Sunteți pe pagina 1din 13

Universitatea Oradea

Facultatea de Ştiinte Juridice


Specializarea Drept

REFERAT

Profesor coordonator:MIHAELA PĂTRĂUŞ

Student:Puşcaş G. Sebastian
Anul II, Grupa 5

1
Răspunderea
Contravenţionala in
Dreptul mediului

2
CUPRINS :

• Rãspunderea juridicã în dreptul mediului…………………

• Formele rãspunderii juridice în dreptul mediului…….

• Rãspunderea contravenenţionalã…………………………….

➢ Sancţiuni contravenţionale în dreptul


mediului……….

➢ cauze care înlaturã rãspunderea


contravenţionalã….

➢ procedura
contravenţionalã……………………………………..

➢ executarea sancţiunilor
contravenţionale……………….

• concluzii…………………………………………………………………….

• Bibliografie…………………………………………………………………

3
Răspunderea juridica in dreptul mediului

Din punctul de vedere al importanţei dreptului mediului, în literatura juridicã


internaţionalã de specialitate rãspunderea juridicã se considerã ca o altã cale de
realizare a unei inţelegeri în protecţia şi dezvoltarea mediului, mai ales în privinţa
înnãspririi sancţiunilor juridice aplicabile în acest domeniu.
Prin sancţionarea juridicã a faptelor anti-mediu, pe lângã scopul firesc respectiv,
se urmãreşte educarea celui sancţionat şi a celorlalţi cetãţeni pentru formarea
acelei conştiinţe ecologice, de mediu în general, fãrã de care nu se pot realiza
sarcinile complexe ale prevenirii poluãrii, depoluãrii şi îmbunãtãţirii condiţiilor de
mediu.
Raportul juridic de constrângere, care are în conţinutul sãu o pluralitate de
drepturi şi obligaţii, de drept material (substanţial) şi de drept procesual, apare ca
rezultat al sãvârşirii unor fapte ilicite şi duce la aplicarea sancţiunilor juridice.
Astfel, orice încãlcare a normelor juridice poate da naştere unui raport juridic de
constrângere care se stabileşte între stat şi autorul faptei ilicite.
Atat funcţionarul public cât şi agentul economic,în general orice persoanã fizicã
sau ju ridicã, pot fi traşi la rãspundere juridicã pentru nerespectarea legislaţiei
mediului.
Sistemul răspunderii juridice in domeniul protecţiei mediului se constituie din:
• Răspunderea civilă pentru prejudiciul ecologic , cu un regim special
diferit de cel al răspunderii civile delictuale reglementate in codul
civil ,dreptul represiv al mediului vizand protejuirea valorilor sociale
atasate ocrotirii naturii si raspunderea de mediu care urmareste
echilibrarea nevoilor economico-sociale cu necesitatea ocrotirii si
conservarii mediului.
• Tot in acest context, se confera dreptul la actiune in justitie , in
vederea conservarii mediului , indiferent cine a suferit prejudiciul,
organizatiilor neguvernamentale
• Astfel pana acum putem afirma ca in domeniul protectiei si conservarii
mediului de lege lata opereaza raspunderea cilvila, contraventionala
sau penala, carora li se adauga o serie de sanctiuni specifice dreptului
mediului.

4
Formele rãspunderii juridice în dreptul mediului

Rãspunderea socialã:
Aceastã rãspundere implicã sancţionarea socialã a atitudinii persoanei
neconcordante cu normele sociale instituite.
Datoritã faptului cã aceastã atitudine a persoanei poate avea loc în cele mai
variate relaţii sociale şi rãspunderea socialã îmbracã forme diferite, putându-se
vorbi de o rãspundere politicã, moralã, eticã, civilã şi desigur, juridicã.
Rãspunderea juridica:
Aceasta poate interveni în cazul nerespectãrii normelor de conduitã cuprinse în
normele de drept, adicã pentru încãlcarea prevederilor legale.
În capitolele XIV-XV din OUG nr.195/2005 sunt stabilite trei forme ale rãspunderii
juridice în urmãtoarea formulã:„încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage
rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.”.
Eliminarea din textul noii legi a rãspunderii disciplinare şi materiale este pe
deplin întemeiatã, pentru cã material şi disciplinar pot fi traşi la rãspundere
angajaţii de cãtre cei care i-au angajat în cadrul raportului juridic de muncã.
Rãspunderea pentru încãlcarea normelor dreptului mediului, aparţine totuşi,
acestei ramuri de drept, tocmai fiindcã prezintã numeroase trãsãturi specifice –
specificul obiectului reglementãrii juridice.
Întrucât litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului/
autorizaţiei de mediu se soluţioneazã potrivit legii contenciosului
administrativ,conform OUG nr.190/21.11.2005, în cazuri bine justificate şi pentru a
preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei sã
dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la soluţionarea cereri.

Rãspunderea contravenţionalã

Rãspunderea contravenţionalã reprezintã acea formã a rãspunderii juridice care


constã în aplicarea de sancţiuni contravenţionale persoanelor vinovate de
încãlcarea dispoziţiilor legale care prevãd şi sancţioneazã contravenţiile.
Se recurge adesea la rãspunderea contravenţionalã pentru prevenirea sau
combaterea nerespectãrii prescripţiilor legale în materie.
Aceastã formã de rãspundere prezintã avantaje în sensul cã procedura de
constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale este mult mai rapidã în
raport cu celelalte proceduri judiciare iar mãsurile impuse sunt executorii,
permiţând o intervenţie urgentã.
Elementul esenţial al acestei rãspunderi îl reprezintã contravenţia.

5
Din punct de vedere legal (art.1,OG nr.2/2001), contravenţia desemneazã acea
faptã sãvârşitã cu vinovãţie, care prezintã un pericol social mai redus decât
infracţiunea şi care este prevãzutã şi sancţionatã ca atare prin acte normative.
Este vorba despre incãlcarea reglementãrilor juridice vizând protecţia mediului cu
vinovãţie, fiind exclusã rãspunderea fãrã culpã.
Subiectii raspunderii contraventionale in materia protectiei mediului subiectul
pasiv al raspunderii in materie este intreaga comunitate reprezentata formal juridic
de catre stat.potrivit legiinr.32/1968 art. 5 alin.2 regula este ca subiect al
raspunderii contraventionale in materie este persoana fizica responsabila de
savarsirea contraventiei . iar legea nr.9/1973 prevede ca in materie de mediu
sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice dar in cuantum
mai ridicat .
Obiectul contravenţiei este reprezentat de valorile sociale, bunurile sau interesele
legitime apãrate prin norme de drept, cãrora li se aduce atingere ori sunt puse în
pericol de fapta sãvârşitã.

Trãsãturile ce caracterizeazã contravenţia sãvârşitã în cadrul raporturilor de


dreptul mediului sunt:
a)contravenţia este o faptã ilicitã
Contravenţia poate fi sãvârşitã:
– cu intenţie, dacã fãptuitorul prevede urmãrile faptelor sale şi urmãreşte
producerea lor (intenţie directã), sau prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu
urmãreşte sã se producã, acceptã posibilitatea producerii lui (intenţie
indirectã)
– din culpã, dacã fãptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptã,
socotind fãrã temei cã el nu se va produce (uşurinţã, culpa cu previziune), ori
când nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sã-l prevadã
(neglijenţã, culpa fãrã prevedere)
– fãrã culpã, când nu se poate vorbi nici de intenţie şi nici de culpã, fapta fiind
rezultatul riscului pe care şi l-a asumat persoana în cadrul activitãţii
economico- sociale.
b)contravenţia este reglementatã şi sancţionatã de normele dreptului mediului
O persoanã fizicã sau juridicã poate fi sancţionatã contravenţional pentru o
anumitã faptã ecologicã numai dacã aceasta este expres prevãzutã şi sancţionatã
de normele dreptului mediului.
Contravenţia ecologicã are în conţinutul sãu, ca elemente constitutive, obiectul,
subiectul şi fapta.
Fapta (acţiunea/ inacţiunea subiectului activ) constituie nerespectarea unei
interdicţii sau obligaţii prevãzute de legislaţia mediului, în cadrul unor norme
imperative.
Acţiunea ilicitã poate fi poluarea apelor maritime interioare şi a mãrii teritoriale,
precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin deversarea, aruncarea,
scufundarea sau degajarea de pe nave sau alte instalaţii plutitoare sau fixe
dãunãtoare sau periculoase pentru sãnãtatea oamenilor , ori pentru flota şi fauna

6
mãrii, culegerea, deţinerea şi/sau comercializarea plantelor declarate
monumentelor ale naturii .
Un alt element constitutiv al contravenţiei îl reprezintã vinovãţia (latura
subiectivã).
Vinovãţia desemneazã acea atitudine psihicã a contravenţiei faţã de faptã şi
urmãrile sale.

Sancţiuni contravenţionale in dreptul mediului:

Legea nr. 9/1973 privind protecţia mediului stabilea categorii de contravenţii la


reglementãrile vizând protecţia diferiţilor factori de mediu: aer, sol, ape, vegetaţie
forestierã, fanunã, aşezãri omeneşti, ocrotirea şi conservarea peisajului şi
menţinerea echilibrului social.
In vederea actualizarii si perfectionarii sistemului contraventional prin HG
nr.254/1995 privind stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele
pentru protectia mediului inconjurator s-au instituit , in functie de cuantumul
amenzii aplicate ca sanctiune (diferentiat pe persoane fizice si juridice) trei
categorii de contraventii.

 Prima categorie de contraventii (art.96, pct.1 din OUG nr.195/2005),


sanctionate cu amenzi cu cuantum mai redus (de la 3000 la 6000 lei
pentru persoanele fizice si de la 25000 la 50000 lei pentru persoane
juridice).Proprietarii si detinatorii de terenuri care nu-si respecta
obligatia de intretinere si extindere a parcelelor si aliniamentelor de
protectie, spatiilor verzi , gardurilor vii pentru protectia atmosferei
fonica si eoliana comit contraventii din aceasta categorie.Totodata sunt
sanctionati contraventional proprietarii si detinatorii de terenuri care
nu-si respecta obligatia : de a prevenii deteriorarea calitatii mediului
geologic , de a nu arde miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia
ierboasa fara acceptul autoritatii competente pentru protectia
mediului ;de a lua masuri de salubrizare a terenurilor neocupate
productiv sau functional, de a proteja flora si fauna salbatica,, de a
exploata durabil resursele naturale; de a asigura amplasarea,
proiectarea, construirea si punerea in functiune a oricarui a oricarui fel
de obiective in conditiile prevazute de acordul sau autorizatia de
mediu. O serie de obligatii incumba si autoritatilor administratiei
publice locale alaturi de persoanele fizice si juridice in ceea ce priveste

7
intretinerea cladirilor , spatiilor verzi, a arborilor si arbustilor conform
planurilor de urbanizare, depozitarea controlata a deseurilor etc.
 A doua categorie contraventii ,sanctionate cu amenda de la 5000 la
10000 lei pentru persoane fizice si de la 30000 la 60000 lei pentru
persoanele juridice priveste nerespectarea de catre persoanele fizice
si juridice a obligatiilor privind:obtinerea acordului de import/export si
a autoritatilor privind organismele modificate genetic ; utilizarea
informatiilor corecte pentru elaborarea evaluarilor de mediu si
impactului asupra mediului , a bilanturilor de mediu si a raporturilor de
amplasament ; neutralizarea ingrasamintelor chimice si produselor de
protectie a plantelor in zonele in care sunt instituite masuri speciale de
protectie ; etc. In aceasta categorie de contraventii mai sunt incluse
si incalcarea prevederilor legale de catre autoritatile administratiei
publice locale pe segmente ca:
– Imbunatatirea microclimatului urban
– Informarea publicului privind riscurile generate de
functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru
mediu si sanatatea populatiei
– Respectarea planurilor de urbanism cu privire la
amplasarea obiectivelor industriale , cailor , si
mijloacelor de transport, retelelor de canalizare,
statiilor de epurare depozitelor de deseuri menajere,
stradale si industriale fara a prejudicia mediul si starea
de sanatate si confort a populatiei
– Etc.
 A treia categorie de contraventii , sanctionate cu amenda de la 7500
la 15000 lei pentru persoane fizice si de la 50000 la 100000 lei pentru
persoane juridice, vizeaza incalcarea prevederilor legale privind
respectarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiilor
referitoare la segmente ca:
– Respectarea prevederilor autorizatiei de mediu
– Obtinerea acordului structurii de administrare a
ariei naturale protejate
– Diminuarea , modificarea sau incetarea activitatilor
generatoare de poluare
– Imbunatatirea performantelor tehnologice in scopul
reducerii emisiilor
– Etc.
 Constatarea acestor categorii contraventionale si aplicarea
sanctiunilor se realizeaza de catre :

8
1. Comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii
Nationale de Mediu si Administratiei Rezervatiei
Biosferei Delta Dunarii
2. Autoritatile administratiei publice locale si personalul
imputernicit al acestora
3. Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor
Nucleare Ministerul Apararii Nationale si Ministerul
Administratiei si internelor prin personalul
imputernicit, in domeniiile lor de activitate , conform
atributiilor stabilite prin lege.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se relizeaza si de


personalul structurilor de administrare si custozii ariilor naturale
protejate , numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.

Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore


de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz de la data comunicarii
acestuia , jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ
agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in
procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Impotriva
procesului verbal de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunii
se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii
actului .Plangerile se solutioneaza de catre judecatorie.

 Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale: termenul general de


prescriptie este de 3 luni de la data faptei, iar cand aceasta a fost
urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie
contraventie , termenul este de un an.Momentul inceperii cursului
termenului de prescriptie este usor de constatat in cazul in care
contraventia consta intr-o fapta simpla ce se consuma printr-un act al
persoanei care o savarseste instantaneu si este greu de stabilit in caul
contraventiilor continuate.
 Prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale: este reglementata
in art.14 din OG nr.2/2001 numai pentru sanctiunea amenzii.
Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca
procesul verbal de constatare a contraventiei sau dupa caz ,
instientizarea de plata a amenzii , nu au fost communicate celui
sanctionat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.De
asemenea ,executarea sanctiunii amenzii se prescrie in termen de 1
an de la aplicarea ei , chiar daca contravenientul a exercitat calea de

9
atac.Prescriptia executarii sanctiunii nu curge pe tot timpul cat , la
cererea contravenientului , executarea a fost amanata sau esalonata.

Cauze care înlãturã rãspunderea contravenţionalã:


Potrivit OG nr.2/2001,

Nu constituie contravenţie:

– fapta sãvârşitã în stare de legitimã apãrare, din cauza unei întâmplãri ce nu putea fi prevãzutã sau
înlãturatã, aceea sãvârşitã din constrângere, eroare de fapt sau în stare de necesitate

– fapta sãvârşitã de o persoanã care din cauza stãrii mentale sau vreunei infirmitãţi nu poate
rãspunde de fapta imputatã ori de starea de minoritate

– prescripţia aplicãrii sancţiunii contravenţionale

– prescripţia executãrii sancţiunii contravenţionale.

Procedura contravenţionalã:

Indiferent de natura conferitã, procedura contravenţionalã presupune ca etape:


a) constatarea contravenţiei
b) aplicarea sancţiunii (amenzii)
c) cãile de atac împotriva actelor de sancţionare a contravenţiilor
Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se face potrivit OUG nr.195/2005, de regulã, de cãtre
personalul împuternicit al Ministerului de Resort (Ministerul Mediului sau, în prezent, Ministerul
Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului), al Ministerelor cu atribuţii apropiate (Ministerul Sãnãtãţii),
de persoanele împuternicite de primari şi prefecţi, precum şi de cãtre personalul Poliţiei sanitar-
veterinare.
Impotriva procesului verbal de constatare şi soluţionare a contravenţiei, se poate face plângere în
termen de 15 zile de la data comunicãrii acestuia.
Plângerea, însoţitã de copia procesului verbal de constatare şi soluţionare a contravenţiei, se depune la
organul din care face parte agentul constatator, care o înainteazã, spre soluţionare, judecãtoriei în a
cãrei razã teritorialã s-a sãvârşit contravenţia.
Plângerea suspendã executarea.
Hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea este definitivã şi executorie.
În domeniul contravenţiilor existã adesea calea de atac a recursului (hotãrârea judecãtoreascã în
aceastã materie sunt date fãrã drept de apel).
Argumentul de drept invocat: hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în materie contravenţionalã, deşi sunt
definitive şi executorii, ele nu sunt şi irevocabile, de unde şi posibilitatea atacãrii cu recurs, întrucât
sunt date fãrã drept de apel (art.377, codul de procedurã civilã).

10
Termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicãrii hotãrârii.

Executarea sancţiunilor contravenţionale:

Diferã în funcţie de natura acestora. Amenda contravenţionalã se poate executa de contravenient:


– voluntar
– pe calea executãrii silite.
Cel sancţionat achitã suma de bani stabilitã cu titlu de amendã contravenţionalã dupã primirea
înştiinţãrii de platã şi a procesului verbal.
Contravenientul poate plãti din proprie iniţiativã şi se poate angaja în scris sã achite, în cel mult 48 de
ore de la data încheierii procesului verbal de constatare, jumãtate din minimul amenzii prevãzut de
lege pentru contravenţia sãvârşitã.
Termenul de executare, prin achitare (agentului constatator, pe loc sau la o unitate C.E.C.) a amenzii
contravenţionale este de 15 zile de la data comunicãrii copiei procesului verbal respectiv şi a
înştiinţãrii de platã.
În cazul introducerii plângerii împotriva sancţiunii, termenul va începe sã curgã de la data respingerii
cãii de atac.
Neachitarea amenzii în termenul legal declanşeazã executarea silitã. Aceastã punere în executare a
amenzii se face dupã caz:
– de organul care a aplicat amenda (dacã procesul verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a
amenzii a rãmas definitiv prin neexercitarea cãii de atac în condiţiile legii
– de organul care a soluţionat definitiv şi irevocabil plângerea în celelalte situaţii.
Pentru persoanele fizice, executarea silitã se face prin intermediul organului financiar al Cosiliului
local unde domiciliazã ori îşi are reşedinţa contravenientul, iar pentru persoanele juridice prin unitãţile
bancare unde acestea îşi au contul.

Concluzii:
– dreptul mediului este o ramurã autonomã de drept.
– Acestã instituţie care este foarte strâns împletitã cu celelalte instituţii ale acestei ramuri de drept,
nu poate fi privitã doar ca o varietate a rãspunderii contravenţionale, ci ca o rãspundere
specificã,ecologicã, cu numeroase trãsãturi proprii, ce constituie temeiul fundamentãrii autonomiei
acestei rãspunderi.

11
BIBLIOGRAFIE:

• Mihaela Patraus,Dreptul mediului , Ed. Universitatii din Oradea, 2007

• M. Nuţu, Dreptul mediului – Tratat , editura Economicã, vol.1

• E. Lupan, Dreptul mediului, partea specialã – tratat elementar, II.

• D.Marinescu, Dreptul mediului înconjurãtor, editura Şansa SRL

• O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului

12
• O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

• Legea nr. 32/ 1968

• Legea nr. 9/ 1973 privind protecţia mediului (abrogatã)

• Legea nr.18/1991 privind fondul funciar

13