am sa tiu niciodata.
- Iata vorbe de om nvaat! conchise Znon batndu-l
prietenete pe spate.
- Am avut un bun maestru
Schimbara un zmbet, apoi Znon se repezi asupra
desenelor pe care ncepu sa le ntinda pe masa sub privirea
intrigata a lui Ren.
- Nu-i chiar mare, fiara, remarca trgoveul. Credeam ca
are vreo douazeci de picioare.
- Douazeci i doua, daca ne luam dupa reconstituirea lui
Athanase, l corecta Znon.
- Aceste crochiuri au fost, evident, facute la o scara redusa,
se crezu Bruno obligat sa precizeze.
Znon nu mai era atent la ei. Era concentrat asupra
desenelor pe care le tria i clasa cu minuiozitate. Ceilali doi l
observau n linite.
- Macar daca animalul asta ar semana cu un altul ce ne-ar
putea servi ca model nsa asistentul meu de la Paris l-a
comparat cu toate animalele de talie mare ca balena, elefantul,
rinocerul, ursul Nu-i nicio asemanare Totui, unele pari
ale scheletului mi aduc aminte de ceva, sunt sigur Uite,
bazinul, spre exemplu.
i araIa lui Bruno desenul respectiv.
- Pelvisul acesta L-am mai vazut undeva Dar unde?
- Daca mi pot permite, zise tnarul, ma duce cu gndul la
al unei pasari.
Znon privi din nou desenul.
- Pai da, ai dreptate
- Numai ca mi-e greu sa vad o pasare de marimea aceasta i
niciuna, din cte tiu, nu are dini.
- Un pui de douazeci i doua de picioare cu dini? rse
Ren. i cum ziceai ca este qahoua mea?
Cei doi savani zmbira. Ipoteza era, ntr-adevar, ridicola.
- Mai e i maxilarul asta, adauga Znon. Sunt sigur ca am
mai vazut ceva asemanator
Dadu din cap, resemnat. Era clar ca, de fiecare data cnd
avea sentimentul ca da de capat, soluia disparea.
Mai trziu n noapte, rentors n penumbra camerei sale,
Znon ncerca sa studieze crochiurile la lumina unui opai. Dar
degeaba ntoarse desenele n toate felurile, revenea mereu la
maxilar. Era sigur ca mai vazuse la un animal o dentiie
asemanatoare. Dar unde? Obosit, se ntinse pe pat.
Scheletul acesta era o enigma care sfida nelegerea. Un
bazin i un pelvis de pasare, dini care ar fi sfrtecat i un bou,
totul masurnd nu mai puin de douazeci de picioare. Un astfel
de monstru nu putea exista. i totui oasele acestea nu erau
ctui de puin o iluzie a simurilor. Desigur, mai ramnea
posibilitatea sa fie ramaiele mai multor animale. Dar aceasta
presupunea attea coincidene nct era destul de improbabil.
Daca ar fi fost spre exemplu trei femururi sau doua bazine,
chestiunea ar fi fost repede rezolvata. Or, aa dupa cum
remarcase Athanase, erau doar elemente pentru reconstituirea
unui singur schelet.
Dar care?
ntins pe spate, nu reuea sa adoarma i lasa privirea sa-i
raIaceasca pe plafonul camaruei sale. O clipa, chipul lui Agns
veni sa se imprime ca prin farmec pe ipsosul crapat. Iar Znon
i aminti pulpele frumos rotunjite pe care le vazuse la izvor,
revazu snii lucind n soarele amiezii, coapsele care chemau o
atingere a minii cu aceeai insistena cu care misteriosul
schelet cerea o explicaie. Agns era frumoasa i atragatoare.
Trebuia neaparat sa o vada. Agns Prenumele suna ca o
promisiune de voluptai i de tandree mpartaita. A doua zi,
se va ntoarce pe dealuri.
Privind o umbra ce tremura pe plafon, Znon recunoscu
forma delicioasa a gurii lui Agns. l cuprinse o pofta
irezistibila de a o saruta. O gura cu buze moi i carnoase,
proaspete ca roua zorilor, o gura care se deplasa Se deplasa?
Znon casca ochii. Gura sau mai degraba umbra se deplasa
efectiv pe tavan. Forma, nu mai groasa de un deget, avea
micari brute. Znon o urmari mainal cu privirea.
Era o oprla. O oprla obinuita cum sunt attea n
regiunea Languedoc. O oprla micua verde i inofensiva, cu
coada lunga acoperita cu solzi, cu labe scurte i iui, cu capul
ascuit al carei maxilar
Znon ncremeni.
Maxilarul.
Dupa cteva clipe de stupoare, se ridica n graba ca sa nhae
foaia pe care era desenat craniul scheletului. Cu mna ezitnd,
deschise mai apoi unul dintre voluminoasele lucrari de
anatomie ale lui Konrad Gesner, apropie lumnarea i dadu
nervos paginile. Pe una din ele se vedea desenul unei oprle.
Pe cea opusa, maxilarul.
Znon compara cele doua ilustraii. Tremura.
- Nu nu e cu putina, blbi el nmarmurit.
PARTEA TREIA
EXPIATIO
1
Vatican, 1655
n Capela Sixtina, primele luciri ale zorilor ndulceau
culorile frescelor cu un val albastrui. Silvio Rampallo, cu ochii
mari deschii, ncerca sa articuleze ceva fara a putea scoate
vreun sunet.
- Da, o oprla, sublinie cardinalul Donatelli ca sa bata i
mai adnc cuiul. M-ai neles bine.
Silvio Rampallo iei din amoreala. Clatina capul ca sa se
asigure ca este cu adevarat treaz i ca ceea ce tocmai auzise nu
fusese rodul imaginaiei sale.
- Dar e e imposibil, reui el sa biguie. O oprla, este
este ceva piccolo! Ceva mic! Chiar minuscul!
- Piccolo, da. Dar nu aceea, Silvio. Oasele erau mult mai
mari dect tot ce i-ai putea tu imagina. Numai maxilarul era
tot att de mare ct scaunul pe care stai tu. Iar dinii, lungi ca
degetele de la mna.
Silvio ramase nemicat cteva secunde. Acum, ca putea
vizualiza creatura, talia ei i se parea nca i mai ieita din
comun. De parca acest schelet nu fusese pna atunci dect o
abstracie. Ridica mna stnga ca sa o examineze i pleca
privirea ca sa evalueze dimensiunile scaunului. Aa ceva sfida
nelegerea.
- Santa Madona murmura el.
Donatelli contempla faa uimita a confesorului sau. Faptul
ca reuise sa-l intereseze ntr-o asemenea masura i producea o
reala satisfacie.
- Da, Silvio, descoperirea pe care tocmai o facuse Znon de
Mongaillac l uluia la fel ca pe tine
Camerlingul clatina din cap. Umberto se nelase asupra
carierei sale, gndi el. Poet, iata care i era adevarata vocaie.
Povestitor, fabulator. Suveran pontif nu era pe masura
talentelor sale.
- Tot ce mi-ai spus este extraordinar, zise el ridicndu-se,
dar, daca vrei sa aud i restul povetii tale, va trebui sa merg sa
ma uurez. Am impresia ca o sa-mi plesneasca baica.
Zicnd acestea, se ndrepta spre fundul salii pe unde aveau
acces la latrine.
ntins pe cuvertura sa, cardinalul decan Severino Massimo l
privi trecnd prin faa lui. n cursul nopii, observase de la
distana ciudatul cuplu format de cei doi prelai, Donatelli i
Rampallo, cu sentimentul confuz i neplacut ca este inut
deoparte de ceva important. Trebuie spus ca, din cauza luminii
tremuratoare a sfenicului, prezena zdrobitoare a frescei i
patrunderea fugara a razelor de luna, atmosfera generala
contribuise la atribuirea unei aparene de sinitri conspiratori.
De mai multe ori, fusese ispitit sa traga cu urechea, dar i
nfrnase imediat intenia, amintindu-i ca, dei curiozitatea
nu era unul dintre cele apte pacate capitale, ramnea totui
un defect josnic. i cum nici ntreruperea unei confesiuni nu i
se parea un lucru demn, preferase sa stea deoparte.
De aceea, cnd l vazu pe Silvio Rampallo ndepartndu-se,
batrnul profita. Se apropie de Donatelli cu pai uori, ca sa
nu-i trezeasca pe cei care nca mai dormeau, i se opri la o
oarecare distana de el pentru a-i face simita prezena tuind
ostentativ n batista-i de matase.
Donatelli se ntoarse spre el zmbind.
- Severino! Iata-te foarte matinal!
- Eu hmmm binevoii a ma ierta ca
- Nu-i cere iertare. Eu sunt cel necajit ca am tulburat
desfaurarea scrutinului.
- Desfa? A, da da
Cardinalul decan se prefacu a-i studia claritatea
mucozitailor din batista i, aparent satisfacut, o scutura ca
pentru a alunga o amintire dureroasa.
- Sa uitam toate astea. Ca ai dorit sa va uurai contiina
este un lucru mai degraba onorabil. Dei, cum sa zic, ntr-
adevar, momentul nu era prea bine ales. Eu hmmm
presupun ca n dimineaa aceasta totul va reintra n normal
Era mai mult o ntrebare dect o afirmaie, nsa Donatelli se
comporta ca i cum nu ar fi perceput nuana.
- Dorm cu toii? ntreba el.
Cardinalul decan se ntoarse spre extremitatea galeriei care
servea drept dormitor i lasa sa-i scape un zmbet.
- Nu va ncredei n aparene. Adversarii dumneavoastra
profita mai ales ca sa numere i sa renumere discret forele
pentru a mobiliza trupele. Mi-e teama ca ansele
dumneavoastra slabesc cu fiecare zi.
- Faptul ca vreo civa indivizi vor trece n tabara cealalta
n ziua scrutinului sta n natura lucrurilor, Severino. n rest,
faptul ca alegerea suveranului pontif, purtator al cuvntului
lui Hristos, depinde i de slabiciunile omeneti este ceva care
vine de la sine. Altfel, n ce i-ar sta legitimitatea?
Severino Massimo aproba cu un rictus.
- Slabiciunile omeneti, da
Netiind ce sa adauge, facu un gest n direcia uii aflate la
una dintre extremitaile capelei.
- Va las. Trebuie sa ma asigur ca gustarea de dimineaa este
gata Ia gndii-va ce s-ar fi ntmplat daca ar fi uitat sa ne-o
pregateasca!
- n acest caz, n loc de alegerea unui papa, vei obine o
schisma, glumi Donatelli.
Severino i zmbi.
- Bine Constat cu uurare ca ai revenit la starea
normala
i zicnd acestea i mai arunca o privire prieteneasca i se
ndeparta ncet, lasndu-se nghiit de lumina crepusculara i
de linite. Cnd ajunse la ceilali cardinali, Donatelli ridica din
sprnceana.
- Starea mea normala? se amuza el. Ma ntreb ce anume l-a
Iacut sa creada ca mi-o pierdusem?
Cnd Silvio Rampallo, ntorcndu-se de la latrine, trecu prin
faa celorlali cardinali, observa ca majoritatea nca mai
dormeau, dar ca unii dadeau deja semne ce anunau o trezire
dificila. Ridica ochii spre ferestrele nalte de deasupra salii.
Peste cteva ore, se va relua alegerea succesorului lui
Inoceniu al X-lea. Donatelli avea puin timp ca sa-i termine
povestea
2
Cu ochii aintii pe desene, Znon era prea uimit ca sa poata
pune cap la cap doua gnduri coerente. Cnd iei din starea de
buimaceala, ridica ochii spre micua oprla lipita de tavan i
fu cuprins de un profund sentiment de groaza.
Acest schelet, aceasta gramada de oase pe care cauta de
attea zile sa le identifice, aceste resturi anonime asupra
carora Athanase i cu el avusesera pareri diferite, n privina
carora legatul trebuia sa se pronune i pe care Amede
pretindea a fi relicvele unui sfnt, acest schelet putea fi, ntr-
adevar, al unei oprle uriae?
- Aa ceva nu poate fi mormai el.
n ora urmatoare, compara i iar compara cele doua desene.
Cel facut de Gesner era bine realizat, nu i se putea reproa ca
nu daduse atenie acestui aspect al muncii sale, dar era oare
mai puin ciudat dect altele aflate n lucrare? Corespundea cu
adevarat unui maxilar de soprla? Oare Konrad Gesner nu se
mulumise sa copieze dintr-un alt autor fara sa se straduiasca
sa verifice?
Dar Bruno? Oare nu putea sa fi comis vreo eroare desennd
maxilarul? O confuzie, un moment de neatenie puteau duce la
o eroare n aprecierea proporiilor. nsa Znon tia ca nu este
aa. Era sigur ca Bruno facuse o treaba buna i ca desenul era
conform realitaii. El nsui inuse n mini maxilarul
respectiv. Chiar el facuse un crochiu pe care l trimisese
mpreuna cu altele la Paris. Amintirea pe care o pastra era nca
precisa n memoria sa. Nu, desenele erau corecte.
Totui, acest maxilar era o dovada suficienta? i un alt
animal putea probabil sa aiba o dentiie similara Dei puin
probabil, lucrul nu era ntru nimic imposibil. Dar cum sa fii
sigur? Cum sa verifici daca restul oaselor corespundea?
Lucrarea lui Konrad Gesner nu-i putea fi de niciun folos n
aceasta privina. El se mulumise sa reproduca maxilarul, i nu
ansamblul scheletului.
- O oprla, murmura Znon ridicndu-se. mi trebuie o
oprla
Ideea era absolut simpla. Pentru a confirma ceea parea sa
demonstreze maxilarul, i trebuia scheletul unei oprle
normale pentru a-l putea compara cu desenele facute de
Bruno. Dar unde se putea gasi scheletul unei oprle n plina
noapte, ntr-un han?
- Tu, dragua, nca nu tii, dar eti gata sa participi la cea
mai mare descoperire a secolului!
Vietatea nsa nu era totui dispusa sa se lase prinsa fara sa
opuna rezistena. Imediat ce Znon se apropie de ea, aceasta o
zbughi de-a lungul zidului pentru a se refugia n cel mai
inaccesibil col al tavanului.
- Stai acolo unde eti, lighioana amarta, o certa Znon
urcndu-se pe pat.
Dar oprla, refuznd cu ncapanare sa-i descopere o
vocaie de model, fugi din nou. Znon petrecu vreo cteva
minute bune urmarind-o astfel n jurul camerei pna ce se
hotar sa schimbe strategia, fiindca exista pericolul ca oprla
sa se strecoare n vreo crapatura i sa dispara. Aa ca atepta
pna ce animalul i gasi un loc i studie chestiunea dintr-un
punct de vedere raional. Daca voia sa se apropie suficient de
mult ca sa o poata prinde, fara discuie ca cea mai buna tactica
nu era sa se arunce asupra ei cum facuse pna atunci. Trebuia
sa se apropie ncetior, ca un pradator agil, sa se deplaseze cu
micari lente de-a lungul pereilor, profitnd de zonele
umbrite. Odata ce-i va fi la ndemna, va sari pe ea fara sa-i
mai lase nici cea mai mica ansa.
Numai ca, pentru a aplica acest plan, mai trebuia ca oprla
sa nu stea cu obstinaie lipita de tavan. nti, Znon ncerca sa
o scoata de acolo agitnd mna. Dar animalul, de acum, nu
manifesta nici cea mai mica intenie sa se mite, ramnnd n
colul sau, urmarindu-l cu ochii sai mici i vii pe stngaciul
pradator. Znon se resemna aadar sa ncerce sa se ridice la
naIimea aceea cu ajutorul unui scaun pus pe pat.
ndeplinirea acestei delicate manevre cu micari feline
conform strategiei elaborate punea totui mari dificultai.
Sprijinindu-se de perete, Znon se caara pe scaunul care se
clatina periculos.
- Uite ce ma obligi sa fac! protesta savantul adresndu-i
micuei reptile o privire dojenitoare.
Dispozitivul era instabil, iar edificiul se prabui brusc cu
mare zgomot, nct Znon se trezi prins ntre pat i perete.
Ren Grouchot, care statea n rulota sa, fu trezit de zgomotul
care i ajunsese la ureche prin fereastra deschisa de la camera
savantului. Convins ca prietenul sau se confrunta cu un
agresor nocturn, se repezi n ajutorul lui, gasindu-l n aceasta
postura delicata.
- De-a ce te joci? facu el ajutndu-l sa se ridice.
- ncercam sa prind blestemata asta de oprla, raspunse
Znon aratndu-i reptila care nu se micase.
- N-ai altceva mai bun de facut n miez de noapte?
Znon prefera sa nu raspunda.
- O oprla nu-i ceva rau, tii. Dar daca vrei pot s-o
zdrobesc, i sugera Ren apucnd un pantof.
- Nu, nu! l opri Znon. mi trebuie intacta.
Ren se uita la amicul lui eu un aer nelinitit.
- Ca sa faci ce?
- Trebuie trebuie sa o fierb.
- tiu ca mncarea de pe-aici nu e dintre cele mai bune, dar
totui!
- Nu ca s-o mannc, ci ca sa o studiez.
- i pentru asta ai nevoie sa o fierbi? l ntreba Ren din ce
n ce mai banuitor.
- Ceea ce vreau sa-i studiez este scheletul Pentru asta
trebuie sa o fierb mai nti. n felul asta carnea se desprinde
mai uor de pe oase.
Ren se strmba de dezgust i se uita la oprla ghemuita n
colul ei. Sarmana fiina. Daca Znon nu avea intenia sa o
omoare mai nainte, asta nsemna ca o va fierbe de vie.
Operaiunea promitea sa nu fie prea placuta.
l ajuta totui sa prinda monstrul. n timp ce Znon, urcat pe
scaunul sau, speria animalul batnd tare din palme, Ren,
narmat cu un borcan, se ainea gata sa sara pe el. Dupa vreun
sfert de ora de zbatere grotesca, oprla fu n sfrit scoasa din
colul ei. Speriata un pic, se repezi spre colul opus al ncaperii,
unde ncercarea de a fugi i fu ntrerupta de peretele
transparent al borcanului. Znon scoase un ipat victorios:
oprla era prinsa.
Cei doi tovarai ieira din camera ca sa mearga la rulota.
Cnd Ren se apuca de aprins focul, Znon lua o oala i o
umplu cu apa. n cteva minute, apa ncepu sa clocoteasca i
totul era pregatit pentru a o pune la fiert. Znon deschise
borcanul, apuca oprla i i dadu drumul n oala. oprla abia
tresari. Doua zbateri, i gata. Mai ramnea de ateptat sa fie
fiarta.
n acest timp, culcata n prezbiteriul lui Amede, Agns
dormea adnc. nainte de a se culca, se dusese sa-i faca o vizita
lui Aldegonde ca sa fie sigura ca nu avea nevoie de nimic.
8atrna i spusese ca se simea bine i ca putea sa mearga
linitita la culcare. Agns i daduse sa bea o infuzie i, dupa ce
i urase noapte buna, se ntorsese la prezbiteriu.
Adormise aadar cu sufletul mpacat: pentru prima data n
viaa ei, era o femeie fericita.
Totui, dragostea era un sentiment faa de care se crezuse
ntotdeauna la adapost. Dar, n seara aceea, certitudinea
dragostei sale pentru Znon i se nfaia n toata limpezimea ei.
!i aminti faa lui blnda cnd statea ntins, incontient, n
grota. Atunci l gasise frumos. i amintea ca i contemplase
minile, fine i delicate ca ale unei fete. Se surprinsese
ncercnd sa i le imagineze mngind. Nu ndraznise sa-i
marturiseasca, desigur, dar mersese pna ntr-acolo nct
profitase de coma lui ca sa-l sarute uor pe buze. Doar ca sa
vada ce efect avea. Acum, ca se gndea la toate acestea,
strngea ntre degete cochilia pe care i-o lasase. i se lasa
purtata de vis cu o placere care i topea sufletul.
Aadar, l visa. Visa ca venise sa o caute la grota, ca o lua n
brae, o acoperea cu saruturi nflacarate, cu mngieri de
nespus, i optea la ureche cuvinte tandre i patimae i o
ducea pe armasarul lui alb spre inuturi ndepartate i
misterioase unde nori de culoarea varului plouau cu mii de
cochilii
Znon terminase n sfrit disecia oprlei. Operaiunea
fusese lunga i delicata: trebuia sa aiba grija sa nu strice
fragilul schelet. ndepartase cu atenie pielea i carnea, lasnd
la oase doar ceea ce le inea legate, acolo unde era posibil. nsa,
n majoritatea cazurilor, fusese obligat sa secioneze o
articulaie pentru a curaa restul de muchi din jur. Puse mai
apoi cu meticulozitate toate oasele pe o scndura, avnd grija
sa nu le modifice dispunerea ca sa nu aiba mai apoi bataie de
cap.
Ren Grouchot asistase la aceasta autopsie un timp, pna
cnd i daduse seama ca toata afacerea nu-l pasiona. Golise,
aadar, o sticla de vin ca sa treaca timpul i se culcase
boscorodind mpotriva capriciilor savanilor, unii mai nebuni
ca alii.
Odata treaba terminata, Znon merse n camera sa i
compara scheletul curaat cu crochiurile pe care i le adusese
Bruno. Acum era un pic mai calm i efectua studiul
contiincios. Se punea problema de a fi precis. Nu se putea
mulumi cu o simpla observare. Aa dupa cum le repetase
elevilor toata viaa, verificarea unei ipoteze era faza cea mai
importanta a muncii unui savant. Aici se afla izvorul tuturor
erorilor.
Munca aceasta i lua tot restul nopii. Cnd termina, mijeau
zorile. nchise ochii o clipa. Era epuizat. nsa acum avea o
certitudine.
Cu excepia maxilarelor, majoritatea celorlalte oase
corespundea. Crochiurile prezentau cteva diferene faa de
micul schelet. Dar existau attea specii de oprle nct aa
ceva nu era un lucru uimitor. Esenial era ca similitudinile
erau mai importante ca diferenele. Forma generala a
membrelor i craniului era grosso modo aceeai cu a
scheletului descoperit n Lansec. Vertebrele ndepartate de
Athanase erau ntr-adevar o coada. Dar nu coada unui uria, ci
a unei oprle. O oprla lunga de douazeci de picioare!
i nelese imediat de ce Nicolas Stenon nu gasise nimic
atunci cnd comparase desenele trimise cu cele din biblioteca.
Cine i-ar fi putut imagina ca trebuiau comparate cu cele ale
unei creaturi att de mici?
Cum de putuse exista un asemenea animal? Znon nu putea
sa-i imagineze. Era un caz izolat, un specimen unic? Imposibil
de spus. Dar traise nainte de Potop. De acest lucru cel puin
era sigur. i, daca te gndeti bine, faptul ca disparuse din
aceste regiuni era un lucru bun. Fiindca o oprla de talia
aceea trebuie sa fi fost un animal ngrozitor. Un monstru
nspaimntator. Daca oprlele de marime obinuita se
hraneau cu insecte, atunci care fusesera victimele unui
asemenea pradator? Numai gndindu-se la aa ceva i se
nfiora de groaza.
Alaturi de o astfel de creatura, lupul care bntuia prin
mprejurimi era doar o gluma.
Abia dupa ce fixa oscioarele pe o scndura cu un amestec de
apa i faina Znon de Mongaillac mai avu nca o revelaie.
Fiindca acest animal nspaimntator, acest monstru terestru
smuls din somnul lui milenar de minile netiutoare ale
ctorva arani, aceasta oprla lunga de douazeci de picioare i
aminti de o alta creatura. O creatura afundata n memoria
oamenilor din noaptea timpurilor, o creatura ce aparinea
celor mai rele comaruri ale umanitaii, o creatura pe care
frica seculara i-o imaginase spre a da un chip diavolului
S
Ziua ce se ridica peste Lansec se anuna ploioasa. Un giulgiu
de nori joi se raspndise, iar temperatura scazuse brusc.
Nimeni nu avea sa se plnga, seceta facuse deja prea multe
pagube.
Amede se trezi ca de obicei nainte de revarsatul zorilor.
Traversnd prezbiteriul ca sa mearga n biserica, se opri
cteva clipe n camera lui Agns pentru a o contempla pe
tnara adormita.
Ct despre un miracol, chiar aa! gndi el. Cine ar fi crezut
ca poate fi att de radical schimbata de ntlnirea cu un
barbat? Ea care era att de agresiva i de dispreuitoare faa de
ceilali, ea care se ferea de compania lor de parca aveau rie,
iat-o ca venea sa o ajute pe batrna Aldegonde i sa-i arate
interesul pentru sigurana satenilor. Nu-i venea a crede.
i ce frumoasa era! Adormita, ghemuita sub cuvertura,
chipul ei angelic era bucaica rupta din maica-sa. Fara ndoiala
ca i visele i erau la fel de curate i de neprihanite.
Amede ofta. Venise timpul sa traga o fuga pna la
Montpellier ca sa tie cum mai merge treaba cu autentificarea
relicvelor. Trecusera cteva zile de cnd nu mai avea nicio
veste de la Donatelli sau Van Melsen i ncepea sa fie serios
nelinitit. Dar, pe de alta parte, se gndi el, daca putea omor
lupul, oare era att de urgent ca aceste faimoase relicve sa stea
n cripta lui? Brusc, i dadu seama ca putea face doua lucruri
dintr-un foc. Reconvertirea lui Agns putea fi considerata un
miracol. Iar daca acest miracol ar sta la originea capturarii
lupului, calmul va reveni n parohie, iar credina oielor sale
nu ar fi dect i mai ntarita. Oricum, i zise el pregatindu-se
de plecare, macar pot spera sa-i smulg afurisitului de episcop
autorizaia de a relua construcia bisericii mele.
Agns se mica uor n somn, iar Amede se temu ca a trezit-
o. Iei din camera fara zgomot i nchise ncet ua n urma lui.
nca din zori, cu ochii ncercanai i mers nesigur, Znon se
duse la Colegiul Regal. Trebuia neaparat sa-i vorbeasca lui
Athanase despre descoperirea sa. Prea speriat ca sa-i
nchipuie felul n care fostul sau maestru va privi toate acestea,
nainta fara sa se gndeasca la altceva dect la acea oprla
uriaa.
O ploaie marunta cadea nentrerupt. Drumul devenise un
pria pe unde Znon calca fara sa-i dea vreo atenie. Pantofii,
ciorapii de matase i toata partea inferioara se murdarira
imediat de noroi. Era ud tot i nu i dadea seama. n mna
dreapta, ferind-o ct putea mai bine, inea planeta pe care
fixase scheletul micuei oprle, iar sub bra, desenele facute
de Bruno, pe care se iveau mici pete de culoare nchisa.
Penumbra culoarelor Colegiului Regal era rece i jilava.
Znon i trase capa uda pe umeri i l zari brusc pe Athanase
Lavorel care se ndrepta spre laboratorul sau. Batrnul mai
petrecuse o noapte alba ca sa modifice scheletul i se ntorcea
n fine n camarua lui, epuizat, dar satisfacut de noua
versiune. Znon grabi pasul i ncerca sa-l ajunga. Athanase l
zari la rndul sau. Tot la fel de furios pe fostul sau elev, ncerca
sa-l evite i intra repede pe scara n spirala.
- Athanase! Trebuie sa ma asculi!
- Piei din ochii mei! striga batrnul urcnd treptele ca un
tnar.
n spatele lui, Znon agita desenele scheletului i i arata
micua oprla.
- E foarte important! tiu ce este!
Ajuni n faa uii mncate de cari a biroului, se oprira.
8atrnul savant se ntoarse brutal spre Znon.
- Ai auzit ce-am spus? Iei din incinta acestei universitai!
Nu eti demn sa pui piciorul n ea! i da-mi napoi astea!
adauga el smulgnd violent desenele.
ara a atepta reacia lui Znon, Athanase intra n birou,
trntind ua n nasul fostului sau elev.
- E extraordinar! Athanase! O oprla! Verifica! striga
Znon din spatele uii. i las aici scheletul!
Lasa jos scndura. Nu se putea ca Athanase sa nu arunce o
privire.
De cealalta parte a uii, Athanase o facea pe surdul. Nu putu
totui sa nu auda cuvintele fostului elev care, dezamagit,
cobora scarile. Statu gnditor cteva clipe i, frunzarind cu
mna ezitanta desenele, se duse la fereastra. Afara, ploaia se
nteise. Ziua se anuna mohorta i morocanoasa. Athanase
atepta ca Znon sa iasa din cladire i l privi traversnd strada
ncercnd sa se apere de ploaie. O asemenea ndrjire era
stupefianta. Oare el, la vrsta lui, avusese tot atta voina?
Fusese vreodata att de convins de cele ce spunea? Curajul
acesta de a-i nfrunta att maestrul, ct i Biserica merita
respect i toata admiraia.
Durerile nepatoare de la old se trezisera odata cu venirea
umezelii. Se schimonosi de durere. Porcaria naibii de
batrnee! De ce timpul nu putea sa-i lase pe oameni n pace?
Din fereastra l privea imaginea ceoasa a unui om ajuns la
capatul caIatoriei. Un batrn. Iar amintirea vremurilor cnd,
ca i Znon de Mongaillac, era tnar i plin de vitalitate veni sa-
l scie. Se revazu sapnd pamntul ntr-o dimineaa
neguroasa i descoperind prima lui fosila. O bucurie
indescriptibila. Nu avea nici douazeci de ani.
Pe strada, copiii se hrjoneau sarind prin baltoace. Athanase
se simi dintr-odata foarte batrn. i daca, la urma urmei,
Znon are dreptate? i zise el.
Dar daca Athanase putea sa-i puna ntrebarea, lui Van
Melsen nici nu-i trecea prin minte.
- E absolut o nebunie! O oprla lunga de douazeci de
picioare?! Va dai seama ce spunei? Nici cu gndul nu poi
gndi!
Znon statea n mijlocul salonului lui Donatelli, cu hainele
ude ce se scurgeau pe parchet, avnd cel mai umil aer posibil.
Furios, episcopul se nvrtea n jurul lui tunnd i fulgernd.
Nu era obinuit sa fie luat de prost.
Donatelli se afla i el acolo, sprijinit de masa, cu privirea
pierduta n contemplarea unui imens tablou din spatele lui
Znon unde se vedea sfntul Mihail n lupta cu diavolul.
Asculta invectivele episcopului cu un amestec de iritare i
teama. Aici zace fiara doborta de sfnta Marta, spunea stela
Cum de era posibil?
- i totui, insista Znon, e suficient sa comparam
- Comparai ce vrei, dar nu ncercai sa ma facei sa cred
ca o oprla poate fi lunga de douazeci de picioare!
Znon nu tia cum sa faca. Nu-i venise lesne sa le explice ca
sfntul era n realitate o oprla uriaa. tia foarte bine cum
aveau sa reacioneze cei doi. Numai ca de data aceasta avea
dovada celor ce afirma. Nu era vorba de a convinge sau de a
ncerca sa-i faca sa neleaga, ci de a demonstra.
nsa Van Melsen se arata mai opac la vorbele sale ca
niciodata. Ca sa poata dovedi cele ce spunea, Znon mai
trebuia sa poata spune vreun cuvnt. Atepta deci ca episcopul
sa se mai calmeze ca sa explice punctul sau de vedere.
- Dar uitai-va la scheletul unei oprle! Este
- Refuz sa va mai ascult vreo clipa neroziile!
Znon se ntoarse spre cardinal. Oare era cumva mai deschis
sa auda ceea ce avea el de spus? Donatelli nsa, cu braele
ncruciate pe piept, nu araIa niciun semn de susinere i
ramase absolut mut. Absorbit de contemplarea tabloului, parea
indiferent la discuia ce se desfaura n faa lui.
- Daca a putea ncerca sa va arat
- Nici vorba!
Episcopul i ieise din fire. Niciodata nu auzise o asemenea
absurditate. Faptul ca savantul acesta avea tupeul sa-i spuna
un astfel de lucru dovedea ca l considera un imbecil. Se opri n
faa lui.
- Am sa va spun totui un lucru, l amenina el. V-am
avertizat mai de mult. Dumnezeu mi-e martor ca noi am
ncercat sa va facem sa pricepei nca de la nceput. Nu ai vrut
sa ne ascultai sfaturile? Ei bine, treaba dumneavoastra. Nu eu
voi suporta consecinele! Acum, ieii imediat!
Znon i privi. Nu aveai ce sa atepi de la aceti doi
ignorani. Dadu din cap i se ndrepta spre ua.
- O clipa, l opri Donatelli ieind din contemplare.
Znon se ntoarse spre el cu sperana. Van Melsen se uita i
el la cardinal. Ce-i trecea prin minte?
- Nu parei a avea aerul ca nelegei gravitatea cuvintelor
dumneavoastra, prietene, facu Donatelli i se ndeparta de
masa pentru a nainta lent spre el.
- Ce vrei sa spunei?
- Vreau sa spun ca nu parei a contientiza implicaiile
celor ce spunei. Venii azi, linitit, sa ne spunei ca scheletul
care s-a descoperit n apropiere nu este altceva dect o oprla
lunga de douazeci de picioare, imaginndu-va ca noi vom
accepta asta aa, pur i simplu? Ei hai, nu suntei chiar att de
prost. tii foarte bine ca o oprla de douazeci de picioare nu
poate fi altceva dect o creatura a Satanei
Van Melsen ncerca sa ghiceasca ncotro batea.
- Un demon? ntreba el.
Donatelli l masura cu gravitate.
- Un balaur.
Znon evitase pna atunci sa pronune acest cuvnt. tia ca
este prea ncarcat de semnificaii, ca putea induce n eroare pe
cineva care nu se aplecase destul asupra faptelor. Cineva ca
acest cardinal, spre exemplu, care naintase att de mult nct
aproape ca stateau nas n nas. i zise:
- O creatura n privina careia Iov precizeaza ca
ntrupeaza rezistena puterii celui Rau n faa lui Dumnezeu.
Nimic mai mult. Puterea celui Rau Iar dumneavoastra ai
vrea ca noi sa acceptam ideea ca avem un astfel de specimen n
chiar inima acestui ora?
Znon se dadu napoi fara sa vrea. i, ca pentru a arata mai
bine n ce masura l privea aceasta problema, Van Melsen facu
i el civa pai n direcia lui aruncnd un ochi spre Donatelli
ca sa se asigure nainte de a interveni ca l nelesese bine.
Adauga atunci pe un ton grav:
- Amintii-va cuvintele lui Iov: Cine este att de nechibzuit
nct sa-l ntarte? Este o deertaciune sa mai nadajduieti n
izbnda; numai nfaiarea lui i te da la pamnt; nimeni nu-i
poate sta dinainte
Cnd Znon de Mongaillac parasi episcopia, ploua i mai
ndesat. Totui, el nici macar nu observa. Mergea, fara graba,
pe strazile ude, cu vemintele atrnnd grele, apa iroindu-i pe
faa, iar parul fiindu-i lipit de capul descoperit.
n mintea lui, balaurul se lega de povetile pentru copii, de
legendele i miturile create pe de-a-ntregul de imaginaia
oamenilor. Nu ntrevazuse implicaiile teologice ale
afirmaiilor sale. Ignorase ori uitase semnificaia pe care o
avea aceasta creatura pentru nite indivizi ca Donatelli sau
Van Melsen. Socotea chiar ca niciun om cu mintea ntreaga nu
putea crede n astfel de nascociri. Povetile astea cu balauri,
creaturi ale lui Satan, ineau de lumea fabulelor nu de
realitate.
i totui un astfel de balaur existase cndva pe pamnt. Avea
dovada.
Lui Znon i placea sa creada ca rolul lui de savant consta n
a aduce umanitaii progresul i lumina. Toata viaa, fusese
convins ca duce aceasta lupta inegala mpotriva ignoranei i
superstiiilor. Toata viaa, luptase pentru a smulge tiina din
ntunericul de nepatruns n care, dupa parerea lui, religia
cufundase Occidentul timp de cincisprezece secole. Or, iata ca
acum trebuia sa apere ideea ca ntr-o zi, la nceputurile
timpului, un balaur umblase pe aceste pamnturi. Iar acest
balaur reprezenta simbolul nsui al acestui fapt, mpotriva
caruia lupta de ani de zile.
Destinul avea o slabiciune pentru ironie.
Cnd se trezi, Agns se simea de parca ar fi dormit trei
veacuri. Cnd se ridica din pat, Amede o privi cu un aer
tandru.
- Ai dormit bine? facu el aratnd masa pe care pusese ceva
de mncare.
- Ca o regina.
- Ca o prinesa, o corecta Amede. O prinesa care i-o fi
visat prinul.
Agns roi un pic i se ridica sa mearga la masa. Avea o
foame de lup.
- Trebuie sa merg la Montpellier azi i m-am gndit ca ai
vrea poate sa ma nsoeti.
- Eu? La Montpellier? facu Agns care nu se ndepartase
niciodata de colinele ei.
- E un ora interesant. Ai sa fii surprinsa sa vezi tot ce se
poate gasi pe-acolo.
- Nu sunt sigura de
- Eiii! O fata ca tine nu poate fi indiferenta la astfel de
lucruri. Ai putea spre exemplu sa gaseti ceva ca sa-i mai
mbunaIaeti inuta vestimentara.
- Dar ce au vemintele mele? ntreba Agns privindu-i
zdrenele.
- Sa zicem ca ar putea fi mai elegante.
- i cu ce bani i nchipui tu ca mi-a putea oferi nite
haine?
- Am nite bani carora nu le vad ntrebuinarea
Amede nu avea cu ce sa-i cumpere o dulama, dar luase
civa banui de la cutia milei din biserica. Faptul nu-i pusese
nicio problema de contiina. Era convins ca acioneaza spre
binele comunitaii. Daca reuea sa o ctige pe Agns, sa o
integreze n viaa parohiei, cunotinele ei n materie medicala
le-ar putea fi de mare folos. Iar pentru a o smulge de tot vieii
ei de pustnica, socotea ca cea mai buna soluie este stimularea
interesului pentru Znon de Mongaillac. Numai dragostea o
putea salva.
Cum Agns parea ca nca mai ezita, Amede adauga privind
n alta parte:
- Acum, ca ma gndesc, la Montpellier nu se gasesc numai
esaturi. Mai sunt i savani
La episcopie, n faa caminului unde se aprinsese focul, Van
Melsen ramase tacut vreme ndelungata. Znon de Mongaillac
fusese n sfrit pus la locul lui, nsa un sentiment de
disconfort i staruia n minte.
- Problema e grava, zise el.
Aezat n spatele biroului, Donatelli se batea pe burdihan cu
degetele sale ca nite caltaboi. Evenimentele luau o turnura
care nu-i placea nici lui.
- Credei ca ar putea fi adevarat? ntreba el fara a-l privi pe
episcop.
- oprla uriaa? Bineneles ca nu! nsa problema care se
pune nu este daca e adevarat sau nu, ci daca i putem permite
cuiva sa creada ca poate fi.
Donatelli se ndrepta n scaun. Episcopul acesta nu nceta sa-
i dicteze cum sa se comporte. Era timpul sa se decida n sfrit
sa ia o poziie ct se poate de clara.
- Mi-am petrecut viaa luptnd mpotriva superstiiilor, Van
Melsen. De la William Ockham la Roger Bacon, viziunea
noastra asupra lumii s-a schimbat. Biserica aspira la o
reconciliere cu tiina. Astazi ca i ieri, raiunea trebuie sa
spuna adevarul i sa explice credina. nsa nu o va putea face
dect recunoscnd adevarul lumii. tii ca m-am mpotrivit
condamnarii lui Galilei. Desigur, nu aprobai acest punct de
vedere, dar ramn convins ca vorbele sale nu contraziceau
cuvntul cretin Adevarul nu trebuie sa ne sperie.
Van Melsen lasa din mna cletele cu care ncercase sa
nvioreze un pic flacarile i se ntoarse spre interlocutorul sau.
- Sa ne sperie?! Va dai seama ce s-ar ntmpla daca i-am da
dreptate acestui savant?
- mi imaginez. Dar tii la fel de bine ca mine ca acest
schelet poate efectiv sa fie
- Un sfnt. Nimic altceva.
- Suntei tare sigur pe dumneavoastra. Avem parte de
naterea unei ere noi. Ocazie unica pentru a face ca raiunea sa
mearga mna n mna cu Biserica. Nu trebuie sa lasam sa
treaca o asemenea ansa
Episcopul l privi masurndu-l cu nencredere i ncepu sa
mearga n lung i-n lat prin faa vetrei.
- Daca aceasta raiune de care mi vorbii vrea neaparat sa
spuna adevarul, raspunse el, nu va putei preface ca ignorai
valoarea cuvintelor acestui savant. Caci, daca, aa dupa cum
pretinde el, aratarea aceasta ar fi trait nainte de Potop asta
le-ar da dreptate gnosticilor Nite creaturi diavoleti ce
populau pamntul n zorii apariiei sale i apoi Satana ar
avea puterea de a da viaa! Aa ceva nu poate fi Aa ceva nu
trebuie sa fie!
Donatelli nelesese dar deja banuia de cteva clipe ca
Van Melsen pricepuse i el pericolul. Asta l deranja, desigur,
ntruct chestiunea era dintre cele mai delicate i se temea ca
acest episcop, cu grosolania lui, sa nu faca situaia i mai
fragila. nsa Van Melsen avea dreptate ntr-un punct:
afirmaiile lui Znon de Mongaillac nu lasau loc nici unui
compromis.
Totui, din punctul sau de vedere, trebuia acceptat adevarul,
oricare ar fi fost el. Adevarul avea un caracter divin. Era ceva
sacru. Daca nimic de pe lumea aceasta nu i scapa Creatorului
nostru, atunci trebuie sa avem ncredere n El. i, pentru
aceasta, sa nu ezitam sa ducem logica pna la capat.
- Van Melsen, ncepu el folosind un ton ct de cald i de
conciliant posibil, tii ca i mine ca n Scriptura sunt lucruri
confuze. tii de asemenea ca se gasesc contradicii i pasaje
inexplicabile. Chiar admind ca nu suntem api sa le
nelegem. Iar Satan face parte din aceste mistere.
- Satan nu poate da viaa!
- Pesemne ca Domnul i-a lasat puterea aceasta fara ca noi
sa-i putem nelege motivele. Daca exista balauri i demoni,
nseamna ca cineva trebuie sa-i fi facut. Daca nu exista, atunci
de ce se face referire la ei n Scrierile sfinte?
- Daca n Biblie sunt zone de umbra, nu noi avem menirea
sa le limpezim. Rolul nostru se marginete la a-i propaga
sfntul Cuvnt. i a-l apara de cei care l-ar ataca prin vorbe
degradante. Ori acest Znon este unul dintre ei!
- Dar poate ca afirmaiile sale nu sunt att de eretice pe ct
credem noi. Sa punem problema altfel. Daca acest schelet este
al unui balaur, atunci ori a fost creat de Domnul nostru nsui
caz n care noi va trebui sa descoperim mai devreme sau mai
trziu un specimen viu , ori admitem ca Dumnezeu i-a dat n
mod provizoriu putere lui Satan sa poata da viaa, putere pe
care i-a retras-o mai apoi.
- Doua opiuni periculoase, Eminena. n primul caz,
riscam sa nu gasim niciodata vreun balaur viu i sa stam cu
sabia lui Damocles deasupra capului, iar n al doilea, jonglam
cu dogmele. Mi se pare cu mult mai prudent sa suprimam
problema eliminndu-i cauza: Znon.
- Mai prudent, poate. Dar ar fi mai drept? i apoi, a ngropa
problema n loc sa o nfruntam este o soluie nedemna de
Biserica.
- Nu este o chestiune de demnitate, Eminena, ci de
supravieuire. Nu putem risca.
- Va este cumva teama de adevar?
Van Melsen ncremeni i se ntoarse ncet spre el.
- Nu exista dect un singur adevar. Cel din Sfnta
Scriptura. Restul sunt doar minciuni. Iar a te ndoi nseamna a
te plia la iretlicurile Satanei. Nu va lasai nelat de manevrele
sale viclene. Privii lucrurile n faa: ncapanndu-se n
afirmaia sa, Znon de Mongaillac a devenit instrument al
Diavolului!
Donatelli atepta sa treaca un timp i se apleca asupra
biroului sau. Deschise unul dintre sertare i scoase stela.
- Asta s-a gasit n fundaia din Lansec, se mulumi el sa
explice punnd obiectul pe masa.
Intrigat, Van Melsen se apropie de el. Dupa ce parcurse
textul, ridica ochii spre cardinal.
- E o gluma, cred.
Privirea pe care i-o adresa Donatelli i nlatura orice ndoiala
pe care ar fi putut-o avea.
- Pe toi sfinii Credei ca lucrul acesta este autentic?
Legatul ocoli biroul ca sa se apropie de el.
- Totul ma face sa cred. Dar e greu sa fiu sigur Dupa
mine, aceasta ndoiala este totui suficienta pentru a ne
nlatura certitudinile.
Van Melsen se uita din nou la stela. Dupa cteva clipe,
ntreba:
- Cnd aveai de gnd sa-mi vorbii de ea?
- Nu aveam ncredere n dumneavoastra.
- Dar acum?
- La fel. Dar avem de facut faa unei probleme serioase i
am nevoie de concursul dumneavoastra.
Znon se ntoarse la han unde se tr pna la o masa. Nu
avea nicio pofta sa ingurgiteze mncarurile enigmatice pe care
i le servea patronul i se mulumi sa bea vin. Se simea singur.
Tare singur.
- Ceva nu merge?
Znon ridica privirea i l zari pe Ren Grouchot mai jovial
ca niciodata.
- Tot povestea asta cu scheletul? ntreba acesta lund loc la
masa, cu o farfurie n mna.
Znon aproba dnd din cap.
- Am fost la un pas de a face un ou.
Reflecia trezi un zmbet uor pe faa trgoveului. Nu avea
nici cea mai mica idee despre ce era vorba, dar se simi obligat
sa-i mpartaeasca necazul.
- Scheletul. Acum tiu ce este, relua Znon Iar ceea ce am
descoperit este exact contrariul a ceea ce speram sa gasesc
Eu, care visam sa aduc lumina, iata ca dau peste ntuneric
- Nu sunt sigur ca te neleg, facu Ren ntre doua
mbucaturi, dar tiu un lucru: niciodata nu trebuie sa renuni
la ceea ce crezi!
- Tocmai asta-i problema! Ce cred eu? Imagineaza-i spre
exemplu ca toata viaa eti ndragostit de o femeie i descoperi
ntr-o zi ca e barbat. Ce-ai face?
- A da-o afara n uturi! Scurt!
- Dar daca o iubeti?
- Pe cine?
- Ei bine, pe barbatul pe care l credeai femeie.
Ren se strmba.
-!i bai joc de mine?
- Deloc. E o analogie.
- Nu-mi prea place analogia ta, indiferent ce nseamna
acest cuvnt. Oricum, de-ar fi fost barbat, a fi vazut imediat!
- Nu neaparat. Cu barba ei, Petronille ar fi putut trece drept
barbat. i invers trebuie sa fie posibil.
- Ma zapaceti cu ntrebarile tale
- Ma aflu n punctul de unde am plecat.
Ren lasa lingura. Povestea cu femeia-barbat i taiase pofta.
- Dar la tine cum merg treburile? l ntreba Znon ca sa
schimbe tema.
- Continui experienele.
- i?
- Rezultatul este tot o bautura scrboasa, dar i-am
descoperit virtui uimitoare.
- Adica?
- n ciuda nopii petrecute cu tine, cnd n-am dormit prea
mult, ma simt excelent! Banuiala mea este ca mi se trage de la
toata qahoua aia pe care am baut-o. Niciodata n-am mai simit
atta vitalitate!
Znon zmbi uor. I se ridica un pic moralul vazndu-l att
de entuziasmat pe amicul sau.
- Pacat ca e la fel de infecta, adauga totui arlatanul.
Donatelli i Van Melsen nu terminasera discuia. Mergnd
alaturi prin capela episcopiei, se straduiau sa reflecteze uitnd
animozitatea dintre ei.
- Ce credei ca poate face Znon? murmura cardinalul dupa
o tacere ndelungata.
- Nu mare lucru. I-ai interzis sa-i continue cercetarile. Am
impresia ca acum a neles Dar ar trebui sa ne asiguram de
asta.
- Nu putem totui sa punem sa fie arestat fara un motiv
ntemeiat.
- Este o opiune pe care i-am sugerat-o lui Henri de
Coursanges, dar mi-e teama sa nu ina prea tare la principiile
lui. Refuza sa-i murdareasca minile.
- Ceea ce, aparent, nu este cazul pentru toata lumea, l
persifla legatul.
Van Melsen nu-i dadu atenie.
- Trebuie totui sa gasim un mijloc de a-l reduce pe Znon
de Mongaillac la tacere.
- Dezaprob orice metoda care nu respecta principiile
enunate de Biblie. Eu, tii, condamn excesele comise de
Inchiziie.
- Totui, procedurile inchizitoriale erau indispensabile.
- Dar contiina mea le respinge. Scopul nu poate justifica
mijloacele. i apoi din partea lui Znon de Mongaillac,
momentan nu este vorba dect de o parere.
- O parere periculoasa totui.
Donatelli se opri. Privi curtea capelei. Ploaia daduse pietrei o
culoare cenuie care se armoniza cu tentele verzi ale
muchiului crescut pe alocuri. Din ea se degaja o impresie de
eternitate imuabila care trezi n el o profunda melancolie.
Suspina. Trecusera mai bine de douazeci de ani de la procesul
lui Galilei ale carui cuvinte fusesera socotite, i ele, periculoase.
Pe atunci, facuse parte dintre cei care ncercasera zadarnic sa-l
apere pe savant. Era Biserica oare condamnata sa comita la
nesfrit aceleai erori? se ntreba el.
- Eminena?
Legatul privea ploaia ce cadea n curtea capelei. Cte
generaii de prelai contemplasera aceeai scena? i cte
veacuri va mai dura aceasta nfruntare absurda dintre
credina i adevarul lumii? Se ntoarse, n fine, spre Van
Melsen.
- Znon este izolat. Nu l-a putut convinge nici macar pe
maestrul sau
- Dar oare nu exista riscul sa afle de existena acestei stele?
- Nu cred. Singurul care a avut-o n mna este un aran
analfabet.
- Atunci trebuie sa o distrugem!
Donatelli era gata sa protesteze, dar se ntrerupse, caznd
brusc pe gnduri. tia ca Van Melsen, n ciuda antipatiei ce i-o
inspira, avea dreptate ntr-un punct. Trebuia evitat ca
afirmaia lui Znon de Mongaillac sa se raspndeasca. Riscurile
erau prea mari. Dar mai tia i ca interdicia brutala risca sa
aiba un efect potrivnic celui scontat. Or, Znon avea nevoie sa
vada cu propriii ochi oprla uriaa. nca mai era la stadiul de
raionare i trebuia sa aiba n faa lui confirmarea tangibila a
elucubraiilor sale.
- La ce va gndii, Eminena? zise, perplex, episcopul.
- Znon nca nu are o dovada definitiva a ceea ce susine.
Vreau sa spun ca ipoteza i se bazeaza doar pe supoziii. Daca
ramne la acest stadiu, nu va fi niciun pericol. Niciun om cu
mintea ntreaga nu-i va accepta concluziile. Ct timp nu va gasi
dovada de netagaduit pe care o cauta, nu ne pate niciun
pericol. Cnd o va gasi, vom aciona. Nu nainte.
- Riscai inutil. Raul trebuie strpit din faa.
- Asta nsa ne-ar obliga sa facem o nedreptate. Stela i
acorda beneficiul ndoielii. Nu-i putem face nimic.
- Dumneavoastra nu putei sa-i facei nimic. Eu nsa ma
aflu n slujba Bisericii cu trup i suflet. A face orice ca sa-i fiu
Domnului de folos
Donatelli se uita impasibil la episcop. Ultima remarca era de
prisos. Legatul nelesese asta de mult timp.
4
Ulrich van Melsen l primi pe parintele Amede n biroul
sau. De data aceasta, parintele nu trebuise sa atepte mult,
tragnd din aceasta graba neobinuita concluzia ca urma sa i
se aduca la cunotina ceva nou n privina scheletului.
- Parinte Amede, sunt fericit sa te revad, zise episcopul
Iacnd civa pai pentru a-l ntmpina pe preot. Superiorii
spun lucruri ct nu se poate mai bune de dumneata.
- Adevarat? raspunse Amede surprins de atta curtoazie.
Nu sunt sigur ca merit
- Ba da, ba da. Modul n care ai condus aceasta chestiune
sfnta este exemplara. Dar te rog, ia loc.
Amede se supuse i se aeza n fotoliul destinat
vizitatorilor. Ca de obicei, fara a ti de ce, se simi groaznic de
rau aezat n el. Poate, se gndi el, din cauza dimensiunilor
ncaperii care ndeparta orice intimitate din ntlnirea lor ntre
patru ochi. Sau apasarea aceasta provenea din tapiseriile
ntunecate care ornau pereii? Se stradui sa-i ndrepte atenia
spre episcop. Amabilitatea aceasta ascunde ceva. Era o
banuiala de-a lui. Flatarea este ntotdeauna semn ca autorul ei
are un gnd ascuns.
- Totui, nu prea cred, marturisi el. Nu am avut nicio veste
de la Eminena Sa Donatelli de cnd m-a vizitat n sat.
- Ancheta nainteaza, fii linitit, facu episcopul aezndu-se
n faa preotului. De altfel, am intervenit chiar eu la Eminena
Sa n favoarea Domniei Tale chiar adineauri.
- Acest Znon de Mongaillac pretinde totui ca este vorba
de un animal.
Van Melsen matura aceasta idee cu un dos de mna.
- Nu ine cont de nicio vorba de-a lui Ma ocup eu. Dar
lupul? Tot se mai arata?
- Tocmai despre asta voiam sa va spun. Cred ca de-acum
am mari sperane sa-l capturez n curnd.
-A?
- Una dintre enoriaele mele ne poate ajuta.
Van Melsen ridica intrigat dintr-o sprnceana.
- tie cumva unde se ascunde salbaticiunea?
- Ea ea stie limba naturii.
Episcopul nu era prea sigur ca nelege, dar nu insista.
Important era ca lupul sa nceteze sa mai apara.
- Dar De ce nu te-a ajutat mai devreme?
- Sa zicem ca nca nu era pregatita. Gata de a-i ajuta pe
ceilali, vreau sa spun.
- Rodul vreunei mntuiri, oarecum.
Amede nu-i putu reine un zmbet. Cel puin n aceasta
privina erau de acord. Acum, trebuia sa-l faca a recunoate
caracterul miraculos al acestei izbaviri.
- Fata aceasta traia pna acum izolata undeva pe dealuri,
explica el. S-ar parea ca, dupa ce a ntlnit dragostea, viziunea
sa asupra vieii s-a schimbat din temelii.
- O tnara salvata de un miracol! se entuziasma episcopul.
Doamne! mpreuna cu descoperirea scheletului, sunt multe
miracole pentru o att de mica parohie! Cum o cheama?
- Agns.
- Totul este extraordinar. Daca aceasta Agns va ajuta
efectiv sa capturai lupul, ar fi ntr-adevar un lucru frumos.
Genul acesta de miracol este perfect pentru a ntari credina
oamenilor din diocezele mele.
- Ma bucur ca gndii la fel. Fara a mai pune la socoteala ca
a fost salvata de dragostea pe care i-o poarta savantului despre
care vorbeam adineauri, acest Znon de Mongaillac. Ca sa nu
mai adaugam un miracol la o lista deja lunga, sa-i zicem o
coincidena!
Auzind acestea, episcopul Van Melsen ncetase sa mai
zmbeasca.
- Atunci, Znon de Mongaillac a facut o pasiune pentru o
arancua? rosti el nchiznd puin ochii iret Hotart lucru,
curios individ este savantul acesta.
- Dragostea nu ine seama de asemenea detalii.
- Desigur Dar, totui Oricum, noua dumitale biserica va
fi cladita sub bune auspicii!
Amede se stradui sa rda pentru a nsoi brusca jovialitate
a episcopului. Aerul serios pe care l avusese aflnd tirea
privind relaiile dintre Agns i Znon de Mongaillac nu-i
spunea totui nimic bun.
- Apropo de viitoarea mea biserica, relua el. A fi dorit sa
am autorizaia de a relua construcia.
- Normal. Va trebui sa-i cer parerea cardinalului Donatelli,
dar nu ma ndoiesc ca i va da acordul. Nu mai este nevoie sa
Iasam fundaia n stadiul n care este.
- Ma bucur.
i parintele Amede se ridica pentru a pleca sub privirea
prietenoasa a episcopului care mai adauga cnd tocmai dadea
sa iasa:
- i promit sa grabesc hotarrea Eminenei Sale n legatura
cu scheletul.
- Tinnd cont de ce mi-ai spus, cred ca identificarea
sfntului nu mai este o urgena.
- Nu sunt ntru totul de parerea dumitale. Daca am putea
face sa coincida toate aceste miracole cu autentificarea
relicvelor, am ajuta Biserica sa faca un pas nainte n mintea
enoriailor dumitale.
Cu ochi uluii, Agns batea straduele din vechiul ora.
ncetase sa mai ploua i o patura groasa de nori mbraca oraul
ntr-o lumina cenuie. Cetatea era chiar aa cum i-o descrisese
Amede. Mai nti, fusese surprinsa de marimea lui. Ea i
imaginase un sat mare i descoperea un ora. Multitudinea
zgomotelor, mirosurilor, culorilor te ameea. Agitaia
necontenita a locuitorilor, ngramadirea lor dezordonata o
dezorientau. Nu se gndise niciodata ca barbai i femei pot
trai n astfel de condiii. Nu le venea greu cu o asemenea lipsa
de spaiu? Cnd mai gaseau timp pentru odihna? Cum respirau
n aceasta lume fara copaci i flori?
Se zbatea ntre fascinaie i nenelegere. Attea bogaii,
atta viaa, attea placeri pe lnga o lipsa stupefianta de
confort. Caci nu era att de oarba nct sa nu i dea seama de
mizeria din ora. Opulena unora nu reuea sa mascheze
saracia majoritaii. O cuprinse jalea vazndu-i pe toi acei copii
jucndu-se n noroiul i murdaria respingatoare a ulicioarelor.
Se indigna vaznd atia ceretori i schilozi zacnd la intrarea
unor locuine mari cu ui la fel de mari ghintuite, cu ziduri
lucrate frumos. Toate acestea i aminteau de textele pe care i le
citea odinioara Amede i unde se vorbea despre cetai unde
coabitau pacatul i bogaia.
La colul unei strazi, descoperi cu uimire un spectacol
curios. Pe o estrada, doi indivizi purtnd mati groteti,
veminte colorate i buri mari care se vedeau ca sunt false,
gesticulau, aruncndu-i invective sub privirea vesela a
spectatorilor.
Se uita la scena cteva minute, intrigata att de exhibiia n
sine, ct i de reacia publicului. Nu i dadea seama care din
ele era mai ciudata. Totui, ncet-ncet, dnd atenie la ceea ce
spuneau cei doi oameni pe estrada, se surprinse ca i gasete
mai degraba comici. Iar cnd un al treilea individ, mbracat
ntr-un costum de doctor la fel de bizar, aparu scarpinndu-se
la fund, nu se putu abine sa nu izbucneasca n rs ca i ceilali
spectatori.
-!i place farsa?
Agns sari ca arsa, ntorcndu-se. Znon de Mongaillac
statea n spatele ei. Surprinsa i ncntata, zmbi nainte de a
se ntoarce spre estrada.
- O farsa? Da, cred ca-mi place. Dar un savant botanist ce
parere are?
Znon zmbi i el. Era fericit ca o revede. i se bucura ca
aceasta intrare brusca n materie era semn ca voia sa continue
conversaia.
- Prea multa lipsa de respect, raspunse el lund un aer de
prefacuta severitate. Dupa parerea mea, cred ca ar trebui
interzise!
- Chiar aa, domnule? se prefacu indignata Agns. Ia privii
cum se distreaza lumea!
- Cu piesele sale, acest domn Molire mi se pare ca tocmai
pervertete mintea oamenilor cinstii.
- Molire?
- Aa l cheama pe directorul acestei trupe. Uite, e cel
machiat n doctor.
- i piesa?
Znon ezita o clipa. Simi cum se nroete cnd raspunse
blbind:
- Doc Doctorul ndragostit
Agns ntoarse capul i se fora sa-i ascunda zmbetul
ndreptndu-i atenia catre spectacol.
Se scursera cteva clipe fara ca vreunul sa ia hotarrea de a
vorbi. n fine, Znon facu un pas ca sa stea lnga ea.
- Marturisesc ca sunt surprins sa te gasesc aici.
- De ce? Va imaginai ca mi petrec viaa n grota?
Da, chiar aa i imaginase. i era mulumit ca se nelase.
- Ce va mai face capul? l ntreba ea.
- Capul? A, capul! facu Znon frecndu-se n cretet.
ngrijirile dumitale au fost foarte eficiente. Nu cred ca un
medic ar fi facut ceva mai bun.
- Eu chiar sunt sigura de contrariu, l tachina ea.
Znon o privi atent. Era i mai frumoasa dect n amintirea
lui. Observa ca daduse atenie inutei i i ngrijise parul
bogat. Dar era logic sa-i fi ngrijit inuta ca sa coboare n ora.
- Tii neaparat sa vezi tot spectacolul? zise el aruncnd un
ochi spre estrada.
- Avei o alta idee?
Raspunsese fara sa-i dea seama ca inima i batea mai
repede.
- De mult nu am mai venit la Montpellier. Poate mi putei
arata oraul?
Agns i reprima o grimasa. Sa-i arate un ora pe care
tocmai l descoperise are sa fie greu. Dar era prea mndra ca
sa i-o marturiseasca.
- Cu placere, se auzi ea raspunznd.
Znon i Agns strabatura n toate direciile straduele
nguste. La drept vorbind, niciunul nu era atent la cele din jur.
Chiar de-ar fi intrat ntr-o cladire i tot nu i-ar fi dat seama,
ntreaga atenie era ndreptata spre ce spunea celalalt. La
gesturile i expresia chipului. i la privirile care, din cnd n
cnd, se ntlneau pentru scurt timp spre a se feri n clipa
urmatoare ca i cum acest simplu contact vizual putea sa le
compromita complicitatea.
Fiindca, sa fie clar, de complicitate era vorba. Niciunul
dintre ei nu ar fi putut spune pe ce anume se baza aceasta, dar
aa ceva nu avea nicio importana. Ceea ce conta era faptul ca
vorbele le ieeau din gura, ca aceasta conversaie se derula
Iara momente de tacere i ca dezvaluirile se nlanuiau de
parca se cunoteau de-o viaa ntreaga.
Znon gusta aceasta conivena cu o placere infinita.
Conflictul sau cu Athanase Lavorel l macinase. Sentimentul de
singuratate pe care l ncerca de cnd sosise la Montpellier,
dei uurat de amiciia pe care i-o purta Ren Grouchot, nu
Iacuse dect sa se agraveze. Iar acest schimb de cuvinte cu
Agns avea asupra lui efectul nviorator care l ducea direct
spre nviere.
Pentru Agns, situaia era la fel. Doar ca solitudinea ei
rezulta mai puin dintr-o absena momentana de persoane
apropiate sau dintr-un efemer sentiment de dezradacinare,
cum era cazul lui Znon de Mongaillac, ct dintr-o realitate
permanenta. Ea traia singura undeva ntre dealuri. i totui
aceasta complicitate cu savantul avea asupra ei aceeai putere
binefacatoare. i placea sa discute cu un barbat, fara a avea
sentimentul ca acesta i reproeaza ceva. i placea acest simplu
contact fara vreun gnd ascuns. i placea francheea cu care
Znon i povestea copilaria pe acele meleaguri, problemele pe
care le avea cu scheletul i conflictul cu Athanase.
- ncepe ploaia, spuse Znon observnd ca era deja ud.
- A nceput mai de multior
i i dadura seama ca de vreo zece minute bune ploaia
rencepuse sa cada, iar ei continuasera sa mearga i sa
vorbeasca fara sa observe. Izbucnira n acelai timp n rs.
- Am face mai bine sa ne adapostim. Cred ca hanul meu nu-
i departe de aici. Dar habar nu am unde ne aflam
- Mi-e tare teama ca nu te pot ajuta E prima data cnd vin
la Montpellier, marturisi Agns.
- Formidabil! O vrajitoare care fabuleaza i un savant
eretic pierdui n marele ora! Ce regal pentru un poet! Va
trebui sa-i vorbesc despre asta acestui domn Molire.
Agns rse din toata inima i, lundu-l pe Znon de mna,
alergara mpreuna sa se refugieze n intrndul cam ntunecos
al unei locuine burgheze.
nfaurai de penumbra umeda, nu mai putura vorbi. Aa ca
ascultara zgomotul pe care l facea ploaia caznd pe acoperi i
pe pamntul noroios al straduei. Prezena att de apropiata de
celalalt i tulbura asa cum i tulbura si mirosul vemintelor
ude. Znon nu ndraznea sa o priveasca pe Agns, dar i ghicea
din colul ochiului profilul slab luminat de cenuiul venind din
afara. Parul i era lipit de faa, iar o picatura de apa i se
prelingea de-a lungul obrazului.
Agns simea privirea, dar nu ndraznea sa-i ridice ochii
spre el. Cnd fusese incontient, ntins n grota, ea petrecuse
mult timp privindu-i chipul. i i dadu seama ca acum visa sa-i
dea napoi sarutul pe care i-l furase.
Cnd Agns reveni n Lansec n compania parintelui
Amede, era total ravaita. Pe drumul de ntoarcere, stnd n
areta alaturi de preot, abia scosese cteva cuvinte. Amede o
privea din cnd n cnd i constata ca inea mult timp ochii
nchii, de parca ncerca sa pastreze amintirea celor petrecute.
Nu ndraznise sa o ntrebe deschis daca l vazuse pe Znon de
Mongaillac, dar era inutil sa o faca. Se vedea pe chipul radios al
tinerei.
Ajuns la una sau doua leghe de sat, o ntreba totui cu un aer
nevinovat:
- Ai petrecut o zi buna?
Agns i reveni i se uita la preot. Zmbetul cu subneles pe
care acesta i-l adresa nu lasa nicio ndoiala n privina sensului
ntrebarii.
- Foarte buna, raspunse ea pe acelai ton fals inocent.
Montpellier este un ora foarte interesant. Dei peste masura
de populat.
- Dar se gasesc aici oameni foarte simpatici
-Unii
Schimbara un zmbet complice.
- i te gndeti sa te mai ntorci? continua Amede.
- Nu tiu sigur.
- Pe oamenii simpatici, trebuie sa-i revezi
- S-ar putea sa vina n sat
Amede tacu. Contientiza ca, daca povestea dintre Agns i
Znon de Mongaillac s-ar ncheia cu o casatorie, ipoteza
desigur prematura, dar pe care nu era o prostie sa o ai n
vedere, asta ar implica, fara ndoiala, plecarea lui Agns din
localitate. Era puin probabil ca savantul sa se hotarasca sa
ramna n sat, iar aceasta eventualitate i cauza un amestec de
necaz si de satisfacie. Visase ntotdeauna ca tnara va ramne
n Lansec pentru a-i face pe enoriai sa profite de cunotinele
ei n materie de plante medicinale. Dar, pe de alta parte, a o ti
n sfrit fericita i n compania unui om respectabil precum
acest Znon de Mongaillac nsemna pentru ea un viitor pe care
el nu l-ar fi sperat niciodata.
!i petrecu braul n jurul umerilor tinerei i o trase spre el.
Cea pe care o considera ca i copilul sau urma, n fine, sa
cunoasca fericirea. Se simi la fel de mndru ca un tata ce
acorda mna fiicei sale unui pretendent.
Znon era ntr-o stare de agitaie la fel de neobinuita.
ntlnirea cu Agns trezise ceea ce era bun n el: compasiune,
atenie faa de alii, iubirea aproapelui, calitai ngropate de
foarte mult timp n strafundul sufletului sau i care, treptat, cu
ajutorul tinerei femei, se ridicau din nou la suprafaa.
Evocarea propriului trecut amintirea copilariei i a
parinilor decedai n prezena ei l emoionase. Iar refuzul
sau permanent de a suferi ca i alii de afeciunile inimii
pierdu brusc baIalia n faa izbucnirii celor ce era obligat sa le
numeasca sentimente, unde n primele rnduri se afla
dragostea. Daca nu era o izbavire, totui se asemana mult cu
aa ceva.
De aceea se hotar sa faca ceva ce tot amnase de la sosirea
la Montpellier: merse la cimitir. Dupa ce trecu de poarta,
Znon se ndrepta cu pas sigur spre locul unde i amintea ca
vazuse odinioara mormntul tatalui sau, alaturi de care se
atepta sa-l gaseasca i pe cel al mamei.
Pietrele funerare se aflau la locul respectiv. Cea a tatalui era
ntr-o stare foarte proasta. Crescusera buruieni peste tot i un
muchi verzui i gasise loca pe piatra. Alaturi de acest vechi
mormnt abandonat, se afla un altul de data mai recenta.
Cu capul descoperit, ramase un timp destul de ndelungat n
faa pietrei, cautnd zadarnic o coincidena ntre ea i
amintirea ndepartata a unei femei cu figura trista. i, fara ca
macar sa-i dea seama, l podidira lacrimile. ntr-o clipa, se
simi cuprins de o imensa mhnire.
Ploaia ncetase, iar vremea era din nou nsorita i calma. Ici,
colo cte un cedru sau lami i ntindea umbra binefacatoare
peste morminte. Znon strabatu aleile respirnd adnc,
umplndu-se de acea seninatate ce se ridica din pamnt.
i ncet-ncet se simi renascnd. Simi cum crete n el o
fora netiuta, ca i cum nelinitile i se risipeau pe masura ce
nainta printre morminte. i atunci avu sentimentul ca, ncet,
eternitatea i patrundea n trup
Nu dupa mult timp, se simi din nou gata sa-i nfrunte pe
Athanase, Van Melsen i Donatelli, ct i toate Bisericile din
lume daca era nevoie. Voia sa dovedeasca tuturor nvaailor i
tuturor puterilor spirituale sau trecatoare ale regatului ca
descoperise un balaur. Fiindca de-acum voia sa fie la naIimea
omului pe care Agns i-l imagina ca este.
Dar soarta hotarse sa nu-l lase sa profite mult timp de
aceasta fericire regasita. Magistratul Henri de Coursanges i
convocase pe Donatelli i pe Van Melsen la sediul sau spre a le
da o veste importanta.
- Violare de mormnt!
E tot ce le spuse, abia intrai n birou, ntinzndu-le un
document care i fusese trimis de la Paris dupa cum nelesera
cei doi prelai citindu-l. Procurorul afia o mina att de
bucuroasa, nct zmbetul i schimonosea faa.
- Mica mea ancheta n privina acestui savant a dat roade,
adauga el zmbind n continuare. Ireproabilul nostru savant
s-a compromis n afaceri mai degraba dubioase. Sa-i treaca
prin minte sa mergi sa furi ramaiele pamnteti ale unor
femei tinere!
- Lucru agravat de delictul de fuga, sublinie Van Melsen
care citise documentul cu atenie. Avei motivul, nu va mai
ramne dect sa mergei sa-l arestai.
Donatelli era destul de stnjenit. Ca trebuia evitat ca
rezultatul cercetarilor lui Znon sa se raspndeasca era un
lucru pe care ajunse sa-l accepte, dar sa o faci printr-un astfel
de procedeu parea a fi un lucru nedemn. Nu ca ar considera
delictul respectiv ca fiind derizoriu, desigur. O violare de
mormnt nu putea fi tolerata, chiar daca tia ca astfel de
practici erau adeseori singurul mijloc de care dispuneau
savanii pentru a-i largi cunotinele. nsa oscila ntre dorina
de a nu-l lasa pe Znon sa-i difuzeze concluziile i cea de a o
face respectnd regulile jocului. Or, aceasta violare de
mormnt era un element strain disputei lor i, prin urmare, o
forma de artificiu ipocrit.
-Jandarmeria va aciona chiar n seara aceasta, explica
Henri de Coursanges, iar figura lui afia daca era posibil i
mai multa satisfacie.
Donatelli nchise ochii. Toata treaba aceasta i producea
greaa.
Znon se afla ca de obicei linitit la masa din han, ateptnd
sosirea lui Ren Grouchot, fara a banui ca era pe punctul de a
fi arestat pentru un delict pe care l uitase de mult.
Cnd arlatanul i facu apariia, beat mort, era susinut de
un om de vreo treizeci de ani, cu nas puternic i n ai carui ochi
mari se vedea o scnteie maliioasa.
- Znon, prietene, reui sa articuleze arlatanul, da-mi voie
sa i-l prezint pe domnul Poquelin, Jean-Baptiste pe numele
mic, aici de faa
!i ntoarse privirea mpaienjenita spre companionul sau.
- Gata, deja?
- Directorul trupei Alteei Sale Regale prinul de Conti!
declama acesta, un pic mai puin beat dect Ren.
Znon se uita la individ. l recunoscu cu greu pe
comediantul pe care tocmai l vazuse n aceeai dupa-amiaza
pe strazile din Montpellier.
- Te deranjam?
- Deloc. Suntei binevenii.
Cei doi barbai se lasara sa cada lnga el i comandara
imediat o ulcica de vin.
- Prietenul meu Znon, i explica Ren lui Molire, este un
mare savant. Cel puin face nite descoperiri uriae Numai
daca nu cumva descoperirea lui este uriaa Ma rog, n-are
importana. Dar mai ales este ndragostit!
- Eu? sari savantul.
Znon ar fi vrut sa izbucneasca n rs, dar nu putu. Da, o
iubea pe Agns. i brusc i contientiza viitorul. Acea viaa pe
care i-o imaginase ntotdeauna facuta din cercetari savante i
solitare o vedea acum animata de prezena lui Agns.
- Poate, admise el. Dar este o boala de care sufera muli
oameni. Nu cred ca prietenul nostru este interesat de o att de
amarta poveste. Cum stai cu qahoua?
- Nendemnatica diversiune. N-ai sa scapi aa uor.
- Dragostea este ntotdeauna un subiect bun, confirma
Molire. Dei riscul de a cadea n dulcegarie e mare. tiu
despre ce vorbesc: lucrez acum la o comedie pe care
intenionez sa o intitulez Casatorie cu nabadai.
E clar, gndi Znon, Molire asta are darul de a gasi titluri
pertinente. i aprinse pipa i prefera sa revina la subiectul
precedent.
- Ma ntreb daca aceasta qahoua merge bine cu tutunul,
zise el.
- Fara discuie, estima Ren. n Orient, qahoua este o
bautura rafinata. Aa cum aici este tutunul. Fiindca, orice ar
zice Aristotel i toata filosofia, tutunul este pasiunea oamenilor
cinstii, iar cine traiete fara tutun nu este demn sa traiasca.
- Parerea este glumeaa, zise Molire. Va trebui sa o in
minte. Dar ce-i aceasta qahoua de care tocmai ai amintit?
- O bautura pe baza de smburi prajii cu care domnul ar
vrea sa faca nego daca reuete sa o faca baubila, se amuza
Znon.
- O! Dar am facut-o! afirma arlatanul revenindu-i un pic.
Pe cnd mncam azi la prnz, am gasit soluia! Ideea mi-a
venit pe cnd ncercam sa nghit o tocana. Vezi, tocana se face
mai buna prelungind fierberea i chiar mai mult ncalzind-o a
doua zi. Savorile se topesc unele n altele, iar defectele se
estompeaza M-am gndit mult la asta i am ajuns la concluzia
ca ceea ce trebuie la qahoua este timpul. Sa-l lai sa-i faca
treaba
Se apleca spre ei ca i cum le-ar fi facut o confidena,
adaugnd:
- Trebuie sa o fierbi mai mult!
Znon ramase o clipa surprins.
- Ipoteza interesanta i merge?
Ren i ndrepta bustul.
- Presupun.
- Presupun? Vrei sa spui ca nu ai ncercat? Ei, hai, Ren: o
ipoteza se confirma printr-o experiena!
Ren l privi perplex.
- Nu-s eu savant, Znon, totui mi se pare ca un
raionament daca e just, iar al meu este e ntotdeauna
confirmat de experiena.
- tii tu ca ceea ce spui este exact ceea ce Ren Descartes s-a
straduit sa-i demonstreze lui Blaise Pascal? Afirma ca vidul nu
putea exista, sub pretextul ca, daca ar fi aa, atunci ar fi
umplut de ntindere. i totui trebuie sa crezi n experienele
lui Pascal la care un prieten de-al meu a avut ocazia sa asiste,
vidul exista cum te vad i cum ma vezi.
- Vrei sa spui ca un raionament corect poate totui sa duca
la nite concluzii eronate? ntreba arlatanul, motivat de faptul
ca fusese comparat cu Descartes.
- Numai armonia raionamentului nu este suficienta ntru
stabilirea unui adevar. Un raionament, chiar cnd este bine
condus, chiar cnd este conform preceptelor logicii pe care
Aristotel a studiat-o i scris-o att de bine, acest raionament,
doar el singur, nu este gajul adevarului. Vezi tu, un
raionament trebuie sa procedeze prin deducie, nu prin
inducie. Trebuie pornit de la observarea realului pentru a
extrage legi generale, nu invers. A pleca de la ipoteze
construite pe simpla speculare a nelegerii nu duce dect la
absurditai. Atta timp ct lumea reala nu va fi dect o
confirmare a speculaiilor spiritului, tiina nu va progresa. Ea
trebuie sa-i fie chiar originea. Leonardo da Vinci nu spunea
altceva afirmnd: Experiena nu nala niciodata, ci judecata
ta este cea care se raIacete promindu-i rezultate care nu
decurg direct din experiena personala.
Degeaba fusese arlatanul comparat o clipa cu Descartes, el
abia daca nelesese macar jumatate din ceea ce i explicase
amicul sau. Se ntoarse spre Molire i fu linitit sa constate ca
parea la fel de pierdut ca i el. Amndoi se mulumira aadar
sa dea din cap pentru a spune ca urmareau perfect
raionamentul i ateptara continuarea.
Aceasta nsa nu veni. Znon se gndea la ceea ce tocmai
spusese. Da, ntr-un secol lumea se schimbase. Dar i modul de
a o nelege. Argumentez ex suppositione, scrisese Galilei.
Dar aceste supoziii trebuiau de-acum sa se fondeze ele nsele
pe observaie i sa se supuna mai apoi verificarii prin
experiena. Faptele devenisera noii stlpi ai discursului
veridic.
Iar soluia problemelor sale se prezenta atunci ntr-un fel de
fulger orbitor. O soluie att de evidenta nct fusese un
imbecil ca nu se gndise la ea mai devreme. O soluie care
decurgea din chiar principiile pe care le predase atia ani
elevilor sai i pe care tocmai i le spusese arlatanului: o ipoteza
se confirma prin experiena.
- tiu ce trebuie facut, zise el brusc.
- Desigur: trebuie sa fierbi bine qahoua i
- Nu, vorbeam de schelet. Acum tiu cum le pot dovedi ca
am dreptate.
Ren ofta. Iata ca iar ncepea cu dracia lui de schelet! Vru sa
ciocneasca cu Molire, dar acesta ncepea sa picoteasca.
- Dar n-ai spus tu ca tii ce-i scheletul asta?
- Autoritaile nu sunt de parerea mea.
- Atunci, nu ma intereseaza. Daca asta risca sa-i faca
probleme cu autoritaile prefer sa nu tiu nimic.
- Nu te tiam aa de fricos.
- Doar prudent.
- Chiar ntr-att nct sa renuni la a-mi da o mna de
ajutor? Ren i privi amicul. Nu-i placea felul n care i ceruse
asta. Ce-i mai trecea prin minte?
- De ce natura?
- O mica spargere
Adormit pentru o clipa, Molire naIa capul.
- A! Doar niica aciune pentru ca intriga sa progreseze!
Trgoveul l privi, uluit, clatinnd din cap. Comediantul era un
nebun! Povestea asta mirosea a necazuri de la zece pote,
nsemna ceva ce te arunca n temnia pentru douazeci de ani.
Nu semana cu ideea pe care i-o facea despre viitorul sau.
- Am nevoie de schelet, explica Znon vazndu-i
nencrederea.
- Nu-i sunt suficiente desenele?
- Le-am napoiat proprietarului.
- O treaba nu prea isteaa, daca-mi pot permite sa zic aa.
- Ren! Am nevoie de ajutorul tau ca sa intru n Colegiul
Regal i sa iau oasele. Vreau sa reconstitui scheletul n felul
meu!
- Numai att! Pai ia amintete-mi ct de mari sunt oasele?
Znon se strmba. Uitase acest detaliu. Chiar i cu ajutorul
lui Ren, i-ar fi trebuit zile ntregi ca sa le scoata din Colegiul
Regal.
- Care-i povestea cu oasele astea? ntreba Molire.
- Un schelet ct casa! raspunse trgoveul nainte ca Znon
sa poata deschide gura. N-ar ncapea n rulota mea! Iar amicul
meu pretinde ca vrea sa le ia discret.
- n cazul acesta, sunt omul vostru! se grabi sa declare
comediantul ridicndu-se pe picioarele-i nesigure. Ideea unei
astfel de aventuri mi place.
- Hei! Uurel, dom director de nu--ce Znon uita sa
menioneze un mic detaliu: autoritaile n-ar fi ntru totul de
acord.
Molire avu un zmbet iret.
- Cu att mai mult: mi convine foarte tare sa le jucam un
renghi. Va pot pune la dispoziie o mna de oameni zdraveni i
doua rulote.
Znon l privi pe comediant. Parea sa vorbeasca serios. Fara
discuie ca acest personaj i era simpatic.
- Va trebui sa o facem noaptea, preciza el.
- Vrei sa fii mai precis? facu Ren care ncepea sa o lase
mai moale.
Znon schimba o privire cu Molire.
- Ce-ar fi, sa zicem n seara asta?
arlatanul i privea cu ochii ct cepele.
Aadar, Znon scapa de arestare cu totul ntmplator n
seara aceea. Abia ce parasise hanul n compania celor doi
complici, ca vreo douazeci de oameni narmai navalira
nauntru, semannd o dezordine de nedescris. Printr-o noua
ironie a destinului, Znon scapa aadar fiindca plecase sa
comita un alt delict. Justiia omeneasca urma nite cai la fel de
ntortocheate ca si cea divina.
S
De altfel, aceasta din urma avea alte treburi. nca de la
sosirea lor n sat, Agns i parintele Amede fusesera prevenii
de brusca agravare a sanaIaii batrnei Aldegonde. Avusese o
noua criza la nceputul dupa-amiezii i, dupa spusele
martorilor, i manifestase dorina de a-l vedea pe preot ct
mai repede, ceea ce, Amede o tia, nu prevestea nimic bun.
- Vin cu tine, insistase Agns ajutndu-l pe acesta sa se
pregateasca.
- Teama mi-e ca nu mai exista nicio sperana.
- A vrea totui sa fiu lnga ea.
El i lua mna.
- Va trebui sa fii curajoasa Dar sunt mulumit ca n sfrit
i faci griji pentru alii.
Patrunznd n casa batrnei, fura surprini de linitea
apasatoare ce domnea nauntru. Doua satence stateau la
marginea patului n care era ntinsa Aldegonde, cu ochii
nchii, ca i cum conversa deja cu lumea cealalta. Cele doua
femei i ntrerupsera rugaciunile mute, zarindu-l pe preot, i
se ridicara ca sa-i cedeze locul.
Amede se aeza i se apleca spre faa lui Aldegonde. O
rasuflare extrem de slaba ieea de pe buzele sale ridate care
aveau deja paloarea linoliului.
- Aldegonde? Eu sunt, parintele Amede. Ma auzi?
8atrna deschise pleoapele. Privirea i se agaa de cea a
preotului ca un necat de colacul de salvare.
- E i Agns aici, adauga Amede ntorcnd uor capul n
direcia tinerei care statea n picioare la capati.
Aldegonde paru ca vrea sa spuna ceva, dar nu reui dect sa
scoata un geamat slab. Agns simi un nod n gt. Batrna nu
va mai prinde zorile.
- Sunt aici ca sa-i ascult spovedania, continua Amede cu
glasul lui calduros. Daca vrei, desigur
8atrna clipi din ochi n semn de aprobare i facu efortul de
a ridica un deget pentru a-l trage pe preot mai aproape. Agns
prefera sa se retraga. ntlnirea lui Aldegonde cu propria
contiina nu era treaba ei.
O noapte fara luna nvaluia Montpellierul n ntuneric.
Fofilndu-se prin straduele ntunecate, trei misterioase rulote
se apropiau de Colegiul Regal. n ele: un trgove pirpiriu, un
savant curajos i o trupa de teatru.
- Ai vreo idee pe unde vom intra? opti Ren, cu capul ntre
umeri de parca ar fi vrut sa treaca nevazut.
- mi amintesc ca exista o ua laterala, raspunse Znon. Ne
foloseam de ea uneori ca sa ne strecuram n afara cladirii cnd
voiam sa scapam de supravegherea paznicilor.
- A Va duceai dupa fuste? Nu mi-ai spus asta.
- Fa-mi placerea i nceteaza cu comentariile i
mulumete-te sa faci n aa fel nct catrul tau sa nu
greeasca drumul.
- Catrul meu are mai mult sim de orientare dect mine,
glumi trgoveul.
- Nicio ndoiala.
Ren vru sa-i zica ceva, dar Znon i puse n aceeai clipa
mna pe antebraul lui.
- Aici.
Trgoveul se opri n faa unei uie care abia se vedea.
Celelalte doua rulote facura la fel.
n timp ce Ren ncerca sa-i faca asinul sa taca, ntruct
acesta considerase oportun sa-i manifeste uurarea ca nu mai
trebuia sa traga i ncepuse sa scoata ragete de bucurie, Znon
i Molire studiara broasca uii. Complet ruginita, cu greu i
puteai imagina ca o cheie poate aciona mecanismul. Nici
macar nu ncercara. O ranga adusa de un comediant o facu sa
cedeze ntr-o clipa.
- Forarea uii unui Colegiu Regal este un delict? ntreba
Molire.
- Teama mi-e ca da. Dar e prea trziu pentru a mai avea
scrupule. Mai degraba aprindem o lumnare, ca sa nu ne
scoatem ochii.
Patrunsera n cladire urmai imediat de ceilali. Erau zece cu
toii. La lumina lumnarii care facea ca umbrele sa tremure pe
perei nelinititor, parcursera lungile culoare ntunecate,
oprindu-se din cnd n cnd ca sa verifice daca naintau n
direcia cea buna. Ren mergea cu un pas n urma savantului,
avnd doar pe jumatate ncredere n memoria acestuia asupra
locurilor.
- Eti sigur ca tii ncotro mergi?
- Ultima data cnd am mai fost pe aici, aveam douazeci de
ani.
Dar, dupa cteva ocoliri neprevazute, cei zece oameni
ajunsera totui la ncaperea unde era pastrat scheletul.
Folosira din nou drugul de fier, iar ua se deschise scrind
peste o pnza de ntuneric. Znon ezita o clipa nainte de a se
angaja n aceasta ntunecime tacuta. Schimba o scurta privire
cu Molire i Ren ca sa prinda curaj i patrunse n ntuneric.
Lumnarea scoase din neant fragmente de ziduri i stlpi,
nca vreo doi pai i, brusc, silueta noului uria al lui Athanase
rasari din tenebre. Luminat astfel de jos n sus de lumina slaba
a lumnarii, parea i mai nfricoator dect reconstituirea
anterioara. Cu excepia lui Znon, toi avura o micare de recul
i de stupoare.
- Mama dracului mormai arlatanul. Cum de-i posibil aa
ceva?
- Impresionant admise un comediant la fel de uluit.
- A zice ca e chiar homeric, adauga Molire.
- i mai dihai ca precedentul! interveni Znon ca sa
destinda atmosfera.
!i dadu seama ca Ren ramasese n urma i se ntoarse spre
el. Amicul sau era palid ca un cadavru pentru disecie.
- Ei! Ai o mutra!
- N-am vazut n viaa mea aa ceva Nu se poate ca bunul
Dumnezeu sa fi creat asta
- Parca l-a auzi pe cardinal.
- Ei bine, poate ca nu-i chiar aa de nebun cum l credeam
- Hai, da-ne mai bine o mna de ajutor dect sa te lansezi n
teologie. N-avem toata noaptea la dispoziie.
Cei zece oameni se apropiara de schelet i ncepura sa-l
demonteze os cu os.
Aldegonde i daduse sfritul. Chipul livid reflecta slaba
licarire a lumnarii puse lnga pat, nsa nimic din expresia ei
nu lasa sa se ghiceasca somnul ce o cuprinsese. Amede o
privea cu acea uimire ciudata pe care i-o provoca ntotdeauna
vederea unui defunct. Acest trup ntins din faa lui nu mai era
dect un obiect inert. Nimic nu l diferenia de o bucata de
lemn sau de piatra. Totui, cu cteva minute mai nainte, nca
mai avea viaa n el. Era locuit de un suflet i o minte capabile
sa gndeasca i sa se emoioneze. Din spovedania ei, preotul nu
prea tia ce sa creada. Secretul pe care i-l marturisise era att
de ciudat nct ezita sa considere coninutul drept o uurare.
Dar era sigur de un lucru: spovedanie sau nu, trebuia sa-i
spuna lui Donatelli.
nchise pleoapele lui Aldegonde i se cufunda n rugaciunile
sale. Se ruga pentru mntuirea batrnei, desigur. Dar nu se
putu abine sa nu introduca i un cuvinel pentru Agns.
Cnd transferul fu gata, peste Montpellier se iveau zorile.
Toate oasele fusesera transportate cu cea mai mare grija pna
la rulotele n care au fost ncarcate. Znon i tovaraii sai
putura, n sfrit, sa-i traga un pic sufletul.
- Fericit ca ai terminat, nu? zise Molire ntinzndu-i o
plosca cu vin. Chestia asta cntarete ct o duzina de elefani!
Par a fi facute din piatra!
- Aa-i, facu savantul. Sunt nite fosile.
Molire se uita o clipa la el, uimit.
- Cu sigurana ca pe pamnt i n ceruri sunt mai multe
lucruri dect crede filosofia.
Operaiunea durase mai mult dect prevazusera i i costase
mult mai multe eforturi dect i imaginasera. Fiindca
scheletul fusese fixat n eafodaj cu atenie i trebuisera sa
desfaca o mulime de noduri i sa scoata nenumarate cuie
pentru a elibera oasele. Fara a mai socoti ca trebuisera sa
demonteze scheletul ncepnd de sus i sa coboare oasele
acelea grele cu ajutorul scripetelui. n final, transportarea lor
pna la rulota fusese mai uoara, dei distana de parcurs de
fiecare data cu braele ncarcate nu fusese nici ea de neglijat. i
cum trebuisera transportate i scndurile, grinzile i toate
celelalte bucai de lemn care servisera la naIarea schelariei,
munca durase dublu dect prevazusera. Pe scurt, daca Znon
era obosit, dar fericit, Ren avea un vag sentiment ca fusese
tras pe sfoara.
Noaptea aceasta lunga l epuizase literalmente, iar acum nu
se gndea dect la un singur lucru: sa doarma. Printre altele,
ideea ca ar putea fi reperai dupa attea eforturi l ngrozea. i
nu avea nicio pofta sa se vada lipsit de somnul pe deplin
meritat prin apariia pe neateptate a unui reprezentant al
ordinii.
- Hai s-o tergem de-aici, acui se lumineaza! zise scurt
trgoveul dupa ce se aezase pe partea din faa a rulotei.
Znon i facu semn lui Molire i trupei acestuia ca era
timpul sa plece i se urca la rndul sau n vehicul dupa ce dadu
o palma amicala magarului adormit. Se pregateau de plecare
cnd Znon i aminti brusc ca uitase ceva. Sari jos.
- Stai aa, ma ntorc.
- Eti nebun! Unde pleci? se rasti Ren.
- La laboratorul lui Athanase, raspunse Znon lund
lumnarea. mi trebuie scheletul micuei oprle. Nu dureaza
dect o clipa.
Cu un aer mai puin sigur ca niciodata, Ren se ntoarse spre
Molire care ridica din umeri. Ofta i arunca un ochi nelinitit
spre cer. n curnd, vor cnta cocoii.
Znon se ntoarse pe culoarul ntunecat. Trebuia neaparat sa
recupereze micul schelet. Nu-l putea reconstitui pe cel mare
Iara a avea n faa modelul redus. i nu avea niciun chef sa mai
retraiasca episodul vnarii unei oprle i toata treaba
dezgustatoare ce urmase.
Ajuns n vrful scarii spiralate, Znon se trezi n faa uii
putregaite a biroului maestrului sau. Ca de obicei, era nchisa
bine cu cheia. nsa, de data aceasta, Znon nu avea nevoie de
ranga ca sa o deschida. tia unde avea obiceiul Athanase sa
ascunda cheia i o gasi sub o scndura din podea.
Interiorul laboratorului era ntunecat. Lumnarea i
revarsa lumina de ambra, iar formele ciudate ale
instrumentelor, ale fosilelor, ale mineralelor i ale diverselor
specimene raspndite pe mese i etajere ncepura brusc sa
danseze o farandola fantomatica. Znon puse lumnarea n
mijlocul ncaperii i ncepu grabnic sa scotoceasca dupa micul
schelet. Un obiect de marimea aceea nu era uor de ascuns. A-l
gasi n dezordinea aceea nu trebuia, n principiu, sa puna nicio
problema. Dar cauta zadarnic; nu reuea sa dea de el. Cauta
peste tot: pe mese, pe rafturile bibliotecilor, pe etajerele
ncarcate, pe sub mobila. Peste tot. Degeaba. Oare Athanase se
debarasase de el? Oare va porni din nou n capturarea i
disecarea unei oprle nainte de a putea sa nceapa
reconstituirea?
Gndul ca aceasta poate ntrzia din cauza unui att de
stupid incident i era insuportabil. Mai cauta o data, tot mai
nelinitit, prin spatele dosarelor i a lucrarilor cladite cam
peste tot. Cauta prin sertare, goli dulapurile, se uita chiar i n
coul de gunoi. Nimic.
Scheletul micuei oprle nu era acolo.
- Asta caui? se auzi deodata o voce n spatele sau.
Znon se ntoarse. Athanase statea n spatele lui i i ntindea
planeta pe care era fixat micuul schelet.
- Athanase?
Cei doi oameni se masurara n tacere. Znon era uimit sa-l
vada acolo la o ora att de neobinuita. Dar, mai ales, se simi
surprins n plina activitate vinovata. Fusese descoperit ca sa
zicem aa cu mna n sac, intrat pe ascuns n aceasta cladire i
ncercnd sa recupereze un obiect fara acceptul lui. i se temea
de privirea plina de reprouri a maestrului sau.
nsa privirea lui Athanase nu era deloc ostila. Znon citea n
ea mai degraba un soi de sfreala, de tristee nemarginita. Ca
i cum faptul de a-l fi surprins cautnd prin tot laboratorul nu
avea nicio importana pentru el. Znon putea vedea n ei
afeciune, dar i un fir de mndrie. Nu la asta se atepta.
- Am facut aa cum mi-ai spus, zise Athanase dupa ce
trecuse parca o venicie. Am comparat.
Znon ghici imediat ca fostul sau maestru trecuse de partea
sa n privina scheletului. Aceasta schimbare de opinie era att
de brusca i de neprevazuta nct o clipa se ndoi ca era
sincera.
- Dar eu credeam
Athanase se ndrepta ncet spre el. Cu umerii sai largi
aplecai, parea mai batrn ca niciodata.
- ca nu mai sunt dect un batrn savant senil obsedat de
uriai? Da, aveai dreptate. Eram pna n noaptea asta.
- Atunci, tii?
Athanase i ntoarse privirea spre etajerele unde se
ngramadeau tratatele de gigantologie i eantioanele de
schelete fosile.
- Imediat ce am vazut acest schelet micu, am tiut ca ai
avut dreptate Am petrecut noaptea comparndu-l cu
desenele facute de Bruno Ce creatura extraordinara, nu?
- Asta ramne de verificat
8atrnul savant se ntoarse spre elevul sau.
- Vei ncerca o reconstituire? Tocmai vin de-acolo. Voiam sa
verific unul sau doua lucruri. Dar mai pot atepta
Znon schia un gest, vru sa spuna ceva ca sa se scuze ca a
luat oasele fara autorizarea lui. Dar Athanase l opri cu o
clatinare din cap.
- Te invidiez Vezi tu, eu cred ca ceea ce ma interesa era
mai puin faptul ca nu am dreptate ct acela de a ti ca mi
petrecusem viaa studiind o himera Eecul nu-i nimic
AraIa cu un gest circular laboratorul.
- Dar golul acesta neantul asta toate aceste cunotine
inutile
i dadu micuul schelet.
- Arata-li-l.
- Am am sa fac tot ce pot.
Athanase se ndrepta atunci spre fereastra, iar privirea i se
pierdu n departare, dincolo de acoperiurile de igla peste care
soarele i arunca primele reflexe sidefii.
- Acum, lasa-ma.
Znon i arunca o ultima privire i, lund cu el scheletul
micuei oprle, disparu pe scari.
Se ntlni cu Ren la rulota. Privind inta spre capatul de
strada din faa lor, i zise doar att:
- Sa mergem.
- Ce s-a ntmplat? Parca ai fi vazut o fantoma.
- Cam aa ceva, da.
Ren nu mai insista. E clar, savanii atia sunt nite indivizi
curioi. Mai bine sa nu ncerci sa-i nelegi. Trase de doua ori
de hauri ca sa-i atraga atenia catrului ca venise vremea sa se
puna n micare. Rulota se ndeparta, n sfrit, de Colegiul
Regal.
6
Henri de Coursanges petrecuse o noapte execrabila.
Lamentabilul eec al tentativei de arestare a lui Znon l facuse
negru de suparare i, n plus, l obligase sa se culce foarte
trziu. De aceea a doua zi, cnd Donatelli sosi la el n cursul
dimineii, magistratul nca nu era pe deplin treaz, iar venirea
inopinata a legatului tulbura ceea ce el considera a fi drept un
ritual tihnit.
Aadar, nu-l ntmpina cu amabilitatea pe care o justifica
totui importana persoanei sale.
Din partea sa, Donatelli nu avea nici el pofta sa nceapa ziua
cu o cearta, dar trebuia sa-l informeze despre spargerea care
avusese loc. Dupa ce afla, magistratul bombani ceva, i freca
ochii i zise:
- Cum adica, a disparut complet?
- Nu mai este nimic. Nici macar un os. Am trecut n
dimineaa aceasta sa vad din nou scheletul i nu mai era acolo.
Doctorul Lavorel spune ca nu tie nimic.
Henri de Coursanges i trecu o mna prin barba.
ntotdeauna i era greu sa se concentreze nainte de a se
barbieri.
- Exista suspeci? se mulumi el sa ntrebe.
Donatelli se uita la magistrat. Poate ar fi trebuit sa atepte ca
sa-i fi dat cu puina apa pe faa. Creierul nu parea n stare sa
funcioneze cu iueala necesara ceruta de conversaie.
- Mi se pare ca lucrurile sunt clare, zise el. Acest Znon de
Mongaillac e cel care a furat scheletul.
- i de ce naiba ar fi facut aa ceva?
- Mai bine nu ma gndesc A, dar iata-l pe episcopul
nostru!
ntr-adevar, Van Melsen, care trebuise sa strabata tot oraul,
intra i el n ncapere.
- mi pare rau ca a trebuit sa va deranjez att de devreme,
l ntmpina cardinalul.
- Nu are nicio importana. Dorm foarte puin.
- Se pare ca s-a furat scheletul n noaptea asta, se crezu
obligat magistratul sa-l informeze.
- Sunt la curent. Suparator.
- Banuielile noastre se ndreapta, normal, catre Znon de
Mongaillac, adauga Henri de Coursanges de parca ar fi fost
rodul gndurilor sale intense.
- Bineneles. Pacat ca nu ai reuit sa punei aseara mna
pe el.
- Am N-am avut noroc. Dar arestarea lui nu este dect o
chestiune de timp!
-ara ndoiala
Van Melsen se instala ntr-un fotoliu i ncepu sa-i traga
barbia, semn ca pregatise din timp ceea ce urma sa spuna.
- Evident, daca ar fi fost vorba de un simplu furt,
chestiunea nu v-ar privi dect pe dumneavoastra, zise el catre
magistrat.
- Nu este cazul? Teama mi-e ca nu. Daca Znon de
Mongaillac i propune sa faca ceea ce cred eu, problema va
avea o dimensiune teologica importanta, zise aruncndu-i
cardinalului o privire acuzatoare.
- pe care am fi putut-o evita daca am fi luat masuri mai
radicale ct nca mai era posibil.
Donatelli nu raspunse. Amndoi ghicisera care erau
inteniile savantului, nsa niciunul nu prevazuse acest furt.
- Ma nsarcinez personal, interveni solemn magistratul,
iritat ca l ineau deoparte de secretele lor.
- i avei vreo idee de felul n care vei proceda? Dupa ce
a aflat ca douazeci de oameni au rascolit tot hanul, ma ndoiesc
ca mai pune piciorul pe-acolo.
Tonul folosit de episcop era, ca mai totdeauna, plin de
sarcasm, iar magistratului nu-i placea deloc.
- Am sa ncep cu
Henri de Coursanges nu mai continua. Nu nelegea prea
bine ce-i cu tot misterul acesta n privina scheletului, i asta i
dadea neplacuta impresie ca se afla pe dinafara. Dar cel puin
tia ca n problema spargerii cel mai n masura sa faca ceva era
el. Oare nu lui i revenea rolul sa menina ordinea n ora?
- Orice ar fi, am sa-l gasesc! declara el autoritar.
Observa nsa ca nici Donatelli, absorbit de contemplarea
strazilor din Montpellier, nici Van Melsen nu dadea nicio
atenie cuvintelor sale.
Cele trei rulote reuira sa iasa din Montpellier fara
probleme.
Protecia de care se bucura Molire din partea prinului de
Conti le permise sa iasa linitii pe porile oraului. Primele
doua treimi din drumul ce ducea spre sat fura la fel de calme.
Dar, odata ajuni la poalele munilor Cevennes, catrul de la
rulota lui Ren i manifesta nemulumirea pentru ca la vrsta
lui naintata era folosit pentru aceasta dificila escalada,
oprindu-se i scond nite ragete care, ajutate de dealuri,
probabil ca se auzeau la douazeci de leghe n jur. Cu toii
trebuiau sa fie de acord ca sarmanul animal avea de tras o
greutate serioasa i ca drumul era ntr-o stare pe care ultimele
ploi nu o menajasera. O pauza urmata de ndemnuri diverse al
caror secret numai Ren l tia reui sa convinga animalul sa
porneasca din nou la drum, nsa ritmul fusese rupt, iar traseul,
ntrerup la fiecare nou nivel, dura ntreaga dimineaa.
Ideea de a reconstitui scheletul oprlei uriae n brlogul
lui Agns i aparuse lui Znon ca un lucru evident. Ce alt loc ar
fi fost mai nimerit pentru operaiune? Grota era suficient de
mare ca sa ncapa scheletul i se afla dupa o cotitura a colinei,
Iacnd-o greu de gasit. Putea lucra aici n deplina linite fara sa
se teama ca vine cineva care sa-l mpiedice.
n plus, iar acesta nu era cel mai mic dintre avantajele
locului, va fi lnga Agns. Daca nu avusese precauia sa-i spuna
dinainte, era din cauza ca nu avusese ocazia.
De altfel era sigur ca ea nu va avea nicio obiecie. Ce motiv
ar fi avut sa-l refuze sa-i foloseasca grota? Totui, cnd
ajunsera n apropiere, o uoara ndoiala i se strecura n suflet.
Fiindca un eventual refuz din partea ei l-ar pune ntr-o situaie
extrem de stnjenitoare. Aadar, cobornd din rulota i ceru lui
Molire sa stea n dosul tufiurilor aflate mai jos de grota, i
Iacu ncrezator cu ochiul lui Ren i se apropie singur de
intrare.
n faa cavernei se deschidea un spaiu gol pe care l
traversa ntrebndu-se cum va fi primit. Se opri la civa pai
de intrarea din coasta muntelui.
- Agns? striga el. Sunt eu, Znon.
Dupa un timp, Agns i facu apariia. Surprinsa sa-l vada,
ezita o clipa netiind ce atitudine sa ia. nsa temerile lui Znon
se risipira cnd tnara i veni n ntmpinare zmbindu-i larg.
- Ce faci aici? ntreba ea.
- Am venit sa-i fac o surpriza, zise el raspunzndu-i tot cu
un zmbet.
- Dragu din partea ta. E drept ca pe-aici nu prea ai cum te
distra.
Se privira, emoionai i un pic tulburai. Znon facu un pas
spre ea i i lua uor mna. Visase la clipa aceasta de cnd se
desparisera n Montpellier. l cuprinse o dorina irezistibila de
a-i pune buzele peste ale ei. Se apleca uor nainte. Faa lui
Agns se afla doar la civa centimetri de a lui. Parfumul
parului ei l mbaIa.
- Iertai-ma ca intervin Domnioara, sunt ncntat sa va
cunosc! zise un individ din spatele lor care schia o reverena
eleganta. Agns tresari. Nu-l vazuse venind pe necunoscut. l
ntreba din priviri pe Znon. Acesta, contrariat ca nu avusese
timp sa-i vorbeasca de prezena nsoitorilor sai, se ntoarse
spre comediant.
- Agns, i-l prezint pe Molire. Poate i aduci aminte ca l-
am vazut pe estrada la Montpellier. E un prieten.
- Atunci, fie binevenit! facu Agns zmbind comediantului.
Cnd acesta se nclina sa-i sarute mna, tnara mai-mai sa
pufneasca n rs. Era prima data cnd i se ntmpla aa ceva!
- Scuzai-ma ca va ntrerup, se auzi un glas nou. Dar, daca
mi-ai da o mna de ajutor
Toi trei se ntoarsera spre arlatanul care venea spre ei
innd n brae o tibie enorma. Znon anticipa reacia lui
Agns.
- Hmmm Agns, i-l prezint pe Ren Grouchot, trgove,
spier, neguator de substane exotice i de tot ce vrei. Tot un
prieten, i el.
Depaita puin de evenimente, tnara se mulumi sa dea din
cap.
- ncntat! zise Ren. Scuzai-ma ca nu va pot saruta mna,
dar
- Ce-i asta? ntreba Agns, vaznd osul uria.
Znon nu avu timp sa raspunda. Oamenii din trupa lui
Molire se apropiau la rndul lor, fiecare ducnd oase. Agns
Iacu ochii mari i se ntoarse spre Znon spernd ntr-o
explicaie.
- E scheletul, bigui el. Am sa ncerc sa-l reconstitui.
Agns scoase un oftat resemnat. Pentru un loc fara distracii,
acum era unul plin de viaa!
Imediat dupa plecarea lui Znon, Athanase avu un
sentiment de gol, de pustiire att de dureros nct statu
aproape o ora ntr-o stare de prostraie. Dupa cum i spusese
fostului sau elev, i daduse seama ca i dedicase ntreaga
viaa unor lucrari care se dovedeau absurde, fiindca acum
avea certitudinea: scheletul descoperit n sat nu era al unui
uria. i probabil nici cele pe care le descoperise de-a lungul
carierei. Gigantologia, se convinsese, era doar o pista falsa, un
subtil eafodaj de teorii i argumente fabricate ce nu duceau la
nimic. O farsa, i risipise toata viaa urmarind creaturi ce nu
existau dect n imaginaia oamenilor. Iar lucrul cel mai ironic
dintre toate era ca scheletul din Lansec aparinea, fara
ndoiala, unei creaturi pe care orice om sanatos la minte ar fi
clasat-o alaturi de licorni i alte animale fabuloase care
populasera visurile savanilor din Evul Mediu: un balaur. Ceea
ce parea rezonabil era fals; ceea ce parea imposibil se dovedea
a fi veridic.
Vederea tuturor tratatelor sale de gigantologie, a
eantioanelor de oase de uriai colecionate cu grija de-a lungul
anilor, a ilustraiilor cu indivizi de talie mare, vederea tuturor
acestora i deveni brusc insuportabila. Ele reprezentau o
ntreaga viaa sacrificata unei erori, o viaa pierduta pe vecie,
Iara coninut. Lua de pe etajere cteva crochiuri de uriai i, cu
un gest hotart, le rupse, ceea ce i produse un straniu
sentiment de uurare. i daduse seama ca, daca voia sa-i
continue viaa, trebuia sa distruga totul.
Bruno l ntrerupse n timp ce facea bucaele un dosar ntreg
consacrat gigantosteologiei.
- Maestre Nu facei asta! sari tnarul asistent repezindu-
se spre el.
Athanase l mpinse.
- Lasa-ma, Bruno
- Dar distrugei o munca de-o viaa ntreaga.
- Chiar mai mult dect att, Bruno Mult mai mult
i batrnul savant rupse furios un teanc de foi. Bruno l privi
trist, nevenindu-i sa creada. Oricare ar fi fost motivul, nu
puteai sa reduci la zero o viaa ntreaga de munca. Nimic nu o
putea justifica.
Se auzira nite baIai n ua. Bucuros ca vreun intrus putea
ntrerupe aciunea distrugatoare a maestrului sau, Bruno
merse i deschise ua. Se trezi nas n nas cu episcopul Ulrich
Van Melsen.
Aerul sinistru al acestuia l facu pe tnar sa-i schimbe
parerea. Cu att mai mult cu ct l ncerca o stare de
stnjeneala ca sa-l vada cineva pe maestrul sau n starea aceea.
- Domnilor, saluta vizitatorul nclinndu-se.
Bruno ncerca sa-l opreasca.
- Maestrul Lavorel nu se simte bine
Episcopul arunca o privire peste umarul tnarului i l vazu
pe batrnul savant cum i rupea hrtiile. Nu avu nevoie sa
insiste. l pofti chiar Athanase nsui sa intre.
- Simii-va ca acasa, Van Melsen Daca vederea unui
batrn inutil nu va plictisete.
Episcopul se mira i i adresa un zmbet glacial asistentului
care se dadu deoparte ca sa-l lase sa se apropie de Athanase.
- Dispariia scheletului trebuie sa fi fost o grea lovitura
pentru dumneavoastra, remarca Van Melsen mieros.
Athanase nu avea nicio simpatie pentru acest om. Dar tia ca
mai devreme sau mai trziu urma sa fie confruntat cu judecata
celorlali. De ce sa nu nceapa cu acest episcop? Se simea
totui cuprins de o asemenea sfreala de parca s-ar fi adresat
unei naluci. Toate astea nu mai aveau aceeai importana n
ochii lui.
- O Nu erau dect o gramada de oase, tii. Important este
ce anume deduci din ele Iar adevarul atrna adeseori mult
mai greu dect orice schelet.
- Ma putei ajuta n vreun fel sa-l regasesc?
- Daca se afla n posesia lui Znon de Mongaillac aa dupa
cum cred ca gndii, cu sigurana va avea grija de el. Fii
linitit.
- Dar eu credeam
Athanase se ntoarse n sfrit catre interlocutorul sau.
Episcopul acesta nu putea nicidecum sa-i neleaga starea de
spirit. Cum sa-l faca sa priceapa ca dispariia scheletului nu
mai era o drama? i, n fond, de ce s-ar obosi sa-i explice ceva
acestui om marginit?
- Nu ma privete ce credei dumneavoastra. Adevarul.
Nimic altceva nu ma intereseaza.
- Totul depinde daca vorbim despre acelai adevar,
raspunse nepat episcopul care ncepea sa banuiasca faptul ca
batrnul savant abandonase ipoteza uriaului.
Athanase se mulumi sa ridice din umeri.
- Sa deduc ca tii unde se ascunde Znon de Mongaillac?
insista Van Melsen.
- Putei deduce ce dorii, sarmane prieten
- Atunci poate ar trebui sa va amintesc ca acest schelet nu
va aparine. Protejndu-l pe ho, devenii complicele lui.
Athanase l privi fix.
- Van Melsen, nu mi suntei drag. mi displace persoana
dumneavoastra nu pentru ca suntei un ignorant, ci pentru ca
suntei cinic. Ca nu suntei capabil sa nelegei adevarata miza
a acestui schelet nu ma surprinde. Nu suntei un savant. Dar ca
suntei n stare de orice pentru a va atinge scopul
demonstreaza o absena totala de scrupule care mi produce
greaa.
- Asta vedei? i riposta episcopul ncercnd sa-i pastreze
calmul. Athanase Lavorel, cel care a ascuns cu buna-tiina
cteva vertebre pentru a ncerca sa dovedeasca adevarul
ideilor sale, ncepe sa dea lecii de morala!
i se ntoarse spre Bruno.
- Dar dumneata? Ai vreo idee despre locul unde poate sta
ascuns Znon de Mongaillac?
Bruno nega din cap.
- Foarte bine. Am sa ma lipsesc de ajutorul dumneavoastra.
Episcopul i arunca o lunga privire severa lui Athanase care
i reluase aciunile distrugatoare, apoi se ntoarse pe calcie i
iei.
- Acum lasa-ma, i zise batrnul asistentului sau fara sa
ridice ochii. Am o treaba de terminat
Bruno iei la rndul sau, lasndu-l pe Athanase singur cu
fantomele sale de uriai.
Znon i prietenii sai terminasera de descarcat osemintele.
Sub privirea zapacita a lui Agns, transportasera enormul
schelet n interiorul grotei. La lumina torelor care alungau
ntunericul din petera, oasele pietrificate semanau cu o
gramada de stalactite cazute din tavan.
Molire i terse fruntea scaldata de sudoare, se ntinse i se
Iasa sa cada pe o stnca de lnga peretele grotei.
- Daca a fi tiut ca este att de obositor, m-a fi abinut sa-
mi ofer serviciile! mormai el ncercnd sa-i recapete suflul.
Znon veni sa se aeze lnga el.
- Dar ai fi pierdut o memorabila ocazie de a-i bate joc de
autoritai, i raspunse noului sau prieten.
Molire aproba n tacere, apoi ntreba:
- De ce riti att de mult pentru un schelet?
- Nu-i pentru schelet, ci ntru apararea adevarului.
- Apararea adevarului nu cere attea sacrificii. Ce are
adevarul att de sacru n el?
Znon l privi pe comediant, surprins de ntrebare.
- Eu fabulez, explica Molire. mi dedic viaa inventarii de
minciuni. Lumea are nevoie de minciuni.
- Dar minciunile tale nu au ambiia de a dezvalui adevarul?
i replica Znon zmbind.
Comediantul nu gasi nimic sa i-o ntoarca. Privirea lui
matura interiorul grotei.
- Interesant habitat, zise el n clipa n care Agns se
ndrepta spre ei. Sobru, dar funcional. i o ascunzatoare
ideala ca sa scapi de
Znon i arunca o privire care l obliga sa se ntrerupa. A
vorbi de aa ceva n faa ei nu era o idee buna. tia ca mai
devreme sau mai trziu va trebui sa-i dezvaluie detaliile
problemei, dar momentul acela nca nu sosise.
- Mi-e o foame de lup! exclama el ca sa distraga atenia.
- Taman la anc, v-am pregatit qahoua anuna atunci Ren
aducnd o cratia din care ieeau aburi. Cteva nghiituri din
acest delicios nectar i vei fi uitat cu toii aceasta noapte alba.
Mai mult intrigat dect altceva, Molire se ridica pentru a se
apropia de arlatan. Imediat, i se alatura i restul trupei. Puin
mai departe, Znon i Agns zmbeau.
- Despre ce-i vorba? ntreba fata.
- Despre un remediu deloc gustos pe baza de boabe prajite,
care ar avea virtui stimulative.
Interesata de tot ce era legat de folosirea plantelor, Agns
hotar sa se alature curajoilor degustatori.
Pe rnd, acetia baura cteva gturi din lichidul de culoare
nchisa. i, tot pe rnd, l nghiira cu aceeai strmbatura.
8autura continua sa ramna la fel de infecta.
- Nu neleg, se lamenta Ren. Am fiert-o totui o ora
ntreaga.
- Amareala aceasta nu va disparea nici daca ai fierbe-o i
trei zile, i atrase atenia Agns. Dupa parerea mea, ai face mai
bine sa o ndulcii cu nite miere. arlatanul lua n considerare
sfatul. Nu era chiar o prostie.
Spre sfritul dupa-amiezii, veni momentul desparirii.
Znon i mai saluta o data tovaraii, grupai pe lnga rulote.
Pentru Molire i trupa sa era timpul sa se ntoarca la
Montpellier, iar pentru Ren, sa porneasca pe drumurile
regatului.
De teama consecinelor privind furtul scheletului, arlatanul
se hotarse cu adevarat sa plece din zona Languedoc. Se
gndea sa se ndrepte spre Lyon. Tradiia gastronomica a
acestui ora i permitea, dupa parerea lui, sa presupuna ca
locuitorii sai ar fi ndemnai prin natura lucrurilor sa-i
aprecieze bautura, iar ideea ca aceasta qahoua a lui nu a avut
succesul pe care ncepea sa-l aiba la Marsilia l cam tracasa un
pic.
- Tu chiar crezi ntr-adevar ca poi face comer cu chestia
asta? l ntreba Znon de parca ar fi citit gndurile amicului
sau.
- Bineneles, fii linitit. Daca nu, voi putea continua sa
vnd tutun. Papii n-au dect sa publice cte bule vor, asta nu-i
va mpiedica pe oameni sa consume.
- Mai ales daca i pui tot talentul ca sa-i convingi de
binefacerile lui! zise Molire. Te-am vazut la treaba, Ren. Ai
un dar indiscutabil: tii ca suceti minile publicului.
- Atunci, daca nu se vinde qahoua, a putea oricnd face
parte din trupa ta, glumi trgoveul.
- N-ar fi o idee rea, l asigura comediantul nainte de a se
ntoarce spre Znon. n ceea ce te privete, habar n-am ce vrei
sa faci cu acest schelet, dar fii cu grija faa de autoritai.
- Am sa fiu prudent, i promise savantul. i mulumesc
pentru tot.
- Nu-i nevoie sa-mi mulumeti. Va fi ntotdeauna o placere
sa le dau peste nas grasanilor i celor puternici!
!i strnsera mna.
- Adio, confrate! i striga Ren Grouchot punndu-i n
micare rulota.
Catrul scoase un raget uor, ca un plnset. Mai multa
odihna nu i-ar fi stricat. Totui, porni la drum, motivat
probabil de faptul ca drumul de ntoarcere era la vale.
- Adio, mechere! i raspunse Znon.
i, n timp ce rulotele se ndepartau pe drum, Agns veni
lnga Znon i i trecu mna pe dupa talia lui. Ren Grouchot
nu se putu mpiedica sa nu se gndeasca: formau o pereche
foarte frumoasa.
Cnd rulota disparu dupa o colina, Znon i Agns se
ntoarsera n grota. Dinaintea lor se afla o gramada imensa de
oase.
- Cu o simpla coasta, Dumnezeu a creat femeia, zise
savantul suflecndu-i mnecile Ia sa vedem ce sunt eu n
stare sa fac cu toate astea!
7
nainte de lasarea nopii, Znon termina de instalat o serie
de tore menite sa lumineze locul. Pentru a face reconstituirea,
alesese acea parte a cavernei care era cea mai ndepartata de
culoarul prin care se patrundea nauntru, acolo unde bolta era
mai nalta. Era un fel de ranforsare, separata de cavitatea
principala printr-o ieitura stncoasa, un soi de sala anexa,
invizibila de la intrare. n afara de asta, cteva stalactite care
atrnau de plafon puteau ajuta la fixarea eafodajului, fiindca,
pentru a asambla toate aceste oase, Znon nu avea vreun
scripete fixat pe bolta care i-ar fi putut fi de ajutor la ridicarea
osemintelor. Nici nu putea sa conteze pe sprijinul vreunui
asistent cum fusese cazul la Athanase. Agns, dei robusta, nu
i va fi de mare folos. Din fericire, cum era vorba de o oprla,
scheletul nu trebuia sa fie la fel de nalt ca pentru uriaul lui
Athanase.
- Iata! zise el privind cum sunt instalate torele. Acum se
vede mai bine!
Aezata la civa pai de el, cu o vertebra enorma n mna,
Agns se uita pe rnd cnd la gramada de oase, cnd la
scheletul micuei oprle, fara a ajunge sa se convinga ca pot
avea puncte comune.
- Reconstituindu-i uriaul sau, Athanase a comis
numeroase greeli, i explica Znon vazndu-i privirea
perplexa. Ceea ce el a luat spre exemplu drept vertebre
cervicale sunt n realitate oasele cozii.
- n cazul asta, ar fi vorba de o coada nesfrita, aprecie
Agns remarcnd numarul important de vertebre. Eti sigur ca
e vorba de o oprla?
Degeaba i tot spusese fata ca putea sa aiba ncredere n
judecata lui, i venea greu sa admita ca scheletul acela era ceea
ce pretindea el.
- Nu poate fi altceva, i raspunse Znon. O oprla lunga de
douazeci de picioare! n schimb, ceea ce nu tiu este daca va
ncapea n aceasta grota.
Agns nu raspunse. Era ceva nesanatos n reconstituirea
acestei creaturi. O simea ntr-un fel nedesluit.
- Problema este, continua savantul, ca trebuie sa o iau de la
capat comparnd sistematic fiecare os cu cele ale modelului n
miniatura.
Lasnd jos vertebra pe care o inea n mna, Agns se
ndeparta ca sa-l lase sa lucreze. l privi timp ndelungat cu un
amestec de afeciune i nelinite, fascinata att de
concentrarea savantului, ct i de marimea oaselor pe care le
manipula. Din cte putuse nelege, el le tria i clasa n funcie
de noua nfaiare pe care voia sa o dea scheletului.
i placea sa-l vada alaturi de ea. Dar, pe masura ce timpul
trecea, nelese ca n privina interesului manifestat de Znon
cu greu ar fi putut ea sa rivalizeze cu scheletul. Seara se scurse
Iara ca el sa-i fi adresat mai mult de cteva cuvinte. Pentru a se
consola, i zise ca aceasta concentrare extrema asupra muncii
sale era consecina unei lungi ateptari i ca pasiunea
exclusiva pentru schelet va mai scadea n curnd. Mai
devreme sau mai trziu, se va ntoarce la ea ca sa-i
marturiseasca acea afeciune de care l tia plin i de care ea
atepta sa profite.
Dar se nserase, iar Znon continua sa fie absorbit de
scheletul sau. Agns hotar sa se culce. nainte de a se ntinde
pe salteaua saraca, se mai uita o data la el. La lumina torelor,
aplecat asupra osemintelor, semana cu un misterios alchimist.
Un alchimist pe care ea l gasea totui n continuare minunat
de frumos. Convinsa ca va veni lnga ea, Agns adormi, cu
inima uoara, leganata de zgomotul pe care l facea savantul
mnuind oasele.
n dimineaa urmatoare, se trezi singura. Focul se stinsese n
cursul nopii i acum domnea un frig umed care o facu sa
tremure uor. nfaurndu-se n cuvertura, se ridica, se
ndrepta spre fundul grotei i descoperi cu stupoare ca Znon
se ocupa n continuare cu scheletul. Nu dormise. Se stradui sa
ncerce sa neleaga aceasta pasiune uluitoare pentru nite
oase. Fara ndoiala ca scheletul era extraordinar, nsa
fervoarea cu care Znon l reconstituia o deruta. Totui,
vazndu-i chipul epuizat, nelese ca i aceasta patima era ceea
ce i placea la el.
Prefernd sa nu-l ntrerupa, se ntoarse sa aprinda focul i i
pregati ceva de mncare. Cnd i-o aduse, Znon tocmai lasa
deoparte scheletul ca sa porneasca la ridicarea schelariei
eafodajului ce urma sa-l susina.
- Ei, ia te uita, te-ai trezit! facu el auzind-o apropiindu-se.
- Un pic mai nainte, sublinie Agns, amuzata i uimita ca
nu i daduse seama.
- Da? Cred ca trebuie sa fi fost prea absorbit de munca mea
ca sa-mi mai dau seama Ai dormit bine?
- Foarte. Ar trebui sa faci i tu la fel. Pari epuizat.
- Nu acum, raspunse Znon nghiind mncarea fara a da
vreo atenie. Trebuie sa naintez Nu-i imaginezi cta munca
cere aceasta reconstituire. Agns se apropie de scndurile ce
constituiau baza structurii i serveau la meninerea
eafodajului ce urma sa fie facut. La picioarele sale, oasele
fosilizate clasate pe membre formau o ciudata silueta.
- De ce ii tu neaparat sa-l reconstitui?
- Pentru ca acum tiu ce este i fiindca vreau sa vad cu
ochii mei. Dar mai ales pentru ca vreau sa-l arat celorlali.
Znon lasa mncarea deoparte i se apropie de ea. n acea
penumbra, era i mai frumoasa. i lua faa n mini.
- Pentru prima oara n viaa mea, am sentimentul ca dein
un adevar pe care toata lumea se ncapaneaza sa-l respinga.
Pentru prima data, apar adevarul mpotriva ignoranei. Pentru
ntia oara, lupta mea este justa. i
Znon ezita.
- i da un sens vieii mele.
Agns l privi n ochi. Tocmai un asemenea lucru i facea sa
fie att de asemanatori. i ea avea sentimentul ca i petrecuse
viaa luptnd mpotriva ignoranei altora. O ignorana care
mersese pna acolo nct o obligase sa paraseasca satul. i,
brusc, tiu ca nu va mai trai niciodata departe de ceilali. A fugi
de ei era o greeala. De acum, se va bate sa le demonstreze
locuitorilor din Lansec ca era o femeie ca toate celelalte i ca
lucrurile tiute de ea le puteau fi de ajutor.
Se ntoarse spre scheletul micuei oprle care, aezat n faa
focului, proiecta pe pereii cavernei o uriaa umbra sinistra.
- Toate astea ma cam nfricoeaza, zise ea. Scheletul acesta
nu ar trebui sa fie aici. Aparine trecutului
- Tot ce voi face este sa-i redau forma originara, raspunse
Znon ca sa o liniteasca. Sunt sigur ca nici el nu ar avea nimic
mpotriva.
- Nu-mi place sa te aud glumind cu aa ceva
- Ai ncredere n mine. Sunt convins ca poi nelege ca
acum trebuie sa merg pna la capat. Toata chestiunea aceasta
se va termina peste cteva zile, i promit!
n acelai timp, Lansecul primea vizita neobinuita a
episcopului Ulrich Van Melsen. Vazndu-i silueta pirpirie
calare pe un magar ce chiopata, nimeni nu i-ar fi imaginat ca
omul acesta nutrea planuri att de sumbre. Caci, fiind convins
ca procurorul Henri de Coursanges era un incapabil, iar
Donatelli, lipsit de fermitate, se hotarse sa preia friele. Aici
era vorba de supravieuirea Bisericii. Gasirea lui Znon de
Mongaillac nu putea fi dificila. Savantul parizian cunotea
puina lume la Montpellier i ca atare nu putea conta dect pe
un numar limitat de complici. Or, pentru a transporta i
ascunde un schelet de talia aceea, cu sigurana trebuia sa fi
primit ajutorul cuiva. Van Melsen l scosese din start pe
Athanase Lavorel de pe lista suspecilor, convins ca acesta, n
pofida reticenelor sale n a-l ajuta sa-l gaseasca pe ho,
continua sa fie n relaii proaste cu fostul sau elev. Ancheta l
dusese atunci la hanul unde trasese savantul i unde patronul,
n ciuda supararii cauzate de stricaciunile suferite, se aratase
foarte cooperant. Episcopul afla repede ca Znon de
Mongaillac se mprietenise cu un trgove de blci i ca acesta
avea o rulota. Nu fusese greu sa deduca cine l ajutase sa
subtilizeze scheletul, nsa investigaia lui Van Melsen ajunsese
ntr-un impas aflnd ca acesta parasise regiunea. Nu-i mai
ramnea dect o singura pista: misterioasa tnara de care i
vorbise Amede i de care, dupa spusele prelatului, savantul se
namorase. Ipoteza ca acesta era cu ea mai explica i de ce
savantul nu putea fi gasit n ora. n plus, ca sa reconstituie
scheletul, Znon trebuia sa aiba nevoie de spaiu, lucru rar la
Montpellier. n timp ce undeva pe dealuri
Episcopul se ndrepta direct spre prezbiteriul lui Amede.
Daca preotul tia ceva, Van Melsen era sigur ca poate gasi un
mijloc ca sa-l faca sa spuna. Lucrul de care nu mai era att de
sigur era n ce masura putea avea ncredere n informaiile pe
care le va obine. Era convins ca Amede o va proteja pe tnara
cu care se petrecuse un miracol. De aceea, atunci cnd ntlni
un aran care trecea pe acolo, se gndi ca acesta l-ar putea
ajuta.
- Ei! Te rog! striga episcopul facndu-i semn. Omul se
apropie, ghicind identitatea vizitatorului dupa mbracaminte.
- Monseniore?
- Ai putea sa-mi spui unde gasesc pe o tnara cu numele de
Agns?
Taranul i miji ochii de parca ncerca sa neleaga motivul
acestei nevinovate ntrebari.
- Da la ce va trebuie sa tii?
- Raspunde-mi la ntrebare.
- Nu tiu nimic.
Van Melsen i reprima iritarea. Taranii atia erau, fara
discuie, nite oameni insuportabili.
- Poate ca ascunde un criminal, zise el mpaciuitor.
Omul paru surprins. l privi pe episcop cu un amestec de
nencredere i de curiozitate.
- Agns? Sa ascunda pe cineva? M-ar mira!
- Un savant. Znon de Mongaillac. Poate l cunoti.
Expresia de pe faa aranului mpietri. Brusc, i se parea ca l
strapunge lama unei sabii. Ar fi trebuit sa fii prost sa nu-i dai
seama ca aceasta informaie i cauza aranului o tulburare
deosebita pe care oricine ar fi recunoscut-o ca fiind gelozie.
Van Melsen se hotar aadar sa duca mai departe
interogatoriul rasucind puin cuitul n rana.
- Se pare ca s-ar fi ndragostit de el.
- n ndragostit de el?
- Cel puin aa afirma parintele Amede Pari surprins
-Pai
- Dragostea este un dar al Domnului, insista episcopul. Ar
trebui sa te bucuri.
Omul i cauta cuvintele. ncepuse sa tremure. Van Melsen
si reinu un zmbet.
- Sigur nu tii unde a putea-o gasi?
Taranul blbi ceva. Contiina sa oscila ntre dragostea
pentru Agns i dorina de a-i face rau.
- Traiete traiete ntr-o grota din cte se spune. Undeva
printre dealuri
- ntr-o grota? mormai ecleziastul zmbind la ideea ca era
pe calea cea buna. i unde se gasete?
- Asta-i tot ce tiu.
- Ei hai, spune-mi unde este grota.
- Nu tiu! Nu tiu nimic de fata asta!
- Ba da. E o zgtie de fata frumoasa din cte mi s-a spus.
Znon asta are noroc Unde-i grota?
i, brusc, aranul dadu fru liber mniei.
- Numai parintele Amede tie! O vrajitoare! Asta e! O
scrnavie de vrajitoare!
Van Melsen se atepta la orice, dar la aa ceva, nu. Avu o
tresarire de uimire, dar i reveni imediat.
- O vrajitoare? Ai grija ce spui! E vorba de o acuzaie foarte
grava.
Amede aparu n pragul prezbiteriului. Auzise ultimele
replici schimbate de cei doi oameni i nainta spre ei mnios.
- Gilbert, eti mai prost dect credeam, facu el fulgerndu-l
pe aran cu privirea nainte de a se ntoarce spre Van Melsen.
Nu dai atenie la ce spune.
- Tocmai la dumneata veneam, preciza episcopul
regasindu-i zmbetul.
8
- Atunci sa mergem n prezbiteriu. Vom avea mai multa
linite.
i pornira nspre biserica, lasndu-l pe aran sa-i rumege
furia. Agns cu un alt barbat. Atta lucru reinuse din
conversaia cu episcopul. i asta i ntorcea sufletul pe dos.
Trebuia sa vada cu ochii lui.
Dupa ce nchise ua prezbiteriului n urma lor, Amede l
invita pe Van Melsen sa ia loc. Acesta prefera sa ramna n
picioare i ncepu sa-l ntrebe, facndu-se ca se uita la pereii
ncaperii.
- Tot ce vreau sa tiu este unde se afla ascunzatoarea
acestei Agns, facu el pe un ton nevinovat.
- Nu va pot spune, raspunse preotul.
- Ei, hai. tiu foarte bine ca vrei sa o protejezi. i asta te
onoreaza. Dar te asigur ca nu are de ce sa-i fie teama de mine.
Amede ramase mut. Interogatoriul acesta era ct se poate
de neplacut. Nu era clar ce cauta sa obina episcopul
descoperind ascunzatoarea lui Agns.
- Nu am venit ca sa fac vreun proces de vrajitorie. De altfel,
tii foarte bine ca aceste probleme in acum de o jurisdicie
laica. Chiar am sa fac tot ce pot ca sa nu ajunga la urechile
magistratului Henri de Coursanges. Dar trebuie sa ma ajui.
Trebuie sa merg la grota aceea.
- De ce?
- Am toate motivele sa cred ca acolo s-ar afla Znon de
Mongaillac.
Aadar, asta cauta! Amede i stapni un zmbet. Faptul ca
Znon se ascunde n grota lui Agns nsemna ca relaia lor
continua. Dar asta nu explica de ce episcopul voia sa-l gaseasca
pe savant.
- Ce avei cu el?
Episcopul nceta sa se mai uite la perei ca sa-i fixeze
atenia asupra preotului.
- Este principalul suspect ntr-un furt.
- Furt? tresari Amede. Aa ceva nu corespunde cu parerea
pe care o am despre el.
- i totui aa este. E banuit ca a luat scheletul sfintei tale
Marta.
- Credeam ca nu putea fi vorba de sfnta Marta.
- Nu are prea mare importana. Orice ar fi, acest Znon l-a
ascuns probabil n grota protejatei dumitale.
- Ce-ar vrea sa faca?
- Nu tiu. Probabil sa-l distruga.
Amede scruta chipul impasibil al lui Van Melsen. Toate
astea i se pareau oarecum absurde.
-ara sa va ofensez, am sentimentul ca mi ascundei ceva.
Ceva cu privire la acest schelet
De data aceasta, episcopul fu acela care prefera sa se
sustraga privirii lui Amede. Se ndrepta spre fereastra i
ncepu sa priveasca afara.
- Biserica dumitale este ntr-o stare foarte jalnica i apoi,
construcia aceasta noua Un cost deloc neglijabil, presupun
Poate v-a putea ajuta.
Amede se uita la Van Melsen. Un acut sentiment de dezgust
l cuprinse. Oare omul acesta nu avea niciun dram de
contiina? Faptul ca ajunsese att de sus n ierarhia Bisericii
era un afront.
- Nu insistai.
- Bine, facu episcopul cu brutalitate ndreptndu-se spre
ua. Dar sa nu vii dupa aceea la mine sa-mi ceri ajutorul daca
povestea cu vrajitoarea ajunge pna n Parlamentul de la
Toulouse!
De ndata ce episcopul iei, Amede nchise ochii. Ca sa
obina ce-i dorea, acest episcop era capabil de orice, inclusiv
sa puna n joc viaa unei tinere nevinovate. Amede era
scrbit. Refuznd sa-i destainuie locul unde se afla grota, tia
ca i asuma un risc. nsa delaiunea nu i se paruse niciodata a
fi o virtute. Iuda Iscarioteanul era o marturie.
Imediat ce Van Melsen disparu n prezbiteriu nsoit de
parintele Amede, Gilbert se repezi spre coline la grota lui
Agns. Ct timp nu va fi sigur ca episcopul spunea adevarul, nu
va mai avea linite. Trebuia sa vada cu ochii lui. Niciodata
Agns nu manifestase nici cel mai mic interes pentru barbai.
Ca fusese chiar el respins, era ceva suportabil atta vreme ct
traia singura, departe de toi. Putea chiar sa se iluzioneze ca nu
iubea pe nimeni. Dar, daca ea se ataa de un altul, asta
nsemna ca el nu era demn de dragostea ei i ca l prefera pe
savant. Iar asta era o tortura pentru care nu se pregatise.
Casi fara greutate drumul care ducea la grota. Cnd ajunse,
soarele era la zenit, raspndindu-i caldura catifelata peste
gariga. Era nceputul dupa-amiezii, ora la care obinuia sa
doarma un pic, dar n ziua aceea nu avea chef de somn.
naintnd cu grija printre tufiuri, se apropie de intrarea n
grota i se strecura pe culoarul ntunecat. Auzi nite glasuri.
Doua, mai exact.
- De ce nu uii pentru cteva clipe toate astea? zicea unul
dintre ele, vocea unei femei, pe care Gilbert o recunoscu a fi a
lui Agns.
- Mi-e destul sa-i vad ochii ca sa uit ca lumea exista,
raspunse o alta voce, de barbat, pe care Gilbert nu l
recunoscu. Iarta-ma ca te-am ignorat pentru scheletul acesta.
- Am sa-i iert totul, n afara de vina de a nu ma iubi
Linitea care urma nu l liniti pe aran. nainta i mai mult
ca sa vada nauntru, i ceea ce vazu l izbi ca un pumnal n
inima. La civa pai mai ncolo, un barbat statea faa n faa
cu Agns i i mngia parul.
- Nimeni i nimic din lumea asta nu m-ar putea mpiedica
sa te iubesc
Se priveau n ochi cu o intensitate pe care Gilbert o
considera grotesca i chiar un pic respingatoare. Cum de putea
Agns sa se lase pacalita de inteniile acestui individ? I se paru
ca timpul ncremenete dintr-odata. Nu se mai auzea dect
pocnetul blnd al jarului. Atunci, sub privirea holbata a
aranului, buzele lor se ntlnira ntr-un sarut ce parca nu se
mai termina. Gilbert vazu nite mini, nu ale sale, minile
savantului disparnd n pletele lui Agns. O mai vazu i pe ea,
cu ochii nchii, abandonndu-se mngierilor lui tot mai
insistente. Oftaturile lor se preschimbara n curnd n gfieli,
iar cnd se lasara pe saltea, aranul simi cum i pierde
minile. ncerca sa ntoarca ochii, dar n zadar. Hainele celor
doi iubii cadeau una cte una. Vazu cum se ivesc pari de trup,
zone netede pe care buzele lor le cercetau rnd pe rnd n
zbateri pe care Gilbert le considera hidoase. Iar cnd vazu cum
se reflecta flacara unei tore pe rotunjimea fremaIatoare a
unui sn, simi cum se nate n el o furie care i lua minile ca
un torent nestavilit.
Gilbert nchise ochii. Nu mai putea suporta. Se sprijini
cteva clipe de peretele cavernei, ca sa-i mai vina n fire, i
tocmai se pregatea sa plece cnd braul i aluneca pe stnca. O
piatra se desprinse din perete i cazu ricond. n grota,
gfitul nceta. Gilbert abia avu timp sa iasa i sa se piteasca n
spatele unui tufi. Agns iei imediat, mbracndu-se grabita.
Arunca un ochi expert n jurul intrarii i vazu urmele pe
pamnt.
- E cineva pe-aici, i zise lui Znon care venise lnga ea.
Nimeni n afara de Amede nu cunoate locul unde se afla
grota. Iar urmele astea nu sunt ale sandalelor lui. Nu poate fi
dect tmpitul ala de Gilbert Din locul unde se afla nu a putut
vedea scheletul, dar
- Crezi ca ma poate denuna?
Agns l privi mirata.
- Sa te denune? Cui i pentru ce ar trebui sa te denune?
Dndu-i seama ca i scapase porumbelul, Znon i feri
ochii.
- Znon? E ceva ce ai uitat cumva sa-mi spui cu privire la
schelet?
- L-am l-am mprumutat i
- mprumutat?
- Autoritaile cauta sa-l recupereze, marturisi, n sfrit,
Znon.
Agns se uita la el o clipa. O facea sa se gndeasca la un copil
prins cnd tocmai era gata sa terpeleasca nite oua de gaina.
Incapabila sa se supere pe el, l lua de mna i clatina din cap.
- n cazul asta, ai face bine sa termini ct mai repede. N-am
ncredere n Gilbert.
Znon o studie cu admiraie. Hotart, femeia aceasta era
plina de surprize.
- A avea nevoie de cuie i de nite frnghii, i explica el
atunci. Dar teama mi-e ca nu voi putea merge la Montpellier
Iara riscul de a fi prins. Ai putea s-o faci tu?
- i asta, i orice-ai dori
Znon facu un pas spre ea i i atinse uor obrazul cu vrful
degetelor.
- Cu condiia sa nu-mi mai ascunzi ceva, adauga ea
zmbind.
Lua punga pe care i-o ntindea i, ridicndu-se pe vrful
picioarelor, l saruta pe obraz.
- Ma ntorc pna diseara, zise ea. Fii prudent!
i, n timp ce ea se ndeparta pe vale, Znon, fu cuprins
dintr-odata de un val de fericire, i striga:
- Ai grija de tine.
Agns i facu semn cu mna i i vazu de drum. Znon se
ntoarse repede n caverna i porni la treaba fara a mai pierde
nicio clipa.
Ascuns n spatele tufiului, Gilbert vazuse toata scena. Nu-i
mai puse nicio ntrebare i porni grabnic pe urmele lui Agns.
Dei respins de fata, nu pierduse niciodata sperana de a o
cuceri. Iar acum tia ca pentru asta trebuia sa-i distruga
rivalul. Or, el auzise din gura episcopului ca savantul era un
criminal cautat. Informaia nu ajunsese la urechea unui surd.
Pentru a gasi o ansa de a o avea pe Agns, era destul sa-l dea
pe Znon de Mongaillac pe mna autoritailor. Dar, evident,
mai trebuia ca Agns sa nu tie de unde venea informaia care
ar fi permis prinderea fugarului. Altfel ar fi fost i mai pornita
mpotriva lui. Ideal era chiar sa apara ca un erou. Cel care va fi
Iacut totul pentru a-l salva pe sarmanul nvaat, spre exemplu.
n acest caz, Agns ar putea sa-i fie recunoscatoare, sa-l stimeze
i, de ce nu, sa-l iubeasca.
Se opri n Lansec ca sa mprumute un magar i porni pe
urmele lui Van Melsen. CaIarind cu o iueala cu care animalul
nu prea era obinuit, Gilbert reui sa-l ajunga pe episcop cu
cteva leghe nainte de a intra n Montpellier. Aezndu-se
lnga el, aranul i zmbi tirb n sperana ca ecleziastul i va
aminti de el. Cum nu parea a fi cazul, iar Van Melsen continua
sa-l ignore, Gilbert se hotar sa-l abordeze.
- Monseniore
- Ce doreti? zise Van Melsen fara sa se ntoarca spre el.
- Poate va amintii de mine. Ne-am ntlnit n Lansec, n
faa bisericii i
- A, dumneata eti cel care pretinde ca Agns este
vrajitoare, daca in bine minte.
- Hmmm Erau doar nite vorbe acolo, mormai Gilbert.
Episcopul se uita la el superior. Nu avea dect dispre pentru
oameni ca acest aran, gata sa-i schimbe parerea cu cea mai
mica ocazie. Gilbert facu o grimasa i continua:
- Daca va ajut sa-l gasii pe acest savant Vei uita ce am
spus despre Agns?
Van Melsen continua sa priveasca tot nainte ca i cum, daca
i-ar fi ntors privirea catre aran, ar fi fost un pacat de moarte.
Individul i permitea chiar sa negocieze cu el! n alte
mprejurari, cu sigurana l-ar fi trimis la plimbare. Dar
chestiunea era prea importanta. Daca aranul acesta ar putea
ntr-adevar sa-i dea posibilitatea sa ajunga la Znon de
Mongaillac, trebuia sa-l asculte pna la capat.
- Povestea asta cu vrajitoria nu ma intereseaza deloc, facu
el fixndu-i privirea pe zidul de incinta al cetaii Montpellier
care se ivise la o cotitura.
Gilbert ezita o clipa. Nimic nu-i dadea voie sa creada ca
episcopul acesta era demn de ncredere. Sugestia pe care urma
sa i-o faca cerea o discreie absoluta. Pentru nimic n lume
Agns nu trebuia sa tie ca el se afla la originea acestui plan.
Dar mai tia i ca, daca voia sa-i atinga scopul, nu se afla n
poziia de a discuta cu acest ecleziast. Trebuia sa rite.
- Atunci, poate ca vom ajunge la un aranjament.
Ascuns n fundul peterii sale, Znon de Mongaillac nu
banuia nicio clipa ce se urzea n spatele lui. Mngierile lui
Agns i redasera curajul i energia pentru a porni la
reconstituirea scheletului. nsa reversul medaliei era ca mintea
i era ocupata de-acum cu altceva dect cum sa aeze oasele. Se
pierdea anticipnd deliciile pe care aceste prime atingeri l
Iasau sa i le imagineze. ncerca sa-i revina. Daca el era
convins ca povestea lor abia ncepea, era tot att de evident ca
ea mai putea atepta cteva zile. Exact ct timp i mai trebuia
ca sa reconstituie scheletul i sa obina, n fine, dovada ca era
ntr-adevar cel al unei oprle de talie mare. Abia atunci i va
putea trai dragostea pentru Agns fara vreo oprelite. Aadar,
se puse pe treaba. Cum identificase deja toate oasele, cu un
exemplar de talie redusa n faa ochilor reconstituirea nu mai
era dect o chestiune de rabdare. Era destul sa urmeze
modelul. Nu avea nimic de-a face cu laboriosul bricolaj empiric
al lui Athanase.
Numai ca trebuia sa poata face n aa fel nct oasele sa stea
mpreuna. Ateptnd cuiele i sforile absolut necesare pentru
meninerea la un loc a scheletului, se hotar sa nceapa prin
fixarea grinzilor principale ale edificiului. De va cauta bine, va
gasi cu sigurana ceva cu care sa le ntareasca. Descoperi
repede nite capete de funie care i puteau fi de folos, i mai
dadu seama i ca unele coluri ale cavernei erau mai umede
dect altele i ca solul se compunea dintr-o argila uor de
mnuit i care, uscndu-se, putea ranforsa articulaiile
scheletului destul de bine nct sa reconstituie oasele lipsa ori
sa le repare pe cele care fusesera sfarmate. ncurajat de
aceste gaselnie, ncerca sa poziioneze cele patru picioare ale
creaturii. Partea aceasta a reconstituirii era de departe cea mai
uoara, fiindca nu necesita armatura de susinere aa cum
urma sa fie cazul atunci cnd vor trebui ridicate restul oaselor.
Terminase de fixat labele i tibiile i se pregatea sa continue cu
femururile i cu bazinul oprlei cnd i dadu seama ca
pelvisul avea o forma deosebita care facea ca animalul sa fie i
mai aparte dect i imaginase el.
Deschiznd ua, Amede fu surprins sa dea nas n nas cu
Agns.
- De mult nu te-am mai vazut cu un chip att de fericit, zise
el invitnd-o sa intre n prezbiteriu.
- Nu la fel a zice de tine, l tachina ea zmbind. mi pari
ngrijorat.
Amede prefera sa nu raspunda i o pofti sa ada pe un
scaun. Nu era foarte sigur ca vrea sa-i vorbeasca de vizita
episcopului i de chestia cu furtul scheletului.
- Zmbetul tau radios nu cumva se leaga de Znon de
Mongaillac? se mulumi el sa ntrebe.
Agns lasa ochii n jos ca oricare fata ntr-o asemenea
situaie.
Amede se aeza lnga ea.
- Dar de ce nu eti lnga el?
- M-a rugat sa merg la Montpellier ca sa cumpar cuie i
funii. Amede gasi ca era un lucru foarte curios, dar nu cauta
sa neleaga. O mngie pe par. Agns lasa capul la pieptul lui.
- A vrea sa ma ntorc sa locuiesc n sat, opti ea. Preotul
reui sa-i nabue un strigat de bucurie. De cnd spera el asta!
i, stapnindu-i ct de ct exaltarea, i marturisi:
- Aldegonde i-a lasat motenire casa ei. Cred ca ghicise ca
vei lua aceasta hotarre. Presupun ca ntotdeauna s-a gndit ca
tu vei fi noua vindecatoare din Lansec.
- nseamna ca ea avea un dar pe care eu nu-l am. Pentru
mine viitorul este o taina de nepatruns.
- O taina de nepatruns, dar o taina pe care te gndeti sa o
mpari cu Znon?
- El tie mult mai multe dect mine despre medicina. Cu noi
doi, sanatatea locuitorilor din Lansec va fi invidiata de toata
regiunea!
Amede izbucni n rs i o strnse Ia piept.
- Construind aceasta noua capela, voiam ca Dumnezeu sa
ne ajute sa scapam de lup, i iata ca n loc de asta vom avea
parte de sanatate! Cu sigurana caile Domnului sunt de
nepatruns
Puin mai trziu, cu parul nvolburat de briza uoara din
acel nceput de dupa-amiaza, Agns mergea spre Montpellier,
imaginndu-i un viitor minunat
9
Dar Agns nu mai ajunse niciodata sa-i aduca lui Znon de
Mongaillac funiile i cuiele. Imediat ce ajunse in Montpellier,
denunata de Gilbert, fu interpelata de doi soldai care o
condusera fara menajamente i fara explicaii la nchisoarea
oraului. Cu minile legate, fara sa neleaga ce i se ntmpla,
ea se lasa dusa de barbaii aceia pe straduele pline de copii.
Gilbert era mulumit de cum se derula planul sau. Daca
permisese arestarea lui Agns, o facuse pentru a o ine departe
de Lansec, timp n care se organiza prinderea lui Znon de
Mongaillac. n trgul pe care l facuse cu episcopul, tnara
urma sa fie tratata cum trebuie n ateptarea eliberarii.
Aadar, nu-i mai ramnea dect sa-i ndeplineasca partea sa
din nelegere: sa-i duca pe Van Melsen i pe oamenii lui pna
la Znon. nchisoarea din Montpellier se afla n citadela care
domina partea de rasarit a oraului, o construcie fortificata,
ridicata dincolo de zidurile de aparare. Sinistra-i reputaie nu
era egalata dect de aspectul ei. Fara alte ferestre dect acele
deschideri nguste de aparare ce se niruiau ritmic n zidarie,
construcia era un bastion pe care cei care l concepusera nu
considerasera necesar sa-l i nfrumuseeze.
Un lung culoar ntunecat ca i grota ei i scarile alunecoase
din cauza umezelii insalubre care se scurgea pe perei o dusera
pe Agns pna la temnie. ngropate la cteva picioare sub
pamnt, acestea erau la fel de reci pe ct erau de lipsite de
lumina. Mirosul acru de mucegai se amesteca n ele cu cel de
urina. n adncul pamntului, fu mpinsa ntr-o celula
dezgustatoare unde se prabui pe pamnt. Ua grea se nchise
n urma ei. Agns striga de doua, trei ori la temniceri sa-i
spuna cel puin de ce se afla acolo. Dar i dadu repede seama
ca nu va primi niciun raspuns de la oamenii aceia i ncepu sa
plnga gndindu-se la Znon.
Pentru moment, acesta era n plina activitate de
reconstituire a scheletului unei oprle uriae. n clipa n care
vru sa puna bazinul la locul lui, i dadu seama ca osul
respectiv nu se asemana ntru totul cu cel al micii oprle
obinuite. n afara faptului, notat de Bruno cu perspicacitate,
ca semana mai mult cu cel al unei pasari dect cu al unei
reptile, era n aa fel facut nct nu-i permitea animalului sa
stea n patru labe ca i celelalte oprle. Znon totui refuzase
sa accepte singura concluzie posibila la aceste observaii
considernd ca estimase greit obiectul.
Aa ca se puse din nou pe treaba, ncercnd sa reconstituie
scheletul fara a mai ine momentan seama de model pentru a
se ocupa exclusiv de forma articulaiilor. Dupa ce aeza
femurul innd cont de unghiul pe care l impunea structura
genunchiului, fixa aceasta prima laba cu ajutorul unei bucaele
de lemn i o sfoara, ncercnd sa faca la fel cu cealalta. Odata
manevra realizata, se urca pe un soi de taburet ca sa ncerce sa
plaseze bazinul pe baza acelorai criterii.
nsa pelvisul nu voia cu niciun chip sa adopte o poziie
nclinata i, n final, Znon trebui sa se resemneze i sa accepte
incredibila constatare: oprla uriaa statea dreapta pe
picioarele din spate!
Cnd, ieind din prezbiteriu ca sa mearga la biserica,
Amede observa prezena unui grup de soldai condus de Van
Melsen, i imagina ca erau acolo ca sa captureze lupul. Aa ca
l ntmpina cu mulumiri ca venise n sfrit sa elibereze satul
de aceasta apasatoare ameninare.
- Ma bucur ca suntei aici! facu el, apropiindu-se de calul pe
care edea Van Melsen.
- A prefera sa stai deoparte de toate astea, raspunse
acesta sec.
Amede fu surprins de aceasta ostilitate, dar o puse pe
seama nervozitaii pe care o ghicea la episcop. Acesta nu
nceta, ntr-adevar, sa arunce priviri iritate catre un tip nalt i
cam aplecat care statea cocoat comic pe un cal mai mic dect
el. Ceea ce nu tia preotul era faptul ca pentru a obine soldaii
Van Melsen trebuise sa ceara aprobarea magistratului Henri
de Coursanges, care se grabise sa se ocupe personal de ntreaga
expediie cu scopul de a avea parte de beneficiile operaiunii.
Atitudinea l exasperase, evident, pe episcopul care nu mai
nceta de-atunci sa-i rumege amaraciunea, mergnd pna la a
spera n taina ca tentativa de arestare se va solda cu un eec.
Amede era departe de a nelege toate astea i observa fara
sa-i neleaga pe acei soldai care se aflau acolo de parca
ateptau ca lupul sa vina pna la ei. Privind mai atent, Amede
i dadu seama ca nu erau prea muli.
- Dar hmmm Credei ca vei reui sa capturai lupul cu
att de puini oameni? ntreba el, brusc, batut de un gnd de
ndoiala.
Abia ce formulase ntrebarea ca i dadu seama ca nu se
aflau acolo pentru lup. Venisera sa-l prinda pe Znon de
Mongaillac.
ntr-o clipa, speranele de a o vedea pe Agns gasindu-i
fericirea se spulberara. tia ca episcopul nu va avea nicio mila
faa de savant. Oricare i-ar fi fost crima (era destul de
nencrezator faa de Van Melsen pentru a ti ca ceea ce i
spusese chiar n dimineaa aceea nu era, fara ndoiala, dect
jumatate din adevar), Znon de Mongaillac nu putea conta pe
nicio indulgena din partea sa.
- V-a fi recunoscator daca nu v-ai baga, repeta episcopul
cu autoritate. Arestarea acestui criminal nu va privete.
- Znon de Mongaillac nu este un criminal.
- Atunci de ce se ascunde?
Amede intui nca ceva. Daca Van Melsen venise sa-l prinda
pe savant, era pentru ca tia unde se afla grota. Or, numai el i
Agns tiau unde se gasete.
- Unde unde e Agns? ntreba el cu glas tremurat.
- Agns? se prefacu episcopul ca nu nelege. A, vorbii de
tnara vrajitoare? E sanatoasa, nu va fie teama. Dar, ateptnd
ca aceasta afacere sa fie limpezita, va ramne la adapost ntr-
una din temniele noastre.
Uluit, preotul nu putu sa reacioneze la nceput. Agns
nchisa! Numai gndul nsui l rascolea.
- Cum ai putut?
Van Melsen l masura cu o privire rece.
- Funcia mea mi impune raspunderi pe care dumneata ai
norocul sa nu le cunoti, raspunse el.
Amede nu pleca ochii. tia ca Agns l iubea pe Znon i cu
greu i putea imagina ca l-ar fi dat de bunavoie pe Znon pe
mna acestui om. nelese atunci cu groaza ca, ntr-un fel sau
altul, episcopul reuise sa o faca sa vorbeasca.
Parintele Amede se simi gata sa comita primul act de
violena din viaa sa. Revenindu-i, ndrepta un deget
ameninator.
- Daca i se ntmpla ceva acestei fete, va avertizez ca
- ce?
Lui Amede, n clipa aceea, i-ar fi placut desigur sa lase sa
vorbeasca mnia pe care o simea fierbnd n el. Dar nu
degeaba era om al Bisericii i, blestemndu-i neputina, l
fulgera pe Van Melsen cu privirea nainte de a se ntoarce n
prezbiteriu spre a se ruga ca savantul sa poata scapa din
ghearele acestui nfiorator episcop.
Seara cadea peste platou cnd Gilbert se furia aproape de
grota. nainte de a-l conduce aici pe Van Melsen, voia sa fie
sigur ca savantul se mai gasea acolo. Ajuns n faa intrarii, facu
civa pai cu grija i se strecura pe culoarul strmt. Statu
cteva clipe ca sa i se obinuiasca ochii cu ntunericul i arunca
o privire nauntru.
Revazu imediat salteaua unde i surprinsese iubindu-se, dar
nu descoperi nicio urma de Znon. Totui, facliile ardeau,
luminnd ntreaga cavitate. Gilbert se strmba decepionat,
dar auzi imediat un zgomot ciudat provenind dintr-o parte a
grotei care era mascata de o ieitura stncoasa. Cu infinite
precauii, se apropie de ea i o ocoli.
Ceea ce vazu atunci l mpietri de groaza.
Singura n celula, Agns atepta sa vina cineva sa-i spuna
motivul pentru care fusese arestata. tia ca unii o acuzau de
vrajitorie, dar nu reuea sa-i imagineze pe vreunul care sa o
denune autoritailor. i aminti totui de avertismentul pe care
Amede i-l daduse cu cteva saptamni n urma.
Cu toate acestea, degeaba ntorsese ntrebarea pe toate
parile, i se paru absurda. Niciun locuitor din Lansec nu putea
sa fi fost josnic. i nimeni sanatos la minte nu putea crede cu
sinceritate ca ea era o vrajitoare.
Stnd jos pe pamnt, cu spatele sprijinit de zidul rece,
ncepu sa plnga. Temnia era de o murdarie dezgustatoare.
Urmarea cu privirea un obolan care i permisese o
incursiune rapida, n sperana ca va da peste vreun rest de
mncare, nainte de a disparea, aa cum venise, printr-o gaura.
Agns se ghemui i mai tare i strnse n pumn cochilia
oferita de Znon.
Nici macar Gilbert, care ar fi avut motive sa o urasca, nu ar
fi fost n stare de un asemenea lucru. El era ndragostit de ea, i
ea tia foarte bine asta. Or, nu condamni la arderea pe rug pe
cineva pe care l iubeti. Chiar daca aceasta iubire se
preschimbase ncet n ostilitate. i apoi aranul era prea la
pentru aa ceva. O asemenea decizie necesita un curaj pe care
nu-l avea. Nu putea fi el.
Agns prefera sa nu se mai gndeasca la asta i nchise ochii.
Prostia i rautatea oamenilor o dezolau. Dei nu avea cum sa
tie, Agns simi ca se lasa seara. Mai bine sa ncerce sa
doarma. Poate ca gndurile i vor fi mai limpezi n cursul
dimineii. i i lasa contiina sa se piarda uor, n timp ce
nite amintiri ale mngierilor pe care le schimbase cu Znon i
se buluceau n minte. Revazu ochii lui care o priveau, i
aminti blndeea minilor mngindu-i trupul i rememora
gustul gurii sale n timp ce buzele-i dadeau saruturi uoare de
miere i lavanda
ara a atepta ca Znon de Mongaillac sa-i dea seama de
prezena sa, Gilbert se ntoarse i parasi grota fugind ct l
ineau picioarele. Afara, ntunericul cadea cu repeziciune. n
curnd, dealurile vor fi cuprinse de tenebre i nu-i va fi uor sa
gaseasca drumul napoi. ncepu sa fuga nspre sat, cu mintea
tulbure, bntuit de viziunea uimitoare de care avusese parte n
caverna.
Nu voia sa tie ce facea acolo Znon de Mongaillac. Era nsa
sigur ca totul inea de o activitate malefica. Faptul ca episcopul
hotarse sa-l aresteze nu-l uimea. Chestia pe care o ntrezarise
n penumbra grotei nu putea fi dect rodul unor activitai
satanice, de magie neagra. Trebuia sa fii idiot ca sa nu nelegi
ca chestia aia era un diavol.
Alerga pe drum ct l inura puterile taind-o de-a dreptul
prin tufariuri, zgriindu-se n spinii copaceilor, clatinndu-se
pe pietrele invizibile n acel ntuneric din ce n ce mai adnc.
La cotitura unui ultim ocol, zari n sfrit clopotnia bisericii
din Lansec profilndu-se n noaptea nstelata. Curnd, l va
putea caIauzi pe Van Melsen i pe soldaii lui spre a pune capat
activitailor nefaste ale savantului. Va fi, n sfrit, liber pentru
a recuceri inima lui Agns. Pentru a ajunge, n sfrit, la trupul
ei. Ca sa traiasca deliciile de care Znon de Mongaillac l lipsise
pe nedrept. Nu peste mult timp, Agns va fi a lui.
Un zgomot ciudat ce venea din tufiurile din stnga l facu sa
tresara. Preocupat intens de savant, Gilbert uitase complet de
prezena fiarei. Brusc, i dadu seama ca era singur pe dealuri
i ca se afla prea departe de sat ca sa strige dupa ajutor. i mai
nelese ca n ntunecimea nopii nu avea nicio ansa sa scape
de lup.
ncepu sa alerge ct l ineau picioarele. Undeva, pe lnga el,
lupul l ajungea. Gilbert se opinti i mai mult, aproape sufocat,
abia suflnd, sacadat. Se uita la turla bisericii ca pentru a o
atrage spre el.
!i dadu seama ca zgomotul din stnga ncetase. Oare lupul
obosise naintea lui? Dar abia i trecuse prin minte aceasta
sperana, ca zari n faa doi ochi care l intuiau din ntuneric.
Fiara l ntrecuse i l atepta pe drum la civa pai mai ncolo.
Gilbert nceta sa mai fuga. Lupul i bara drumul spre Lansec.
Refuznd sa se resemneze sa stea acolo neclintit, ateptnd
ca lupul sa atace, se ntoarse i o porni din nou la fuga. tia
foarte bine ca nu va reui niciodata sa ajunga la grota, dar i
amintea ca undeva n gariga, la cteva aruncaturi de ba, se
afla un adapost pentru oi. i se agaa de sperana ca va ajunge
acolo, ca un naufragiat pe pluta sa.
Lupul fu mai iute. n cteva salturi, i ajunse prada. Gilbert
auzi clar mritul n spate. Scoase un urlet de groaza i simi
imediat doua labe enorme care l trnteau la pamnt. Fara a
nelege prea bine cum, se trezi ntins pe spate. O clipa, vazu
stelele scnteind pe cer i brusc o umbra uriaa i le acoperi.
Gilbert nelese atunci ca lupul era tocmai cel pe care l
descrisese celorlali sateni. Colii lui enormi sclipeau n
ntuneric, iar cnd i simi patrunznd n gt, nelese ca
pierduse duelul i ca nu va mai vedea niciodata ochii blnzi ai
lui Agns
Alertata de strigate, trupa condusa de Henri de Coursanges
sosi la faa locului n galop cteva clipe mai trziu. n ciuda
ntunericului, Van Melsen reui sa distinga silueta unui barbat
ntins pe pamnt. Un soldat descaleca.
- E aranul, facu el ntorcnd cadavrul. Mort.
- Fir-ar! se mnie episcopul.
ara Gilbert, era imposibil acum sa gaseasca petera lui
Agns.
- Lupul! striga deodata un soldat.
Toi i ntoarsera privirea n direcia aratata. La civa pai
mai ncolo, pe o ridicatura, statea fiara.
- Prindei-l! ordona Henri de Coursanges cocoat pe calul
sau care, ca i ceilali, ncepuse sa-i manifeste teama de
pradator, cabrndu-se.
ase oameni narmai descalecara i ncercuira
salbaticiunea. Cum nu aveau obiceiul sa nfrunte un astfel de
inamic, i ncarcara muschetele.
- l vreau viu! preciza atunci episcopul.
Magistratul i arunca o privire crunta. Asta complica un pic
lucrurile.
- Baioneta la arma! ordona ofierul care i nsoea.
Soldaii se supusera bodoganind. Noile lor modele de puca
cu cremene erau desigur mai practice dect cele cu fitil, dar
baioneta-dop, inventata de curnd, nu era dintre cele mai
comode. Aceasta se fixa chiar n eava, mpiedicndu-i sa traga.
- Mai repede! insista ofierul vazndu-i cum se ncurcau n
puti.
n sfrit, narmai, soldaii strnsera cercul n jurul
animalului, ezitnd ce strategie sa adopte. Fara plasa sau
frnghie ca sa-l neutralizeze, vor trebui sa-l prinda cu minile
goale.
Aratndu-i colii, lupul se ntoarse spre asaltatori. Chiar din
locul unde se afla, Van Melsen i putea vedea ochii sclipind n
ntuneric. Ce salbaticiune frumoasa, se gndi el. Dar cu
sigurana nu era demonul de care se zvonise. Dar i mai puin
o creatura care sa aiba vreo asemanare cu scheletul.
Lupul scotea acum mrieli ameninatoare. Sarind dintr-un
loc n altul, l fixa pe rnd cu privirea pe fiecare adversar ca i
cum i-ar fi ales viitoarea victima.
Unul dintre soldai simi cum privirea acestuia se oprete
asupra lui. Imediat, ncepu sa tremure i ridica muscheta ca sa-
l amenine cu baioneta. Lupul nsa ignora lama i sari. l izbi
pe soldat care cazu pe spate i ni n afara cercului format de
atacatori.
- Nu-l lasai sa fuga! striga Henri de Coursanges.
Dar, ca sa traga, soldaii trebuiau mai nti sa scoata
baioneta.
- Tragei odata! izbucni magistratul.
n repezeala, unul dintre oameni uita de baioneta i trase.
Teava i exploda ntr-o jerba de scntei. Soldatul se prabui,
ranit la faa.
Cum lupul fugea, ofierul hotar sa se ocupe el nsui. Puse
muscheta la ochi i inti silueta care se ndeparta. Profitnd de
faptul ca luna aparea ntre doi nori, trase. Detunatura rasuna
mult timp n linitea nopii.
Dar glonul i rata inta.
- Pe toi dracii! se mnie magistratul. Ne-a scapat!
Van Melsen nchise ochii. Era un dezastru. Alaturi de
cadavrul lui Gilbert, gemea acum soldatul ranit.
Ajuns n vrful colinei, lupul se opri i arunca o privire n
urma. Henri de Coursanges avu atunci straniul sentiment ca le
arunca o provocare.
A doua zi dimineaa, episcopul Van Melsen era negru de
furie. Nu numai ca tentativele de capturare a lui Znon de
Mongaillac i a lupului se soldasera cu nite eecuri
rasunatoare, dar nu putea nici macar sa le puna pe seama
incompetenei magistratului. Pentru a agrava lucrurile, cel
care se oferise sa-i duca la grota fusese sfrtecat, iar asta
complica situaia n mod considerabil. Acum, va trebui sa
gaseasca locul prin alte mijloace.
Foarte fericit, Znon de Mongaillac probabil ca nu banuia
nca nimic. Prin urmare, Van Melsen luase masura de
precauie de a supraveghea prezbiteriul lui Amede n cazul n
care acestuia i trecea prin minte sa mearga la grota lui Agns.
Totui, exista riscul ca savantul sa banuiasca ceva vaznd ca
Agns nu mai vine. Trebuia aadar sa acioneze rapid, nainte
ca Znon sa duca scheletul n alta parte.
Van Melsen mai avea doi ai n mneca. Pentru a obine
informaia dorita, i mai avea pe Amede i pe Agns. nsa
ncercase fara succes sa faca presiuni asupra preotului i nu
vedea cum l-ar putea constrnge sa-l denune pe savant. Nu-i
mai ramnea dect sa ncerce sa smulga de la tnara femeie
secretul locului unde se afla petera.
Pentru asta, socoti ca, dect sa se foloseasca de toate
mijloacele de care dispunea arsenalul inchizitorial, mai bine
dadea dovada de viclenie. nca din zori, merse la nchisoare i
o elibera. Convins ca se va duce la grota, dadu ordin unui
soldat sa o urmareasca.
Cnd se vazu n faa porii, stupefiata ca i se daduse drumul,
Agns ramase lnga ziduri cteva momente ndelungate
pentru a profita de primele raze de soare, ca pentru a se curaa
de toata ntunecimea jilava pe care o absorbise n temnia.
Cnd se satura de lumina i caldura, porni spre Montpellier.
Cum nu tia de ce fusese arestata, nu ghicea nici pentru ce
fusese eliberata. Presupunea ca totul avea la baza o
nenelegere i spera, nsa nu prea tare, ca va obine o
explicaie odata ajunsa n Lansec.
n pofida foamei care o rodea, ncerca un profund sentiment
de fericire. Fara ndoiala ca Znon o atepta n grota. Voia
neaparat sa ajunga la el. Grabind pasul, va ajunge spre
sfritul dimineii.
Dar, cu toata nerabdarea, n loc sa traverseze oraul, se
hotar sa-l ocoleasca. n mintea ei, Montpellierul se asocia de-
acum cu statul la nchisoare. Singurul loc unde se simea n
sigurana era grota ei. Dupa ce merse un timp pe lnga zidurile
de incinta, se opri lnga o fntna unde se putu racori cu apa
proaspaIa.
n timp ce se stropea pe faa, brusc avu sentimentul ca este
urmarita. Tragnd cu coada ochiului, remarca un individ,
postat mai n urma, preocupat sa strnga plante. I se paru
curioasa alegerea acestora i banui o clipa ca nu se pricepea
deloc la ele.
Alungnd din minte ndoiala, porni din nou la drum. Dar,
ajunsa la drumul de ara, nu se putu abine sa nu arunce o
privire discreta napoi i constata cu surprindere ca barbatul
era tot n spatele ei.
De ce ma urmarete? se ntreba ea relundu-i mersul.
nelese atunci ca autoritaile nu pe ea o cautau. Znon
marturisise ca era cautat. Cum ea nu tia implicaiile acestor
ipoteze i consecinele lor, nu nelegea de ce scheletul acela
avea atta importana. Dar era clar ca savantul se temea sa nu
fie gasit.
i, ca sa-l aresteze pe Znon, trebuiau sa tie unde se
ascunde.
Se folosesc de mine ca sa ajunga la el! Intui asta n
momentul n care ajungea la drumul ce ducea spre Lansec.
Furioasa ca era manipulata astfel, nelese totui ca autoritaile
tot nu tiau unde se ascundea savantul. Dar, daca lucrul acesta
o liniti un pic, i mai dadu seama ca vor ncerca, fara nicio
ndoiala, sa obina informaia facnd presiuni asupra lui
Amede. Iar preotul, orict de integru i de curajos ar fi fost,
nu era la adapost de o stratagema pe care o foloseau cu ea. El
nu avea acea nencredere naturala care o proteja pe ea de
genul acesta de situaie. Daca Znon nca mai avea nevoie de
cteva ore ca sa-i termine reconstituirea, ea nelese ca trebuie
sa dea de neles ca va cadea n capcana.
Porni imediat pe o carare care se afunda n gariga,
prefacndu-se ca se pierde. De altfel, nici nu fu prea greu,
ntruct se pierdu efectiv, ntr-att era maquis-ul de stufos.
RaIaci astfel prin tufariuri o buna parte a dimineii, avnd
grija ca urmaritorul sa se ina de ea, pna ce socoti ca nu mai
putea continua nca mult timp fara sa trezeasca banuielile
omului. Regasind drumul, porni spre Lansec, fara graba,
gndindu-se unde l putea duce pe cel care se inea la civa
pai n urma.
n Lansec, Amede primise consternat vestea morii lui
Gilbert. Taranul nu era un model de virtute, dar nici nu merita
totui o soarta att de cumplita. Fu ngropat chiar n aceeai zi
n micul cimitir. Iar cei care asistara la ceremonie pastrara o
linite apasatoare. Nu se gndeau dect la un singur lucru: cine
va fi urmatorul?
nsa preotului i se mai luase o piatra de pe suflet. Faptul ca
Van Melsen i soldaii sai fusesera nevoii sa plece cu coada
ntre picioare la Montpellier i producea o oarecare satisfacie.
Cel puin pentru o vreme, Znon de Mongaillac era la adapost.
Petrecuse o buna parte din noapte ntrebndu-se ce putea
face ca sa obina eliberarea lui Agns i n final ajunsese la
concluzia ca episcopul nu-l va asculta. Ca sa nu stea cu braele
ncruciate i sa nu faca nimic, dupa nmormntarea aranului,
se hotar sa-i faca o vizita Eminenei Sale Donatelli.
Cei doi soldai nsarcinai sa-l urmareasca l nsoira tot
drumul pna la Montpellier. Ajuns la episcopie, Amede i
saluta cu o micare din cap i patrunse n odaile cardinalului.
- Parinte Amede! exclama acesta din urma,
ntmpinndu-l. E o placere sa va revad! Dei bucuria mi este
umbrita de drama petrecuta cu o seara nainte. Van Melsen mi-
a adus vestea.
- Traim zile foarte negre, iar vizita mea, din pacate, nu este
de curtoazie, Eminena. Ma aflu aici pentru a va mpartai
indignarea faa de modul n care este tratata una dintre
enoriaele mele.
Surprins de tonul de repro al preotului, Donatelli l invita sa
ia loc.
- Despre ce este vorba? l ntreba el.
- Nu tii?
- Deloc.
Amede se uita o clipa la interlocutorul sau. Daca nu tia
nimic din ceea ce i se ntmplase lui Agns, asta nsemna ca
Van Melsen i ascunsese ceea ce facuse. Avea de-a face cu o
curioasa disfuncie n transmiterea informaiilor la nivel
ierarhic.
- O fata pe numele ei Agns a fost arestata sub perfida
acuzaie de vrajitorie, rezuma el.
- Vrajitorie? Cu povestea aceasta a scheletului i cu lupul
care se plimba prin jurul satului, nu avem nicio nevoie de acest
gen de complicaii!
- n realitate, este vorba despre un pretext grosolan.
- Explicai-mi.
Amede se ntreba cum sa prezinte lucrurile fara a avea
aerul ca l acuza pe Van Melsen ca l lucreaza pe din dos.
Aadar, i spuse povestea lasnd sa se neleaga ca nu era dect
o mare nenelegere, ca fata fusese arestata din greeala i ca
episcopul, lasndu-se amagit de marturia unui amorezat
respins, parea ca vrea sa sugereze ca ar da-o pe Agns n
schimbul lui Znon de Mongaillac.
Donatelli l asculta cu atenie. Ceea ce reinea din toate
acestea era evident ceea ce Amede ncerca zadarnic sa
ascunda: pe de o parte, ca Van Melsen folosea metode nu prea
recomandabile pentru a gasi ascunzatoarea savantului i, pe
de alta parte, ca acesta se ascundea undeva n mprejurimile
satului.
- Am sa vad ce pot face, l asigura pe preot cnd acesta i
termina povestea. Ct din partea dumitale, daca ai ncerca sa-l
convingi pe acest Znon sa napoieze scheletul, ne-ai scuti de
multe neplaceri. Presupunnd, desigur, ca tii unde se afla
Cuvintele din urma fusesera ntarite de o privire maliioasa.
- A putea sa ma informez, raspunse preotul pe acelai ton.
Cei doi oameni tacura o clipa. Donatelli tia foarte bine ca
Amede l proteja pe Znon, iar preotul tia ca el tie. n fine,
Amede se ridica sa plece. Tocmai pusese mna pe clana cnd
i aminti ca mai avea un lucru de spus cardinalului.
- Apropo de asta Nu cumva unul dintre enoriaii mei v-a
adus nu de mult ceva? ntreba el cautnd cum sa abordeze
stnjenitoarea chestiune.
Devenit brusc nencrezator, Donatelli ezita o clipa.
- Ceva? facu el.
- Un obiect. O piatra
Cardinalul facu ochii mici. Ce tia preotul acesta de
misterioasa stela?
- Se prea poate
- Nu ar trebui sa va spun, dar am aflat la o spovedanie ca
era vorba despre un fals.
- Un fals? exclama cardinalul a carui figura se lumina
subit.
- Mi-a marturisit-o chiar persoana care a facut-o. Ea afirma
ca scheletul era al unei creaturi diavoleti i suferea aparent ca
nu cumva sa fie luata n serios. Batrna copiase nite frnturi
de text pe o piatra plata pe care a ascuns-o n groapa fundaiei.
N-a fi surprins sa aflu ca tocmai aceste eforturi ca sa
confecioneze un asemenea artefact sa fi fost tocmai cauza
decesului ei
Donatelli aproba n tacere. Iata cum se explicau
numeroasele greeli din text. O batrna necolita gravase
cteva cuvinte pe o piatra. La att se reducea misterioasa stela.
Era ceva mai degraba hazliu, i lui Donatelli aproape ca i
venea sa rda.
- M-am gndit ca e mai bine sa tii, adauga preotul ieind.
Acest document ar fi putut sa va induca n eroare
Dupa plecarea preotului din Lansec, Donatelli ramase
nemicat un oarecare timp. Pna atunci, aceasta piatra gravata
constituia o dovada reala ca scheletul nu era al unui uria. Van
Melsen nsui fusese obligat sa admita acest lucru. i asta i
Iasase o oarecare marja de manevra n gestionarea afacerii.
Dar, daca episcopul afla ca era vorba de o falsificare, n afara
de faptul ca l facea sa treaca drept un imbecil, asta i-ar da
subalternului sau un argument n plus ca sa-i ceara i mai
multa fermitate.
Totui, fie ca stela era autentica sau nu, faptul nu schimba
nimic n ochii lui: ndoiala cu privire la natura scheletului
ramnea. Donatelli i dadu atunci seama cu surprindere ca n
secret dorea sa vada rezultatul reconstituirii lui Znon. Nu ar fi
trebuit, dar voia ca savantul sa aiba posibilitatea de a o
termina nainte ca episcopul sa dea de el.
Ceea ce l punea ntr-o situaie mai degraba inconfortabila
*
Agns nu ajunsese prea departe. Abia pornise pe drumul
dintre coline, ca facuse greeala sa se mai uite o data napoi ca
sa verifice daca mai era urmarita. Soldatul care o escorta
nelese imediat ca fusese reperat i dus de nas.
O aresta deci nainte de prima costia i o aduse napoi la
Montpellier unde, conform instruciunilor, Agns fu condusa
n apartamentele episcopului Van Melsen.
- Te-am subestimat, marturisi episcopul de ndata ce
ramasera singuri. Eram convins ca ne vei duce la el.
Aezata pe un scaun, Agns l asculta cu greu. i reproa ca
fusese att de proasta. Din cauza imprudenei, nu numai ca se
regasea ntr-o poziie delicata, dar mai punea n pericol i
sigurana lui Znon.
- nelegei-ma, domnioara, facu Van Melsen saturndu-se
repede de tacerea tinerei. Trebuie neaparat sa tim unde se
ascunde!
Agns pastra o tacere ncapanata. Nu nelegea de ce acest
episcop inea att de mult sa dea de Znon. Totui, chiar daca
era speriata la gndul de a se rentoarce n nchisoare, simea
ca nu trebuie sa-i dezvaluie nimic. Se stradui aadar sa-i
fixeze atenia asupra locului n care se afla. Era pentru prima
data ca punea piciorul ntr-un asemenea edificiu i era
stupefiata, dar i impresionata de dimensiunile ncaperii i de
luxul decorului. Ochii i mergeau de la tapiseriile bogat lucrate
care decorau unul dintre ziduri pna la biroul lucrat cu
meteug n spatele caruia statea episcopul.
- Chestiunea e grava, ai grija, insista acesta. Ascunderea
unui ho te poate costa mult!
- Nu va spun nimic. Va pierdei timpul.
Se auzi o bataie n ua, iar Donatelli intra fara a mai atepta
invitaia.
- Va rog, poftii, l ntmpina episcopul.
- Am aflat de arestarea acestei tinere persoane i doream sa
verific daca avei un motiv valabil ca sa o facei i daca este
tratata cum trebuie.
Van Melsen era iritat ca acest cardinal i etaleaza starile
sufleteti n faa ei. Se ridica i l trase puin mai deoparte.
- Aceasta tnara persoana, aa cum spunei, este complicea
lui Znon de Mongaillac. Totul ma face sa cred ca savantul se
ascunde la ea, ntr-o grota situata undeva printre dealuri. Tot
ce doresc este sa o fac sa spuna unde e.
- Nu ma ndoiesc de justeea inteniilor dumneavoastra,
Van Melsen, raspunse legatul notnd ca tonul folosit de episcop
nu era lipsit de un sentiment de superioritate. i va tiu animat
de o credina exemplara. Printre altele, banuiesc ce anume
sperai sa scoatei de la fata aceasta. nsa mi cunoatei
scrupulele privind folosirea unor mijloace sa zicem abuzive.
Van Melsen le cunotea, ntr-adevar. Iar aceste scrupule
ncepeau sa-l scie ct se poate de serios. Ca de altfel i
necontenita ironie a cardinalului. Se cntarira din priviri
cteva clipe.
- Refuza sa vorbeasca, facu episcopul, justificndu-se.
Donatelli i reinu un zmbet. Curajoasa fata, i zise.
Episcopul nu era prea aproape de gasirea lui Znon, ceea ce
i producea un sentiment de satisfacie de care nu reuea sa se
simta vinovat. Se apropie de Agns. Primul lucru pe care l
constata fu acela ca era de o mare frumusee. Iar asta nu l
ncuraja sa se foloseasca de brutalitate n ceea ce o privete.
Dar totui trebuia sa o nele.
- Domnioara, eu sunt cardinalul Umberto Donatelli,
trimisul Sfntului Parinte, mandatat de Vatican sa identific
acest schelet. S-ar parea ca acesta se afla n minile lui Znon
de Mongaillac nelegei ce vreau sa spun?
Agns nu reaciona. Degeaba adopta cardinalul acesta o
atitudine mai civilizata dect episcopul, i pricepea foarte bine
inteniile. Totui, nu parea la fel de viclean ca episcopul i
ghici ca subordonatul acestuia trebuie sa fi considerat asta
drept o slabiciune. i zise atunci ca avea tot interesul sa-l
menajeze.
- n orice caz, avem toate motivele sa credem asta, continua
legatul. Or, daca tii unde se afla i refuzi sa spui, te faci
complice la nelegiuire, iar eu ma voi vedea obligat sa te dau pe
mna magistratului nsarcinat cu aceasta problema Nu
doreti asta, nu? O nchisoare este un loc ngrozitor Umed,
rece, murdar Fara a mai vorbi de ce anume i se da sa
mannci
- Am avut deja placerea acestei experiene noaptea trecuta.
- Sunt, dupa cum vezi, absolut dezolat, continua Donatelli
aplecndu-se spre ea.i promit ca nu se va mai repeta Cu
condiia, desigur, sa colaborezi cu noi.
Van Melsen observa n tacere laborioasa lui tentativa. Daca
legatul i imagina ca ea i va raspunde n felul acesta, se nela.
Cel mult va ajunge sa o convinga de lipsa de hotarre.
Agns pleca ochii i declara:
- Nu pot sa va spun nimic.
Dei convins ca ar fi reuit sa o faca sa vorbeasca daca ar fi
fost singur cu ea, Donatelli se ridica dnd din cap i se ntoarse
lnga Van Melsen.
- Tnara aceasta pare hotarta sa taca, se prefacu el ca se
lamenteaza.
- Totui, tii ca i mine ca trebuie sa recuperam scheletul
ct mai repede cu putina, Excelena. Iar ea este singura
noastra pista.
- tiu, dar
- Ai prefera ca Znon sa le arate oamenilor scheletul unui
balaur?
Evident, Donatelli nu dorea deloc aa ceva. n schimb,
personal
- Atunci lasai pe mine, facu episcopul cu un zmbet
nevinovat. Voi ti sa o conving.
Cardinalul ofta. Nu putea sa se mpotriveasca prea deschis
acestui episcop, de teama sa nu-i banuiasca duplicitatea.
Chiar daca n ascuns dorea sa-i dea un pic de timp lui Znon,
trebuia sa lase impresia ca era nerabdator sa regaseasca
scheletul. Un numar de echilibristica delicat.
- Aceasta nu este o procedura inchizitoriala, murmura el
drept aprobare. Nu este vorba de a o supune la cazne.
- Fii linitit, mi voi asuma ntreaga raspundere a faptelor
mele. Putei avea contiina mpacata.
Donatelli i lasa privirea asupra tinerei captive. Era convins
ca i va ine piept lui Van Melsen. Totui, a face un joc dublu
aa cum o facea el acum nu l amuza deloc. Chiar daca asta
putea fi totui izvorul unor mici satisfacii. Ca, spre exemplu,
sa-i exercite autoritatea asupra acestui episcop.
- Van Melsen, zise el pe un ton mai ferm.i interzic sa te
atingi de vreun fir de par de-al acestei domnioare.
Imediat dupa plecarea lui, Van Melsen nainta spre Agns.
Hotart lucru: cardinalul asta nu era la naIimea misiunii
ncredinate. Toate aceste tergiversari, toate ezitarile erau
nedemne de cineva cu asemenea funcii. Dar, cu toate astea i
dei i producea cea mai mare enervare, nu-i putea ncalca
ordinul.
Cnd relua interogatoriul, se stradui sa adopte un ton ferm.
- Ma numesc Ulrich Van Melsen i sunt episcopul acestei
dioceze. Tu nu ma cunoti, n schimb eu te cunosc bine tiu,
spre exemplu, ca l cunoti pe acest Znon de Mongaillac de
puin timp, dar ca ntreii cu el relaii sa zicem mai mult
dect amicale. Ca atare, neleg refuzul tau de a-l denuna
Dar presupune o clipa ca acest prieten nu este tocmai cel pe
care l crezi
Agns l privi cu uimire. Unde voia sa ajunga?
- Presupune spre exemplu ca, contrar celor ce gndeti,
afeciunea pe care el pare sa o aiba pentru dumneata nu este
dect un mijloc de a-i obine ajutorul.
Agns refuza sa neleaga.
- Nu te lasa orbita de sentimente. Gndete-te.
Reconstituirea scheletului este o treaba grea, continua Van
Melsen. i trebuie sa poi lucra n linite Cine, dupa parerea
dumitale, are cel mai mare interes ca sa fii ncarcerata? Cine
are nevoie de linite? Cine ar fi putut sa vrea sa te tina
deoparte? La ora aceasta, Znon tie deja ca ai fost arestata. i,
daca te-ar fi iubit pe ct se pare ca-l crezi, oare nu mi s-ar fi
predat deja ca sa te elibereze?
Se uita la fata. Cuvintele erau pe cale sa-i faca drum spre
contiina ei. nsa Agns nu ceda.
- Nu va cred.
- Privete n sufletul tau, vezi ce i spune contiina. Vei
vedea ca ceea ce afirm eu este mai puin imposibil dect vrei sa
crezi
- Znon de Mongaillac n-ar face niciodata un asemenea
lucru!
Episcopul nu putu sa-i stapneasca un rictus. Dragostea era
un factor insuportabil de iraional. Trebuia ncercat altceva.
- Se pare ca faptele ce i se reproeaza sunt cu mult mai
grave dect furtul acesta banal al unui schelet.
Ea l privi din nou cu nencredere. Prima lui ncercare
euase, dar nu avea sa renune aa uor.
- Povestea aceasta cu scheletul nu ar fi nimic daca nu l-ar
duce pe cel pe care l consideri prietenul dumitale de-a dreptul
spre nite poziii eretice. nelegi ce nseamna asta? Znon de
Mongaillac risca sa fie ars pe rug.
De data aceasta, Agns facu ochii mari.
- Ajutndu-ma sa-l prind, i poi salva viaa. Daca e arestat
pna nu e prea trziu, tribunalul va da dovada de clemena n
privina lui.
Agns nsa nu avea nicio ncredere, iar daca Znon inea att
de mult la reconstituirea lui, el trebuia sa mearga pna la
capat. tia ce risca.
- Chestiunea este ca poi chiar tu sa fii acuzata de vrajitorie,
continua Van Melsen. tii ct de grava este aceasta acuzaie.
Pentru moment, procurorul regelui nu este informat despre
aa ceva. De mine ine sa o fac Iar n cazul acesta nu pun
mare pre pe pielea dumitale tii ce li se face vrajitoarelor?
tia. i numai la gndul acesta i tresari. Episcopul fu
ncercat de o placere ascunsa. Continua.
- Dar nu doreti sa sfreti pe rug n compania acestui om
de care nu tii nimic, nu? Atunci, spune-mi unde se ascunde.
Agns nchise ochii. Vorbele episcopului trezeau n ea o
groaza imensa. Se abinu sa nu plnga. nsa inima i spunea ca,
indiferent care fusese comportamentul lui Znon de
Mongaillac, ca o iubea sau nu, ca merita sau nu afeciunea pe
care ea o ncerca faa de el, ea l iubea. Era gata sa-i dea viaa
pentru el.
Ridica, mndra, capul.
- n afara de Amede, Znon de Mongaillac este singurul
om n care am ncredere. l iubesc. N-am sa va spun nimic!
Van Melsen strnse pumnii. Femeia asta era insuportabila.
Totui, fara sa vrea, l facuse sa ghiceasca un mijloc de a gasi
petera. Se ndrepta spre ua. nainte de a iei, o avertiza:
- Poate ai sa-i schimbi parerea cnd vei ajunge la rug!
10
Trecuse mult din dupa-amiaza cnd Van Melsen ajunse n
Lansec. Dupa ce ncercase sa afle de la Agns unde se afla
grota, se hotarse sa faca o noua ncercare pe lnga preot.
Fiindca acum tia cum sa procedeze.
Prima data, comisese greeala de a-i considera pe acesta i
pe Agns ca doua persoane indiferente una faa de alta. nsa
trebuia sa ina cont de relaia lor afectiva. Sentimentele umane
constituiau ntotdeauna piatra de ncercare a unui
interogatoriu reuit. Asta euase cu Agns, din lipsa de
argumente eficace n faa dragostei. nsa tnara era calciul lui
Ahile pentru Arnede. Era suficient sa tii cum sa foloseti
acest punct slab.
Amede era efectiv prabuit.
- Vrajitorie?
- Daca nu intervin eu.
- Dar e absurd.
- Tribunalul va judeca daca da sau nu.
- Agns Micua mea Agns.
Preotul ncepu sa plnga. Episcopul acesta nu se dadea
napoi de la nimic. Iar Amede ghicea unde voia sa ajunga.
- O putei elibera ntr-adevar, i propuse, Van Melsen dupa
un moment.
- Ceea ce mi cerei sa fac este nedemn!
- Responsabilitaile pe care trebuie sa mi le asum mi dau
dreptul la aa ceva.
- Servindu-l n felul acesta, nu-l slujii pe Dumnezeu! Iadul
va ateapta!
- Daca sacrificiul meu poate sluji Biserica, ma resemnez cu
bucurie.
Amede tacu. Era inutil sa discui cu un asemenea om. Nu te
puteai atepta la nicio mila din partea lui. De ce dadea Van
Melsen atta importana acestui schelet? Nu tia. Ca era sau nu
al unui sfnt, faptul nu justifica aceasta nebunie. Preotul nu
avusese timp sa mearga la Znon aa cum i spusese lui
Donatelli. Dar sperase totui ca savantul va nelege ca Agns
fusese capturata i sa se preda singur autoritailor ca sa o
elibereze. Pentru un motiv pe care preotul nu i-l explica,
Znon nu o facuse, iar daca nu se putea hotar sa-i
abandoneze lucrul n schimbul eliberarii femeii pe care o
iubea, nseamna ca nu merita dragostea lui Agns.
- Am sa va conduc la grota, zise Amede lasnd ochii n jos.
Znon i dadu seama ca Agns nu se ntorsese, dar, ntruct
pierduse orice noiune a timpului, nu se neliniti. n penumbra
cavernei, tocmai era pe cale sa-i termine reconstituirea.
Slabit, murdar, cu hainele ifonate, cu ochii pierdui i
ncercanai, cu parul zburlit i barba epoasa, Znon de
Mongaillac nu mai avea nimic din gentilomul elegant.
Tremura. De frig, dar i de oboseala i foame. De la plecarea
lui Agns, nu ncetase o clipa sa lucreze la reconstituire i nu-i
luase ragaz ca sa doarma sau sa mannce. Ca sa reziste,
folosise qahoua pe care Ren Grouchot o lasase n grota. Iar
daca efectele vitalizante ale bauturii l menineau treaz, l
aruncau i ntr-o ciudata stare de incitare.
ntreaga lui atenie, toate forele erau concentrate pe
reconstituire. Aceasta era practic terminata. Mai ramneau de
pus cteva vertebre nainte de a putea ridica acel craniu
enorm.
Cu nasul lipit de scheletul sau, Znon nu dadea niciun pas
napoi. De cnd atacase cutia toracica i membrele superioare,
nu aruncase niciun ochi la rezultatul de ansamblu. Era ntr-
att de cufundat n punerea oaselor la locul lor, n studierea
articulaiilor care permiteau nelegerea unghiului de inserie
a osului urmator nct uita sa verifice cu ce anume semana
creatura.
Starea de tensiune nervoasa n care se afla l mpinse sa-i
caute pipa. Nu mai avea de mult tutun, dar se gndea ca faptul
de a mesteca mutiucul i putea aduce o oarecare satisfacie.
Nu avu niciun rezultat. Din lipsa tutunului, mari cantitatea de
qahoua. Treptat, se obinuia cu amareala ei.
Dar nu cu foamea. ntr-un moment de luciditate, vru sa
mannce. Scotoci prin caverna n cautarea unor provizii, dar
nu dadu dect peste nite ierburi i radacini cu care facu un fel
de ciorba. Botanist sau nu, problema este ca n ziua aceea
nghii maselaria, numita i patele-cailor, o planta narcotica
i otravitoare.
Efectul acestei licori, conjugate cu insomnia si absorbia
excesiva de cafea nu ntrziara sa se manifeste. Transpiraiei i
urmara stari de greaa i nu dupa mult timp mintea i fu
cuprinsa de un soi de febra. Realitatea se detaa de el n fii.
Vederea i se tulbura, iar contiina se lasa treptat invadata de
vise n care lumea se confunda cu acele tablouri ale unui pictor
flamand al carui nume l uitase, populate de creaturi
neverosimile.
Aa trecura orele ntr-o stare de semicontiena. Znon nu-i
dadu nici macar seama ca mai multe tore care luminau
cavitatea se stinsesera. Acum, lucra ntr-o penumbra din ce n
ce mai adnca. ntunericul invadase restul cavernei i,
detandu-se de aceasta obscuritate tacuta, scheletul lucea n
reflexul flacarilor ca un gigantic i macabru feti primitiv.
- Agns! bolborosi el auzind un zgomot la intrarea n
caverna Am nevoie de Agns Dumnezeule, aproape ca nu
mai vad deloc Agns! Tore!
Se lasase ntunericul. Pe cer, civa nori rari i subiri taiau
adncul nopii cu lungi benzi cenuii care, alunecnd prin faa
lunii noi, aruncau vegetaia de pe dealuri n ntuneric.
n fruntea unui detaament de soldai condui de Amede,
procurorul regelui Henri de Coursanges, Eminena Sa Donatelli
i episcopul Ulrich Van Melsen ajunsesera n apropierea grotei
lui Agns.
Donatelli nu putuse ntrzia mai mult aceasta expediie.
Dupa ce ncercase n zadar sa tergiverseze, dupa ce cautase mii
de pretexte, se hotarse sa-l urmeze pe Van Melsen.
De cnd plecasera din Montpellier, nici episcopul i nici
magistratul nu ndraznisera sa scoata vreun cuvnt.
Amndurora le staruia n minte acel fiasco din ajun i nimeni
nu dorea ca aa ceva sa se mai repete. Dar nu era singurul
motiv al tacerii lor. Van Melsen se temea foarte tare de ceea ce
urma sa descopere n petera.
- Sper ca nu este prea trziu! facu el descalecnd.
Cardinalul nu-i raspunse. Ca sa ajunga pna acolo, fusese
obligat sa-i schimbe confortabila caleaca cu un calu i avea
mari dificultai n a stapni animalul. Iar eu sper sa nu fie
prea devreme, gndi el acceptnd ajutorul a doi soldai ca sa
coboare.
Cnd Henri de Coursanges le dadu ordin oamenilor sa se
posteze la intrarea n petera, episcopul schimba o privire
scurta cu Donatelli. n ciuda divergenei lor de vedere, se
bucurau amndoi sa-i vada pe soldai ramnnd n afara
grotei. Orice ar fi pe punctul de a descoperi n interior era
preferabil ca numarul martorilor sa fie ct mai mic posibil.
- Sa intram, zise Henri de Coursanges dupa ce dispozitivul
fusese stabilit.
Amede l reinu pe episcop de bra. Nu era cu sufletul
mpacat. Ideea ca a comis o asemenea delaiune l copleea. De
aceea nu dori sa patrunda n grota, prefernd sa ramna la
intrare cu soldaii.
- Nu va cer dect un singur lucru, insista el pe lnga Van
Melsen. Ca Znon de Mongaillac a comis sau nu vreun delict,
merita sa fie tratat cu dreptate.
Episcopul l privi de sus. Amartul asta de preot nu avea
nicio idee despre gravitatea faptelor. Dar era mai bine aa. Cu
ct erau mai puini oameni la curent cu detaliile problemei, cu
att i va fi mai uor sa o nabue la nevoie.
- Nu i se va face niciun rau, l asigura Donatelli vaznd ca
episcopul tace.
Se pregateau sa patrunda n caverna cnd auzira sinistrul
urlet al unui lup. Ramasera pe loc ciulind urechea.
- Nu e prea departe, estima Van Melsen.
- Cu puin noroc, n seara aceasta vom avea un dublu
succes, i placu magistratului sa prezica.
- Sa va auda Domnul!
Donatelli ncerca sa-i ascunda groaza. Se ndrepta spre
grota cu un pas nesigur.
- Fiecare lucru la timpul lui, facu el. Sa ne ocupam mai nti
de acest savant.
Patrunsera n grota. Dupa ce strabatura culoarul strmt,
ajunsera la zona locuita de Agns. Era aproape ntuneric. Dar
la lumina torelor pe care le ghiceau undeva mai departe,
puteau distinge ce anume constituia modesta locuina a tinerei
femei.
Van Melsen rnji zarind salteaua aezata ntr-o adncitura a
peretelui i instrumentele ciudate aflate prin diferite locuri.
Era ct se poate de clar vizuina unei vrajitoare. i regreta ca i
promisese n schimbul colaborarii sale pentru prinderea lui
Znon de Mongaillac ca nu va da curs acestei afaceri.
Dar aveau altceva de facut dect sa contemple ciudatul mod
de viaa al lui Agns i traversara fara a mai zabovi aceasta
cavitate ca sa se ndrepte direct spre locul de unde venea
lumina.
Cnd intrara n caverna, Znon, cocoat n vrful fragilei
schelarii ca sa termine de fixat craniul, tresari.
- Agns?
!i dadu atunci seama ca zgomotele ce proveneau din
cavitatea principala nu erau provocate de paii unei femei
singure i cobor repede de pe schela scrutnd ntunericul.
- Cine cine suntei?
- Domnule de Mongaillac, facu Donatelli ocolind stncile
care nca l mai despareau de sala anexa. Venim sa va
Nu termina fraza. Cnd se obinui cu ntunericul, vazu
scheletul. Van Melsen i Henri de Coursanges fura cuprini de
aceeai groaza ca i el. Vazndu-le feele nspaimntate, Znon
se ntoarse i el spre schelet pentru prima data dupa multe ore.
i ceea ce vazu i nghea sngele n vine.
Luminata de lumina tremuratoare a torelor, n faa ochilor
sai holbai se ridica silueta unei creaturi terifiante. O creatura
pe care niciodata nu o vazuse vreo fiina umana. O creatura
ascunsa n comarurile oamenilor de la nceputul timpurilor,
smulsa uitarii de un savant ncapanat.
De la naIimea celor cincisprezece picioare ale sale, naIata
pe labele sale puternice din spate, cu coada sa lunga sprijinita
de pamnt, creatura le arata un nspaimntator maxilar plin
de dini ascuii. Era un bot hidos. Cu mult mai aproape de
ideea pe care i-o faceau cu toii despre o creatura demonica
dect despre un uria.
Era clar un balaur
Henri de Coursanges cazu n genunchi ca sa se roage.
- Dumnezeule atotputernic
Fascinat, cu ochii ieii din orbite i gura uscata, cardinalul
Donatelli facu vreo civa pai pentru a vedea balaurul mai de
aproape. Realitatea acestei creaturi sarea n ochi. Pentru
cardinal, aceasta reconstituire era cea buna, maturndu-i din
minte toi uriaii lui Athanase.
Doar episcopul Van Melsen reui sa treaca peste surpriza.
AraIa spre Znon i murmura:
- Arestai-l pe omul acesta!
nca sub efectul stuporii, lui Henri de Coursanges i trebui
ceva timp ca sa reacioneze. n final, i ntrerupse rugaciunea
pentru a apuca nendemnatic sabia i l amenina pe savant.
n acest timp, Donatelli naintase ca sa pipaie scheletul cu
vrful degetelor. n mintea lui se dadea o lupta ntre fascinaia
pe care o ncerca faa de aceasta creatura, dorina de a o putea
aduce la Vatican spre a o studia mai de aproape i certitudinea
pe care o avea totui ca nu putea exista un balaur. O
certitudine pe care creatura de dinaintea ochilor sai i-o
zdruncina n mod periculos.
Or, ndoiala pe care acest schelet o insinua n mintea lui
avea puterea de a slabi trainicia dogmelor Bisericii. Trebuia
neaparat sa se evite raspndirea acesteia.
- Este avem aici, ct se poate de evident, ramaiele
sfntului Octave de Lansec, afirma el cu o voce tremurata fara
a-i privi pe ceilali.
Znon, prea stupefiat ca sa reacioneze, nu protesta. n
spatele lui, Van Melsen i Henri de Coursanges aprobara n
Iacere.
Tocmai n acel moment privirea lui Donatelli o ntlni pe cea
a creaturii. Orbitele sale insondabile erau ca doua hauri fara
fund, doua abisuri ce pareau sa-l priveasca sfidatoare de
dincolo de milenii. i atunci tiu, ntr-un fulger orbitor i cu o
convingere care i taia rasuflarea, ca, daca acest schelet nu era
al unei fiine umane, nici al unui animal, nici al unui balaur,
mai ramnea doar o singura posibilitate
Ieind din grota, niciunul dintre ei nu schimba vreo vorba cu
Amede. Preotul se uita la ei, ateptnd explicaii, i nelese
repede ca nu va afla nimic din ceea ce se petrecuse n caverna.
Henri de Coursanges dadu ordin unui ofier sa lase doi
oameni de straja n faa peterii i l conduse pe Znon spre un
catr. nainte de a fi urcat n crca animalului, i se legara
minile.
Surprins sa-l vada n starea aceea, preotul l ntreba pe
magistrat din privire. Din lipsa unui raspuns, se apropie de
prizonier.
- Se pare ca nu te simi bine, prietene, facu el studiindu-i
chipul buimac. Ti-e rau?
Znon nu raspunse. Atunci, Amede se ntoarse catre Van
Melsen. Acesta era preocupat sa le dea dispoziii soldailor.
Cnd l zari pe preot vorbind cu deinutul, se ndrepta spre el.
- Pastreaza distana faa de prizonier, zise el.
- Ce i-ai facut?
- Nimic. Aa l-am gasit.
Van Melsen l trase pe preot deoparte.
- Asculta-mi sfatul: stai departe de toate astea. Nu-i dai
seama de toate consecinele acestei chestiuni.
Amede prefera sa nu rosteasca raspunsul care i venise n
minte. Ridica ochii spre savant i murmura:
- Sper sa ma iertai cndva
i n aceeai clipa se ntreba daca Agns i va ierta tradarea.
Henri de Coursanges ncalecase. Pe chipul lui se vedea
satisfacia de a-i fi mplinit misiunea. Se apleca spre Van
Melsen.
- Mine, am sa trimit nite oameni sa recupereze scheletul.
- Prefer sa ramn aici i sa ncep sa-l demontez eu nsumi,
raspunse episcopul. Cu ct va fi vazut de mai puine persoane,
cu att va fi mai bine.
Spunnd acestea, se ntoarse spre Donatelli. Acesta, uluit,
parea incapabil sa ia vreo hotarre.
- ntoarcei-va la episcopie, l sfatui el. i uitai ceea ce ai
vazut. Mine, vei avea de ntocmit un raport privind
descoperirea unui sfnt de existena caruia Biserica uitase.
Cardinalul dadu din cap i, ajutat de doi soldai, ncaleca.
Ofierul verifica daca prizonierul era legat cum trebuie i dadu
ordin de plecare.
Van Melsen privi micua trupa disparnd la un cot al
drumului i se freca la ochi. Noaptea avea sa fie lunga.
Demontarea acestui schelet se putea dovedi o grea ncercare.
Mai ales de unul singur. Dar, pe de alta parte, nu se va pierde
n precauiile pe care le aveau savanii atia. Starea n care
osemintele vor ajunge la Montpellier nu mai avea mare
importana de-acum.
Se pregatea sa se ntoarca n caverna cnd sinistrul urlet al
lupului rasuna din nou n ntuneric.
- L-au uitat pe asta! facu unul dintre soldaii ramai de
paza.
- Pare foarte aproape, zise celalalt
ntr-adevar, fiara parea a se gasi la civa pai. Cei doi
oameni i ncarcara muschetele. Nu se punea problema sa se
mai distreze cu baioneta acum.
- Urletul vine din spatele tufiurilor de colo, zise primul
aratnd cu eava cteva maraciniuri mai jos.
Ca masura de precauie, episcopul veni sa se aeze ntre ei
ascultnd cu atenie. Lupul nu parea sa se deplaseze. n plus, n
loc de mrieli agresive, sunetele pe care le scotea semanau
mai degraba a gemete. Van Melsen i zise ca poate era o ansa
sa-l prinda. Daca animalul era ranit sau paise ceva, probabil
vor putea sa-l doboare.
- Haidei sa vedem, sugera el.
Cei doi soldai schimbara o privire. Episcopul acesta i
pierduse capul.
- Am spus: haidem!
Se supusera tremurnd. Van Melsen porni n spatele lor i n
palida lumina a stelelor se ndreptara toi trei spre tufiuri.
Acolo, gasira animalul, atrnnd ca un jambon de un maslin.
A doua zi dimineaa, vestea capturarii lupului fu primita cu
strigate de bucurie. Ascuni n casele lor, locuitorii din Lansec
ieira unii dupa alii auzind uralele. i cu toii i nsoira cu
strigate de Ura pna n piaa satului pe episcop i pe cei doi
soldai viteji.
Expusa n faa bisericii, salbaticiunea fu imediat lapidata.
Copiii o faceau cu mare bucurie, mparind pietre i bee oricui
dorea sa dea fru mniei. n curnd, cadavrul lupului ajunse o
gramada informa i sngernda.
Amede avu o tresarire de oroare n faa unei asemenea
revarsari de ura, dar hotar sa-i lase n pace. Dupa toate cte
ndurasera, enoriaii sai meritau sa se descarce un pic.
Van Melsen, sarbatorit ca un erou, petrecu aadar o
dimineaa foarte placuta primind mulumirile satenilor. Dei
nu nchisese un ochi toata noaptea, ocupat cum fusese cu
demontarea scheletului, se alatura veseliei aranilor fara a
protesta. i, dupa zecile de mbraiari i tot attea felicitari
verbale, le asculta cererile i doleanele, promindu-le sprijin
pentru construirea capelei.
Un lucru nsa l scia. i cel care puse degetul pe rana fu
Amede.
- V-am spus eu ca Agns este n stare sa captureze aceasta
fiara, zise preotul cu acreala.
Episcopul asculta afirmaia fara sa raspunda. Ca tnara a
fost capabila de o asemenea minune era ntr-adevar un lucru
stupefiant. Dei, privind lucrurile de aproape, nu facuse nimic
altceva dect sa puna capcana acolo unde trebuia. Dar cel mai
uimitor era faptul ca o facuse fara sa fi recurs la vreo forma de
magie.
Satenilor nsa nu le pasa, i restul zilei se scurse n petreceri.
O sarbatoare cu att mai meritata cu ct venea dupa attea
saptamni de anxietate. Aadar, baura i mncara pe saturate,
dansnd pna trziu n noapte.
Daca ar fi fost informat despre capturarea lupului, Donatelli
nu i-ar fi dat, desigur, nicio atenie. Mintea lui se desprindea cu
greu de viziunea creaturii pe care o avusese dinaintea sa n
grota. Ca i Van Melsen, nici el nu nchisese ochii toata
noaptea. Rasucise de mii de ori problema n mintea sa pe toate
parile, cautnd cu disperare o explicaie, alta dect cea care i
se impunea.
Fiindca era convins ca toate acestea aveau un sens. Era
convins ca suflarea balaurului ncepuse sa le mannce
sufletele. Oare nu avusese parte fiecare dintre cei implicai de
o tradare? Chiar daca toate fusesera consecina acelui
sentiment minunat numit dragoste. Gilbert i Amede
tradasera din dragoste pentru Agns, Van Melsen din dragoste
pentru Biserica, Henri de Coursanges din iubire pentru putere,
iar el El, pentru el fusese mai ales din laitate. Aici, fara
ndoiala, greise el cel mai mult. Fie ca acela care a aruncat
primul piatra sa faca bine sa se scuze politicos i sa mearga sa
o adune de pe jos, glumea el de obicei n astfel de cazuri.
Numai ca, n dimineaa aceasta, nu avea niciun chef de
gluma
Capelanul sau chiar se neliniti de starea lui, constatnd ca
nu mncase nimic din ceea ce i pregatise, i se gndi ca fusese
atins de vreo boala locala. Dar cnd l gasi n genunchi, cu faa
spre cruce, murmurnd nite invocari ciudate, regreta ca nu
era un astfel de caz.
- Eminena? Este ceva ce nu merge? risca el o ntrebare
ntre doua rugi.
Cardinalul i ntoarse spre el privirea ntunecata i i
continua rugaciunile. Giancarlo prefera sa-l lase n pace i iei
din camera n vrful picioarelor. Nu prea era n tema, dar i se
paru ca totul semana foarte mult cu un ritual de exorcizare
n tot acest timp, Znon ramase incontient n celula sa. Fara
repere temporale precise, nu tiu niciodata cte ore dormise
dupa arestare. Epuizat de cele trei zile de post i de munca
ndrjita, ros pe dinauntru de efectele maselariei, se prabuise
imediat ce fusese aruncat n temnia. Mai mult dect ntr-un
somn, cazuse ntr-un fel de coma.
Ateptndu-l sa-i recapete minile, Van Melsen i Henri de
Coursanges se ntlnira pentru a hotar cum vor merge mai
departe. Pentru a simplifica lucrurile i a pierde ct mai puin
timp, se hotarra sa o judece nti pe Agns, apoi pe Znon,
ntr-o procedura de urgena.
Episcopul le promisese ntr-adevar lui Gilbert i Amede ca
tnara putea sa stea linitita, dar nu era el omul care sa se
mpiedice de genul acesta de meschinarie. Voia sa-i elimine pe
toi cei care putusera fi martori la reconstituire. i un proces
parea sa fie soluia cea mai buna.
De la ordonana semnata la Villers-Cotterts n 1539,
procedura inchizitoriala era totui clar stabilita n jurisdicia
franceza. Ca Henri de Coursanges i lua asemenea libertai
faa de ea era un lucru ce nu-i statea n fire, iar daca o facu, a
fost sub amabila presiune a lui Van Melsen. Fiindca de acum,
fiind cel ce capturase lupul, episcopul nu pregeta sa se
foloseasca de acest ascendent asupra magistratului.
Fiind acum vorba de un proces ad-hoc pus la cale de
procurorul regelui spre a expedia afacerea reducnd martorii
la strictul necesar, regulile aplicate n mod uzual n asemenea
cazuri fura modificate. n locul celor paisprezece magistrai
municipali obinuii, juriul se va reduce de data aceasta doar la
el nsui. Ct despre Van Melsen, el i va oferi placerea de a
ine locul acuzatorului.
Dar, ca procesul sa poata avea loc, mai era nevoie ca acuzaii
sa fie n stare sa compara n faa tribunalului. Constatnd ca
Znon ncerca cu greu sa-i revina, Van Melsen puse sa fie
chemat Athanase Lavorel. Ca doctor n medicina, fu nsarcinat
sa-l consulte pe prizonier i sa faca n scris o descriere precisa
a starii sale de sanatate.
Catre prnz, ua celulei se deschise, iar Athanase nainta
spre Znon culcat pe o saltea subire de paie. Zarindu-l,
prizonierul ncerca sa se ridice. Parea ca se smulge dintr-o
mocirla vscoasa. Cei doi barbai se privira cteva clipe n
Iacere. Apoi, Znon reui sa spuna:
- Se ridica pe labele din spate, Athanase
Toate certurile lor erau uitate. Nu mai ramnea acum dect
complicitatea dintre doi oameni, dintre doi nvaai din care
unul fusese elevul celuilalt. Vrstnicul se apropie de tnar.
- O, Athanase! Ar fi trebuit sa fii acolo! A fost extraordinar!
Peste cincisprezece picioare naIime Singurul i unicul
schelet de balaur existent pna acum
- Un balaur Cine i-ar fi imaginat ca au existat efectiv?
ntr-adevar, a fi vrut sa-l vad Asta ar fi dat un sens eecului
meu. Dar cte ntrebari ridica existena acestei creaturi?! Cnd
anume a trait?
- Viu, cu ce anume semana? Cu ce se hranea?
- De ce a disparut? Sunt tot attea ntrebari la care nu vom
avea niciodata raspuns. Poate ca tiina va ajunge sa raspunda
ntr-o zi. Dar teama mi-e ca niciunul dintre noi nu va mai fi pe
lumea aceasta
Jenat, Athanase tacu brusc. tia foarte bine ca elevul sau
risca sa fie ars pe rug. Znon simi ca l lasa puterile. Se culca la
loc.
- Ceea ce am vazut n seara aceasta n grota Nimic pe
lume nu ma va face sa uit.
Athanase l privi cu afeciune. Cte lucruri ar fi putut face
mpreuna daca destinul ar fi hotart altfel! Cte cercetari i
descoperiri! i cte clipe ar fi putut petrece amndoi dupa ce s-
ar fi rezolvat stupidul lor diferend. Dar soarta nu a vrut aa, iar
acum era prea trziu pentru a o lua de la capat.
- Cum te simi? l ntreba punndu-i mna pe frunte.
- Ca unul care nu a dormit trei zile. i apoi, cred ca am baut
ceva mi amintesc vag ca am facut o fiertura ciudata.
Abia termina ce avea de spus i l cuprinse din nou
fierbineala. Athanase ramase alaturi de el toata dupa-amiaza
Iara ca elevul sau sa-i recapete luciditatea. i, vazndu-l cum
statea aa, ntins, nelese ca l considera oarecum ca pe un fiu
al sau.
Cnd veni seara, batrnul constata ca febra mai slabise i se
ridica. Ieind din celula, nu i putu reine o lacrima. tia ca nu
va avea curajul sa mai revina
ntr-un proces de vrajitorie, interogatoriul prealabil al
martorilor avea drept scop strngerea de indicii i prezumii
care sa confirme vinovaia deja stabilita, ntruct ea era
arestata acuzatei. Dar, n cazul lui Agns, asta se margini la
cteva ntrebari puse parintelui Amede i la trei locuitori din
Lansec, ntre care un copil de apte ani.
Convocat la episcopie de catre Van Melsen, preotul fu poftit
sa ia loc pe un scaun inconfortabil. Ateptnd ca episcopul sa
termine de triat documentele de care avea nevoie, arunca o
privire n jur. ncaperea n care se aflau semana mai degraba
cu chilia unei manastiri dect cu salonul unui demnitar al
Bisericii. Austeritatea lui Van Melsen se ntindea pna la
decorul apartamentelor sale.
Cnd episcopul fu, n sfrit, gata, ridica ochii din dosare i i
zmbi.
- Iertai-ma ca v-am facut sa ateptai.
Amede nu zise nimic. Nu era prea sigur i toate
amabilitaile episcopului nu vor schimba ntru nimic situaia.
Nu se datora doar faptului ca era chemat ca sa depuna
marturie mpotriva lui Agns, ci mai cu seama faptului ca avea
sentimentul de a fi tratat mai degraba ca acuzat dect ca
martor.
- Am doar cteva ntrebari sa va pun, ncepu Van Melsen.
Nu dureaza mult
n realitate, a durat toata dimineaa. i, cu ct timpul se
scurgea, cu att preotul avea impresia ca n jurul lui se
strngea un la.
Amede facu ceea ce putu pentru a o apara pe fata. La
fiecare ntrebare a episcopului, ncerca sa o prezinte ntr-o
lumina favorabila, subliniindu-i amabilitatea i simplitatea,
prezentnd portretul unei copile nefericite, condamnata sa
traiasca n condiii neprielnice.
- Neprielnice este un eufemism, l ntrerupse Van Melsen.
Grota aceea seamana aproape izbitor cu brlogul unui animal.
Dumnezeu tie ce ritualuri sordide se practicau aici!
- Agns nu face aa ceva.
- Nici macar nite vraji menite sa
- Agns nu este vrajitoare!
Van Melsen se ridica i ncepu sa mearga prin camera. l
ntreba atunci daca tia cum folosea ierburile de leac pe care le
aduna n mod regulat. Prins pe picior greit, Amede ncerca sa
explice ca facea din ele nite remedii i ca pretinsele vraji nu
erau nimic altceva dect practicile normale ale vindecatorilor.
Aminti de ngrijirile pe care i le daduse lui Aldegonde.
- ntruct bolnava a murit, i replica Van Melsen, nu sunt
sigur ca avem dreptul sa le numim ngrijiri. Dimpotriva, a
nclina mai degraba sa pun decesul pe seama unor descntece
i a altor dracovenii ale acuzatei.
Aezat pe scaunul incomod, preotul transpira din greu. Daca
era gata sa faca orice pentru a o ajuta pe Agns, era limpede ca
nu avea obinuina de a se afla ntr-o asemenea situaie. Iar
ntrebarile pe care i le punea Van Melsen tot nvrtindu-se n
jurul lui, formulate cu pricepere, erau tot attea capcane. Se
temea n orice clipa sa nu dea vreun detaliu care putea sa-i dea
episcopului apa la moara.
- Agns nu este o vrajitoare, se mulumea Amede sa repete
de fiecare data cnd era n dificultate.
Van Melsen se saturase. Trecuse deja o ora de cnd ncerca
zadarnic sa-i smulga o marturisire compromiatoare. Ridica
tonul pentru o ultima tentativa.
- Hai, Amede! Totui, te-am auzit eu spunnd aici ca tia
limbajul naturii.
- Voiam sa spun
- Nu a pretins ea cumva ca pe baza cunotinelor sale
magice poate fi n stare sa captureze singura lupul acolo unde
o trupa de soldai de-ai regelui euasera?
- Da, dar
- i nu a reuit?
- Ba da, dar totui
- Nu a aruncat ea, aa cum mi s-a adus la cunotina,
blesteme, vorbe grele i ameninari atunci cnd a fost exhumat
scheletul?
- Erau doar
- Ce? Doar nite simple anateme nevinovate? Femeia
aceasta, i cunoti lucrul acesta foarte bine, avea obiceiul de a
huli. Spunea tot timpul cuvinte de ocara. Femeia aceasta a
pactizat cu Diavolul, trezete-te!
Dar cum preotul se mulumea doar sa clatine din cap, Van
Melsen se opri n faa lui i se apleca, privindu-l n ochi.
- Amede Ai fi gata sa juri ca aparinea Preasfintei
Biserici i ca i ndeplinea ndatoririle de credincioasa cu
devoiune?
Amede lasa ochii n jos. Cunotea credina relativa a lui
Agns. i aminti ca ea credea n migrarea sufletelor, i aduse
aminte disputele nesfrite pe care le avea cu ea referitor la
Scriptura i la cuvntul lui Hristos. Nu, Agns nu era un model
de pietate i de devoiune faa de Cruce. Dar, daca totui nu se
putea hotar sa o denune, Amede fu la fel de neputincios n a-
l mini pe episcop.
- Agns nu este o vrajitoare
- Nu a fost arestata fara motiv. Denunurile au fost foarte
clare.
Preotul se crispa. Gndul ca unul dintre enoriaii sai
mersese pna la delaiune i sfia inima.
- Toate astea sunt la fel de mincinoase ca i stela lui
Aldegonde! sfri el prin a-i da drumul.
Brusc, Van Melsen ncremeni.
- Mincinoase? Stela?
- I-am spus-o deja Eminenei Sale!
Stupefiat, episcopul tacu. Donatelli tia ca piatra gravata nu
era autentica? Trimisul papei i ascundea o informaie att de
preioasa? Se ndrepta. Povestea cu vrajitoria i iei imediat din
minte.
- i mulumesc pentru marturia depusa, facu el lasndu-l
pe sarmanul preot prabuit n scaunul sau.
Cnd Donatelli afla ca procesul lui Agns urma sa nceapa,
fu cuprins de o brutala pofta de a uita toate preceptele de
nonviolena pe care se straduise sa le aplice toata viaa. Sa o
judeci pe Agns pentru o greeala daca este aa ceva pe care
o comisese Znon i se parea ca ine de cea mai abjecta
nelegiuire.
ntotdeauna considerase ca aceste procese de vrajitorie nu
erau dect o farsa. O farsa sinistra daca te gndeti la finalul
cunoscut. Iar acest proces nu avea niciun motiv sa faca
excepie de la regula. Ca fost prieten al lui Paulus Zacchias,
medicul papei Inoceniu X i autor al Quaestio medico-legales,
cunotea foarte bine argumentele false i procedeele josnice
folosite n timpul derularii lor.
Se duse sa-l vada pe Van Melsen. Acesta l primi ntr-un
cabinet strmt, mirosind a lemn i pergament, ce dadea catre o
strada comerciala de unde proveneau zgomotele facute de
oameni, ca o aducere aminte asurzitoare a unei realitai de
care se desprinsese. Cnd Van Melsen se aeza pe singurul
scaun disponibil, Donatelli i explica motivul venirii sale: i
aminti ca tnara fusese arestata doar n scopul de a se ajunge
la Znon.
- Oricare ne-ar fi fost motivaiile, ramne faptul ca este
acuzata de vrajitorie, raspunse acesta.
- Dar tii bine ca e ridicol.
- tiu ca probabil este ridicol.
- Asta ar trebui sa fie suficient pentru a anula procesul.
Episcopul se ridica i se ndrepta spre fereastra. Privi
ndelung activitatea nentrerupta a trgoveilor, dusul i
venitul acestora, schimburile verbale i materiale. Iar cnd
paru satul de toate acestea, zise:
- De ce va interesai ntr-att de soarta acestei femei? Ce
importana are dat fiind problema care ne preocupa?
- Dar e nevinovata. Ce vrei mai mult?
- Nevinovata de vrajitorie, e posibil. Dei asta ramne de
dovedit. Dar este ea nevinovata ca a vazut ceea ce nu ar fi
trebuit sa vada?
- Nu a vazut nimic. tii la fel de bine ca i mine ca a fost
arestata a doua zi dupa sosirea lui Znon n grota ei.
- Nu a vazut scheletul reconstituit, dar a vazut desenele,
micua oprla. A vorbit cu Znon, iar el probabil ca i-a
explicat ce anume facea, i-a aratat modelul. Eminena, nu
suntei att de naiv nct sa nu nelegei pericolul pe care l
reprezinta.
- Ce vrei sa faca cu toate astea? Sa spuna oamenilor ca
Znon voia sa reconstituie un balaur? Credei cu adevarat ca ar
da cineva crezare vorbelor unei aranci? Fara a mai socoti ca
dupa cele ce a trait sunt puine anse ca sa mai aiba chef sa
rite sa apara n faa unui tribunal inchizitorial!
- Pericolul exista. Iar eu nu sunt dispus sa risc
- Nu pot consimi
- Vei consimi ceea ce voi decide eu! i-o taie episcopul cu o
brutalitate care l stupefie pe trimisul Sfntului Scaun.
Acesta dadu sa blbie un protest, nsa Van Melsen continua
imediat:
- Spunei-mi de stela de la Lansec!
- Ste? Dar ce are asta de-a face cu
- tiai ca nu este autentica. De ce mi-ai ascuns asta?
Tonul folosit era ferm i plin de o mnie stapnita.
Donatelli l fixa cu privirea pe interlocutorul sau. Nu-i placea
deloc felul n care acesta ntorsese situaia. i nu suporta sa se
afle n postura de acuzat.
- Eu credeam ca nu avea mare importana
Van Melsen facu ochii mari.
- Nu avea mare importana? Va dai seama ca procednd n
felul acesta ai ascuns o informaie care schimba radical
interpretarea pe care i-am dat-o scheletului? Fara aceasta
dovada, absolut nimic nu punea la ndoiala certitudinea n
privina lui!
- Ar fi schimbat ceva?
- Ar fi schimbat determinarea dumneavoastra faa de
Znon! Ne-ar fi permis sa-l arestam ct nca mai era timp! De
acum, singurul mijloc ramas este procesul. i a prefera, daca
nu avei vreo obiecie, sa stai deoparte
Interogai la rndul lor, aranii se mulumira sa spuna
vorbele care circulau pe seama lui Agns. Femeia aceasta traia
singura printre dealuri i, odata cu venirea nopii, practica n
secret ritualuri ciudate. Declarara ca au auzit-o n nenumarate
rnduri jurnd, blestemnd sau spunnd vorbe blasfematoare.
Pe deasupra, o simpatizase pe defuncta Aldegonde, care era
suspectata de lucruri necurate.
Printre altele, satul cunoscuse un an deosebit de greu:
furtuni violente i perioade de seceta se perindasera, fiara care
Iacuse mai multe victime, bolile care se nmulisera, fara a mai
socoti accidentele de care avusesera parte satenii. Pentru ei nu
era nicio ndoiala ca toate acestea erau rezultatul farmecelor i
blestemelor aruncate de o persoana rauvoitoare. Dar de cnd
fusese arestata toate mergeau cu mult mai bine. Chiar i lupul
fusese capturat!
Copilul chiar i permisese sa adauge ca o vazuse de mai
multe ori zburnd prin aer calare pe o matura i ca toata
lumea tia ca ea se mpreuna cu un broscoi.
Henri de Coursanges nu avea nevoie de toate aceste detalii
spre a se convinge. i permise chiar sa schimbe cteva priviri
nerabdatoare cu episcopul cnd marturiile deveneau cam prea
fanteziste.
Van Melsen verifica din cnd n cnd n Malleus
Malejicarum daca un punct sau altul putea sau nu permite
calificarea comportamentului lui Agns drept satanic. Lucrare
de referina n problemele de vrajitorie, Malleus, zis i
Ciocanul Vrajitoarelor, constituia un veritabil ndrumar pentru
orice procedura de acest tip. Tratatul oferea raspunsuri la
toate ntrebarile pe care i le puteai pune, de la organizarea
procesului pna la executarea condamnatului, trecnd prin
modul n care acionau vrajitoarele la nivelul organelor de
reproducere ale barbatului i ale femeii spre a procrea copii ai
lui Satan, mijloacele de protejare a judecatorilor faa de
farmecele facute de acestea sau mai ales a mijloacelor de a le
identifica.
Derulndu-se aceasta prima faza a procedurii conform
ateptarilor, se trecu de ndata la lucruri serioase i la
aducerea acuzatei n faa justiiei. Tinnd cont de gravitatea
faptelor ce i se reproasera, procurorul hotar ca trebuie
judecata la urgena, adica un proces care sa duca la pedepse,
nu numai pecuniare, ci i corporale sau degradante, acestea
putnd merge pna la pedeapsa cu moartea.
Situat la subsolul Intendenei din Montpellier, tribunalul era
la fel de ntunecat i de rece ca i celula unde fusese
ncarcerata. n pofida zilelor petrecute n temnia, Agns intra
n sala de judecata cu capul sus, trezindu-i lui Van Melsen o
reacie de surpriza reinuta. Extraordinara frumusee a
acuzatei, i zise el, era un semn evident al naturii sale
malefice. O primi totui cu un surs.
- Constat cu placere cu nu ai suferit prea tare ca ai fost
nchisa. Dar, ntruct locuieti ntr-o grota, banuiesc ca eti
obinuita cu o oarecare lipsa de confort.
Agns l fulgera din privire fara sa raspunda. Fu aezata pe
un taburet aflat n faa judecatorului, care i lasa episcopului
grija de a proceda la interogare.
La nceput, i citi procesele-verbale ale depoziiilor culese,
redactate de Henri de Coursanges, el facnd i oficiul de asesor.
Pentru fiecare fapta rea evocata, acesta i cerea imediat
marturisirea.
Tnara femeie se apara cu atta tarie ct prevazuse
episcopul. Contesta punct cu punct acuzaiile, pretinznd ca
acele pretinse vraji nu erau dect aiureala unor sateni, ca nu
avea niciun amestec n urgiile ce se abatusera peste
comunitate i ca a reine depoziia unui copil de apte ani era o
inepie pe care prefera sa nu o califice.
Episcopul jubila. Cu ct femeia se apara, cu att i era mai
uor lui sa demonstreze ca era instrumentul Satanei. Oare
minciuna nu era dovada ca unelteti cu cel Rau? Oricum,
Agns nu tia ca singurul lucru ce se atepta de la ea era
marturisirea. Ceea ce nu facu dect atunci cnd Van Melsen
ajunse la raporturile sale cu Znon.
- Prin urmare, admii ca ai ntreinut cu numitul Znon de
Mongaillac relaii apropiate n afara legaturilor sacre ale
casatoriei?
- Relaiile noastre au fost caste. i l iubesc.
- n aa masura nct l-ai facut sa vina n sinistrul tau
brlog
- A venit de bunavoie.
- n ce scop?
Agns ezita o clipa. Chiar daca nu tia de ce reconstituirea
lui Znon cauza atta stnjeneala, ghici ca trebuie sa-l apere.
- Ca sa faca nite treburi n nu tiu ce scop, mini ea.
- Ai asistat la acele treburi?
- Am venit la Montpellier imediat ce le-a nceput.
- Ce anume ai vazut exact?
Agns ezita. Ceea ce zarise nu semana cu nimic ce ar fi putut
descrie.
- El asambla nite oase.
Van Melsen se uita la ea atent. Orice stnjeneala, ezitare,
retractare sau reacie excesiva putea fi interpretata ca o
marturisire sau, cel puin, recunoaterea culpabilitaii.
- Admii deci ca se deda la magie neagra? Pentru ca un
ritual ce consta n manipularea membrelor unui cadavru nu
poate fi dect aa ceva
Henri de Coursanges vru sa-i aduca aminte ca Athanase nu
Iacea nimic altceva, dar, vaznd ca episcopul conducea
interogatoriul cu succes, prefera sa pastreze remarca pentru el.
- Nu tiu ce voia sa faca Znon cu acest schelet, dar nu avea
nimic malefic, raspunse Agns.
- Atunci cum sa ne explicam starea n care l-am gasit?
i zicnd acestea, i ceru judecatorului sa citeasca depoziia
Iacuta de doctorul n medicina Athanase Lavorel. Descrierea
savantului vorbea de tremuraturi, febra, delir, de
comportamente nesabuite i alte simptome ce ineau de
posedarea sa de catre Satan.
Agns asculta totul cu o strngere de inima. n absena ei,
Znon trebuie sa fi baut vreo substana rea. Macar de-ar fi fost
acolo ca sa-l ngrijeasca
Brusc, fu scoasa din reverie de vocea autoritara a lui Van
Melsen:
- Marturisete ca te-ai folosit de puteri diavoleti ca sa-l
farmeci pe acest savant! tuna el. Marturisete-i pacatele i jura
ca renuni la Satana i ca mbraiezi din nou Adevarata
Credina n mod sincer i vei fi absolvita de pacate!
nsa Agns nu l asculta. Ea se gndea la Znon imaginndu-
i-l ntins pe jos, singur n celula sa. Ce n-ar fi dat sa-i fie
alaturi
Cnd, n seara acestei prime audieri, Donatelli merse sa-i
faca o vizita lui Agns n temnia ei, nu tia n ce stare o va gasi.
Reuise sa afle de la Henri de Coursanges un rezumat al
dezbaterilor i i zicea, uurat, ca tnara parea sa fi scapat cu
bine. Atta timp ct nu marturisise nimic, nu putea sa fie
condamnata. tia nsa ca ceea ce era mai greu urma sa vina.
Avea sa fie rasa spre a i se cauta pe trup orice semn diabolic,
cicatrice, pistrui, ce o desemna anume ca fiind vrajitoare. Daca
prin minune ieea din aceasta umilitoare ncercare, va veni
cineva care o va nepa n diverse pari ale trupului n cautarea
unor zone insensibile suspecte. i, daca tot nu se gasea nimic
compromiator, va fi supusa torturii. i atunci nici toate
talentele oratorice din lume nu vor putea schimba nimic
De aceea, cnd trimisul papei se afla faa n faa cu ea n
penumbra rece a celulei, aproape ca nu-i veni sa creada: se
atepta sa o gaseasca abatuta, n genunchi implornd ndurare,
n timp ce ea nici macar nu lasa ochii n pamnt cnd el intra.
Statea n mijlocul celulei, dreapta i mndra ca o zeia antica.
n ciuda condiiilor de detenie, n pofida privaiunilor pe care
le suferise, Agns ramnea n continuare de o frumusee
uluitoare.
- Daca ai venit pentru marturisire sau sa-mi dai ultima
mpartaanie, va pierdei timpul! afirma ea.
-Eu
Brusc, Donatelli nu tiu ce sa-i spuna. Venise sa o
mbarbateze, dar se parea ca ea avea mai puina nevoie dect
el.
- Eti o femeie extraordinara, bolborosi el, n final. Atunci
chipul lui Agns se schimba acoperindu-se de o deznadejde
nespus de mare.
- Nu, Eminena Doar o femeie descumpanita. Donatelli se
apropie de ea. tia ca se aparase cu mult curaj.
Faptul ca i-a inut piept lui Van Melsen era destul pentru a-i
trezi simpatia i admiraia.
- Am auzit spunndu-se ca la audiere te-ai aparat cu
pricepere.
- M-am mulumit sa spun adevarul.
Cardinalul facu vreo doi pai spre fundul temniei. Se
gndea la conversaia pe care o avusese cu Van Melsen. Nu era
suficient sa spui adevarul.
- Teama mi-e ca nu cumva un asemenea lucru sa ntareasca
acuzaia, i spuse el.
- tii bine ca aceasta nu sta n picioare.
- Am vazut lucruri i mai rele, crede-ma. Dar banuiesc ca
sprijinul lui Amede te-a ajutat.
- Mi-a trezit mai ales dorina de a-l revedea. Chiar i
locuitorii din Lansec mi lipsesc. i totui nu se poate spune ca
m-au sprijinit mult!
Donatelli i trimise cel mai calduros zmbet. Pentru o tnara
care i petrecuse viaa stnd deoparte de alii, era clar un
miracol, o mntuire. Nu merita acest proces absurd.
- Cum se simte Znon? l ntreba ea dupa ce tacura un
moment.
- i revine ncet.
Atunci Agns veni catre el, ngenunchindu-i la picioare.
Tulburat, Donatelli ncremeni.
- Eminena, mi s-a spus ca procesul lui va ncepe dupa-
amiaza. Putei face n aa fel nct sa se poata apara? implora
ea.
Stnjenit de aceasta manifestare de reverena neateptata,
Donatelli blbi.
- i promit sa fac tot posibilul.
- Episcopul mi-a spus ca risca sa fie ars pe rug. Aa e?
- Teama mi-e ca da. Reconstituind scheletul unui balaur, s-a
Iacut vinovat de erezie.
Un balaur! Iata deci la ce se reducea tot acest mister din
jurul scheletului, se gndi tnara. Toi oamenii acetia care se
luau n serios, care se jucau cu viaa tuturor fara sa le pese nu
erau n fond dect nite copii mari. Daca urmarile nu ar fi fost
att de tragice, fara ndoiala ca ar fi izbucnit n rs.
nsa era n joc viaa ei. Ca i cea a lui Znon. Iar daca
nelegea ca soarta i era pecetluita, mai spera nca sa-l salveze
pe savant.
i ntoarse spatele cardinalului i se ndeparta civa pai,
silueta topindu-i-se n umbra. Nu se ntoarse cnd i se adresa
cardinalului:
- i daca Znon era sub farmecele unei vrajitoare?
- Nu nu neleg
- Daca recunosc ca sunt vrajitoare i marturisesc ca m-am
folosit de puterile mele malefice pentru a-l obliga sa faca ceea
ce a facut, are vreo ansa sa scape de moarte?
- Nu tiu. Da, desigur
Donatelli ramase cteva clipe privind-o, nevenindu-i sa
creada. Fata asta era contienta de implicaiile celor spuse?
- Dar asta te va condamna la o moarte sigura.
Agns continua sa stea cu spatele, cu privirea aintita pe
zidul care o desparea de viaa exterioara. Capul i se apleca
puin cnd adauga:
- Aducei-mi o marturisire scrisa i o voi semna.
Aa se i facu. Agns nu se lasa nduioata de niciun
argument al cardinalului. Luase hotarrea i nimic i nimeni
nu putea sa o faca sa-i schimbe parerea. Aa ca procesul ei
sfri nca de a doua zi. Van Melsen paru chiar sa ncerce o
oarecare frustrare. Admindu-i vinovaia, Agns scapa de
tortura, dar se condamna singura la rug.
Faptul ca era dispusa sa-i sacrifice viaa pentru a o salva pe
cea a savantului fu pentru Donatelli o adevarata revelaie.
Daca sacrificiul este masura nsai a iubirii, acesta i-a revelat
puterea sentimentelor care i unea pe Agns i Znon. Dar el se
ntreba cum va reaciona Znon.
Imediat ce fu informat despre trezirea acestuia, Donatelli
merse n celula savantului. Ua grea se deschise cu un scrit
ngrozitor, iar cardinalul se apropie de prizonier. Acesta nu
parea surprins sa-l vada.
- Eminena.
- Fiule, am venit sa ncerc sa te ntaresc.
Formula, odata pronunata, i se paru stupida i inadecvata.
- Teama mi-e ca nimeni nu are aceasta putere, raspunse
Znon.
- Cel puin sunt fericit ca te vad n stare sa vorbeti. Cnd
te-am gasit n grota, mi-ai parut a fi ntr-o stare foarte proasta.
- Ai venit sa-mi cercetai sanatatea?
- Am venit sa-i vorbesc despre Agns.
Znon tacu un timp nainte de a-l ntreba:
- Parintele Amede mi-a spus ca este inuta prizoniera. De
ce este acuzata?
Donatelli i reprima o grimasa. Era limpede ca nimeni nu se
nvrednicise sa-l informeze ca procesul avusese deja loc.
- De vrajitorie.
- Vrajitorie? E absurd!
- Nu i daca se considera ca ea este cauza raIacirilor tale.
Znon nu era un imbecil i ghici imediat ca Donatelli nu
spuse asta fara vreun motiv.
- Explicai-mi.
- Agns s-a declarat vinovata de vrajitorie. Ea crede ca,
recunoscnd ca a fost cauza activitailor dumitale eretice, vei
scapa de rug.
Chipul savantului se albi. Ca se datora atitudinii lui Agns,
curajului ei sau a faptului ca nelegea brusc ct de mult l
iubea, asta era ca i cum scheletul balaurului ar fi nceput sa
mearga: era uluit.
- Nu o putei lasa sa faca un asemenea lucru! reui el sa
articuleze.
- E e prea trziu Procesul a avut loc, iar sentina data
mi pare rau.
- i daca eu revin asupra afirmaiilor mele, daca renun sa
mai spun ca acest schelet este al unui balaur. Daca, asemenea
lui Galilei, reneg tot ce cred, se va schimba ceva?
- Ai scapa de rug. Dar nu poi renega ceea ce ai facut. Chiar
daca renuni la ipotezele tale absurde, nu poi reveni asupra
faptului ca ai reconstituit aceasta creatura. Singurul mijloc
pentru a spera sa salvezi aceasta fata ar fi, dimpotriva, sa-i
asumi ntreaga responsabilitate a faptelor tale. Daca ne ajuta
Dumnezeu, poate ca voi reui sa fac sa fie judecata din nou.
- Chiar daca declar ca este vorba ntr-adevar despre sfntul
Octave de Lansec?
- Nu nelegi. Ea nu este acuzata ca a fost la baza parerilor
tale, ci ca te-ar fi mpins la aciune. Abjurarea nu o salveaza.
Ceea ce afirmi este un lucru eretic. A reconstitui un balaur, a
reda existena unei creaturi pe care Domnul s-a straduit sa o
suprime, acesta este rezultatul unei influene satanice.
- Atunci dumneavoastra admitei ca aa i este. Un balaur
- Nu am spus asta. Dumneata, dumneata eti cel care crezi
ca este un balaur. i pentru asta vei fi judecat. n ceea ce ma
privete, pentru mine este sfntul Octave de Lansec.
- Cum se nelege contiina dumneavoastra cu aceasta
minciuna?
- Ceea ce mi pune la ncercare contiina nu are, din
pacate, nicio importana.
- Dar l-ai vazut! L-ai i atins!
- Cel Viclean se pricepe sa ne nele.
- Ceea ce am vazut cu toii n grota nu era o iluzie O tii
la fel de bine ca i mine
- Tot ceea ce am vazut este scheletul sfntului Octave.
- Va minii singur. Fiindca aveai n faa dumneavoastra
exact adevarul! Adevarul care va frige ochii ntr-o zi, mi se va
da dreptate.
Donatelli ofta. Oricum, Znon i era simpatic. De n-ar fi avut
minile i mintea legate prin juramntul facut faa de Biserica,
poate ca ar fi reacionat diferit. Paradoxal, l invidia. Chiar
confruntat cu rugul, Znon de Mongaillac i pastra libertatea
cuvntului. Cardinalul lasa ochii n jos.
- Mi-e teama ca odata cu dumneata va disparea toata
aceasta poveste. Biserica nu poate risca sa vada aceasta afacere
raspndindu-se sau rennoindu-se. Scheletul va fi distrus. mi
pare rau
Procesul lui Znon se desfaura tot cu uile nchise. Fu dus
n sala de audiere la puin timp dupa rasaritul soarelui, cu
trupul ndurerat i mintea tulbure. Fiind vorba de o procedura
ce inea de autoritatea Bisericii, Van Melsen amenajase sala
ntr-o aripa a episcopiei. Aa ca, pentru a ajunge acolo, a fost
nevoie sa se traverseze ntreg oraul. Prabuit ntr-o carua,
mbracat n camaa alba a penitentului, cu minile legate ca un
criminal de rnd, savantul privea cum i defileaza prin faa
ochilor oraul copilariei sale fara a se gndi vreo clipa ca poate
era ultima data cnd vedea acele stradue pline de viaa.
Ajuni la episcopie, Znon fu aproape trt pna n sala
tribunalului unde se lasa sa cada pe scaunul pregatit pentru
proces. n sfrit, fu dezlegat, iar Van Melsen i facu apariia.
Episcopul se ndrepta spre o mica estrada aezata n faa
unei ferestre prin care se putea zari esplanada catedralei, puse
pe masa voluminosul dosar pe care l adusese cu el i lua loc n
faa prtului. Nu ridica ochii spre acesta dect atunci cnd
considera ca personal este gata.
Van Melsen ncepu prin citirea actului de acuzare. Chiar
daca reuea cu greu sa priceapa ce i se ntmpla, Znon se
stradui sa se concentreze. I se reproa ca aparase pareri ce
contraveneau Sfintei Scripturi, lucru care l facea vinovat de
erezie. Pentru ca a continuat sa le susina deschis n pofida
avertismentelor repetate de Eminena Sa Umberto Donatelli,
trimis al Sfntului Parinte, era acuzat de apostazie. n fine,
pentru faptul ca frecventase o tnara convinsa de vrajitorie i
ntreinuse cu ea legaturi vinovate, mai era suspectat i de
satanism.
- Drept pentru care, conchise Van Melsen, cerem cu toata
Iaria ca Znon de Mongaillac, aici de faa, sa-i renege opiniile
contrare adevarului din Scripturi. i cerem sa jure ca a crezut
ntotdeauna, ca acum crede i, prin graia lui Dumnezeu, va
continua sa creada n viitor ceea ce sfnta Biserica romana,
catolica i apostolica considera a fi adevar, predica i nvaa.
Cnd Znon fu somat sa dea explicaii, el se opuse desigur
versiunii oficiale conform careia era vorba de sfntul Octave
de Lansec, acuzndu-i adversarii ca mint i nu vor sa vada,
repetnd ca acest schelet era al unei oprle uriae, adica al
unui balaur.
Dar Van Melsen vedea, dupa felul n care i cauta cuvintele,
ca mintea savantului nca nu i era limpede. Znon era foarte
departe de vivacitatea de spirit i de elocvena la care
episcopul fusese martor n diversele dueluri verbale care l
opusesera lui Athanase. De parca nu nelegea ce anume se
petrece. Problema era ca, ncapanndu-se n afirmaiile sale,
cadea sub incidena primelor doua acuzaii.
Veni i momentul n care se facu referire la Agns. Znon,
gndind ca astfel i salveaza viaa, refuza sa-i atribuie cea mai
mica implicare n aciunile sale. La fel cum se pune pe seama
lui Satan cauza Raului, elibernd-o pe Agns de orice
responsabilitate n privina reconstituirii, admitea ca el nsui
se afla la originea acestui act diavolesc, asumndu-i toate
consecinele. Drept urmare, se reinu i acuzaia de satanism.
La fel de repede cum ncepuse, procesul se apropia de final.
Vrnd probabil sa-i acorde o ultima ansa, Van Melsen l privi
reinut i i ceru, pentru ultima data, sa ngenuncheze.
11
- Znon de Mongaillac, cu inima sincera i cu credina
neprefacuta, abjuri, blestemi i deteti erorile i ereziile de mai
sus i n general orice greeala i secta contrara sfintei Biserici.
Juri sa nu menii, sa aperi i sa predai, fie oral, fie n scris,
aceasta falsa doctrina? n fine, juri ca pe viitor sa nu mai spui
nimic nici sa afirmi, prin vorba sau scrieri care sa permita a
trezi printre semenii dumitale banuieli, iar daca i se va
ntmpla sa ntlneti un eretic sau prezumat a fi astfel, sa-l
denuni Sfntului Oficiu, inchizitorului sau superiorului din
locul de rezidena?
Znon tacu ndelung. Ce avea att de sacru acest adevar,
nct sa-i dea viaa pentru el? Cnd Molire i pusese o
ntrebare asemanatoare, nu tiuse sa-i raspunda. Acum,
confruntat cu acest tribunal i cu riscul de a fi trimis pe rug, se
simea la fel de pierdut. Galilei naintea lui abjurase i i
salvase viaa. Alii, ca Giordano Bruno, refuzasera sa se supuna
i pierisera. Iar el? n ce tabara era?
nchise ochii. Daca ar fi crezut n Dumnezeu, desigur ca i-ar
fi cerut ajutorul. Dar nu era cazul, iar singurul ajutor pe care l
putea spera i venea din contiina sa tulbure. Ceva din
strafundul sufletului, o fora pe care nu o putea identifica i
dicta sa traiasca. Niciun adevar nu merita sa i se dea la schimb
existena.
Dar a abjura nsemna i a o condamna pe Agns. Ridicnd
ochii spre Van Melsen, raspunse:
- Ca voi fi sau nu condamnat, aceasta oprla va ramne
venic o oprla
Cnd fu adus n celula, dupa darea verdictului, Znon
ramase ndelung gnditor. Curios, anunul apropiatei sale
execuii nu l speria. tia ca pe rug nu se murea din cauza
arsurilor, ci din asfixia provocata de fum. i, oricum, aceasta
moarte i se parea att de absurda, att de lipsita de sens, nct
era incapabil sa o conceapa. De cnd vazuse balaurul, orice
altceva i pierduse importana.
De altfel, era inutil sa reziti n faa Naturii. Smulgnd
scheletul din maruntaiele Pamntului, oamenii i dezlanuisera
furia. Ei trezisera mnia elementelor. Nu puteai face nimic
altceva dect sa te resemnezi. Din momentul n care se
ncapanase sa nfrunte voina Pamntului, tot ceea ce facuse
se ntorsese mpotriva lui. Se voise a fi cinic i se dovedise facut
din sentimente. Dorise sa aduca lumina, dar descoperise
ntunericul. Iubise o femeie, dar aceasta dragoste i era
interzisa. Omul nu era nimic.
Ideea de a muri totui nu avea nimic nveselitor. Mai ales pe
rug. Dar Znon regreta mai ales ca nu ctigase nimic. Nici
macar nemurirea sau gloria. Nimeni, era convins, nu va afla ce
Iacuse el. Nimeni nu va ti ca Znon de Mongaillac descoperise
scheletul unei oprle uriae. Contrar celor ce i imaginase, nu
putea spune nici macar daca viitorul i va da dreptate. Singura
sa uurare era ca Athanase Lavorel, maestrul sau, tia ca
Iacuse o descoperire extraordinara. Aceasta i era singura
victorie. Dar o victorie tare marunta i insuficienta pentru a-i
justifica moartea. Moartea nu-i aducea nimic.
i totui se resemnase sa urce pe rug. Daca aceasta moarte
nu modifica ntru nimic viziunea pe care ceilali o aveau
despre el, avea n schimb certitudinea ca ea i schimba propria
viziune faa de sine. Murind pentru a apara o afirmaie pe care
el o considera justa, avea un sentiment tulbure ca devine mare,
ca se supune unei forme de noblee de spirit, unor reguli
morale plasate mult deasupra celor ale lui Donatelli, Van
Melsen sau Henri de Coursanges. Chiar daca nimeni altcineva
nu va ti, el intra direct n istoria martirilor luptei adevarului
mpotriva ignoranei
i mai cu seama: sacrificndu-i viaa, o salva pe cea a lui
Agns. Cel puin aa era convins. Iar aceasta convingere i era
de-ajuns pentru a-l reconforta. Agns se putea ntoarce n
Lansec unde i va continua viaa ca mai nainte. Poate ca se va
hotar sa-i mparta existena cu cea a satenilor i i va face sa
beneficieze de darurile ei de vindecatoare. Znon zmbi la
ideea ca ntlnirea cu ea va fi avut cel puin acest efect pozitiv.
i reveni n memorie imaginea tinerei strabatnd dealurile n
cautare de plante medicinale. Daca Znon a plns ndelung n
acea noapte, nu a fost din cauza apropiatei sale execuii, ci
pentru ca tia ca nu o va mai ine niciodata n brae pe Agns.
Agns fusese transferata ntr-o temnia la fel de urta situata
la etajele superioare ale nchisorii. Contrar celor de la subsol,
aceasta era prevazuta cu o fereastra strmta, aezata prea sus
ca sa o ajunga prizonierul, nsa care i permitea ca pe timpul
zilei sa vada soarele.
Despre soare totui nu va mai fi vorba niciodata pentru ea.
Noaptea cazuse i, nainte ca primele raze ale zorilor sa
strapunga ntunericul, urma sa fie executata. Printre barele
micuei deschideri, Agns privea pentru ultima oara stelele
naIndu-se pe cerul nocturn. Lnga ea, parintele Amede
plngea.
- i mulumesc Cerului ca l-am ferit pe Znon, facu ea. Mi s-
a promis ca va fi eliberat peste cteva zile.
Amede o lua de mna. Nu tia cum sa o ntareasca. i nu
gasea curajul sa-i faca marturisirea ca savantul urma sa fie
executat odata cu ea. Murmura:
- Cteodata, chiar i rugaciunile sunt neputincioase n faa
barbariei oamenilor
Schimbara un zmbet trist. Agns l saruta pe frunte.
- Rasuflarea balaurului nu arde sufletele, Amede
La anunul dublului verdict, pe Donatelli l apuca greaa.
Respingea cu toata fiina acest sfrit tragic. i totui nu se
putea hotar sa i se mpotriveasca lui Van Melsen. Cu douazeci
de ani n urma, luase poziie n favoarea lui Galilei. La procesul
care avusese loc n 1633, se raliase taberei aparatorilor
savantului i combatuse aripa cea mai ortodoxa a Sfntului
Oficiu. Avusese curajul sa-i aleaga tabara. Iar asta era ct pe
ce sa-l coste viitorul.
Azi, se simea incapabil sa rite nca o data. Dupa atia ani
de eforturi, nu voia sa-i compromita speranele de a-i succede
lui Inoceniu al X-lea.
- Dorii sa va aduc masa n cabinet? l ntreba Giancarlo
strecurndu-i capul prin deschizatura uii.
Darmat n fotoliul sau, Donatelli ramase mut.
- Eminena?
ngrijorat, capelanul i lua libertatea de a se apropia de
legat. Acesta nici macar nu ridica ochii. Parea adncit ntr-un
fel de somn.
- Dorii sa trimit dupa un medic? se neliniti Giancarlo. i,
cum nu primea niciun raspuns, se ndrepta spre ua ca sa
strige dupa ajutor.
- Mulumesc, Giancarlo, nu este nevoie, l opri cardinalul cu
un glas domol i raguit.
- Suntei sigur? Nu-mi parei a fi
- Mi-e bine!
Capelanul nchise ua la loc i reveni la el. Climatul din
regiunile acestea, e clar, nu i priete Eminenei Sale.
- Daca va pot fi de vreun ajutor
- Giancarlo, de ct timp eti n serviciul meu? Surprins de
ntrebare acesta se opri.
- Pai, hmmm Sa cam fie vreo zece ani
- i, n decursul acestor ani, de cte ori m-ai vazut
renunnd la convingerile mele pentru a-mi proteja cariera?
ntrebare delicata, se gndi Giancarlo. Pentru o asemenea
estimare ar fi fost nevoie de colaborarea unui contabil foarte
priceput. Totui, si zise ca e mai bine sa fie nuanat n
raspunsul sau.
- Pai Vi se ntmpla uneori sa mai suportai i neplaceri,
se eschiva el
- Spui cumva ca am devenit servil sau ngaduitor?
De data aceasta, Giancarlo voia sa protesteze, sa jure ca aa
ceva era o infamie, dar i schimba gndul. nelese ca n clipa
aceea Donatelli nu avea nicio nevoie de mngieri. Cardinalul
i ntoarse privirea spre el. i n acea privire obosita,
capelanul putu sa citeasca un lucru pe care nu-l descifrase
nainte: ndoiala.
- Suntei un om drept i bun, Eminena, afirma el.
Donatelli i mulumi cu un zmbet trist i se ridica din scaun
cu greu.
- Atunci, trebuie sa-l ajut pe Galilei, ofta el ndreptndu-se
spre ua.
Giancarlo l privi ieind. Galilei? se ntreba el. Ce treaba
avea acela n cazul de faa?
Ascultnd doar de contiina sa, Donatelli merse la episcop
pentru a pleda cauza condamnailor. Cnd patrunse brutal n
cabinetul acestuia, Van Melsen, ngenunchiat n faa imensei
cruci ce mpodobea unul din ziduri, se ruga.
- Eminena? facu acesta ntrerupndu-se. Ai putea cel
puin
- Rugaciunile mai pot atepta! zise legatul cu glas puternic.
Vin sa cer cu tarie sa anulai aceste verdicte absurde.
Van Melsen avu o grimasa de surpriza. Se ridica ncet,
ncercnd sa-i controleze iritarea.
- Sentinele au fost date, Eminena, i explica el calm. Eu nu
tiu cum stau lucrurile n ara dumneavoastra, dar aici nu se
revine asupra unei decizii judecatoreti.
- Procesele acestea au fost nite mascarade grosolane. Nu o
facei pe isteul cu mine.
- Au fost procese echitabile. Iar, pe deasupra, unul dintre
ele a fost condus de un tribunal civil. Nu avei niciun drept n
privina lui!
Cardinalul se abinu sa-i aminteasca faptul ca un tribunal n
care juriul era constituit dintr-un singur judecator nu putea
ctui de puin sa fie considerat un tribunal, fie el civil sau nu,
i prefera sa-i aduca argumentele privind coninutul
proceselor n cauza.
- Am vorbit deja despre cazul Agns. n privina
afirmaiilor lui Znon de Mongaillac, degeaba va displac, ele
nu-i justifica execuia!
- Faptul ca nu ai asistat la proces nu va da dreptul sa-l
refacei. Daca savantul acesta a fost condamnat, este pentru ca
opiniile sale au fost judecate ca fiind potrivnice Scripturii.
- tii totui la fel de bine ca mine ca sunt poate adevarate!
- Sunt eretice. Iar adevarul nu poate fi eretic...
- Atunci poate ca noi avem o concepie greita despre
erezie?
Van Melsen l cntari din priviri.
- Teama mi-e ca nu va neleg, Eminena
Donatelli se stradui sa se calmeze. Pentru a-l convinge pe
episcopul acesta, cea mai buna procedura nu este agresarea.
Schimba tonul.
- Ce credei ca am vazut n grota?
- Ai spus-o chiar dumneavoastra: sfntul Octave de
Lansec.
- ncetai de a va mai nela. Ceea ce aveam n faa noastra
nu era scheletul unei fiine umane. Nu era nici al unui animal,
nici macar al unui balaur
Cu o ncetineala calculata, Van Melsen merse sa se aeze n
spatele biroului. Odata instalat, ridica privirea spre
interlocutor.
- Chiar daca nu sunt dect un simplu episcop, ar fi o mare
greeala sa ma subestimai, Eminena. tiu foarte bine unde
vrei sa ajungei
i Donatelli nelese imediat ca Van Melsen ajunsese la
aceeai concluzie cu el. Se stradui sa-i nfrunte privirea pentru
a afirma cu gravitate:
- Atunci nseamna ca tii ca scheletul acesta nu poate fi
dect al Satanei
Dar episcopul avu atunci o reacie la care cardinalul nu se
atepta: zmbi.
- Nu va credeam att de naiv, Eminena, zise el amuzat.
Surprins, Donatelli fu pentru o clipa destabilizat. Cum de
putea aceasta sa ia totul cu atta lejeritate? Revenindu-i, facu
un pas spre el.
- Mi se pare ca aceasta constatare este totui cea mai
acceptabila, cea mai puin compromiatoare. A afirma ca este
un balaur nseamna a pune n discuie monoteismul Bisericii,
nseamna a susine ca Satan poate da viaa. O concluzie mult
mai periculoasa dect aceea de a recunoate n secret ca aveam
n faa noastra pe prinul ntunericului n persoana
- Ei hai, Donatelli: Satan nu poate avea schelet. Nu-i o
creatura facuta din carne i oase. E vorba de un nger decazut,
un duh pur. Degeaba a fost reprezentat ici i colo cu o
nfaiare ciudata, nicicnd nsa nu a fost sub forma unei
oprle nalta de douazeci de picioare!
Agasat de atitudinea lui condescendenta, Donatelli se
ntoarse spre crucea aezata pe mijlocul zidului. Iisus parea ca
i trimite o privire de compasiune.
- Uii un detaliu, Van Melsen. ncarnarea lui Satan poarta
un nume n Scriptura: Antihrist. n Apocalipsa, este recunoscut
chiar sub forma de marele balaur!
- Dar venirea sa anuna sfritul vremurilor cnd va fi
nvins de Hristos n toata slava sa. Or, daca noi i-am descoperit
scheletul, asta ar nsemna ca Satana a murit i ca mparaia lui
Dumnezeu s-a mplinit. Ceea ce, trebuie sa convenii, nu este
cazul. Daca Satana a murit deja, toate astea nu ar mai avea
sens
Donatelli se simi constrns sa aprobe. De pe crucea sa, Iisus
nu-i dadea niciun ajutor.
- Lucrurile nu sunt, poate, att de simple, raspunse el. n
fond, ce tim despre Satan? Daca stam i ne gndim, foarte
puine lucruri. I se cunoate identitatea, tim cum se manifesta,
i cunoatem puterea, dar, n afara de asta Nu avem nicio
evanghelie care sa-i relateze viaa. Niciun cronicar nu s-a
aplecat asupra cazului sau. O, tiu ca aceste lucrari exista:
autorii eretici umplu biblioteci ntregi. Textele apocrife sunt cu
duiumul. Dar cte dintre ele sunt serioase? Cte din aceste
cari conin altceva dect poveti folclorice, brfe sau baliverne
ntru speriatul oamenilor? Credei-ma, n ceea ce l privete
Satan, scrierile demne de acest nume sunt nca i mai rare
dect scheletele de douazeci de picioare! i, n final, existena
celui mai marunt dintre sfinii notri este mai bine cunoscuta
dect a lui. Satan este pretutindeni, ncearca sa ne influeneze
toate faptele, se afla la originea tuturor relelor, tuturor
gndurilor noastre abjecte, a viciilor i aciunilor noastre
proaste, este n spatele tuturor ispitelor i totui, ca sa zicem
aa, este un necunoscut
Van Melsen i pastra zmbetul, care i disparu abia cnd
raspunse:
- Nu, Eminena, va nelai. Satan nu este un necunoscut.
Ai spus-o chiar dumneavoastra: este cel ce se afla aici, mereu,
ca sa ne ispiteasca. Iar daca nu-i aa, atunci asupra cui am mai
putea arunca vina pentru raul pe care l facem? Credincioii,
va asigur, au nevoie de el tot att pe ct au nevoie de cuvntul
mntuitor al lui Iisus.
- Dar Satan nu este raspunzator de pacatele noastre dect
n masura n care se afla la baza pacatului originar. Nu sta n
spatele fiecarui act daunator pe care l comitem. ntre ceea ce
afirma sfntul Toma din Aquino i ceea ce gndete
credinciosul de rnd, exista, vai, o prapastie. Aceste subtilitai
teologice le scapa majoritaii muritorilor. Tocmai de aceea
Biserica are nevoie de Satan. Cum altfel am putea sa ne
convingem credincioii sa se abina de la a pacatui? Fara frica,
oare cum sa motivezi adeziunea?
Se ntrerupse cteva clipe nainte de a conchide:
- Satan nu a murit, Eminena. Este nca unul dintre
iretlicurile lui pentru a ne pune la ncercare credina.
Donatelli tacea. Ameitoarea dilema ce-i fusese prezentata
nu avea soluie. Daca acest schelet era al unui demon, atunci
Satan avea puterea de a darui viaa i asta nsemna sfritul
monoteismului. Daca era nsui Satan, nseamna ca Scriptura
nu avea nici cap, nici coada. El credea ca l poate folosi pe
Satan pentru a-l constrnge pe Van Melsen sa revina asupra
verdictelor, or, argumentul i se ntorcea acum mpotriva.
nchise ochii. Noaptea adnca ce domnea peste Montpellier i
se insinua pna n adncul sufletului. Galilei urma sa se ncline
nca o data.
Cnd n sfrit ridica ochii spre episcop, Donatelli observa ca
privirea acestuia avea o sclipire hotarta i nelinititoare. A-i
admite nfrngerea era greu; statul faa n faa cu acest om se
transforma ntr-o adevarata tortura.
- Ai reuit sa ma convingei asupra unui punct, Van
Melsen, murmura el. Ca Satan a murit sau nu, vom fi
blestemai pe vecie
- Atta timp ct sacrificiul nostru servete o cauza mai
mare, Domnul ne va ierta.
Donatelli clatina din cap. Macar daca ar putea avea
certitudinea
- Singurul lucru cert, Eminena, este ca, indiferent de
identitatea scheletului, nimeni, niciodata, nu trebuie sa afle
ceea ce s-a ntmplat aici
Dupa care Van Melsen ncepu sa claseze nite documente.
Donatelli l privi aiurit. Oare nu exista nimic ce l-ar putea sa-l
faca pe acest individ sa se ndoiasca?
- Altceva, Eminena?
- Aadar, asta nu schimba nimic n ochii dumneavoastra?
Van Melsen se sprijini o clipa pe spatarul scaunului.
- Pe legea mea Asta confirma tot ceea ce gndeam nca de
la nceput. Orice urma din aceasta afacere trebuie tearsa.
Relicvele sfntului Octave de Lansec au fost descoperite, dar
din nefericire au fost imediat pierdute. Acum, va rog sa ma
scuzai, am de organizat doua execuii.
Dupa care se adnci n lecturarea unui document care,
evident, nu-l interesa ctui de puin.
Curtea nchisorii din Montpellier era nconjurata de ziduri
nalte i ntunecoase. Puini au fost spectatorii autorizai sa
asiste la execuia lui Agns i a lui Znon de Mongaillac n acea
noapte de vara a anului de graie una mie ase sute cincizeci i
patru.
Ca trimis al Sfntului Scaun, Donatelli statea pe un fel de
estrada, ntre episcopul Ulrich Van Melsen i judecatorul Henri
de Coursanges.
Acetia din urma grabisera execuia. De cnd Parlamentul
din Paris instituise n 1624 apelul cu drept deplin spre a
ncerca sa frneze excesele comise n cazul unor asemenea
procese, n principiu acetia trebuiau sa i aduca la cunotina
toate procedurile ce duceau la vreo pedeapsa corporala
oarecare. nsa, socotind ca aceasta problema este mult prea
grava, se decisesera sa ncalce aceasta obligaie. Parlamentul
din Paris va fi, de data aceasta, prevenit dupa.
Puin mai n spatele demnitarilor, Amede i Athanase, cu
inima strnsa, se uitau la cele doua ruguri ridicate lnga
zidurile ce pareau ca strivesc curtea. Printre vreascurile
ngramadite n jurul unor stlpi solizi de stejar, aa cum odata
cu vrajitoarele se ardeau i toate obiectele personale
considerate malefice, ajutoarele celui care ridicase rugurile
pusesera i oasele scheletului.
- Toata treaba aceasta se termina ntr-un chip foarte
dureros, zise magistratul fara a se ntoarce spre prelai.
- Ceea ce a fost important a fost salvat, i replica Van
Melsen.
Donatelli se uita la cei doi oameni. Oare i dadeau seama ce
Iacusera?
- Macar de ai spune adevarul, adauga el.
La baza zidului se deschise o ua i cei doi condamnai,
legai la ochi, fura condui ncet pna la rug. Niciunul dintre ei
nu parea deosebit de agitat. Iar acest calm aparent i deruta pe
spectatorii obinuii cu execuiile.
Donatelli nsa cunotea motivele acestui calm. La cererea sa
nici Znon, nici Agns nu fusesera avertizai ca sacrificiul lor
era inutil, aa ca fiecare nainta spre rug ncrezator ca i
dadea viaa pentru a o salva pe a celuilalt. Daca li se legasera
ochii, era pentru ca sa nu vada ca fusesera nelai.
Dupa ce fura legai spate n spate ca sa nu se vada, desparii
unul de celalalt de un teanc de vreascuri, li se scoase legatura
de la ochi. Znon i Agns aruncara atunci o privire n jurul
lor. Cea a lui Znon o ntlni pe a lui Athanase pitit n spatele
oficialilor, dar o cauta n zadar pe Agns printre spectatori.
Nu tia daca sa se bucure sau nu. Ideea ca ea ar fi suferit
asistnd la execuia sa era de nesuportat. Dar pe de alta parte
ar fi dat totul pentru a o mai privi pentru ultima oara.
Netiind ca Znon se afla chiar n spatele ei, Agns gndi Ia
fel despre savant. Gasi, n sfrit privirea parintelui Amede i
cauta n ea cu disperare o lumina de mbarbatare.
Singuratatea lor reciproca, la civa pai de moarte, l
tulbura pe cardinal. Se gndi la Iisus, intuit pe cruce strignd:
Tata, pentru ce m-ai parasit? Fiindca tia ca aceti doi
condamnai, raIacii n imensitatea universului, mpartaeau
acelai sentiment. De ce fusesera parasii?
- Dumnezeu sa-i aiba n paza! murmura el.
La un semn al lui Henri de Coursanges, caIaul dadu foc
vreascurilor. n mijlocul flacarilor care se ntindeau cu
repeziciune, scond un fum gros, Znon i Agns ridicara ochii
spre cerul stropit cu stele.
Se gndeau probabil la mngierile pe care i le-au dat, la
privirea celuilalt, la zmbetul lui. Se gndeau poate la viaa pe
care ar fi putut-o duce mpreuna. i nelesera fara ndoiala ca
dragostea lor va supravieui morii.
Atunci Znon spuse, abia optit:
- Agns.
Iar Agns nchise ochii ca sa spuna:
- Znon.
Donatelli privi cum se ridica n cer fumul gros n spatele
caruia vor arde n curnd trupurile lui Agns i Znon de
Mongaillac. Cu puin noroc, acetia vor fi parasit deja aceasta
lume odata cu primele valuri de fum care le va fi invadat
plamnii.
- Nimeni nu trebuie sa tie vreodata ce s-a petrecut aici.
Primele bucai de lemn ncepura sa cada. n curnd, totul nu
va mai fi dect o gramada de cenua i de amintiri. Dar
amintiri greu de alungat din memoria lor. De lucrul acesta
erau convini cu toii.
Brusc, cu un deget tremurator, Henri de Coursanges araIa
nspre rug.
- Privii!
Prelaii nu avura nevoie de magistrat ca sa vada ce li se
arata. n pofida fumului, prin jarul incandescent trimind
luciri roiatice n ntuneric, puteau vedea limpede oasele albe
ale scheletului. Parintele Amede, ngrozit, i facu grabnic
cruce.
- Dumnezeule atotputernic! murmura Van Melsen.
Dovada ca era clar vorba de o creatura diavoleasca, oasele
nu ardeau.
Cu ochii ieii din orbite, episcopul vru sa verifice de mai de
aproape. Cobor iute de pe estrada i se apropie de rug,
ferindu-se cu o mna de caldura ce venea dinspre el.
Imbecilul! i zise Donatelli Nu tie ca acest schelet fosila
este complet pietrificat? Schia un gest catre caIau, cerndu-i
sa-l mpiedice pe episcop sa se apropie de foc, dar acesta nu
mai avu timp. Van Melsen scoase brusc un ipat
nspaimntator. Parca micat de o voina divina, craniul enorm
se rostogoli brusc de pe rug, lund cu el o avalana de jar. O
clipa mai trziu, Van Melsen zacea pe jos, cuprins de flacari,
zvrcolindu-se ca sa scape de foc i scond urlete ascuite.
Spectatorii se repezira catre el ca sa-l ajute. CaIaul l trase de
umeri ca sa-l ndeparteze de rug, n timp ce Henri de
Coursanges i scotea hlamida ca sa stinga flacarile ce ardeau
roba episcopului.
EPILOG
Donatteli tacu. Prietenul sau Silvio Rampallo se uita la el n
Iacere. Sau poate ca se ruga greu de spus , fiindca buzele-i
pareau sa murmure cuvinte neauzite.
Se facuse lumina deasupra Vaticanului. n curnd, Sfntul
Colegiu se va reuni din nou, facnd sa rasune locul de voci
raguite i de fonete purpurii. Donatelli ofta. n fine,
camerlingul paru sa iasa din amoreala i zise:
- Toata treaba asta este o tragedie ngrozitoare, Umberto
Satana lucreaza, iata ce vad eu. Te neli ca a murit.
- E i parerea mea. Indiferent cum privesc problema, ma
regasesc mereu faa n faa cu acelai lucru evident: Satana s-a
jucat cu noi ca sa se bucure i mai bine vazndu-ne cum ne
zbatem n contradiciile i slabiciunile noastre. n final, care
dintre noi a fost cel mai vinovat n aceasta teribila afacere? Nu
tiu. Cel mult pot spune ca nimeni nu a fost inocent. Caci,
atunci cnd nesabuina oamenilor se dezlanuie, cnd furia
celui Viclean se raspndete, nimeni nu este la adapost. Ea se
ntinde ca focul n brusa i arde contiinele fara mila Iar
Domnul nu iarta aa ceva, atunci cnd braul i se abate asupra
noastra Daca a fi nevinovat, poate ca m-a putea preface ca
am uitat. Dar nici asta nu pot. Cum vrei tu sa fiu ales papa?
- Cel puin tu eti contient de greelile tale. Un altul poate
ca nu ar avea acest discernamnt. i prefer sa am un papa
lucid dect unul orb.
- Dar un suveran pontif trebuie sa aiba sufletul netulburat.
Trebuie sa aiba ideile clare, judecata sigura. i nici pe departe
nu este cazul meu. Nu pot, Silvio. Nu pot.
Camerlingul aproba fara vreun cuvnt. nelegea hotarrea
prietenului sau.
- Mi-e greu totui sa-mi imaginez ca ai lasat sa se produca o
asemenea tragedie. Sa lai sa piara doi nevinovai fara sa faci
nimic? Nu i sta n fire
- Ce voiai sa fac? ofta Donatelli. Sa profit de fum i de
confuzia iscata de accidentul lui Van Melsen ca sa ma arunc cu
preul vieii n flacari, sa-i eliberez pe cei doi porumbei i sa-i
duc discret pe o uia ascunsa aflata n spatele rugului? Da,
Iara ndoiala ca se putea face; focul nca nu ajunsese la cei doi
condamnai. i, daca a fi avut sprinteneala de la douazeci de
ani, poate ca mi-ar fi trecut prin minte Dar, data fiind
corpolena mea, nu a fi putut face altceva dect sa nchid ochii
spernd ca o va face altcineva Cineva discret i agil ca
Giancarlo, spre exemplu
Silvio se uita la prietenul sau. Ar fi jurat ca vazuse pe chipul
lui un zmbet imperceptibil nsa Donatelli deja continua:
- Dupa execuie, am ramas la Montpellier mai multe
saptamni. Lucrarile de la noua biserica din Lansec au putut fi
reluate. Se vor termina peste civa ani. Mica i modesta, aa
cum hotarse parintele Amede. Ct despre el, ma ndoiesc ca
i va reveni vreodata dupa aceasta teribila ncercare. Agns
nu va veni sa locuiasca n sat aa cum visase el. Locuitorii vor
trebui sa se lipseasca de cunotinele n materie de plante
medicinale ale tinerei. Dar oare nu aceasta este dreapta lor
pedepsire? Van Melsen a scapat din accident cu faa
desfigurata. Plagile urte provocate de arsuri se cicatrizeaza cu
greu. Dar, la fel ca i Henri de Coursanges, a fost promovat.
Cum li se va obinui contiina cu toate astea, nu tiu. Dar, daca
exista o justiie divina, ceea ce, n pofida a orice, ma
ncapanez sa cred, vor avea parte n zilele ce vor veni de
momente grele. Ceea ce se va petrece cu Athanase Lavorel e
mai greu de imaginat. Pe moment, s-a ntors n laboratorul sau
unde i continua neobosit cercetarile cu ajutorul asistentului.
Daca a abandonat definitiv teoriile sale gigantologice, nu cred
ca se va ndeparta de studierea fosilelor. Va fi probabil autorul
a unul sau doua tratate n aceasta chestiune, dar sa nu ne
facem iluzii: nu va consemna pentru generaiile viitoare
versiunea sa privind aceasta problema
Donatelli ofta.
- n ceea ce ma privete, n pofida ostilitaii lui Van Melsen
care voia sa ngroape aceasta afacere, simeam obligaia sa fac
un raport ct mai detaliat posibil privind aceste evenimente,
chit ca ajungea sa fie clasat n arhivele secrete ale Sfntului
Scaun. Am consemnat aadar toate marturiile pe care le-am
putut aduna, am notat cele mai marunte amintiri ale mele, am
scris cele mai anodine reflecii pe care le-am avut. Dar cum sa-
i explic prin cuvinte, Silvio? Nu am putut. Nu am putut da
tuturor acestor elemente disparate o coerena acceptabila. De
ndata ce credeam ca dadusem peste adevar, acesta disparea.
De parca o fora obscura i malefica ma orbea i ma mpiedica
sa dezleg semnele. Atunci, Silvio, tot acest raport voluminos pe
care l elaborasem cu atta rabdare, odata ajuns aici, l-am
aruncat ntr-un final pe foc. La fel ca buletinele de vot pe care
Severino le distruge dupa fiecare scrutin, am prefacut n scrum
ultimele urme ale acestei poveti. Nu mai ramne dect
aceasta fabulare pe care i-am relatat-o. Tie, daca te simi n
putere, i revine sa-i patrunzi sensul adnc Eu nu ma simt
capabil de aa ceva.
Cu puin timp nainte de prnz, un nor de fum alb se ridica
peste acoperiurile Vaticanului. Habemus Papam! Fabio
Chigi era urmaul lui Inoceniu al X-lea sub numele de
Alexandru al Vll-lea.
n acelai moment, ntr-un sat pierdut n Ardeche, dugheana
ambulanta a unui trgove se deschidea n piaa. Pe estrada,
sub un soare care arunca asupra lui blndele-i raze
binefacatoare, un individ pirpiriu i drese glasul nainte de a
se adresa mulimii adunate n faa lui. Ajutat de gesturi i de
mimica, invita publicul sa guste din ciudata sa bautura.
- Apropiai-va, apropiai-va gentilomi i gentile
domnioare! Venii sa gustai aroma noutaii, bautura cu care
se delecteaza lumea din Turcia pna n Veneia i care acum e
la moda n societatea buna din Marsilia! Un nectar facut din
boabe de cahuet, un elixir ce vine de pe malurile misterioase
ale Levantului, o bautura rafinata, delicata, fina a carei origine
se afla n negura vremurilor Venii sa gustai deliciile
produse de qahoua, bautura prinilor din preafericita Arabie
Civa gura-casca amuzai se apropiara. arlatanul turna n
cteva ceti i le ntinse curajoilor voluntari.
- Nu-i chiar aa de rea, zise un medic constatnd ca gustul
acesteia se mbina destul de placut cu cel al pipei pe care o
fuma.
- tiam eu ca punnd un pic de miere vom ajunge la ceva, i
raspunse tnara care l nsoea.
Omul o privi sceptic. Prea dulce, qahoua pierdea dupa
parerea lui acea amareala care i dadea tot farmecul. Dar era,
evident, o chestiune de gust. i sa nceapa o dezbatere pe acest
subiect sau un altul era ultimul lucru pe care i-l dorea. Aa ca
tnara ridica din umeri, i adresa un zmbet i ncepu sa se
joace din nou cu micua cochilie
CUPRINS
PARTEA NTI .......................................................................................................... 5
1 .......................................................................................................................... 5
2 ........................................................................................................................ 12
3 ........................................................................................................................ 27
4 ........................................................................................................................ 42
5 ........................................................................................................................ 51
6 ........................................................................................................................ 64
7 ........................................................................................................................ 71
8 ........................................................................................................................ 86
PARTEA A DOUA ................................................................................................... 95
1 ........................................................................................................................ 95
2 ........................................................................................................................ 99
3 ...................................................................................................................... 109
4 ...................................................................................................................... 119
5 ...................................................................................................................... 126
6 ...................................................................................................................... 135
7 ...................................................................................................................... 140
8 ...................................................................................................................... 147
9 ...................................................................................................................... 154
10 .................................................................................................................... 158
11 .................................................................................................................... 168
12 .................................................................................................................... 176
13 .................................................................................................................... 181
14 .................................................................................................................... 188
15 .................................................................................................................... 196
PARTEA A TREIA .................................................................................................. 205
1 ...................................................................................................................... 205
2 ...................................................................................................................... 208
3 ...................................................................................................................... 213
4 ...................................................................................................................... 226
5 ...................................................................................................................... 240
6 ...................................................................................................................... 247
7 ...................................................................................................................... 257
8 ...................................................................................................................... 263
9 ...................................................................................................................... 271
10 .................................................................................................................... 288
11 .................................................................................................................... 314
EPILOG ................................................................................................................ 326