Moara cu noroc- comentariu- Ioan Slavici

Perioada mariilor clasici (careia ii apartine Slavici, alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale) este aceea a intemeietoriilor care se vor constitui in repere fecunde pentru destinul literar romanesc. A doua jumatate a secolului al XIX-lea inseamna o diversificare a nuvelei d.p.d.v. tematic (coe ista nuvele psi!ologice, fantastice si filo"ofice), estetic (romantism si realism) si structural (strategii retorice variate). Astfel, in scrieriile nuvelistice, Eminescu recompune vi"ionar realitatea (#Sarmanul $ionis%), Creanga pre"inta taranul mucalit (#&os 'ic!ifor Cotcariul%), iar Caragiale si Slavici se lasa ispititi de misterioasa voce a constiintei (#( facile de Paste%- Caragiale, #&oara cu noroc% ) Slavici).#&oara cu noroc% e cea mai comple a dintre nuvelele lui Slavici, iar pro*lematica acesteia poate fi urmarita la mai multe niveluri+ social, etic si psi!ologic. Componenta tematica majora o constituie pre"entarea efectelor nefaste ale dorintei de im*ogatire, protagonistul, ,!ita (devenit carciumar) osciland dramatic intre valorile traditionale guvernate de principiul etic (munca, familia, iu*irea) si patima *anului. Su* aspect social, nuvela pre"inta incercarea lui ,!ita de a-si sc!im*a statutul prin initierea unei afaceri proprii ) acesta ia in arenda carciuma de la &oara cu noroc cu speranta ca va asigura un trai mai *un familiei sale.Caracterul ps!iologic al nuvelei e sustinut de pro*lematica a*ordata- sinuosul drum al constiintei si permanenta pendulare intre etic si nonetic, da amploarea conflictului interior (urmarit cu minutio"itate) si totodata de modalitatiile de investigatie specific pro"ei ps!iologice+ monologul interior si introspectia. -itlul nuvelei este ironic pentru ca topusul ales (carciuma de la &oara cu noroc) va sta in final, su* semnul tragicului. Actiunea nuvelei (structurata pe ./ capitole) se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa, de la Sfantul ,!eorg!e la Paste. -e tul se desc!ide printr-un dialog (intre protagonist si *atrana, soaca sa) care e pune termenii unui conflict inc!eiat. $aca *atrana e adepta pastrarii traditiei (preceptul moral rostit de aceasta va avea ecoul unui dramatic avertisment + #(mul sa fie multumit cu saracia sa0%), ,!ita (apartinand altei generatii) doreste sc!im*area cu fervoarea tipica tineretii. Primul capitol (avand un incipit inedit pentru o scriere realista ,%e apru*to% ) fara fi area cadrului spatio-temporal) are rolul unui prolog, in care personajele devin voci sim*olice ale unui destin implaca*il. In ciuda opo"itiei *atranei, ,!ita !otaraste sa ia in arenda carciuma. 1a inceput, *ar*atul (inca nepreci"at ca individualitate) este infatisat prin eul social, ,!ita repre"entand (in conte tual conservatoarei lumi transilvanene) autoritatea paterna, el este cel care ia !otarari in numele celorlalti. #2or*a scurta3% ) replica rostita de erou pune in evidenta unitatea personajului, armonia dintre gand si actiune pentru ca tocmai lenta disolutie, fisura dintre cele doua sa constituie o*iectul anali"ei ps!iologice ulterioare.

Inceputul celui de-al doilea capitol va juca rolul incipitului clasic ) prin fi area coordanetelor actiunii. $rumul ce inaintea"a anevoios peste vai si pripoare capata conotatii sim*olice, acesta fiind, deopotriva, calea sinuoasa a vietii, dar si cea catre lumea fictionala, in care cititorul este condus de mana diriguitoare a naratorului omniscient.2ai si pripoare repre"inta, asadar, o*stacolele , !otarele care su*linia"a distanta si intrainarea , semnele parasirii fiind pre"ente pretutindeni+ vec!ea moara, linistea apasatoare, crucile.Elementele definitorii ale acestui spatiu se coagulea"a la nivelul semnificatiei intru-un suprapersonaj (topos sim*olic) ce creea"a atmosfera grava si anticipea"a evolutia actiunii. Cruciile au valoare am*ivalenta (semn al protectiei divine, dar si al mortii), iar moara parasita e un loc nefast, din care viata si a*undenta au fost alungate. 1umea realista este aceea in care totul semnifica, in care # domina o teroare a semnificatiei%('.&anolescu) , fiecare detaliu descriptiv si fiecare replica prelungindu-se intr-un ecou straniu si apasator, asemenea unui oracol antic. Astfel, distanta fata de lunca satului nu este altceva decat indepartarea de norma, de principiul etic, este spatial supus capriciilor raului, raul care va lua in cele din urma o forma + 1ica Samadaul- care sfidea"a legea , traiind li*er de orice constrangere. (data familia instalata, spatiul e aparent im*lan"it, umani"at prin gesturiile cotidiene. Su*stanta epica a te tului se de"volta din etapele si efectele confruntarii dintre protagonist (,!ita) si antagonist (1ica). 1a inceput, ,!ita se dovedeste !arnic si priceput , iar semnele *unastarii nu se lasa asteptate. Aparitia lui 1ica la &oara cu noroc (un personaj ciudat, temut de toata lumea, seful porcariilor din imprejurimi) tul*ura ec!ili*rul familiei. $esi reali"ea"a ca 1ica repre"inta un pericol pentru el si pentru familia sa, ,!ita nu se poate sustrage influentei malefice pe care o e ercita asupra lui, si nici tentatiei im*ogatirii. Precaut, ,!ita isi ia toate masuriile de aparare impotriva lui 1ica (cumpara doi caini, isi ia un pistol si mai angajea"a o sluga, pe ungurul &arti) . Strategia e insa gresita, pentru ca forta lui 1ica e de natura perfida, psi!ologica, un joc lent si insidious de matamorfo"are a sinelui profund prin frica si prin afisarea unei atitudini contradictorii, cand reverentioase, cand *rutal- dominatoare. $in momentul apartiei lui 1ica incepe procesul iremedia*il de instrainare a lui ,!ita + devine #de tot ursu"% fata de Ana, sotia sa4 se interiori"ea"a 4 manifesta gesturi de *rutalitate fata de copii sau fata de Ana4 ajunge c!iar sa regrete ca are familie si nu-si poate asuma total riscul im*ogatirii alaturi de 1ica4 incearca sa scape de sentimentul de vinovatie, punand propria sla*iciune pe seama destinului. $atorita genero"itatii Samadaului starea materiala a familiei e tot mai infloritoare, dar ,!ita intra intr-un process de disolutie sufleteasca. (mogenitatea interioara, vointa de neclintit si siguranta de sine de la inceput incep sa se destrame, iar el devine tot mai atent la propria imagine in oc!ii celorlalti (Ana , 1ica, satenii , copii) , semn al unei di"olvari dureroase. 1a inceput fara voia sa si apoi o*isnuindu-se cu lumea imorala, ,!ita va fi implicat in nelegiuirea lui 1ica, fie ca este nevinovat, fie ca e partas prin tacere la jaful de la casa arandasului, uciderea unei femei si a unui copil. (r*it de patima *anului, nu-i destainuie nici sotiei, si nici jandarmului Pintea marasmul interior ce-l consuma. -radarea Anei ( care de"gustata de lasitatea sotului va cadea in *ratele

lui 1ica) provoaca or*irea tragica, Ana e ucisa de ,!ita (intr-o scena de un dramatism sfasietor), iar ,!ita , la randul sau, va fi omorat de oamenii lui 1ica. Pentru a nu fi prins de Pintea (fost camarad de nelegiuri din tinerete, convertit la lege printr-o prufunda durere), 1ica se va sinucide.5n foc mistuitor (declansat de oamenii Samadaului) va ascunde urmele mortii si ale pacatului, purifcand spatiu.Cei care supravietuiesc (aflandu-se departe de locul demonic) sunt copii si *atrana a carei replica aminteste de forta destinului + #Asa le-a fost dat3%.Cercul se inc!ide, caci drumul a fost parcurs , iar morala colectivitatii supuse normei triumfa asupra vointei individului. Simetria incipit-final (vor*ele *atranei si imaginea drumului parcurs acum in sens invers ) este strategia narativa care reflecta vi"iunea lui Slavici asupra e istentei ) norma tre*uie sa guverne"e pentru a nu provoca fatumul necrutator. (vi"iune de esenta realist-clasica) ,!ita e cel mai comple personaj din nuvelistica lui Slavici, surprins intr-o multitudine de oglin"i care-i deformea"a imaginea si coerenta interioara. Initial, la propria reflectare in ceilalti detine puterea (e capa*il de deci"ii majore) , apoi, privindu-se prin oc!ii satenilor (care-l condamna), ai Anei ( care nu-l intelege) si ai lui 1ica (sfidator sau prietenos) isi pierde esenta, increderea si ec!ili*rul. Interesant de o*servant e faptul ca portretul fi"ic si perceptia interioritatii unui personaj sunt la Slavici in distri*utie complementara. ,!ita nu e descris ca aparenta fi"ica, in timp ce 1ica e urmarit doar e terior. Personajul care poate fi receptat ca trasaturi e terioare ramane opac, impenetra*il ca su*iectivitate- 1ica, in timp ce acela care e ista ca voci ale unei interioritati nu va fi portreti"at e terior, fi"ic ),!ita. 1ica impresionea"a prin promtitudinea adecvarii si prin mo*ilitatea reactiilor rapide si e acte. E forta care sfidea"a si fascinea"a prin respingerea normalitatii, a firescului ) de aici inro*irea tuturor. Acesta reuseste printr-o inscenare a fricii insinuante. 1ica e incarnarea unui principiu + vointa de putere, iar misterul lui vine din faptul ca e insonda*il psi!ologic + el lasa sa se vada efectele gandirii sale , dar niciodata gandirea insasi. El ia forma umana a destinului , e unealta desteapta prin care soarta isi implineste cursul. Personajele din Slavici functionea"a unele fata de altele ca a e normative+ distrugerea unuia atrage reciproca distrugere a celuilalte istenta lor e coe istenta. Su* aspect narativ si retoric, Slavici foloseste strategiile realiste + naratiune omniscienta (persoana a III-a , focali"are "ero, vi"iune #din spate%) , stilul indirect li*er, te!nica simetriei si a discontinuitatii ( prin sc!im*area de ritm narativ). Claritatea si cenusiul stilului, supratema destinului, "ugravirea lumii transilvanene aparent impertur*a*ila ) toate acestea vor trece prin misterioase retele de semnificatie in opera lui 1iviu 6e*reanu ) inrudirea literara vi"i*ila in conceptie, stil si optiune estetica.