Sunteți pe pagina 1din 2

Ce inseamna pentru mine invatarea autentica?

Generaiile trecute ne-au lsat proverbul Ai carte, ai parte!, un ndemn direct pentru tineri de a-i canaliza energiile i efortul spre coal, spre a investi n propria dezvoltare. Ne ntrebm n ce msur mai este astzi un astfel de ndemn capabil s concentreze i s stimuleze efortul elevilor? Rspunsul se poate gsi n motivaia pentru nvare din care rezulta performana colar. Motivaia pentru nvare a elevilor trebuie stimulat, orientat, ntreinut, iar cadrul didactic joac, alturi de prini, un rol de prim rang n aceast ntreprindere. Astfel, este esenial ca educatorii s fie convini c este nevoie de intervenia lor pedagogic i c deficitul de motivaie poate s fie influenat pozitiv n spaiul colar. Un elev care nu este atras de o anumit disciplin colar i care nu gsete n profesor un sprijin n meninerea pe linia de plutire a rezultatelor colare tinde s dezvolte o ntreag palet de sentimente sau comportamente negative. Un copil motivat dorete s nvee, se bucur atunci cnd realizeaz activiti relaionate cu nvarea i crede c coala i nvarea sunt activiti importante pentru viaa lui. Utilizarea acestor strategii va permite copiilor s-i dezvolte dorina de a avea performane bune n coal i credina c nvarea este important i le mbogete viaa. nvarea autentica se ntmpl atunci cnd vine din pasiune, iar pasiunea este motorul perseverenei. De multe ori, nvarea se ntmpl cu adevrat cnd eti forat s-i descoperi limitele i puterile i poate presupune chiar, disconfort sau greutate. Aa c-i solicit rezistena, care n-ar exista fr pasiunea real. e un sentiment unic atunci cnd te prinzi c i-a mai crescut un muchi i, cu fiecare nivel cu care creti, devii mai liber, i poi s creezi mai mult. Cand am nvat s citesc, totul a pornit din pur curiozitate. Apoi am dezvluit i am cultivat pasiunea din mine. Ca s nv pn la capt, am avut nevoie de perseveren, Mi-a adus o grmad de libertate i independen : puteam s descopr singur attea lucruri. Invarea pornete de la dileme, ntrebri, dorina de a ti lucruri noi, de la pornirea interioar de a descoperi.

Astzi, toi ateapt cte ceva de la noi. Internetul ne fur mai mult timp dect ar trebui, i creeaz dependenta chiar daca, uneori, nu vrem sa recunoastem, ne schimba lumea si o transforma in altceva, intr-o lume de povesti pe internet. Pe mine nu ma fascineaza, i am cele mai bune motive, reiesite din viata reala. Internetul m-a secat de inspiratie, a ucis creativitatea, m-a transformat intr-o fiinta-robot, mi-a simplificat viata intr-un mod in care, mai bine nu o facea. Evident, nimeni nu ma obliga sa ma folosesc de internet, dar inevitabilul se produce, fiindca, vrei nu vrei, esti legat nu doar de ceea ce vrei tu ci si de ceea ce vor altii. De ce mi-a secat netul inspiratia? Ei bine, fiind atat de legata de acest mediu virtual, contactul aproape permanent cu o lume de care am devenit dependenta, nu imi permite sa ies din forma patrata a monitorului, in fata lui nu pot inchide ochii si visa. Intre mine si acest monitor, odata cu tastarea atat de fada a literelor imprimate-n plastic, s-a creat un scut. Prin acest scut nu pot trece in mod normal gandurile mele, cum as scrie in fata unei foi. In primul rand, gandurile sunt ceva natural, a caror viteza depaseste capacitatea mea de a tasta, si astfel, se pierd pe drum multe din ele.... Despre creativitate, ce sa mai zic, este cam acelasi lucru. Acum intru pe forumuri sa vad ce zic altii (multa informatie si proasta uneori- fiecare zice ce crede, ce a mai auzit el, bursa zvonurilor clocoteste, si asa mai departe). Cand eram la liceu, aproape toate caietele mele erau desenate. Asta era modul meu de a ma manifesta, scriam ce ziceau pofesoriii, "desenam" printre randuri, si tot printre randuri imi mai venea cate o idee, o scriam si pe aceea, compuneam poezii oricand, la orice ora, doar inspiratia mi le dicta. Acum, ma chinui sa mai scriu ceva, chiar si acum cu greu m-am porint sa scriu acest eseu. Imi lipseste si inspiratia si creativitatea. Iar toata aceasta dependenta, daca nu ma insel, are efecte adverse, mult mai profunde decat ne imaginam... Poate sunt mai old school, dar, asta e punctul meu de vedere. Prefer discutiile fata in fata si contactul vizual, care cred ca nu se poate compara cu nimic. Prefer sa citesc o carte pe balcon si s ascult povestile oamenilor chiar din gura lor, atunci cand te pot cutremura cu adevarat. Cred ca din viata reala invatam cu adevarat. Acolo se produce invatarea autentica...

S-ar putea să vă placă și