Sunteți pe pagina 1din 400
AUTORUL CARTII [SUS PE CARE NU L-AM CUNOSGUT astUA TOO ys j | PE CINE XG SUNY 0Sy:\asael@7 CO) LOINi Sy eam PE NOISAU PEDUMNEZEU? | SAU SI PE NOI SI PE DUMNEZEU? incearca sa gaseasca rasp rugdciunii, intrebarjeare putini gtiu si le exprime i KERIGMA wuw.kerigma.ro DUPA CUM RELATEAZA BIBLIA, A EXISTAT O VREME CAND DUMNEZEU SI ADAM SE PLIMBAU PRIN GRADINA EDENULUI SI STATEAU DE VORBA CA DOI PRIETENI. Pe-atunci rugdciunea era ceva tot atat de natural ca si conversatia cu un coleg sau cu fiinta iubita. in zilele noastre ins’ multi se regiisese in cuvintele unei tinere studente: .Nu sunt intotdeauna sincera cand ma rog. Uneori pare ceva fortat, ca un fel de ritual. Nu fac decat si repet aceleasi cuvinte. Oare Dumnezeu aude iuni? Sa continuu aga, chiar daca nu EriMerey ba ste certer W cereti ley alyT Teva Tet cregtinii obignuiti deopotriva situeaza iunea, in mod constant, pe o pozitie inalta ca importanté—dar si ca surs& de mari frustra Dac& Dumnezeu stie totul, ce rost mai are sa ne rugam? PRS Toaiette enemas Cette Coa eM ete toot) perspectiva unui pelerin, Philip Yancey vorbeste despre misterioasa riscruce de drumuri unde se intalnesc Dumnezeu si omul, plasindu-se dincolo de abordarile conventionale, cu 0 fous eerem en Liter bart ect ecee looms Tem TENT eCel bs} semnele de recunoastere ale stilului sau. in Pee tot Tree ae Vac Coco Me eae RO TTL Mere ed iV hee aoa re ice mec ncre meat tray intrebari ca: ONCor ep tuverZatmnn toon oes De ce I-ar piisa lui Dumnezeu de mine? PDTC erm Certn Tn vette Cs Tt Nema se Conn Me Matte ccetcer ee reate ea COM eee ewe eee) Ponies tere eT De ce uneori Dumnezeu pare atat de aproape, iar alteori atat de departe? Seater tert tnivercil eel Tialeer nen LTT iter Aett ce Lt Pinto Cum pot avea mai multé implinire prin Reeth DM Teen Sete oe ects ela a I oceld (ell oh atnel yy de limpezi privitoare la importanta pe care 0 Poche Dtnitsziteectta te thier toleh cello Perouneuuicerctncat Orne) fee las Keio len econ esata tive F-meeereCelty| nostru. Cartea lui este o invitatie la rugaciune catre un Dumnezeu care doreste si FCorCor Con terzorerin tera uy eters) Coke Te anter ac PC Mien Gerona) pier enitemenis crentintents toe »Daca rugaciunea e locul in care Dumnezeu se Aen ete EINE Meu E MeN Mme nae trebuie si aflu mai multe despre rugiciune*, Reale Murer ai coats srurertata (attracts carti si, intr-un fel sau altul, majoritatea dintre Sloe aly nenm ne toony wmtent mtn toatls fem Tae Coiteeis PLULuterceate MCU NOES] econ torte Tme Re meth nina rer ON rte Rugaciunea este tocmai punctul in care cele Clonee ete T PHILIP YANCEY colaboreaza ca editor la revista Christianity Today. A scris doudsprezece carti premiate cu distinctia Gold Medallion, dintre care doua, Isus pe care nu L-am cunoscut SavAU Pater Cloke etcerey terpenes vet Teeth castigat si titlul de Cartea Anului, acor alg Evangelical Christian Publishers Association Patru dintre cartile lui s-au vandut in peste un Garirter econ Com ETC) tite toe Recent ecr CgtTY sa in Colorado, SUA. RUGACIUNEA ARE EA PUTEREA DE A SCHIMBA CEVA? Alte carti de Philip Yancey: Isus pe care nu L-aim cunoscut Dezamagit de Dumnezeu Tulburdtoarele descoperiri ate Harului Biblia pe care a citit-o Isus Unde este Dumnezeu cand sufr? in catutarea Dumnezeului nevazut Zvonurile altei lumi Biserica: frustrare si implinire AUTORUL CARTI (SUS PE CARE NU L-AM CUNOSCUT PHILIP YANCEY RUGACIUNEA ARE EA PUTEREA DE A SCHIMBA CEVA? ‘Traducere din limba engleza de GELA BALC K KERIGMA Oradea, 2008 Deserierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei YANCEY, PHILIP Rugaciumea. Are ea puterea de a a ceva? / Philip Yancey Traducese din englezi de Gela Bale, - Oradea: Kerigma, 2008 ISBN 978-973-8960- 16-9 Bale, Gela (trad) Originally published in the U.S.A. under the title: Prayer: Does it make any difference? Copyright @ 2006, by Philip D. Yancey Published by permission of Zondervan, Grand Rapids, Michigan © KERIGMA, 2008, pentru prezenta versiune romanessca Editura KERIGMA B2-CP 16 410670. Oradea Romania Tel.: (0359) 800174 E-mail; office@kerigma.ro Web: www.kerigma.ro ISBN 978-973-8960- 16-9 Printed by Rosa ~Tel. 0259 43 77 93 Ne rugam pentru cé pur si simplu nu putem alifel. Wits Jases CUPRINS PARTEA INTAL IN TOVARASIA LU! DUMNEZEU 1. Cea mai arzatoare dorin{é omeneaseii / 13 2. Vedere de sus / 21 3. Exact aga cum suntem / 36 4 Dumnezeu asa cum este / 54 5. Din nou impreuna / 67 PARTEA A DOUA DEZVALUIREA MISTERELOR 6. De ce ne rugam? / 85 7. O lupta pe viata si pe moarte / 104 8. Parteneriat / 118 9. Se schimba situalia cu ceva? / 134 10. Tl schimba rugaciunea pe Dumnezeu? / 152 I. Cere, cauta, bate / 169 PARTEA A TREIA LIMBAJUL RUGACIUNI 12. Tanjim dupa coerenta / 183 13. ABC-ul rugaciunii / 198 14. Cu limba legara / 215 15. Sunetul tacerii / 232 PARTEA A PATRA DILEMELF RUGACTUNI 16. Rugiciuni fara raspuns: a cui ¢ vina? / 251 17, Rugaciuni fara raspuns: viata ramane invaluita in mister / 271 18. Rugaciunea si vindecarea fizicd / 290 19. Pentru ce si ne rugim / 312 PARTEA A CINCEA PRACTICA RUGACIUNTI 20. Bu si rugiciunea / 333 21, Rugiciunea si cei din jur / 351 22. Rugaciunea si Dumnezeu / 366 Resurse peniru rugdciune } 383 Muitumiri { 387 Surse | 389 Menjiune speciald | 407 PARTEA iNTAI IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU —emno— Rugdciuned exisia, nu incape nici o indoiala. Dar tocmai reacfia umand, stranie, Ic existenta acestui misier infinit de fericire si brutalitate, pulere impersonal gi intimitate poetica e ceea ce compune experienta noastré de viata. Paraicia HAMPL CAPITOLUL 1 CEA MAI ARZATOARE DORINTA OMENEASCA Cand un doctorand de la Universitatea Princeton a intrebat. ,8a mai fie oare vreo tema originald de cercetare, care s& poaté face obiectul unei disertafii2”, Albert Einstein a replicat: ,Cerceteazé problema rugciunii. Cineva tebuie sd se ocupe de acest subtect.” Mi-am ales un moment total nepotrivit pentru a vizita unul din marile ora- se ale Rusici, Sankt Petersburgul. Am pornit in noiembrie 2002, tocmai cand metropola se pregatea de reconstructie, la implinirea celor trei sute de ani pe care avea sa-i siirbatoreasca in anul urmator. Schelele acopereau toate clidirile importante si molozul se agternuse deja pe pavajul vechi de piatra al strazilor, transformand alergarea mea obignuita de dimineafa in- tr-o veritabilé aventurA. Alergam pe intuneric (soarele rasare cam pe la ju- miatatea diminetii la aceasta latitudine), cu capul aplecat, ocolind atent mormanele de cdrimizi si nisip ale muncitorilor, cu privirile mereu ina- inte ca sd detectez strilucirea slaba a ghe{ii de pe caldaram. Pesemne ca intr-o diminealA mi-am picrdut capacitatea de concentrare, cdci dintr-o dat m-am trezit intins cu fata la pimént, complet naucit si tremurand. M-am ridicat de jumitate. imi amintese ci in momentul cide- rij mi-am smucit capul inu-o parte ca s4 evil a bara de ofel ce iegea din bordura formand un unghi periculos. Mi-am scos mnusile, am dus mana la ochiul drept si am simfit sfngele curgand. Toata jumatatea dreapti a fetei imi era plind de sange. M-am ridicat in picioare, mi-am scuturat hai- nele de zipada murdara in care cizusem, pipdindu-mi corpul sa vad daca nu cumva mai aveam si alte rani, Mergeam incet, verificdndu-mi genun- chii si coatele tremurande. Simfeam in gurai gust de singe gi, dupa ce-am PARTEA INTAT IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU mai inaintat cale de cteva strizi, mi-am dat seama ca-mi lipsea un dinte din fata. M-am intors sa-l caut, pe intuneric, dar fara nici un rezultat. Cand am ajuns pe Nevsky Prospekt, un bulevard foarte aglomerat, am. observat ci oamenii ma priveau insistent. Se intémpla rar ca rusii sa-i priveasca pe straini in ochi, deci am dedus cd arlam ingrozitor, Am ajuns schiopatand pana la hotel si am reusit si-i conving pe cei de Ja servieiul de paza, care mi priveau banuitor, si mii lase sa trec gi s4 ure In camera mea. Am batut la ui si am spus: ,Janet, di-mi drumut! injuntru... Sunt rinit.* Auriseram amandoi relatiiri ingrozitoare despre serviciile medicale din Rusia, unde te duceai cu o zgdrieturd usoard si te alegeai cu SIDA sau cu hepatita. Prin urmare, m-am holarat s4 m4 tratez. singur. Dupa ce am facut o razi¢ in minibarul din camera, am scos sticlutele de vodca din el si am inceput s4-mi cura, urmele de praf de pe fagi. Buza de sus imi crapase Am strans din dintii, am turnat alcoolul pe taicturi si mi-am trecut peste fata servetelele umede rémase din avionul Lufthansa. Mi-am lipit strans buza de sus cu leucoplast, sperdnd c& rana se va inchide fara sA raman cu o diformitate. Zona din jurul ochiului se umflase gi capatase a tenté vinetie pronuntati, dar, din fericire, vederea nu-mi era afectata- Am luat cateva aspirine si am stat o vreme hinistit. Am iesit apoi din nou pe Nevsky Prospekt sa caut un Internet Café. Am intrat intr-o cladire, am urcat wei etaje si m-am folosit de limbajul semnelor pentru a negocia pretul in ruble, dupa care m-am instalat in fata unui calculator. Degetele atingeau © tastaturé ciudata si m-am uezit cu caractere chirilice pe moni- lor. Dupa zece minute de starturi false, am gasit in cele din urma un pro- gram America Online [AOL] in engleza. in sfarsit, iaté-ma conectat! Am scris un scurt mesaj grupului de rugdciune din biserica mea din Colorado si cAtorva prieteni si rude. Reteaua functiona cu intreruperi, si de fiecare datd eram obligat si iau de la capiit ciutarea AOL si sd rescriu mesajul. Mesajul era simplu; céteva detalii generale, apoi: , Avem nevoie de aju- tor. Rugati-va pentru noi. Nu stiam cat de grave erau leziunile mele. A doua zi urma s4 vorbesc la o conventie a librarilor din Sankt Petersburg, apoi si merg la Mosecova pentru alte conferinte. Banda cu stiri ce se deru- la in permanenté pe AOL m4 anunta ca rebeli ceceni inarmati asediasera un teatru plin cu spectatori gi ci Moscova se afla sub restricfie militara. Am terminat de scris mesajul si am apasat pe Send“ (Trimite) exact in clipa cand un semmal sonor m-a avertizal c4-mi expirase limpul. Aga sé stea oare lucrurile cu rugdciunea? Asta era intrebarea care ma 14 1, CEA MAI ARZATOARE DORINTA GMENEASCA frimanta in vreme ce ma indreptam spre hotel. Trimitem semnale dintr-o lume vizibila spre una invizibili in speranta cd Cineva le va receptiona. Ei, dar cum putem sti? lomsi, pentru prima oard in ziua aceea am simtit ci ghemul de teama si ingrijorare care-mi stransese stomacul pani atunci incepea si se des- trame, In cAteva ore prietenii mei gi familia, oamenii care tineau la mine, urmau sa deschida calculatorul, si citesc mesajul meu gi si se roage pen- tru mine. Nu eram singur.* strigat universal Orice credinté are o forma oarecare de rugiciune. Triburile din jungli aduc ofrande gi apoi se roaga zi de zi pentru sinitate, hrana, ploaie, copii gi victorie in lupte. Incagii $i aztecii mergeau alt de departe incat aduceau jerlfe umane pentru a-si imbuna zeii. Musulmanii din zilele noastre se oprese de cinci ori pe zi din orice activitate—indiferent ca sunt la volan, in pauza de cafea, sau joack fotbal—cand aud chemarea la rugaciune. Pana si ateii gasesc modalitafi de a se ruga. in zilele furtumoase ale co- munismului din Rusia, partizanii infocati ai partidului aveau un fel de _col{ rosu“, tn care puneau un portret al lui Stalin acolo unde crestinii si- ar fi pus icoanele. Plin de patos, ziarul Pravda oferea acest sfat cititorilor ai din 1950: Daca tatampini greutiti in munca fa, sau, deodata. te indoiesti de capaci- titile tale, gindeste-te la el—la Stalin—gi vei gisi increderea de care ai nevoie, Dacd simti ca te doboara oboseala intr-un moment nepotrivit, gan- deste-i¢ la el—Ia Stalin—gi vei munci cu avant. Daca vrei si afli care e cea mai bund hotirare, gandeste-tc la el—la Stalin—gi vei sti care ¢ hotdrarea justi.** Ne rugém pentru ca vrem s4 to4l(am multumirile noastre spre cineva sau ceva pentru frumusetile si splendorile vielii, $1, de asemenea, pentru. cA ne simtim mici si neajutorati, iar uneori speriati. Ne rugim pentru iertare, pentru putere, pentru a intra in legatura cu Acela care exist din *Totul s-a vindecat perfect. Jar apelul meu la rugaciune a avec un beneficiu pr: bit. Sosia dentistului meu, care era in echipa de rugaciune si a primit mesajul, mi-a ficut imedial o programare aga c%, la o zi dupi intoarcerea din Rusia, mi s-a facut o interventic stomatologica '*Sursele citate, inclusiv Biblia, se afl la sférsitul cartli. tie deose- 1s PARTEA INTAI: iN TOVARASIA LUI DUMNEZEU vesnicie, pentru a ne asigura ca nu suntem singuri. Milioane de persoane din grupurile Alcoolicilor Anonimi se roaga ziinic unei Puteri mai inaite, implorand ajutor pentru a-si tine sub control dependenta. Ne rugiim pen- teu ci nu putem altfel. Chiar cuvantul prayer (rugaciune, in limba engiezii) provine din rédacina latinescului precarius—inrudit cu precarious (precar, in limba romana). laté-ma deci in Rusia, Ja Sankt Petersburg, rugandu-ma impins de disperare. Era tot ce-mi mai ramasesc. Rugiciunea este universala pentru ci se adreseaz8 unei nevoi umane funcamentale. Sau, cum spunea Thomas Merton: ,,.Rugaciunea exprima ceea ce suntem... Suntem fiinte vii incomplete. Suntem un abis, un gol care se cere umplul.~ Prin rugdciune rupem tacerea gi, uncori, cuvintele juni irup din cele mai profunde parti ale fiintei noastre. imi amintesc ca in zilele care au urmat evenimentelor de la 1L septembrie 2001 m-am rugat la nesfargit: ,,.Doamne, binecuvantcazi America!®, ,,Salveaza America“. De fapt voiam sa spun: ,,Salveazi-ne.* ,,Cruta-ne viata.“ ,Mai da-ne o sansa.“ Conform sondajelor Gallup, mai multi americani se vor dedica ruga- ciunii sdptamana aceasta decat sportului, sofatului, sexului sau muncii. Noua din zece ne rugim regulat gi wei din patru afirmam cd o facem zil- nic. Pentru a avea o idee cat de vaga despre interesul pentru rugaciune, scrieti cuvantul ,rugiiciune* sau a ruga", cautati pe Google, de exem- piu, si ve(i vedea cate milioane de legiituri apar. Si totusi, in spatele aces- tor cifre impresionante se ascunde o mare enigma Cand am inceput sd cercetez subiectul mugaciunii crestine, am mers prin biblioteci si am citit relatari despre viata unor mari oameni ai ruga- ciunii raémasi in istorie. George Muller isi incepea fiecare zi cu cateva ore de rugaciune, implorandu-L pe Dunmezeu sa implineasca nevoile concrete ale orfelinatului situ. Episcopul Lancelot Andrews dedica cinci ore pe zi rugiciunii, iar Charles Simeon se trezea la patru dimineata pentru a-si incepe programul siu de rugaciune de patru ore. Calugaritele din ordinul cunoscut sub numele de ,.Neadormitele* se roaga si azi in schimburi, a fel incat acopera fiecare ceas din zi si din noapte. Susana Wesley, 0 mama mereu ocupata si fara un loc retras la dispozilie, se ageza in balansoarul ei, isi ascundea capul sub sort si se ruga pentru John, pentru Chailes si pentru toti ceilalti copii ai ei. Martin Luther, care acorda zilnic doua pana la trej ore rugaciunii, spunea ca aceasta ar trebui sa Sie pentru noi ceva tot att de natural pe cat este pentru un pantofar si fac incalyiri gi pentru un 16 1. CEA MAI ARZATOARE DORINTA OMENEASCA croilor si facd vesminte. Jonathan Edwards seria despre ,,ceasurile dulci* petrecute pe malul raului Hudson, ,fermecat si cufundat deplin in Dum- nezeu“, in ciapa a doua m-am adresat cu intrebari unor oameni obignuiti. Inter- viurile au urmat cam acelasi tipar: Considerati ci rugdciunea e un lucru important? Q, da, Cat de des va rugati? In fiecare zi. Cam cat timp? Pai, cam cinci minute... poate chiar sapte. Gasi(i in meaciune un sentiment de implinire? Ne tocmai. Simgiti prezenta tui Dumnezcu cand va rugati? Uneori, dar nu foarte des. Majoritatea celor cu care am stat de vorba re- simeau rugiciunea mai mult ca pe o povara decat ca pe o placere. O con: siderau ceva important, crucial chiar, insd se simteau vinovati si se con- damnau pentru c¥ nu reuseau s& faci mai mult, Lupta din zilele noastre Cand ascult rugiciuni publice din biserici evanghelice, aud oameni spu- néndu-I lui Dumnezeu ce sa facd, la care se mai adauga aluzii voalate la cum ar trebui sd se poarte alfii. Cand ascult rugaciuni din biserici cu ten- dine liberale, aud chemari ta zetiune, de parca rugiciunea ar fi o etapa care ar putea fi expediata rapid pentru ca apoi sii ne apucim de lucrari se- Hioase pentru Imparatia lui Dumnezeu. Opera teologica a lui Hans King, On Being a Christian (Ce inseamndi sai fit crestin), numarand peste 700 de pagini, nu are nici macar un capitol sau o referin(’ bibliograficd despre rugiciune. Cerandu-i-se lamuriri mai tarziu, Kiing a spus cd regret’ omni- siunea. Pe parcursul scrierii cartii, se simtise atat de presat de cenzorii Vaticanului gi de termenele limité impuse de editor incat pur si simplu a uilat 8% abordeze subiectul rugaciunii. Cum se face ci rugiciunea ocupa teoretic un Joc atat de important in sondaje s1 upul atat de seazut in topul lucrurilor care aduc implinire reali? Cum se explicd imensul contrast dintre oameni de talia unui Luther sau Simeon, care petreceau ore in gir ingenunchiati in rugdciune, si omul mo- der care sc roagd zece minute gi incepe si se foiascd nervos. Peste tot am intalnit o contradictie intre rugiciune, ca teorie, gi ruga- ciune, ca practica. Teoretic, rugéciunea este actul uman esential, un punct de legatura neprejuit cu Dumnezeul universului. Practic, rugdciunea spo- reste deseori confuzia gi frustrarea. Editorul meu a organizat un sondaj pe Internet si din 678 de respondenti doar 23 s-au declarat multumiti de tim- i7 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU pul petrecut in rugdciune. Tocmai aceasta discrepan{a m-a starmit sa scriu cartea de fafa Progresele din domeniul stiintei si tehnologiei contribuie, fara indo- iald, le amplificarea sentimentului de confuzie legat de rogiciune. Ocini- oard, gospodarul ridica fruntea si implora cerurile de arama si puna capat secetci. Astizi studiem fronturile atmosferice de joasa presiune, sipam ca- nale de irigatii si producem nori cu ajutorul particulelor metalice. Odinioa- ri, cAnd copilul se imbolpdvea, pirintii slrigau dupa ajutor la Dumneze acum cheama Salvarea sau telefoneaza la medic. Aproape peste Lot in lume, rugaciunea ¢ subminata de scepticismul mo- dern. Respirim o atmosferd saturata de indoiala. De ce lasit Dumnezeu ca istoria s4 aib& un curs atét de complicat $i nu intervine? La ce ajuta ruga- ciunea in fata amenintarii unui atac nuclear, a terorismului, a uragavelor, si incalzirii globale? Pentru unii, rugiciunea pare, dupii spusele lui George Buttrick, ,,un spasm de cuvinte care se pierd intr-o indiferen(a cosmica*— si, nota bene, scria asta in 1942! Prosperitatea contribuie si ca la diminuarea interesului pentru rugaciu- ne. in cilatoriile mele, am observat c& crestinii din firile in curs de dez- voltare petrec mai pulin timp reflectand la eficienta rugaciunii si mai mult timp rugandu-se efectiv. Cei bogati se bazeaza pe puterea de care dispun si pe resurse financiare pentru a-si rezolva problemele imediate, si pe polite de asigurare si planuri de pensii pentru a-si aranja viitorul. Pentru tea: astizi“, cand camara ne cd, nu-i asa, ne-ar veni destul de greu si ne rugéim cu toati since »Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o not ¢ burdugiti cu provizii pentru o luna intreaga Din ce in ce mai mult, presiunea timpului nu mai asa loc acelui ritm de viaté domo! de care se pare ci are nevoie rugaciunea. Comunicarea cu alti oameni ¢ tot mai redusa gi tot mai codificata: cateva randuri, email- uri, mesaje instant. Avem din ce in ce mai putin imp pentru conversatic, ca si nu mai vorbim de contemplatic. Mereu avem sentimentul ca nz destul: nu avem destul timp, nu ne odihnim destul, nu facem destul sport, nu ne recreem destul. Unde mai incape Dumnezeu intr-o viajd care pare a fi pierdut deja in lupta cu cronometrul? Dac totusi ne hotarém sA arunedm o privire in interior si ne punem sufletul pe mas, terapeutii si grupurile de sprijin ne oferd cai de elibera- te care altidata fi erau rezervate doar lui Dumnezeu. Rugaciunea catre un Dumnezeu invizibil nu aduce acelasi feedback pe care f] obfii de la un 18 1. € A MAI ARZATOARE DORINTA OMENEASCA consilier sau de la niste prieteni care, cel putin, dau din cap plini de com- pasiune. Oare chiar exista cineva care ne asculta? Sau, cum intreba, pe un ton nazal, telelonista Ernestine, interpretati de actria de comedie Lily Tomlin: ,,Sunt fn legatura cu cel caruia ii vorbesc?* Pentru sceptic, rugaciunea e 0 iluzie, o pierdere de vreme. Pentru cre dincios, ea reprezinta poate cca mai important modalitate de utilizare a timpului. in calitate de crestin, cred in cea de-a doua afirmaie. Atunci de ce ridic& rugéciunea atatea probleme? Pastorul britanic Martyn Lloyd- Jones sintetiza astfel aceasti nedumerire: ,,Dintre toate activititile in care se implica un cregtin, si care sunt parte integranta a viefii de creding, nu exist nici una care sd ne provoace un sentiment mai derutant si s4 ridice atalea probleme asa cum face activitatea pe care o numim rugaciune.* Cautarea unui pelerin Seriu despre rugaciune din postura unui pelerin, nu a unui expert. Am aceleasi intrebari pe care le au cei mai multi oameni la un moment dat. imi asculia Dumnezeu rugaciunea? De ce I-ar pdésa lui Dumnezeu de mine? Daca Dumnezeu stie tot, ce rost are si ma mai rog? De ce par atat de inconsecvente raspunsurile la rugaciune, ba chiar dictate de capriciu? Oare 0 persoani inconjurata de o mullime de prieteni care se roagd pen- tru ea are mai multe sanse de vindecare decat una care se lupta cu cance- tul si are doar o mana de oameni care o sustin cu rugdciunile lor? De ce uneori Dumnezeu pare aproape, iar alteori undeva deparie? Rugaciunea fl schimba pe Dumnezeu sau ma schimba pe mine? inainte de a tne epe sa scriu aceasti carte, evitam deseori subiectul ru- gaciunii, dintr-un sentiment de vinovatie si de inferioritate. MA simt jenat sa recunose ca nu fin un jurnal, nu am un indrumator spiritual si nu frec- yentez in mod regulat un grup de rugdciune. Si, marturisesc fara ezitare ca am tendinja de a vedea rugaciunea din perspectiva unui sceptic, mai de- grabé obsedat de rugaciunile care nu au primit un réspuns decat bucuran- du-mé de cele care au primit. Pe scurt, principala mea calificare in abor- darea temei rugaciunii const tocmai in faptul cA ma simt necalificat—si imi doresc sincer s& invat mai mult. Imi doresc sa-L cunose pe Dumaezeu mai mult ca orice pe lume. Ps hiatrul Gerald C. May observa: ,Dupi dowdzeci de ani in care am ascul- tat cele mai adanci aleanuri ale sufletului omenese, am ajuns la convin- 19 PARTEA INT N TOVARASIA LUI DUMNEZEU gerea ca fiinja umand are 0 dorinti innascutd pentru Dumnezeu. Fie ca suntem religiosi in mod constient, fic cA nu, aceasta dorinta este nazuinfa noastra cea mai profunda si comoara noastra cea mai de pret.“ Cu sigu- rant’, dac& suntem fitcugi dupé chipul lui Dumnezeu, El va gisi o cale de a implini aceasta nazuinta. Tar aceasta cale este rugaciunea. Instinctul de jurnalist m-a facut sa cer opinia multor categorii de oa- meni despre rugaciune: vecini de-ai mei. alti seriitori, membri din bisert ca, mentori spirituali, oameni obisnuiti. Am inclus unele din gandurile tor in rubrici aparte pe tot parcursul cartii, ca exemple cat se poate de con- crete ale unor intalniri cu rugaciunea gi ca un semn de aducere aminte pentru mine care si mu ma lase si divaghez de la intrebirile lor, De cele mai multe ori am folosit doar numele mic al acestor oameni, desi multi dintre ei au deja un renume in cercurile crestine, dar am facut-o tocmal pentru a evita orice formé de ierarhizare. Cand e vorba de rugdciune, tott suntem niste incepatori. Nu mi-am propus nici 0 clipa sa scriu un soi de ghid care detaliaza me- tode precum postul, tabercle de rugaciune sau indrumarea spirituala. Am pornit si cercetez tema rugiciunii din postura umul pelerin, mergand agale, contempland monumentele, ridicand intrebari, cumpanind inde- lung, ciutand sa aflu in ce ape ne scailditm. Recunose ca exist un dezechi- libru, o reactie exagerati fafa de timpul petrecut printre crestini care au promis prea mult si au gandit prea putin gi, prin urmare, greselile pe care le fac sunt pe un fond de sinccritate, oicidecum de falsitate in timp ce lucram la carte, am ajuns, totugi, sl vad rugiciunea ca pe un privilegiu, mi ca pe o indatorire. Ca orice lucru bun, rugiciunea cere sica © anumita disciplina. Si totusi, cred ca viata cu Dumnezeu ar trebui sa se~ mene mai mult cu 0 prietenie decat cu 0 obligatie. Rugdciunea cuprinde si clipe de extaz si momente de apatie, un spirit absent, dar si o concentrare 4, strdlulgerdri de bucurie, dar si accese de iritare, Cu alte cuvinte, rugaciunea ase tris&turi comune cu toate celelalte relatii importante. Dacit rugiciunea reprezinta locul unde faptura umana se intalneste cu Dumnezeu, inseamnd ca trebuie sii aflu mai multe despre rugaciume. Cele mai mari framntiri din viata mea de crestin graviteaza in jurul acelorasi doui teme: de ce nu actioneaz4 Dumnezcu aga cum am vrea noi si de ce nu acfionez cu aga cum ar dori El. Rugéiciunea este tocmat punctul de con- vergenti al cclor doua teme, maxim 20 CAPITOLUL 2 VEDERE DE SUS S& Incetam a ne moi potrivi vederile dupa luminitele fiecdrei corabii care traverseazé marea; s@ navigam, in schimb, cdléuzindu-ne dupa stele. GEORGE MaRsHatt 4 urci un munte cu 0 indltime de vreo 4000 de metri din Colo- rado trebuie s4 pornesti la drum foarte devreme—cam pe la patru dimi- neata—dar trebuie gi sd limitezi ratia de cafea pentru a evita deshidratarea, in prima ctapi, conduci pe drumuri brizdate de figasuri adanci, pe intuneric, mereu cu ochii-n patru la vietitile sAlbatice care-ti pot taia calea gi cagtigi in altitudine undeva intre 2700 si 3000 de metri. De aici incepe por{iunea de traseu pe care urmeaza si o parcurgi pe jos. Urcugul incepe si inaintezi anevoios printr-o padure de molizi albastri, pini si brazi Douglas, iar acele coniferelor asternute pe jos iti dau senzatia ca pasesti pe burete. Terenul degaja un miros patrunzator de pamant, de materie des- compusa. Drumul continua de-a lungul unui paréu ce se rostogoleste de ja indljime, stralucind alb-argintiu in lumina palida a lunii de dinaintea zorilor si, pana la trezirea pasirilor, auzi doar susurul apei. Cam pe la 3400 de metri altitudine, arborii se raresc, lasand loc pajisti- ior cu iarba bogata, acoperite cu un covor de flori silbatice. Soarele rasare sicl, aruncand la inceput o lumina rogiatica peste crestele muntilor, lasén- du-si apoi razele sd cada peste iazuri. Manunchiuri stralucitoare de lupi- nus, smirdar, caldaruge $i scanteioare formeazé mici pete de culoare pe spatiile deschise, in vreme ce plante cu denumiri inca si mai exotice— omag, verigel, tichia-episcopului, campanule, calcea-calului—crese in palcuri lang malul apei. iti continui drumul pe firu! apei pana la bazinul de acumulare, ocolind baza pantelor abrupte pana cand poteca face un cot, urciind in zig-zag spre 21 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMREZEU coama acoperiti de iarba a varfului pe care vrei si-1 escaladezi iti simei deja inima batand ca a unui alergator si, cu toate c& aerul diminetii e raco- ros, simfi sudoarea prelingandu-{i-se pe sub rucsacul din spinare. Faci 0 pauza sa bei o inghititura de apa, si o por nesti pieptis pe panta abrupta, sfortandu-te s&-1 vii de hac. Corul matinal al pasdrilor a inceput si esti luat prin surprindere de aparijia unui fascicul indigo, strilucitor ca o lumina de neon ce brazdeazi cerul o daté cu wecerea prin bataia soarelui a unui stol de sturzi albagtri. Corola florilor salbatice de mare altitudine se micsoreaza treptat, aces- tea devenind propriile lor variante miniaturale; ca sa le poti vedea, trebuic sA te apleci la nivelul lor, practicand ceea ce localnicii numesc ,,botanica pe burti*. Marmotele, rudele alpine ale veveritelor cenusgii, urea balabanin- du-se spre posturile lor de observatie, anungindu-si printr-un guierat sura- tele de mai sus ca drumetii inainteaza. Curdnd lasi in urma cararea si spatiile acoperite cu iarba, si patrunzi pe un teren stancos. Lespezi de granit de mirimea unei roabe sunt impodobite cu licheni in nuante de portocaliu, verzui si galben. Tii capul mereu aple- cat, verificand stabilitatea fiecdrei pietre inainte de a calca pe ea cu toata greutatea. in cele din urma, dupa o ori de urcat, sfirind rand pe rand peste blocurile de piatri, ajungi pe creasta, o fasie ingusta ce suie gi care speri cf te va duce pana in varf. Arunci ruesacul din spate si faci un popas sa-ti tragi sufletul. Mai bei nigte apa, ici o gustare. Sangele iti pulseaza cu pu- tere, auzi bataia pulsului in urechi gi aceasta acopera toate sunctele din jurul tau. Privesti inapoi Ja traseul parcurs gi te simti mulgumit sufleteste. Esti convins ca vei ajunge in varf. Jos in vale zdresti ceva, un punct mic la liziera padurii. Ba nu, sunt chiar dou’ puncte. S4 fic animale sau doar sténci? Unul din puncte se migca—deci n-are cum si fie e o sténc’é. O marmot&é? De-aici de sus ¢ greu s4 apreciezi marimea. Cel de-al doilea punct pare rogu Sa fie doi drumeti? Privesti spre cer in cdutarea semnelor ce prevestese furtuna de dinaintea amiczii. Ei bine, daca sunt intr-adevar doi excursionisti, se joacé cu focul pentru ca gi-au inceput urcugul cu trei ore mai tarziu decat ar fi trebuit. Urmaresti cele doua puncte minuscule si ai sentimentul ca inain- teazi cu pagi de furnica. Apoi, dintr-o data, ingelegi totul: de aici de sus si ta pareai doar un punct cu trei ore in urma, o fardma de viata pe un munte uriag, masiv, capabil si influenteze pana si vremea de-alara si caruia putin fi pasa de 22 2. VE DERE DE SUS Gne. (Cum spunea cfndva un celebru alpinis »Muntii nu omoara pe nimeni. Ei exista pur si simplu.“) Te simfi deci mic, aproape insignifiant. reugesti s intrezdresti o franturé minuscula din ceca ce trebuie si aiba Dumnezeu mereu in fata ochilor. Unul din psalmi descrie tunetul ca pe glasul lui Dumnezeu, care loves- te pamantul cu fulgere. Stim, desigur, fulgerul loveste atunci cand o masa de apa cu sarcina clectric& pozitiva intalneste o sarcina electrica ne- gativd la baza unui nor. De o suta de ori pe secunda fulgerul loveste unde- va pe pamant, iar eu unul nu cred ci Dumnezeu personal programeaza desfisurarea fiecaruia. Am fost, totusi, surprins de furtuni grozave aproa- pe de varful unui munte. Toporisca de alpinist zanganea lAngd mine si-mi simfeam capul vajaind, tineam picioarele ghemuite la pamant pentru a evita scurgerea clectricitatii prin corp, la distanta suficient de mare de partenerul meu pentru a diminua riscul de-a pieri amandoi, numirand se- cundele dintrc loviturile de trasnet (,,doua secunde...jumatate de mila“)— si atunci am avut o perceplic vag’ despre adevarata mea stare de faptura biped neajutorata, cagirata pe invelisul unei plancte topite ‘Trdiese cu speranta zilnicé de a-mi tine viata sub control. Am lAsat acasa pe birou un teane de liste cu ce am de facut: sa studiez manualul de instructiuni pentru remedierea printerului blocat, sa curat rigolele de acele de pin, si ma ocup de reparatiile de la baie, si schimb pneurile de iarna, sé-mi vizitez vecinul bolnav. Poate daca-mi iau o zi liberi, voi avea timp sa... Pe munte, o singura lovitura de trisnet ce despica in doud o stanc4 de pe culmea invecinata, facdnd s4-mi explodeze limpanele, imi spulbera iluzia c& eu ag define in vreun fel controlul. Pot conta doar pe clipa ime- diat urmatoare, nimic mai mult. »Doamne, spune-mi care este sfarsitul vielii mele“, se ruga odinioara psaimistul. © furtund dezlanquiti in munfi aduce un rispuns vijelios la junea lui. Prioritatile viefii mele cad la pamént si aluneca pe un now Vedere de jos Am avut gi alte perspective de Ia indiltime care au redus la 0 scar miniatu- ral chiar si varful muntelui. fnu-o seard din 1971 ma tndreptam cu masina spre un Tac de lingi casa pentru a urméri o eclips’ de lund. Spre rasarit, chiar deasupra varfului mungilor, cometa Hale-Bopp lumina bolta 23 PARTEA iNTA IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU cereasca, intrecand in stralucire toate celelalte stele. Ca sa-i pot aprecia mirimea, am intins bratele in lateral, abia reugind sa acopar coada stralu- citoare, ca un torent de lumina, a cometei. Apoi am privit prin binoclu la corpul ceresc ce traversase sistemul solar pe toald intinderea lui. intr-un alt colt al cerului, umbra crescénda a pamantului incepea sé traverseze prin fata lunii, intunecdnd-o si dandu-i (reptat o nuanfa ireala portocalie. Marte, mai aproape in ace] moment de pamant decat fusese in ultimele sute de ani, strailucea intr-un nimb rogiatic deasupra lunii. Pe masura ce cclipsa progresa, toate stelele de pe cer devencau mai straluci- toare, de parca ar fi fost luminile unui reostat. Calea Lactee revarsa pe toati intinderea de deasupra un adevirat fluviu din pulbere de diamant. ‘Am rimas cu ochii afintii la cer pana mi-a injepenit gatul si am plecat doar cand norii s-au adunat si au inceput s4 cada fulgi de zdpada, acope- rind orizontul. Si in noaptea aceea mi-am simf{it micimea. Pentru 4 putea aprecia sca- ra, si zicem ca, daca galaxia Cai Lactee ar fi de marimea continentului America de Nord, sistenmal nostru solar ar ineZpea intr-o ccasca de catea. Pani in clipa de faté doud navete spatiale Voyager se indreapta spre extremitatea sistemului solar cu o vite7a de 100000 de mile pe ora. De aproape trei decenii se indeparteaza de Pamént cu vitez4, ajungénd la o distant de 9 miliarde de mile. Cand ingineri lanseazd o comanda spre navi cu viteza luminii, acesteia fi uebuie treisprezece ore pentru a ajunge la destinatie. Si totusi, imensul sistem din jurul soarelui nostru—cu ade- yarat de marimea unei cesti de cafea—este una din cele cdteva sue de mi- liarde de alte stele si surorile lor mai mici din Calea Lactee, una din cele 100 de miliarde, probabil, de asemenea galaxii din univers. Tar pentru a trimite un mesaj cu viteza luminii la marginea unui astfel de univers ar fi necesari 15 miliarde de ani. Cand privese ceruril —lucrarea mainilor Tale—tuna gi siclele pe care le-ai facut, imi zie: «Ce este omul, ca si Te gandesti la el, si fiul omului, ca si-] bagi in seama?>", intreba psalmistul. Bxcelenta intrebare, dar si un reper care-mi readuce in minte un punct de vedere pe care-| uit atat de usor. Noi, oamenii, suntem doar un fir de praf pe suprafata unei planete care scapi unci descrieri exacte, In miezul intregii realitayi_ se afla Dumnezeu, o inimaginabila sursi de putere $i iubire. In fata unei astfel de realititi, ne putem simti strivigi, umiligi de condifia noastra de oameni, sau putem, asemeni psalmistului, s@ ridicam ochii spre cer, exclamand: 24 2. VEDERE DE SUS. »Doamne, Dumnezcul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!* Pentru a explora misterul rugciunii incep aici, reamintindu-mi pozitia avantajoasd pe care o am de pe varful muntelui, cu privirile indreptate spre pamant sau de la un observator astronomic cu privirile indreptate pre cer. Ambele pozitii permil sé observ doar o mica frantura din realitate, asa cum o vede Dumnezeu. Aidoma unui fulger, rugciunea dezvaluie pentru o [ractiune de secunda lucrul pe care ag prefera sii-l ig- nor: adevarata mea stare de dependent fragild. Lista crescdnda de lucruri nerezolvate de acasi, familia mea gi toate celelalte relati1, tentafiile, sana- tatea, planurile de viitor—pe toate acestea le aduc intr-o realitate care le include, sfera lui Dumnezeu, unde, in mod curios, reusesc si le gasesc rezolvare. Rugaciunea ajutd la corectarea miopici, aducdnd in prim-plan o per- spectiva pe care o uit zilnic. Mereu inversez rolurile, gandindu-ma la mo- dalitati in care Dumnezeu ar (rebui s4-mi slujeased mic, si nu invers. Asa cum Dummnezeu i-a amintit intc-un chip infricosstor Jui lov, Dompul uni- versului are multe de facut pe pamant, iar cénd sunt (entat sa-mi plang de mild, mi-ar fi de mare folos s& privese o clips Jucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Pacea tinuturilor salbatice WENDEL BeRey, COLLECTED POEMS (POEME ALESE) Cand coplesit de disperare. in miez de noapte ma trezesc la col mai slab fosnet gi teama ma cuprinde gandind fa viata mea gi-a copiilor mei, ma intind ka pamant, in preajma locului unde iscanul sdlbatic pluteste pe ape. maicstuos, jar ballanul uriag si caula hrana. Pagesc pe taramul plin de pace din mijlocul salbaticici, unde nimeni nu se impovarcaza cu gandul fa durerea ce va sd vie Ma apropii de apele adiinci si calme i simt deasupra caputui stelele ce dorm ziua, asteptand si-si reverse lumina. Adast o vreme jn humea invaluiti-n har, $i mai simt liber 2s PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU Unde crai tu cand am intemeiat ntul? Spune, daca ai pricepere. Cine i-a hovirdt masurile, sti? Rugaciumea imi ridicd privirea de la aspectele derizorii—sau, ca in cazul lui Tov, de la imprejurarile vitrege—ale vietii cotidiene si imi ofera un crampei din perspectiva generoasi de ansamblu. Atunci vad micimea mea si marefia lui Dumnezcu, dar si adevarata relatie dintre cele doua. In prezenta lui Dumnezeu ma simt mic pentru ci sunt mic. Dupa ce Dumnezeu ii inlatura lui lov rand pe rand contestarile caustice si nedumeririle teologice, iar, in final, ii deschide ochii nefericitului om, sfirman acesta cade in pulherea pamantului. /artd-md, spune, de fapt, lov. Nici mdécar nu mi-am dat seama ce intreb. lov nu primeste nici un raspuns la intrebarile Tui iscoditoare, fapt care, acum, nici nu pare s& mai conteze. »Cine este acela care are nebunia sd-Mi intunece planurile?* [intreaba Dumnezeu]. Da, am vorbit, fard sii le inteleg, de minuni care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep.* Desi mii impotrivesc din réisputeri si adesea nu-mi convine, invat si acum lec{ia pe care a trebuit s-o invete si Jov. Dumnezeu nu are nevoie sa I se reaminteasea natura realitafii; eu, in schimb, am. Cel de-al treilea corp de Inga soare, planeta noastra, a sarit de pe axa sa teologica. A existat 0 vreme, aga cum ne spune Genesa, cand Dumne- zeu $i Adam umblau impreuna prin gradina si stateau de vorba ca doi pri- eteni. Nimic nu parea mai natural pentru Adam decat si aibé comuniune cu Acela care-l plamadise, care-i incredintase o munca plind de creativi late, care-i implinise dorinta de tovardsie umana printr-un dar minunat, Eva. in yremea aceea, rugaciunea era (ot att de natural ca gi discuyia cu un camarad, cu o persoani iubiti. Din momentul ciderii, pentru Adam gi pentru tofi cei care i-au urmat, prezen{a lui Dumnezeu a devenit tot mai indepartaté, mai ugor de pus la indoiala si chiar mai ugor de negata. Zi de zi, viziunea mi se intuneci, astfel incdt nu mai disting decdt o lume alcduita din materie. E nevoie de un act de voin{a ca s4 ne reamin- tim ceea ce fe spunea Pavel crudigilor atenieni: ,[Dumnezeu] nu este Geparte de fiecare din noi. Caci in Fl avem viata, migcarea si fiinya...* Tocmai de aceea rugaciunea poate parca stranic, ba chiar slanjenitoare. (E ciudal ci rugdciunea pare o prostie pentru niste oameni a céror viata sc 26 DE SUS bazeava pe curentele lansate prin media, pe superstitic, pe hormoni, pe statutul social, sau chiar pe astrologic.) Mare parte din timp, pentru majoritatea dintre noi, ragdciumea nu adu- ce © confirmare clara a faptului cd am fost auziti. Ne rugiim cu credinta ca vorbele noasire trec cumva o punte dinue o lume vizibila si una invizi- bila, patrunzand int-o realitate despre a carei existenta nu avem nici o dovada. Intrém pe teritoriul lai Dumnezeu, pe tirdmul spiritului, care noua ne pare mult mai putin real decat i-a parut lui Adam. Confluenta apelor Jane, un personaj din piesa lui Thornton Wilder, Our Town (Orasul nos- iru), primeste o serisoare avand ca adres ferma ei, oragul, districtul, sta~ tul ci. Pe plic insé mai este adaugat: ,Statele Unite ale Americii; conti- nentul America de Nord; emisfera vestici; Terra; sisternul solar; univer sul; Gandul lui Dummezeu.“ Probabil crestinul ar trebui sa inverseze ordi- nea. Daca ag incepe cu gandul si voia lui Dumnezeu, privindu-mi viata din accast4 perspectiva, celelalte detalii si-ar giisi automat locul potrivit— sau, ce] putin, unul diferit. Casa mea este situata intr-un canion, in umbra unui masiv muntos im: puniitor, pe malul unui mic curs de apa denumit Bear Creek (Pardul Ursu- Ini). in perioada dezghewului de primdvara si dupa ploile abundente, apele paréului se umfla, isi spumega vijelios undele peste pictre, si ajunge s? semene mai mult cu un rau decat cu un paraias. Au existat chiar cazuri in care oameni au pierit inecati in apele lui. Odaté am urcat pana la locul de unde izvordste Paraul Ursului, in varful muntelui. M-am oprit pe un camp de zipada presirat din loc in loc cu ,,boluri*, niste excavatii sferice for- mate prin topirca zapezii. Auzeam undeva la adancime un susur ugor si, Ja marginea stratului de zéipada, am zarit firicele de apa care se scurgeau in afara. Acestea se acumulau sub forma unui bazinet, apoi a unui mic iaz de munte, dup care se reviirsau si isi incepeau calatoria in jos pe versan- tul muntelui, unindu-si apele cu alti mici afluengi pana cand ajungeau la vale, in apropierea casei mele, sub forma paraului. Reflectind la rugaciune, mi-am dat seama ca de cele mai multe ori por- nesc din directia gresila. incep de jos, din vale, cu ingrijorarile mele gi le adue Ia Dumnezeu. il pun la curent pe Dumnezeu, de parca El nar sti deja ce se petrece cu mine. fl impior pe Dumnezeu, sperand parca si-L indupiec 27 PARTEA INTAT IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU sa se raizgdndeasca si sf infrang rezistenta divind cand, de fapt, ar trebui si pornesc din amonte, de acolo de unde igi incepe raul curgerea. Cand schimb directia, imi dau seama cd Dumnezen deja se ocupa de problemele care ma ingrijoreazi—de cancerul unchiului meu, de pacea mondiala, de familiile destramate, de adolescentul vebel—mai mult decat 9 pot eu face. Harul, intocmai ca apa, sc indreapta spre zonele cele mai joase. Raurile de indurare se revarst suvoi. Incep cu Dumnezeu, care poarti cel dint4i rispunderea pentru ceea ce se petrece pe planeta, gi il fntreb ce rol pot juca cu in lucrarea Lui pe pamént. ,,Dreptatea sd curga ca 0 api curgatoare, si neprihdnirea ca un paréu care nu seacd niciodata*, striga profetu]. Voi rimane pe mal sau ma voi avanta in torentul de ape? Cu acest nou punct de pornire in rugdciune, perceptia mea € total schimbati. Privesc natura si vid nu doar florile de camp si plopii tremura- tori aurii, ci si semnéitura unui mare artist. Privesc omul si vad in el nu doar un ,biet animal, gol $i pe doud labe* [Shakespeare, Regele Lear], ci © persoana cu un destin ctern, ficuta dupa chipul lui Dumnezeu. Recu- nostinfa si lauda izbucnesc atunci ca o reactie natural, nicidecum ¢a 0 obligatic. Am nevoic de accasté corectie a viziunii pe care doar rugaciunea mi-o poate aduce pentru ci pe parcursul intregii zile voi pierde din vedere pe spectiva lui Dumnezeu. Deschid televizorul si ma asalteaza un val de reclame care vor si ma conving’ cl succesul se masoard dupa avere gi aspect fizic. Ajung cu magina in oras si observ pe bordur’, nga sine, un cersetor cu p&rul cirunt, tinand o mica pancarta pe care scrie »Dumne- zeu si va binecuvanteze. M& puteti ajuta cu ceva?™, gi imi intore privirea. Aud Ia buletinul de stiri cd un dictator din Africa a ras cu buldozerul cartiere intregi de locuinte incropite ilegal, intr-o operatiune de asanare a onei, Lisand fri ad&post 700000 de persoane. Lumea in care trdim obtu- rea7a perspectiva de st Rugaciunea, gi numai rugaciunea, ma aduce cel mai aproape de viziu- nea Iui Durmezeu. Ma trezesc din orbire si vid in bogiitie o primejdie teribila care pandegte din umbra, nu un scop pentru care merita sa lupti, vid cd valoarea depinde nu de rasi sau de statut, ci de chipul lui Dumnezeu pe care-I poart orice fini umana; vad ca nici un efort de a infrumuseta aspectul exterior mu prezinta mare importanfa pentru Jumea de dincolo. Alexander Schmemann, preotul care a condus cindva o migcare de 28 2. VEDERE DE SUS reforma in cadrul ortodaxiei ruse, relateazd despre o ocazie in care cala- torea cu metroul in Paris, cu logodnica lui. La una din stati, o femeie urata, in varsta, purtand uniforma Armatei Salvari, urca gi isi gaseste un loc aproape de ei. Cei doi indragostiti incep s& gsugoleascd in rusesie, comentand infalisarea respingatoare a femeii. Dupa cateva statil, femeia se ridica, indreptandu-se spre coborare. Trecand prin dreptul lor, le spune intr-o rusa perfecta: ,N-am fost intotdeauna urata.“ Femeia aceea a fost un inger al hii Dumnezeu, le spunea mereu Schmemann studentilor sai Ea i-a deschis ochii intr-un mod pe care n-ayea si-| uite niciodata, Deprinderea de a fi atenti ~Oprili-va si si sti{i ca Eu sunt Dumnezeu.“ Vad in acest verset cunoscut al Psalmilor dou’ porunci de o importanga egala. La primul rand, trebuie s& ma oprese, ceva ce lumea moderna yrea sa impiedice pe orice cale. Acum zece ani rispundeam la scrisori intr-un interval de cateva sapta- mani, topi corespondentii fiind extrem de incantati. Acum cinci ani wimi- team prin fax un raspuns in cateva zile si pareau mulgumiji. Acum doresc un rispuns prin posta electronic in aceeasi zi si ma cearti ci nu folosese sistemul de mesaje instant sau telefonul mobil.* Misterul, congticntizarea unei alte lumi, accentul pe a fi si nu pe a face, pani $i cAleva momente de ragaz nu vin de Ia sine in tot acest freamat al lumii care ne inconjoara. Trebuie si-mi fac timp, si-l scot din piatra sea ca, $i si-f dau voie lui Dumnezeu si-mi hraneasca sufletul. intr-un pelerinaj per pedes la Assisi, in Italia, scriitoarea Patricia Hampl 2 inceput si faca o listé ca réspuns la intrebarea: Ce este rugaciunea? A notat cateva cuvinte. Lauda. Recunostin(é. Implorare/cerere/tocmeala. Vai- cdreala inutila si seancete. Concentrare. Apoi lista se oprea, pentru ca des~ coperise cA rugiciunea pare doar un act al limbajului: ,.[n mod fundamen- tal, rugdiciunea este o posibilitate, o posturd tn care se plaseazi flecare.“ A descoperit ulterior cA ,,rugdciunea, ca si act al concentrarii, nu e un mod de a limita ceea ce poate fi vazut; este deprinderea de a fi atent, care ne pune in legalura cu tot ce exista.* 2CAnd un giarist i-a cerut lui Thom as Merton 3 diagnosticheze prineipala maladie spiri- tual a cilelor voaste, clericul a dat un rispuns curios format dintr-un singur cuvant: ef cienla. De ce’ ,.De la méndstize pind fa Pentagon, magindria trebuie sfi functioneze... gi dupa tot acest elort ifi mai ramane pufin timp si energie pentru a mai face si altceva. 29 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUL DUMNEZEU Da, deprinderea de a fi atent. Opriti-va. fner-o asemenea concentrare, toate celelalte sunt aduse in prim-plan. fn acel ragaz smuls din programui meu obisnuit, universul intreg igi recapaiti locul firesc. Acea oprire ma pregateste pentru cea de-a doua porunea: ,,...$1 8a stiti ca eu sunt Dumnezeu; Eu stipanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pa- mnt.‘ Doar prin rugiciune pot crede acest adevar in tumultul unci him care lupti si-L suprime pe Dumnezeu, nu si-I inalfe Numele pe pamant in marturia pe care a depus-o la Comisia pentru Stabilirea Adevarului si Reconciliere din Africa de Sud, un varstnic de culoare spunea ci a stri- gat la Dumnezeu in vreme ce ofiferii albi ii atagau de corp electrozi dupit ce-| batuseri cu bastoanele. Acestia i-au ras in nas. ,,Nei suntem Dumne- zeu aici“, i-a replicat batjocoritor unul din gardieni. Audicrile din cadrul comisici au spulberat iluzia acclei pretentii insolente, ofiterii, dezbracati acum de toate insemnele puterii lor, stand cu capul plecat in boxa acuza- tilor in vreme ce acuzatorii treceau prin fata lor triumfftori, Pusesera, in sfarsit, detronati. Psalmut 2 descrie un Dumnezeu care rade in ceruri, batandu-si joc de impirafii si cdrmuitorii care s-au rasculat impotriva Lui. Pentru intem: nifatul din Africa de Sud sau pentru pastorul urméarit din China sau pen- tru credinciosii persecutati din Coreea de Nord € nevoie de un salt imens pentru a ajunge la acea credinté sublima ca Dumnezeu este intr-adevir stipdn peste neamuri.* Ma gandesc la apostolul Pavel care edna in inchi- soarea din Filipi si la Isus, care |-a corectat pe Pilat, aratandu-i intreg ade- varul: ,N-ai avea nici o putere asupra Mea daca nu fi-ar fi fost data de sus. “ Chiar si in acel moment de criza, Isus avea perspectiva de ansambiu, per- spectiva ce venea dintr-un timp anterior aparitiei sistemului solar. Opriti-va si s& stiri e& Ew sunt Dumnezeu.“ in limba latina .opriti-vai se raduce prin vacate. Dupa cum explica Simon Tugwell: ,,Dumnezeu ne *O rugaciune din secolul XVII din Camera Comunelor a Mari Britanii ne ofera perspec tiva corel, in cuvinte care sud total strain in climatul politic actual: , Dumnezeule atot- puternic, singurul care inalli regii pe tron, gi prin care carmuitorii dau legi, Acela de la care vine orice sfat yi orice injelepeiune gi orice chibzuinga. Noi, stujitorii Tai nevred- nici, aduna(i aici in Numete Tau, Te rugaim cu toat umifinga si ne crimiji ingelepchunea Ta de sus, sine indrumi $i si ne ciliuzesti in toste sMuwirile ooastre laolaltd; gi fie ca noi, avnd mereu inaintea ochilor ftica de Tine, gi Kis4nd la o parte orice [olos al 1t0s- ty, orice judecact dinaime gi orice partinire, si chibzuim si sd ne sfituim spre slava Numelui Tau binecuvantat.“ 30 2. VEDERE DE SUS invitd s4 ne luam vacanfi, s4 renuntin o vreme si jucdm rolul lui Dumne- zeu gi sa-L lasam pe El sa fie Dumnezeu,* Prea adesea vedem in rugaciu- ne 0 adevaratd corvoada, ceva ce trebuie planificat in functie de alte intal- niri importante, inghesuité undeva printre alte activitati urgente. Pierdem din vedere esentialul, spune Tugwell: ,Dumnezeu ne invita sa ne luim liber, «sd tragem chiulul». Putem lasa deoparte toate acele lucruri impor- tante pe care trebuie sti Je facem din postura noastrii de Dumnezeu si si-L lasam pe El sa fie Dumnezeu.“ Rugaciunea imi permite sa-mi recunosce esecurile, slibiciunile gi limitarile in fata Aceluia care raspunde vulnera- Dilit&{ii umane cu infinita mila. A-L lisa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu presupune, evident, sa pardsesc postul de comanda al propriei mele vieli. Trebuie si las sa se destrame Iu- mea pe care am féurit-o cu atéta migala pentru a inainta si a-mi atinge scopurile. Adam gi Eva, constructorii Turnului Babel, Nebucadnelar, tor (ionarii sud-africani, ca s4 nu mai vorbim de toji aceia care lupti cu diferi- te dependente sau chiar cu propriul eu, stiu prea bine care e miza jocului. Daca pacatul originar a pornit de la doi oameni care au luptat sa fie ca Dumnezeu, primul pas in rugdciune uebuie s& fie acela de a-L recunoaste sau ane ,aminti“ de Dumnezeu—de a restaura adevarul in univers. ,,Pen- tru ca Omul sa stie ca nu stapaneste nimic din tot ce-I inconjoard*, spunea poetul englez Milton Straini Vreme de cativa ani am incercat si ajut nigte japonezi, familia Yokota, in lupta lor disperata pentru dreptate. {n 1977, fiica lor de treisprezece ani, Megumi, a disparut fara urma in timp ce se indrepta spre casa de la gcoa- 1a, unde participase la un joc de badminton. Cainii politistilor au luat urma undeva lang’ plaja, dar paringii ei, in starea lor de durere, nu-si puteau explica in nici un fel disparitia brusca a fiicei lor. Dup& saisprezece ani, cand familia Yokota se resemnase oarecum in fata mortii fiicei lor, un azilant politic nord-coreean a facut o declaratie socanta: 0 japoneza pe nume Megumi, care juca badminton, locuia in Coreea de Nord, la un institut de pregatire a agentilor secre(i. O mulame de japonezi, spunea el, fusesera ripiji si obliga{i s-i invefe pe spionii coreeni limba gi cultura japoneza. Barbatul a dat amanunte cutremuratoare despre rapirea lui Megumi: agentii au imobilizat-o, au infasurat-o intr-o 3 PARTEA INTAI: IN TOVARASIA LU] DUMNEZEU rogojind si au transportat-o cu barca pe un vas destinat viitorilor spioni, unde o noapte intreaga fetifa a tipat . Mama!“ in vreme ce degetele ei in- sAngerate zgdriau peretii calei. Ani de zile, Coreea de Nord a respins aceste acuzatii, numinducle sim- ple fabulatii. Dar, in fata presiunilor crescande, Kim Jung II insusi, ,, Mult- iubitul Conducator“ al nord-coreenilor a recunoscut in cele din urma ra- pirea a treisprezece japonezi, inclusiv a lui Megumi. Cinci dint ei s-au intors in Japonia, dar nord-corcenii insista cA ccilati au murit, inclusiv Megumi care, spun ei, s-a spanzurat, folosindu-se de propriul kimono. Oricum, multe din informatiile furnizate de Coreea de Nord s-au dovedit Fil binecuvantat, copilul meu Rewer Cat de bine-mi amintesc prima mea rugaciune adevarata! Un lider crestin de tineret ti explica prietenului meu Udo cum si devina crestin. .S3 ingenunchem chiar acum”, a zis el. ,.Dar tu, Reiner? Vrei si {it gi lu crestin?” Am spus da” fara sa mai stau pe gnduri. si m-am rugat aga cum ne-a spus cl. A fost 0 expe- rienti de neuitat care m-a schimbat pentru totdeauna. Am privit in sus spre stele si m-am simit conectat la univers. La vrsta de doisprezece ani, imi gasisem locul meu, o identitate complet noua. Dupa cateva minute am ajuns cu picioarele pe pamant in clipa cand mama s-a rstit la mine pentru cd venisem atat de tarziu. Am incercat si-i explic, dar nea putut sd in{eleaga. Pentru ca, rugiciunea insemna acea deckamare meca- nici a unor vorbe, aga cum se auzea de obicei hn biserici, nici pe departe ceva personal. Vreme de trei zile n-am mancat nimic. .loata ziua te gandesti la Dumnezeu", se plingea mama. $i avea dreplate. Find timid gi introvertit, am tnvalat si ma rog cu voce tare zscullandu-i pe altii, invitand frazele lor, intuind cam cand era momentul s% interyin si cAnd 54 pastrez Licerea. Rugiciunea parea un soi de abilitate sociala. in mod cu totul surprinzator, mi s-a parut mult mai ugor cand am plecat din Germania gi am ajuns fn Statele Unite la studi. Rugéciunea fntr-o limba noud pentru mine, engleza, m-a obligal sa fiu mai alent si mai autentic. Nu puteam sa apelez Ja vechile tipare si la frazele cunoscute in cele din urma am ajuns pastor. Ascultandu-i pe oamenii care ‘gi descar- cau sufletul de poveri si necazuri, incercam $4 le rispund cu un cuvant de mangaiere. Uneor! aveam sentimentul ca vorbele pe care li le spuneam in ast- 32 2. VEDERE HE SUS false si familia Yokota a refuzat sd dea crezare relatarilor privitoare la moartea fiicei Jor. Pretutindeni in Japonia s-au format grupuri de ruga- ciune pentru sustinerea celor rapigi. Doamna Yokota a citlitorit de-a Jun- gul si de-a latul pamAntului pentru a i se face dreptate, devenind in decur- sul timpului una dintre cele mai cunoscute figuri ale canalelor media japo- neze. In cele din urma a ajuns si in Biroul Oval, relaténd drama ei chiar presedintelui George W. Bush, care a imbratigat cauza ei. in 2004, la douazcci si sapte de ani de la disparitia fiicei lor, nord- coreenii le-au dat pirintilor lui Megumi trei fotografi ale acesteia, Cele mai prditoare, facute imediat dup’ caplurarea ei, o infiijiseazd la varsta de fel de momente deveneau o rugaciune. Simfeam ca langa mine gi persoana cu care stiteam de vorba, mai era cineva. Am ajuns, la réndul meu, tata, avand un fiu si o fiicd. tn timp ce dormeau, ma strecuram in camera lor, faceam semnul crucii asupra lor si ma rugam pen- iru viilorul lor. Un parinte are un control atét de mic asupra evenimentelor. Nu-i rimne decat s4 se bizuie pe Dumnezeu. Fiul meu are epilepsie. Prima lui crizi gravi m-a inspaimantat. Am chemat © ambulan{a, si fi lineam baiatul in brate tn vreme ce capul i se scutura dintr- © parte-n alla; fi mAngSiam ugor fruntea si tncercam sa-i spun vorbe linigti- toare, chiar dacd eu Tnsumi cram cuprins de neliniste. Am tncercal in mod constient si-mi revirs propriul spirit asupre Tui, ludnd asupra mea durerea lui, MB indoiesc c& m-am simfjt vreodali mai aproape de fiul meu ca in acele clipe cat a durat criza si |-am {inut in brate—amandoi alal de neajulorati, alat de speriati Rugaciunea a devenit pentru mine o forma de binecuvantare. Fiti binecu- vanlafi, le spun enoriasilor mei, care vin sd-mi destiinuie poverile lor. Fit binecuvantaté, copii, fi spun fiicei mele, aplecat peste leaganul ci. Fii binecu- vantal, copilul meu, rostesc in vreme ce-mi strng in brate fiul chinuit de con- vulsii. Vreau sa flu un instrument prin care Dumnezeu sa-si reverse binecu- vantarea spre alfii. Vreau sa simi aceeagi binecuvantare si pentru mine, in rugdciune. Uneori imi gasesc linisiea, odihnindu-ma in dragostea lui Dumnezeu, Altcori, ma zvarcolese gi tremur, asemeni fiului meu fn timpul unei crize. 33 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU treisprezece ani, purtand inca uniforma de scolaritd japonezi, cu o expre- sie de disperare total3.,Nu ne-am putut stipani plansul cAnd i-am vizut fotografia“, declara printre lacrimi mama ¢i in fafa reporterilor. Alte doua imagini o infatigau deja ca adult, o ferneie avand in jur de treizeci de ani, undeva in aer ber, imbracata intr-o haind de iarna Familia Yokota privea la nesfargit fotografiile, gisindu-gi o oarecare consolare in faptul cA in ultimele dintre imagini, fiica lor prea sinitloas’ si destul de bine ingrijita. Au incercat sa-si imagineze ce fel de viata ducea Megumi. Sa fi intilnit oare gi alte persoane rApite cu care conversa pen- tru a au-gi vita limba materna? Oare ce-o ajutase s& nu-si uite identitatea: faptul ca nu era o imigranté in Coreea de Nord, ci 0 japoneza rapita si dusd acolo impotriva voingei ci? Oare incercase se strecoare cumva un ij citre ei? Sau si evadeze? Ce amintiri pastrase din viata ei din Japonia, din copilaria petrecutié alfturi de ci? De cate ori cdutase din priviri insulele Japoniei sau cisfoise ziarele si mai afle vesti despre fostul ci camin? intr-o caltorie intreprinsa in Asia in 2004, am fost solicitat si iau cuvantul in fata unor grupuri de rugiciune mixte din Tokyo. M-am wt framantat, géndindu-ma ce as putea spune ca si aduc putina mangaiere familiei gi prietenilor ingrijorati. Am apelat la Biblie, cdiutand ceva care sa aiba legatura cu drama familici Yokota, si am ffcut o listi de personaje care Lau slujit lui Dumnezeu pe meleaguri straine: Avraam, care isi inte- meiase un nou caémin intr-un tinut in care se aflau si Sodoma si Gomora; losif, care fusese vandul ca rob, considerat mort, iar apoi ridicat la mare cinste in Egipt; Daniel si alti profeti care au servit sub regimuri inamice in Babilon (actualul Irak), apoi in Persia (Lranul de azi); Estera, care si-a riscat viata pentru a-si salva poporul risipit din Persia; Pavel, ducdnd Eyvanghelia la Roma in lanturi, precursoru! unui sir de misionari care aveau sa intémpine rezistenta unor civiliza(ii straine, numarand multi mar- Uri in primele secole ale cregtinismului chiar i in Japonia. ‘Topi acestia, asemeni lui Megumi, trebuie si fi dus o lupt aprigad pen- tru a mu uita cine crau: niste straini ajungi fra vota lor intr-o lume nou’, necunoscuti. Profetul Daniel a sfidat ordinele unui tiran, deschizand fe: reastra si rugandu-se de trei ori pe zi cu fata indreptati spre Terusalim, cetatea Jui de baslina. Pentru el, pentru ceilalti credinciogsi raspanditi in {iouturile surine, si poate si pentru Megumi, rugiiciunea era singurul lucru care le amintea o realitate contrazisi de imprejurarile concrete in 34 2. VEDERE DE Sus care triau. Un canal al crediniei ce slujea la mentinerea vie a unui ade- ingropat de lumea din jurul lor. Si pentru noi, rugiciunea poate fi un astfel de canal. Traim pe o plane- (a cuprinsa de tot felul de crize, ajungi undeva mult sub planul inifial con- cepul de Dumnezeu pentru noi. E nevoie de un efort serios pentru a ne reaminti cine suntem, creatia lui Dumnezeu, si credinta, pentru a ne ima- gina ce vom [i intr-o buna zi, o mare victorie a lui Dumnezeu. Ce rost are sd ne rugdm? Mi-am pus aceasta intrebare aproape in fieca- re Zi a vietii mele de crestin, mai ales atunci cand prezenta lui Dummezeu parea indepartata, yi ma intreb daca nu cumva rugiciunea eo forma pioast de a vorbi cu mine insumi. Am pus intrebarea cand am citit cArqi de teolo- gie, gandindu-ma ce rost are sa Lot repeti ceva ce Dumnezeu oricum stic. Concluziile mele se vor dezvilui doar treptat, dar incep aici pentru ci rugaciunea a devenit pentru mine mult mai mult decat 0 insiruire de cereri pe care sé i-o prezint lui Dumnezeu ca pe o listi de cumparaturi. A deve- nit o reorientare a tuturor problemelor, ma rog pentru a redobandi adeva- rul despre univers, pentru a avea o imagine cat de vaga a ceea ce Inseam- na lumea, si persoana mea, din perspectiva lui Dumnezeu. fn rugiciune, optica mea se schimbi, detagAndu-se de egoismul meu. Ure undeva deasupra zonei acoperite cu arbori si privesc in jos la acel graunte de huma care sunt eu. Ma uit la stele si imi amintesc rolul pe care il am eu sau oricare dintre noi in acest univers care scapa intelegerii noas- ue. Rugiciunea e actul prin care vedem realitatea din perspectiva lui Dumnezeu. CAPITOLUL 3 EXACT ASA CUM SUNTEM Rugéciunea ce trebuie sé preceadd orice alta rugéciune este: Fie ca eu, cel adevarat, s& vorbesc. Fie ca Tu, cel adevirat, sé fii Acela céruia Ti vorbese.” C.S. Lewis Uneori ma intreb daca vorbele pe care Je rostese reprezinti partea cea mai putin importanta a rugaciunii. Cine sunt eu? Cine este Dumnezeu? Daca pot raspunde la aceste doud intrebari, cuvintele pe care le folosese in ruga- ciune rman pe un plan secundar. Rugiciunea ma invita s& Jas jos bari- erele de apitare gi si-mi infiisez sinele, pe care nimeni altcineva au il cunoaste pe deplin, unui Dumnezeu care deja cunoaste totul Acum cativa ani am, primit o scrisoare de Ja un cititor caruia am sé-i spun Mark. Jata cum isi incepea el scrisoare: Am suferit de pe urma unci stiri emotional grave pe tot parcursul vielii mele de adult—tulburdri de personalitate—insotite de depresia caracteris- ticd, anxictate extrema gi o stare fizica foarte alteraté. Pentru a oferi doar © explicatie, nicidecum a invinovaiti pe cineva, vi spun ca in primii ani de viata am fost supus de mama mea unui abuz sexual si emotional extrem de grav. Nu e cazul sa intru in detalii. Mark a continuat si-mi spuna ca anumite relatari din carlile mele des- pre oameni care au fost o sursd de incurajare pentru alfii iau a perceptia negativa despre sine insusi. Presupun ca intrebarea mea ar fi: Ce rasplati cereaseé vom avea noi, cei din cetate, care nu trudim i ogorul lui Dumnezeu? Sau cei care lupe zilnic en ispita pornografici, si pentru care ¢ o mare biruingit s& pu acce- seze fie gio zi un astfel de site pe Internet. Sau care, o dati recuperaui, avem doar 10 la sut din caracterul moral al unui necredineios de rand. Trebuie neapirat sii fii un médular sAinitos, un crestin activ, pentru a bene- fieia de barul lui Dumnezcu? 36 3. EXACT ASA CUM SUNTEM Evanghelia ofera o mangaiere de nidejde unor oameni tulburati ca Mark. Lam ispuns ca harul lui Dumpezeu curge asemeni apei, mereu in jos, spre cele mai coborate zone. in definitiv, cum altfel am putea trai experien(a harului daca nu prin chiar slabiciunile noastre? in vremea [ui isus, vamesii, desfranatele si cci declarati necurali stiteau cu miainile intinse dupa harul lui Dumnezeu in vreme ce fruntasii religiosi igi inchi- deau mainile, inclestind pumnii, Singura conditie pentru a primi un dar gratuit este si deschizi mana, nimic mai mult Scrisoarea lui Mark mi-a revenit mereu in minte, desi trecuse mult timp de cand fi raspunsesem. I-am citat cuvintele impiratului David: ,, Dumne- zeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita $1 mahnita“, si de cate ori n-am gasit cu tnsumi alinare fn ele! Asta nu inseamna ca toti suferim de tul- burazi de personalitate: sau ca traim in permanenti macinati de indoicli cu privire la noi ingine, Trebuie neaparat si ne simtim mereu rusinati si striviti de propriile esecuri, in prezenta [ui Dumnezeu? Care este starea normala in care ar trebuie si-L aborddm toti pe Dumnezeu? Si cum ma pot asigura.ci eu, cel adevarat ma rog’? Vinovatie Cirfile care ne invati cum sine ragim pun accentul pe mirturisirea piica- telor. Unii oamenii sunt gata si accepte forme extreme de autoinjosire, simtind ceea ce un autor numea ,,o dorinfa de a-si asterne personalitatea la picioarele cuiva intocmai cum face un cafelandru care pune fa picioarele stipanului o minge naclaita de saliva. intalnesc mereu oameni ca Mark care tanjesc dupa baisamul timdaduitor al harului divin. Sunt intotdeauna bucuros si-i indrum spre mila plind de buniitate a lui Isus, care u-a izgo- nit pe nimeni de la El, care i-a primit cu bratele deschise pe flamanzi, pe ‘insetati, pe intristaticu alte cuvinte, pe tofi cei deznadajduiti. Altii, iar eu sunt cel dintai dintre ci, gisese ca este atat de dureros sa- ti fie spulberate iluziile, s& lagi ca lumina necrutétoare a adevarutui lui Dumnezeu si dezvaluie cine esti in realitate. Ce anume face marturisirca atat de necesaré Pentru a dobindi perspectiva corecta, imi amintese vederea de pe creasta munielui, privind tn jos la punciele minuscule din vale, ca si nu mai vorbesc de imaginea Terrei de pe cealalté parte a Andromedei. Incep cu marturisirea, nu ca sd mi simt nenorocit cu orice pret, ci mai degrat 37 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU imi aduc in prim-plan o realitate pe care adesea o ignor. Cand recumose unde ma situez in raport cu un Dumnezeu perfect, inteleg cu adevarat cum stau fucrurile in univers. Marturisirea nu face decat sa sta- bileasca regulile elementare de relationare dintre faptura si Creator. Cu- noscutul pastor Haddon Robinson incepea aproape fiecare serviciu cu aceeasi scurti mdrturisire: ,Doamne, dat ca acesti oameni ar sti despre mine ceea ce stii Tu, n-ar mai asculta nici un cuvant cin gura mea.~ Dincolo de faptul ci reflect o teologie corecti, marturisirea inseamna sio psihologic corecté.* La urma urmelor, rugéciunea este luerul cel mai obignuit intr-o relatie. Asemeni multor soti, si cu a trebuit sf invat in rela- tia mea de cAsdtorie cA problemele reprimate ou dispar pur si simplu. Dimpotriva! Aduc vorba de o mica jignire sau neintelegere care s-a petre- cut cu mai multe saptimani sau chiar luni in urma doar ca sd constat cit nu mai este deloc un fapt minor. in relatii, exact ca in organism, un spin aflat aproape de suprafata poate iesi afar singur, dar o infectie intern’, ascunsi undeva in straturile profunde si netratati, va pune in pericol s: tatea si chiar viata. Cand Isus a Ufiat adane in carapacea fariseilor, unii dintre cei mai reli- giosi oameni din vremea Lui, acestia au veut si-L suprime. Adevarul doare. $i, totusi, nu pot primi vindecarea daca nu accept diagnosticul hui Dumnezeu asupra stirii mele deplorabile. Dumnezeu stie deja cine sun- lem; noi suntem accia care trebuie si gaseasca o cale de impacare cu ade- varul despre noi insine. Psalmul 139 e ca un strigat: ,,Cerceteaza-ini, Dumnezeule, si vezi daca sunt pe-o cale rea.“ Pentru a inlatura orice iluzii cu privire la propria persoani, am nevoie de ajutorul Dumnezeului atot- cunoscator, care si dezradacineze loate pacatele ascunse cum sunt egais- mul, mandria, prefiicitoria, lipsa de compasiune. Ori de cate ori mi simt abéitul de lipsa progresului spiritual, inteleg cd *Asa cum nota Frederick Buechner, Dumnezeu je-a adresat lui Adam gi Evei dowd intre edclitoare dup’ primul lor act de neascultare: ,,Unde esti?" gi ,Ce ai Bicur?* temarcii el, au pus de-atunci ineoace aceleagi intrebiri. ,Unde esti?” aduce la luming realitatea prevent, Cei doi se ascund, goi, ravagifi de un sentiment de yino- vitie gi rasine com nu. mai ineercaser’ pind atunci. Ce ai ficut? aduce la tumind tre- cutul. in intalnirea Lui cu Adam si Eva, Dumnezcu le arati consecinele purtarii lor, iar poi Ie face haine ca st-i pregateasc pentru noua stare pe care au provocat-o ci insigi alnapoi nu se mai pot intoarce, dar pot merge tnainte imbriicayi faur-un chip nou‘, co- menteari Buechner—rezultat la care orice bun terapeut sperd si ajungi, 3. EXACT ASA CUM SU! reM pana si acea panic a mea este un semn de progres. Am sentimentul ca rman undeva tot mai departe de Dummezeu mai ales pentru ci am o ima- gine tot mai ciard a ceea ce doreste El de la mine si imi dau seama cat de putin am atins din acel ideal. $i toemai de aceea am putut s4-i rispund lui Mark cu niste cuvinte care si-i readucd speranta in suflet. intocmai ca un alcoolic aflat in proces de recuperare, care las4 in urm slibiciunea si o stare vecina cu disperarea, Mark s-a pomenit in starea cea mai prielnica manifestarii harului fui Dumnezeu $i vindecdrii. Mark nu are nevoie si ueaca prin stadiile dureroase impuse de o umilire a persoanei sale, intru- cat imprejurarile din viata lui au realizat deja tocmai acest lucru ‘Walter Wangerine Jr. relateazé despre o perioada de Ja inceputul casni- ciei lui cand i-a gresit cu ceva sofiei sale, Thanne. Desi studia la seminar cu scopul de a deveni pastor, evitase intotdeauna sd se roage impreuna cu ea cu voce tare, ] se parea un act mult prea intim, mult prea personal. De- asta dala insa, coplesit de un val de vinovatie care a maturat din cale orice shal, a acceptat. Au stat o vreme intinsi in pat unul langa altul, fiecare agteptind ca celalalt s4 rupa ticerea. Walt a inceput si murmure, inganand parca un cantcc bisericesc, 0 rugaciune conyentionala, dupA metoda inva- fata Ja seminar, Dupa un moment de Licere, a auzit rugdciunea simpla a Thannei, care statea de vorba cu Dumnezeu despre cl, sotul ei, cu glas limpede, plin de smerenie. Asculténd-o, Walt a inceput sii planga. Vinova- fia s-a {opit, iar el a invatat c& smerirea nu ajunge niciodatii la capil, dar este um pas necesar pe calea vindecarii. Isus i-a avertizat pe ucenicii Lui si nu se roage ca fatarnicii, cirora le place si se dea in spectacol in fata multimii; dimpotriva, i-a sfituit s4 se inchida in odaifa lor si s se roage Tatilui, singurul care vede tot ce se petrece in ascuns. Indrumarile Lui i-au mirat pe unii comentatori, care faceau observatia cd locuintele din vremea lui Isus, probabil chiar sia Lui, aveau o singurd incpere, nici vorbd de alle odie. Trebuie ca Isus a folosil o figura de stil, sugerdnd cA ne putem construi o incdpere imagi- nara, un sanctuar al sufletului in care s% domneasca sinceritatea totala inaintea lui Dumnezeu. Desi nu am nevoie de o odaiti in sensul proprin al cuvantului, trebuie, intr-un fel, si m4 asigur cd rugiciunile mele izvo- rasc din inima gi nu constituie un simplu spectacol. Acest lucru are loc cel mai bine intr-o camera inchis’, dar poate la fel de bine s4 se petreacd fntr- o biserica plind de lume, sau stand la capatdiul unui parinte in varsta dintr- un azil, sau intins in pat alaturi de partencrul de viata 39 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU Total neajutorati Teologul norvegian Ole Hallesby s-a oprit asupra unui singur cuvant, rea- jworare, considerand ca acesta red’ cel mai bine gi intr-o forma concisa starea inimii pe care Dumnezcu o poate accepta ca rugdciune. ,,Cuvintele pe care le folosim sau absenta jor nu in 4 mare lucru pentru Dumne- zeu, ci doar pentru noi“, adaugi ei. ,Numai acela care se simte total nea- jutorat se poate ruga cu adeviirat." Asta da piatra de poticnire! Aproape de cand venim pe lume, aspirim se ne hazAm pe forfele proprii. Adultii salutd increderea in forjele proprii ea pe un mare triumf ori de cate ori copili invald si fact ceva singuri: si mearga la baie, s@ sc imbrace, ¢ spele pe dinti, sa-si lege sireturile, si mearga cu bicicleta, sa mearga la scoala. Ori de cate ori copilul se inca- pitaneaza si ,,facti singur“ ceva, parintele se mandreste in sinea Iui cu spi- aml ritul independent al copilului, chiar daci sarcina ineredintata ¢ facutd ca vai de lume. Ca adulti, ne place si ne croim propriul drum in viata, s4 locuim in propria noastra casa, s4 hotaram singuri ce dorim s& facem, si nu ne bi- zuim pe nimeni si nimic din afara. fi privim cu dispret pe cei care traiesc din ajutorul social sau pe seama organizatiilor de caritate. Pusi in fata unor provocari neagteptate, céiutiim febril cérti care ne sfatuiesc cum s& facem totul prin forte proprii* $i, in tot acest timp, distrugem acca ati tudine launtrica atat de dorité de Dumnezeu gi atat de reprezentativa pen- tru adevaratul nostra statut in univers. ,,Despir{iti de Mine nu puteti face nimic*, le spunea Isus ucenicilor Sai, o realitate cat se poate de clara, pe care incercim din rasputeri si o negam. Adevarul esie, bineinteles, cd nu ma pot baza doar pe fortele mele Cand eram in clasa intéi nu suportam ca invatatoarea si se aplece peste banca mea, corect&ndu-mi gregelile de citire; voiam si ma lase ma descure singur!“ Dar, dac& invatdtoarea nu gi-ar fi indeplinit rolul ci, poate n-ag fi invafat niciedata sa citesc cArti, cu atat mai putin sa le seriu. Ca adult, ma bazez pe serviciile publice de ulilitati care imi furnizeazit electricitate si combustibil, pe producatorii de autovehicule care ma ajuta sd mda deplasez, pe crescatorii de vite si fermicrii care trudesc pentru brana mea zilnica, pe pastorii si mentorii care-mi ofera hrana spirituala. TrAiesc intr-o retea de dependena, in centrul careia se afl’ Dumnezeu care le tine pe toate laolalta. 40 3. EXACT ASA CUM SUNTEM A Rugaciunea ma obliga si vad accasté stare reala a mea. Sau, ca sid citez pe Henci Nouwen: ,A te ruga inseamna a psi in lumina deplina a lui Dumnezeu si a spune pur si simplu, fara refinere: «Eu sunt om, iar Tu esti Dumnezeu.» In momentul acela are loc transformarea, restaurarca relaliei adevarate. O fiinfé umana mu este cineva care mai face din cand in cand cate o greseala, iar Dumnezeu nu este cineva care mai iarta din cand in cand. Nici vorba de aga ceva! Oamenii sunt piictitosi, iar Dumnezeu este dragoste. Multi parinti simt o durere tn sullet cand copilul lor depiseste starea de dependenta, chiar daca stiu ca procesul de crestere este un lucru siind- tos si normal. Cu Dumnezeu, regulile se schimba. Nu voi depasi nicio- data starea de dependent, iar daca totusi cred cd am ficut-o intr-o oare- care misura, mi insel amarnic, La baza rugaciunii sti cererea de ajutor: chiar si rugaciunea domneasca consti fntr-un sir de asemenea cereri. Rugaciunea este 0 declaratic de dependent fata de Dumnezeu. Un personaj din romanele lui Henry Adams striga, pradi unui sentiment de frustrare: ,,De ce trebuie ca biserica s4 faci mereu apel Ja slibiciunea mea si niciodati ja punctele mele tari?“ fmi vin in minte cel Putin cateva motive. intr-o lume care glorifica succesul, o recunoastere a slibiciunii ne dezarmeazi orgoliul si, in acelagi timp, ne pregateste si primim harul lui Dumnezeu. Pind una alta, tocmai slabiciunea care ne-a impins spre rugi- ciune devine o invitatie ca Dumnezeu si rispunda cu compasiune si putere Domnui sprijineste pe toti cei ce cad, si indreapti pe cei incovoiati. fn prezenja Marelui Medic, a-am aliceva mai potrivit cu care si vin decét, poate, doar ranile mele. In smerenie in cuvime care se aplicd direct la rugiciune, apostolul Petru spune: »Dumnezeu sti impotriva celor mandri, dar celor smerii le d4 har. Sme- rigi-va sub ména tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El s4 vA inalfe. $i aruncati asupra Lui toate ingrijoririle voastre, caci EL insusi ingrijeste de voi." Observati progresia: smerirea, apoi cobordrea fi da lui Dumnezeu posibilitatea si ne ridice. Dac incere si ma arit puternic, pot bloca puterea lui Dumnezeu. 4l PARTEA INTAI: IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU Pilda lui [sus cu fariscul gi vamesul subliniaza contrastul puternic din- we rugiciunea izvoratd din superioritate religioasa, pe care Dumnezeu o inge, si rugiciunea celui cuprins de deznadejde—,,Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul*—pe care Dumnezeu o primeste bucuros. Isus incheie pilda cu concluzia: .,Caci oricine se inalja va fi smerit, $1 oricine se smeregte, va fi indlyat.“* O vreme n-am apreciat deloc smerenia, confundand-o cu o imagine de Tes Secrete ingropate Jorn Am lucrat cu oamenii strazii, cei mai multi lipsiti de un adapost, vreme de doutizeci gi cinci de ani. Dau o mana de ajutor la servit intr-o cafenea, careta ei fi mai trec pragul din cAnd in cand, iar duminica oficiem un serviciu divin neconventional, sus la ctaj. Niciodata nu stim ce se va intémpla. Unii din ei duhnesc ingrozitor, oamenii tulburati se roaga mai mult, iar vizitatorii intra si ies cum au chef. Sapt&mana trecuti, cineva s-a rugat aga: ,Doamne, iti multumesc pentru Metamusil [un supliment pe baz’ de libre care ajut’ diges- tial”. iar un altul i-a dal replica: .Mesaj receptionat. Doamnel” Am fost surprins s aflu ci multi cament ai strazii sunt fundamentalisti, cel putin aceia care pretind c& apartin unui anume crez. Nici nue de mirare: misi- unile pe care le frecventeaza predica doar despre foc $i pucioasa, si multi din- tre acesti stirmani vagabonzi duc cu sine, chiar din anii copiliriei, imaginea unui Dumnezeu sever. Ruginea gi sentimentul nevrednicici sunt at&t de coplegitoare. Eu am o teorie potrivit carcia alal camenii strazii cal 5) fundamentalistii sufera de pe urma unor tulburari de alagament. Undeva in perioada copilariei nu au reugit si stabileascd o legdtura cu parintii gi nu au invatat sa se rela- fioneze nici cu Dumnezeu. Cum s& ai ineredere si te dai pe mana unei per- soane cui toale ale tale, cu atat mai putin pe mana lui Dumnezeu? Prietenii mei de la Alcoolicii Anonimi spun cd suntem tot atat de balnavi ca gi secretele pe care le purtim dup noi. Stiu multi oameni care ascund secrete intunecate gi nu au unde sa gi le descarce. Uneori sunt pe punctul de a-si pierde mintile, la modul cel mai concret, pentru ci nu suport’ s& rimanéi singuri cu acele ganduri si secrete tenebroase. $i atunci, fie se imbata crit’, fie se drogheazi. Un cunoscut de-al meu conducea o misiune de cartier la cateva strazi dis- 42 CT ASA CUM SUNTEM sine negativ. Uneori, crestinii smeriti aproape mi faceau sila cu obi- ceiul lor de a respinge orice compliment cu o atitudine slugarnici de ge- nul: ,O, nu, nu eu, ci Domnul!* De 0 vreme insa am avut ocazia s& vad smerenia adevarata la lucru in oamenii pe care i-am admirat cel mai mult Pentru ci, smerenia este alegerea continua de a-i atribui meritul si laudele lui Dumnezeu, nu lor ingisi, pentru darurile lor inndscute, pundndu-le apoi in slujba Lui. tanta. Ascundca secrete legate de egecuri din trecut, iar prezentul fi era apasat de probleme financiare pe care nu le-a destainuit nimanui. Toate s-au acumu- lat th el zi dupa zi. intr-o zi, sotia lui a intrat in casi si lea gisit spnzurat. Nu va pot spune ce loviturd a fost aceasta pentru cei pe care fi ajulase cl prin misi- unea lui. De-abia reugeau ei facd s& fat vielfi, yi s% auzi dintr-o dali ca pas- torul tau si-a pus capat zilelor... ‘Joti avem secretele noastre bine ingropate. Aceia dintre noi care au norocul si aiba un partener de viat2, un prieten sau o persoand de incredere, au Cui s3-si incredinteze secrelele. lar dac3 nu avem pe nimeni, il avem cel pulin pe Dumnezeu, care ne cunoaste secretele fnca inainte de-a ne deschide ura, Faptul c& ined suntem in viag@ ne arat oi Dumnezeu are mai mulld tng’ duin{a pentru acele secrete, oricare ar fie ele, decdt suntem noi inclinali sa-| atribuim. Daca teoria mea Icgatd de tulburarile de atagament € corecta, cea mai bund slujire pe care o pot oferi este o relatie pe termen lung. Le spun oame- nilor ca-mi petrec toata ziua in preajma saracilor, gi cam alat. Sper ca peste ani si decenii, ei vor invata sé aiba incredere ca nu le vol irda secretele. Sper ca acea incredere s celor care intdlnesc pe strad’ oameni fara adapost si nu stiu cum sa reactione- 2e, ca 0 privire sincera in ochi si disponibilitatea de a-i asculta pot li mai im- porlante pentru ei decdt hrana sau banii sau versetele din Biblie. Acesti Gameni au nevoie sa stabileascd o relalic ct de firava cu o alta fiinta umana. Un poet german a scris 0 poczie despre saraci. de fapt. mai degraba, o ruga- ciune: 4 fie direclionata treptat spre Dummezeu. $i le mai spun Fa ca sdracti sd nu mai fie disprefuiti si tegoniti. Priveste-i cat stau de stingheri— Ca niste Hori de camp care nu-si gasesc nicaieri foc sa creasca 43 PARTEA INTAI: IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU Primul meu sef, Harold Myra, a dovedit smerenie prin felul binevoitor si plin de rabdare cu care m-a tratat pe mine, un scriitor tanar, cu cag la gura, cum se spune. Nu a facut mciodata o schimbare editoriald fara a-si da mai tntai osteneala de a ma convinge ca aceasta era in beneficiul mun- cil mele. El infelegea cA mistunea lui nu era doar aceea de a cizela frazele, ci de a-i cizela chiar pe scriitori, si a putut s-o facd doar trecéndu-ma prin acele etape care duceau la editarea propusa de el. Alti croi ai mei au practicat smerenia gasind categorii de oameni neba- gai in seam sau care nu beneficiau de suficient ajutor, imi vine in minte Dr. Paul Brand, un medic taénar, promititor, care a plecat voluntar in India, fiind primul chirurg ortoped care a tratat pacienti leprosi, multi din- tre ci provenind din castele cele mai de jos ale societi(ii indiene. Sau Henri Nouwen, profesor la universitatile Yale si Harvard. care a pardsit cariera academica pentru a deveni capclanul unor oameni avand doar o fractiune din coeficientul de inteligenta al studentilor din Prima Liga: bol- navii cu handicap mental ai comunititilor ’Arche din Canada si Franta. Ajungand sa-i cunose pe acesti oameni, ci mi-au demostrat in ce masura coborarea pe cea mai joasd treapti poate duce la succesul care conteazad cel mai mult Intreaga America |-a vizut pe presedintele Jimmy Carter primind demn umilinta picrderii alegerilor, urmata apoi de marginalizarea venita chiar din partea propriului partid. Candva unul din cei mai puternici cameni ai lumii, Carter a renunfat la partidele de golf gi la rundele de talk-show-uri, consa- crandu-si anii de pensic unor cauze cum ar fi ajutorarea saracilor din Africa si construirea de case in cadrul organizatiei Habitat pentru Umanitate. Civilizajiile antice ale Grecici si Romei nu puncan pret pe umilinga, adimirand in schimb realizarile si increderea in fortele proprii. Exact'ca in zilele noastre, cand societatea moderna, ahtiaté dupa celebritate, aduce in lumina reflectoarelor un miliardar care se amuzd copios concediindu-si angajatii, dar si supermodele, rapperi balbaiti sau sportivi plini de ifose. Dupa cum spune teologui Daniel Hawk: Problema umana fundamentala este ca fiecare individ crede ca existi un Dummezeu si ca el e acela.* Avem nevoie de © corectic seriou! prin rugiciune. De ce am prequi umilinfa atunci cand ne apropiem de Dumneze Penuru ca aceasta reflecti in miod exact adevarul. Aproape tot ce sunt— nationalitatea si limba mea mater sa, infatigarea si alcatuirea mea fi iar pentru mine corectia vine tocmai re 44 Exact aga CUM SUNTEM zica, inteligenta mea, secolul in care m-am nascut, faptul cd sunt inca in viata $i relatiy sinétos—scapa in mare parte, dac: lui meu. La o scara mai mare, nu am nici 0 putere s& influentez migcarea de rotatie a planetei Pamant, sau orbita care mentine o distanfa corespun. ziloare fata de Soare, astfel incdt nici s4 nu ne congelim, dar nici sa a dem, sau fortele gravitationale care reugese intr-un fel si mentina galaxia noastra ce se roteste inu-un echilibru extrem de fin. Existi un Dumnezeu, dar nu sunt eu acela Umilinté nu inseamnii si ma tar in fata lui Dumnezeu, asemeni fnal- tilor dregatori de Ia curtile domnesti ale Asiei care se zvarcoleau in parana ca niste viermi in fafa impératului lor, insearma mai degraba c4, in pre- zenta lui Dumnezeu, vad un craémpei din ceea ce reprezint eu cu adevarat in acest univers, lucru care imi dezvaluie micimea, reveldnd tolodata méi- refia lui Dumnezeu. nu chiar ¢otal controlu- indoiala Una din cele mai scurte pilde ale fui [sus vorbeste despre un om ce céuta 9 comoara intr-un ogor. Mult prea des ma concentrez la adancimea la care se afl o comoara si la ruda necesara pentru a o aduce la lumind. Mare parte din credinja crestina pare ascunsa privirilor: Dumnezeu se ascunde sub infiitigarea unui prune intr-un staul gi, de asemenea, in cuvintele sacre compuse mai ales de evreii care au trait o istorie zbuciumati de-a lungul secolelor, apoi, cel mai putin probabil, in biseric’, o institutie cu nimic mai sfanté si mai supranaturali decat persoana mea, dacd-mi este ingaduit a spune, Continuu sa sap in cautarea unor cai de a explica o doctrina cum e cea a Trinitatii astic] incat prictenii musulmani si evrei s-o poata pricepe cat de cat, Pun sub semaul tntrebarii planui lent de mantuire al lui Dumnezeu gi restaurarea creatiej: oare chiar merit toata osteneala, inclusiv cea a lui Dumnezeu? De ce-ar pune Dumnezcu la cale un plan de salvare a specici umane si nu unul a ingerilor cézu(i? Si oare chiar pot cele cAteva decenii in care am viequit pe planeta aceasia sf determine felul in care-mi voi petrece vesnicia? MA aflam inte-o c<orie in Japonia cand m-am pomenit noaptea tir- ziu in biroul unui pastor ce conducea una din cele mai mari biserici din ‘Tokyo (ceea ce oricum nu inseamnd foarte mult, de vreme ce o congre- 4S PARTES INTAL IN TOVARASIA LUL DUMNEZEU gatie obignuita numara cam treizeci de persoane intr-o natiune unde creg- linii se revendic’ doar in proportie de 1% din populatie). Avionul meu ajunsese acolo dimineata si deja avusesem o zi plina de intélniri. Voiam sd ajung in camera mea de hotel si si ma cule, dar regulile ospitalitiii japoneze imi impuneau sa fac aceasta vizita de curtoazie. Pastorul a scos un teane de hartii si, prin intermediul translatorului, mi-a spus ca in intreaga lui cariera se ingrijorase doar de acest aspect, dar ii fusese teama s&-1 discute cu altcineva. Eram dispus sa-] ascult? Am dat aprobator din cap si am intins mana dupa o ceasci, incdlcandu-mi regula personala potrivit cireia nu beau cafea seara tarziu. in urmatoarele douazeci de minute, fara oprire, pastorul gi-a descarcat durerea mistuitoare produs& de faptul ci 99% din japonezi nu-L aveau pe Isus ca Mantuitor al vietii lor. Oare aveau sa arda tori in iad din cauza igno- rantej Jor? Auzise el de teologi care credeau ci oamenii beneficiaza de o a doua sansd dupa moarte $1 cunostea acel pasaj misterios din 1 Petru despre Ich bete wieder, du Erlauchter RAINER MARIA REKE, DIG| VOIUIMUL CARTES ORFLOR: POEME OF DEAGOSTE CATRE DUMNEZEN Din nou ma rog, fnfricosate. Tie. M-auzi din nou $i parca vorbele adnc din mine ribufnes: de vant vijelios spre Tine duse. Zac in farame cisipit, Si macinat de fupte, de hohote de ras batjocotit. in val de bauturd fhecat. Si lsolalts ma adun din fund3turt, Din raméasite scarnave si sticli sfardmata. Numele Ti-! ingaim cu glasul jumatate, Tu, cel etern in simetrie. Spre Tine indinile ridic pe jumatate, in implorare mula, ca iar sa aflu ochii-aceia cu care-odinioara Te privcam. 16 3. EXACT ASA CUM SUNTEM Isus care le predicase celor din Hades. Unii teologi pe eare-i citise pireau sf cread’ in mantuirea universal, desi anumite pasaje din Biblie indicau contrariul. Puteam eu sa-i ofér fie si o cat de mici speran(a’? Mi-am expri- mat gandul eu voce tare gi i-am spus ci Dumnezeu face sd rasara soarele Lui si peste cei drepti si peste cei nedrepti si cé nu doregte moartea pacd- tosului. Fiul lui Dumnezeu, venit pe pamant, Si-a dat ultima suflare rugan- du-Se pentru dusmanii Lui. Am discutat perspectiva iadului asa cum o prezinta C. S. Lewis in fantezia lui captivanté, The Great Divorce (Marea separare), in care infatigeaza oameni ca Napoleon, care au 0 a doua gansa. dupa moarte, dar opteazi si nu se foloseascd de ea. ,Faci-se voia ta‘, le spune Dumnezeu cu pirere de rau celor ce fl resping pentru ultima oard. Nu cunose rispunsul la intrebiirile tale, i-am. spus pastorului tn cele din urma, dar cred cu tarie ca, la sfargitul veacurilor, nimeni nu va putea sta in fata lui Dunmnezeu gi si-I spund: «Ai fost nedrept!» Oricum s-ar incheia istoria, se va incheia de partea dreptatii temperate de mila.“ Ocas id sunt, arzdnd in valvai unde doar vinovafit fa rastimpuri dorm ‘nainte ca pedeapsa ce-i inghite sa-f izgoncasc-alard la loc larg. Oras Ia {armul mérii sunt, Ce se scufunda fa refluxul toxic. Si pentru mine un strain, De pared cineva necunoscut Otravé maicii mele i-ar fi-ntins In vremea cAnd fn pantec ma purta. Dar tocmai in franturile rusinii, Pe mine fnsumi tardsi ma descopar. Si dup-un loc al meu tanjesc, s3 fiu adapostit in ca de-o minte atotcuprinzétoare care mi vede ca pe un singur tot in palmele imense ale ininii tale mi-e dor sa fla finut —o, cum ag vrea acum imbratisarea lor s-o simt In ele sa-mi fas viata, ‘ce zace acum in cioburi, Tu, Dosmne, f¥ din éle ce voiesti. Ay PARTEA INTAI: IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU Asemeni lui lov, am ajuns Ja aceasta concluzie nu prin intermediul ob: servalici sau argumentelor, ci prin intalnire direct. Cu siguranti, Dum- oezeu va intelege indoielile mele intr-o lume ca aceasta, nu-i aga’?“, intre- ba prizonicra olandeza Etty Hillesum dintr-un lagar nazist de concentrare Cred ci Dumnezeu va intelege, in parte pentru ca revelatia lui Dumnezeu tre noi cuprinde exprimari cat se poate de elocvente tocmai ale acestor indoieli. {i provoc pe sceptici s4 gtiseasca un singur argument folosit impotriva lui Dumnezeu de marii agnostici—Voltaire, David Hume, Betrand Russell— care s4 nu fie deja inclus in carti ale Bibliei cum sunt Habacuc, Psalmii, Eclesiastul, Plangerile lui Teremia, ca sé nu mai vorbim de cartea lui Jov. Aceste pasaje sugestive din Bibhe exprima agonia provocati de ras- turnarile wagice: de rani sufletesti gi tradare, de viata care nu pare sa aiba sens, de un Dumnezeu care pare nepisator, daci nu chiar inexistent. Dar, cel mai important, aceste acuzatii cuprinse chiar in Biblie sunt privite ca nigte rugaciuni Rugiciunea imi lasa loc si pentru exprimarea indoielilor si nemultumi- vilor—pe scurt, a ignorangei mele—si asezarea lor in fata luminii orbitoare a realititii pe care n-o pot intelege, dar in care inva{, cu mici poticneli, uneori, sé ma incred. Rugaciunea este personala, iar indoielile mele iau o forma noua pe masura ce cunosc Persoana in fala cireia le aduc. Multi ani mi-a sc4pat sensul parabolei tui Isus. Se prea poate ca omul nostru sa fi asudat din greu pentru a aduce la lumina comoara ascunsi in ogor, dar apoi ,de bucuria ei, se duce gi vinde tot ce are, si cumpara {2 na aceea“. MA indoiesc cd, dupa acca descoperire, a mai simtit oboseala. Sinceritate Predam un curs la 0 bisericd din Chicago, cAnd o femeie tanar mana sa puna o intrebare. Stiam ci e o cursanta constiincioasa $i timida care yenea cu regularitate la toate orele, dar nu lua niciodati parte la dis- cutie. Ceilalti cursanyi au parut $i ci surpringi si au ascultat-o atengi. ,,Nu sunt totdeauna sincera cand ma rog*, a inceput ea. ,,Uneori pare ceva for. fat, mai mult ca un fel de ritual. Repet mereu aceleasi cuvinte. Aude Dum- hezeu si astfel de rugaciuni? S& mai continu, chiar daca nu am convin= gerea ci procedez bine? * Am mai prelungit ticerea inc’ un moment inainte de a incerca si-i 48 3. Exact ASA CUM SUNTEM rispund. ,Observi ce liniste € aici in incapere?*, am spus. ,,Cu tofii ne- am dat seama i fost sincera. Ti-a trebuit mult curaj pentru a te expune sia fi vulnerabila, si ai atins un punct nevraigic in noi toti cei de fata. Pari sincera, nu cum sunt unil comis-voiajori, sa zicem, care sunt platiti ¢: si facd numérul. Ne-ai captat atenfia, te ascultam cu tot respectul, pentru cai esti autentica. Si, imi imaginez c& acelagi lucru se petrece cu Dumne- zeu. Mai mult ca orice, Dumnezeu ne vrea autentici. Japonezii, renumifi prin faptul ca nu-gi tradeaza sentimentele, au doua cuvinte care fac aluzie la un sine divizat. Unul este faremae (care se pro- nun{a fah-the-mah-eh}, $1 reprezinté acea parte a sinclui meu pe care o afisez in fala oamenilor, iar celalalt © hon ne (se pronunga hong neh), aratand ceea ce se petrece in interior, acolo unde nimeni nu are acces. Probabil nai avem nevoie de trei termeni: unul pentru imaginea perso- nald pe care o ardtaém colegilor de munca, vanzatorilor de la supermar- ket si altor cunostinte intamplatoare; unul pentru a desemna partile mai vulnerabile pe care le artim doar familiei si celor mai buni prieteni; gi un al treilea pentru locurile secrete pe care nu le dezvaluim nimanui ni- ciodata. Acest al treilea nivel e cel pe care Dumnezeu ne cere si I-] dezvaluim in rugaciune. Rugaciunea este locul in care putem aduce lucrurile imposi- bil de exprimat public, aspectele care ne provoae’ rusine gi regret, si pe care le ascundem bine de Jumea exterioara. Zadarnic ma straduiesc une- ori si ridic ziduri care si-L. {ind pe Dumnezeu la distant, incipaginandu- ma sé ignor faplul ci Dumnezeu se uiti la inima, patrunzdnd dincolo de tatamae si hon ne pana la locurile ce scapa privirii celorlalti. Aga cum il instiingeaza Durmnezeu pe profetul Samuel: ,,Domnul nu se uité la ce se uité omul; omul se uit [a ceea ce izbegte ochii, dar Domnul se uita la inima.“ inur-adevar, ceea ce simt si gandesc in timp ce ma rog, mai putin vor- bele pe care le rostesc, poate constitu’, de fapt, adevarata rugaciune, pen- tru cé Dumnezeu si pe acelea je ,aude“. Fiecare gand al meu se naste in prezenta lui Dumnezeu. (Psalmul 139: 4, 7-8: ,Caci nu-mi ajunge cuvan- iul pe limba, si Tu, Doamne, il gi cunosti tn totul. Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? Dacd ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culea in locuinta morfilor, 1até-Te $1 acolo.) Si, o dati ce inval si dau glas acelor secrete din sufletul meu, in mod misterios, ele igi pierd puterea pe care o aveau asupra mea. aR 49 PARTEA INTAL IN TOVARA 1A LUE DUMNEZEU Stiu ce se petrece in relatiile umane cand ma mentin la un nivel super ficial. Cu amicii de ocazie discut despre vreme, despre sport, despre vii- toarcle concerte gi filme, ocolind tot timpul ceea ce conteaza cel mai mult: o durere ingropata, o invidie ascunsa, resentimentul provocat de purtarea grosolana a copillor Jor, preocuparea pentru binele lor spiritual. Drept urmare, relafia bate pasul pe loc. Pe de alta parte, relatia se adénceste cand le incredin(ez prietenilor mei anumite secrete. Tot aga, daca nu sunt onest cu Dumnezeu—in legiiturai cu amaraciunea pe care mi-o las lipsa raspunsului Ja 0 rugiciune, vinovafia pe care o simt pentru spiritul meu neiertator, un sentiment inexplicabil al absentei lui Dumnezeu-acea relatie va bate si ea pasul pe loc. Pot continua si merg la bisericd, si cant imnuri si si-L laud cu versete, chiar sé-I adresez lui Dumnezeu rugiciuni formale, dar niciodati nu voi wece acea barier’, ajungand la intimitatea cu El. ,,Trebuie sé aducem inaintea Lui ceca ce este in noi, nu ceea ce s-ar cuveni si fie“, scria candva C. S. Lewis. Sau, ca sa formulam altfel, trebuie sa avem increderea sd-I dezvaluim Ini Dum- nezeu ceca ce El stie deja. O prietena din Canada imi scria cA mare parte din viata i-a fost rusi- ne de sentimentele ci negative de tristete, de teama, de furie chiar. A incercat sa Je reprime, dar gi-a dat seama ca orice pseudo-tentativa de a schimba senlimentele negative cu unele pozitive ar fi insemnat s& pre- tind ca nu simte ceea ce simjea de fapt. Concluzia la care a ajuns a fost urmatoarea: Ar a face asta inaintea Iui Dumnezeu nu e decat o pierdere de vreme. Aga ca, in loc si ma ruginez sau si ma prefac, incere s4 mi impac cu exis- tenfa sentimentelor mele i si le aduc in fata lui Dumnezeu cu toa sin- ceritatea. Am ajuns si inteleg c& niciodati mu-mi voi putea opri senti- mentele, iar unele vor fi, probabil, foarte puternice, pentru ca asa sunt structurati, Sunt o persoana foarte bogatit sufleteste—am un cont emotio- nal substantial din care pot retrage orice cantitate. Lrebuie, totugi, $4 invat Sa (raiesc cu peprihanire in acest valmagag de sentimente oscilante, si cred c&é Dumnezeu mia poate invaja cum s-o fac. Fara ascunzisuri Mi-arn dat seama intr-o zi cA, desi imi fac deseori griji daca simt sau nu prezenta Jui Dumnezeu, nu m-a prea preocupat daca El simte prezenta 50 3. EXACT ASA CUM SUNTEM mea, Cand vin inaimtea lui Dumnezeu in rupiciune, imi dezvalui pirtile cele mai adanc ingropate si mai bine ascunse ale fiintei mele’? Numai cand fac astfel, mA voi descoperi pe mine asa cum sunt cu adevirat, cdci nimic in afara luminii lui Dummezeu nu poate revela aceste aspecte. Ma simt dezbracat in faja acestei lumini. si vad @ persoana total diferita de imagi- nea pe care o cultiv fad de mine insumni si fai de toi cei din jur Numai Dumnezeu cunvaste motivatiile egoiste ascunse in spatele fieca- rui gest al meu, tot paienjenisul otravit de pofte si ambitii, ranile nevin- decate care, in mod paradoxai, mi fac si apar ca un om inueg. Rugéciu- nea md invité s4 aduc toaté viata mea inaintea Jui Dummezeu pentru a fi curajata si restauraté. Autodezvaluirea nu e niciodatd ugoara, dar cand o fac lousi, descopar c4 sub stratul gros de machiaj zace o capodopera dete- riorata pe care Dumnezeu vrea cu ardoare s-o restaureze. >No-L putem face pe Dumnezeu vizibil inaintea noastra, dar ne putem face pe noi vizibili inaintea Lui“, spunea Abraham Joshua Heschel. Fac incercarea dupa multe sovaieli, cu teamé si rusine, dar cand o fac, simt cd toate re{inerile se risipesc. Tearma mea de respingere se topeste in imbri- tisarea lui Dumnezeu. Chiar dacd scapa intr-un fel infelegerii mele depline, cerandu-mi doar sa am ineredere, faptul ca ma infatisez inaintea lui Dumnezeu cu toate detaliile intime ale vietii fi face Jui Dumnezeu pliicere. »,Poate o femeie si uite copilul pe care-I aliipteaza, $1 8a n-aiba mila de rodul pantecelui ei’? Dar chiar daca |-ar uita, tolusi Eu nu te voi uita cu nici un chi lat ci te-am sapat pe palmele Mele.“ Ma gandese adesea ja felul in care mamele isi revarsd toatl dragosica asupra pruncilor lor, care le dau atat de pufin in schimb. Fiecare surinut, fiecare rasucire a capului si clipire a ochilor, fiecare scincet si zimbet e observat atent de mama, de parca ar face un studiv asupra compertamen- tului infantil. Daca o mama de pe pamdant reactioneazd cu o dragoste atat de coplesitoare, cu atat mai mult o va face Dumnezeu Noi, oamenii, suntem singura specie de pe pamant cu care Durmnezeu poate purta o conversatie. Numai noi putem rosti o laud sau o plangere. Numai noi putem formula cuvinte ca réispuns la minunile, dar si la tragedi ile viel. Sa nu dispretuim acest rol unie ce ni s-a dat noua in tot univer- 51 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI] DUMNEZEU sul, acela de a rosti cuvinte, de a ne adresa Creatorului nostru. Dumnezcu € nerabdator sa auda aceste cuvinte.* David Ford, profesor la Cambridge, [-a intrebat pe un preot catolic care era cea mai des invocaté problema in confesiunile pe care le-a auzit de-a lungul a douitzeci de ani. Fira nici o ezitare, preotul a raspuns: -Dumnezeu. Foarte pufini dinue enoriasii care venisera la el in confe- sional triiau raportandu-se la Dumnezeu ca la un Dumnezeu al iubirii, iertarii, blandesii si compasiunij. Ei il vedeau pe Dumnezeu ca pe cineva in laa c&ruia trebuiau sa se chirceasc, nu ca pe Unul care si semene cu Isus, sii fie vrednic de increderea noastra. Ford comenteaza: wAcesta este probabil adevarul cel mai greu de priceput. Ne trezim in fiecare dimineata uluifi de faptul cd Dumnezeu ne iubeste?... Lasdim ca fiecare zi si fie mo- delat de dorinta lui Dumnezeu de a intra in legatura cu noi?“ Citind intrebarile lui Ford, imi dau seama ci imaginea mea despre Dumnezeu, mai mult ca orice altceva, determin& masura sinceritatii mele in rugaciune. Am incredere si ma art lui Dumnezeu aga cum sunt, fara nici un fel de ascunzisuri? De-atatea ori ma ascund prosteste dupa teama ca poate El ar fi dezgustat, desi, de fapt, chiar incercarea mea de a ma ascunce {i displace cel mai mult. Din perspectiva mea, zidul apare ca un mijloc de autoprotejare; din perspectiva lui Dumnezeu, apare ca o lips de incredere. fn orice caz, zidul ne va separa pana in clipa cand imi voi re- cunoaste nevoia si dorinta lui Dumnezeu de a trece peste orice barierd pentru ao implini. Cand, in cele din urma, ma apropiu de Dumnezeu, cu teama gi cutremur, ma intémpind nu un tiran, ci un indriigostit. Apostolul Pavel se ruga pentru ca avand ridicina si temelia pus in dragoste, sA puteti pricepe impreuni cu tofi sfintii, care este largimea, “Io poemui lui John Mitton, Paradise Lost (Paradisut pierdu}, cupti cidere, Adam si Eva pribegese pe plimint, nemangdiati, framantandu-se din pricina faptelor lor, care par s& fi dislocat planeta de pe axa ei de rotafie, intrebandu-se dack Dumnezeu se va mai milostivi vicodati de ei. La un moment dat, Adam intrezaregte 0 raz de speranti: Cereat-am dar, P iciuni, Dumnezeicea maniata si-mbunez, ingenunchiat, cu inima-n tirdnd pogorata, Parea ca-L vad molcom 51 bland, Urechea-I se plecase: si-am fost deplin incredintat CA ma asculta cu-ndurare; si pacea iar In piept mi se saristui Prin rug S2 3. Exact asa cum sUNTEM lungimea, adancimea gi inaltimea; gi s& cunoastc{i dragostea lui Hristos.“ MA indoiesc cd Pavel a rostit o singura dati aceasti rugiciune; eu unul (re- buie si ma rog astfel in fiecare zi. Cel mai important scop al rugacinnii ar putea fi acela de a lasa ca dragostea lui Dummezeu sa se manifeste far de noi, aga cum suntem cu adevirat. [Dumnezeu]} nu ne face dupa picatele noastre, nu ne pedepseste dupa farddelegile noastre, i cat sunt de sus cerurile fafa de pimant, atit de mare este buniitatea Lui pentru cei ce se tem de El Cai este de departe rasaritul de apus, alat de mult departeaza El ftiridelegile noastre de la noi. Cum se indura un tata de copiii lui, aga Se induré Domnul de cei ce se tem de El. Caci El stie din ce suntem facuti; igi aduce aminte c& suntem tarana. PsaustuL 103:10-14 53 CAPITOLUL 4 DUMNEZEU ASA CUM ESTE Ceea ce crede un om ca esie Dumnezeu se descoperé cel mai exact nu in forma unui crez anume, ci in felu! in care acel om fi vorbegte lui Dumnezeu cand nimeni altcineva nu il aude. NANCY MaRS in timpul unui vizite in Nepal am cumparat 0 roata de rugaciune. Are for- ma unui facilet incrustat cu pietre colorate, iar manerul e alagat Ja un cilindru greu care se invarte continuu datorité fortei centrifuge in timp ce se roteste incheietura mainii. Daci desfaci capacul cilindrului, g&sesti induntru o rugdciune complicatt scrisa in limba nepali cu caractere fili- granate. Budistii fideli din Nepal cred c4 de fiecare dati cand se invarte roata, rugiiciunea e trimisa spre ceruri. In fafa templelor lor poleite cu aur, preotii invart ascmenea roti, evident, de dimensiuni uriage, pe tot parcur- sul zilei. [Budistii Tech-savvy (tehnologizati) descarcd rugaciunile pe hard-discul calculatoarelor lor, care execu 5400 de miscari de rotatie pe minut.) in Japonia am urméarit barbati si femei imbracati la ultima moda care vizitau un sanctuar Shinto. Cei ce percep taxa de intrare accepta gi car- duri Visa si American Express, 0 facilitate importanta, de vreme ce mull{i credinciosi trebuic si pliteasc’ minimum cincizeci de dolari pentru ca preotul sa se roage pentru ei. Mai intai preotul bate intr-o toba pentru a alrage aten{ia zcilor, apoi rosteste rugaciunea. Pe margini se zaresc bu- toaie mari cu sake (o bautura alcoolicd preparata din orez ~ n. tr), sau vin de orez, rezervat exclusiv zeilor. Inainte de a pleca, pelerinii agata rugi- ciunile Jor scrise intr-un fel de ,copaci ai rugaciunii“ care inconjoara intregul sanctuar, bucatelele albe de hartie fosnind la adierea vantului ca niste flori de cires. in Taiwan, in vreme ce ma plimbam pe marginea unui drum de munte, 54 4. DUMNE: $A CUM ESTE am ridicat de jas o bucafica de hartie mototolita, aruncaté de cineva, mi- eu. De fapt erau bani pentru duhuri* (,,ghost money“, in engleza), azvarliti de pe geamul camioanclor de soferii care voiau sa imbuneze duburile drumurilor si s4 obtina protectia lor impotriva accidentelor. Tem- plele taoiste vand aceste bancnote, tiparite pe hartie ieftina, asemanatoare cu cele de la jocul Monopoly. iar credinciosii de la templu le ard cu gra- mezile in niste incineratoare imense. Asemenea bani iti asigura protectic impowriva unor duhuri subpamantene care ti-ar putea face tot felul de gica- ne, sau, poate, ii prind bine vreunei rude trecute in lumea de dincolo si aflate fn criza financiara. Templele mai vand si machete de masini si motorete, pentru ca rudele de pe cealalté lume si beneficize de mijloace de transport in cer si, de asemenea, mancare pentru zei. Taiwanul e o tara cu tehnologic extrem de avansata, find unul din cei mai mari producatori de calculatoare miniaturale din lume, si totusi, ma- joritatea taiwanezilor considera religia lor un fel de talisman norocos. Ei vid divinitatea ca pe o forta impersonala care controleazi destinul. in mod similar, hindusii din India fi imbuneaza pe zei aducdndu-le ca ofrand’t pla- touri cu mancare, flori i animale sacrificate. Ei bine, deseori si crestinii trateaza in acelasi mod rugaciunea. Daca-mi fac bine slujba, Iam ,indatorat* pe Dumnezeu. inchinarea devine un fel de tranzactic: fi dau ceva lui Dumnezeu, aga ci e randul lui Dumnezeu sé-mi intoarca serviciul. Rugaciunea, ca tranzactie, si mai am Zi putin ca relatie, poate degenera intr-o practicd asemanatoare mai mult cu datoria decat cu bucuria, cu un exercifiu ocazional $i anevoios, prea putin conectat la viata reali—nu foarte diferit de ceea ce face cilugirul budist cand invarte roata rugaciunii sau femeia de afaceri japoneza care-gi inde- plineste ricualul la templu. Se prea poate ca un barbat ,,sa-si faca rugaciu- nea“ seara, inainte de culcare sau ja masa, repetand cuvinte invajate in copilarie. Sofia ui se roagé mai mult conventional, cand gi cand, pe par- cursul zilei, dar gi ca fl vede pe Dumnezeu tot atit de distant si inaborda- bil, pierdut undeva departe, in ceruri. Nici unul din ei nu-L percepe pe Dumnezeul iubitor care doreste s4 se implice mai intim in viata lor. Jonathan Aitken, fost membru al Parlamentului Marii Britanii, isi com- para relatia din primii ani cu Dumnezeu cu relatia dintre el si un director de banca: ,,li vorbeam politicos, 1] vizitam acasa din cand in cAnd, oca zional fi ceream cate un mic favor sau o scutire de plata ca si ies din difi- cultate, fi mulpumeam condescendent pentru ajutor, pastram aparenta ca 3S PARTEA INTAL IN TOVARASIA LU] DUMNEZEU sunt unul dintre clientii Lui fideli, $i mentineam o legatura superficiala cu EI pe motiv cd s-ar fi putut dovedi de mare folos intr-o bund zi.“ Dupa ce a fost condamnat pentru sperjur si trimis la inchisoare, Aitken a decis si caule 0 relatie mult mai personala cu Dumnezeu. Imagini staruitoare Aga cum ayea s& descopere curand si Aitken, cei ce doresc s4 comunice direct cu Dumnezeu au in fat provocari unice. © scrisoare primiti de Ia un cilitor din Cornwall, Anglia, mi-a reamintit in mod neasteptal aceastii realitate. Am crescut intr-un camin crestin, inconjurat de dragoste, si mergeam si he tnchinam fntr-o capel mica de jara. in mare parte serviciile religioase erau un prilej de bucurie si incurajare si, adesca, ne incalzcau inima, Am avut parte de o educatic ascménatoare celei descrise de dumneavoastra gi am fost inyiat si cred int-un Dumanezeu foarte sever, aga incat, cu tim pul, s-a nfiscut in mine un sentiment de team’ de judecata Lui si mai putin unul de recunostingé pentru dragostea Lui. Am ajuns intr-o stare accentu- at de depresie gi am inceput si-mi pun la indoiali credin{a si si mA intreb ce ered cu adevarat... Simt c& ccea ce-mi lipseste ¢ acea relatie sirdns acea siguran{d emotional pe care o aveam inainte de a incepe si ma teze indoiclile si intrebéirile. Unul din versurile unui imn pe care-| cantam spune: ,,Unde-i binecuvantarea ce-o ayeam cand prima oari pe Domaul L- am zirit?* Am pierdut de mult relagia aceea apropiatd, simpli, calda, pe care am avut-o cu El in anii copilarici. ‘Toi ne apropiem de Dumnezeu cu un set de preconceptii, acumulate din multe surse: biserica, lectiile de la scoala duminicala, crtile, filmele, predi- cile de evanghelizare de la televizor, comentariile ocazionale ale credincio- silor si necredinciosilor deopotriva. Acestea tind si persiste, ca nigte ima- gini de demult, adane intiparite in minte. Ca si in cazul cititorului din Corn- wall, si eu il vedeam pe Dumnezeu ca pe un superpolitist cosmic, numai foc si para, un Dumnezeu care iti inspira mai mult teama decat iubire. O femeie din cercul mev de cunostinje se crispeaza ori de cate ori aude pe cineva rugdndu-se lui Dumnezeu cu apelativul Tata pentru ca abuzui Ia care a supus-o fatal ei in copilérie a compromis in mintea ei acel cuvant pentru totdeauna.* O alté prietend a crescut cu imaginea unui Dumnezeu *Georze MacDonald a dat urmitorul sft cefor pentru care imaginea pozitiva a tatdlui 4. DUMNEZEU ASA CUM ESTE avand infifigarea unui barbat alb, sus in ceruri, cu o barba mare, alba, un fel de tiran care tinea un registru cu toate defectele ei. Peste ani, i-a des. cris mentorului ci spiritual aceasti imagine a tui Dumnezeu, Dupa o pauzi lunga, plind de injelegere, mentorul i-a sugerat: ,Ce-ai zice si-L conce- diezi pe Dumnezeul acela?* Lucru pe care ea na intarziat sil facd Xu nu am crescut cu o asemenea viziune despre Dumnezeu, probabil pentru ca biscrica a lansat mereu avertismente impotriva ,,chipurilor cio- plite si n-a impodobit peretii albi de ciment cu nici o opera de arti cu subicct religios. In schimb, auzeam mereu despre rolurile iui Dumnezeu— de creator gi judecator, de pilda —si mi gandeam la Dumnezcu mai ales din perspectiva acestor roluri. Mi s-a parut tot atat de greu s4-mi imagi- nez o Persoana reala ascunsi in spatele acestor roluri pe cat mi s-a parut in clasa intai sti-mi imaginez o persoand reali in spatele invatatoare a directorului scolii i sau Ca adult, ined ma mai relationez la oameni ia virtutea rolului for: van- atul de Ia spaliitoria auto, operatoarea de la o zatorul de la Starbucks, Iie telefonica din India. Totusi, cand imi aleg prietenii, oarmenii pe care- mi doresc si-i cunose mai indeaproape, trec la persoana aflati dincolo de apacenfa exterioara. Petrec timp cu prictenii apropiati nu pentru ca ag vrea sd obtin ceva de Ia ei, ci pentru ci imi face plicere compania lor. Cum pot face acclasi lucru gi ca Dumnezcu? O imensa di renta To{i prictenii mei se aseamand cu mine $i se diferentiaz’ de mine intr-o anumilé misuré. Unul din ei provine din mediul sudic fundamentalist, si 1 se pare foarte ciudat faptul cd eu citesc pagina sportiva a ziarelor; altu- ja fi plac cam acciasi autori care-mi plac gi mie, dar m& considera demo. dat pentru ca ascult muzica clasic’. Orice relafie d& nastere unui fel de dans jntre tine gi cellalt, Cu atat mai mult cand ¢ vorba de un Dumnezeu slant, inefabil, care silashuieste pe un tirém al spiritului Sunt coplesit de imensitatea |ui Dumnezeu, de dezechilibrul ce earac. terizeaza orice relatie a fapturii cu o asemenea Fiinfa. De vreme ce vor- bim despre Dumnezeu, ¢ firesc si au-L inelegem. Daca L-am infelege, a (Osi Compromisé: ., Trebuie 8 interpretati acest cuvant prin prisma a tot ce afi pientut in viagi.* Calitatea de tat a lui Dumnezev reprezint un ideal care pentru muti ozmeni 4 fost profund intinal 57 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU a-ar mai fi Dumnezeu“, spunea Sfintul Augustin. Noi, care abia daci ne intelegem pe noi ingine, ne apropiem de un Dumnezeu pe care ne este cu neputinté sa-L pricepem. Ca jurnalist, am avul o celebri care m-au facut si mA simt mic de tot. Am intervievat doi prese- dinzi ai Statelor Unite, membri ai trupei rock U2, laureati ai premiutui Nobel, staruri de televiziune, sportivi olimpici. Desi imi preg’tesc bine inteebarile in avans, rareori mi sc inlampld si dorm bine in noaptea de dinaintea interviului si ma simt ca un pachet de nervi. Cu greu mi i-as putea imagina pe acesti oameni int-o relatie reciproca de prietenie cu mine. Ma intreb ce-ag face dacd m-ag trezi ca stau la un dineu alaturi de Albert Einstein sau de Mozart. Ag incepe si sporovaiesc cu ci vrute si ne- vrute? M-ag face de ras? in rugaciune, m apropiu de Atotcreatorul, de Acela care ma face si simt mic, mic de tot. Ce allceva ag putea face decat sa tac in prezenta unuia ca El? Mai mult, cum ag putea crede cii vorbele mele, oricare-ar fi ele, conteazi cAtusi de putin pentru Durnnezeu? Dac ma dau un pas inapoi $i privesc la imaginea de ansamblu, ma intreb chiar de ce un astfel de Dumnezeu miret, de neinteles, si-ar bate capul cu un experiment atit de nefnsemnat cum e planeta PAmant.* Biblia accentueaz’ uncori distanta dintre oameni si Dumnezeu (supusi zia de a sta o vreme in preajma unor oameni ma ai unui rege, pardqi in fla unui judecator, slujitorii unui stipan), iar alteori accentucaz apropierea (mireasa unui mire, oile unui pistor, copii Lui Dumnezeu). Indiscutabil, Isus ¢ Accla care ne-a invafat ca putem conta pe aceasti apropiere. Chiar El $-a rugat folosind apelativul Ava, un termen de adresare familiar pe care evreii nici nu I-au intebuinjat pana la El. Se nagtea astfe! un now model de rugaciune, spune carturarul german Joachim *Reynolds Price sugereazi un raspuns prin analoyic: Din gama de sentimente care me-ar putea inspira pe tine sau pe mine, sau pe alti fling umand rational, 4 crceze universul, cel mai probabil dragostea ar fi capabila sA dea nastere uri ascrnenca proiect de znver= gura si de duraté.* Injelegem motivele lui Dumnezcu doar printr-o palida analogie, De cxemplu, de ce suport parintii orice efort, orice chehuiald si sacrificiu implicate de cre; terea copiilor lor? Din dragoste. Si aceasta este, de fapt, motivatia deserisii de Isus: «Fiinde’ atét de mult @ febi¢ Dumnezcu lumea incat a dat pe singurul Lui Fiu...* Cand ia creat pe oameni, Dumnezeu a dorit si-si reverse asupra cuiva dragostea, dar a dorit ca fiintele create de El s& fie capabile gi si-T intoared acea dragoste, chiar dac& intr-o masuré mult mai mica. 58 4. DUMNEZEU ASA CUM ESTE Jeremias: [sus vorbeste cu Tatdl Sau tot alat de firesc, de intim, si cu acelasi sentiment de siguran(a pe care-l are un copil in preajma tatalui sau.“ Bisericile primare au adoptat stilu! de rugéiciume intima al lui Isus, $i pentru c& sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in intima Dubul Fiului Sau, care strigé Ava, adic Taa!, ti asigura Pavel pe galateni. In alta parte, apostolul duce intimitatea un pas mai deparie: ,,Caci nu stim cum sa ne rugim, dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. “ Pe de o parte avem adevarul despre imensitatea Lui Dumnezeu, pe de cealalté adevarul despre dorinta arzatoare de intimitate a Lui. Dante vor- bea despre ,iubirea care mica sori si stele“ Privese stelele de pe cer si ma minunez de aparenta insignifianté a intregului experiment uman; apoi, citese in Biblie pasajul care spune ci Dumnezeu canta de bucurie cand ne priveste. Relativ tarziu am inteles ci tocmai diferenta imens’ dintre noi fi permite sa aibi aceasta capacitate. Dumnezeu opereazd cu reguli diferite de spatiu si timp. Lar infinita maretie a Jui Dumnezeu, care ne-am astepta sa ne micsoreze, tocmai ea face posibilii aceasta apropiere pe care o dorim Un Dumnezeu neconstrans de regulile noastre de timp are capacitatea de a investi in ficcare fiingi de pe pamant. Dumnezeu are, literalmente, tot “impul din lume pentru fiecare din noi. Psalmistul exclama: ,,CAci, inain- tea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut™, dar € valabila si reciproca: pentru Dumnezcu, 0 zi ¢ ca o mie de ani.* intrebarea obignuita deja: Cum poate Dummezeu si asculte simultan o mic de rugiciuni?“ *Fizica modern ne ajuta si ne formém o idee despre natura relativa a timpului, Conform teoriei relativititii lansate de Einstein, @ persoani care ar calatori cu vileza luminii, ar vedea toald istoria universului derulindu-se prin fia ochilor sai intr-o secunda. Pe de alti parle, Duranezeu, care. cuprinde intregut univers, poate ,vedea” simuttan (un ter- men ce nu se aplica de fapt unui Dumnezeu ce existt dincoto de timp) ce se intampla pe pamant si ce s-a intamplat acum: 15000 de ani sau cu milioane de ani in urma. Vedem stelele aga cum erau ele cAndva, primind amin pe Paméntul pe care t-au generat ele cu milioane de ani in urma. Aga cum specula romancierul olandez Harry Mulisch in fante- via tui The Discovery of Heaven (Descoperirea Paradisuiui), daci am avea mijloacele tehnologice de a plasa o oglind’ pe un corp cerese la o distantd de patruzesi de ani- funtind, am obfine un fascicul de imagini dinspre pamint spre acea oghind’, la care pri- vind apoi printr-un tclescop de mare puteré, am avea refleciarca a ceca ce s-a petrecul pe pamnt in urma cu optzeci de ani—patruzeci de ani pentru ca lumina Pamantului si ajunga la o planets indepartata, §i ined patruzeci de ani pentru ca imaginea reflectata sé ajunga iar pe PamAnt, Trecutul gi prezentul se unese. O Fiingé omniprezenti, suficient de mare s& coexiste pe galaxia Andromeda gi, de asemenea, pe PamAnt, ar percepe tim- 59 PARTEA INTA}: IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU tideazé o incapacitate de a gandi in afara limilelor timpului. Eu nu-mi pot imagina o flint& care sa fie in stare sa asculte miliarde de rugaciuni in mii de limbi pentru cA sunt limitat, sunt doar om. Prins in capcana timpu- lui, nu sunt capabil sé concep cu mintea infinitatea. Distanta dintre Dum- nezeu $i omenire—o distant’ pe care nimeni nu € fo stare si o inteleaga— este, culmea ironiei, tocmai ceea ce face posibila intirmitatea. Isus, care a acceptat constrangerile impuse de timp cata yreme a trail pe aceasté planet, a inteles mai bine ca oricine diferenta imensa dintre Dumnezeu si fiinfele omenesti. Este cat se poate de clar ci a injeles miretia Tatalui $i, la rastimpuri, reflecta cu nostalgic la tabloul de ansam- blu: ....Slava pe care 0 aveam Ja Tine inainte de intemeierea lumii Totusi, Isus nu a pus sub semnul intrebarii grija lui Dummezcu, care ve- gheazi gi asupra unei vrabii, si stie gi cate fire de par avem pe cap. Mai concret chiar, Isus a pretuit rugaciunea suficient de mult incat si-i dedice ore intregi. Dac-ar trebui s cispund la intrebarea: ,,De ce si ne rugim?*, a5 spune doar atat: ,Pentru cd si Isus s-a rugat. El a aruncat un pod peste pripastia dintre Dumnezeu gi om. Alita timp cat a trait pe pamént a devenit vulnerabil, aga cum si noi suntem vulnerabili; a fost respins, dupa cum si noi suntem respinsi; supus incercarii, asa cum si noi suntem Lrecuti prin focul incercarii. In toate situatiile, raspunsul Lui a fost rugaciunea. Prezenté imprevizibila Pe Janga disproportia dintre noi, relationarea cu Dumnezeu ne mai pune fn faji o provocare: invizibilitatea. Degi avem ,,miscarea si viata“ in Dum- nezeu, cum spunea si Pavel, constientizarea prezen(ei lui Dumnezeu poate fi fot atat de schimbatoare ca vremea. M4 intore din nou cu gandui la citi- torul din Comwall, care pierduse sentimentul intimitatii: ,, Unde-i binecu. vdniarea ce-o simleam odata?* pul intr-o cu totul alt maniera, wind simultan atét istoria pamantului si storia de mili- oane de oni 2 galaxiei, dar si anii scurgi intre timp. Daca o stea explodeazé in Andro~ meda, aceasta Fiinga ia nota de acest eveniment indati, dar il va ,,vedea* si din punctul de vedere al unui observator de pe pimdnt cu mul(i ani mai Girviu ca si cum roemai s-ar je pe care noi foarte fi peirecut. Dumnezeu este i afara timpulvi, spun Leologii, 0 cond ‘grcu o puter intelege. Timpul, ea de altfel si restul ereatiel, se in slujba fui Dum in uldin jastany, 60 A, DUMNEZEU ASA CUM ESTE Aceste lucruri imi hirfinese eredinga: epifanii ale frumusetii din natura, explozii solare de har si iertare, chipul lui Dumnezeu vazut prin Isus, intAlniri emotionante cu oameni care igi traiesc realmente credinfa. Si iat si lucrurile care imi alimenteaza indoiala: ingaduinta de neinteles pe care Dumnezeu o manifests fagi de atrocititile din istoria omenirii, rugaciunile la care nu am primit raspuns, perioadele in care Dummezeu pare absent. Intalnirile cu Dumnezeu pot fi mareate de extaz gi bucurie, sau de dis- tantare si ticere: dar, cu siguran{a, intotdeauna vor fi mareate de mister. Pentru a ajunge la o impdcare cu acest caracter imprevizibil, imi spun mereu ci orice relatie de prietenic are par(ile ei enigmatice, ci toate relati- ile dezvaluie, iar alteori, dimpotriva, ascund ceva. Cand mi se intimpla si ma intteb de ce nu apare* Dummezeu la intélnire, imi amintesc ce a facut El, mai ales in perioada Vechiului ‘Testament, cand aparitia Lui nu era de natur§ si stimuleze conversatia: de obicei cel ciruia i se revela cadea cu lala la plimant, coplesit de lumina orbitoare. fn orice caz, ma lez eu, toate relatiile au perioade fierbinti si alicle mai reci. Uneori, comunicarea este verbald, alteori ¢ tacit, uncori ¢ apropiata, aS dis- tanta. De obicci insa, aceste prelegeri pe care mi le tin mie insumi nu reu- ses si ma convingi. Ramén la adevarul trangant c4 nu eu, ci Dumnezeu detine controlul ultim asupra relatiei. Etty Hillesum, ténava evreica ce a tinut un jurnal in timpul detenqiei la Auschwitz, scria despre un dialog neintrerupt* cu Dumnezcu. A avut parte de epifanii chiar si in acel loc pustiu din punct de vedere moral. Uneori, cand stau intr-un anumit coi{ al lagarului, cu picioarele infipte in pamantul Tau, cu ochii ridicati spre cerul Tau, se intampli cateodata simi curgi lacrinmi pe obraji, lacrimi de emogie adancd si recunosting’. “ Etty a cunoscut oroarea. ,,Si vreau sa fiu acolo, chiar in mijlocul a ceca ce oamenii numesc oroare, gi totusi sd pot spune: viata e minunata drept, zac aici intr-un colt, uscati si buimacit%, chinuité de febra 3i inca- pabili si fae cel mai mic Iucru. $i totusi, am Mnga mine si iasomia gi peticul de cer de dupi fereastra.“ Hillesum conchide: .Caci din clipa in care ai inceput umblarea cu Dumnezeu, webuie doar si mergi inainte cu El si loati viata devine o lunga plimbat >» senzatie minunata.“ Citesc cuvintele ei de credin{a cutezitoare si m4 intreb ce-ag fi scris eu in jurnalul meu daca ag fi respi- rat zi de zi cenusa ce se inal{a din cogurile crematoriilor unde era jertfiti © ras ,aleasa* de Hider. Da, nu incape indoiala, umblarea cu Dumnezeu 61 PARTEA INTA IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU face din viaté o lungd plimbare—dar pentru cati, si de cate ori, este viata © senzatie minunati? Rugaciunea este un act subversiv practicat intr-o lume care pune mereu Ascultarea sufletului ANTHONY Sunt un barbat ajuns la patruzeci si noua de ani; am inaintat cu greu spre anii de mijloc ai vietji, trecdind print-un divort si incercnd s4 depasese durerea provocata de moartea tatélui meu, printre alte provocari ale vietii. Tocmai acesle experiente gi cele facut sa-mi dau scama cat de important este s& traiesti o viatd spiritual. Incer- carea de a trai dup3 codul de onoare al masculinitfii tradifionale ([ara $4 ceri altora ajutor, fara sa plingi, cu capul mercu pe umeri, totdeauna stipan pe situatic) nu a facut altceva decat si mi duca la comportamente nesanaloase gi distructive. __ Am inceput sa-mi fac timp pentru a putea fi mai deschis cu Dumnezeu. imi fac timp pentru rugaciune gi reflectie, pentru plimbari lungi, pentru lecturi spiritual. De fapl, imi pun zilnic o scrie de intrebari care sd ma ajute si ma concentrez la cele spirituale sis renunt sa ma bazez pe aspectul material al vietii mele. Intrebari ca: am descopetit despre propria mea persoan’i m-au Cum pol incetini ritmul vietii? Cum pot simplifica tucrurile? Cum pot aduce linistea fi viata mea? Cum pot savura clipa prezenta? Cum pot vorbi? (Spunand adevarul.) Cum imi pot forma anumite obignuinte? (Stabilind anumiie ritualuri si reguli fixe.) Cum md pot descolorosi de armura si masca pe care le port? Cum fmi pot tempera imodul de abordare a vie(ii? Cum imi pot shyji comunitatea? Aceste intrebari ma ajula sa-mi ascult sufletul si s& vin mai aproape de Dumnezeu. Dupi cum spunea Heinrich Arnold: ..Ucenicia cregtina nu in- seamna cd ne putem duce viata fara nici un amestec din afara, ci inscamna si-| facem loc lui Dumnezeu ca sa poald trai in noi.” 62 4. DUMNEZEU ASA CUM ESTE credingg sub semmul intrebarii. S-ar putea s4 am un sentiment de instra- inare chiar in timp ce ma rog, si totusi, prin crediny4, continu sé ma rog yi sa caut alte semne ale prezentei lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu ou ar fi prezent Ja un anume nivel submolecular in toata creatia, cred ca lumea ar ineeta pur si simplu si mai existe. Dumnezeu e prezent in toate fru- musetile si ciudajeniile creatiei, dintre care cele mai multe wee neobser- vate de ochiul omenesc, Dumnezeu e prezent in cei flamanzi, in cei fra adapost, in cei bolnavi, in cei intemnitati, aga cum spune Isus in Matei 25, si LL slujim pe Dumnezeu ori de cate ori le slujim acestora. Dumnezeu e prezent in comunitatile marginalizate din America Latina gi in bisericile improvizate in hambare unde se aduna clandestin credinciosii din China, dar $i in catedralele si edificiile inate spre slava lui Dumnezeu, Dumne- zeu e prezent in Duh, care mijloceste cu suspine negraite pentru noi si vorbeste cu glas soptit tuturor congtiinjelor aflate pe lungimea Lui de unda. Am fnvatat si vad in rugdciune nu modul meu de a instaura pre- zenta lui Dumnezeu, ci mai degraba modul meu de a rispunde prezentei lui Dumnezeu, care este 0 realitate, indiferent daca 0 simt sau nu. Ca si- citez din nou pe Abraham Josbua Heschel: ,,Stabilirea legiturii cu Dum- nezeu nu reprezinti o realizare a noastra. Este un dar, semandand mai mult cu un meteor ce coboara la noi din inalturi decdt cu o racheti ce se inalta in vazduh. Inainte ca vorbele rugiciunii si ne vind pe buze, mintea tre- buie 4 creada in disponibilitatea lui Dumnezeu de a Se apropia de noi, si in putinta noastri de a-I inlesni accesul spre noi. O asemenca convingere este ideea care ne imboldeste spre rugaciune. * Sentimentele mele legate de prezenta lui Dumnezeu—sau de absenta Lui—anu sunt prezenta sau absenta. Ori de cite ori ma concentrez asupra tehnicii, sau m4 simt vinovat pentru rugiciunile mele slabe, sau mA las prada dezamagirii cand m mi s-a rdspuns la o anumiti ruga, imi reamin- lesc cd rugdciunea inseamni a-I tine tovarasie tui Dumnezeu care deja este prezent.* “Austin Farrer ne reamintegte un lucry foarte important: ,,Rugaciunea poate piirca mono: toni sau dificila; dar, dacé totugi ne dedicam ei, se intampli de multe ori ca, pe parcurs, si.nu mai fic atit de monotond si anevoioasa ca la inceput, Ceea ce ne pare doar noud monoton sau intunecat sau anevoios nu este asa gi din perspectiva lui Dumnezeu, care se bucuri la cel mai mic semn de bunivointa pe care il indreptim spre Fl: iar acolo unde noi vedern doar urme firave ale prezenfei Lui, acolo Se afla El cu ostile ceresti de hen vieni gi serationi," 63 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LU] DUMNEZEU O prietena de-a mea, o tanara metisa, viziteaza zilnic o inchisoare renu- mita prin violen{a ei, in Africa de Sud. Eforturile ci au produs rezultate remarcabile in diminuarea violengei gi au atras atentia BBC-ului, care a realizat doud documentare despre ea. incerednd si explice rezultatele la care a ajuns, Joanna mi-a spus: ,,Dummezeu era deja prezent acolo, Philip Eu a webuit doar sa-L fac vizibil.* Am ajuns si vid rugaciunea cam fa acelasi fel. Dumnezeu e deja prezent in viafa mea si pretutindeni in jurul meu; rugiciunea ofera sansa de a lua in considerare si a raspunde acelei prezenje Cum fl auzim pe Dumnezeu Scriitorul Brennan Manning, care conduce tabere spirituale de mai multe ori pe an, mi-a spus odaté ci, dintre cei care au fost in tabard si s-au supus regimului ticerii cerut de el, n-a fost unul care si nu-L audi pe Dumne- zeu. Curios si oarecum sceptic, m-am inscris si eu intr-una din taberele lui, una care se intindea pe durata a cinci zile. Fiecare participant se intdl- nea zilnic o ora cu Brennan, care ne didea teme de meditatie gi exercifii spirituale. Ne intémeam, de asemenea, in fiecare zi la un program de in- chinare, la care vorbea doar Brennan. In rest, eram liberi si ne petrecem limpul cum doream, cu o singura cerin(a: si ne rugim doua ore pe zi Ma indoiesc ci am stat vreodat{ mai mult de teizeci de minute la o singurai sedinta de rugiciune. in prima zi m-am plimbat pan la marginea pajistii si m-am asezat cu spatele sprijinit de un copac. imi adusesem tema dati de Brennan pentru ziua respectiva si un carnefel in care si-mi notez gandurile. Cat am sii rezist sd stau treaz? ma intrebam. Din fericire pentru mine, o turma de 147 de elani (am avut timp bere- chet sa-i numar) a aparut exact pe cémpul unde sedeam. E interesant sa vezi un singur elan, dar sa vezi 147 de exemplare care se manifesta in ha bitatul lor natural e de-a dreptul impresionant. Si totusi, aga cum aveam si descopar curand, sa stai doua ore s4 tot urmaresti miscarile a 147 de clani e destul de plictisitor, ca si nu spun mai mult. isi plecau capetele gi pasteau iarba. [si ridicau capetele deodata si priveau o cioard ce cron canea. lar isi plecau capetele gi pagteau iarb&. Vreme de doua ore nu s-a intémplat nimic altceva. N-a atacat nici un leu de munte, n-a fost nici o incdierare intre masculi, nici o lupté cu coarnele. Toti elanii stateau cu spinarea aplecati $i pasteau iarba. 64 4. DUMNEZEU ASA CUM ESTE Dupa vreo doua ore, a inceput sd-mi placa scena aceea pagnica. Elanii nu ma observasera, iar eu devenisem o parte din mediul lor, preluand rit- mul lor de viagi. Nu ma mai gandeam la lumea pe care o lasasem acasi, la termenele de predare a unor lucrari, la ce-mi daduse de citit Brennan Corpul a inceput si se relaxeze. In Wicerea aceea de plumb, in mintea mea s-a lasat linigtea. »Cu cate mintea mai linistita*, spunea Meister Eckhart, cu atat e ru- giciunea mai plind de putere, mai de pre{, mai adanca, mai graitoare, mai desiavarsita*. Un elan nu trebuie sa facd nici un efort ca si dobandeasca: linistea mintii; el ¢ multumit sa stea pe cmp toatd ziua cu ceilalti tovaragi ai lui si s4 pascd. Un indragostit nu trebuie s4 faca nici un efort sd se ingri- jeasca de dorintele iubitei. M-am rugat, si in urmatoarcle cAteva clipe, am primit acea atenlie acaparatoare directionaté spre Dumnezeu. ‘Am spus cateva cuvinte in timpul rugiciunii de dou ore din ziua accea, dar am invatat 0 lectie importanta. Joy si Psalmii araté limpede ci Dum- nezeu giiseste plcere nu numai in tovarasia omului, ci gi in cea a felu- ritelor vietuitoare de pe planeta pe care a creat-o. O scena din natura care, pentru mine, e un eveniment rar, reprezinta ceva ce Dumnezeu ,,vede“ zil- nic. Am intrezarit atunci o noua frantura din locul pe care-I ocup eu in uni- vers, dar si Dumnezcu—perspectiva de sus. N-am mai vazut de atunci elanii, desi i-am céutat din priviri pretutin- deni prin pidure si pe cimp. in urmatoarele cateva zile Lam spus muite cuvinte lui Dumnezeu. implineam cincizeci de ani in acel an, si ]-am cerut s& ma indrume cum sa-mi pregitesc sufletul pentru zilele care-mi mai ramancau de trait. Am facut liste, gi mi-au venit in minte multe lucruri la care cu siguranta nu m-ag fi gdndit daca n-as fi petrecut atdtea ore pe acel camp. Saptimana a devenit un fel de verificare spiritual care a indicat cai noi de crestere. Nu am auzil 0 voce distincta acustic, si totusi, la sfargitul siptamanii, a trebuit si flu de acord cu Brennan ca, intr-adevar, i auzisem pe Dumnezeu. Am deyenit mai convins ca oricand Duninezeu gaseste cai de a co- munica cu aceia care I! cautdi cu adevarat, mai ales cénd reducem volumul lumii statice care ne inconjoara. Mi-am amintil ca am citit o relatare despre i-a intrerupt viata agitatd ca si se retraga cAteva un cdutitor spiritual care zile intr-o manastire. ,Sper ca sederea ta aici fie binecuvantata", i-a spus cilugirul care I-a condus pe oaspete spre chilia lui, ,,Daci ai nevoie de ceva, te rog sa ne spui si te vom invéta cum sa Waiesti fara acel lucru.“ 65 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUL DUMNEZEU invatam sa ne rug rugandu-ne efectiv, iar doud ore concentrate intr-o i m-au invatat multe. In primul rand, trebuie si ma gandesc mai mult la Dumnezeu decat la mine cAnd ma rog. Chiar $i rugdiciunea domneasea se concentreazA in primul rand pe ceea ce vrea Dumnezeu de Ia noi. ,,Sfin- teascé-Se Numele ‘Tau, vie imparatia ‘Ta, facd-se voia Ta*—Dumnezeu vrea si dorim aceste lucruri, sa ne oranduim viata in jurul lor. Cat de des vin la Dumnezeu, fra si-[ prezint lista cu solicitarile mele de consumator, ci din simpla dorin{i de a petrece timp cu El, de a deshusi ce doreste El de la mine gsi nu invers? Cand am procedat aga, stand pe pajistea aceea plind de clani, am constatal, in mod misterios, cd rispun- sul la rugaciunile mele pentru cAbiuzire se afla deja pretutindeni tn jurul meu. Nu s-a schimbat nimic decat sistemul meu de receptie; prin rugdciu- ne, am deschis acest sistem spre Dumnezeu. .,Caci firea intreagi Te cén- ta“, scria marele poet Rilke; ,atata doar cé uneori © auzim mai limpede. “ Rugaciunea care se concentrea7é pe Dumnezeu, rugiiciunea meditativa poale servi ca modalitate de-a uita de sine. Unii Lau numit un act ,inutil* pentru ca fl facem nu ca s& obfinem un beneficiu, ci in mod spontan, tot atat de inutil ca un copil care se joaci. Dupa o perioada de timp mai lng’ petrecuta cu Dumnezeu, cererile mele urgente, aparent atat de importante, s-au dezvaluit intr-o lumina noua. Am inceput s4 le cer rezolyarea de dra- gul numelui lui Dumnezeu, nu al meu. Desi nevoile mele ma pot impinge Ja rugiciune, acolo ma intalnese fafa-n fata cu cea mai mare nevoie a mea: o intalnire cu sinele lui Dumnezeu. Rugaciunea bazata pe relafie, si nu pe tranzactie, poate fi cea mai elibe- ratoare cale de a stabili legatura cu un Dumnezeu al carui punct de obser- valie avantajos nu-] vom putea atinge niciodata si cu greu ni-l putem ima- ind un psalm, Petru ne asigura: ,,Caci ochii Domnutui sunt peste cei neprihaniti, si urechile Lui iau aminte la rugaciunile lor.“ Nu e nevoie ‘4 batem in toba sau si aducem jertfe de animale ca si captim atentia lui Dumnezeu; beneficiem deja de intreaga Lui atentic. gina, 66 CAPITOLUL 5 DIN NOU IMPREUNA Dacé omul nu e facut pentru Durnnezeu, cum se face c& nu gasegte fericirea decdt in Dumnezeu? Dacé omul este facut pentru Dumnezeu, cum de se opune atét de mult lui Durmnezeu? BLASE PASCAL Principalul scop al rugdciunii nu e acela de a face viata mai ugoara, nici de a dobandi puteri magice, ci de a-L cunoagte pe Dumnezeu. Am nevoie de Dumnezeu mai mult decat de orice alt Jucru pe care I-as putea obtine de Ia El. Si totusi, cAnd fi caut pe Dumnezeu prin rugiciune, anumite pro- bleme ies ia supralati Cu ani in urma, cand mi-am inceput cariera de publicist la revista Campus Life, discutam aceste probleme cu colegul meu, Tim Stafford Mai tarziu Tim a scris despre ele in cartea lui, Knowing the Face of God (Cum sa cunosti fata lui Dumnezeu), aga cA voi cita pur si simplu cuvin- tele fui: Sd privesti, fara sa rostesti un cuvént, in ochii unui prieten, poate parea mai pur gi, cu siguranja, mult mai romantic, decat doar s4-i vorbesti. ins conversatia, si nu tacerea, € aceea care poate cladi o relatie. Desi nu voi minimaliza niciodata efectul unor ochi frumosi, ma agtept sa intru in dis- cugie cu oamenii la care tin—iar ei, la randul lor, s4-mi rspunda. Relatiile noastre nu se cladesc pe cate o frazi-doua, rostite o dati Ja cétiva ani. Conversafia dintre doi prieteni ¢ un flux neintrerupt, Asa ed, iati-m in faja unei probleme cu Dumnezeu, Niciodati nu am purtat o conversatie cu Fl; niciodaté nu T-am auzit glasul intr-o forma so- nora. Desi mii incearcit uncori (iri religioase puternice, sunt foarte pre~ caut in interpretarea impulsurilor $i sentimentelor mele ca mesaje venite de la Dumnezcu. Nu vreau si iau numele Domnului in desert. Nu vreau sd spun: ,Dommui mi-a vorbit", cénd, de fapt, cea ce am auzit a fost o 67 PARTEA INTAL: IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU inregistrare mental a vocii mamei mele. Oricate ore am petrecut vorbind cu Dumnezeu, incd nu mi-a raspuns cu o voce despre care si pot spune, fara nici o umbra de indoiala, c& ii apartinea Lui. Tim adauga cd se roagii in continuare, aducdndu-si inaintea lui Dumne- zeu cererile, laudandu-L si indlfindu-] Numele, dar intrebarile persist’ De ce sa-L lauzi pe Dumnezeu care, spre deosebire de prieteni, nu are nevoie de incurajare? De ce sa-L. pui la curent cu nevoile tale, daca El le cunoaste deja? De ce si-I mulyumesti lui Dumnezeu care chiar 4 nu are nevoie de o bataie pe umar? Uni oameni spun ci trebuie sine rugim nu pentru c& Dumnezeu ar avea nevoie de rugiciunea noastr’, ci pentru c4 noi avem nevoie de ea. Cand ft laudém, ne reamintim noua ingine de cea ce are o important fundamen- Cand fi muljumim, ne reamiatin cu umilinta c& suntem total depen- deoti de grija Lui. Cand ne cugim pentru semenii nostri, suntem incurajati si iesim in intampinarea lor si st le dim o mand de ajutor. Din aceasti pec- spectiva, rugdciunea este un exercijiu in propriul nosiru beneficiu. Fara indoiaiii, rugiciunea face tote acestea pentru mine, si inci multe aitele, dar daci acesta e principalul motiv pentru care mé rog, ,relafia mea personaki~ se afl in mare impas. Rugticiunea care se Timiteaza la un sim- plu exercitiu util nu este 0 conversatie. Ea seaman mai mult cu ginerea unui jumal, ceea ce, din nou, ¢ an lueru bun, dar este total privat gi unilateral. De ce sé ne rugiim? Ce anume face ca aceasta practicd ciudatti, gi atat de problematica pentru mulfi, s& aiba atata importanta pentru Dumnezeu? De ce s-a rugat Isus In primul rand caut la Isus anumite indicii pentru a descifra misterele cre- dinjei, iar in ceea ce priveste rugiciunea, nu a parut si duc& luptele pe care ie duc cu. El nu s-a intrebat niciodata daca Dumnezeu exista sau nu, daca cineva [I ascult& intr-adevar sau nu. Bl nu a pus niciodata la indoiala importanfa rugiiciunii; ba chiar a fugit de multimea flimianzilor si nevoia- silor pentru a petrece timp singur cu Dumnezeu, stind uneori o noapte intreagd in rugiciune. Asa cum 0 descrie Isus, rugiciunea face totul cu putin{a Isus se simiea in largul Lui cu Tatal, gi stingher in mijlocul lumii. Pen- tru El, rugiciunea era ocazia de a-si reimprospiita perspectiva cu privire fa realitatea cosmica, .vederea de sus atat de des obturata pe planeta 68 5. Din NOU IMPREUNA Pandnt. Isus isi amintea uneori de acel taram ascuns privirilor: in ruga- ciunea Lui de Ja ultima Cina, inainte de a fi prins de garzile romane, gi-a amintit de ,slava avuta inci inainte de intemeierea lumnii*. Uneori avea un sentiment de frustrare din pricina condifiilor impuse de viata pe pamant, ciruia fi dadea glas printr-un suspin: ,,O, neam necredincios... cat mai tre- buie si va sufar?" Isus venea dintr-o lume in care porunca lui Dummezeu nu intémpina nici o opozitie. El stia exact ce ne cere cAnd ne-a invayat cum i ne rugim: ,,Faci-se voia Ta, precum in cer asa $1 pe pamant.“ Chiar cand s-a intémplat ca Isus sd-si aminteascd de identitatea Lui intrerupta yremelnic, Tatal I-a readus-o cu multa delicatefe in fay in cateva momente unice. ,'Tu esti Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasese placerea*, I-a spus Dumnnezeu lui Isus cand a iesit din lordan dupa botezul Sau. Apoi a auzit un cuvant asemanator de incurajare pe Muntele Schimbarii la Fata—o intalnire foarte intiméa care i-a inspdimantat si i-a doborat pe ucenici cu fata la paimant—si un altul int-un moment trist chiar inainte de moartea Lui. De fiecare dati, cei din preajma Lui au auzil un glas si au fost cu- prinsi de fricd in fata celor vazute. Isus, un strain venit din cer, s-a simtit mangaiat, nicidecum uluit. Din cei treizeci gi ceva de ani petrecu{i pe pamant, ave doar aceste crampeie in care s-a manifestat uriasa fort supranaturali. In rest, Isus S-a hranit spiritual doar cu acel unic lucru pe care ne bizuim si noi: rugaciu- nea. [sus S-a bazat pe rugéciune ca sursi de putere care L-a inzestrat cu toate cele necesare pentru a-Si duce fa indeplinire parteneriatul cu Dum- neveu-Tatal aici pe pamant. Isus Si-a recunoscut in mod liber dependenja: ,,Fiul na poate face nimic de la Sinc; EI face tot ce vede Ta Taal...” {ntr-unul din comentariile Lui graitoare, Isus mai spune: Tata! vostru stie de ce aveti trebuinta inainte sa-I cereji.“ Cu siguranja nu a vrut sa spuné prin asta cd rugéciunea © inutila, intrucat viata Lui intreaga contra- zicea 0 asemenea presupunere. Ceea ce a vrut de fapt si spund a fost ca nu trebuie si ne Juptam in rugiciune pentru a-L convinge pe Dumnezeu s [si manifeste grija pentru nevoile noastre; pentru ca Tatalui ii pasa de nevoile noastre mai mult decat stim noi. Rugdciunea nu este o informare a lui Dumnezeu cu ultimele noutai. fn loc si-I prezentam cereri ca gi cum Dumnezeu ar putea s nu fie in cunosting’ de ele, ar fi mai nimerit sa-l spunem: ,,Doamne, stti ca am nevoie de cutare lucru!“ $i jata cum a gisit Tim Stafford un fel de rezotvare la intrebarea lui despre rugaciune 69 PARTEA INTAT: IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU Aici se afi, cred, cheia inelegerii celui mai personal aspect al rugacin- nii, Nu ne rugim pentru a-l spune fui Dumnezeu ceva ce nu stie, nici pen- tru 4-1 aminti lucrurile pe care le-a uitat. El se ocupa deja de lucrurile pen- tru care ne-am rugat... El pur gi simplu ne agicapti sa venim la El pentru a ne ocupa impreuna de ele. Cand ne rugdm, stim léngi Dumoezeu gi privim impreuni cu El la oamenii si problemele din faa noastr’. Cand ridicAm ochii dinspre ele si ii indreptim cétre El, 0 facem cu um amestec de lauda si iubire, intocmai cum ne uitém la prietenii nostri cei mai vechi si mai dragi, gi le spunem eat de mult ii iubim, chiar daca deja o stiu... Vorbim cu El aga cum vorbim cu cel mai intim prieten—astfel incat si avem pirtisie laolalta in dragoste. Prietenie Descrierea facut de Tim rugiciunii ca relaie atinge o coardi sensibili in mine pentru cd am lucrat o vreme impreund, ca pricteni si colegi. Frec- ventam acelasi grup de rugdciune, citeam cam accleagi carti, ne revizuiam reciproc articolele si ne confruntam cu aceleasi provocari profesionale. in timp ce asteptam amiéndoi sa se elibereze un teren de tenis, discutam despre tot felul de maruntisuri cum ar fi sportul, vremea. Alteori, discu- tam despre viitorul nostru, despre femeile pe care le iubeam, despre fami- liile noastre, despre visele si dezaméigirile noastre. Analogia cu prietenia are si radacini biblice. Biblia vorbeste de Avraam si Moise care au fost numiti prictenii lui Dumnezeu, iar David a fost omul dupa inima lui Dumnezeu. ,,Voi sunte(i prietenii Mei dac’ faceti ce va poruncese Eu“, spune Isus, iar apoi tot El explicd: ,Nu vi mai oumesc robi, pentru ci Tobul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru cd v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatil Meu.“ © data impartasita aceasta cunoastere, Isus ne cere sa intrim in parteneriat cu Dumnezeu in lucrarea Lui de pe pimant. Ficand aga, fl putem vedea pe Dumnezeu in calitate de prieten, nu doar de sef. Rugdciunea ¢ moneda de schimb a acelei relat Sunt atras spre prieteni din diverse motive. Cu unii impirtagese valori si pasiumi comune, dar imi face placere si compania prietenilor excentrici care ma incurajcaza sA vad ucrurile intt-o manieri neconventionala. In ambele situatii, caut pe cineva care sé-mi rasplateasca sinceritatea si nu s& mi-o reprogeze, care si-mi imboldeasca sinele introvertit spre un nivel mai profund al intimitajn. Caut tovaragi de drum, oameni care sA nu ezite si vind in vizita la mine daca sunt doborat de boald, sau dact vreau sa dau 70 5. DIN NOU IMPREUNA © petrecere-surpriza. Wreau pe cineva pe care si ma pot baza, iar daca sunt lasat balta, pe cineva care sd-mi fie aliituri $i cdnd mi plang ca am tost lezal si tradat in asteptarile mele. Comunic cu prietenii la niveluri diferite. De pilda, petrec 0 dupa-amia- za jucand golf cu trei amici gi seara sofia m& intreabi ce-am povestit cu ci. fn clipa aceea ma blochez. Ai vdzut ce traiectorie a avut mingea? Stragnicé lovitura! Cum coreciezi pasa aceca? Pai, putem vorbi despre familie sau despre planuri de vacan{a sau despre munca, dar tn reprize scurte de cate cinci minute, in timp ce ne deplasim de la o minge la alta. O comunicare mai profunda se infiripa la o gustare in localul clubului, mai degraba decat in cinci ore pe terenul de sport. Cu anumiti prieteni imi place s4 dezbat idei si opinii. Cu cine te gdn- desti si votezi? De ce? Ce péirere ai de situatia din Orieniul Mijlociu? in preajma altora—si aici cémpul se ingusteazA considerabil—imi pot expri- ma sentimentele si vulnerabilitatea. Discutim despre citsniciile noastre, despre pirintii care imbatranesc, despre marile dezamégiri ale copiilor nostri, despre lupta constanta cu pofta gi cu alle ispite. Pot conta pe o mana de prieteni foarte apropiati, cu care as fi gata sa impartigesc orice. Mi-ar fi greu s4 spun cA exist o prani{A de la care con- versatia noastt sfargit. Am ajuns la un astfel de nivel al retatiei dupa ceasuri intregi petrecute impreund $i asumarea unui sisc considerabil, Daci un medic imi spune maine ci am o boala terminala, ci ar fi primii pe care iva suna. Cei mai mulli dintre prietenii mei apropiati locuiese in alte orase, si de aceea fi vad, poate, doar o datd pe an. Poate si de aceca, cAnd ne intal- nim, sirim peste ficcdrcala obignuit’ gi trecem direct la lucturile care ne preocupa cel mai mult. Nu-mi fac griji ca ag putea fi judecat sau banuit de cine stie ce inten{ii ascunse sau barfit. In preajma prietenilor apropiati, ma simt in siguranta Prietenia cu Dumnezeu cuprinde fiecare din aceste niveluri de comu- nicare. Dumnezeu se preocupa atat de experientele obignuite, cotidiene, cat gi de cele exceptionale. imi aduc in fata lui Dumnezeu esecurile si pacatele (marturisirea, pociinta), dar si biruintele si bucuriile (lauda, re- cunostinta). fmi aduc la Dumnezen grijile si problemele care ma preocupti (cererea gi mijlocirea). insisi incercarea de a ascunde ceva de Dumnezeu ¢ © nebunie, pentru ci Dumnezeu stie totul despre mine: si hon ne, dar si fatamae, wat alciituirea mea genetica, cat si mediul in care traiesc, atat 71 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LU DUMNEZEU ndurile gi motivele, cA si actiunile. Pot sta Licut inaintea lui Dumnezeu, i lotusi s4 comunicam—uneori chiar mai bine in felul acesta. Candva ma nedumerea comentariul Jui Isus: ,,Caci Tatal vostru stie de ce aveli trebuinté." Pai, atunci de ce sa-{i mai bagi capul cu rugaciunea? Prin relatia de prietenie, inteleg gindul Lui in intimitate. Cu cat cunose mai bine pe cineva, cu ataél e mai mici nevoia de a-i comunica anumite informagii, Cand merg la un medie nou, trebuie sa completez niste tormu- lare complicate cu intregul meu istoric medical; cand trec pe la medicul de familie, care slie toate acestea, ne concentram Ja ceca ce ma supara in ace] moment. In mod similar, cu prietenii ocazionali urebuie s& ne punem la curent cu ce s-a mai petrecut in viata fiecdruia de cAnd nu ne-am vazut; cu prietenil apropiali, care cunosc deja aceste detalii, trecem rapid la probleme mai personale, care ,tin de suflet®. Timp cu Dumnezeu Sara, Ca tanara crestina, am urmat o scoala privat din categoria celor de clita, unde singura opijune reali pentru piirtagic eva un grup de rugaiciune carisma- tic. De mulle ori am avut sentimentul prezentei puternice a lui Dumnezeu in acel grup, un sentiment care a venit si a disparut in anit scursi de atunci Nu am crescut cu ideea ca Dumnezeu raspunde la rugaciumi concrete, gi trebuie si spun ca, ori de cate ori fi auzeam pe creslini rugandu-se pentru un Joc de parcare sau alte leacuri asemanatoare, ma deranja. Dar cand copii mei aflaji fa varsta adolescentei au mers la colegiu, expunandu-se unor comparta- mente periculoase, am fnceput dimineata devreme s@ ma rog, cu disperare pentru lucruri concrete. Ca patinte, citesti tot felul de stiri despre petreceri la care se bea din greu, despre dezmajul din campusurile studenjesti, si te simti atat de neajutorat, intrebandu-te ce fac copili tai. Uneori ma gandesc la mamele ai cror copii s-au sinucis. Cu siguranta si ele s-au rugat incere si ma rog mai putin .parinteste”, cu alte cuvinte, dascilindu-L pe Dumnezeu ce sa faci. Mai degraba incere sa vad ce ¢ dincolo de simptomul razvratirii sau al comportamentului iscant si fl Fog, pe Dumnezeu sa-i ajute pe copiii mei sa descopere cai mai bune de a gsi o semnificalic si de a sti cum sa rezolve stresu! vietii zilnice, Am mai dus si alle lupte crancene cu Dumnezeu, uneor legate de anumite 72 5. Din NOU IMPREUNA Psalmii exprima toate nivelurile de prietenie cu Dumnezeu, Unul care se aseamana cu noi in unele privinte, dar se si deosebeste in altele. Fi in- clud Tucruri banale, dar si profunde, sentimentul de indignare, dar si lau- da. Aparent, Dumnezeu este acel fel de prieten care raspliteste sinceri- tatea, altfel de ce ar include Biblia psalmi in care se da glas unor plan- geri? Insugi [sus a apelat la ei intr-un moment in care S-a simyit tridat. »Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?*, a strigat El, citand din Psalmi, coplesit de sentimentul abandonérii chiar in momentul in care il invoca pe Rumnezeu. Suntem jatru totul cunoscuti de Dumnezeu, spunea C. S. Lewis—cu- noscuti ca nigte viermi ce suntem, ca niste natirai, ca niste nebuloase, ca nisle obiecte ale cunoasterii divine. ,,Ne place, nu ne place, acesta e des tinul nostru. Dar, desi aceast& cunoastere nu se schimba niciodata, cali- aspecte personale cum ar fi cdsnicia, dar gi politica, atacurile teroriste, boiul. distrugerea mediului gi altele asemenea. Faptul cd Dumnezeu nu pace sd raspunda la rugaciunile pentru pace si bundstare ale multor oameni ar tre- bui, probabil, si ne descurajeze mult pe noi, crestinii Nu ma rog dupa nite formule prestabilite, si nu am urmal niciodata un curs de centrare 2 rugaciunii sau tehnici de meditatie. Dar m3 vad cam la fiecare sase saplamani cu un indrumator spiritual. Asta ma ajut sa-mi mentin © anumild disciplina gi sa am pe cineva care sa-mi arate cum ar putea actiona Dumnezeu in viata mea. in rest, tncere si ma rog, urmand cursul firesc al vielli mele, tinzand spre ceea ce pare folositor, cinstit, semmnificatiy, gi chiar placut. Presupun cd aga doreste Dumnezeu sa fie rugaciunea: folositoare, sincera, plicuta. Ceva ce si ma facd si-mi doresc 4 petrec timp cu Dum- nezeu. in timp ce studiam pentru lucrarea de diploma, m-am intrebat adesca cum poale fi integral Dumnezeu in activitatea academica. Am gisit un citat din Abraham Joshua Heschel pe care mi |-am lipit pe birou: «Scoala e un sanctu- ar... invatarca € o forma de inchinare.” Vad in ruggiciune nu un act izolat, ci ceva intim legat de viata mea. Ma rog in diferitele intervale ale zilei: in cele trei minute cat merg pana la casa prietenei mele, cat timp astept la coada, cAnd conduc masina. Rugiiciunea ¢ ca migcarea fizica. Stiu cd-mi face bine gi profit din plin de ea. Totugi, ca gi-n cazul migcarii, ag vrea si o fac mai des. Stiu ca beneficiul ar fi mult mai mare 73 PARTEA INTAL IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU tatea felului in care suntern cunoscuti poate varia.“ Putem consunt din toati inima si fim cunoscuti astfe!; ne putem dezvalui in fata tui Dumne- yew; ne putea expune privirilor Lui. Ll putem invita pe Dumnezcu in viala noastra gi pe noi insine in viata Lui. CAnd facem acest lucru, punandu-ne pe picior de egalitate cu Dumnezeu, ca sii zicern aya, relajia se incilzeste si un potential de prietenie extraordinarA se trezeste la viati. Caci Dumne- zeu este si El o Persoana gi, desi se deoseheste de noi, este Persoana care in nici wn caz nu se situeazi sub nivelul acestei simple definitii, ci o ine trece cu mult. Dialog continuu Scriu departe de casi, sechestrat undeva in munti, in toiul iernii in fiecare seard vorbese cu sofia mea, Janet, despre evenimentele din ziua respec- tiva. fi spun cate pagini am scris si ce cbstacole am avul de intimpinat pe parcurs, ce partii de schi sau de drumetie am explorat (ca scriitor, migca- rea firicd te ajuti fic si gasesti solutia, fie sa (e lasi pagubas cand te afli in impas), ce am maneat la cind. Ea im spune cum 0 duce cu raceala aceea supiriloare, imi comunica mesajele venite prin email in timpul ab- sentei mele, imi povesteste de vecinii pe care I-a intalnit in timp ce-si plimbau caincle pana la cutia postala. Discutam despre vreme, despre eve~ nimentele curente, despre vestile venite de Ja rude, despre angajamentele sociale care ne stau in faa. In esen{d, reflectim asupra zilei care s-a scurs, aducand astfel detaliile zilci intr-o fumina noui. Ceea ce tocmai am descris seam&nd in mod izbitor $1 cu rugdciunea. Rugaciunea, conform unei definitii stravechi, inseam 1 Wii tovaragi lui Dumnezeu. {mi place grozav ideca. Ea cuprinde descoperirile de care mi-a facut parte Dumnezeu de-2 lungul zilei: la o cotitura pe partia de schi vad o vulpe cenusie zbughind-o pe alaturi, urmarese fumina trandafirie ce invaluie varful muntilor la apusul soarelui, intalnesc un prieten vecht la magazinul alimentar. Incorporand aceste exper jenfe in rugaciunile mele, Io prelungesc gi le savurez astfel incat ele sa nu dispar prea rapid tn baza de date a memorici, sau afara din ea. A ne ruga inseamni a profita la maximam de momentele noastre de perceptie“, spunea Alan Ecclestone. ,Starui cu gandul la intamplarea res- pectiva, o intorci pe toate fetele, aga cum face cineva cand primeste un cadou si-l examineaz’, o incadrezi in contextul trecutului gi ai viitorului, 7a 5. DIN NOU IMPREUKA faci o evaluare mentala a tuturor implicatiilor ei posibile, ii lagi momen- tului respectiv suficient timp sa-si reveleze adevarata semnificatie. fn ulti- ma instan{a, Janet a impartagit indirect experientele descrise de mine de la distanti, pe cand Durmezeu a fost acolo cu mine tol timpul. Pe de alla parte, a-T fine tovarasie lui Dumnezeu inseamna gi exprima- rea momentelor de incercare gi frustrace. In piesa Scripcarul pe acoperis, Tevye intretine un dialog continua cu Dumnezeu, laudandu-L pentru lu- crurile bune, dar si plangandu-se de cele rele. intr-o sceni, sti abitut pe marginea unui drum cu calul lui schiop. ,Deamne, inteleg”, fi spune el Ini Dumnezen, ,,s4 ma pedepsesti pe mie cind sunt riu; sau pe nevastd- mea ca e prea limbuta; sau pe fiicd-mea cand vrea sa-si ia lumea-n cap si si sc marite cn un pagan, dar... cu calul men ce-ai avut?* Isus a fixet Un tipar al rugaciunii ca un mod continu de prietenie. Ve- chiu! Testament contine multe rugacium frumoase, inaltatoare, de obicei conduse de un rege sau un profet, iar evreii tindeau si vada rugdciunile ca pe nigte declamari ceremonioase conduse de altcineva. Chiar si Psalmii contin mentiuni adresate grupurilor care practicau inchinarea comuna, mai putin meditatia privati. Unii invajati sugereaz’i ca Isus a inventat practic rugaciunea privaté. Nici un personaj din Vechiul Testament nu s-a adresat lui Dumnezeu cu apelativul Tata“, pe cand Isus a ficut-o de 170 de ori. Rugiciunea-model pe care ne-o lasi El are de-a face cu lucrurile care compun viata cotidiand—voia tui Dumnezeu, hrana, greselile, ierta~ rea, ispita—iar propriile Lui rugaciuni arata o comuniune spontand cu Tatal, aga cum n-a mai existat pana la El. Ucenicii Lui, care nu erau niste novici inur-ale rugaciunii, se minunau de acea diferenui. ,,invati-ne si ne rugam", I-au cerut ei Asa cum invafa orice adept al lui [sus pani la urmi, rugaciunea nu este pentru noi, ceilalti, un lucru tot atat de natural pe cat era pentru revolutio- nari rugéiciunii din vremurile de incepul. Mie, rugiciunea mi se pare © munci grea, nicidecum refugiul reconfortant care era pentru Isus. Ma zbat sa vad in rugdciune un dialog, nu un monolog. Cum pot avea comuniune cu un Dumnezeu care nu folosesie cuvinte sonore in chip de rispuns? Cand vorbese cu sotia mea la telefon, trecand in revista ziua ce s-a scurs, ca imi rispunde printr-un hohol de ras sau intr-un mod plin de intelegere. Dumnezeu n-o face, cel putin nu intr-un mod care si poate fi exact deter- minat. Ca un antrenament preliminar, citesc Psalmii. Citesc rugiciunile lui 75 PARTEA INTAI: IN TOVARASIA LUI DUMNEZEU Isus si rugiiciunile uccnicilor Lui. Pe parcurs, descopar unele din caile misterioase ale lui Dumnezeu: preferinta Lui ciudat4 pentru personaje in- doielnice si chiar rebele (asta imi di mangaiere), tendinja de a pune cre- dinja [a incereare prin diferite probe, 0 toleranti naucitoare pentru liber- tatea umana, lentoarea cu care actioneazii, 0 anume sfiali. Dumnezeu nu are nevoie sé demonstreze nimic. Cand mi rog, vorbese la inceput cu pauze, sunt ,,cu vorba si limba in- cureala* ca Moise. Imi deschid sufletul, descoperind prin vointa ceea ce Dumnezeu deja cunoaste prin infelepciune. Psalmii vorbese de o cautare nesatioasa, de o scte dupa Dumnezeu! cel viu, de o tinjire dupa Dumne- zeu, asemeni unui pamant uscat ce suspind dup’ apa. Suni ca o scrisoare a unui indragostil boInav de dor, gi, in esentd, asta suntem noi, cautatorii. imi spun mereu ci Dumnezeu igi pleacd urechea la rugiciunea mea gi, in timp, invat sa cred acest fucru. Vad ci Dumnezeu, ca majoritatea dintre noi, tsi doreste in primul rand si-L iubim, si-L credem, sA ne bazdm pe EL, si-L respectim. inca in asteptare Joanne: De-ag fi fost intrebata de cineva, |a inceputurile vielii mele de cregtina, daca cred in rugiiciune, ag fi spus da fara nici o ezilare. 1-ag fi povestil de vremea cand ma dadeam de-a berbeleacul prin zpada, la schi, ud s& piifese nimic, sau de momentul cind mi-am scdpal cheia de la casa in magina, un Dodge Darl ‘74, si n-an gisit-o ore intregi pind cand nu m-am rugat. Poate ci Dumnezeu se ingrijegte de rugaciunile novicilor, cine gtie. Se pare tnsd ca pe cei cu state mai vechi tn credin{ nu-i prea bag tn seama Ag putea ingira probabil o suta de rugaciuni la care nu am primil raspuns. Nu ma refer la rugaciuni egoiste. ci la uncle importante: Doamne, ocroteste- mi copii, fereste-i de anturajele periculoase. Toli cei trei copii au ajuns in con- llict cu legea, au fost dependenti de droguri si alcool. Trebuie insa s& recunosc, pilda lui Isus cu vaduva care a staruit sa i se faca dreptate ma indispune. Mii de oameni se roaga pentru vindecarea unui lider crestin, dar acesta ¢ rpus de cancer. Ce-a veut sd spuna [sus cu pilda aceea— ca trebuie sa ne dam mereu cu capul de pereti? De cAtiva ani buni deja, traiesc pe marginea pripastic’. Am avut clipe de mare apropiere, am simtit prezenta lui Dumnezeu, si acesle amintiri sunt sin- 76 DIN NOU IMPREUNA Stiruind in rugiciune, recunose un partener care-mi raspunde si preia dialogul de la celalalt capat, un fel de alter ego interior reprezentand punc- tul de vedere ai lui Dumnezeu. Cand vreau razbunare, acest partener imi aminteste de iertare, cénd sunt obsedat de dorintele mele egoiste, mi se pun in fat nevoile celorlalti. Brusc, imi dau seama ca nu vorbesc cu mine insumi in acest dialog interior, Duhul lui Dumnezeu se roagd impreuné cu mune, comunicandu-mi voia Tatélui. »Seeretul meu e unul cat se poate de simplu: m4 rog“, scria Maica Teresa din Calcutta, o adevarata maestra moderna a acestei deprinderi: Rugaciunea inseamna s4 stai pur si simplu de vorba cu Dumnezeu El ne vorbeste: noi ascultam. Noi ii vorbim Lui: El ne asculet E un proces avand doua sensuri de mers: Vorbire si ascultare. Deprinderea de a dialoga cu Dummnezeu nu ajunge niciodata la capat gurele care ma ajuta sa rezist. De doua, poate de trei ori, am auzit pe Dum- nezeu vorbindu-mi. O dat aproape ca distingea’ vocea cu urechea. Eram (nara, tocmai terminasem colegiul, si mi indreptam cu masgina spre spital, dupa ce mi se comunicase c& am Ieucemie, céind, deadata, aceste cuvinte din Isaia mi-au rasunal fn minte cu toata for(a: ,Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu le sprijinese cu dreapia Mea biruitoare.” Pastrez cu sfintenie aceste cAteva amintiri, si nu am mai primit nimic de felul acesta, nici un sernn cé Dumnezeu m-ar ascutta. Ag zice ca aproximativ 20% din rugaciunile mele primesc un raspuns care nu-mi place. Cu timpul, mi las pagubasa. Ma rog pentru acele lucruri care cred ca se vor intémpla. Sau nu ma mai rog deloc. imi revizuiesc jurnalut si-l vad pe Dumnezeu Bicind din ce in ce mai pufine. Asta ma scoate din min{i. intocmai ca un copil, ma refugiez in tacere. Am o reactie pasiv-agresiva fala de Dumnezeu. fl aman. Cine stie, poate mai tarziu Am fost la un mentor si mi-am descircal sufletul, vorbindu-i in detaliu despre toate problemele prin care am trecut in ultimii ani cu sinatatea si mai ales cu copii, .Ce sd fac?*, Lam intrebat. A stat un timp care mi s-a parut 0 vegnicie si, in final, mi-a spus: .Zau ca nu stiu, Joanne.” Eu agteptam de fa el un sfat ttelept, dar n-am primit nimic Asa e€ si cu rugaciunea. af PARTEA INTAI: IN TOVARASIA LU] DUMNEZEU pentcu c4 noi suntem parteneri inegali, Dumnezeu gi cu mine. Faptul ci recunose si ma plec in fata acestei realitayi face ca urechea si mi se des- chida. Cautarea lui Dumnezeu, in ciuda deosebirilor dintre noi, ma ajutd sf deschid gura, iar apoi inima. Alianta patimasa A spune cd eu si Dumnezeu suntem parteneri inegali ¢ 0 afirmatie cel pu- fin hilar’. $i totusi, invitindu-ne si facem lucrarea Imp3ratiei pe plant, Dumnezeu a pus bazele unui tandem straniu. Dumnezeu delega sarcini fipturilor omenesti ca s4 faurim istoria impreund, dac&é putem spune asa. Jn mod clar, aceasti alianti are un partener dominant—ceva de genul unei aliante intre Statele Unite si Insulele Fiji, poate, sau inte Microsoft si un programator de liceu. Stim prea bine ce se intampla cind fiintele umane formeazi asemenea alianle inegale: partenerul dominant se poarté arogant, iar subordonatul, de cele mai multe ori, tace. Dumnezeu, care nu are nici un motiv si se teama de unii ca noi, dimpotriva, ne invita la un flux continuu si sincer de comunicare. M-am intrebat uneori de ce Dumnezeu pune atat de mult pre} pe since- ritate, chiar pana acolo incat sa suporte reprogurile noastre nedrepte. Reva- rand rogaciunile consemnate in Biblie, sunt uluit s4 constat cate din ele au un ton acuzator: leremia se tanguie viizind nedreptatea; lov pare dezgus tat: ,,Ce este Cel Atotputernic ca sa-1 slujim? Ce vom cAstiga daca-I vom indlta rugiciuni?*; Habacuc fl acuz&’ pe Dumnezeu ci si-a astupat urechile. Biblia ne inva si fim sinceri pan’ la s4nge atunci cand ne rugim Walter Bruegemann sugereaza un motiv evident pentru sinceritatea care se degaja din cartea Psalmilor: ,,Pentcu ca aga este $i viata, iar aces- te poeme au menirea de a vorbi despre inteaga vial, nu doar despre anu- mite parti din ea.“ Bruegemann marturiseste ca € contrariat cand viziteaza biserici cvanghelice afisand un aer optimist, unde se cAnti cAntece vesele, cand jumiatate din psalmi sunt ,,...cantece de jale, de protest $i nemultu- mire in fata aparentei incocren{e a lumii. Cel pujin, ¢ clar c& o biserica ce canta la nesfarsit Pana cand va voi suferi?, m-am intrebat dacd a pus la indoiala, fie si pentru o clipa, cilauzirea Tatilui data atunei pe munte in cartea sa provocatoare, Evanghelia dupe luda, teologul Ray Anderson mediteazd asupra alegerii Iui luda de catre Isus in randul celor doi- sprezece. Sa fi prevazut Isus destinul lui luda in noaptea in care s-a rugat? La umintit oare ‘Tatalui de acea Tugdciunea cand luda a iesit de la Cina cea de taina gi s-a dus si-L vandi? Anderson extrage din experienta lui Tada un principiu-cheie privitor la rugaciune: ,.Rugdciunea nu e un mijloc de a inlatura elementele necunoscute si imprevizibile din viala, ci, mai curand, ocale de a include necunoscutul si imprevizibilul in lucrarea final a haru- lui lui Dumnezeu in vietile noastre.* Nici chiar rugaciunile hui Isus pentru ucenicii Sai nu au inkiturat ,ele- 95 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR mentele necumoscute si imprevizibile“, Cei doisprezece L-au surprins si L-au dezamagit la rastimpuri cu preocupirile lor marunte gi cu slaba lor credinta. La sfargit, toti doisprezece L-au lsat de izbeliste in clipa cand avea cea mai mare nevoie de ei. In cele din urma, totusi, cei doisprezece trec printr-un proces lent, dar constant, de transformare, oferind un fel de raspuns pe termen lung Ja rugiiciunea initiaia a lui Isus. Ioan, Fiul tune- tului, s-a mai imblanzit, devenind ,apostolul iubirii* Simon Petru, mus- tat de Isus pentru ca respinsese tngrozit ideea suferintei lui Mesia, a de- monstrat mai tarziu ce inseamna si calci pe urmele Lui*, suferind intoc- mai cum a suferil Hristos. Singura exceptie, Iuda, L-a tridat pe Isus si, totusi, chiar acel gest a dus la cruce gi la madntuirea lumii intregi. Pe cAi strani si misterioase, rugaciunea incorporeazi necunoscutul si imprevi- zibilul in lucrarea harului lui Dumnezeu. In cautarea comorii Hagoin De cand ma sliu, rugaciunea a fost mereu prezenta tn viata mea. Ani de zile am legit zilni¢ le o plimbare de o ord in care m3 rugam, mergind pe o sind de tren ita ce trecea prin spatele casei mele. Tineam liste cu rugdciuni la care primisem raspuns. Alteori, abandonam o vreme rugiciunea dinti-un sen- Uiment de frustrare si indoiala Iegata de utilitatea ci—dar intotdeauna reve- neam la ea. Citind despre viata unor cameni ca Maica Teresa, Billy Graham sau Henri Nouwen, m-am simfit incurajat de faptui cd lofi au avut de dus luptele for cu rugiciunea la un moment dat. Acum cAteva zile, m-am trezit deprimat, aga cum mi se intampla descori, si m-am rugat. .Doamne, sunt la p&m&nt. Am nevoie de ajutorul Tau ca sa mé ridic.” Pe la unsprezece tn acea dimineata. am avut senlimentul clar ¢a Dumnezeu raspunsese acelei rugaciuni si m-am oprit sa-1 multumese. Prin rugéclune stabilese din nou leggitura cu. Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Procesele biochimice din organismul meu se schimba cand imi las in mod conglient problemele in fata lui Dumnezeu gi caut ajutorul Lui E foarte adevarat ca trim zilele pe rand, una cate una. Nu ajuta la nimic s& ne ingrijoram pentru viitorul pe care nu-l putem controla, sau pentru trecutul pe care nu-l mai putem schimba. Aga ca fi cer lui Dumnezeu si ma ajute si vad mai bine lucrurile ka care vrea szi mai concentrez in ziua respectiva. Fiecare zi ¢ un fel de cdutare a comorilor, a comorilor lui Dumnezeu. dar e nevoie de o 9% 6. De ce NE RUGAM? Desi rugaciunile Jui Isus nu ofera o formula garantat sutd Ja suc, ele ne dau totasi indicii despre felul in care lucreazii-—si nu Iucreaza—Dum- nezeu pe aceasta planeta. Mai ales cAnd se abate nenorocirea, vrem ca Dumnezcu sa intervina intr-un mod mai categoric, dar rugiciunile Ini Isus subliniaza maniera de actiune restransi a ui Dumnezeu din respect pen- tru libertatea umana. Adesea Dumnezcu carmuieste oprindu-se de la anu- mite interventii Exist o scena anume care ilustreaza limitarile inerente ale rugiciunii ~Simone, Simone, Satana y-a cerut s4 va cearnd ca graul“, il ingtiinteaza Isus pe Petru, folosind tocmai numele lui. ,.Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sd nu se piarda credinfa ta.* Cu ardoarea ce-l caracteriza, Petru sus(ine cu tarie cd-L va urma pe Isus si in temnita si la moarte, gi in acel moment Isus ii araté adevarul hidos ca Petru se va lepada de El de trei ori conectare constienta la Dumnezcu care si ma trezeascd, sii-mi deschida ochii Pentru mine, rugziciunea e cheia care face din viata o aventura. In Stapdaul inclelor, unul din volumele trilogiei lui Tolkien, sirmanul Frodo primeste doar atalea indicii cal si parcurga urmatoarea etapa a cali Privind fn urma, ‘otul se leaga, dar de cele mai multe ori, eroul pribegeste debusolat si nepu- incios. Doar ocazional, dar si atunci in moduri subliic, primeste efectiv aju- tor gi indrumare de la Gandalf. Asemeni lui Frodo, trdim si noi fntr-o lume ce ni se opune, o lume satura- 13 de sea, plina de rau, violenta gi saricie. Aceasta si fie lumea Tatalui? Vin a Dumnezcu cu nemullumirile si plangerile mele. M& cert cu Dumnezeu, fi cer socoleala. $i cred ci Dumnezeu se bucur’ de acest dialog. Pe parcurs, desco- par cine sunt eu. Cineva |-a intrebal pe consilierul elvetian Paul Tournier: ~Cum definesti ipocritul?", iar el a replicat: C'est mot—~Eu sunt accla, Rugé- ciunea imi aminteste adevarul. Rugaciunea imi limpezeste si asteptirile. Fiul meu, destul de mititel pentru varsta lui, © pasional de fotbal. Se anireneaza regulat, impleticindu-se prin noroi, iar in mpul jocului, se asteapta sa fie strivit de jucatorii din aparare care au mult peste greutatea lui. Vede fn fotbal un fel de bitilie si, in mod firesc, aceasta va aduce $i durere si conflict. $i eu vad viata de crestin pe aceasta pla- neta ca pe o batalie. incercam sa-L urmim pe Dumnezeu pe un teritoriu care S-a razvratit impotriva Lui, Nu ma astept ca rugaciunea sd faci totul mat usor, mai lipsil de probleme. M3 astept ins s-mi dea forta launtrica de a ramane in lupla, Perseverenja ¢ calea prin care inteleg cu si-mi demonstrez. creclinta 97 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR inainte si cAnte cocosul in acca noapte. Nu pot sa nu ma intreb de ce nu a respins Isus categorie cererea Satanei de a-l ,cerne“ pe Petru: .,Pana aici! De el si nu te-atingi!* Sau, de ce nu i-a dat lui Petru o doz de curaj ca si reziste la proba respectiva? in schimb, Isus a folosit tactica mai sub- tld a rugdciunii pentru credinta lui Petru. Bineinteles, credin(a lui Petru esueaza, si inca de trei ori, SA fie oare aceasta cerere una din sirul rugaciunilor [ara raspuns inal{ate de Isus? Sau o fi, mai curand, 0 aluzie Ja tiparul ascuns ce sta Ja baza lucrarii tui Dum- nezeu pe pamant? Aceasia scena cu Petru are paralcle fascinante cu relata- rile despre luda. Si aici, un ucenic devotat cade la proba credintei, un act ce are consecin{e aparent catastrofale. Luca, socat de o asemenea miselie, relateaza simphi: ,,Dar Satana a intrat in Tuda“, Cun altfel s& explici o asemenea fapta margava? Atat Petru cat si luda au fost angrenati in vartejul acestui rizboi spiritu- al pe care nu au fost in stare sa-] recunoasca gi nici sa si-l imagineze. Sacana i-a cumparat direct pe cei doi ucenici, si totusi, améndoi au o parte de vind, caci Satana nu pune pe nimeni stipanire daci acela nu coopereazi. Aman- doi barbatii au esuat lamentabil la proba credintei, tradand un invatator pe care L-au urmat vreme de trei ani. Cu toate acestea, chiar si dupa acel egec, amandoi aveau in Jaya posibilitatea rascumpérarii. Unul si-a inteles gregeala si s-a spanzurat. Cekilalt si-a inteles gregeala, s-a cait, gi adevenit un stalp al Bisericii. E posibil ca rugiiciunea lui Isus pentru Petru sit fi impiedicat pe acesta si devind un al doilea Iuda? Si ce s-ar fi putut ruga Isus pentru Tuda—El, care ne-a invajat si ne rugdém pentru prigonitorii nostri, ficand El insusi acelasi lucru pe cruce? Ultima lor scenii impreuna fl infatiseaza pe Isus adresandu-i-se: ,.Prietene, ce ai venit sa faci, fi.“ incerearea credintei [ui Petru aduce ugor cu drama lui Tov: Satana cere voie sii-si punii in aplicare planul margay, Dumnezeu if las4 si apoi, retra- gandu-se in mod inexplicabil, asteapté s4 vada cum ‘va raspunde. fiinta umanda aflata in fafa acelei probe. Petru, asemeni lui lov, asemeni oricarui om, avea libertatea de a trece sau de a cadea la acel examen. Isus adaugi inca un factor: propria Lui rugaciune ficrbinte pentru Petru. Deznoda mantul acestei intrigi, in cazul unor oameni ca lov, luda, si Petru, acunca o lumina asupra marii enigme a istoriei umane. De ce sti Dumnezeu ,cu mainile in san“ in vreme ce Satana isi face mendrele, in vreme ce tiranii diabolici ii asuprese pe oamenii buni, in vreme ce un tridator fi vinde dusmanilor pe insusi Fiul Ini Dumnezeu? 98 6. DE Cr NE RUGAM? Biblia marcheaz’ un puternice contrast intre modul in care opereaza raul, incdleand flagrant libertatea, si modul de actiune al binelui, care res- pect’ libertatea. Intr-o scena dramatic’, un caz de posesiune demonici, Marcu 9 ne infitiseaz un biiat cu spume la gura, scrignind din dinti, aruncandu-se cand in foe, cand in apa. in toate privintele, demonii care-| posedau f-au transformat pe béiat int-o caricatura a fiintei omenesti, suprimand libertatea umand. Sa punem in antitezi scena de mai sus cu salasluirea in om a Duhului Sfint. Pavel ne avertizeazd: Nu stingeti Du- hul* gi .S& nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumneveu*. Stapanul uni- versului devine atat de mic, atat de dispus s& respecte libertatea, incat se las oarecum la cheremul nostru Cuvintele sunt incapabile sa redea coborarea uriasi pe care a Picut-o un Dumnezeu suveran cand s-a salasluit inte-un trup omenesc, spundnd, de fapt: ,,Nu ma rani. Nu ma goni.* Poetul John Donne se ruga: ,.Infrange inima mea, Dumnezcule in trei fiinfe.“ Dar Dumnezcu rareort 0 face. Dumnezeu ne face curte si asteapta. Rugiciunile lui Isus pentru Petru—gi probabil si pentru Iuda—exprima inimaginabilul respect al lui Dumnezeu pentru libertatea uman’. Chiar cand simte cé prietenul Lui apropiat fl va trada, Isus nu intervine cu un miracol care s&-i anuleze libertatea. El last ca istoria sti-gi urmeze cursul nestingherité, chiar daca, in plan personal, fl costi enorm, rugandu-se mereu ca pana gi triidarea si moartea si poata fi rascumparate ca parte a lucrarii finale a harului lui Dumnezeu. De dragul lui Petru, al lui luda, al lumii intregi, acea rugiciune si-a gasit rispunsul. Rugaciuni nerostite Am tot atat de multe de invatat din rugaciunile pe care [sus vu Je-a vostit ‘a gi din cele pe care le-a rostit. $i acestea subliniazA modul mistcrios tn care lucreazi Dumnezeu pe aceastit planet. Cand varul Lui, Joan Bote- zitorul, se afla inchis in temnifa, confruntat cu o posibila executie, Isus nu s-a rugal pentru eliberarea gi salvarea Ini miraculoasi—tot asa cum nu s-a rugal ca Petru sf fie ferit de Satana, sau ca Tuda sa se rizgindeasca $i, delimitandu-se intr-un mod absolut halucinant, Isus ii mustré as- pru pe Petru pentru reactia lui violent din grédina Ghetsimani: ,,Crezi cA n-ag pulea sé rog pe Tatil Meu, care mi-ar pune indata la indemand mai mult de douisprezece legiuni de ingeri?* O legiune romana numara 99 PARTEA A DOUA: DE ZVALUIREA MISTERELOR 6000 de soldati, ceea ce inseamna ci Isus a ales sa nu se roage pentru 72000 de rAzboinici ceresti in momentul prinderii Sale! Si luda si Petru au auzit indraznea(a afirmatie, dar, evident, nici unul nu a crezut-o, Iuda ducéndu-si mai departe planul lui de tridare, iar Petru fugind la adapos- tul intunericului Ca rezuitat al rugaciunilor pe care Isus nu ie-a facut, in locul unui film de genul Rézboiul stelelor, care ne-ar fi infa{iseat un cer plini de ingeri razboinici si o lupté cosmicd, avem un film semnat de Mel Gibson despre un personaj solitar al carui trup ¢ complet sfasiat de loviturile de bici. Dar daca Isus ar fi facut acea rugaciune? Cum s-ar fi schimbat cursul istoriei? Isus ar fi putut pune capat dominatiei raéului—si intregii istorii a omenirii, daca ¢ pana acolo—rugandu-se sa i se trimita in ajutor ostile ceregti, dar a ales sa n-o faca. in locul unei victorii calegorice prin forta, El a optat pentru o cale mult mai anevoioasi (pentru El si pentru noi togi) de ras- cumparare. ‘Toli cei ce se lupta cu Dumnezeu pot arunca inapoi o privire spre acca noapte intunecata cand Fiul lui Dumnezeu s-a luptat cu Tata. El zicea: ,,Ava, Tati,—Tie toate lucrurile {ti sunt cu putinta.* Cu sigu- rand existé o cate de sctipare. In definitiv, nu webuie sé indur toatit durerea si umilinta asta. fntr-adevar, totul e cu putingé. Legiuni intregi de ingeri asteapté doar comanda Mea. ,Depirteazé de la Mine paharul acesta! Ei, bine, am spus-o! Rugd- ciunea cu nepuiintd de rostit a iesit de pe buzele Mele. Mé dau bii- tut, ma dau béitut! Nu pot indura viitorul care se prefigureazd, nu pot indura prezentul. Trebuie sii existe o alié cale, Te implor, Tata, daca este alta cale. Totusi, facii-se nu ce voiese Fu, ci ce voiesti Tu." Mai mult ca orice, voiesc salvarea si izbéivirea din mana dusmanului. Cu siguranta asia voiesti si Tu—dar nu numai peniru Mine, ci pentru intreaga lume. N-o putem avea pe una fara a renunja la cealalté, si, negre- git, pentru asta am venit. De aceea, ma supun. Voia Ta, mai mé- read, cerénd un prep mult mai mare, devine si voia Mea, Tata. in acea lupta, dupa toate relatirile, una pe viati si pe moarte, cu siri- gate arzitoare spre cer, soarta lui [sus a fost pecetiuiti—prin propria Lui alegere. fn mod uimitor, un spirit plin de seninatate |-a purtat prin tot ce a urmat: judecatile din fata soborului, a lui Irod, a lui Pilat, bataile, tor- 100 6. DE CE NE RUGAM? ura, ristignirea propriu-zisa. Filmul lui Mel Gibson, Putimile lui Hristos, nu prezinté intotdeauna asa lucrurile, dar in relatarile evangheliilor, Isus este personajul cel mai putin intimidat, cel mai linistit de pe scena. Cand Isus se predi de bunivoie garzilor care vin sa-L ridice, acestea bat in r tragere si cad cu fata la pamant. Isus e stpan pe situatic, asa cur, de alt- fel, Ti aminteste gi lui Pilat: ,N-ai avea nici o putere asupra Mea, daca mu i-ar fi fost data de sus.“ Pentru cei mai mulfi dintre noi, rugdciunea serveste ca resursa la care apelam pentru a ob{ine ajutor in momente de incereare sau de conflict Pentru Isus, rugaciunea a fost hupta propriu-zisa. O data ce rugaciunea din Ghetsimani L-a aliniat la voia Tatélui, ccea ce s-a intémplat din clipa ur- miatoare a fost doar mijlocul prin care acea yoie a fost adusa la indeplinire. Macar pentru atat si tot a contat rugticiunea. Sau, cum spunea Haddon Robinson: Unde a curs de pe fruntea iui Isus sudoarea preschimbata in picdturi de Ange? Cu sigurant nu in palatul lui Pilat, nici pe drumul spre Golgota, ci in gradina Ghetsimani. Acolo {I gasim pe ,,Acela care, in zilele vietii sale pamntesti, aducdnd rugaciuni si cereri cu strigaite mari gi cu Jacrimi iitre Cel ce putea s4-L izbiveasca de la moarte...“ {Evrei 5:7). De-as fi fost acolo, martor Ia lupta Lui, ag fi vazut viitorul into lumin’ sumbra. »Daca e atat de ravagit, desi nu conteneste sa se roage*, mi-ag fi zis, poate, ce va face cnd va avea de infruntat 0 eriza reala? De ce nu poate primi acest calvar cu calmul gi inerederea celor tei prieteni ai Lui care dorm?* $i totusi, cnd a venit clipa incercarii, Isus a mers spre cruce plin de curaj, iar cei trei prieteni si-au pierdut capul gi au dai bir cu fugitii. Durere parinteasca in final, ce pot invita din exemplul tui Isus despre eficacitatea rugiciunii? Sau, si mai concret, ce le pot spune celor pe care i-am amintit mai devreme gi din ale caror scrisori am citat? Ag vrea sd le pot spune ca ruga- ciunea domneasca ar gasi un raspuns mai rapid—anume ca voia lui Dum- nezeu se va face repede pe acest pimant, precum in cer, Cred in minuni, dar mai cred ca cle sunt minuni, adica exceptii de la legile normale care guvyerneaza planeta. Nu pot, si nimeni nu poate garanta cd rugaciunea va rezolva toate problemele si poate elimina toate suferinele. In acelasi timp, stu: si ca Isus le-a poruncit ucenicilor Lui s& se roage, convins cA asta va ol PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR schimba multe intr-o lume care se opune din rasputeri voii lui Dumnezeu Nu se stie din ce motive anume, Dumnezeu tolereazi in clipa de fata © lume in care tatii isi agreseaza fii cu dizabiliit, copiii traiesc cu mal- formatii congenitale, cancerul mamar face melastaze, si tinerii cu tulburari psihice se sinucid. De ce intré Dumnezeu atat de rar in scena, intervenind miraculos cand i-o cerem in rugaciune? De ce suferinta loveste la intam- plare si in mod atat de nedrept? Nimeni nu cunoaste raspunsul la-aceste intrebitri. © vreme, Dumnezeu a preferat si lucreze pe aceasta plancti fardmitata mai mult de jos in sus decal de la var spre bazi—un tipar céru- ia insusi Fiul lui Dumnezeu s-a supus cat timp a fost pe piméant. in parte, din respect pentru liberlatea umani, Dumnezeu lasa adesea ca lucrurile si se desfagoare in mod natural Chiar si aga, Dumnezeu simte aceeasi compasiune pentru suferinta umana, compasiune pe care Isus a demonstrat-o cat vreme a umblat prin- tre noi. Cand Isus a privit peste cetatea lerusalimului, stiind ce-i pregateau fruntasii iudeilor, a strigat: ,,lerusalime, Jerusalime, care omori pe proo- roci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cAte ori am vrut sA strang pe copiii tai cum igi strange gaina puii sub aripi, gi n-ati vrut!* Desi nu era parinte, Isus a stiut cat de neajutorati se simt paringii iubitori cand igi vad copiii facand alegeri autodistructive. Cand ma rog, incere si am me- reu inaintea ochilor chipul plin de mila al lui Isus Si Isus a cunoscut pretul retinerii divine, preful imens plitit de Bl in- susi ca si lase lumii libertatea de a-si face voia cu El. Isus a in{eles cd ris- cumpararea ¢ rezultatul trecerii prin suferin(a, nu al evitarii ei: Pentru bucuria care-I era pusi inainte, a suferit crucea.* fntr-un fel, suferinta rascumpararii e mai bund decat absenta suferintei, si ¢ mai bine sé avem Pastele decat si scoatem cu totul din istorie Vinerea Mare. Degi Isus cu- nosica dinainte tiparul rascumpararii—El |-a descoperit ucenicilor Sai—, cat de indepartat trebuie si-I fi parut in gradina Ghetsimani i pe Via Do- forosa, CAl de indepartat ne apare si noua cand suntem in cuptorul incer- cari! Rugiiciunea tui Isus pentru Petru indica acelasi tipar, bine relicfat. Satana a reusit in parte sA-si facd voia cu Petru, cernandu-l ca graul. Dar, ca raspuns la rugaciunea lui [sus, cernerea I-a dezbracat pe Petru de trisa- turile lui de caracter mai putin atragatoare: 0 incredere in sine plina de aro- ganfa, temperamentul impulsiv, o tendinté spre violenta. Evangheliile ni-l prezinti pe Petru indemmandu-L pe Isus sa evite crucea, disparand in 102 6. DE NE RUGAM? noaptea arestarii lui [sus ca un lag, si blestemandu-se c4 nu-L cunoaste. in cartea 1 Petru, un apostol complet transformat foloseste cuvinte precum smerenie $i supunere, primind bucuros suferinta ca pe o medalie onorifici. Dumnezeu nu a legat fortele raului, cel putin pentru moment*, dar ne-a pus la dispozitie resurse dincolo de capacitatea noastr’d de a intelege, in- clusiv grija personal a Fiului, pentru a contracara si chiar a transforma 1. Stim ca cugdciunea conteaza, pentru ci dupa piecarea de pe pamant, Isus a facut din ca una din sarcinife Lui fandamentale: ,,De aceea si poate sd mantuiasca in chip desivarsit pe cci ce se apropie de Dumnezeu prin EL, pentru ca traieste pururea ca sd mijloceascd pentru ei.* Aga cum s-a Tugat pentru Petru candva, [sus se roaga azi pentru noi, chiar si pentru accia ale céror scrisori le-am citat. De fapt, singura aluzic cuprinsa in Noul ‘Testament referitor Ja Jucrarea lui Isus ni-L prezintii chiar in clipa de fafa, stand la dreapta lui Dumnezeu si ,mijlocind pentru noi*. in cei wei ani de lucrare efectiva, Isus a schimbat peisajul moral al planetei. De- atunci incoace, timp de aproape doud mii de ani, El a folosit o alla tac- ticd: rugaciunea. Cnd tridez dragostea gi harul pe care mi le-a ardtat Dummezeu, mi intore la promisiunea c4 Isus se roagé pentru mine—asa cum a facut si pentru Petru—nu ca sa evit pentru totdeauna incercarea, sau si nu cad niciodata, ci ca, in final, s#-L las pe Dumnezeu si foloseasca incercarea si esecul pentru a mi transforma in ceva mai folositor pentru imparitie, in cineva mai asemaniitor cu Isus. ri “Biblia ne asigura cd acest mod de actiune ¢ temporar. Puneti in antiterd rugiciunea Ii Isus pentru Petru cu accasti predictie despre felul in care va trata Isus in viitor forfele Hulu: $i atunci se va rata acel nelegiuit, pe care Domnul Isus il va nirnici cu suflarea gurii Sale, gil va pripadi cu ardtarea venirii Sale.“ 103 CAPITOLUL 7 O LUPTA PE VIATA SI PE MOARTE Rugdciunea biblicé e imperiinenté, stéruiloare, nerusinald, necuviincioas’. Seana mai muli cu o iarguialé intr-vn bozar decdi cu monologurile peliticoase din biseric’. WALTER WINK Biserica pe care o frecventez igi rezerva un scurt moment in care oamenii din strane igi pot costi rugiiciunile cu voce tare. De-a lungul anilor am auzit sute de asemenea rugaciuni gi, cu foarte putine exceptii, le pot nuri politicoase. Totusi, una din ele mi-a rimas in memorie datoriti emotiei vii care se degaja din ea. Cu 0 voce limpede dar tremuratoare, o tanara femeie a inceput astfel: »Doamne, ‘Te-am urat dupa viol! Cum ai putut ingdidui si mi se intample aga ceva?“ Lumea din bisericd a amulit dintr-o datd. Nu s-a mai auzit nici un fognet de hartic sau cineva care sf se foiasca in scaun. ,,$i i-am urat gi pe camenii din bisericd care au incercat s4 ma consoleze. N-aveam nevoie de consolare. Voiam rizbunare. [ti muljumesc, Doamne, ci n-ai renuntat la mine, si niciunul din acesti oameni nu a facut-o. Te-ai finut mereu de mine, iar acum ma intore Ja Tine si Te rog s4 vindeci cicatricile din sufle- tul meu.“ Dintre toate rugaciunile pe care }e-am auzil in bisericd, aceasta sea- mina cel mai bine cu stilul de rugéciuni pe care le gasese in Biblie, mai ales ale preferatilor lui Dumnezeu cum sunt Avraam gi Moise. in autobiografia lui Nelson Mandela am dat peste o alti rugdciune tipica celor din Biblie: Rugiciunes de deschidere # unui pastor mia cimas tatiparita in minte de-a stor ani mulji sia fost o sursi de putere pentru mine in lungul a 104 7. O LUPTA PE VIATA SI PE MOARTE momentele grele. El -a muljumit lui Dumnezeu pentru belsugul de bine- faceri, pentru mila si grija Lui far de tofi oamenii. Apoi si-a Iuat libe faea de a-[ aminti Dormutui cii unii dintre supusii Lui erau mai eatcati in picioare decat alfii, si cd, uneori, parea cA Lui ou-{ pasa. Pastorul a mai spus apoi ca, dacti Domaul nu avea de gand si arate mai mult inigiati pentru a-i selva pe negri, negrilor nu le ramanea decat si-si ia soarta in propriile maini. Amin. Cu un seco! inaintea lui Mandela, fosta sclava Sojourner Truth, 0 pro- motoare a abolirii sclaviei si a migcarii de sufragete (migcare de la sfarsi- tul secolului XIX, avand drept scop acordarea dreptului de vot femeilor — n. t.), nu Sflil s4 se roage exact asa cum simea. Cand fiul ei s-a im- bolniivit, s-a rugat: ,.O, Doamne, stii cat sunt de intrisiata, pentru ca Ti-am spus-o de atétea ori. Te rog acum, Doamme, ajuta-ma si-mi vad iar copilul sanatos. Daca Tu ai ft la ananghie asa cum sunt eu acum, iar ew Te-ag putea ajuta, aga cum ma poti ajuta Tu pe mine, crezi cd n-as face-o? Doamne, siié prea bine ca ag face-o!* Cand a fost stramtorati financiar, s-a rugat: ,Doamne, sti cd n-am un ban, dar ii poti face pe oameni si ma ajute, $1 trebuie sa-i silesti si ma ajute. Doamne, n-am si-Ti dau pace pana n-o faci,“ Fiecare dintre acesie rugiciuni rostite in momente de grea cumpana in secole succesive urmeaza calea trasati de Biblie in vremuri strivechi. Negociatorul Avraam, un om pe bund dreptate clogiat pentru credinta lui, a stiut de Dummezeu din vise, din dialoguri faa in fagi, $i chiar dintr-o vizita pe care Acesta i-a facut-o in cort. Dumnezeu i-a fluturat pe dinainte faga- duinge ademenitoare, una dintre ele fiindu-i aproape imposibil s-o accepte asigurarea ca el va fi tata! unui neam mare. Avraam avca aptezeci gi cine) de ani cand a auzit prima oara fgiduinta si, in urmatorii cAtiva ani, Dumnezeu a repetat-o, dindu-i de inteles ci samanta Jui va fi mai nume- roas& ca pulberea paméntului si ca stelele cerului inire timp, natura isi urma cursul ei si, lao varsta cand ar fi trebuit sie si mangaie pe cresiet strstranepotii, Avraam e tot fairi copii. Stia ca abia dacd mai are citiva ani de rodnicic, si aceia foarte pulini, La una din cercetarile pe care i le face Dumnezeu, Avraam lanseazi o ameninare voalata cé va obtine un mostenitor dinir-o legdtura nelegitima cu una din 105 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR sclavele din gospodaria lui. La varsta de optzeci si sasc de ani, urmand sfatul nevestei lui sterpe, igi pune gandul in aplicare. La urmitoarea vizit pe care i-o face Dumnezeu, acel copil, pe nume Ismael, era deja un flacau pribegind prin desert, alungat de gelozia Sarei. Ayraam rade fara s4 se mai poati stapani cand Dumnezeu fsi repettt igh duiala, si se simte in raspunsul lui o undi de sarcasm: ,,SA i se mai na care un fiu unui barbat de o suta de ani? $i sé mai nascd Sara la noua- zeci de ani?“ Sara ia si ea parte la gluma aceea amara, bombinind: ,,Acum, cand am imbatraait, si mai am pofte? Domnul meu barbatul de asemenea este batran.“ Dumnezeu a raspuns cu un mesaj care pentru urechile lui Avraam tre- buie sA fi sunat deopotriva ca o veste buna si una proasti. Avea intr-ade- var sa zimisleascd un copil, dar numai dupa ce urma sa treacd printr-o mica intervenlie chirurgicala inu-o parte a corpului care participa la actul procrearii. Avraam devine astfel parintele circumciziei, la fel ca si Isaac. Alternanta cadere-ridicare prin care Avraam sti in picioare inaintea lui Mai mult decat indeajuns Jest Tatal meu a baut toala viata peste masura, si o mai face si-n ziua de azi. Mama a fost deprimata aproape toata perioada copilariei mele, gi astfel am crescut cu o senzafic de gol launtric. Voiam ca cineva s3 ma protejeze, si ma ingri- jeasca, sA ma doreasca prin preajma. Voiam ca cineva s4 ma iubeasca, si lucrul acesta nu era cu putin{’ in cAminul meu. Asa ca am mers la bisericd tn spe- ranla ca aveam sd gdsesc acolo ceva. Tata ne lua la bisericd—singura ocazie in care nu bea. Curand mi-am dat seama ca, la biserica, tata era mai mult de- cAt_un om trea: intr-o sémbata dupéi-amiaza am stat in spatele bisericii si am privit in sus la cruce gi mi-a Lrecut prin minte géndul ca daca Isus a murit pentru mine ‘inseamné ca m-a iubit. Viala mea a tncepul si se schimbe la varsta de zece ani cand L-am gasit pe Dumnezeu, iar El m-a gasit pe mine. Acum lupta mea permanenta e cu statutul meu de femeie necasatorita, desi, de fapt, nu-mi doresc s& fiu singuri. Celibatul e un subiect de discutie inco- mod, mai ales in mediul bisericit unde se pune atata accent pe promovarea familiei si a Csdtoriei. Ce n-0 ff in regula cu ea? isi zic oamenii. O fi fesbiand? E prea pretentioasa? Poate ii ¢ trick de un angajament pe viad. Sirdcufa de eat 106 7. O LUPTA PE VIATA $f PE MOARTE Dumnezeu doar pentru a fi doborat din nou La pamant formeaza fundalul unei cxtraordinare rugdciuni, de fapt un dialog extins dinte Dumnezeu si Avraam: ,,Si ascund Eu oare de Avraam ce arn si fac?“ Dumnezeu incepe, ca $1 cum ar recunoagte cd un parteneriat valid cere o consultare inaintea oricarei decizii majore. Apoi, Dumnezeu dezviluie planui de nimicire a cetatilor Sodoma si Gomora, renumite pentru rdutatea si depravarea mora- 14 a locuitorilor din ele, rudele indepactate ale lui Avraam. De-acum Avraam gi-a invatat rolul in cadrul partencriatului si nu mai incearca s4-si ascunda indignarea. ,,S4 omori pe cel bun impreuna cu cel rau, aga ca cel bun sa aib% aceeagi soarté ca cel riu, departe de Tine aga ceva! Departe de Tine! Cel ce judeck tot paindnuul nu va face oare drep- tate?" Apoi initiaza 0 tocmeala de gemul celor care au Joc in bazarurile din Orientul Mijlociu. Dace vei géisi cincizeci de oameni buni in cetate, 0 vei cruja? Negresit! Daca voi gasi in Sodoma cineizeci de oameni buni, voi ierta tot locul acela din pricina lor, Cutremurat pana in adavcurile fiinei, Cantecul Enough” (indeajuns) al tui Chris Tomlin ¢ alcatuit ca o rugiciu- ne: ,Tot ce esti e mai mult decat indeajuns pentru tot ce sunt eu. Tu-mi poto- lesti orice sete gi-mi implinesti orice nevoic. Isuse, Tu-mi esti indeajuns.” Scriptura spune acelasi lucru, fagaduind c& Isus implineste tolul in toate pri- Vingele: . Dumnezeul meu sa fngrijeasca de toate nevoile voastre, dupa bogatia Sa, in slava, in Hristos Isus.” Mereu ma cert cu Dumnezeu in legiturg cu acesle pasaje. La urma urmelor, dacii nu esti cAsfitorit, trebuie s4-ti gascsli pe cineva cu care sa te certi! Cearta decurge cam aga: ,Doamne, daca Tu esti intr-adevar mai mult decat indeajuns, atunci de ce nu Te ocupi de problema mea?” Dumnezeu nu ras- punde, si cearta continua. in regula, dacti esti indeajuns, atunci de ce mi-e mai greu azi decat mi-a fost acum un an sa fiu singura? De ce mi-e tot mai greu in loc sa-mi fie mai ugor?* Dumnezeu tot nu-mi raspunde , iar cearta o line tot aga mai departe. Adevarul ¢ 4 49% din timp Dumnezeu nu e de-ajuns. E dureros. E greu casé cu magina lot singur. Dar 51% din timp Dumnezeu ¢ de-ajuns. sd vii Mai ales cand 1 bizui pe alii din trupul lui Cristos—si pe familie iubtlosre care m-au .adoptat"—pentru a-mi umple acel gol kiuntric profund. fntre timp, cearla dintre mine si Dumnezeu continua 107 PARTEA A DOUA: DEZYALUIREA MISTERELOR Avraam isi aduce aminte cu cine se targuieste—Jaséi, am indrdznit sii vor- bese Domnului, eu care nu sunt decit praf si cenugé—si scade numarul oamenilor pana la patruzeci gi cineca. Patruzeci gi cinci? Nici o problema. Sd ni fe manii, Doamne, dacd voi mai vorbi. Avraam mai face o pleciciune pnd la pamant, continuand cu tocmeala. Patrugeci? Treizeci? Doudzeci? Zece? De fiecare data, Dumne- zeu cedeaza fara sa protesteze, incheind: ,,N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.“ Desi nu s-au gasit cei zece oameni care s4 salveze Sodoma gi Gomora, Avraam a obfinut de fapt ce-a vrut, izbavirea nepotului si a stranepoatelor lui. lar noi, cititorii, suntem pusi in fata faptului naucitor cA Avraam s-a oprit $4 mai ceara inainte ca Dumnezcu sé puna capat ofertei. Dar daca Avraam s-ar fi luptat sa obtind mai mult, cerand ca cetitile sa fie cruate doar de dragul unui singur om nepriltinit, nepotul Jui, Lot? $4 fi fost de fapt Dumnezeu, atit de grabit s4 cedeze la fiecare punct, in cAutarea unui avocat, al unei fiinfe umane destul de curajoase incat sa exprime propria inclinarie spre mild a lui Dumnezeu? Aga cum a aflat Avraam, cand apekim Ia harul si mila lui Durnnezeu, acel Dumnezeu care ne inspira teama dispare curand. ,,Domnul este incet la manie gi bogat in bunalate, iarta faradelegea gi razvratirea.* Dumnezeu e mai mijos decat ne putem noi imagina si primeste cu cdldura orice apel la mila Sa. In disputa cu Dumnezeu Sa facem un salt inainte peste o jumatale de mileniu, c4nd un all maestru in arta negocierii apare in scena’. Dumnezeu, care ,Si-a adus aminte de legamaéntul Sau facut cu Avraam™, alege un om cu un CV perfect pentru © misiune cruciala. Moise gi-a petrecut o jumatate din viati deprinzénd abilitapile de conducdtor de fa imperiul ce stipanea in acele vremuri, si cealalti jumatate invatand in desert abilitati de supravietuire, ca fagar ce incerca sa scape de condamnarea pentru crima. Cine-ar fi fost mai potri- vit sd conduct prin desert un trib de sclavi eliberati, purténdv-i ciitre Tara Fagaduintei? Dar, ca s& nev lase nici un loc de indoialé, Dumnezeu Se prezinta prin mijlocirea unui fenomen nenatural: un rug in flacari ce nu se mistuia. De prisos si mai spunem ci Moise isi ascunde fata, inspaimantat de prive- 108 7. O LUPTA PE VIATA SI PE MOARTE liste, in vreme ce Dumnezeu il anunté ce misiune va avea: lata ci strigitele israelitilor au ajuns pana la Mine, si am vazut chinuirea cu care ji chinu-iese egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, gi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.“ Spre deosebire de Avraam. Moise vine cu contraargumente de la prima intélnire cn Dumnezcu, Intai incearca falsa umilintaé: Cine sunt eu, ca sd mé duc ta Faraon? Cand aceasta da greg, arunci tn Jupta alte objectii: Nici mu-Ti cunose Numele... si dacd israelitii nu ma vor crede... Nu sunt un om cu vorbirea usoara... Dumnezeu intimpina fiecare obiectic intérind credi- bilitatea argumentelor Sale prin cateva miracole. Totusi, Moise inca mai soviie, implorandu-L pe Dumnezeu sii se rizgindeasca: Ah, rogu-Te, Doamne, trimite pe altul. Rabdarea lui Dumnezeu ajunge la capat si mania Lui rabufneste, dar, in pofida acestei reactii, ti sugereaza lui Moise o cale de mijloc, o impartire a atributiilor cu Aaron, fratele lui. Agadar, celebrul exod din Egipt devine realitate doar dupa o nesfargiti tocmeala. Moise supune aceasta iscusinté intr-ale tocmelii pline de tupeu {numit chuizpa in ebraica] unui test suprem, ceva mai tarziu in limp, cand riéb- darca lui Dumnezeu cu tribul chiar ajunge la capil. Dupa ce au vazut cele zece urgii abatindu-se asupra Egiptului, dupa ce au iesit din robie incar- cafi cu prada luaté de la egipteni, dupa ce au vazut armatele faraonului picrind in apele Marit Rosit, dupa ce au urmat norul care-i umbrea ziua si sllpul de foc ce-i cAléuzca noaptea, dupa ce au primit apa si hrana tn mod miraculos (unii din ei mistuind ultimele ramasige chiar awanci)—dupa toate acestea, israelitii sunt cupringi de fricd, sau plictisiti sau ,incdpata- nati“, cum ii diagnosticheaza Dumnezeu, $i renunti [a toate in favoarea unul vifel de aur faurit de fratele lui Moi: elasi Aaron pe care Dum- nezeu i] alesese ca o concesie Picuta lui Moise. Acum Dumnezeu e satul pana peste cap. ,,Lasi-Ma si-i nimicesc gi sa le sterg numele de sub ceruri; iar pe tine te voi face um neam mai puter- nic si mai mare la numar decAt poporul acesta.* Moise cunoaste prea bine forfa distructiva pe care 0 poate dezlinqui Dumnezeu, pentru ca a fost martor la ca incd din Egipt. Lasd-md-n pace! spune Dummezeu. Moise desluseste in acea remarcé mai mult un suspin decal o porunca suspinul unui parinte exasperat care a ajuns la capatul rabdarii, dar vrea totusi si fic convins sa se razgAndeasci—cu alte cuvinte, si adopte o poritie de negociere Moise incepe si lanseze argumentele unul dupa altul. Privesie in urma too PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR la cate-ai facut ca sa-i scoti din Egipt! Ca sd nu mai vorbim de reputatia Ta! Gandeste-Te ce s-ar mai bucura egiptenii! Ai uitat de faigdduintele pe care i le-ai facut lui Avraam? Moise desarti in fata lui Dumnezeu un sac intreg de fagdduinfe fiicute de El insusi.* Vreme de patruzeci de zile si patruzeci de nopti, Moise sta culcat cu fafa la pamant inaintea Domnului, refuzand apa si hrana. in cele din urmai, Dumnezeu cedeaza: ,,Suie-te in lara aceasta unde curge lapte si miere. Dar Eu nu mi voi sui in mijlocul tau, ca sd mu te prapadese pe drum, caci esti un popor incdpatinat.* in vreme ce Dumnezeu primeste, ca pe isracliti in drumul care le-a mai ramas Moise € pe cale si castige si acea disput? cu inima indoiti, de parcurs. Ceva mai tarziu, situatia se inverseaza. De-asta data Moise e cel care vrea sa lase totul balta. ,Oare eu am zamislit pe poporul acesta? Oare eu l-am nascut, ca sa-mi zici: «Poarta-i la sénul tau, cum poarta doica pe co- pil» pana in {ara pe care aij jurat parintilor lui ci le-o vei da?“ Tar acum, Dumnezeu e cel care raspunde cu compasiune, potolindu-] pe Moise, ara- tand multi intelegere fata de plangerile lui, si randuind alti saptezeci de judecatori cu care si impartd povara conducerii poporului. Moise nu a castigat fiecare disputé cu Dumnezeu. De notat e faptul ca nu a reusit si-L convingd pe Dumnezeu si-i ingiduie sa intre el insusi in Tara Fagdduintei (desi si aceasta cerere i s-a indeplinit multi ani mai tar ziu pe Muntele schimbarii la fata). Dar exemplul lui, la fel cu al lui Avraam, dovedeste ca Dumnezeu primeste deschis disputa si lupta, si ade- sea cedeaza, mai ales cand obiectul controversei are in vedere mila lui Dumnezeu. Chiar pe parcursul disputei propriu-zise. putem dobandi noi ingine calitatile lui Dumnezeu Rugaciunea nu e o infrangere a indaratniciei lui Dumnezeu“, scria arhiepiscopul Trench, ,,ci o insugire a bundvoingei Lui celei mai inalte.“ ii insotea *Mautin Luther red aceasti imagine, ,Domnul, Dumnezeut nostru n-a avut incotro si a teebuit si m& aud; am aruneat sacul chiar in faja usii Lui; Lam impuiat urechite cu toate fagaduinjele Lui legate de ascultarea rugiciunii.“ in alta parte, Luther serie despre lupta lui ca Dumnezeu si-i vindece prietenul, pe Philipp Melanchton: De data asta am ci- utat Ia faja celui Atotputernic cu si mai mult vigoare, L-am atacat cu insesi armele Lui, citind din Scriptura toate promisiunile ce care mi-am putut aminti legate de ascultarea jam spus ci trebuie si-mi implineasc’ ruga, daca vrea si am incredere fagaduinjele Lui.” 110 7. O LUPTA PE VIATA SI PE MOARTE. Intimitate stranie Da Avraam yi Moise ar fi singurele exemple biblice de relationare fami: ‘a cu Dumnezeu, ag ezita si vad in inclestarile lor un model de rugi- ciune. Ei sunt totusi doi dintre cei mai strilucifi reprezentanti ai unui stil care apare pretutindeni in paginile Biblici. (Probabil tocmai aceasta trasa~ tur explicd motivul pentru care Dumnezeu i-a ales pentru asemenea misi- uni importante!) Obiectiile acestor doi giganti ai credinte pilesc, totusi, in comparatic cu dezlanuirile lui lov. Cei trei prieteni ai lui ingira platitudini si clisee cucernice, folosind limbajul de lemn pietist care se aude de atatea ori in biserici la rugiiciunile publice. Ei il apara pe Dumnezeu, incearca si do- moleasca rabufnirile lui lov si explicd motivele pentru care lumea trebuie fuatd asa cum e. Ins Tov nu vrea si audi nimic din toate astea. El pre- tinde, plin de venin, c& © victima cruzimii lui Dumnezeu. Tov fi vorbeste lui Dumnezeu direct din inima—dintr-o inima adanc anita. E gata sa renunfe la rugaciune pentru ci—aga cum Je spune prietegilor lui nesimti- tori—,,Ce vom castiga daci-I vor inalla rugiciuni? $i totusi, in rastur- narea plina de ironie din finalul tragediei lui lov, Dumnezeu pare sa aprobe abordarea brutala a acestuia, in vreme ce logoreca pricteniior lui © primiti cu dezgi Psalmistii se pling, la randul lor, de absenfa lui Dumnezeu, de apa- renta nedreptate. Un psalm atribuit lui David reuseste sa surprinda perfect acest spi Nu mai pot strigand, mi se usucd gatlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. O intreaga litanie de proteste din Psalmi si Profeti fi amintesc lui Dum nezeu ci lumea e€ strambi, c4 multe figiduinge raman neimplinice, ca dreptatea si mila nu domnesc pe pamant. Cei doi mari profeti raspund chemarii lui Dumnezeu cam in felul in care a facut-o Moise. Isaia are aceasta reactie initial: , Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate." leremia gaseste imediat o scuzd—,,...vezi ca eu nu shu s4 vorbesc, cici sunt un copil“—si se impotriveste mereu insarci- narilor date de Dumnezeu pe parcursul anilor indelungati de lucrare. EB] PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR nu are 0 abordare agresiva: Ah, Doamne, Dumnezeule! Ai ingelat in ade- var pe poporul acesta si lerusalimul, cdnd ai zis: «Ve(i avea pace!» Si to- tusi sabia le amenin{a viata.“ Abraham Heschel, marele exeget evreu al Profetilor, subliniaza spiri- tul protestatar. ,,Refuzul de a accepta asprimea cailor lui Dumnezeu in nu- mele dragostei a fost o forma autentica de rugaciune. Profetii din vechime ai Israelului nu aveau obiceiul de a consimti la judecata aspri a hui Dum- nezeu gi nu aprobau automat: ,,Facdi-se voia Ta!“ Adesea il provocau, spunand parca: ,,Schimbe-se voia Ta!“ Heschel adauga: ,Omul nu trebuie sd se dea batut niciodata, nici chiar in fata lui Dumnezeu.“ Am vorbit deja despre lupta pe viata si pe moarie care a avut loc in gradina Ghetsimani, despre felul in care Isus S-a rizboit cu voia Lui Dum- nezeu gi a acceptat-o in final ca pe singura solutie, de vreme ce nu exista alta. Mai tarziu, cand Dumnezeu La ales pe omul la care te-ai fi agteptat cel mai putin (un personaj cunoscut pentru inciicarea drepturilor omului, pe nume Saul din Tars) sa-1 ducd mesajul la neamuri, s-a auzit glasul unui fruntas al bisericii: Am auzit de Ja multi despre toate relele pe care le-a Rugaciune dupa tsunami Isaac (0IN SINGAPORE) Doamne, strigim la Tine peniru victime, chiar si peniru aceia care nu cred tn numele Tau. Ni se frange inima sa-i vedem pe oameni suferind atat de tare de Pe urma acesici catastrofe aduse de tsunami. Lineori ne intrebaim dacd-Ti pasa Cilusi de putin. Stim c3 ne iubesti, pentru c& ai venit s4-Ti dai viala in focul nostru. Dar de ce taci acum, Doamne? De ce a ajuns lumea sa fie macinata de atétea vicii si rutiti care o fac imperfecta? Nu se poate ca noi sa fi provocat toate aceste ulti, sau, cine slic? Te doare s4 vezi aldtea familii destrimate, atitea viet tinere irosite? $tim cd lutul n-are dreptul sa-i cearé socoteala olarului, stim ca Tu deli adevarul gi la cine s4 ne intoarcem dacd nu la Tine? Dar nu pulem sa nu ne gindim 4, daci un om ‘gi poate ierta si iubi dusmarul, atunci cum ar putea Cel ce-a zamislit iubirea si-i lase sa piara pe cei ce nu cred in El? larta-ne c4-Ti punem la indoiali dragostea—o punem la indoiala pentru ca avem credinta ca Tu esti dragostea $i cautam explicatit pentru raul care s-a niamplat. Stim a intrebarile noastre nu vor primi raspuns pe pamant, dar ne rugam, totusi, 8 pistrezi vie in noi credinta in Tine, Amin 112 7. O LUPTA PR VIATA SI PE MOARTE facut omul acesta sfintilor Tai din Terusalim*, dar Dumnezeu a indbusit orice obiectii din faga: ,,.Du-te, caci el este un vas pe care |-am ales...“ Dupd trecerea cAtorva ani, acelagi om, numit acum Pavel, intra si cl la toc meala cu Dumnezeu, rugandu-L sa-i inlature o suferinta a trupului. De ce-ar recurge Dumnezeu, carmuitorul atotputernic al universului, la un mod de relationare cu omul care seaman cu negocierea—sau cu tar- guiala, ca s-o spunem mai pe sleau? E posibil ca Dumnezeu s4 ne cearii acest exercitiu ca parte a unui regim menit sé ne antreneze spiritual? Sau, € posibil ca Dumnezeu si se bizuic, daca pot spune aga, pe izbucnirile noastre ca pe O cale de acces spre lume, sau ca pe un semnal de alarma care sa atrag’ intervengia Lui? in definitiv, strigitele igraeliqilor au fost acelea care L-au imboldit pe Dumnezeu sa-] cheme pe Moise la actiune Cel mai bine ineleg ce vrea Dumnezeu de Ja noi prin rugiiciune facand 0 analogie cu oamenii cei mai apropiati. Ma gandesc Ia fratele meu, sin- gurul care stie secretele rusinoase si durcroase din copilaria noastra. Ma giindesc la sofia mea, care stic despre mine mai mult decdt oricine de pe lume, gi cu care negociez totul, de la meniul comandat la restaurant pana la statul in care sé ne stabilim. Sau ja editorul meu, care m& incurajeazi pe parcursul fiecarui stadiu dataror de angoase al publicarii unei carti. Cu fiecare din acesti oameni, partenerii mei intimi, ma port intr-un fel care aminteste de (arguiala cu Dumnezeu. Fac sugestii, bat in retragere, ma adaptez Ja punctul lor de vedere, ajungem la un compromis, iar in final suntem cu tofii schimbati Ca gi Avraam, la inceput Il abordez pe Dumnezeu cu frici si cutremut, doar ca si descopir ci Dumnezeu vrea si nu mi mai gudur slugarnic Ia picioarele Lui, ci si intru in disputé cu El. Mi-e imposibil si accept cu seninatate starea in care se afla Jumea, cu toatd nedreptatea gi rautatea ei. Trebuie si-L chem pe Dumnezeu sa dea socoteala de insesi promisiunile Lui, de fnsugi caracterul Lui. Filmul lui Robert Duvall, Apastoiat, include o scena in care Sonny, un predicator cu temperament coleric i cazier pitat, masoara de-a lungul si de-a latul o camera de la etaj si incepe si urle si s& dea cu picioarele in mobila. Un vecin sund la usa Jui, plangdndu-se de zgomot: ,,S-ar zice ci aveti un musafir care nu € in toate mintile.* Mama lui Sonny zambeste, explicéndu-i ci e doar Sonny. inca de cand era mititel, fiul meu vorbea cu Domnul, Uneori vorbeste cu Domnul, alteori urli Ja Domnul, iar in seara asta pur si simplu s-a nimerit sa urle la Domnul.“ 113 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR in lupta cu Dumnezeu C&ndva imi faceam griji cA am o credinti slaba. in rugiciunile mele astept putin si ma mulfumese cu ined si mai putin. Credinta pare un dar pe care 0 persoana fic il are, fie nu-l are, nu ceva ce poate fi dezvoltat prin exercitin, ca un muschi. Atitudinea mea se schimbi, totusi, pe masura ce in{eleg cre- dinga ca o forma de angajare alaturi de Dumnezeu. S-ar putea sa nu fiu in stare si. am o credin{4 mare in minuni, s4 nu-mi fac vise prea mari, dar pot si-mi exersez credinja, angajaéndu-ma alaturi de Dumnezeu in rugiciune. Imi amintesc o sceni de Ja inceputul cisniciei noaste. Vizitam impreu- na cu sofia mea niste pricteni din vestul (arii care ne aranjasera sd stim intr-o cas de oaspeti cu patru dormitoare, neocupati in acel moment. in timpul cinei, un comentariu oarecare ne-a picat prost unuia dintre noi gi na trecut mult pana ne-am Jansat intr-o lung’ ciorovaiali conjugala. Am Slat pana noaptea tarziu, incercand sa limpezim lucrurile, dar in loc sa ne apropie, discutia ne-a indepirtat si mai mult unul de celalalt. Constient ca ayeam a doua zi o intalnire de afaceri, am iesit ca o furtuna din dormitorul comun si m-am indreptat spre altul, dornic si-mi aflu linistea si somnul, Au trecut cateva minute, usa s-a deschis, si Janet gi-a ficut aparitia cu un nou set de argumente in sprijinul opiniei ei. Am fugit in alt dormitor. Povestea s-a repetat identic. Era hotirati si nu ma lase in pace! Scena a devenit aproape comica: un soft imbufnat, introvertit, fugind de o nevasta insistenti, extrovertiti. A doua zi (nu inainte), eram deja in stare sé rédem amandoi. Am invatat atunci o lectie importanté: lipsa comunicarii e mai rea decat lupta in care, cel putin, ambele pérti sunt angajate. Acea imagine a luptelor imi aminteste o ultima scen’ din Biblie, pro- lotipul luptei cu Dumnezeu, Nepotul lui Avraam, Iacov, a razbit in viata prin tot felul de tertipuri si viclenie, iar acum trebuie sa suporte conse- cinjele, adica sa dea ochii cu fratele lui cel iute la mnie, caruia i-a furat dreptul de intai-nascut. Coplesit de fticd si vinovatie, Iacov isi trimite familia, turmele gi toata agoniseala, sA treaca raul inaintea lui, cu gandul si-l imbuneze pe Esau cu niste daruri. Vreme de douazeci de ani traise in surghiun. Avea sa-! intampine Esau cu sabia sau cu bratele larg deschise? Tacoy asteapta, wemurand, in noapte. La un moment dat cineva il inghionteste—un om? un inger?—si Iacov face ceca ve-a facut dintotdeauna. Se lupté pe vialad si pe moarte. Cei doi sunt pringi in inclestare toata noaptea, fird ca vreunul din ei si doban- 14 7. O LUPTA PE VIATA SI PE MOARTE deasc4 un avantaj asupra celuilalt, pana cAnd Ja orizont se iveste prima zorilor. ,,Lasa-ma sa plec!“ spune ciudatul personaj, pundndu-I la pamant cu o lovitura atat de puternica incat coapsa lui Jacov se frange la incheietura. Tremurand din toate madularele, doborat, speriat de moarte, lacov tot nu se lasa. ,,Nu Te voi Risa sa pleci pana nu ma vei binecuyanta!* In loc sé-i franga g4tul dinu-o miscare, personajul se arata foarte bland gi fi da lui Iacoy un nume nou: Israel, adica ,,Cel ce lupta cu Dumnezeu*. in ‘git, lacov afla identitatea Celui cu care s-a Luptat! Ceva mai tirziu, lacov il vede pe fratele lui, Esau, apropiindu-se cu patru sute de oameni gi se indreapta spre el gchiopitind. Propria lor lupta incepuse inci inainte de-a se naste, in pantecul mamei. lar acum sosise clipa adevarulni. Cel ce iupta cu Dumnezeu intinde bratele larg Un autor contemporan evreu, Arthur Waskow, a dat din intémplare peste aceasta veche istorisire pe cand era in vrajba cu frateile sau, dar facea eforturi de impacare cu el. O data s-au intainit intr-o cabana mo- desta din Maryland, blocati acolo de ciiderile masive de zipad si au dis- cutat pentru prima oara ca doi adulqi, Ali data s-au intalnit intro zi fri- guroasa de toamna in Oregon, iar fratele tui I-a privit cu raceala, spunan- du-i ca s-ar putea sa fie nevoit s4-] omoare intr-o bund zi. Dupa toate aces- te experienfe, Arthur a scris 0 carte, Godwrestling (Cel ce lupidt cu Dum- nezeu), despre cei doi fraji avand un tat pe nume Waskow gi cei doi avand un tata pe nume Isaac. »Cand te lupti e ca gi cum ai face dragoste!“, scria el, amintindu-st cum se incdierau seara inainte de culcare, izbindu-si trupurile unul de ce- lalalt pana cadeau rapusi de oboseala. Dar Esau lupta si se find pe picioare, obostt de propria lupté, Si-l urmarea, riisufland greoi, pe fratele lui peste rau: E ca si cum te-at razboi. Hs PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR lacov a simfit ceva din fiecare, dragoste gi razboi, 0 dati cu acel per- sonaj misterios din noapte si a doua oara cu Esau, .Parosul“, la lumina zilei. De la distan{é ¢ greu sa distingi o inelestare de o imbratigare. Dumnezeu nu se da batut cu una, cu doua. Dar, in acelasi timp, Dum- nezeu pare sii primeasca cu brafele deschise stiruinta de a Jupta mult dupa ce soarta partidei a fost decisa. Poate cd lacov a inva{at pentru prima oara, in acea noapte lung’ pe malul raului, cum si transformi lupta in iubire. »M-am uitat la fata ta cum se uit cineva la Fata [ui Dumnezeu“, fi spune Tacov fratelui sau, yorbe de neimaginat daca nu s-ar fi intalnit cu Dumne- zeu fafa-n fa(a in noaptea de dinainte. Desi a ficut in viata greseli cu duiumul, [acov 2 dat numele sau unui trib si unei intregi natiuni, precum gsi noua, celor care luptim cu Dumnezeu. Tofi suntem copiii Jui Zsraef, sugereaza Pavel, toti ne luptim cu Dumnezeu, agatandu-ne de El in intuneric, alergandu-L dintr-o camera intr-alta, si {indnd-o una si buna: ,,N-am sa Te las!“. Nowa ne apartin binecuvantarea, dreptul de intai-nascuti, si imparitia. Opusul indiferentei »Rugiciunea care atinge forma cea mai inalti si succesul cel mai risuna- tor isi asuma atitudinea celui ce lupté cu Dumnezeu*, conchide E. M. Bounds, care a scris opt carfi despre rugiciune. Rabufnirile noastre cele mai puternice nu reprezinta nici pe departe 0 amenintare pentru Dumne- zeu, iar uneori ele chiar par a-L schimba pe Dumnezeu. Asa cum a dove- dit-o lovitura in coapsa lui Iacov, Dumnezeu ar fi putut pune capal par- tidei in orice moment in acea noapte lunga din desert. In schimb, persona- jul misterios a mai ramas, tot atat de neribdator si fie prins, pe cat era Tacov sa-I prinda. Am marele privilegiu de a face parte dintr-un grup din Anglia numit St. Colombas Fellowship (Comunitatea Sf. Colomba). intre membrii sii se afl personalul care Jucreazi in cadrul unui agezimnt pentru bolnavi cronici, asistente medicale gi alte persoane care i ard activitatea printre oameni aflati in pragul mor(ii. Sunt invitat uncori, impreun’ cu sofia mea, 5& vorbese la conferintele comunititii. La una dintre aceste conferinte, am auzit un capelan al a vorbind despre un pacient care a cerut si-l vada deoarece se afla intr-o stare de mare tulburare sufleteasca. Avea cancer in ultima fazii gi se simfea 116 7. O LUPTA PE VIATA SI PE MOARTE Vinovat cé-si petrecuse noaptea dinainte tunand gi fulgerind la adresa lui Dumnezeu, ristindu-se la El si injurindu-L. in dimineata urmatoare s-a simtit ingrozitor. isi imagina c4 sansa hui de-a avea viata vesnica fuses spulberata pentru totdeauna, si cd Dumnezeu n-avea si-l mai ierte nicio- dat pe unul care-L blestemase gi-L ocarase. Capelanul J-a intrebat pe pacient: ,Care crezi cd e opusul dragostei? Omul a rispuns: ,,Ura.“ Cu muita intelepciune, capelanul i-z replicat: Nu, opusul dragostei ¢ indiferenta. Tu n-ai fost indiferent fata de Dumnezeu, altminteri nu (i-ai fi petrecut toati noaptea vorbind cu El, spunandu-l deschis ce-aveai pe suflet. Stii cum se numeste in limbaj crestin ce-ai facut tu? «Ruy ‘Ti-ai petrecut noaptea in rugiciune.“ iunes, Rov Lawrence 17 CAPITOLUL & PARTENERIAT Universul © fost isprévit. Dar capodopera mai mareaté, incé neterminata, inca in procesul plamédirii, este storia. Pentru a-Si desévérsi planul grandios, Dumnezeu are nevoie de cjutorul omulvi. Asralian JOSHUA HESCHEL Istoria e povestea unui Dumnezeu care incredinjeaza in mainile altora pu- terea. Dupi ce a dat speciei umane darui liberei alegeri, Dumnezeu ii invit pe reprezentantii ci sé actioneze ca parteneri, ba chiar sf se certe gi s& se lupte cu Acela care i-a creat. Totusi, practic, toti aceia pe care i-a ales Dumnezeu si fie mari deschizatori de drumuri—Adam, Avraam, Moise, David—au dezamagit in parte. Aparent, Dumnezeu s-a legat sa lucreze cu parteneri apartinand speciei umane, indiferent cat de slabi s-au dovedit acestia. Tsus a stat pe pamant atata limp cat sa poata aduna doisprezece uce- nici (nici acestia lipsiti de defecte), cicora le-a incredintat cheile Impira- fiei lui Dumnezeu, Cu toate impotrivirile, miscarea a prins aripi, si parte- neriatul Dumnezcu-om nu a mai incetat de atunci incoace. Noi suntem jimpreuni lucratori cu Dumnezeu“, cum spunea apostolul Pavel. Noi co- laboram la actiunile lui Dumnezeu in lume.* Jar in calitate de .impreund lucratori* suntem incurajati sa-1 aducem inainte cererile gi dorintele prin rugiiciune. ‘Totusi, chiar in clipa cand scriu aceste cuvinte, semnalele de avertizare *[n limbajul ei din secolul XTV, Juliana de Norwich identifica mgSciunea cu principala cale prin care Dumnezeu continua parteneriatul si ai. ,Rugiciunea uneste suflerul cu Dumnezeu... Caci El ne priveste cu dragoste gi vrea si ne facd partasi la faptele Lui bune, de aceea ne stirneste la rugdciune pentru lucrurile care-T place si le 118 8. PARTENERIAT s-au stins. Ceva s-a schimbat din yremurile biblice. Adam statea indelung de vorbé cu Dumnezeu, Avraam se tocmea ca un negustor ce-gi scoate marfa la mezat, Moise a vazut rugul aprins, lui Samuel i-a rasunat lim- pede in ureche chiar glasul lui Dummezeu, ucenicii L-au avut in fap pe Isus in carne gi oase si au vorbit cu El. Dumnezeu a irupt in istoria umani- (igi, Se mai intampla acest lucru si in zilele noastre? un partener arc puter atat de covarsitoare, de ce nu le foloseste mai des in beneficiul celuilalt? Orice student care cautii voia li Dum- nezeu, orice parinte aplecat asupra copilului boinay, orice crestin ce sufera persecutiile unui regim ostil, e friimantat de acceasi intrebare. Cu cativa ani in urma, am scris 0 carte (Dezamsigit de Dumnezeu) inw-o incercare de a infelege ce sta ascuns in spatele acestor aparitii bruste si de ce par acestea att de rare. Cele zece urgii aduse prin mijlocirea lui Moise, de pild’, au urmat dupa patru secole de ticere din partea lui Dumnezeu, Chemarea profetului Samuel are loc intr-o vreme in care ,.cuvantul Dom- nului era rar; si vedeniile nu erau dese“, CAutind s& descopar un tipar, am studiat fiecare minune consemnata in Biblie, fiecare aparitic a tui Dumne- yeu, fiecare cuvant rostit de Dumnezeu. Am ajuns la concluzia ci mare parte din dezamagirea noastra actualii vine din faptul c& asteptam ca Dumnezeu sa actioneze ia fel de spectacu- los si azi. Si noi vrem sa auzim glasul tui Dumnezeu dintr-un rug aprins, sa ne vindecam de boli gi s4 ne vedem rudele inviate din morti. Citim in Biblie relatari captivante, auzim predici emofionante inspirate din acestea, ne rugdm cu credinta—dar nu ob{inem nici pe departe accleasi rezultate. La o privire mai atentd, am detectat un tipar vechi-testamental prin care Dumnezeu intervine in mersul istoriei oarecum silit de evenimente. Dumnezeu asteapti, alege un partener, se misc cu o incetineala dureroa- si, face cAteva minuni, apoi mai asteapta o vreme. in evanghelii are loc un noua izbucnire a supranaturalului, cu puterea izvorand dinspre Isus Dar si Isus intervine in mod selectiv, facdand minuni nu ca si ofere leacul la toate, ci ca sa arate niste semne ale faptului cé Dumnezeu carmuicste totul. Os Isus a mai anuntat o schimbare majora. In acele zile, evreii mergeau ta ‘Templu ca sa se inchine lui Dumnezeu, convinsi ca El era prezent acolo. chimbare in profunzime 119 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR Dar, cand a fost intrebat de o samariteanca despre locul cel mai potrivit de inchinare, Isus a replicat: ,Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatélui in duh si in adevar; fiinded astfel de inchinatori doreste gi Tatal.“ 5] a dislocat prezenta lui Dumnezeu din locul ei traditional dintr-o cladire (a carei distrugere a si profefit-o) $i a reasezat-o in locul la care ne-am fi asteptat cel mai pufin: in oameni obisnuiji cum era chiar acea samariteanca. Asa cum avea sa explice mai tarziu apostolul Pavel, Isus a remediat ruptura dintre Dumnezcu si oameni. Nu mai trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu prin mijlocirea unui preot care cere jertfe rituale. Noi ingine suntem Templul lui Dumnezeu, casa Duhului. Dumnezeu locuieste t in noi. Si acesta e motivul decisiv pe care il ofera Isus cand explica nes tea plecarii Sale: ,Caci dac&é nu ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar dacd Ma duc, vi-l voi trimite. “ Dumnezeu nu a creat aceasta planeta ca pe o arenii in care si-$i de- monstreze abilitatea de a schimba legile naturale, oricét de mult am tanji uneori noi, oamenii, dupa asa ceva. In principal, Dumnezeu vrea si se relajioneze personal cu fapturile Lui, si iubeasca gi sa fie iubit. Restau- rarea unei asemenea relafii a avut loc dureros de lent, n-a fost scutiti de erori, de crize gi noi inceputuri. Comparata cu istorisirile incarcate de miracole si biruinte ale Vechiului ‘Testament, relatia pare a ft mai mult in regres. La polul opus, Noul Testament prezinté o avansare continua in inti- mitatea cu Dumnezeu. Cunose crestini care tnjese dupa actiunile in forta ale Ini Dumnezeu. aga cum era in vremurile de demult cand faraonii erau faicufi una cu pa mianeul, zidurile Jerihonului erau transformate in pulbere, iar preolii lui Baal crau macelariti. Eu unul nu-mi dorese asa ceva. Eu cred ca in zilele noastre, imparatia avanseaza prin har gi libertate, ceea ce a constituit din- totdeauna scopul lui Dumnezeu. Accept asigurarea lui Isus ci plecarea Lui de pe pimant inseamna un progres prin faptul c& deschide o usi de acces Mangaietorului, Sfatuitorului. Stim cum lucreaza sfatuitorii: nu dand or- dine si impunand schimbari prin for{a exterioar’. Un bun sfatuitor lucrea~ za la partea interioarai, aducdnd la suprafata sanatatea Iatemtd. Pentru o relajic dintre parteneri atat de inegali, rugdciunea pune ta dispozisie un mediu ideal Rugaciunea inscamna cooperare cu Dumnezeu, un consimtimant care las cale libera harului pentru a lucra. De cele mai multe ori, Manga ie- 120 8. PARTENERIAT toru! comunica in moduri subtile: alimenténdu-mi ideile din minte, facan- du-ma constient de un comentariu caustic care tocmai mi-a scipat, inspi- randu-ma sa aleg mai bine decat ag fi facut-o altfel, aruncind o lum: asupra pericolelor ascunse ale tentatiei, sensibilizandu-ma fa nevoile alto- ra. Duhul tui Dumnezeu mai degraba sopteste decat striga, aduce pace, nu tulburare. Desi un asemenea parteneriat cu Dumnezcu e lipsit de elemen- tul spectaculos din tocmelile cu Avraam si Moise, progresul in intimitate ¢ uluitor. Urmarigi-] pe apostolul Pavel care incearcd si ne explice cum stau lucrurile: _.duce(i pandi Ia capt mAntuirea voastra, cu fricd gi cutremur... céci Dum- nezeu este Accla care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infiptuirea ..ba inca am lucrat mai mult decat tofi; totusi nu eu, ci harul lui Dumne- zeu care este in mine. dar nu mai traiese cu, ci Hristos traieste in mine. Caci noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca si umblim in ele. Parteneriatul se sudeaza atat de strans incai ¢ tot mai greu sa-I distingi pe cel care face o anumita actiune, Dumnezeu sau partenerul uman. Jata cAt de mult S-a apropiat Dumnezeu! Incidente cu Dumnezeu Pentru ca trdim intr-un univers material, majoritatea cailor de a-L intlni pe Dumnezeu—natura, Biblie, Cuvantul intrupat, tainele (sacramentele), ali oameni, biserica—au de a face cu materialitatea. $i totugi, starea pro- priu-zisi a lui Dumnezeu, mediul Lui preferat, daci vrefi, este taramul spiritual. Rugaciunea reflecta aceasta diferenté. Desi i! putem ruga pe Dumnezeu sa intervin direct, n-ar webui si ne surprind’ faptul ca El raspunde intr-o manierd mai ascunsi, impletita cu alegerea persoanei respective. Un alcoolic se roaga: .Doamme, ajuta-ma sa nu beau azi.“ Raspunsul a o asemenea rugaciune va veni, cel mai probabil, din interi- or, dintr-o hotarare categorica sau un strigat de ajutor adresat unui prieten loial, mai mult decat din cine gtie ce scamatorie care sé facd sa disparad ca PART. A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR prin farmec sticlele cu bautura din barul de-acasa. in desfasurarea normal a providenjei, Dumnezeu lucreaza prin gi in creatie, nu impotriva ei. Tocmai de aceea, cele mai multe raspunsuri la rugiiciune sunt greu de dovedit cu un anume grad de siguranta. in cartea lui C. S. Lewis, Scrisorile lui Zganddrild, un drac mai batran fi da acest sfat legat de rugdciune unui mai tanar ucenic: Strecoari-i mereu in minte banuiala ci aceasti practic ¢ una absurda gi nu poate avea rezultate obicctive. Nu uita de argumentul ,,cap, castig eu, pajura, pierzi tu, adic gi int-un caz si in altul, céstig eu Daca lucrul pentru care se roagi mu se intimpla, mai are inci o dovadi c4 rugiciunea de cerere nu di rezultate; daca, totusi, se intampli, va purea, de buna- seami, si vad’ amumite cauze fizice care I-au generat, si prin urmare, s-ar fi intimplat oricum*, aga ca rugdiciunea ascultata devine dovada la fel de bunt ca si cea neascultat cd rugaciunile nu dau nici un fel de rezultate. Pozitia satirizataé in Serisori e exploratai de Lewis intr-o maniera filoso- fica in Despre minuni Imposibilitatea dovezii empirice este o necesitate spirituala. Un om care gtie pe baze empirice cA un eveniment a fost cauzat de rugaciunea lui se va simti ca un magician, Asta i s-ar urca la cap, si i-ar perverti inima. Crestinul m-ar trebui sa se intrebe daca un lucru sau altul s-a petrecut datorita unei rugiciuni, Mai curand el trebuie si creada c& toate evenimentele, fara excepie, sunt rispunsuri la rugiiciune in sensul ea, fie sunt impliniri, fie re- fuzuci, rugéciunile tuturor sunt céntarite gi nevoile tuturor sunt Juate in con- siderare, Toate rugiiciunile sunt auzite, desi nu toate sunt implinite. »Doar credinta striga dupa stabilirea unei legaturi“, conchide Lewis »Nici 0 dovada empirica n-o poate stabili.“ Noi credem ca o rugiciune primeste raspuns nu pe baza unui criteriu stiintific care sa demonstreze cauza si efectul, ci pentru ca avem credin{a. Avand ineredere in carac- terul lui Dumnezeu, putem vedea in relatia dintre rug&ciunea noastra gi un anumit eveniment mai mult decat o coincidenté. Vedem un parteneriat ve- ritabil, intim, straus tntrefesut. Grupurile care funcjioneazi pe baza celor doisprezece pasi citeazii mereu zicala: ,,Coincidenta ¢ un mod de a proteja anonimatul lui Dumne- zeu.“ Aga o fi gi, probabil, credinta ¢ modul nostru de a recunoaste activi- tatea din umbra a lui Dumnezeu. Daca fac 0 trecere in revista a raspun- surilor la rugaciune, trebuie s& fiu de acord cu Lewis in aceea ca aproape toate rispunsurile pot avea si alte explicatii. 122 8. PARTENERIAT Cu o luna in urma, ma aflam in Ungaria, fa Budapesta, dupa un zbor de zece ore, intr-o stare de mare agitatie. Aveam pe ecranul laptopului cateva noti{e pregatite pentru o serie de prelegeri si, la intrarea in hotel, mi-am dat seama ca ldsasem cablul de alimentare in sala de asteptare a unui aeroport pe care-! tranzitasem. Magazinele se inchideau peste o orf, a doua zi era duminica, iar cu habar n-aveam unde puteam gasi componente de calculator intr-un oras strin, cu atat mai putin si apelez la mijloacele de transport in comun pen- irua ajunge acolo, Am spus dintr-o suflare o rugiiciune rapida si am ince- put sd caut pe cineva care vorbea englezeste. Nici o sans, Cand ma sim- {eam mai disperat, vad venind spre mine un tanar insofit de mama lui: Va pot ajuta cu ceva?“ Tanarul era un student care tocmai isi luase cxamenul de limba englezii, iar cei doi se indreptau spre o statie de metrou apropi- até de un mare complcx comercial care avea si un magazin de calcula- toare—asa cum s-a dovedit, unul din cele dou cate are Budapesta, $i care avea ceea ce mA interesa pe mine. Simpla coinciden{i? Acum un an am participat la 0 conferingi de 1200 de persoane si am Iuat O binecuvantare franciscana Dumnczeu sd te binecuvanteze cu neodihna-n suflet In fafa rispunsurilor usoare, a fumdtatilor de adevar $i a relajiilor superiiciale, Ca astfel sa poti ti profund in inima ta, Dumnezeu sa te binecuvanteze cu manic In fafa nedreptitii, a asuprivii $i exploatarit oamenilor, Ca astfel sa poti lucra pentru dreptate. liberate $i pace. Dumnezeu sd te binecuvanteze cu lacrimi Pe care sa le versi pentru cei ce sufera dureri, respingere, foame $i rizboi, Ca astlel s3 pofi intinde mana si sd-i manga, Preschimbandu-le durerca in bucurie. Dumnezeu sa te binecuvanteze cu destul3 nebunie Ca 88 crezi ca poli schimba $f tu ceva in asta lume, Si-astfel si poti lace ce unii zic cB ¢ cu neputinia, Ca sa aduci dreptatea i bunatatea tuturor copiilor si sarmanilor nostri. Amin. 123 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR o data pranzul singur. Am intrat in sala de restaurant, am trecut de un sir lung de mese gi am ales un loc la intamplare. Pe misura ce conversatia de- curgea, am descoperit ca tofi ceilalli cinci invitati de la mas crau membrii aceleiasi familii. Tatal, ramas aces in Michigan, uecea prin ultimele faze ale unui cancer de esolag, doar cAteva zile il mai desparjeau de moarte si, in ultima clipa, cuscrii lui aranjasera si fie aliituri de el. Fiicele lui conduse- sera doudzeci de ore, si pe timp de noapte, venind tocmai dintr-un all stat. ‘Timp de gase luni, mama lor nu-gi lisase sotul singur. Femeia venise acum: la conferinta, sperand s4 discute cu mine subiectul suferinjei intrucat stia ci sofia mea lucrase in calitate de capelan la un asezimént pentru bolnavi cronici. Adusese cu ea o lista lunga de intrebari, nutrind slaba nidejde cd vom avea destul timp sa le discutiim. M-ar deranja sii stim de vori »Cand ma rog, au loc tot felul de coincidenje“, spunea arhiepiscopul William Temple, iar cand nu ma rog, nu are loc nici una“. in loc s& anali- zez asemenea incidente, am sd incerc si le folosesc ca niste pietre de con- structic ale credinjei, sé le vad ca pe niste ,incidente in care e implicat Dumnezeu* gi nu ca pe niste simple coincidente. Daca se intampia s’-mi amintesc (gi mi-e rugine c&t de des uit), fi pot ineredinta lui Dumnezeu dinainte 0 scrisoare dificil la care trebuic si rispund, o problema spi- noas4 pe care trebuie s-o tratez in cartea Ja care scriu, o suferinté fizica suparatoare, un telefon pe care trebuie si-] dau unei rude aflate in dificul- tate, o obligatie social care nu-mi face placere. {nsugi procesul prin care ii prezint lui Dumnezeu toate aceste cereri ma pune incr-o stare de spirit diferité inaimtea evenimentului, $i dacd-mi amintese sd-mi iau la final r- gazul de a reflecta la ceea ce s-a intémplat, vad adesea urmele trecerii lui Dumnezeu, nu prin dovezi tangibile, ci prin credintdi. Un rabin afirma in invdatura Jui cd experientele cu Dumnezeu nu pot fi niciodata planificate sau infaptuite. .,Ele sunt momente spontane de har, aproape accidentale.“ Discipoiul jui la intrebat: ,Rabi, dac& experienta in care fi simti nemijlocit pe Dumnezeu e doar accidentali, de ce ne stra duim atata cu toate practicile astea spirituale?* Rabinui a raspuns: ,,Ca s& fim cat mai aproape de acel accidental.“ Stadiile rugaciunii Ezit sa folosese cuvantul stadi de team si nu institui o faisa ierarhizare a celor incepatori si a celor avansa{i intr-ale rugdiciunii. Nu descriu un set 124 8. ParTENeRiat de abilita{i sau competente in rugiiciune, ci mai degraba o maturizare pro gresiva in parteneriatul nostru cu Dumnezeu. Din proprie experienti pot identifica ce! putin trei asemenea stadii Primul stadiu e cererea simpli, copiliireasca, ag zice, a umui lucru do- rit. De multe ori, prietenii nogtri si-au trimis copiii neinsotiti s ze in Colorado. Neavand experientd de parinte, sunt uimit de relatia uni- lateral dintre un copil si un adult. Copiii presupun in mod automat ca tu ii vei ezi dimincata, vei cura{a camera in urma lor, le vei pune farfuria cu mancare pe me se amuze si vei scoate bani din buzunar pentru toate. S-ar putea si-{i arunce din cand in cand un ,,mulqumesc*, dar reactia Jor e una foarte slabi si rareori initiazd conversatia. in conceptia lor, adultii exist doar pentru a le satis- face orice nevoie. Pe scurt, copiii sunt imaturi, iar uneori imi amintesc acest cuvant cand il asaltez pe Dumnezeu cu 0 lista intreaga de pretentii, yriind si-mi rezolve problemele si si-mi implineasci toate dorinele. Totusi, nu pot desconsidera asemenea cereri ficute cu inocenta unui copil pentru ca ele L-au impresionat pe [sus, mai ales cand au venit din partea celor la care se astepta cel mai putin: 0 femeie straind, un sutas roman, prietenii unui paralitic care Lau cobordt pe acesta prin acoperisul casei. Din ceca ce cunose personal, cele mai multe rispunsuri spectacu- Toase la rugaciuni Je-au primit crestinii tineri pe care nu i-a dus mintea maj mult“ decitt sa se roage exact pentru ce aveau nevoie. M4 minunez de credinta lor de copil, Marthin Luther spunea cd ar tebui mai intai sii finem larg desfticut sortul de la briu gi apoi si cerem cu indrazneala si cadi in el exact ce ne dorim de la Tatal Un crestin japonez mi-a povestit de prima lui calatorie in Statele Unite si de gocul [ui in fata modului nostru direct de a ne ruga. Americanul care se roaga, zicea cl, seam&nd cu cineva care intrd intr-un fast-food gi comanda: ,,Un hamburger mare, bine prajil, fara muraturi si salati, dar cu foarte mult ketchup, va rog.* Japonezul aduce mai mult cu turistul care intra intr-un restaurant striin gi ¢ incapabil sa cileascd lista de bucate. in cele din urma, comunica, prin gesturi si cu ajutorul unui ghid de conver- sa{ie pe care-] tot misfoieste, cd ar dori specialitatea casei. Acea abordare orientala a rugaciunii, sugerea7 prictenul meu, implicd mai multi cre- dinta, dar si 0 doz mai mare de suspans si aventura. Nu stii niciodata ce {i se va servi, pentru cd gazda hotaragte. Ambele culturi au ceva de la care se poate invita in ceea ce priveste rugiciunca de cerere. ne vizite- ‘a, Ie vei asigura transportul in locuri unde s (25 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR Al doilea stadiu al rugiciunii (repet, nu folosesc cuvantul stadia pen- trl a sugera 0 treapta mai inalta) implica um fel de meditatie, sau aga cum am numil-o: a sta in tovarasia lui Dumnezeu. Misticii sugereaza ci ar tre- bui sa progresim dincolo de rugaciunea de cerere si, in locul ei, s ne fa- cem din meditatie scopul primordial. Nu pot fi de acord cu renuntarea la cerere Ppropusa de ei pentru sim- plul fapt ca Isus ne-a invatat si cerem atunci cAnd ne rugim. Nu e chiar rugaciunea domneasca un sir de cereri? Cu limpul, totusi, am ajuns si aprecicz felul in care meditatia imi trans- forma rugaciunea. $i, in ultimul rand, vreau si ma rog pentru ceea ce vrea Dumnezeu, iar daci El nu doreste ceva pentru mine, sé nu dore: 2 nici eu acel lucru. Timpu] petrecut in rogdciune meditativi, cunoasterea tot mai profunda a lui Dumnezeu, ajuta la alinierea dorintelor mele cu cele ale lui Dumnezeu. Nu ma pot niciodata alinia perfect la voia lui Dumnezeu pentru ca imi lipseste capacitatea de-a o cunoaste perfect. Prin ccea ce fac, totusf, Tugiiciunea mea devine una inspiradi.* Cum obignuia un renumit pastor s cu nu spuna: Nu exista nici un lucra Ja care si nu ajungi prin rugdciune. exceptia lucrurilor care sunt in afara voii lui Dumnezeu. Bineinteles c3 cunoastem deplin voia lui Dumnezeu, aga se explici faptul ci ne rugam, Isus s-a rugat: ,,Facd-se voia Ta“ la sférsitu! luptei Lui cu Dumnezcu in Ghetsimani, ca 6 hotarare final la tot ce se petrecuse inainte, inciusiv ccrerea clara a unei solutii alternative. Am ajuns convins ci fraza » Facil se voia Ta* isi are Jocul la sfarsitul ficcarei rugaciuni pe care o roslesc nu la inceput. Daca incep cu aceasti conditionare, sunt tentat si-mi revi Zuiesc rugaciunile, si-mi reprim dorinjele, si ma resemnez in fata sortu, oricare ar fi aceasta. Astfel, retez din radacind ceea ce vrea Dumnezeu de Ja mine: posibilitatea de a-mi face cunoscute dorinfele, si de a ma dezvalui pe mine insumi o dati cu ele. Am descoperit ci Dumnezeu, in infelepeiunea Lui, rispunde la rugi- *Teologul Terrance Tiessen seria: in multe ocazii ne simtim nesiguri in legatura cu felul coneret in cace vrea Duminezeu si actionam in diferite situatii si ne prezencimn cererile adaugand conditia: «,..daca ¢ voia Tax, Accasta nu inscamna lipsi de creding’, ci tipsa de cunoastere. Credem ci Dumnezcu va face ce ¢ mai bine, dar nu sumtem siguri in pri- ving acelui lucru gi cerem dupa cum ne pare ow cel mai injelept.” Soren Kierkapaard Spune asifel: ,,Adevarata relatie in rugaciune nu este cand Dumnezeu aude pentru ce ne Fugam, ci auumei cfind perscana care se roag’ continu rugiciunea pana cand cae cea care aude ce vrea Dumnezeu.“ 126 8. PARTENERIAT ciune altel decat mi-am imaginat eu. Ma rog sd cdstig un premiu cu cartea mea gi constat, de fapt, ca trebuie si-mi imbunatafesc maniera de-a serie. Ma rog sa ajung bogat si constat cd, de fapt, bani ar fi un blestem ce m-ar distrage de la lucruri muft mai importante. Dupa suficiente asemenca Iceqii, imi ajustez rugaciunile imature in lumina a ceea ce am aflat din cu- noasterea lui Dumnezeu prin meditatie. in zilele noastre, cluburile de intretinere fizicd ofer’ cursuri de ,medi- tafie“ care pun accentul pe relaxare si autoimbunatatire. Riscam astlel s& pierdem adcvarata semnificatie a meditatiei, care muta accentul de pe cel care se roaga, plasandu-l pe Dumnezeu, destinatarul rugaciunilor mele. Daca fl caut pe Dumnezeu mai mult ca orice, voi eduta, in ultima instangd, mai mul din ceca ce doreste Dumnezeu de ja mine, si voi fi multumit cu acele lucruri. Autoarea Patricia Hamp! spume cA rugdciunea arata doar ca un act al limbajului. In principal, tebuie si ne pozitionim corect fat de Dumnezeu. ,,Concentrafi-va. Ajungeti la El, si nu vi mai rimane decat si rostiti cuvintele.* Cartea lui Daniel ne ofera o stralucita ilustrare a credintei care cuprin- de att dorinja personal de izbiivire cat si acceprarea voii lui Dumnezeu, indiferent de pre. Trei tineri, explicdndu-i regelui de ce nu se pleaci in fata idolului, in ciuda ameninfarilor c4 vor fi aruncati in cuptor, incheie asUel: lat, Dumnezeul nostru, caruia fi slujim, poate si ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, impirate. $i chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, cA nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care |-ai inailtat!* Proporifia subliniati cu caractere cursive sugereazd cel de-al weilea stadiu al rugaciunii, stadiul supunerii la care a ajuns Isus dupa o noapte lunga de lupie: ,Totusi, facd-se nu voia Mea, cia Ta.“ fn final, aflu ci Dumnezeu a lasat rugiciunea ca mijloc de infaptuire a voii Lui, nu a noas- tre, pe pimdnt, E drept, Dumnezeu aude si rspunde Ja cererile mele. Si e Ja fel de adevarat ca Dumnezeu incorporeaza acele cereri intr-un plan de acliune pe pimént. Dar, aga cum au descoperit multi martiri, inclusiv Fiul lui Dummezeu gi, de asemenea, crestinii prigoniti din zilele noastre, nu intotdeauna cbtinem lucrurile pentru care ne-am rugat cu ardoare. SA nu ne pripim c4nd ne rugdm*, avertizeazt Eugene Peterson. ,Ru- gaciunea ne supune riscului de a accepta conditiile lui Dumnezeu... De cele mai multe ori, rugaciunea nu ne inlesnegte obtinerea Jucrului dorit de noi, cia celui dorit de Dumnezeu, uneori ceva total diferit de ceea ce gan- 127 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR deam noi ca reprezinta cel mai bine interesul nostru. lar cand incepem si intelegem ce se petrece, este de multe ori prea tarziu s& mai dam inapoi.“ Parteneri in Imparatie Uneori, cand sunt nedumerit de mersul lumii, imi las mintea sa cutreicre in cautarea unor alternative. Cel mai probabil, mi gandese ca Dumnezeu ar fi putut fixa alte reguli dupa care si functioneze creatia, Dumnezeu ar fi putut hotari s& actioneze prin interventii mai dese si mai “spectaculoase (desi se pare cd acest gen de abordare n-a prea avut cfect asupra istaelitilor din pustie). Pe de alta parte, Dumnezeu s-ar fi putut retrage chiar si mai departe, Parteneri intru dreptate Gary Proaspal iesit din colegiu, m-am alaturat activitatii episcopului Desmond Tutu din Altica de Sud, in incercarea de a demasca crimele regimului apartheid, tar mai tGrziu investigand genocidul din Ruanda si abuzurile politici din Stalele Unite. Am devenit convins ca crestinii trebuie s4 serveasca fn linia intai pe [ron- (ul justitiei, aga incét am fondat o organizatie (International Justice Mission) care arunc’ lumina adevarului lui Dumnezeu—facand, in acelasi timp, si presiuni legale si o publicitate accentuata—asupra cazurilor concrete de injustilie. Orga- nizatia noastra opercaza in douasprezece ari, fiind specializata in cazurile de trafic cu fiinte umane, sclavie, detinere ilegala de persoane si tortura, precum gi in ajutorarea vaduvelor si a orfanilor. Chiar de la inceput, am considerat cd avem nevoie de repere care sé ne reaminteasca faptul ca domeniul justitici este lucrarca lui Dumnezeu, si cd Dumnezeu este de partea noastra tn bitalia pentru dreptate. Altminteri, ne-am fi simtjt striviti de povara cnorma a raului cu care ne coniruntam. Mi-a fost (cama ca nu cumva sd alunecdm pe panta ,luptei fr rugdclune”. Aga se face a, in ficcare zi, tot personalul nostru incepe cu treizeci de minute de tacere, in care incurajam rugaciunea si meditalia. Nimeni nu vorbeste, nimeni nu lucreaza Stam la birourile noastre sine rugim. fn plus, zilnic ne aduntim fa ora unspre- Zece $i pelrecem treizeci de minute rugdndu-ne unul pentru cekitalt si pentru cazurile in care suntem implicali. Membrii personalului nostru ne spun adesea a aceasta reprezintd partea cea mai semnificativa a zilei pentru ci De asemenea, ne bazim pe mai bine de cinci mii de parteneri de rugdciune 128 8. PARTENERIAT aga cum afirma deistii: un ceasornicar care pune lucrurile in migcare apoi se indeparteaza (situatie in care rugaciunea nu mai are nici o relevanta) in schimb, de la bun inceput, Dumnezeu s-a bazat pe parteneri umani pentru a face sa avanseze procesul creatiei. Dupa ce |-a inzestrat pe Adam cu abilitatile necesare cultivarii pamantului gi ingrijirii animalelor, Dum- nezeu a lasat in mainile lui munca gridinii. Pe tot parcursul istoriei, tipa- rul s-a desfasurat identic. Desi pamantul furnizeaza simanja, sol fertil si ploi, recoltele se obfin doar prin cultivare. Exist materic prima din abun- denta pentru mijloacele tehnologice, dar oamenii trebuie sa gaseasca mo- dalitati de-a o utiliza. Cand Dumnezeu a dorit si aibé o casa in care si focuiasca pe pamant, cortul intalnirii si templul nu au descins din cer ca care au fost de acord sa se roage pentru noi. O data pe an fi invitam pe toti la © conferina de rugaciune pe durata unui weekend si aici | punem la curent cu ultimele evenimente si ne rugim impreuna. Cineva m-a intrebat daca s-ar pro- duce o schimbare in cazul in care am avea cincizeci de mii pe lista de sustina- tori in foc de cinci mii. Nu stiu. Ceca ce stiu fins este cd Dumnezeu se preocupa de infaptuirea justitiei pe pamant, fi place cand oamenii Lui se implica in aseme- nea probleme, iar Biblia ne invala ca mana lui Dumnezeu ¢ migcata de rugaciu- nile noastre. Ca un beneficiu secundar, cu cat sunt mai multi oameni angajati. cu att numarul partenerilor lui Dumnezeu la lucrarea Imparalici creste In rugaciunile noastre, apelim chiar la dorintele lui Dumnezeu: Tu esti Acela care ii iubeste pe copiii din Thailanda.” $i-ag putea sa va spun povestca multor raspunsuri aparent miraculoase la rugaciune: de exemplu, a victimelor cave implorau ajutorul fui Dumnezeu chiar fnainte ca unul din juris tenlii nostri sociali sa apara. Uneori, credinja ne este pusa la incercare. Azi-dimineala am continual sa ne rugam pentru cliberarea a noua femei delinute intr-o inchisoare din Asia de sud- est. Acum aproape noua luni am organizat un raid amplu intr-un bordel, elibe- rand peste nouazeci de femei din sclavie sexuala. Ce bucurie! Totugi, multe din acesle femei au fost Lraficate peste granitele internationale fard sa aiba docu- mente. Tara-gazda, care nu s-a aratat foarte dispusa s coopereze la raidul organizat de noi, le-a trimis la tnchisoare pe femeile fara documente. Luna de lund, am incercat lot ce-am putut pentru a le clibera gi a le reda familiilor lor de acasa. Ne vom ruga pentru ele si maine si poimaine, pana cand vor fi eliberate. intre limp, vom face tot ce ne stii In putin in acest sens. saul asis~ 129. PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR © nava spatiala; mii de artisti gi megteri priceputi si-au unit eforturile pen tru faurirea lor. »Voi zidi Biserica Mea“, a vestit Isus, proclamnd o noua domnie a imparitiei lui Dumnezeu pe pimant. Si ea a prins contur treptat, potrivil yremurilor, de-a lungul a doua mii de ani, cunoscdnd momente rusinoase de regres in paralel cu cele de progres. Ma gdndese la adanca mahnire a lui Dumnezeu in fafa anumitor capitole din istoria Bisericii. $i totusi, aga cum spunea Pavel printr-o metafora clocventa: ,,...capul nu poate zice pi- cioarelor: N-am trebuinjé de voi.“ Dumnezcu a facut ca lucrarea Impii (iei sa depinda de specia umana, o specie recunoscutii prin nestatornicia ei, intr-o zi inctircata de evenimente, dupa ce readuce la viald o fetiti, vin- deca o femeie bolnava, redé vederea celor doi orbi si glasul unui mut, Isus pare coplesit de faptul cZi nu-Si isprivise Iucrarea. Multimile se adunasera, El a simfit un val de compasiune pentru ci erau neccijite si risipite, ca niste oi care n-au pastor, in fata unei asemenea nevoi umane Prk slarsit, Isus da una dintre cele mai directe porunei legate de obicctul rugaciunii: »Rugafi dar pe Domnul secerigului sa scoati lucratori la secerigul Lui.“ Ciudata cerere! Daca [sus a simit nevoia mai multor lucratori, de ce nea recrutat pur gi simplu mai multi? Sau, s4-L fi rugat El insusi pe Dom- nul secerigului? Aceasta scena, ca de altfel oricare alta, arati rolul in care se vedea Isus pe Sine insusi. E drept ca a avut un impact vegnic asupra unui mic colt din Palestina, dar avea nevoie de parteneri care si ducd vestea bunii a imparatiei la Roma si pe celelalte continente. Isus insusi apelase deja la Domnul secerisului, intr-o agonie de o noapte, in urma ciireia a ales doi- sprezece ucenici care |-au fost apropiati. Acum ii chema pe cei doispre- zece sd ceara in rugaciune si mai mul{i lucratori pentru ci ‘Tatal avea sa le asculte rugaciunile. El fi primea cu bratele deschise in imparatie. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, William Carey a simfit chemarea de a porni spre India, ca unui dintre acei lucratori ce yor si dea o mana de ajutor la seceris. Pastorii din jurul {ui l-au cam Tuat peste picior: ,,Tinere, daca Dumnezeu ar fi veut s’i-i méntuiasca pe paganii din India, s-ar fi des- curcat si fara niste neispraviti ca noi si ca tine.“ Lor le scipa tocmai esen- ja ideii de parteneriat. Dumnezeu face foarte putin pe pimént fra colabo- farea unor neispraviti ca noi. Ca parteneri in Jucrarea lui Dumnezeu pe pamant, insistim ca voia lui Dumnezeu sa se facd gi totodata ne angajam si facem tot ce tine de noi 130 8. PARTENERIAT pentru ao inf&ptui. , Vie Impiratia ‘Ta, facd-se voia Ta*, asa cum ne-a in- vatat Isus sA ne rugdm. Aceste cuvinte nu sunt o invocare placida, ci o ce- rere exprimaté imperativ. 4 dreptate! Pune lumea in randuiali! Dumne- zeu ne-a chemat ca parteneri pe pamént s4 siujim de vestitori ai unei lumi a vindecdrii si rascumpararii. Avem de jucat roluri diferite, noi si Dumnezeu. Asa cum Dumnezcu i-a aratat limpede lui Tov, noua, oamenilor, ne lipseste capacitatea de a infe- lege deplin cum actioneaza Providenta gi justitia universului gi de a expli- ca motivele tuturor evenimentelor. Mai degraba rolul nostru ¢ accla de a ciilca pe urmele lui Isus, lucrand pentru inaintarea impariitiei atat prin fap- tele noastre cat si prin rugaciunile noastre. Ce face Dumnczcu in aceasta lume? Raspunsu! este o alta intrebare: Ce fac oamenii lui Dumnezeu? Noi suntem Trupui [ui Cristos pe pamant, ca si imprumutim metafora lui Pavel. Noi suntem ,,in Cristos*, expresie care se repeta in Noul Testament de 164 de ori. Aceia pe care Ti slujim sunt slujiti de Cristos insusi; aceia pe care ij jertém sunt iertati de Cristos. Cand aratim mila celor in suferinga, intindem spre acestia mainile lui Cristos insusi. Mai la concret chiar, aceia pentru care ne rugdm sunt aceia pentru care si Cristos se roaga. Pavel spunea: ,,$i pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Finlui Sei care striga Ava, adica: Tata!“ Chiar $i atunci cand nu stim pentru ce si ne rugdm, sau cum sa ne rugam, Dubul mijloceste pentru noi: ,,Si Cel ce cerceteaza inimile stie care este n&zuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfingi dupa voia lui Dumnezeu.“ Duhui lui Cristos se roaga in noi chiar si-atunci cand ne lipsese atat in- {elepciunea cat si cuvintele pentru rugaciune. Desi s-ar putea sd nu cu- noastem voia lui Dumnezeu asupra unui anumit Jucru, Duhul din noi o cu- noaste, cu siguranta. Cu alte cuvinte, rugiciunile noastre cele mai imature au in ele insele un element corectiv. Desi ne simjim nestiutori cand ne rugim, Duhul nu este in necunostinté. Desi ne simtim epuizali si deru- tafi, Duhul nu este aga. Desi simtim c& ne lipseste credinta, cu Duhul nu se petrece acelasi lucru. Dumnezeu nu e atit de departe incat sa fie nevoie si ridicdm tonul pentru a fi auzigi. Si um suspin e de-ajuns. Dubla actiune Unii oamenii igi fac griji ca rugaciunea poate duce la pasivitate, ca ne vom retrage in rugaciune ca si inlocuim astfel actiunea, Pentru Tsus n-a existat 131 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR nici 0 contradictie intre cele doua: El a petrecut ceasuri indelungate in ru- gaciune si apoi ceasuri Jungi in implinirea nevoilor oamenilor. Biserica din Fapte a facut la fel, demostrand un parteneriat adevarat. Apostolii s-au ru. gat pentru calauzire in ajutorarea vaduvelor, apoi au numit diaconi pentru ca liderii si poat fi degrevati de povara impartirii ajutoarclor catre vadu- ve, S-au rugat pentru rezolvarea disputelor culturale dintre evrei si nea- muri, apoi au convocat un sobor pentru a gisi o solutie de compromis. Apostolul Pavel s-a rugat cu multi infliciirare pentru primele biserici, dar le-a si scris gi le-a vizitat. S-a rugat sia slujit cu o 18, Intr-una din cdlitoriile lui pe mare, dupa ce a fost convins, prin rugé ciunile sale, c toti pasagerii vor fi salvati de Ia naufragiul care-i ameninta apostolul a preluat comanda celor 276 de suflete de pe corabie, dand ordi- ne si organizand actiunea de salvare. Relatarile din Fapte prezinta dubla actiune care ne ajuti sa distingem lucrarea ui Dumnezeu de lucrarea crestinilor—esenta, mai exact. SA ne amintim de porunca paradoxalii a lui Pavel din Filipeni: ,,Duceti pana la capat mantuirea cu fricd gi cutremur... céci Dumnezeu este Acela care lu- creaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infptuirea.“ in propriile mele frustrari Jegate de ragaciune, ma concentram la fap- tul cf Dumnezeu nu intervenea, De ce nu face Dumnezeu ce-I cer? Per- spectiva mi s-a schimbat o data cu infelegerea rugiiciunii ca parteneriat, ca intrepatrundere a umanului cu divinul astfel incat sa se realizeze lucra- rea lui Dummezeu pe paimént.* Dumnezeu imi cere si ma las cunoscut de E] atunci cd ma rog, apoi prelucreaza rugiciunile mele intr-un plan mi- ret pentru viata mea—un plan pe care nu-] deslusese decat intr-o foarte mica masura. Eugene Peterson, traducittor al The Message, subliniaza diate: mediara“ din gramatica greaci cea pasiva. uire de sine ega- inter- © forma a verbului intre diateza activa si Manualul meu de gramatica spune aga: ..Diateza intermediara e acea tolo- sire a verbului care descrie subiectul in calitatea lui de participant la rezul- tatele actiunii.* Ceca ce citese acum suna ca descrierea unei rugiciuni *Dramaturgul irlandez Sean O'Casey pune urmmtoarele cuvinte in gura unuia din persona- Jele sate: Aja doi te scot din pepeni cand ii asculti: Jerry, care nu crede in nimic, si Bentham, care crode tout. Unul zice ea totul e mana lui Dumnezeu, fart amestecul omu- lui, iar celitalt zice eX rowu! se datoresza omului gi nimic lui Dumnezeu." 8. PARTENERIAT crestine—,,subiectul, in calitate de participant fa rezultatele actiunii.” Nu am un control asupra actiunii; accla ar fi un concept pagan asupra ruga- ciunii, sé-i pun pe zei la treaba prin incanta(iile gi ritwalurile mele. Bu na sunt supus controlului actiunii; aceasta e concepfia hindugiior despre ruga- ciune prin care ma indrept pasiv inspre voinga sortita mie de zei si zeiqe. Dimpotriva, intru in actiunea initiata de altcineva, de Domnul care m-a creat si m-a mantuit, si ma g’sese participind la rezultatele actiunii. Nu cu sunt cel care o infaptuiesc, si nici nu o infiptuiesc altii pentru mine, ci vreau si particip la ceza ce se doreste. Pastorul meu a petrecut 0 zi intreaga trudind la montarea unor trepte de piatr’ in curtca lui. O singura piatra céntirea intre 400 $i 500 de kilo- grame, si lui Peter i-a fost necesara toata puterea si cdteva unclie pentru a le manevra si a le fixa Ia locul lor. Fetifa Jui de cinci ani I-a rugat sliruitor s-0 lase si-l ajute. C’ind el i-a sugerat ca ar fi bine doar sa-i cante pentru a-] incuraja ct timp munceste, ea a refuzat. Tinea mortis sa-i dea o mand de ajutor. Cu mare bagare de seamii, si eviténd s-o expun’ vreunui peri- col, Peter a Lisat-o sa-si puna méinile pe pietre gi si le impinga in vreme ce el Je urnea din loc. Peter a recunoscut mai tarziu cA ajutorul lui Becky mai mult i-a ingre- unat, de fapt, sarcina. Ar fi putut cladi treptele intr-un timp mult mai scurt find ci. Totusi, la sfarsitul zilei, a constatat cd avea nu doar nigte trepte noi de toaté frumusetea, ci o fetita teribil de mandra gi incdn- tata de isprava ci. ,,Eu si tati am facut treptele“, a anuntat ea la cin. Tar el a fost primul care a recunoscut ca aga era. 133 CAPITOLUL 9 SE SCHIMBA ITUATIA CU CEVA? Crapa glia, arde iadul, racnesc dracii gi ‘nal{é sfintii rugi... SHAKESPEARE, RICHARD AL Ili-tEA »Electricitatea il va inlocui pe Dumnezeu. Taranii ar trebui sa se roage pentru asta; in orice caz, fi vor simti efectele mai repede decat daca le-ar cidea ceva din cer“, scria Lenin in zilele involburate ale Revolutiei Ruse. Citiva ani mai tarziu, cand presedintele american Roosevelt a sugerat sa fic consultat Papa in chestiunile politice curopene, succesorul lui Lenin, Stalin, a ripostat dispreyuitor: ,,Dar cate divizii armate are Papa?* Are rugitciunea vreun efect asupra lumii exterioare, sau e doar 0 con- versalie particular’ cu Dumnezcu? Ridic aceasta intrebare cu toati seriozi- tatea, nicidecum de dragul retoricii. Am vizitat in Rusia catedrale imense care veeme de cincizeci de ani au fost obligate sé se ransforme in muzee ale ateismului: Lenin si acolijii lui au inchis 98% din bisericile din Uniu- nea Sovietica, in ciuda rugamintilor insistente ale preotilor si enoriasilor de a le lasa deschise. Hitler a ucis sase milioane de evrei si céteva milioane de crestini, rugaciunile lor topindu-se in crematorii o data cu trupurile lor. Incerctirile de a deslusi urmele lui Dumnezeu in istorie egueazi, invari- abil. Tolstoi n-a reusit s4 gaseascd nici un sens teologic in epopeea dezas- truoasa a lui Napoleon in Rusia. A afirma ca statul modern Israel e raspun- sul la rugaciunile evreilor europeni sund ca o absurditate in urechile cresti- nilor palestinieni izgoniti din casele lor. A fost ,miracolul de la Dunker- que* un caispuns la rugiciune [Winston Churchill a numit asa actiunea prin care s-a realizal evacuarea nesperati a peste 300 de mii de solda{i brita- nici si francezi din orasul francez, Dunkerque in timpul bombardamentelor neintrerupte ale trupelor germane din 1940 ~ n.tr]? Dar Hiroshima? 134 SCHIMBA SITUATIA CU CEVA? Asemeni profetilor din Vechiul Testament care n-au reusit si priceapa de ce s-a folosit Dumnezeu de niste popoare piigane ca babilonienii gi a rienii, ne putem si noi invarti in cere, pundnd intrebari si scuturand din cap nedumeriti in fata misterului. Studiile arata ci deciinul accentuat al credin{ei in randul curopenilor isi are ridacinile in starea de disperare in- stalata. dupa cele doua razboaie mondiale care au devastat continentul. Cum au fost cu putinga asemenea grozavii intr-o Europ’ crestina? Chiar si pentru credinciosi, rugdciunea cu privire la evenimente curen- le—razboaic, terorism, proliferarea armelor nucleare, catastrofe ecologi. ce—pot pi inutile. Richard Mouw spune o poveste despre un turist care observa un credincios evreu rugandu-se la Zidul Plangerii (in partea tui de st) din [erusalim. Evreul se leagana inainte si inapoi cu ochii inchisi, batandu-se in piept, ridicand uneori bra{ele. Cand termina, turistul il in- treaba: Pentru ce te rogi?“ Eyreul ii raspunde: ,Ma rog pentru neprihanire. Ma rog pentru sana- tatea familiei mele, Ma rog pentru pacea lumii, mai ales a Tevusalimufui.“ »Si care ¢ efectul rugaciunilor?* continua turistul aE ca si cum ai vorbi cu peretii.* Arma noastra redutabila La scurt timp dupa realegerea lui George W. Bush in 2004, revista Time a prezentat un reportaj despre douazeci si cinci dintre cei mai influenti evanghelici din Statele Unite. Massmedia facea eforturi sii inteleaga acest nou bloc de yotanti extrem de puternic. Evident ci presedintele Bush a in- (eles importanta strategica a acestora, deoarece in fiecare saptimana, Casa Alba organiza o video-conferinga la care erau invitati evanghelici de mar- intr-adevar, Time parea sa catalogheze influenta cvanghelicilor in func- tic de proximitatea lor fata de cercul interior al Casei Albe. A fost Doamna cutare invitata la dejun la Casa Alba? Are numele lui puterea de a atrage eat mai multi participanti? fi stiu pe unii din fiderii evanghelici prezentati de Time, si mai stiu si ce inseamna seductia puterii. $tiu cum e¢ sa te intorci de la o intalnire des- fasurata la Casa Alba, incarcat cu agende gi suveniruri primite in dar, cu sentimentul supradimensionat al proprici importante, $i apoi sit inti in c3 miiirufa ta, incercénd sa redobandesti perspectiva Jui [sus asupra lumii. in definitiv, Isus n-a fost invitat niciodata la Roma, sediul puterii de-atunci, iar 135 PARTEA A DOUA: DEZVALUIREA MISTERELOR singura data cand a vizitat un palat apartinand puterii romane a iesit de- acolo stors de viaga, cu mainile legate la spate. in ciuda aparentei nepu- tinte, Isus a profeyit venirea unei impara{ii care avea s4 supravietuiasca pu- ternicului imperiu al zilelor Lui, raspandindu-se apoi in intreaga lume, ajungand in final mai mare si mai durabila—pana in vesnicie chiar—decat toale imparatiile durate in piatra Cand ma rog, mai ales dupa ce am stat in preajma sferelor de putere, sunt obligat si-mi amintesc ci Imparafia lui Dumnezeu nu ¢ o anexa la politica Statelor Unite, nu e o simpli masa de voiangi; nu e nici o confede- ratie mondiala, o varianté morala diluaté a Statelor Unite, folositoare unor actiuni precum hranirea orfanilor si forarea de fantani. Legile lui Dumne- zeu cuprind in paleta lor toate institutiile umane si toata istoria. ,Insusi globul piméantesc traieste si ¢ sustinut de niste brafe asemanatoare cu ccle ale lui Atlas datorité celor ce se roag’ si a caror dragoste nu s-a racit!“ afirma cu glas tunator Helmut Thielicke. Vorbea nu ca un teolog rupt de in sfarsit, liber! SercHe! Accia dintre noi care am trail in comunism cuncastem prea bine puterea ruga- ciunii. Tatal meu lucra la rachetele sovietice in Siberia, iar cu am crescul sub dominaiia propagandei ateiste gi comuniste. Ni se spunea mereu ca sistemul nosiru € mai bun decat cel din Occident, desi stiam toli cd era exact invers. Nimeni nu-si putea macar imagina ca. intr-o buna zi, comunismul va cadea, iar Uniunea Sovietica se va destrama. Chiar si azi, pujini sunt cei care cred, asemeni mie, ca totul s-a datorat unei forte reale: rugaciunea si puterea ci. Pretutindeni in Europa de est, biserica a organizat marguri de pace, a caror «putere™ statea in numarul de parlicipanti, oameni care manifestau pe strazi purtand fn mini lum4nari aprinse. Nimeni nu a purlat vreun rzboi si nu s-au auzit focuri de arma decat ici-cole, $i tolugi, atotputernicul imperiu sovietic s-a prabusit fn mod spectaculos. intre timp, familia mea s-a stabilit In Ucraina gi. de atunci incoace, am fost martori la propria noaslra Revolutie Portocalie, care a detronat un guvern corupt. Acea revolutie din 2004 a capatat amploare mai ales prin intermediul mesajelor transmise prin telefoanele mobile. De atunci, noi. crestinii, am stabilit ca in fiecare seara. la ora zece. si avem un moment najional, cand ne rugam pentru tara noastra. Ne-am organizat in 136 9. Se SCHIMBA stTUATIA CU CEVA? lume, ci ca un pastor care a tréit in regimul idolatru al lui Hitler in Ger- mania $i a avul de indurat bombardamentele trupelor aliate asupra orasului Stuttgart. Caiatoriile mele m-au purtat prin locuri ca Myanmar (Burma) si China, unde, ccl mai adesea, guvernele tind sa-i trimita pe crestini in inchisori, si nicidecum pe scaunui puterii. Am auzit relatiri infioratoare despre per- secufii, despre persoane care au petrecut doudzeci de ani fntr-o celuli inghetata, {ara patura. am auzit de batai, torturi si intimidari. t-am Juat un interviu unui pastor din p: Aga cum remarca © dati Dorothy Sayers, (oji avem ginduri disbolice, dar © 0 diferenga ca de la cer fa pmant in felul in care transpunem in viati asemenca gin- duri, adica, una ¢ s& seriem un roman politist, s4 zicem, si alta si comitem o cri- mi, Daci cineva imi greseste pe nedrept, am la indeména céteva optiuni. Pot incer- ca si ma razbun, o reactie condamnati de Biblie, {mi pot nega sau reprima senti- mentele ini u, pot aduce acele sentimente in faja iui Dumnezeu, lisiindu-L pe El sd imparta dreptatea. Psalmii-blestem sunt 0 expresie vie # aces- tei ultime optiuni, Autorii lor isi descared furia in fafa tui Dumnezeu, nu a dus- manilor, in mod instinctiv, dorim sa venim cu sentimente mai curate atunci cAnd ne ru- gam, dar probabil ci injclegem Jucrurile exact pe dos, Poate ar trebui sii ne stri duim sa ne aducem toate sentimentele uréte in fafa tui Dumnezeu. in fond gi ta urma urmei, ceea ce catalogiim drept barf c’ind o virsim inaintea oricui altcuiva devine cerere atunci cand © aducem inaintea lui Dumnezeu, Coea ce ¢ un blestem incarcat de sete de réizbunare proferat la adresa cuiva (,,Afurisiti sai fie!*) € 0 cerere exprimand neputinja atunci cand e rostit in prezenta lui Dumnezeu. (,,Treaba Ta dacit vrei siti pedepsegti pe oamenii Agtia—Tu esti singurul Judecitor drept") Eu vad in psalmii de blestem un important model de cum trebuie sai ne purtim in faja cului sia nedrepeatii.. Nu e cazul si-mi inabug reactia de sila gi indignare in fafa raului. Nici mu trebuie sf ineere simi fac singur dreptare, Mai degrabi, trebuie si las acele sentiment, asa cum sunt ele, necosmetizate, in fala lui Dum- nozeu. Aga cum arata cartile lui lov, leremia si Habacuc, Dumaezeu are un prag inal de toleranyi pentru ceea ce se cuvine s4 spunem in rugaciune. Dumnezeu wface fata" furici mele dezlanjuite, Pol descoperi ca sentimentele mele vindicative au nevoie de corectia hui Dumnezcu—dar numai aducand acele sentimente la Dum nezeu voi avea ocazia si le corectez gi sii le vindee, 202 13. Asc-ut RUGACIUNTL tuturor sub forma unor glume si barfe, apoi, brusc, a apdrut acest psalm. in psalm, David reface firul efectelor dezastruoase produse de Sentimentul de vinovatic ii domina gandurile: ,,Pacatul meu sta necurmat inaintea mea.“ A pierdut total sentimentul prezentei lui Dumnezeu. fi vine i se ascunda de Dumnezeu—dar unde sé mearga? Desi nelegiuirile tui au provocat tragedii in viata multor oameni, David stie ca, fn ultima instant, »impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit®. A calcat ultimele cinci porunci ale decalogului divin, Daca nu poate reface intr-un fel relatia lui cu Dumnezeu, niciodati nu-si va mai reciipéta bucuria si puterea de odini- oara. CAnd mi se intémpli s& gresese, trec prin fiecare stadiu descris de David in acest psalm. Ma fin cu toate puterile de adevarul care i-a adus mangaiere unui rege apiisat de adulterul si crima sivargit Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu disprewuiesti 0 inima zdrobiti gi mabnita Psalmul 5! stabileste un tipar al vinoviitiei, pocaintei si restaurarii pe care trebuie si-l urmez cénd Il dezamagese pe Dumnezeu. Cuvintele lui au devenit cuvintele mele. Odata, am luat o succesiune de zece psalmi (35-44) si am enumerat alte principii de rugiiciune pe care le-am aflat din ei. Am descoperit ca psalmii imi lirgesc notiunea de rugiciune prin asumarea mai multor riscuri, prin solicitarea unei relationari mai stranse, prin exprimarea unei pasiuni mai puternice. Pe scurt, ei expun superficialitatea rugaciunilor mele gi ma pro- yoaca sii urméresc 0 angajare Ja un nivel mai profund in relafia cu Dum- nezeu. lata cate ceva din ce am invatat: Rezolva animozitatea fata de dugmani nu barfindu-i, ci spundandu-I lui Dumnezeu de nedreptatea pe care (i-au facut-o si cerandu-] Lui si regleze conturile. © E corect si ne exprimém nerabdarea inaintea lui Dumnezeu, ceran- du-I si gribeascd rispunsul la rugiciune—si chiar si explicm intere- sul pe care il are chiar Dumnezeu in obtinerea rezultatelor dorite. © Uneori rugdciunea presupune s4 vorbim cu noi ingine (,,Nu te agita Ai incredere in Domnul... Stai linistit.“), rostind cu voce tare sfaturi intelepte, dar pe care ne este greu sai le punem in practica © Concentreazé-te nu atat asupra vietii nedrepte si a problemelor, cat asupra reusitelor ei. Fa o trecere in revisid a lucrurilor bune din tre- 203 PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNIL cut, iar cand (e cuprinde intunericui, nu uita cc-ai invafat cand totul era juminos. ® Proiecteaz’-te in viilor ca o persoani schimbati. Psihologii care studi- a7é comportamentele numese aceasta principiul ,poarti-te ca si curn* Dincolo de aceste principii, am invalat din Psalmi si conversez cu Dumnezeu ca gi cum ag sta de vorba cu geful meu, cu prietenul meu, cu sofia mea—pe seurl, sa-L tratez pe Dumnezcu ca pe o Persoana in toate sensurile cuvantului. Inainte am vizut in rugdciune 0 indatorire, nu o su- papa de siguran{a pentru tot ce simteain sau gdndeam. Psalmii m-au elibe- rat, permitandu-mi sé merg mai in profunzime Muli oameni au gasit ci e un exercitiu rodnic sé rescrie psalmii cu propriile lor cuvinte, inlocuind cuvintele psalmistiior cu mulumirile ior O viata stapanita de pofte Juanita M-am mutat in Bra sd-mi urmez studiile de medicina dupa cc am ratat examenul la scoala medical din tara mea natal, Spania. Faptul c& locuiam departe de cas, rigorile vietii de student si bariera lingvislica, toate s-au com- binat gi au facut din anul acela unul foarte dificil. M-am surprins fncercéind mi gasesc consolarea in placeri carnale. Brazilia are o cultura salurati de sex, lar cu am folosit accasta realitate ca pe un mijloc de defulare. Policle carnii mi-au distrus viala spirituali. Ma simteam ca o neadaptati in Brazifia, cao ratati, si flecare incercare de a ma apropia de Dumnezeu parca blocati. Ma gandeam ca mi-am pierdut purilatea untrica gi nu mat cram wednicd s& vin fhaintea lui Dumnezeu. Mai simteam ca o umbr’ jalnick a fiingel care fusesem candva. in cele din urm2, an discutat deschis despre problema mea cu un prieten crestin, S-a aratat binevoilor cu mine si nu m-a condamnal, asiguréncu-ma ci nu eram singura care ma luptam cu poftele lrupesti. El mi-a sugerat sa cites Psalmul 51 ca un ghid spre vindecare i tertare. Psalmul 51 este intr-adevar cel mai potrivit psalm pe care |-am citit. Psal- mistul Tl roaga: pe Dumnezeu s&-Si tntoarca fata de la pacatele Jui, dar nu de ‘a el. Prima data cand am citit Psalmul 51am plans, mi-a fost att de rusine. M-am gAndit ci Dumnezcu nu vede alfceva decat pacatele mele. Ma simleam aun imens rebul, atat de hidoas’ incdt Dumnezeu nici nu putea sd se uite 204 13. ABe-UL RUGACIUNIL personale sau durerile si cererile lor. Dupai ce Eugene Peterson a para- frazal cAjiva psalmi in limbaj modern si i-a publicat intr-o revista, avalansa de reactii pozitive ale cititorilor |-au incurajat s4 waduca intreaga Biblic (The Message). Pentru cl, psalmii rispund clar la intrebarea legatd de mo- dul in care si ne rugdm. Compusi de oameni patimasi, oameni in absolut toate aspectele, dar care totusi au vazut in Dumnezeu centrul vietii Lor, psalmii ne ofers cuvinte ce cuprind toati gama experientei umane: Asta €: deschidefi-va Bibliile la cartea Psalmilor si mugati-va folosind cu- vintele lor—tua(i-i rand pe rand, in mod periodic, statornic, de-a lungul intregii vieti. In felul acesta, majoritatea crestinilor, de-a lungul secolelor de istorie crestind, s-au maturizat in rugiiciune. Nimic iesit din comun. ereati $i voi. fa mine, cu atat mai putin sa ma primeasca in bratele Lui Apoi @ urmat versetul ,Dumnezeule, Oumnezeul mantuirii melel zbaves- te-ma de vina sangetui varsat”. Am inceput si citesc psalmul ca pe o rugdciu- ne, facand din el propria mea rugéciune Spali-mnd cu desdvargire de nelegiuirea mea, st curijeste-ma de pacatu! meu! Am incercat sa-l citese zilnic, in timpul meu de partagie, ca pe o rugd fierbinte adresata Jui Dumnezeu Am climinat lucturile care incurajau o gandire dominata de senzualitate. L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea pricteni si am incepul un studiu biblic cu un grup local de brazilience. Una din participante s-a rugat peste mine si m-a imbralisat. Mi-a spus cd ma iubeste... E uimitor ce multe poate face o imbra- ligare adevarata. Privind in urma, cred ca singurdtatea a stat la baza proble- mei mele, iar pofla carnal’ a reprezentat doar un simptom Degi nu cred ca voi fi eliberata vreodala total din lanturile poltei. situ ca m-am eliberal de obiceiurile propriu-zise si de stilul de vieta dominat de pofte trupesli. La fncepul, m-a sperial singuratatea care credeam ca se va instala daca voi renunia la viaja imorala. Am descoperit ca asta cra de fapt o minciu- na, iar adevarul este cd acum sunt mai putin singura cecdt inainte. Mai mult chiar, acum nu mai triesc impovarata de vinovatia constanta. Simt, totugi, c& pe masura ce ma apropiu de varful muntelui. tocmai atunci am cele mai mari saise sa fiu loviti de un bolovan ce se pravaleste peste mine din senin. Vechile minciuni au un fel al lor de-a se furiga iar fn viata noastra. Ma simt atat de nea- jutorata—gi locmai de aceea ma rog pentru ajutor 205 PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNIT Rugaciunile lui Pavel Dinue epistolele lui Pavel, toate, in afara de cea adresata lui Tit, contin 0 rugéciune. Apostolul se roagt ca dragostea tesalonivenilor si creasci, se roaga pentru maturizarea In comportament a corintenilor, pentru trie, su- punere gi unitate a cititorilor si in lupta lor de a se impotrivi raului, Ruga- ciunea hui pentru filipeni sintetizeaza dorinja lui asufel: ,,Acela care a ince- put in voi aceast buna lucrare, 0 va ispravi pana in ziua ui Isus Hristos. “ Am gasit ca este un exercitiu util acela de a parcurge si aceste rugi- ciuni, pentru ca ele ma ajuta sa trec dincolo de cererile mele egoiste. Pavel Timi ridic& perspectiva la un nivel cosmic. Experienla de pe drumui Damascului |-a convins inu-o clipiti cd [sus Cristos ¢ centrul universului si ca Webuie sé ne aliem cu fortele Lui de pe pimént. Lupta crestiniior e directionata ,,impotriva cdpeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapa- nitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti*, le spune Pavel efesenilor, si se ruga profund ineredin- fat de acest lucru. Adesea Pavel isi deschide epistolele cu 0 rugiciune de multumire pen- {ru cresterea observata Ja cititorii cdrora li se adreseaza direct. El se roaga ca si cum ar conta, ar conta cz adevdrat daci ei se maturizeaza in cre- dinja for. Citind rugaciunile lui Pavel, am sentimentul ci ii pasd mai mult de propasirea sufleteasci a altora decal de a lui. Oare cu sunt insufletit de aceeasi pasiune pentru bincle spiritual al prietenilor si familie’ mele? Rugaciunile lui Pavel subliniazé prin contrast rugdciunile imature pe care adesea le aud in biserici—si propriile mele rugaciuni—care tind sa gravi- teze in jurul bundstarii fizice si financiare. Totusi, Pavel se roaga si pentru chestiuni Practice: prieteni bolnavi, planuri de caliitorie, cere indrazneala in predicare si ocrotire. Uncori, in mijlocul unui pasaj epistolar, gandurile lui se ridicd spontan in rugiciune. Dumnezeu au ¢ niciodati departe de géndurile Ini Pavel, iar mulqumirea si lauda fi vin in mime ori de cate ori se intémpla ceva bun. El practic prezenja lui Dumnezeu, subliniind meritul Jui Durmnezeu, nu al lui insusi. Rugaciunile lui Pavel, intocmai ca psalmii, imi ofe: un model pentru ciuni. Pot introduce numele unui student de colegiu care se iupta cu indojala in etapele rugdciunii lui Pavel pentru efeseni Sau, cnd citese rugdciunile lui patimas propriile mele rug pentru bisericile preferate $i ru- giciunile severe pentru avertizarea credinciogilor care traiese in neoran 206 13. ABC-LL RUGACIUNIL duialé, intore acele rugaciuni ca un reflector inspre mine. Oare dragostea mea crest tot mai mult in cunostingd gi pricepere, asa cum se ruga Pavel pentru filipeni? Sunt eu o mangaiere pentru cei aflati in necaz, aga cum se ruga Pavel pentcu corinteni? Din rugaciunile lui Pavel invat si ma detronez pe mine insumi, tudnd intai de toate in considerare perspectiva cosmica, apoi privind fa prietenii si familia mea, la viata mea, la bisericd si chiar la oat istoria, din acest punct de observatie avantajos. Alte rugdciuni din Biblie Lucrand la Biblia pentru studix, cu $i colegul meu am facut o selectie a marilor rugaciuni din Biblie, care poate fi citité intr-un interval de doua saptémani, cate o rugiciune pe zi. Uncle sunt intime si private, altele sunt facute intr-un cadru public. Fiecare din ele ofera exemplul efectiv al unei persoane care sta de vorbé cu Dumnezcu despre un lucru important gi ne invalé ceva unic despre rugaciune: Genesa 18: Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma Exod 15: Cantarea lui Moise spre Iauda Domnului Exod 33: Moise fi intilneste pe Dumnezeu 2 Samuel 7: punsul lui David la fagaduintele lui Dumnezeu 1 imparati 8: Rugiiciunea lui Solomon la sfintirea tomplului 2 Cronici 20: Rugéiciunea lui losafat pentru biruin{a Ezra 9: Rugiciunea lui Ezra pentru poporul picatos Psaimul 22: Un strigat de ajutor cdtre Dumnezeu Psalmul 104: O rugaciune de Tauda Daniel 9: Rugaciunea lui Daniel pentru izbavirea Jerusalimului Habacuc: Rugiciunea unui profet care cere bundvoinga lui Dumnezeu Matei 6: Rugaciunea domneasci Ioan 17: Rugaciunea lui Isus pentra ucenici Coloseni 1: Rugiiciunea de mulqumire a lui Pavel ne familiarizea: Pe lang’ faptul cu elementele de baz ale rugéciu- nii, studiul Bibliei ne permite si ne facem o idee despre impactul amplu al actiunilor lui Dumnezeu in istorie, Asta fice ca viata mea sa nu mai ocupe chiar locul central in scena. Dobandesc inlelepciunea de a vedea tabloul de 207 PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNIL ansamblu, de a ageza mica mea poveste in contextul scenariului lui Dumne- zeu. Descopér ca nu sunt singurul care s-a luptat cu Dumnezeu sau a avut experienta [ui prin pustie sau a fost supus unor incereari. fnvat cum si-L venerez pe Dumnezeu, ceva ce nu e tocmai firesc pentru mine, Rugaciunile bazate pe Biblie ma ajuta si recunose glasul lui Dumnezeu. Altii recomanda sa facem un pas mai departe si sa wecem de simpla citire a rugaciunilor, memordndu-le, astfel incat si ni le putem aming in orice moment. Debra Rienstra numeste acest proces ,stocare“ a cuvintelor Bibliei, ,.dand astfel Duhului un repertoriu mai larg cu care sa lucreze cand ne vorbeste—mai multe biletele importante pe afigier“, O prieten’ a memo- Tat cafiva psalmi importanti in timpul cAlitoriei zilnice cu metrout spre scoala sanitara, sia constatat ca au ajutat-o sa se clibereze de stresul cauzat de munca extenuanti. Ben Patterson adauga ceva legat de memorare: Rugiciunile lui Pavel servese cel mai bine acestui scop. Luayi, de exem- plu, rugiciunea lui pentru efeseni, ca si va lumineze ochii inimii, ca si pricepeti care este Nidejdea chemarii Lui, care este bogiitia slavei moste- nirii Lui in sfinti*, Sau ,,ca sa fiqi plini de coata plinatatea lui Dumnezeu", Ideca de a memora rugiiciuni pare un mod artificial si pompos de a rezol- va ceva att de vital precum foamea spiritual. Dar si ne gandim la ceea ce spunea Rabbi Abraham Heschel membrilor sinagogii lui care se plin- geau ci lirurghia nu exprima cea ce simt ei. EI lea spus c& nu Ticurghia trebuie si exprime ce simt ei, ci ei trebuie si invefe sa simtd ceca ce exprima liturghia. Recitate cu consecventi, gdndurile nvirele tanspuse in cuvinte marefe pot face asta pentru noi... Memorarea ajuti la potolirea foamei noastre de Dumnezeu tot aga cum exersarea la un instrument muzi- cal ajuta Ia atingerea performantei. Ea poate fi wn cdntec inseris pe porta uvul sufletului nosicu Rugaciuni scrise si rostite Biserica in care am crescut considera rugaciunile scrise total nespirituale. Cum putca fi o rugiciune sincera, izvorati din inima, daca cineva o citea de pe o foaie de hartie? Acea reactie instinctiva isi are probabil radacinile undeva departe, in timpul revoltci credinciosilor de rand impotriva Biseri cii Anglicane. Vreme de secole, crestinii s-au bizuit pe rugaciuni atent compuse si cizelate. Si totusi, puritanul John Milton a luat in derddere rugaciunile impresionante din ceaslovul angiican, pumindu-ie ,.niste aiu- reli John Bunyan si George Fox au tras si ei un semnal de alarmi impo- 208 13. ABE-UL RUGACIUNI triva rugaciunilor tipdrite, iar gruparea independentilor anglicani a ardlat dispre{ pana si fay de rugdciunea Tatal Nostru rostit’ in public. In timp, reactia protestantilor s-a mai temperat. C. §. Lewis prefera Tugdciunile prestabilite pentru timpul devotional personal pentru ca ele il ajutau s4 rimana concentrat asupra lucrurilor permanente mai mult decat supra celor de moment. (Tocmai din acest motiv, Lewis s-a opus revi- zuirii Cartii de rugaciuni: ,,Cu cat o «aducem la zi» mai mult, cu atat mai mult riscim s-o ingropim.“) fi displiceau si rugaciunile simple, spontane, atat de obignuite in bisericile evanghelice. Cum putem sa participam Ia o rugiciune pana cand n-am auzit-o? intreba el. Rugiciunea poate contine efectiv erezii. Lewis prefera rugéciunile siandard, a ciiror teologie fusese confirmata de bisers Rugiciunile scrise servesc unui scop deosebit de util, dupa cum am ob- servat, in timpul perioadelor de uscaciune spiritual, cand rugaciunea spontana pare o corvoada imposibil de indeplinit. imprumut vorbele, daci mu si credinta, de la alfii atunei cand raman in pana de cuvinte. {ntr-o asemenea perioadd am dou optiuni. Pot renun(a total Ja rugiciu- ne, lucru care nu face decal s4 ma fndeparteze gi mai mult de Dumnezeu. Sau, pot continua, cerandu-] lui Dumnezeu sa ma scoata dintr-o aseme- nea pasa dificil, baz4ndu-mi intre Gimp pe rugiciunile altora. Aga cum am spus deja, timp de un an m-am bazat pe rugaciunile din Liturghia orelor. Am folosit si Cartea de ragdciuni comune: ambele volu- me sunt disponibile in edigii cu pret accesibil. Deoarece ele sunt destinate inchinavii in grup, sub indrumarca unui lider, pot parea la prima vedere destul de greoaie pentru cititorul simplu. Si totusi, ele prezinté avantajul de a & fost selectate si inmanunchiate laolalti de oameni sensibili atét la aspectele spirituale cal si la cele literare, gi gi-au dovedit rezistenta la pro- ba umpului Trebuie, totusi, si admit c&, in afara momentelor exceptionale, nu prea apelez la rugaciuni cu formé fixi—nu din aversiune, ci pentru ca, find scriitor, imi distrag atentia de la rugaciunea propriu-zisa. Incep si urma- resc cuvintele si imaginile, iar instinctul meu de redactor igi face simtita prezenta: Hm, dar dacé s-ar fi oprit aici cu versul, sine acolo, sau dacé at fi folosit o metaford in locul unei afirmapii banate... in profesia mea, caut mereu modalitéti noi de a exprima gandurile, si mi se pare greu si citesti la nesfArgit cuvinte cu care te-ai obisnuit. Consider c4 aceasta ten- dinté a mea e un defect, si sper c4, in timp, se va estompa a 209 PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNIL in mod cindat, nu ma bantuie niciodata obsesiile omului de condei cand citesc Biblia, cel putin atunci cand e vorba de o traducere bund, iar dacd ma delectez cu niste scriitori mari, precum John Donne sau George Herbert, nu am nici cea mai mica tentatie de a corecta si cizela frazele, Poezia contem- plativa se preteaza la rugaciune meditativa. Limbajul este deja unul foarte concis; in meditatie sondez dup metafore gi intore sensurile pe toate fete- le, exact aga cum fac gi cu Biblia. Imnurile bine scrise si muzica de lauda pot servi aceluiasi scop. Pentru cei care prefera rugaciunea improvizata, sfaturile practice abun- da. Multe ghiduri utilizate pe scara largi recomanda o formula bazati pe acronimul AMMC, adicd adorare, mirturisire, multumire, cerere. Rosalind Rinker a simplificat si mai mult formula, atasAnd o referinya din Noul Tes- tament la fiecare etapa: Isus € aici (Matei 18:19-20) Ajuti-ma, Doamne (lacov 5:13-16) iti mulumese, Doamne (Filipeni 4:4-7). 4. Ajuti-I pe fratele meu (Marcu [:22-25). le z 3. Maestrii catolici ai rugaciunii, dintre care majoritatea petreceau citeva ore pe zi cu aceasta indeletnicire, au propus un numar naucitor de etape preliminare ale rugaciunii. Ignatiu a numit noud stadii doar pentru prega- tirea propriu-zisti a rugiciunii. Francis de Sales a adaptat metoda la un model de meditafie care s-a dovedit util catolicilor si protestantilor deopo- triva. Metoda lui de Sales consta in patru stadii principale: Etapa 1: Pregéitirea. Lasa imaginatia sa colinde, plasandu-te in pre- zenta lui Dumnezeu, afirmand ci, de vreme ce Dumnezeu e pretutin- deni, El este aici acum. Gandeste-te la Cristos ca si cum ar sta lang& tine, impirtasind experienta ta. Adreseaza-I 0 rugaciune de marturisire si cere cAléuzire in meditatia care va urma Ftapa 2: Cugetarea. Propune-{i un subject, probabil ceva sugerat de pasajul biblic pe care-I citesti chiar alunci si concentreaza-ti atentia asupra acelui subiect. Fa ,,intoemai ca albinele care nu pleaca dintr-o floare pana nu culeg din ea tot nectarul* Etapa 3: Hotdrarea, Implica-te cu toata simfirea gi vointa ta. Cum ar trebui sa se schimbe viata ta ca rezultat al cugetarii tale profunde? Hotaraste sa faci schimbarile necesare, cu ajutorul lui Dumnezeu. Etapa 4: incheierea. Imagineazi-{i ci te-ai plimbat printr-o gridin’, 210 13. ABC-UL RUGACJUNIL jar acum iti alegi citeva flori pe care vrei sa Ie al cu tine pe pareursul intregii zile. Pa o rugaciune de muljumire pentru tot ce-ai invitat, de consacrare faci de tot ce doresti sa schimbi, de cerere a harului si pu- terii de a-ti aduce hotardrea la indeplinize ‘Am incercat de-a lungul timpului diferite metode gi le-am gasit utile atata timp cat le-am considerat o structura de sprijin, un fel de osatura, si mai putin o formula rigid care trebuic respectata. Scopul este acela de a petrece mai mult timp cu Dumnezeu, nu de a urma o procedura legalista Daca un anume sistem ajuta la atingerea unui scop, bine, daca nu, ma in- drept intr-o alti directie. Dispozifia sufleteasca ¢ schimbatoare, viata Wece prin diferite perioade, personalilalile difera. Fiecare persoana care se roa~ gi va trebui sd-si gaseascé un ritm sau o metoda care i se potriveste, pen- tru ca fiecare din noi are privilegiul unic de a oferi dragoste si atentie Aceluia care ne-a creat gi ne sustine. Exist o mare varietate de cdi de a invita elementele principale ale ru- gaciunii, iar in momentele de tarie si in cele de slabiciune am incercat 0 sumedenie. Pe parcurs, am invatat sé am. incredere ca, prin Dubul care mijloceste, Dumnezeu va auzi rugiciunile noastre, oricat ar fi ele de ma- iestrite sau de prozaice. Repere de timp pentru rugaciune Isus a trait inainte de-a se inventa ceasurile si calendarele, jar clopotele aia lor anumite intervale mari din 7: din forumul roman marcau prin 6 dimineata, 9 dimineata, amiaza, 3 dupa-amiaza, 6 dupa-amiaza. Evreii credinciosi au adoptat acest program in rugaciunea lor zilnicd, iar crestinii primuiui secol au continuat practica. Cartea Faptelor ne spune ca Petru si Joan au vindecat un om aflat pe treptele templului in vreme ce mergeau Ta rugaciunea de dupa-amiaza, jar Petru a avut 0 yedenie pe acoperisul casei cand isi ficea rugiciunea de pranz. De-a lungul anilor, comunitatile crestine au oficializat practica de ,Ru- gaciune a orelor“ bazata pe ore fixe de rugiciune. Din acest motiv bise- rica a tipirit culegeri de texte cum sunt Liturghia orelor® sau ,Cartea de rugiiciuni comune™, explicand rugaciunile si pericopele biblice prevazute pentru anumite ore, in fiecare zi ‘estinii obisnuiti mai ales cu formele libere si ruga- operit un sentiment de mare implinire sufleteasca in anii din urma, ciunile spontane au des 2it PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNI in urmarea Orelor Divine la anumite momente stabilite din zi, folosind ca rugaciune cuvintele infelepte a sute de gencralii de credinciosi ca pe un fel de perpetuare a flicarii spirituale. Phyllis Tickle vorbeste de satisfactia de a apartine unei ascmenea co- munitati de rugticiune, stiind c& vorbele pe care i le spune ea lui Dumne- zeu au fost rostite cu o ora inainte pe un meridian estic avand alt fus orar, $i vor fi rostite de al{i frati ce se afla la vest, pana cand acceasi rugaciune va face inconjurul giobului pamantese. in trilogia sa despre rugaciune, Tickle face un fel de structurare, rezultand astfel rugaciunea de dimineata, amiaza si sear’, iri Msi a omite accentul pus pe cArtile mai vechi de ru giiciuni, pe Biblic si alte surse clasice. ,Ele sunt cantecele tatilor si mame- lor din vremea chemarii lui Avraam si, alaturdndu-se unui astfel de cor, ficcare barbat sau femeie care se Toaga pageste bucuros in lungul sirag al vielli care este comuniunea sfin{ilor de-a lungul secolelor.* Tickle adaugé ci rugiciunile cu forma fixd nu tnlocuiese nevoia ruga- ciunilor personale. Ea le combina pe cele doua, adesea urmand formula consacrata de timp AMMC cand se roagi spontan Aga cum spunea un aparator al Orelor Divine: ,,Cred ca multi cvanghelici au epuizat aborda- fea individual si gasese o mare pace sufleteasca in inchinarea liturgic4; camenii crescufi in tradifia liturgica igi afl linigtea in ctildura gi lipsa ccre- monialului din rugaciunes evanghelicd.“ Phyllis Tickle sugereazi ci o combinatie a inchinarii individuale cu cea liturgicd ne poate mentine intr-o stare de prospetime spirituala, Nu toate programele de muncii se preteaza la pauze in anumite ore ale Zilei. Nu toate personalititile Bisesc utild o astfel de structurare. Pericolul comun Care ne paste, totusi, accla de a fi atat de absorbigi de viata coti- diana ineat si nu mai reusim s4 ne rezervam timp pentru intélnirea cu Dumnezeu. Orice vizitator intr-o {ard musulmani poate sa vada diferenta De cinci ori pe zi, cdnd se aude chemarea Ia rugiciune, orice activitate de productie si comer inceteazd, autobuzele Si trenurile se golesc, iar musul- manii Credinciosi igi scot covorasele de rugiiciune, plecindu-se la pamant sa se roage. Crestinii mu au ritualul acesta de a se opri si a-si aminti de Dumnezeu. Totul rimane la latitudinea noastra. in romanul Tui Victor Hugo, Mizerabilii, clopotele mandstirii bat la fie- care ora, facand ca toti cei prezenti in lacag—stareta, calugiirite, surori, novice, aspirante—sti-si intrerupa orice indelemicire si sd-si indrepte gan. durile spre Dumnezeu. O vreme am incercat si eu ceva aseminiitor N nN 13. Ase-uL RUGACIONIL pundnd ceasul si sune discret, la fiecare ora, amintindu-mi astfel sd-mi indrept gandurile spre Dumnezeu. (Uitam insa mercu sa oprese alarma si am intrerupt practica dupa ce am provocat iritarea participantilor in im- pul unor sedinte si m-am trezit cu insurmi din somn in toiul noptii.) E nevoie de efort pentru a ne aminti pur si simplu Un evreu evlavios, de la care se asteapti sA spuna o binccuvéntare de cel putin o sulé de ori pe zi, e mereu atent la orice lucru bun pentru care poate rosti o barakha (binecuvantare). Atat evreii cat si crestinii, urmand exemplul tui Neemia, lanseaza ,rugaciuni-sigeata“ spre cer, mesaje scur- te de genul: ,,Da-mi putere“ sau ,Ajuté-mi, Doamne!* Cei ce se lupti cu dependentele pot lansa un adevarat tir de rugaciuni ori de cate ori tree pe langa un bar, vad pe cineva funvind sau intra pe Internet. Scriitoarea Anne Lamott spune ca rugaciunile ei preferate sunt: ,,Muljumesc, multumesc, mulqumese™, si ,Ajuti-md, ajudi-ma, ajuti-ma*, Uneori alegeam o frazé dinte-o rugaciune biblica pentru a o repeta de-a lungul zilei, nu ca pe o incantafie aducdloare de noroc, ci pentru a ma ajuta sd-mi amintesc. Cand mi s-a intamplat nenumarale ori: ,,Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule“; cand am fost la pamant din punct de vedere spiritual, am repetat: ,Da-mi iaragi bucuria mantuirii Tale.“ Instigi repetarea cuvintelor pe parcursul zilei are cfect asupra sufletutui meu mahnit. fi cer lui Dummezeu s4 ma ajute sa cred cuvintele cu care ma rog. Pentru mine, cuvintele rugiciunii sunt mai putin importante decat iap- tul de a-mi aminti. Caut spatiile, intervaleie libere din viata mea. Cand stau treaz, in pat si nu pot dormi. Cand ma rclaxez in cada cu api fierbinte. CAnd conduc magina. Cand astept si se incarce programul caiculatorului. C4nd sunt in telecabind, urednd spre partia de schi. Cand stau la coada in fata unui ghiseu. Cand agtept pe cineva care intarzie. Cand calatorese cu autobuzul sau cu trenul, Cand imi fae exercitiile. Dupa parerea mea, ser- viciile prelungite din biscrica ofera ocazia perlecta de a ne ruga. In loc s4 ma tot fatai pe scaun sau s4 ma uit mereu la ceas cand ma ia somnul, ma rog. Daca imi amintes i gresesc, m-am rugat de , ineerc s4 transform acele moment uminteri pier- dute, in rugaciuni, iar uneori rezultatele sunt uluitoare. Sunt mai atent la femeia in varsta din fata mea care scotoceste prin poset dupa maruntis. Ma rog pentru oamenii aflati in casa vecina pe Langa care trec, in biseri- ca, in bar, int-un spital pentru bolnavi de SIDA, intr-o universitate. Ma 213 PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNIT rog in timp ce urnvarese stirile a televizor, sau in timpul reclamelor (gan- difi-va ce molt pliteste un agent de publicitate pentru cincisprezece se- cunde din timpul meu) »Vantul sufla incotro vrea*, ii spunea Isus lui Nicodim, ,si-i auzi vu- jetul; dar nu | siti de unde vine, nici incotro merge“. Este si constatarea mea atunci cand fl caut pe Dumnezeu in cotidianul vietii. Momentele ,.de reve- latic“ ma iau prin surprindere: un guyoi de recunostinta, un sentiment du- reros de compasiune. Aga cum am aflat insti, ele imi taie calea doar atunci cand Ie caut. 214 CAPITOLUL 14 CU LIMBA LEGATA Cel ce se roagé gi nu cade la paméint leginat va ajunge s& admita c& a vorbi cu Dumnezeu inseamnd mai mult decét implinirea tuturor rug&ciunilor-—inseamna ofargitul oricérei rugaciuni. Grorce MacDoNato Deseori sunt tentat s& pun lucrurile pe seama unei influente diabolice. Mi asez la rugaciune si suna telefonul. Pentru Dumnezeu, cine md poate suna cu noaptea-n cap? Sau aud toaleta curgand intruna si sar sa reglez. clape- ta pentru ap’. Dupa o jumatate de ora sunt afundat pana la coate in rezer- yor, inlocuind capace, strangand piulife. intr-o harababura generala, cu toata ziva data peste cap. A doua zi, de-asté data fara sa fiu intrerupt, incep si ma rog $i consiat cA gandurile igi jau zborul ca firele de praf, purtandu-ma cu ele oriunde numiai Ja rugiciune nu. Ma gandesc la discutia neplicuta de aseard cu fra- tele meu, sau lao stire de pe CNN despre lenjeria Victoria’s Secret, sau la un articol pe care trebuie si-1 predau maine—la orice, numai la Dumne- zeu mu. Una din maesirele rugaciunii, Teresa de Avila, recuncaste c& scutura nisipul din clepsidra ci din secolul al XVE-lea pentru a face sa treaca tim- pul mai repede. Martin Luther a cunoscut si el aspectele chinuitoare ale rugiciunii: Cand vreau sA ma rog gi sd-I vorbesc lui Dumnezeu singur, intervin deo- data mii de piedici inainte chiar de a purvede. Apoi, diavolul poate arun- ca in joc felurite motive ca si ma [acd s& zAbovesc din drumul meu; mi poate opri si impiedica din toate pirtile: drept urmare, imi vid de treburile mele si nici nu ma mai gindese s-o iau de la incepul. Cel ce n-a avut aceasti experienti, si incerce numai. la hotdrarea sincera de a tc ruga si, 2ts PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNI heindoios, vei vedea cum puzderia de gi ta si-fi va abate atentia, astfel ca nici ma iduri din minte va navili asupra ar nu vei putea incepe Nevrednicia O piedicd anume il ficca pe Luther si nu-si poat deziega limba: nevred- nicia. Asemeni celor care au suferit un abuz in copilarie, Luther nu putea scépa nicicum de sentimentul de rusine, Ca tanar calugar, avea zile cand stitea ore intregi incerednd sa identifice orice urma de gnd necuviincios sau pacat. Oricat de sincera era mirturisirea lui, pe care 0 facea inge- nunchiat in rugaciune, tot se simtea respins de un Dummezeu drept. Marea lui cliberare a venit cand a infeles ca Isus a revelat caracterul lui Dumne- zeu, prin oferirea harului gi iertarii celui mai margav pacitos, celui mai pugin vrednic. De atunci incolo, ori de cate ori il chinuiau sentimente de nevrednicie, Luther le privea ca pe o lucrare a diavolului si riposta cu toata forga Sunt convins ca principala cerin{é a rugiciunii este sinceritatea, abor- dasea lui Dumnezeu ,,exact asa cum suntem*. Cu toate acestea, mulfi oa- meni care se roagi se zbat sub apasarca acclorasi sentimente de inferiori tate pe care Ie avea si Luther. Ne sim{im vinovati, sau incapabili si ne con- centram, sau iritati, si presupunem c& acele sentimente negative ne fac ne- demni de a primi atentia tui Dumnezeu, ca si cum Dumnezeu i-ar asculta doar pe oamenii cumsecade. Pana nu ne impiciim cu un coleg de clas& {ainos, gandim noi—sau pani nu indreptim o casnicie care scfirfaie din toate incheieturile, pind nu incetim sa mai strigam Ja copii sau sd ne invingem dependentele care ne inlanquie ca o ghiulea atarnati de picioare—nu are rost si ne rugdm. In consecin{a, intoarcem spatele singurei surse de iertare i potenfiala vindecare. Vrand parca s& ne contrazica fuitis, Biblia ne relateaza in detaliu cazuri- le in care Dumnezeu a ascultat rugiiciunile unor oameni categoric nevred- nici: de la impulsivul Moise ta puerilul Samson si fa marinarii nemilosi care |-au aruncat pe Lona din corabie, ca si nu mai vorbim de Tona insusi, profetui acrit si imbufnat. Dumnezeu a raspuns rugiciunilor de cdinta ale regelui David, dupa ce acesta a savarsit picatul crimei si al adulterului, dar si rugiciunii disperate a sngerosului imprat Manase. Isus a Kiudat rugaciunea unui nevrednic vameg, pundnd-o mai presus de cea a unui fari- seu ireprogabil 216 14. Cu LIMBA LEGATA Sentimentul de nevrednicie nu ma poate impiedica sa ma rog; mai de- graba, imi serveste ca 0 baz’ de plecare. Daca nu ne-am sim|i nevrednici, de ce am mai apela, din capul locului, la Dumnezeu? Nevrednicia stabi- leste regulile de bazi, fixand aliniamentul corespunzator dintre fiintele umane decazute si un Dumnezeu perfect. Consider acum ca se poate vorbi de © motivatie pentru rugaciune, nu de un impediment in calea acesteia. Un englez din secolul XIV, al carui nume a rimas necunoscut, e auto- rul unei carfi clasice despre comunicarea cu Dumnezeu, lucrarea avand ti- dul The Cloud of Urtnowing (Norul necunoscutului). Inainte de a patrun- de in norul de necunoscut de deasupra noastri, spunea el, s-ar putea si fie neyoie si ne imaginam un ,.nor al uitarii* dedesubtul nostru. Sa uitim esecurile trecute, si uittim picatele care se repetd, sd uitim sentimentele de inferioritate si, in schimb, sa ne deschidem mintea spre Dumnezeu, care nu poate umple ceva ce nu a fost ined golit. Lucruri care ne distrag atentia Roagi-te cu oarccare regularitate, gi-ai sa consta{i ca mereu intervin fac- tori care-fi distrag atentia. Camionul care distribuie colete speciale igi face aparitia, Cel mic imprastic cerealele pe covor. Masina de spalat incepe si curga. Un avion utilitar pulverizeazi insecticide peste curtea vecind. Cai- nele o ia Ia goana prin casa cu labele murdare. Rasturnand orice calcul al probabilitatilor, aceste intreruperi par s4 se inmuijeasca in timpul de ruga- ciune. Thomas a Kempis, renumitul autor al lucrarii Imitatio Christi, rela- teaza cd, in momentele cand se pregitea sa se consacre meditatici la cele sfinte, era asaltat de un val de ispite trupesti. In secolul XVI, inainte ca lumea mecanizaté si constituie un motiv de distragere a atentici, John Donne descria un alt gen de intreruperi: Ma arunc cu faa ta pamant in odaia mea gi fl chem, ff invii pe Dumnezeu si ingerii Lui din inalturi, iar cand igi fac aparitia, ii las deoparte pe Dum- nezcu si ingerii Lui, ateas de bazaitul unci muste, de zurgalaii unci trasuri, sau de itul unei usi... O amintire a placerilor de ieri, 0 teamd de pri- mejdiile zilei de maine, un pai de sub genunchi, un fiuit in ureche, o lumi- nd ce-mi intra-n ochi, ori fiece lucra, un nimic, un flecustet, o naluca din inchipuirea mea, ma tulburd in rugdiciune. De cand ma stiu, am avut de luptat cu insomnia. Am incercat fel de fel de remedii-relaxarea corpului, detasarea mental’, inregistriri cu diferite 217 PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNIT sunete—dar nici unui nu a dat rezultate in ce ma priveste. Cu cat ma con- centram mai mult st-mi oprese gandurile, cu atét mai mult navdieau asu- pra mea ca un roi de aibine. Incercarea de a ma relaxa ma tensioneaza. Ascullarea unor inregistrari care redau sunetui produs de apele cascadelor sau de ploaia de vari imi creeazii senzatia ca trebuie si merg la baie. Ceva similar se intampla si atunci cAnd vreau $2 mA rog Rugaciunea consta in ,ridicarea mintii sus la Dumnezeu“, spunea Sf. Joan Damaschinul. Ar fi putut la fel de bine s4 spund ci rugiciunea in- scamna 0 inchidere a mingii faj4 de orice, afara de Dumnezeu. Cand ma concentrez Ja un pasaj din Scriptura sau meditez Ja o istorisire din evan- ghelii, ma géndesc imediat la un muncitor pe care am uitat s4-I sun ieri— hopa;, ia sé-t sun imediat, inainte de a primi o alté comanda. La nici zece minute, praful s-a ales de rugdciunca mea. Am aurit citeva sugestii referitor la cum si tratim aceste intreruperi ale timpului de rugiciune, dar majoritatea s-au dovedit tot atl de eficicnte ca acelea legate de insomnic. Trateazale ca pe nile vise, spunea un indru- méator spiritual: observa-le cum i{i gonese prin minte ca nigte saveli, dar nu le acorda 0 atentie exageraté. Usor de zis, mai grou de facut. Trateaza- le ca pe niste copii fara astampar—ignord-le!—sugereaza un altul. Copiii care nu pot aprecia importanta unei conversatii intre adulti vor alerga me- reu prin camera, ineercdnd s& atraga atentia: au-i Misa si te traga in jos pana Ia nivelul lor. Mda, toate bune gi frumoase, dar uneori acei copii dau buzna in masuta de cafea, spargand cristalul de pe ea. Ei, gi-atunci ce faci? Am gasit putine tehnici care mi ajuta practic s4 {in sub control factorii care-mi perturba aten{ia. fntai de toate, inchid toate aparatele electronice M& retrag intr-o camer fird calculator gi las robotul si preia apelurile telefonice. Apoi, imi pun la indeman’ o foaie de hArtie gi un pix. Cand imi trece prin minte un gand rizie|—sund-i pe cei de la prestari servicil, Schimbé uleiul la masina—pur gi simplu il notez. gi asez. foaia intr-un teane de care ma ocup mai tarziu. Uneori vin unul sau doud astfel de ganduri, alteori sapte sau opt. Scriindu-le pe hartie, le fac prizonicreie mele gi scap de sacaiala lor. inceie din urma, daci este potrivit, incerc s4 includ in rug&ciunea mea gandurile care ma distrag. Dac: ‘it stirile in timpul micului dejun si imaginile unui cutrentur devastator imi stiruie in minte, ma concentrez Ja familiile afectate de dezastru gi la cei care se deplaseaza la fata locului 218 14. Cu Lima LEGATA pentru a distribui ajutoare umanitare. Saptamana trecutaé am nutrit resen- umente provocate de doua scrisori, una de Ja un hiper-calvinist din biseri- ca mea care mi-a cerul socoteala pentru o afirmatic prin care insinuam ca nu Dumnezeu este cel care cauzeaza in mod direct toate suferintele, iar cealalta de la un expeditor furios cu orientare de dreapta, care imi punea sub semnul intrebarii loialitatea fafa de tara. Am adus cele doud comen iarii in rugdciune, chibzuind indclung cum sa le réspund, examinandu-mi motivele, incercind sa invat ceva din acele critici. In mule cazuri, gandurile care ma distrag se preschimba in rugdciune. Cand sunt cu sofia mea sau cu un prieten apropiat, vorhesc in mod cat se poate de natural despre tot ce-mi trece prin minte gi nu respect o agenda formala. Tot aga, factorii aparent perturbatori pot deveni substanta in nirii mele cu Durmmezeu. Rugiciunca expriméi o relatie dintre doud per- soane, dintre care una se intimpla si fie chiar Dumnezeu. Realitatea, si nu tehnica fara cusur, e telul urmarit. Ori de cate ori ma Jupt cu lucrurile care-mi distrag atentia, incerc si- mi amintesc sfatul teologului britanic Herbert McCabe: Oamenii se pling adesea de ,,factori care le distrag atentia in timpul ruga- ciunii, Gandurile le zboara spre alte lucruri. Accasta © aproape intotdeau- na rezultatul faptului ci ne rugdm pentru ceva ce ou dorim foarte mult; ne gandim doar cil aga s-ar cuyeni, asa ar fi frumos si ,religios* s& ne dorim ‘Aga se face cf ne rugiim foarte nobil pentru lucruri mari, dar indepartate, cum ar fi pacea din Irlanda de Nord sau pentru insanitosirea mitusii bol- naye de guturai—cand, de fapt, nu prea ne pasa de toate astca; poate aya s-ar clidea, dar uite ci nu ne pasa. Astfel, rugiiciunea noastra c rapid inva- data de ganduri care ne distrag atentia, izvorate de fapt din ceea ce dorim cu adevarat—promovarea la locul de munca, sa zicem. Factorii care ne dis- trag atentia sunt aproape intotdeauna adevaratele noastre dorinte dand buz- na in rugaciunea noastra pentru a pure in lumina nevoile nascocite, Dact atentia iti este distrasé, mergi pe firul acelui factor perturbator gi vei descoperi cA el ¢ generat de adeviratele tale dorine, apoi roaga-te pentru cle. Cand te rogi pentrn ceea ce doresti cu adevaral, nu vor mai exista lucruri care sii te distrag’ de la ragaciune. Totul ca la carte incepatorii intr-ale rugaciunii igi fac adesea griji ci mu fac lucrurile aga cum tebuie. Probabil au auzit toate acestea in predici eloevente de la 219 PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNI niciodata cu voce tare intr- un grup, si chiar se arati timizi in rugdciunile lor personale de tcama si nu spuna ceva ce nu se cade, s4 nu supere un Dumnezeu perfect. Cand indinim o celebritate, celor mai multi dintre noi ne piere graiul; ce-am putca oare spune care s4 merite timpul si atentia fui Dumnezeu? Aici as avea un sfat: relaxati-vi. Din marea varietate de rugaciuni existente, ar fi greu si ndscocim o formula de a ,,face totul aga cum trebuie*, Mi-a fost dat si aud vorbele de adoratie ale unui suflet pios gi ribufisirile unei victime a nedreptajii, rugile amwvon-sau Je-au citit din carti. Bi mu se roag: fn permanenta legatura Ron Ca director de misiine internationala in penitenciare, am vizital veo 110 {3ri, St in tot acest periplu, am auzil cam toate felurile de rugaciuni. Multe din grupurile de creclinciosi din inchisori au o tent carismatic’, iar repetarea gi decibelii rugaciunilor care se auzeau Ia serviciile lor ma scoteau din mint la ‘inceput. Traditia mea anglicana are un stil mai rezervat, mat ceremonios. $i tolugi, cea mai fenomenalai experienta de rugaciune din viala mea s-a petrecut intr-o adunare de vrco 20000 de catolici carismatici din Italia. S-au rugat in grup, sunetele curgatoare ale limbililaliene Mnallandu-se tntr-un fel de crescendo murical, iar in mijlocul acelor fnehinatori am avut clar senlimentul prezentel Duhului Slant. Am virilat si Comunitatea Fericirilor din Franta unde crestinii slujese prin- tre oamenit sirazii $1 prostituate. Ei se roagii, apoi tsi fac slujba, dup care se roaga pentru ceea ce au de faicut—jumatate din zi se roaga. iar jumatate mun- cesc. Mai am apoi un prieten th Toronto care a rezervat un spatiu pe care ba numit ,turnul de rugéiciune”, un loc pe care il folosesc directorii executivi. Aici a expus pe pereti rugéciuni [ucraie artistic, avand ca Lema viata si munca Eu si solia mea folosim adesea rugaciunile scrise. Am cilit 0 serie de arti cu lilluri ca Rug.ichunea cu Hildegard de Bingen, Rugaiciunea cu Maica Teresa, Rugdciunea cu C. S. Lewis, seria respectiv’ insumand douazeci si patru de volume [apdrute fa St. Mary's Press). Am constatat deseori ci rugiciunile scrise articuleaza ceea ce vreau sa-[ spun lui Dumnezeu mai bine decat o pot face cu. Pot spune Tauil nostru de zece ori la rand, incercand astlel s¥ randin cu atenfia concentrala. 220 14, CU LIMBA LEGATA disperate ale unei biserici prigonite si liturghia inal{atoare dintr-o bisericé de stat, repetarea mecanicé a unor formule cunoscute de toata lumea si limba unei rugaciuni personale pe care nimeni n-o cunostea, o litanie mo- notoné si un strigét patimas, lauda extaticd si pocdinta smerita. rugdciuni senine gi pline de nelinigte deopotriva, cereri de biruinyi gi plans pentru infrangeri, iertare pliné de duiosic si razbunare plina de fierce, vorbe niigulitoare adresate unui Rege distant si vorbe care si-l fact plicere unui Tata. Toti ne deosebim intre noi, prin personalitate si imprejurarile in care Cred ca rugaciunea dé rezullate, dar nu gliu cum, de ce sau cand. Am avul © experienta personald de vindecare cand o calugarita din Australia s-a rugat pentru glezna mea care refuzase si se vindece tn polida interventiei chirurgi- cale si a tratamentului indelungal. Am primit de la ea 0 scrisoare in care imi spunea ca se rugase—scrisoarea a ajuns la mine abia dupa zece zile—gi chiar in ziua in care s-a rugat. glezna mi s-a vindecal de la sine si nu mi-a mai provocal de atunci nici o durece. Sliu sigur ca imi este de mare folos A ma rog inainte de a porni fntr-o cala- toric: pentru toate intalnirile pe care le voi avea, pentru diferitele deplasari cu avionul. Daca neglijez rugaciunea, intotdeauna este ceva ce nu merge bine. intr-o astfel de cilitorie, m-a insolil un medic gi s-2 rugat pur si simplu pen- tru toate evenimentele pe masura ce se derulau. Niciodata nu m-am simtit atat de liber. A fost una din cele mai rodnice catitorii din viata mea Am inclus rugaciunea fn programul meu zilnic. Scriu totul intr-un jurnal in care trec lucrurile pentru care fi multumesc lui Dumnezeu, fmi fac un examen launtric, apoi ma rog pentru familie $i prieteni, pentru lucrarea noastra si pén- tru problemele globale. Pastorul bisericii noastre ne-a sugerat ca atunci cAnd ne rugam pentru cineva, s3 ne inchipuim ca luam acea persoana de mana si o infSlisam Taintea Domnului. Imaginati-val Incere s fac asta fn toate rugaciu- nile mele de mijlocire. Urmez aceasta practic’ indiferent daca am sau nu dispozitia necesara. Prin stabilirea acestei discipline, ne vom simi foarte bine dupa, daca nu chiar fn timp ce 0 exersim. Daca picrd o zi, nu sesizez 0 mare diferenté. Daca pierd caleva zil resimt serios. Pe scurt, cu sunt cel care pierde: Nn ns PARTEA A TREIA: LIMBAJUL RUGACIUNIL ne ducem Viata, iar unii vor gasi ce] mai bun moment sa se roage in tim- pul navetei spre servicin, alfii in timp ce-si branese copilul mic. Unii isi vor face planurile pentru ziua care incepe stind in pal, pe jumatate trej1, in vreme ce afar’ se lumineaza, altii vor face o pauzA la pranz pentru a discuta cu Dummnezeu despre ceea ce s-a petrecut si ce le mai sta in fala. Rugiciunea nu ¢ un concurs de comparatii. Sufletul cel mai putin instru- it si mai modest are tot atatea sanse—iar uncori chiar mai multe—de a deve-ni maestru in rugaciune aga cum au slujitorii altarului Martin Luther, care zilnic acorda cam doua ore rugdciunii, fi sfatuia pe alii aga: .Cu cat sunt mai pugine vorbele, cu-atét e mai bun’ rugiciu- nea. intr adevar, doua dintre cele mai scurte rugiciuni ale Bibliei, cea a vamesului si cea a talharului de pe cruce, s-au dovedit si foarte eficace. Luther a rea mea sa, care tindeau sii facd din oameni nigte ipocri{i. Roag’-te din inima, spunea el. Gandeste-te ia Dumnezeul cdruia fi vorbesti, nu Ja evi care s-ar putea si te aud’ Eu n-am sa ma pot ruga niciodata ca Luther... Eu n-o sA am nicio- daté spiritul Maicii Teresa.“ Perfect de acord. Nici nu suntem chemati sa fim copia fidel a altcuiva de pe pamant, ci sé ne manifestim pe noi insi- ne, cei autentici. Thornas Merton ficea o distinctie intre eul fals pe care-! aratim lumii si eul adevarat pe care-1 cunoaste Dumneven. ,,Pentru mine, a ft sfant inseamna a fi eu insumi in ochii mei“, spunea Merton Am descoperit cu mult timp in urma ca n-am si pot avea niciodat abi litatile instinctive ale sotiei mele de lucrator social si capelan intr-un azil pentru bolnavi cronici. Cand intalnesc persoane aflate in mare dificultate incep s4 le iau interviuri, s4 iau notite, mental. Cand sotia mea intalneste aceleasi persoane, imediat incepe sé se ocupe de nevoile lor. Practica noastra in rugiciune reflecta inca o diferent: eu am tendinta si ma rog in intervale ordonate, planificate, pe cdnd ea se roagi in reprize pe parcur- sul intregii zile. in afara cerinei de a fi autentici inainlea Ini Durmnezeu, nu exista alta formula prescris& de rugaciune. Fiecare dintre noi este un amestec unic de personalitate, mentalitate, instruire, daruri si slibiciuni, dupa cum fiecare din noi are un istoric unic in ceea ce priveste biserica si umblarea cu Dummezeu, Aga cum spunea Roberta Bondi: ,,Daca te rogi, fii convins cai faci deja «ceca ce trebuier.“ De-a Iungul anilor, biserica a mutat mereu accentul in rugaciune. clionat impotriva rugiicitnilor formaie, ostentative, din vre- 222