Kinetoterapia articulatiei cotului

Kinetoterapia articulatiei cotului sau reducerea functionala a articulatiei incepe cu mobilizarea articulatiei pumnului si degetelor care pot fi afectate din cauza imobilizarii de tip Velpeau sau ortezei. Kinetoterapeutul va efectua mobilizari pasive ale articulatiilor degetelor si pumnului. Kinetoterapia pasiva este urmata dupa 5-10 minute de mobilizari de cea activo-pasiva. Gimnastica activo-pasiva se va concentra pe miscarile de flexie-extensie a articulatiei pumnului, rotatia in sensul acelor de ceasornic si invers acelor de ceasornic din articulatia pumnului. Kinetoterapia cotului este foarte dureroasa si de regula redoarea articulara se manifesta in pozitia imobilizarii adica in flexie. Capsula articulara este micsorata si tendonul bicipital este scurtat, ingreunand astfel miscarea de flexie. Pronatia este miscarea de rotatie a palmei in jos, in sensul acelor de ceasornic. Kinetoterapeutul va efectua activ si va forta miscarea de supinatie apoi pacientul va trebui sa execute activ pronatia. Exercitiul se va repeta de 15-20 de ori. Supinatia este miscarea inversa pronatiei. Kinetoterapeutul va efectua miscarea de pronatie urmand ca pacientul, ajutat, sa execute miscarea de supinatie. Flexia articulatie cotului: kinetoterapia flexiei se face dupa reeeducarea extensiei. Tehnica hold-relax (contractie-relaxare) este o tehnica pentru redobandirea mobilitatii in articulatiile cu redoare. Se bazeaza pe faptul ca dupa o contractie activ mentinuta urmeaza o relaxare fiziologica. Pe parcursul relaxarii kinetoterapeutul forteaza mobilitatea articulatiei castigand grade de mobilitate. Redoarea articulara- Stiffnes- intepenirea unei articulatii, pierderea mobilitatii unei articulatii avand consecinta imobilizarea prelungita mai mult de 3 saptamani in urma unei fracturi sau traumatism. Extensia din articulatia cotului: kinetoterapeutul executa miscarea de flexie pana la limita durerii apoi i se spune pacientului sa faca o extensie activa. Dupa 5-10 repetari se executa aceeasi miscare pornind de la extensia pasiva maxima cu ingreunarea din partea terapeutului apoi de la flexia maxima, pacientul trebuie sa lase mana relaxata timp in care kinetoterapeutul executa extensia cu putina durere si mentinerea 2-3 minute. Exercitiul se repeta de 10-15 ori. Reeducarea flexiei se face dupa ce s-au redobandit cateva grade de libertate pe extensie. Pacientul executa extensia pornind din flexie maxima si executa cateva repetari fara rezistenta. Apoi se face acelasi exercitiu pornind din flexie maxima si cu rezistenta din partea kinetoterapeutului pe suprafata cubitala a antebratului, apoi pacientului i se spune sa relaxeze bratul timp in care kinetoterapeutul forteaza flexia putin dureroasa 3-4 minute. Exercitiul se repeta de 10-15 ori.

Kinetoterapia articulatiei umarului

Este cea mai flexibila articulatie din organism, asigurand miscarile de mare amplitudine a bratului. Umarul este format din 3 oase: humerus, scapula, clavicula. Se formeaza 5 articulatii: scapulohumerala, sterno-claviculara, acromio-claviculara, scapulo-toracica, bursa subacromiala. Decoaptarile- tractionarile usoare articulare avand ca scop distensia capsulei articulare si repozitionarea capului humeral in cavitatea glenoida. Se executa decoaptari in sensul gravitational si antigravitational. Se repeta exercitiul de 5-10 ori.

Exercitiile de tip Codzman sau exercitiile de pendulare ajuta la recastigarea mobilitatii. Kinetoterapia pentru recapatarea mobilitatii flexie-extensie sau ante-retro-ductiei Exercitiile se executa pasivo-activ de catre pacient pana la momentul dureros al ante-ductiei apoi kinetoterapeutul va suplini miscarea ajutand pacientul prin sustinerea membrului superior. Se executa miscari de flexie pana la nivelul umarului cu repetare (5-10 repetari) pe care pacientul le efectueaza aproape singur apoi pacientul continua miscarea ajutat de kinetoterapeut pana la ajungerea membrului superior la nivelul urechii (5-10 repetari) apoi se efectueaza miscare globala (5-10 repetari) cu ajutor . Reeducarea mobilitatii adductie-abductie. Pacientul va fi asezat pe o suprafata orizontala. Se va folosi o metoda de facilitare a abd-adductiei cu ajutorul unei suprafete alunecoase pe care bratul va executa miscarea abductee pana la durere (5-10 repetari) apoi cu durere suportabila ajutat de kinetoterapeut (5-10 repetari) urmand apoi miscarea globala , cu amplitudine mai mare. Acest exercitiu este foarte important pentru ca miscarea in articulatie se face cu anularea gravitatiei si a greutatii partiale a membrului superior. Dupa cateva zile de repetare a exercitiului pacientul va repeta abductia din vertical, asezat sau in picioare. Mecanoterapia sau exercitiul cu scripeti este foarte important pentru recastigarea abductiei si flexiei in articulatie. Circumductia este miscare cea mai complexa care inglobeaza in ea toate celelalte miscari. Pacientul este pus cu fata la perete si trebuie sa deseneze un cerc imaginar pe perete, intai mai mic apoi din ce in ce mai mare odata cu cresterea amplitudinii. Rotatia interna-externa: reeducarea acestor miscari se executa dupa reeducarea miscarilor enumerate mai sus si se executa aceleasi miscari combinate cu rotatie.

Reeducarea functionala a articulatiei gleznei

Articulatia talo-crurala sau articulatia gleznei este o articulatie foarte importanta asigurand autonomia de deplasare si stabilitatea in timpul deplasarii.Complexitatea kinetoterapiei creste odata cu perioada de imobilizare iar perioada de imobilizare creste cu complexitatea traumatismelor ce implica aceasta articulatie. Dupa o perioada indelungata (45 zile) de imobilizare in aparat gipsat, se incepe kinetoterapia avand ca scopuri principale tonifierea musculaturii flexorilor labei piciorului si asuplierea, cresterea mobilitatii si totodata relaxarea musculaturii gambei urmand si flexia plantara a labei piciorului dar fara tonifierea musculaturii care efectueaza aceasta miscare, deci pasiv de catre kinetoterapeut. Se incep mobilizari pasive ale degetelor labei piciorului simultan si alternativ apoi se trece la articulatia talo-crurala propriu-zisa. Se executa miscari si mobilizari pasive insistandu-se pa asuplierea tendonului Achilian care ramane scurtat in urma imobilizarii pozitionand laba piciorului in equin. Se executa apoi si miscari de circumductie pasive apoi cu rezistenta si participarea pacientului urmand apoi miscarile de inversie-eversie a labei piciorului. Dupa 90 de zile pacientul incepe sa incarce articulatia treptat, cu ajutorul unui cantar pe care va apasa progresiv 20-30 kg pe saptamana. Refacerea totala a stabilitatii se realizeaza atunci cand pacientul poate sta in echilibru numai pe membrul inferior interesat. Urmeaza apoi corectarea viciilor de mers si exercitii de stretching pentru asuplierea in continuare a tendonului achilian (ex. pe prag: pacientul va sta cu antepiciorul pe prag si cu calcaiul in

aer, lasandu-se cu greutatea si incercand sa atinga cu calcaiul pamantul; se mentine 2-3 minute apoi se repeta). Exercitiul se efectueaza dupa o incalzire in prealabil a articulatiei.

Kinetoterapia articulatiei genunchiului

La fel ca si articulatia cotului, articulatia genunchiului este o articulatie balama unde redoarea se instaleaza rapid si recuperarea este foarte dificila si dureroasa. Avand in vedere rolul membrului inferior in deplasare si stabilitate, imobilizarea gipsata se va face intotdeauna in extensie deci redoarea articulara se va manifesta pe flexie. Pentru ca articulatia sa fie fiabila trebuie recuperata mobilitatea pe flexie de cel putin 90 de grade. Imobilizarea indelungata si lipsa kinetoterapiei duce la fibroza musculara, stramtoarea capsulei articulare, iar apoi la anchiloza, pierderea definitiva a fiabilitatii si mobilitatii articulatiei. Obiectivele kinetoterapiei sunt refacerea mobilitatii articulare, iar apoi a fortei musculare si stabilitatii genunchiului. Ne vom concentra pe asuplierea si relaxarea musculaturii cvadricipitale si tonifierea musculaturii flexoare a genunchiului. Se efectueaza exercitii de tip hold-relax; se poate efectua in prealabil inainte de inceperea mobilizarii a unui masaj usor cu unguent antiinflamator. Se pot efectua si pozitionari la marginea patului cu gamba in exteriorul patului suspendata in aer, pe suprafata dorsala a labei piciorului se pune o greutate. Pacientului i se spune sa se relaxeze chiar daca durerile sunt foarte mari. Se evita extensia atunci cand pacientul sta in pat sau pe timp de noapte, punandu-se sub spatiul popliteu o patura facuta sul pentru ca membrul inferior sa fie pastrat in flexie. Exercitiile se pot efectua si din decubit ventral, pacientul incercand sa duca calcaiul inspre flexie, ajutat de kinetoterapeut. Dupa reeducarea flexiei se va pune accent pe reeducarea aparatului extensor al coapsei pentru a asigura extensia genunchiului si stabilitatea.

Reeducarea articulatiei coxo-femurale (articulatia soldului)

Afectarea acestei articulatii poate fi din cauza unor fracturi in vecinatatea ei sau a artrozei; afectiune degenerativa reumatismala care in faza terminala (impotenta functionala a articulatiei si pierderea mobilitatii) se ajunge la inlocuirea ortopedica a articulatiei cu o endoproteza de sold. Reeducarea abductiei-adductiei se poate face cu pacientul in decubit dorsal, cu membrul inferior afectat asezat pe o suprafata alunecoasa (nailon) care elimina forta de frecare partial si faciliteaza abductia. Apoi se pot efectua miscari si din decubit lateral sau din picioare impotriva gravitatiei. Reeducarea flexiei-extensiei se poate face strict prin extensia si flexia membrului inferior fata de trunchi sau prin mobilizarea genunchiului. Kinetoterapia trebuie inceputa prin mobilizarea genunchiului apoi ajungandu-se la flexia fata de trunchi. Extensia membrului inferior (revenirea la pozitia initiala a membrului inferior) se poate reeduca prin miscarea de presiune, impingere din pozitia de flexie. Exercitiul se executa cu rezistenta din partea kinetoterapeutului care nu trebuie sa depaseasca forta musculara a pacientului.

Dupa recastigarea mobilitatii si tonusului muscular se urmareste refacerea stabilitatii prin exercitii de basculare a greutatii de pe un membru inferior pe celalalt, cu mentinere si stand pe membrul inferior afectat cu toata greutatea, cu mentinere. Reeducarea esteticii de mers de cele mai multe ori leziunile osoase ce afecteaza articulatia coxofemurala se vindeca complet dar pacientii raman cu o schiopatare produsa ori de pierderea capitalului osos si scurtarea membrului inferior afectat, ori de lipsa de a efectua exercitii de estetica de mers sau mers constientizat. Incarcarea greutatii dupa o fractura ce implica aceasta articulatie se face cu ajutorul unui cantar incarcandu-se greutatea treptat, ca in decurs de 4 saptamani pacientul sa poata mentine toata greutatea pe membrul inferior afectat.