Sunteți pe pagina 1din 29

10.

O APLICAŢIE: ILUMINATUL ELECTRIC∗


Această aplicaţie poate fi considerată ca o introducere la capitolul „Iluminatul electric
industrial”, al cursului Aparate şi Instalaţii electrice predat la specializarea Electromecanică.

10.1. Preambul
Deoarece, aşa cum s-a mai arătat (v. Introducere), Bazele Eelectrotehnicii se ocupă cu
studiul fenomenelor electromagnetice din punctul de vedere al aplicaţiilor pe care aceste
fenomene le au în tehnică, considerăm util să încheiem acest manual cu prezentarea mai detaliată
a unei astfel de aplicaţii.

10.1.1. De ce iluminatul electric?


S-a ales aplicaţia iluminatul electric cel puţin din următoarele patru motive:
- lumina este, ea insăşi, de natură electromagnetică. Se ştie (v. Fizica) faptul că lumina se
consideră –în prezent– ca acea parte a energiei radiante (v. cap. 7) care, prin intermediul organului
de vedere (ochiul), produce senzaţii / percepţii optice. Asupra naturii şi a modului de propagare a
luminii s-au emis mai multe teorii. Una dintre acestea, şi anume teoria ondulatorie a luminii,
consideră că lumina se propagă sub formă de unde (v. cap 7) într-un mediu denumit „eter” (o
substanţă ipotetică lipsită de masă, gust şi miros, dar uniformă). Teoria corpusculară susţine că
lumina constă din particule foarte mici, existente numai în mişcare (fotonii), care fiind emise de
corpurile luminoase (izvoare de lumină) se propagă în linie dreaptă cu foarte mare viteză. În
sfârşit, teoria electromagnetică a luminii consideră că lumina este o energie radiantă care se
propagă sub forma unor unde electromagnetice (v. cap. 7) cu viteza c = 3 ⋅ 108 m/s . Energia
radiantă este emisă de către atomii şi moleculele care alcătuiesc corpul luminos, prin cedarea unei
părţi din energia lor internă. Când energia internă este sub formă de căldură, emisia se face prin
radiaţie termică (de exemplu, corpurile incandescente). În alte cazuri, datorită ciocnirilor
electronice, energia cedată atomilor prin ciocnire produce excitarea lor prin trecerea unui electron
periferic pe o orbită situată la un nivel energetic superior (în această situaţie, metastabilă, atomul
rămâne o fracţiune extrem de mică dintro secundă –circa 10–8 s– după care, sub acţiunea forţelor
interatomice, revine la starea normală de echilibru, cedând energia rezultată prin emisiune radiată
luminoasă);
- una din primele aplicaţii tehnice ale fenomenelor electromagnetice s-a realizat prin anii
1860 – 1870 sub formă de iluminat, iar după inventarea lămpii cu incandescenţă şi cu soclu filetat
(în 1882, de către Thomas Edison) iluminatul electric a constituit prima aaplicaţie tehnică a
electromagnetismului implementată pe scară largă şi cu utilizare obişnuită;
- iluminatul electric este, în prezent, cea mai răspândită aplicaţie tehnică a fenomenelor
electromagnetice, atât în iluminatul casnic, iluminatul stradal, iluminatul industrial, iluminatul de
siguranţă şi avertizare, iluminatul artistic / spectacular, iluminatul publicitar etc., etc.);
- avem şansa ca una din firmele specializate în tehnica iluminatului electric, şi anume
LUXTEN LIGHTING COMPANY S.A., printre primele pe plan mondial, să aibă generozitatea
de a prezenta sub forma acestei aplicaţii (a capitolului 10) cele mai recente şi moderne sisteme de


Acest capitol a fost elaborate de: ing. Remus STEPANESCU, Director Divizie Iluminat Public – Luxten Lighting Company şi ing.
Bogdan ŞTEFAN, Şef Serviciu Dezvoltare Iluminat – Luxten Lighting Company

625
iluminat electric, aplicate şi în ţara noastră, constând din surse şi corpuri de iluminat, aparate de
iluminat, tehnologii şi sisteme de iluminat.
Suntem, aşadar, onoraţi să oferim spaţiul editorial ce urmează companiei LUXTEN
LIGHTING, pentru a expune ultimele sale creaţii şi realizări de vârf în domeniul iluminatului
electric.

10.1.2. Scurtă prezentare a firmei Luxten Lighting Company

Luxten Lighting Company este cel mai important producător de surse, accesorii, corpuri,
sisteme de iluminat şi de gestiune a serviciului de iluminat public din România.
Istoria societaţii începe în anul 1949, când la Întreprinderea Electrofar a început fabricaţia
lămpilor electrice cu incandescenţă. În anul 1959, producţia s-a diversificat prin fabricarea
lămpilor fluorescente de joasă şi înaltă presiune, a lămpilor cu vapori de mercur si a balasturilor
aferente. În 1980, se lărgeşte gama de produse cu lămpile cu vapori de sodiu de înaltă presiune şi
lămpi miniatură fluorescente.
În anul 1993, are loc un eveniment important – privatizarea integrală cu ajutorul capitalului
majoritar canadian. Au urmat schimbări rapide şi radicale în evoluţia firmei: întreprinderea este
total retehnologizată. Linii moderne de producţie asistate de calculator, sunt importate din Statele
Unite, Germania şi Elveţia. Producţia este diversificată, un aport important avându-l
compartimentul de cercetare-proiectare care a fost complet computerizat. În prezent, firma deţine
dotări moderne, achiziţionate în perioada 1994–2000 pentru toate procesele de fabricaţie.
Calitatea produselor Luxten este garantată de materiile prime şi componentele utilizate, de
tehnologiile de fabricaţie performante, precum şi de sistemul de asigurare a calităţii implementat.
Încă din 1994, societatea Luxten Lighting Company are certificarea internaţională a
implementării sistemului de asigurare a calităţii conform standardului ISO 9001, acordată de
Institutul KEMA – Olanda. Sistemul de asigurare a calităţii din cadrul societăţii este în
permanenţă îmbunătăţit pentru satisfacerea cerinţelor clienţilor noştri şi pentru trecerea la
implementarea sistemului calităţii totale – TQM.
Societatea dispune de un puternic şi competent nucleu de cercetare şi proiectare de
produse noi şi optimizare a sistemelor de iluminat public. În departamentul de iluminat public
lucreaza peste 80 de ingineri proiectanţi. Au fost angajaţi specialişti de valoare, precum şi tineri
dotaţi, printre care sunt şi laureaţi ai Olimpiadelor Internaţionale de fizică şi de informatică.
Luxten Lighting Company prezintă astăzi o ofertă completă de servicii pentru sisteme de
iluminat: audit, proiectare pe bază de program de calcul şi optimizări de soluţii, bază de date
privind materiale şi echipamente (de la cabluri subterane până la surse de lumină), execuţie
lucrări, măsurări electrice şi luminotehnice. În prezent oferta noastra include şi soluţii la cheie
pentru iluminatul stadioanelor, sălilor de sport, pârtiilor de schi, pasajelor subterane, clădirilor
istorice şi administrative, monumentelor, grădinilor, parcurilor etc.
Dezvoltarea societăţii Luxten s-a efectuat în ritm susţinut, aceasta devenind o firmă
atractivă pentru investiţiile de capital. Astfel, societatea multinaţională Société Générale şi fondul
de investiţii AIG au devenit acţionari ai firmei, investind în cadrul unor programe care vor
conduce la dezvoltarea societăţii pe piaţa surselor şi sistemelor de iluminat.
În septembrie 1998 a fost preluat pachetul majoritar de acţiuni al firmei AEM Timişoara,
lider naţional în domeniul aparatelor de masurat şi control. A fost demarat astfel un adevărat
proces de restructurare şi modernizare care a permis o diversificare a produţiei, precum şi o
creştere calitativă a produselor. Luxten Lighting Company – AEM Timişoara şi-a creat un renume
pentru calitatea produselor sale în ţara şi în strainatate. Prin preluarea AEM, Luxten Lighting
Company prezinta acum o ofertă completă de servicii. Astăzi produsele AEM sunt exportate în
peste 25 de ţări.
Produsele Luxten Lighting Company se exportă în peste 50 de ţări de pe toate
continentele, nivelul exportului fiind în anul 2000 de peste 80% din producţia realizată.
626
Participăm sistematic la toate târgurile internaţionale din Europa, Asia şi America, cu
menţiunea că suntem prezenţi la fiecare ediţie a Târgului de tehnologie de la Hanovra (dar şi la
Las Vegas, Milano, Frankfurt, Dubai).

10.2. Lămpi electrice pentru iluminat


Lămpile electrice sunt surse primare artificiale de lumină care emit radiaţie luminoasă
(eventual, pe lângă alte radiaţii din domeniul optic) prin transformarea energiei electrice.

10.2.1. Clasificarea lămpilor electrice

Fenomenele care stau la baza funcţionării lămpilor electrice sunt radiaţia termică şi
luminescenţa.
În lămpile bazate pe radiaţia termică, emisia de radiaţie optică şi, în principal, luminoasă
este datorată unui corp solid, adus la incandescenţă de un curent electric. Corpul incandescent
poate funcţiona în vid sau în atmosferă de gaz inert, iar temperatura de lucru joacă un rol esenţial
în obţinerea eficacităţii sursei.
Fenomenul de luminescenţă constă în emiterea de către o substanţă a unei radiaţii
electromagnetice a cărei intensitate (pentru anumite lungimi de undă sau pentru intervale spectrale
restrânse) este mai mare decât cea a radiaţiei termice emise de către substanţă, la aceeaşi
temperatură. Radiaţia luminescentă poate avea loc indiferent de starea de agregare a substanţei.
În funcţie de cauza care provoacă radiaţia, în construcţia lămpilor electrice prezintă interes
electroluminescenţa şi fotoluminescenţa (îndeosebi fluorescenţa).
Electroluminescenţa apare sub acţiunea purtătorilor de sarcină (electroni şi ioni) care se
deplasează într-un câmp electric. Electroluminescenţa este proprie descărcării electrice în gaze şi
în vapori metalici în care atomii gazului sau vaporilor metalici sunt excitaţi şi ionizaţi de către
ciocnirile cu purtătorii de sarcini.
Fotoluminescenţa este produsă prin absorbţia fotonilor, adică sub acţiunea unei radiaţii
electromagnetice. Dintre fenomenele de fotoluminescenţă, interesează în mod deosebit fluores-
cenţa care reprezintă o fotoluminescenţă ce persistă un timp extrem de scurt (sub 10-8 s) după
excitarea substanţei cu radiaţie electromagnetică. În lămpile cu descărcare electrică se foloseşte
fluorescenţa unor substanţe solide, denumite luminofori, sub acţiunea radiaţiei descărcării (în
principal, radiaţia de rezonanţă), în vederea creşterii eficacităţii luminoase şi/sau a modificării
compoziţiei spectrale a radiaţiei.
Funcţionarea anumitor lămpi are la bază folosirea unor radiaţii mixte cum sunt: electrolumi-
nescenţă + fotoluminescenţă, electroluminescenţă + radiaţie termică sau electroluminescenţă +
radiaţie termică + fotoluminescenţă (fluorescenţă).
În consecinţă, ţinând seama şi de caracteristicile mediului radiant, în tehnica iluminatului se
folosesc următoarele categorii de lămpi:
a. Lămpi cu incandescenţă - bazate pe fenomenul de radiaţie termică. După mediul în care
funcţionează elementul radiant termic (filamentul), se deosebesc:
- lămpi cu vid,
- lămpi cu gaze inerte,
- lămpi cu halogeni;
b. Lămpi cu descărcare electrică în gaze sau în vapori metalici - bazate pe fenomenul de
luminescenţă. Cele mai utilizate lămpi sunt:
- lămpi cu vapori de mercur la joasă presiune şi la înaltă presiune,
- lămpi cu vapori de sodiu la joasă presiune şi la înaltă presiune,
- lămpi cu vapori de mercur şi halogenuri metalice;

627
c. Lămpi cu lumină mixtă, cea mai răspândită fiind lampa cu descărcare electrică în vapori
de mercur la înaltă presiune, cu luminofor şi cu filament incandescent încorporat în lampă, cu rol
atât de element radiant termic, cât şi de element de stabilizare a curentului de descărcare (balast).

10.2.2. Parametrii principali ai lămpilor electrice

Parametrii care servesc pentru compararea diverselor tipuri de lămpi, în vederea stabilirii
sursei de lumină care urmează a fi folosită într-o instalaţie de iluminat, precum şi pentru
aprecierea avantajelor şi dezavantajelor acestora, se pot grupa în trei categorii: parametri tehnici
de bază, parametri tehnico-economici şi de exploatare şi cost. Încadrarea unui parametru în una
din cele trei categorii nu este strictă deoarece nu se poate face totdeauna o distincţie netă între un
parametru tehnic (fizic) şi un parametru de exploatare.
Valorile nominale ale parametrilor sunt prevăzute în standarde sau în normele interne de
fabricaţie. Întrucât producţia de lămpi este o producţie de masă, în care intervin fluctuaţii atât în
privinţa proprietăţilor şi dimensiunilor materialelor folosite, cât şi în privinţa procesului
tehnologic de fabricaţie, standardele sau normele respective prevăd. de asemenea, abaterile
admisibile de la valorile nominale ale parametrilor.

Parametri tehnici de bază

Puterea nominală P absorbită de la reţea determină consumul de energie electrică şi


serveşte ca bază pentru evaluarea eficacităţii sursei.
Tensiunea nominală Un trebuie să corespundă reţelei (circuitului) la care se conectează
lampa.
Fluxul luminos φ emis la funcţionarea lămpii în condiţii nominale serveşte pentru aprecierea
eficacităţii sursei, dar influenţează şi stabilirea numărului de surse de lumină necesare într-o
instalaţie de iluminat.
Distribuţia spectrală (culoarea radiaţiei) este indicată prin temperatura de culoare Tc şi,
eventual, prin coordonatele tricromatice.
Durata de funcţionare D este reprezentată prin intervalul de timp, exprimat în ore, în care
lampa funcţionează, în condiţii date, până la înlocuirea sa, datorită pierderii totale sau parţiale a
posibilităţii de funcţionare. Durata poate reprezenta o funcţionare neîntreruptă sau o sumă de
intervale de funcţionare a lămpii, de la punerea în funcţiune şi până la scoaterea din exploatare.
Durata este un parametru care se defineşte statistic pentru un lot de lămpi.
Durata totală este determinată de pierderea capacităţii de funcţionare prin arderea
filamentului sau imposibilitatea amorsării descărcării electrice. Durata medie se determină pentru
un lot de lămpi şi reprezintă intervalul de timp în care ies din funcţiune 50% din numărul lămpilor
din lotul supus încercării. Durata medie este o dată importantă de catalog şi este impusă de
standarde. Durata garantată exprimă timpul în care trebuie să funcţioneze orice lampă livrată de
fabrică dacă sunt respectate condiţiile de exploatare impuse (ea este, evident, inferioară duratei
medii).
Durata utilă este determinată de scăderea fluxului luminos al lămpii până la o anumită
limită, care poate fi 70 – 80% din fluxul luminos iniţial, după care exploatarea lămpii nu mai este
avantajoasă.

Parametri tehnico-economici şi de exploatare

Eficacitatea luminoasă η este cel mai important parametru al unei lămpi, creşterea
eficacităţii luminoase a lămpilor constituind indicatorul principal al nivelului tehnic al fabricii
producătoare şi, în acelaşi timp, principala direcţie de îmbunătăţire a fabricaţiei. Aceasta se
explică prin faptul că o parte însemnată din producţia de energie electrică a unei ţări se consumă
628
pentru iluminat şi deci cea mai neînsemnată creştere a eficacităţii luminoase a unei lămpi are ca
rezultat, la nivelul oricărui utilizator şi la scară naţională, o importantă economie de energie
electrică şi costuri mai scăzute de exploatare a instalaţiilor de iluminat, concomitent cu
îmbunătăţirea iluminatului la locurile de utilizare.
Eficacitatea luminoasă se obţine împărţind fluxul luminos φ emis de lampă la puterea
electrică P absorbită de la sursa de alimentare (reţea):
φ
η = , în lumen pe watt [lmW–1]
P
La o putere dată a lămpii, creşterea eficacităţii luminoase se realizează prin creşterea
fluxului luminos, obţinându-se, în acest fel, la aceeaşi putere consumată, o îmbunătăţire a
iluminatului fără creşterea consumului de energie electrică.
Adaptarea la instalaţia de iluminat este determinată de gama de puteri în care se fabrică
lampa, de dimensiunile corpului luminos, de schemele de conectare la reţea.
Stabilitatea fluxului luminos în timp şi valoarea luminanţei lămpii sunt parametri care
influenţează igiena vederii. Valori necorespunzătoare ale acestor parametri pot duce la oboseala
vederii şi la reducerea performanţelor activităţii vizuale prin aşa-numitul efect de orbire
(reducerea sau pierderea temporară a capacităţii de a distinge obiectele observate).
Redarea culorilor obiectelor iluminate este evaluată prin indicele de redare a culorilor.

10.2.3. Proprietăţile colorimetrice ale surselor de lumină

Proprietăţile (calităţile) surselor de lumină din punct de vedere colorimetric se prezintă sub
două aspecte:
- aparenţa culorii radiaţiei emise de sursă (sursa privită din exterior);
- redarea culorilor obiectelor iluminate, care afectează aparenţa culorii acestor obiecte.

Aparenţa culorii

Culoarea radiaţiei poate fi apreciată prin cromaticitatea sa (coordonatele tricromatice sau


lungimea de undă dominantă, puritate etc.).
În practică, aparenţa culorii radiaţiei unei surse este evaluată indicând temperatura de
culoare Tc , măsurată în K, definită ca temperatura radiatorului integral (corpului negru) care
emite o radiaţie cu aceeaşi cromaticitate ca şi radiaţia considerată.
Corpul negru este un tip special de radiator termic iar distribuţia spectrală a radiaţiei sale
poate fi calculată folosind legea lui Planck (v. Fizica). Culoarea corpului negru poate fi roşie la
T = 800 – 900 K, alb-gălbuie la 3000 K, albă la circa 5000 K şi bleu-pal la 8000 – 10000 K. Pe
diagrama de cromaticitate este trasată curba CN care conţine cromaticitatea corpului negru la
diferite temperaturi.
Orice sursă de lumină care are o cromaticitate pe această curbă poate fi specificată printr-o
temperatură de culoare, de exemplu: lampa cu incandescenţă –2700–2900 K, lumina soarelui–
5300–5800 K, lumina zilei (soare, cer senin) – 5800–6500 K, cer albastru senin – 10000–26000K.
Sursa nu trebuie să fie neapărat un radiator termic pentru ca cromaticitatea ei să se situeze
pe curba corpului negru şi astfel să i se atribuie o anumită temperatură de culoare. Dar numai dacă
o sursă este un radiator termic (de exemplu, o lampă cu incandescenţă) temperatura ei de culoare
dă o informaţie asupra distribuţiei sale energetice spectrale, aceasta fiind efectiv identică cu cea a
corpului negru la aceeaşi temperatură.
Pentru sursele netermice (cum sunt, de exemplu, lămpile fluorescente), temperatura de
culoare serveşte numai ca un ghid convenabil privitor la aparenţa culorii.
Strict vorbind, temperatura de culoare nu trebuie folosită pentru a specifica o cromaticitate
care nu se află pe curba corpului negru. Totuşi, culoarea radiaţiei unei astfel de surse poate fi
apreciată prin temperatura de culoare corelată (proximală) reprezentând temperatura corpului
629
negru la care culoarea acestuia este cea mai apropiată de culoarea radiaţiei sursei. Determinarea
temperaturii de culoare proximale se face utilizând
diagrame speciale pe care sunt trasate liniile de
temperatură proximală constantă (în graficul din figura
10.1 sunt trasate curbele CN, pentru corpul negru şi D,
pentru etalonul lumina zilei). Temperatura de culoare
proximală se găseşte, pe o astfel de diagramă, mergând de
la punctul de cromaticitate al sursei în direcţia paralelă cu
cea mai apropiată linie izotemperatură spre curba corpului
negru, la intersecţia respectivă putând fi citită temperatura
C de culoare. De exemplu, pentru lămpile fluorescente
corespund temperaturi de culoare (proximale) în domeniul
3000-7500 K.
Pe măsura creşterii temperaturii de culoare, aparenţa
Fig. 10.1 culorii se modifică trecând de la culorile calde, bogate în
radiaţii roşii (Tc < 3300 K – alb roşcat) la culori intermediare (Tc = 3300-5500 K) spre culorile
reci (Tc > 5500 K – alb-albăstrui).
Trebuie remarcat că radiaţia corpului negru este percepută de ochi, după o adaptare
corespunzătoare, ca diferite nuanţe de culoare albă, începând cu temperatura de 2800 K. Radiaţia
surselor cu Tc > 2800 K reprezintă, aşa dar, diferite nuanţe de alb.
Pentru specificare culorii radiaţiei lămpilor electrice, in tehnica iluminatului se pot folosi:
- denumiri ale nuanţelor de alb, de regulă în limba engleză, asociate temperaturii de culoare,
de exemplu: Daylight (alb lumina zilei) – Tc = 6500 K, White (alb) – Tc = 4300 K, White de luxe
(alb superior) – Tc = 3800 K, Warm white (alb cald) – Tc = 3000 K, Warm white de luxe (alb cald
superior) – Tc = 2900 K;
- un cod alfanumeric asociat denumirii şi, implicit, temperaturii de culoare, de exemplu: 1 -
alb lumina zilei, 1X - alb lumina zilei corectat, 2 - alb, 2X - alb superior, 3 - alb cald, 3X - alb cald
superior;
- un cod numeric asociat, de asemenea, denumirii (şi respectiv temperaturii de culoare
proximale), de exemplu: 27 – Warm white special de luxe, 32 – Warm white de luxe, 33 – White,
34 – White de luxe, 37 – White special de luxe, 55 – Daylight, 84 – ”New generation” (noua
generaţie de lămpi fluorescente folosind luminofori speciali).

Redarea culorilor obiectelor iluminate

Este eronat să se considere culoarea ca o calitate invariabilă a unui obiect sau material. In
realitate, perceperea de către organul vederii a obiectelor care nu constituie surse primare de
lumină are un caracter concomitent obiectiv şi subiectiv, datorându-se fluxului luminos trimis de
acestea, prin reflexie sau prin transmisie, în direcţia ochiului. Deoarece factorii de
reflexie/transmisie sunt, în general, mărimi selective (dependente de lungimea de undă), în
direcţia ochiului vor fi trimise cu preponderenţă radiaţiile cu anumite lungimi de undă specifice
obiectului, care ar trebui să se regăsească, în proporţie convenabilă, în spectrul sursei care îl
iluminează, întrucât culoarea percepută corespunde lungimii de undă a radiaţiei incidente pe
retină.
Prin urmare, factorii care afectează crearea senzaţiei de culoare sunt: compoziţia spectrală a
luminii primite de obiecte de la sursele de lumină primare, proprietăţile (selective) reflectante sau
de transmisie ale obiectelor şi, în final, organul vederii.
Aptitudinea radiaţiei luminoase a surselor de lumină de a conferi culori obiectelor iluminate
este cunoscută sub numele de redarea culorilor. Mai precis, redarea culorilor este o expresie
generală care indică efectul unei surse de lumină asupra aspectului de culoare al obiectelor
iluminate, acest aspect fiind comparat, conştient sau inconştient, cu cel al aceloraşi obiecte
630
iluminate de către o sursă de referinţă, adică de o sursă despre care se crede că permite perceperea
obiectelor respective în culoarea lor adevărată.
De exemplu, un obiect considerat roşu poate apare roşu numai dacă lumina incidentă
conţine suficientă radiaţie în domeniul roşu, pentru ca obiectul să o poată reflecta, datorită faptului
că obiectul posedă un factor de reflexie selectiv ridicat în domeniul roşu.
Culoarea este, de fapt, o proprietate conferită corpurilor de către radiaţia incidentă. In
general, se admite ca naturală culoarea unui corp la lumina zilei, culoarea fiind redată mai mult
sau mai puţin precis, dar relativ diferit, de diverse alte surse de lumină.
Adaptarea cromatică a organului vizual joacă un rol important în perceperea culorilor.
Ochiul se autoreglează la culoarea luminii şi are o tendinţă de a o estima ca alb. Se spune că
lumina soarelui este albă şi totuşi ea va apare galbenă dacă se compară cu lumina cerului boreal.
Un obiect considerat alb privit izolat poate apare colorat de îndată ce un obiect ”mai alb” va intra
în câmpul vizual. Dacă un observator, aflat de un anumit timp la lumina zilei, reţine mental
aspectul unui obiect colorat apoi intră într-o cameră iluminată cu lămpi cu incandescenţă şi, după
un anumit timp, priveşte din nou acelaşi obiect, diferenţa de aspect va fi mai mică decât dacă două
obiecte identice ar fi privite simultan în cele două situaţii de iluminare.
Un amestec de radiaţii conţinând toate lungimile de undă emise în domeniul vizibil cu
aceeaşi energie pentru fiecare dintre ele (spectrul de egală energie) dă o impresie de alb pur. Este
evident că toate culorile obiectelor vor apare sub aspectul lor veritabil sub această lumină, cu
condiţia ca nivelul de iluminare să fie suficient de ridicat.
Aceeaşi impresie de alb pentru ochi poate fi, de asemenea, obţinută printr-un amestec de
mai multe lungimi de undă, amestec în care anumite lungimi de undă lipsesc (culori
complementare) cum ar fi combinaţiile roşu-verde sau galben-albastru. O bucată de velur roşu
privită sub prima combinaţie va apărea foarte naturală dar va da o impresie penibilă sub influenţa
amestecului galben-albastru.
În practică, redarea de referinţă a culorilor poate fi:
a. aspectul persoanelor şi obiectelor la lumina naturală (lumina zilei) cu care suntem
obişnuiţi. Lumina zilei este caracterizată printr-un spectru continuu care conţine toate culorile. În
unele cazuri însă, lumina zilei constituie un criteriu de evaluare puţin satisfăcător deoarece este
inconstantă în privinţa compoziţiei şi intensităţii sale. În ţări ca Olanda, diferenţele ca spectru şi ca
intensitate variază nu numai de la o zi la alta ci chiar de la o oră la alta în decursul aceleiaşi zile;
b. aspectul care se consideră favorabil confortului din punct de vedere psihic şi care este
obţinut, în general, folosind lumina corpurilor incandescente. S-ar putea ca acest aspect să provină
de la strămoşii noştri îndepărtaţi, care-si găseau liniştea la lumina focului.
În cazul lămpilor cu incandescenţă, spectrul continuu conţine, de asemenea, toate lungimile
de undă din spectrul vizibil şi, sub lumina lor, culorile pot apare ca naturale. Neavând însă un
spectru de egală energie, lampa cu incandescenţă emite o cantitate relativ mare de galben şi puţin
verde şi albastru. Există deci diferenţe apreciabile în raport cu lumina zilei. Sub lumina lămpilor
cu incandescenţă, culorile ”calde” sunt puternic accentuate, iar culorile ”reci” sunt notabil mai
puţin ”reci”. Albastrul prezintă uneori o modificare spre verde, iar galbenul deschis devine
aproape alb; dacă se doreşte ca un obiect să apară galben chiar sub lumină artificială, trebuie să se
aleagă un galben foarte accentuat.
Comisia Internaţională de Iluminat (CIE) a hotărât să adopte ca surse de referinţă pentru
sursele de lumină cu Tc > 5000 K - lumina zilei la temperatura de culoare proximală cea mai
apropiată de cea a sursei considerate, iar pentru sursele de lumină cu Tc < 5000 K – corpul negru
la temperatura de culoare apropiată de cea a sursei. În practică, se folosesc etaloane (surse de
referinţă) realizate prin combinaţia unor lămpi cu incandescenţă şi unor filtre. Etalonul A
(x=0,44757, y = 0,40745 – v. fig. 10.1) redă condiţiile iluminatului natural în perioada de seară,
are temperatura de culoare 2850 K şi este realizat sub forma unei lămpi cu incandescenţă cu
filament de wolfram, încălzit la 2854 K. Etaloanele B (Tc = 4880 K, x = 0,34842, y = 0,35161) şi

631
C (Tc = 6740 K, x = 0,31006, y = 0,31616) reproduc lumina zilei şi sunt realizate ca lămpi cu
incandescenţă (etalon A) prevăzute cu filtre speciale.
Aptitudinea de redare a culorilor de către o sursă de lumină se apreciază convenţional prin
indicele (indexul) de redare a culorilor Ra care este o măsură a corespondenţei dintre percepţiile
vizuale ale obiectelor iluminate de sursa de lumină considerată şi de sursa de referinţă căreia i se
atribuie indicele Ra = 100. Se evaluează diferenţele (distorsiunile) medii la distingerea culorilor
unui grup de 8 eşantioane de culori-test din toate zonele spectrului vizibil, indicele Ra fiind cu atât
mai mic cu cât diferenţele (distorsiunile) sunt mai mari (Ra < 100). Se stabileşte următoarea
corespondenţă:
Ra = 90 ÷ 100 - redare foarte bună, reală, conducând la un iluminat funcţional,
Ra = 70 ÷ 90 - redare bună (iluminat agreabil),
Ra = 50 ÷ 70 - redare moderată, acceptabilă (iluminat acceptabil).
Semnificaţia indicelui de redare a culorilor devine incertă pentru Ra < 40.

Observaţii în legătură cu evaluarea proprietăţilor colorimetrice


ale surselor de lumină

Sursele de lumină cu o aparenţă a culorii asemănătoare pot avea compoziţii spectrale


diferite şi, în consecinţă, pot prezenta mari diferenţe în redarea culorilor obiectelor iluminate. Este
deci imposibil să se tragă vre-o concluzie asupra proprietăţilor de redare a culorilor, pornind
numai de la aparenţa culorii sursei (de la temperatura de culoare). Există situaţii în care două surse
pot prezenta diferenţe pronunţate în aparenţa culorii, dar sunt capabile să redea acceptabil culorile
obiectelor.
Iluminatul de referinţă folosit pentru determinarea indicelui de redare a culorilor trebuie să
aibă aceeaşi temperatură de culoare ca şi lampa de încercat. O comparaţie directă a proprietăţilor
de redare a culorilor este posibilă numai între lămpi de aceeaşi categorie de temperatură de
culoare. Fiecare lampă este deci specificată în relaţie cu radiatorul integral propriu ori cu
reconstituentul luminii zilei.
În metoda CIE a culorilor-test, pentru determinarea indicelui de redare a culorilor, se
atribuie valoarea Ra = 100 atât corpului negru la 3000 K cât şi luminii zilei la Tc = 7500 K, deşi
proprietăţile lor de redare a culorilor sunt diferite. În consecinţă, faptul că o lampă alb cald şi o
lampă lumina zilei au acelaşi indice de redare a culorilor nu implică faptul că ele au proprietăţi
identice de redare a culorilor; indicele de redare a culorilor nu are deci o semnificaţie absolută
cum ar fi, de exemplu, eficacitatea luminoasă.
Având în vedere că valorile indicelui de redare a culorilor sunt bazate pe media a 8
distorsiuni de culoare, rezultă că acestea nu oferă o informaţie directă asupra redării culorilor unor
obiecte individuale. Numai în cazul Ra > 95 se poate afirma că lampa va oferi, probabil, o redare
corectă a culorilor reale ale tuturor obiectelor iluminate.
Diferenţa de culoare singură (exprimată prin Ra) nu este o indicaţie reală a preferinţei pentru
o anumită sursă. Trebuie precizat şi sensul în care are loc abaterea. De exemplu, în timp ce o
distorsiune spre verzui a culorii pieii organismului uman este dezagreabilă, o distorsiune similară
spre roşu face ca, deseori, oamenii să pară mai sănătoşi şi va fi deci frecvent acceptată sau chiar
preferată.
Nu se poate afirma cert că două lămpi cu aceeaşi aparenţă a culorii şi acelaşi indice de
redare a culorilor sunt interschimbabile în raport cu redarea culorilor.
Din punctul de vedere al agreabilităţii iluminatului, experienţa arată că atmosfera creată
într-o încăpere este mult influenţată de culoarea luminii folosite. Există o anumită corelare între
nivelul de iluminare şi temperatura de culoare a luminii; în general, la niveluri scăzute se aleg
culorile ”calde” iar la niveluri ridicate - culorile ”reci”. De asemenea, s-a stabilit că femeile
preferă culori mai ”calde” decât bărbaţii. In climatele calde se folosesc culorile ”reci” în timp ce
în climatele reci se folosesc culorile ”calde”.
632
Cu referire la sursele de lumină (lămpile) bazate pe descărcarea electrică în gaze şi în vapori
metalici, se întrevăd următoarele:
- energia radiantă este concentrată în una sau în câteva lungimi de undă, ceea ce poate
furniza o redare a culorilor care nu va fi naturală;
- lampa cu descărcare în vapori de sodiu emite preponderent o radiaţie monocromatică
galbenă, astfel încât numai culoarea galbenă va fi percepută corect;
- în lumina pură a descărcării în vapori de mercur, roşul este aproape absent, culorile
galben, verde şi albastru fiind singurele prezente pentru anumite lungimi de undă. Roşul privit sub
această lumină va părea ”spălăcit”, iar alte culori pot fi, de asemenea, deformate;
- la lămpile fluorescente tubulare, spectrul de linii (caracteristic descărcării electrice) este
completat de un spectru continuu (cel al luminoforului excitat de radiaţia descărcării) şi deci nu
există discontinuitate în spectru, ca în cazul altor lămpi cu descărcare electrică. Alegând în mod
corespunzător luminoforii, se pot obţine diverse culori ale radiaţiei (tipuri de alb) şi performanţe
diferite în redarea culorilor obiectelor iluminate.

10.3. Amorsarea lămpilor electrice


La alimentarea directă de la o sursă de energie cu tensiune constantă, cu rezistenţă internă
mică, o lampă cu descărcare electrică provoacă practic un scurtcircuit; procesul de ionizare în
avalanşă nefiind limitat, intensitatea curentului în circuit creşte necontenit, până se ajunge la
distrugerea unui element de circuit (în particular, a lămpii). Rezultă deci că un conductor gazos nu
are o rezistenţă proprie caracteristică, aceasta micşorându-se pe măsura creşterii intensităţii
curentului din mediul gazos.
În consecinţă, o lampă cu descărcare electrică nu poate fi conectată direct la o sursă de
tensiune constantă, ci numai în serie cu o rezistenţă sau impedanţă de valoare suficientă pentru a
limita valoarea intensităţii curentului stabilit în circuit.

10.3.1. Balasturi pentru lămpile electrice

Balastul rezistiv conduce la reducerea greutăţii, gabaritului şi costului balastului, la


îmbunătăţirea factorului de putere (0,85…0,95) şi la eliminarea zgomotului, dar înrăutăţeşte mult
forma curbei curentului (apar pauze de curent), influenţează negativ durata lămpii şi, prin
consumul mare de putere activă, înrăutăţeşte eficacitatea luminoasă a ansamblului balast-lampă.
Scăderea eficacităţii luminoase poate fi limitată prin folosirea ca balast rezistiv a unor filamente
de lămpi cu incandescenţă, utilizând şi fluxul luminos al acestora, ceea ce este posibil numai în
anumite cazuri. În consecinţă, balastul rezistiv nu este indicat în circuitele de curent alternativ.
Balastul inductiv (droserul) este cel mai răspândit tip de balast, datorită faptului că are un
consum minim de putere activă, iar defazajul dintre curent şi tensiune creează cele mai favorabile
condiţii pentru reamorsarea descărcării în fiecare semiperioadă, reducându-se pauzele de curent;
la trecerea prin zero a curentului, tensiunea reţelei are deja o anumită valoare şi descărcarea se
reamorsează imediat după stingerea lămpii. Balastul inductiv asigură, în acelaşi timp, cea mai
bună formă a curbei curentului (apropiată de o sinusoidă), creând condiţii mai favorabile pentru
funcţionarea electrozilor şi contribuind la asigurarea unei durate mari a lămpii. Printre
dezavantajele acestui tip de balast se pot enumera greutatea şi dimensiunile relativ mari, preţul de
cost ridicat, un factor de putere scăzut al ansamblului balast-lampă (0,5-0,6) şi zgomot în
funcţionare (accentuat, la o execuţie neîngrijită).
Balastul capacitiv se utilizează rar la frecvenţa industrială datorită faptului că produce
şocuri mari de curent la fiecare reaprindere a lămpii şi pauze mari de curent, regim nefavorabil
atât din punctul de vedere al funcţionării electrozilor, cât şi din punctul de vedere al iluminatului
(pulsaţii mari ale fluxului luminos). La sfârşitul semiperioadei, condensatorul este complet
încărcat, iar lămpii i se aplică tensiunea de vârf a reţelei, ceea ce determină reamorsarea imediată.
633
În procesul de descărcare, curentul este mare, neexistând nici o rezistenţă de limitare a descărcării
condensatorului. Acest tip de balast se foloseşte la frecvenţe peste 400 Hz.
Balastul inductiv-capacitiv, obţinut prin înserierea unei bobine cu un condensator, astfel
încât să se obţină impedanţa necesară limitării curentului, reprezintă o soluţie intermediară între
balasturile inductiv şi capacitiv.
Luxten Lighting Company produce şi comercializează balasturi inductive de înaltă
performanţă şi durabile, tip BVS pentru echiparea corpurilor de iluminat cu lampi cu vapori de
sodiu la înaltă presiune şi tip BVM pentru echiparea corpurilor de iluminat cu lămpi cu vapori de
mercur la înaltă presiune.
Balasturile inductive sunt fabricate pentru toată gama de puteri în care sunt produse lămpile
cu vapori de mercur şi de sodiu la înaltă presiune.
Balasturile sunt executate în carcase din material plastic ignifug (BVS-L şi BVM-L) sau
metal (BVS–LM şi BVM-LM). Modul de conectare a acestora în circuit poate fi realizat fie cu
piesă de contact serie fie cu conductor flexibil. La cerere se pot executa de asemenea şi balasturi
pentru utilizări în climat tropical sau marin.
Balasturile inductive au o construcţie robustă, protejată împotriva umidităţii, a prafului şi a
nisipului prin înglobarea lor în răşină poliesterică, ceea ce le conferă o rigiditate dielectrică mărită
şi un coeficient sporit de transmitere a căldurii. Balasturile inductive au un consum redus de
putere.
Balasturile Luxten corespund standardelor internaţionale CEI 922 şi 923 şi sunt executate in
sistemul de asigurarea calităţii ISO 9001.

10.3.2. Dispozitivul de amorsare (igniterul)

Igniterul cu bimetal se bazează pe principiul producerii unei supratensiuni prin


întreruperea unui circuit inductiv constituit de balast. Schema de conexiuni este redată în figura
10.2.
În balonul vidat 1 se găsesc o lamelă bimetalică 2 şi un
încălzitor 3. La aplicarea tensiunii reţelei, contactele 4 sunt
închise şi balastul este pus în scurtcircuit pe reţea. Curentul de
scurtcircuit se închide prin lamela bimetalică şi prin încălzitor.
Încălzirea lamelei bimetalice face ca, după un timp, lamela să
se curbeze şi astfel să deschidă circuitul, dând naştere unui
impuls de tensiune de amplitudine 800 ÷ 3800 V, care
amorsează descărcarea în lampă (după circa 30 secunde de la
conectare la reţea). În timpul funcţionării lămpii, contactele 4
sunt menţinute deschise, prin încălzirea bimetalului de către
Fig. 10.2 elementul încălzitor 3, aflat sub curentul de descărcare.
Necesitatea alimentării continue a elementului încălzitor
introduce pierderi suplimentare de putere în regimul nominal al lămpii.
Schema din figura 10.3 conţine un igniter cu bimetal 1 montat în interiorul balonului
exterior al lămpii, în vecinătatea tubului de descărcare. Tot în balon se mai găseşte un bimetal 2
care serveşte la scurtcircuitarea electrodului
auxiliar cu electrodul principal după aprinderea
lămpii.
Ca şi în cazul igniterului exterior lămpii,
bimetalul trebuie să acţioneze ferm, pentru a se
evita vibraţiile care pot duce la perlarea sau chiar
la sudarea contactelor. Se foloseşte un bimetal

Fig. 10.3 "săritor" realizat sub forma unei calote. Bimetalul

634
îşi menţine forma, în timpul încălzirii, până la atingerea unei temperaturi critice, când îşi modifică
brusc forma, inversându-şi curbura şi separând rapid contactele.
La conectarea lămpii, bimetalul este încălzit de rezistenţa 3, aflată sub curentul de
scurtcircuit al balastului. După deschiderea contactelor, are loc amorsarea descărcării în lampă.
Până la atingerea regimului nominal al descărcării, menţinerea contactelor în poziţia deschis se
obţine datorită căldurii furnizate de tubul de descărcare, rezistenţa de încălzire nemaifiind sub
curent (nu apar pierderi de putere suplimentare). La deconectarea lămpii sau în caz de stingere
accidentală, viteza de răcire a bimetalului, comparabilă cu cea a lămpii, asigură revenirea în
poziţia iniţială şi închiderea bruscă a contactelor, după ce tubul de descărcare s-a răcit suficient
pentru a permite reamorsarea.
Bimetalul 2 are contactele normal deschise şi acţionează scurtcircuitând electrozii, la câteva
minute după aprinderea lămpii.
Creşterea impulsului de tensiune necesar aprinderii lămpii se obţine conectând în paralel cu
contactele starterului un condensator cu capacitatea de 0,05 µF.
Pentru îmbunătăţirea funcţionării lămpii, se poate monta un condensator cu capacitatea de
circa 0,5 µF în paralel pe balast.
Igniterele electronice funcţionează pe principiul încărcării sau descărcării unui condensator
prin inductanţa de stabilizare (balast), elementul de comutaţie fiind un tiristor sau un triac.
Frecvenţa proprie a impulsurilor depinde de produsul LC. Avantajele igniterelor electronice sunt:
- posibilitatea obţinerii unui singur impuls, a două impulsuri sau a unui tren de impulsuri, în
funcţie de circuitul de comandă a elementului de comutaţie;
- funcţionarea ordonată, tensiunea de vârf reproducându-se în fiecare alternanţă sau în toate
perioadele;
- posibilitatea defazării impulsurilor faţă de tensiunea de alimentare, asigurând funcţionarea
independent de variaţiile tensiunii reţelei;
- aprinderea practic instantanee a lămpii.
Cel mai simplu igniter este igniterul cu tiristor, care asigură producerea de impulsuri de
tensiune la bornele balastului în decursul unei singure alternanţe dintr-o perioadă, prin descărcarea
bruscă a unui condensator. Descărcarea se realizează prin intermediul tiristorului, a cărui
conducţie este comandată de descărcarea condensatorului. Impulsurile de tensiune au o
amplitudine de circa 800 V şi o lăţime de 0,75 ms (la 50% din amplitudine). După amorsarea
lămpii, igniterul este scos din funcţiune prin faptul că tensiunea de arc este inferioară pragului de
funcţionare a dispozitivului.
Igniterul cu triac produce impulsuri de tensiune în fiecare semialternanţă prin încărcarea
bruscă a unui condensator. La alimentarea schemei cu tensiunea de 380 V, igniterul dă impulsuri
de amplitudine 1000 V cu o lăţime (la 50% din valoarea de vârf) de circa 0,2 ms.
În cazul când lampa necesită o tensiune de amorsare peste l kV sau când se doreşte
reamorsarea rapidă a lămpii în stare caldă (după o întrerupere voită sau accidentală), se foloseşte
un dispozitiv de amorsare care conţine un transformator de impuls. Dispozitivul furnizează în
fiecare perioadă câte un impuls cu amplitudine de circa 7,5 kV şi lăţime de
2 ms (la 50% din amplitudine), asigurând o reamorsare la cald a unei lămpi de 2 kW în
2 ÷ 5 minute.
Reaprinderea din stare caldă a lămpilor de putere mare necesită tensiuni ridicate (circa 60
kV pentru o lampă cu dysprosiu). Pentru a uşura reaprinderea, este necesar să se asigure
conservarea pentru un timp a conductanţei arcului. În acest scop, se poate folosi un circuit
alimentat din reţea, care furnizează un curent alternativ de frecvenţă 20 kHz şi care permite
conservarea ionizării arcului timp de circa 60 ms.
În cazul căderii reţelei, lămpile de putere mare sunt prevăzute cu un bloc automat de
frecvenţă 400 Hz capabil să furnizeze o putere de 400-500 W suficientă pentru ca o lampă de 2
kW să continue să funcţioneze, dând un flux luminos suficient pentru a asigura iluminatul de
siguranţă.
635
Luxten Lighting Company produce şi comercializează dispozitive de amorsare, moderne, de
mare fiabilitate, cu performanţe ridicate şi care prezintă o siguranţă sporită în funcţionare.
Aceste produse se utilizează împreună cu balasturile şi lămpi de tipul LVS şi LHM,
autoblocându-se încazul lipsei sau defectării lampii.
Igniterul este realizat în conformitate cu standardele internaţionale CEI 926 şi 927 şi sunt
executate în sistemul de asigurare a calităţii ISO 9001.
Date tehnice:
• autoblocare imediat după amorsare precum şi în cazul lipsei sau defectării lămpii,
• în cazul întreruerii accidentale a tensiunii restartarea se face datorită căldurii lămpii,
• fără interferenţe radio,
• carcasă de dimensiuni reduse din material plastic, ignifug care reduce riscul de electrocutare,
• legare în circuit uşor de realizat cu două conductoare,
• numărul minim de conectoări 100.000,
• temperatură proprie redusă în funcţionare,
• domeniu de utilizare: LVS 70W ÷ 400W, LHM 70W ÷ 400W,
• tensiunea şi frecvenţa de alimentare: 230V / 50Hz,
• amplitudinea impulsului: 2,8kV÷5kV.

10.3.3. Conectarea la reţea a lămpilor cu vapori de


mercur la înaltă presiune

Datorită caracteristicii volt-amper căzătoare, lămpile cu vapori de mercur la înaltă presiune


trebuie conectate la reţea prin elemente stabilizatoare, care să limiteze valoarea curentului.
Întrucât marea majoritate a lămpilor funcţionează în
curent alternativ, drept element stabilizator serveşte un balast
inductiv liniar B montat în serie cu electrozii principali ai
lămpii L (tubului de descărcare), pentru compensarea
factorului de putere putând fi utilizat un condensator C
conectat în paralel cu ansamblul lampă-balast (fig. 10.4).
Balastul inductiv are avantajul unui consum mic de
putere activă (5 ÷ 12% din puterea lămpi), asigurând în
Fig. 10.4 acelaşi timp o bună stabilizare a descărcării şi eliminarea
practică a pauzelor de curent, tensiunea pe balast având, la trecerea curentului prin zero, o valoare
suficientă pentru reamorsarea arcului în semiperioada următoare.
Lămpile cu lumină mixtă, la care filamentul incandescent reprezintă un balast încorporat în
lampă, se conectează direct la tensiunea de alimentare.

10.3.4. Conectarea la reţea a lămpilor cu vapori de sodiu la înaltă presiune

Aşa cum s-a subliniat anterior, pentru o construcţie normală, lămpile cu vapori de sodiu la
înaltă presiune necesită un dispozitiv de amorsare, care să furnizeze o tensiune înaltă în momentul
conectării la reţea. Stabilizarea descărcării se face, de regulă, la frecvenţa industrială, cu un balast
inductiv.
Schema de conectare la reţea a unei lămpi este, în principiu, similară celor din figura 10.5,
cea mai frecventă fiind varianta a. În aceste scheme, B este un balast inductiv iar DA este un
dispozitiv de aprindere (igniter). Igniterul furnizează lămpii, în perioada aprinderii, un tren de
impulsuri de înaltă tensiune (3 ÷ 4 kV) şi înaltă frecvenţă şi iese din funcţiune după aprindere.
Schema cuprinde şi un condensator C pentru îmbunătăţirea factorului de putere al circuitului.
Stabilitatea funcţionării lămpii la variaţiile de tensiune în reţeaua de alimentare se îmbunătăţeşte
prin conectarea unui condensator în paralel cu balastul inductiv (fig. 10.5, b sau c).

636
a b c
Fig. 10.5
Puterea cerută impulsului de amorsare fiind mică, este posibilă folosirea ca dispozitiv de
aprindere a unui starter cu descărcare luminescentă. Igniterul electronic, având la bază un tiristor,
este de utilizare curentă.
Toate schemele electrice sunt capabile să aprindă lămpile cu vapori de sodiu la înaltă
presiune aproape instantaneu din stare rece şi relativ rapid din stare caldă (după o scurtă
întrerupere a tensiunii reţelei), precum şi aprinderea în condiţii de scădere anormală a tensiunii
reţelei.

10.3.5. Conectarea la reţea a lămpilor cu halogenuri metalice

Cu toate măsurile constructive luate, tensiunea de amorsare a lămpilor cu halogenuri


metalice rămâne suficient de ridicată, reprezentând, în funcţie de tipul lămpii, 250 ÷ 560 V, cea ce
înseamnă că tensiunea reţelei de alimentare este insuficientă pentru producerea amorsării.
Din punctul de vedere al amorsării, tensiunea de 380 V a reţelei de alimentare este mai
avantajoasă pentru aceste lămpi şi, în unele cazuri (mai ales la lămpile de putere mare), este
preferată tensiunii de 220 V, deşi rămâne inferioară tensiunii de aprindere. Dacă se urmăreşte însă
posibilitatea conectării lămpilor de putere mică, pentru care nu este util să se construiască reţele
speciale, problema amorsării se pune cu atât mai acut.
Similar lămpilor cu vapori de sodiu la înaltă presiune, schema de conectare la reţea trebuie
deci să conţină, pe lângă dispozitivul de stabilizare (impus de caracteristica volt-amper căzătoare a
descărcării şi constituit, în majoritatea cazurilor, de un balast inductiv), un dispozitiv de amorsare
(igniter), prin intermediul căruia se aplică la bornele lămpii, în perioada aprinderii, un impuls sau
un tren de impulsuri de înaltă tensiune.
Impulsul se poate obţine prin:
- întreruperea unui circuit inductiv;
- încărcarea sau descărcarea bruscă a unui condensator pe balastul inductiv;
- folosirea unui transformator de impulsuri, având înfăşurarea secundară conectată în serie
între balast şi lampă, înfăşurarea primară constituind inductanţa de încărcare sau de descărcare a
unui condensator.
În principiu, se pot utiliza aceleaşi scheme de conectare ca şi cele destinate lămpilor cu
vapori de sodiu la înaltă presiune.

10.4. Elementele constitutive ale unui sistem de iluminat public modern


Părţile componente funcţionale de bază ale unui astfel de sistem sunt: corpurile de iluminat,
stâlpii, prelungirile metalice şi cablurile electrice de alimentare.

10.4.1. Corpuri de iluminat

Corpurile de iluminat pentru exterior se clasifică în două categorii:


637
- corpuri pentru iluminat stradal,
- proiectoare pentru iluminatul suprafeţelor mari şi îndepărtate.

Corpuri de iluminat stradal

Corpurile de ilumnat stradal sunt de tip direct (fig. 10.6). Pentru zonele rezidenţiale şi
spaţiile verzi se utilizează corpuri de iluminat cu distribuţie semidirectă şi directă-indirectă pentru
a realiza o ilumnare a ambientului (fig. 10.7).

Corp de iluminat pentru


Corp de iluminat stradal zone rezidenţiale
Fig. 10.6 Fig. 10.7

Corp de iluminat stradal de tip direct. Pentru analiza construcţiei unui corp de iluminat
stradal s-a ales ca exemplu corpul de ilumiat tip TIMLUX S/2X (IEP 2/2X) produs de Luxten
Lighting Company.
Corpul de iluminat exterior propus este cu dublă izolaţie electrică, fiind testat şi certificat ca
un produs electric executat în clasa a II-a de protecţie la electrocutare.
Este dotat cu dulie ceramică înalt termorezistentă tip E40. Dulia ceramică port-lampă E 40
este asezată pe un subansamblu port-dulie reglabil în funcţie de poziţia lămpi (pentru ca centrul
optic al lămpii să poată fi adus în centrul optic al reflectorului corpului de iluminat). Subansam-
blul port-dulie se înfiletează pe o garnitură neoprenică şi etanşează compartimentul optic (C.O.)
de compartimentul accesoriilor (C.A.) şi exterior. Singura cale de comunicare între aceste
compartimente este prin filtrul de bronz-carbon activ situat pe centrul subansamblului port-dulie,
ce va filtra aerul ce se schimbă între C.O. şi C.A., astfel evitându-se formarea condensului.
În funcţie de natura dispersorului corpului de iluminat stradal acesta poate fi tip TIMLUX
S/21 (IEP 2/21) sau tip TIMLUX S/22 (IEP 2/22).
La corpurile tip TIMLUX S/21 (IEP 2/21) dispersorul este injectat din policarbonat clar,
incasabil, antivandal, termorezistent şi ignifugat, rezistent la U.V. (radiaţii ultraviolete solare
naturale). Dispersorul este fixat nedemontabil pe reflector, trecerea fiind etanşată de o garnitură
rezistentă la agenţi corozivi atmosferici şi la socuri mecanice prelungite.
La corpurile tip TIMLUX S/22 (IEP 2/22) dispersorul este nedetaşabil plat din sticlă
termorezistentă cu rezistenţă mecanică ridicată, ataşată la reflector printr-o garnitură rezistentă la
agenţii corozivi atmosferici şi la imbătrânire, prins mecanic într-o bordură de margine a
reflectorului. Sistemul “cut-off” în care este realizată optica corpului de iluminat TIMLUX S/22
(IEP 2/22) permite un foarte bun control al strălucirii sursei (corpul nu transmite lumina sursei
peste 90° de la verticală).
Alte materiale constituente ale corpului de iluminat exterior prezentat sunt:
- capac din polypropilenă injectată cu umplutură de întărire minerală, stabilizată împotriva
U.V., de culoare deschisă. Se operează fără scule speciale, capacul fiind prevăzut cu două cleme
speciale de reţinere, elastice, din oţel inox, situate pe partea dinspre braţ a corpului;
- corp din aluminiu turnat;

638
- reflector din aluminiu de înaltă puritate (99,8%) presat, strălucitor şi anodizat, garnituri de
etanşare din cauciuc neoprenic tratat împotriva îmbătrânirii;
- dulie din porţelan cu contacte arcuite şi nichelate;
- dipozitiv pentru întreruperea alimentării electrice la deschiderea corpului de iluminat în
scopul întreţinerii (scoaterea de siguranţă de sub tensiune la deschidere);
- filtru anticondens din bronz sinterizat plasat în suportul port-dulie;
- acest corp de iluminat exterior are avantajele că prezintă posibilitatea montării unei
siguranţe principale;
- prezintă posibilitatea montării unei fotocelule şi instalarea se poate face pe coloană de ø 60
÷ 85 mm, sau pe braţ / spigot de ø 45 ÷ 65mm;
- toate componentele electrice sunt executate conform normelor de electrosecuritate şi
calitate naţionale (SR EN, STAS) şi internaţionale (CEI, EN, IMQ, etc.). Condensatoarele de
compensare sunt cu dielectric solid („long life”) pentru 250V c.a.
- întreg ansamblul montat al corpului de iluminat IEP 2 este proiectat şi realizat pentru a
tăia picătura de ploaie, astfel încât aceasta nu se va prelinge niciodată pe compartimentul optic sau
pe compartimentul accesoriilor.
Corpul de iluminat exterior propus funcţionează la 230V, 50Hz şi este compensat. Factorul
de putere minim este 0,95.
Variaţii bruşte de temperatură între –40oC şi +40oC nu afectează siguranţa şi funcţionarea
corpului de iluminat stradal. Corpului de iluminat propus i-a fost verificată comportarea la şocuri
şi vibraţii permanente, atât din punctul de vedere strict electric-funcţional, cât şi mecanic (s-a
verificat păstrarea gabaritelor şi a asamblărilor compacte).
Corpul de iluminat prezentat beneficiază de o construcţie modulară. Din acest motiv grupul
de alimentare, lampă şi ansamblul port-dulie pot fi schimbate fără scule speciale, ori de câte ori
este nevoie.

Corp de iluminat pentru zone rezidenţiale. Pentru analiza construcţiei unui corp de
iluminat pentru zone rezidenţiale şi spaţii verzi s-a ales ca exemplu corpul de ilumiat tip TIMLUX
P (SELUX) produs de Luxten Lighting Company (fig. 10.7).
Corpul de iluminat a fost testat şi certificat ca un produs electric executat în clasa întâi de
protecţie la electrocutare. Corpul de iluminat ambiental are reflectorul precum şi suportul din
aluminiu turnat acoperit cu poliester pulverizat, disponibil în diverse variante de culori.
Dispersorul este tronconic prismatic din policarbonat antivandal şi rezistent la radiaţii ultraviolete.
Toate componentele electrice sunt executate conform normelor de electrosecuritate şi
calitate naţionale (SR EN, STAS) şi internaţionale (CEI, EN, IMQ etc.).
Corpul de iluminat exterior propus functionează la 230V, 50Hz şi este compensat. Factorul
de putere minim este 0,95. Condensatoarele de compensare sunt cu dielectric solid pentru 250V
c.a. şi au o durată mare de viaţă.
Toate corpurile de iluminat sunt dotate cu siguranţă fuzibilă.
Variaţii bruşte de temperatură între –40oC si +40oC nu afectează siguranţa şi funcţionarea
corpului de iluminat stradal.
Corpului de iluminat prezentat i-a fost verificată comportarea la şocuri şi vibraţii
permanente, atât din punct de vedere strict electric şi funcţional, cât şi mecanic (s-a verificat
păstrarea gabaritelor şi a asamblărilor compacte).

Proiectoare pentru iluminatul suprafeţelor

În funcţie de distribuţia fluxului luminos proiectoarele pentru iluminatul suprafeţelor mari şi


îndepărtate pot fi: proiectoare asimetrice, proiectoare simetrice şi proiectoare circulare.
Pentru analiza construcţiei unui proiector pentru iluminatul suprafeţelor mari am ales ca
exemplu gama de proiectoare tip JET 7 produsă de Luxten Lighting Company.
639
Gama proiectoarelor JET 7 are trei variante constructive: asimetric – JET 7 As, simetric –
JET 7 S şi circular – JET 7 C (fig. 10.8).

Proiector asimetric Proiector simetric Proiector circular

Fig. 10.8
Proiectorul JET 7 este cu dublă izolaţie electrică, fiind testat şi certificat ca un produs
electric executat în clasa a II-a de protecţie la electrocutare.
Compartimentul optic al proiectorului propus este etanş la praf şi protejat contra jeturilor de
apă (fapt certificat de încercările de tip).
Variaţii bruşte de temperatură între –40oC şi +40oC nu afectează siguranţa şi funcţionarea
corpului de iluminat stradal.
Caracteristici tehnice:
- corp din aluminiu acoperit prin pulverizare cu poliester de culoare neagră, albă sau
argintie;
- geam protector frontal rezistent la şocuri termice;
- garnitură din cauciuc siliconic;
- sistem de prindere din oţel inoxidabil vopsit;
- dulie din porţelan cu contacte arcuite şi nichelate, cablu cu presetupă PG 13,5;
- reflector din aluminiu de înaltă puritate (99,8%) anodizat presat sau strălucitor. Garnituri
de etanşare din cauciuc neoprenic tratat împotriva îmbătrânirii;
- rigletă cu trei poli pentru efectuarea legăturilor electrice;
- prezintă posibilitatea montării unei siguranţe principale;
- prezintă posibilitatea montării unei fotocelule;
- scală gradată pentru orientarea verticală.
Proiectorul propus funcţionează la 230V, 50Hz şi este compensat. Factorul de putere minim
este 0,95.
Acurateţea reflectorului permite un control perfect al distribuţiei fluxului luminos şi o
reducere considerabilă a indicelui de orbire.
Proiectorului i-a fost verificată comportarea la şocuri şi vibraţii permanente, atât din punct
de vedere strict electric-funcţional, cât şi mecanic (s-a verificat păstrarea gabaritelor şi a
asamblărilor compacte).

10.4.2. Stâlpi şi prelungiri metalice

În funcţie de construcţie şi de locul unde se amplasează, stâlpii se grupează în: stâlpi pentru
iluminat stradal şi stâlpi pentru iluminat ambiental.

640
Stâlpii de ilumnat stradal

Stâlpii de ilumnat stradal au înălţimi cuprinse între 6 şi 15m. Din punctul de vedere al
naturii materialului din care sunt realizaţi, aceştia pot fi din beton armat, lemn sau din oţel.
Pentru analiza unui stâlp de iluminat s-a ales ca exemplu gama de stâlpi metalici octogonali
produşi de Luxten Lighting Company (fig. 10.9).
Stâlpii de iluminat metalici octogonali se realizează pentru
linii electrice subterane şi pentru linii electrice aeriene.
Toate componentele stâlpilor de iluminat metalici octogonali
sunt executate în conformitate cu cele mai exigente standarde
internaţionale. Stâlpii sunt realizaţi din oţel cu diverse grosimi.
Protecţia anticorozivă este asigurată prin zincare termică (la cald) cu
dezactivare, grosimea stratului de zinc este de minim 0,070 mm.
Forma stâlpului este tronconică octogonală, are înălţimea
cuprinsă între 6 şi 15m şi este prevăzut cu o placă de bază pentru
fixare pe fundaţie. Pentru alimentarea prin lini electrice subterane
stâlpul este prevăzut cu o fereastră de vizitare.
Prezoanele de fixare a stâlpului pe fundaţie sunt în număr de
4, din oţel, zincate electrochimic pe minimum 0,012 mm din
porţiunea filetată. Poziţionarea precisă a prezoanelor se realizează
cu ajutorul unei plăci de sprijin zincate termic, cu strat de minimum Fig. 10.9
0,070 mm.
Sistemul de prindere al corpului de iluminat pe stâlp (consola) cu unu – patru braţe este
realizată din ţeavă de oţel trasă, cu diametrul exterior de 60 mm. Înălţimea consolei este de la 500
la 2500 mm, lungimea braţului de la 500 la 2000 mm, iar unghiul de înclinare poate varia de la 0ο
la 30o. Protecţia anticorozivă este realizată prin zincare termică cu dezactivare, grosimea stratului
de zinc este de minimum 0,070 mm.

Stâlpi pentru iluminat ambiental

Stâlpii de ilumnat ambiental au înălţimi cuprinse între 0,5 şi 5m. Din punctul de vedere al
naturii materialului din care sunt realizaţi, aceştia pot
fi din beton armat, oţel sau din material plastic.
Pentru analiza unui stâlp de iluminat s-a ales ca
exemplu gama de stâlpi ambientali din material
plastic produşi de Luxten Lighting Company.
Corpul stâlpului de iluminat este realizat din
două straturi, unul din material plastic şi unul de
poliuretan, amplasate pe o structură metalică zincată,
stabilizat împotriva UV, executat prin injectare la
joasa presiune în matriţă vidată.
La bază sunt prevăzuţi cu o flanşă prevăzută cu
găuri pentru prinderea pe fundaţie. Flanşa şi partea
inferioară a stâlpului sunt rigidizate cu armătură
metalică.
Prin construcţia sa această gamă de stâlpi este
foarte rezistentă la coroziune şi agenţi de mediu
agresiv.
Stâlpii se pot realiza într-o gamă coloristică
foarte variată.
Fig. 10.10 Fig. 10.11

641
Corpul de iluminat poate fi montat direct (fig. 10.11) sau prin intermediul consolelor cu
unu, două sau trei braţe (fig. 10.10).
Prelungiri metalice (console)

Sistemul de prindere al corpului de iluminat pe stâlp (consola) poate fi realizată de la unu la


patru braţe din ţeavă de oţel trasă, cu diametrul exterior de 60 mm. Înălţimea consolei este de la
500 la 2500 mm, lungimea braţului de la 500 la 2000 mm, iar unghiul de înclinare γ poate varia de
la 0o la 30o. Protecţia anticorozivă este realizată prin zincare termică cu dezactivare, grosimea
stratului de zinc este de minim 0,070 mm.

10.5. Necesitatea realizării unui sistem de iluminat public modern


Iluminatul public reprezintă unul din criteriile de calitate ale civilizaţiei. Realizarea unui
serviciu de iluminat public modern contribuie la crearea unor condiţii mult mai bune pentru
desfăşurarea activităţii populaţiei, prin scăderea riscurilor de accidente rutiere cât şi prin scăderea
numărului de agresiuni împotriva persoanelor.
Primele studii privind influenţa iluminatului asupra numărului de accidente nocturne au fost
elaborate în Marea Britanie, în anii ’50 de către “Transport and Road Research Laboratory”.
Concluziile arată că numărul de accidente care antrenează decese şi răniri grave pot fi reduse cu
aproximativ 30% prin prevederea sistemelor de iluminat. Începând de atunci, în numeroase tări
s-a făcut studii similare, care vin să le confirme pe primele. Conform statisticilor belgiene, se
deduce că riscul de accidente este de 1,6 ori mai mare noaptea decât ziua şi de o gravitate mai
mare (numărul de morţi este de 5,4 ori mai mare, iar cel de răniţi de 2,1 ori mai mare).
Un studiu realizat de asemenea de P. Lemaigre Voreaux arată că numărul de accidente
corporale pe timpul nopţii creşte cu diminuarea nivelului de luminanţă al sursei de luminǎ (fig.
10.12).

[%]100 NOAPTE
Proasta
x [% ] 100
80
Medie
Accidente pe timpul noptii

80
Accidente pe timpul noptii

x
60 60
Buna
x
40
40 ZI
20
20 0
0 5 10 15 20
0 Ilum inare orizontala [lux]
0 0,5 1 1,5 2 2,5 32
Luminanta medie [cd/m ]
Fig. 10.13
Fig. 10.12

Se observă că atunci când se trece de la o instalaţie necorespunzătoare din punctul de vedere


al iluminatului, la una bună, numărul accidentelor se reduce cu aproximativ 40% (fig. 10.12).
În ceea ce priveşte agresiunile contra persoanelor, un studiu serios a fost efectuat de către
J.C. Narinier în aglomeraţii aparţinând oraşului Lyon. Metoda a constat în a asocia fiecărui delict
definit prin dată, oră, adresă, valoarea nivelului de iluminare a locului respectiv şi unele
consideraţii privind zona înconjurătoare. Astfel s-a ajuns la curba din figura 10.13.
642
Se poate constata că pentru o iluminare de 15 - 20lx, se reduc considerabil agresiunile,
intimidarea delincvenţilor şi creşte eficienţa forţelor de ordine publică.
Cum agresiunile se produc, în general, pe trotuare, este necesar ca acestea să fie iluminate
corespunzător.
Corpurile de iluminat moderne pentru iluminat public, cu randamente ridicate şi cu curbele
de distribuţie a intensităţii luminoase corespunzătoare, echipate cu lămpi cu vapori de sodiu de
înaltă presiune, permit pe de o parte asigurarea unui bun iluminat al căii rutiere pentru securitatea
conducătorilor auto şi pe de altă parte un iluminat suficient al trotuarelor pentru protecţia
pietonilor contra agresiunilor.
Încercările de economisire a energiei electrice prin reducerea iluminatului public, au condus
la creşterea masivă a costurilor datorate accidentelor suplimentare, costuri care au fost de circa 10
ori mai mari decât valoarea economiei obţinute.

10.5.1. Norma CIE 115/95 - reglementări internaţionale

Aceste reglementări au fost adoptate şi de standardul român SR 13433 / martie 1999.


Comisia Internaţională de iluminat CIE, recomandă următoarele clasificări pentru traficul
rutier, zonele pietonale şi pistele pentru ciclişti:

Clasificarea drumurilor

Descrierea drumului Clasa de iluminat

Drum cu trafic de mare viteză, cu căi de rulaj separate fără


încrucişări (ex: autostrăzi)
Densitatea de trafic (Nota 1):
- ridicatǎ M1
- medie M2
- scǎzutǎ M3
Drum cu trafic de mare vitezǎ, fără căi de rulaj separate (ex:
drum naţional, drum judeţean)
Controlul traficului ( Nota 2) şi separarea (Nota 3) dintre
diferitele tipuri de călători pe drum (Nota 4):
- slabă M1
- bună M2
Drumuri urbane importante, străzi de centură sau radiale din
oraşe.
Controlul traficului şi separarea diferitelor tipuri de călători:
- slabă
- bună M2
M3
Străzi de legătură mai puţin importante în oraşe, din zone
rezidenţiale, străzi rurale locale, drumuri de acces la străzi,
şosele importante.
Controlul traficului şi separarea diferitelor tipuri de călători:
- slabă
- bună M4
M5

Nota 1. Complexitatea traficului se referă la infrastructură, condiţiile de deplasare şi vizibilitate.


Factorii care se consideră sunt următorii:
- numărul de benzi, curbe şi dificultatea pantelor precum şi densitatea acestora;
- semne de circulaţie, indicatoare.
643
Nota 2. Controlul traficului se referă la prezenţa semnalelor luminoase şi a indicatoarelor,
respectiv existenţa mijloacelor de control a circulaţiei.
Metode de control sunt:
- semnale luminoase,
- reguli de prioritate,
- indicatoare rutiere,
- semne direcţionale,
- marcaje rutiere.
Acolo unde acestea lipsesc, sau sunt reduse ca densitate, controlul traficului se consideră a
fi privit drept slab.
Nota 3. Separarea circulaţiei se referă la existenţa unor benzi separate de mers, dedicate diferitelor
tipuri de trafic, sau acolo unde există restricţii de circulaţie.
Separarea este bună, acolo unde aceste separări există şi sunt bine semnalizate.
Nota 4. Diferitele tipuri de călători sunt, spre exemplu, conducătorii auto, vehiculele de transport,
vehiculele cu viteză redusă, autobuzele, cicliştii şi pietonii.

Valorile parametrilor luminotehnici corespunzător claselor de iluminat


Clasa de iluminat Lmed (1) U0 (1) Tl (1) Ul (2)
M1 2 0,4 10 0,7
M2 1,5 0,4 10 0,7
M3 1 0,4 10 0,5
M4 0,75 0,4 15 NR
M5 0,5 0,4 15 NR

(1) – înseamnă că domeniul de aplicabilitate al normelor sunt toate drumurile.


(2) – înseamnă că domeniul de aplicabilitate al normelor sunt drmurile cu intersecţii puţine.
NR – nu sunt valori recomandate.

Clasificarea zonelor pietonale şi a pistelor pentru ciclişti


Descrierea străzii Clasa de iluminat
Străzi foarte circulate, centrale, deosebite, de prestigiu cultural, comercial
sau istoric, unde un nivel de iluminare este necesar pentru a creea o P1
ambianţa atractivă
Străzi cu trafic intens pietonal sau ciclişti P2
Străzi cu trafic mediu pietonal sau ciclişti P3
Străzi cu trafic redus pietonal sau ciclişti P4
Străzi cu trafic pietonal redus dar cu zone arhitecturale deosebite P5
Străzi cu trafic pietonal foarte redus, dar cu zone arhitecturale deosebite P6
Străzi unde este necesară doar o ghidare vizuală dată de sursele de lumină P7

Valorile parametrilor luminotehnici pentru zonele pietonale şi pistele pentru ciclişti


Iluminarea orizontală pe toată suprafaţa circulată de pietoni
Clasa de iluminat
E med (lx) E min (lx)
P1 20 7,5
P2 10 3
P3 7,5 1,5
P4 5 1
P5 3 0,6
P6 1,5 0,2
P7 NR NR
NR – nu sunt valori recomandate.

644
10.5.2. Mărimi de referinţă în analiza calităţii serviciului de iluminat public

Până în anii ’90, mărimea de referinţă pentru analiza sistemelor de iluminat era iluminarea.
Studiile de specialitate precizează că nivelul de iluminare poate constitui o mărime de bază
corectă numai pentru aprecierea sistemelor de iluminat exterior în care elementul în mişcare este
omul. Această limitare de domeniu se explică prin faptul că iluminarea caracterizează modul în
care o sursă de lumină “vede” o anumită suprafaţă, fără a ţine cont de elementul subiectiv ce îl
constituie percepţia vizuală a unei suprafeţe luminate. De aceea, pentru căile de circulaţie rutieră,
s-a impus ca metodă de analiză a sistemelor de iluminat, cea bazată pe o altă mărime
luminotehnică şi anume luminanţa. Această mărime ia în considerare modul în care conducătorul
unui vehicul percepe razele de lumină reflectate de suprafaţa unui drum, în funcţie de
caracteristicile sursei de lumină şi de îmbrăcămintea drumului. Luminanţa evaluează modul în
care ochiul uman, din poziţia de conducător de autovehicul, vede o suprafaţă de referinţă plasată
la o distanţă cuprinsă între 60 – 160 m.
O altă anomalie în analiza sistemelor de iluminat de până în anii ’90 era că se aveau în
vedere doar aspectele cantitative ale acestor sisteme, cele calitative rămânând în plan secundar.
Pentru modernizarea efectivă a sistemelor de iluminat, trebuie să fie luate în calcul şi aceste
aspecte, şi anume, distribuţia luminanţelor în planul orizontului util şi în câmpul vizual precum şi
ghidajul vizual (pentru sistemele de iluminat rutier), cât şi cele legate de culoarea luminii (redarea
culorilor şi culoarea aparentă) mai ales pentru iluminatul decorativ (arhitectural şi ornamental).
În ceea ce priveşte distribuţia luminanţelor, pentru evitarea orbirii psihologice este necesară
realizarea unei uniformităţi în limite diferite şi anume uniformitatea generală (pe planul drumului)
U0 = Lmin / Lmed trebuie să fie de cel puţin 0,4 iar uniformitatea longitudinală (măsurată în lungul
axului de circulaţie a unui culoar) Ul = Lmin / Lmax să fie de cel puţin 0,5. Pentru evitarea orbirii
directe fiziologice provocate de sursele de lumină, se impune folosirea unor corpuri de iluminat cu
unghi de protecţie mare, astfel încât la unghiuri de privire normale, sursa să nu fie văzută.
În localităţile din ţara noastră nivelul de iluminare realizat este de 4 până la 6 ori mai mic
decât prevăd normele naţionale şi internaţionale în vigoare, deoarece iluminatul public a fost
proiectat în conformitate cu prevederile ordinului 437/mai 1976.

10.6. Prezentarea sistemelor de iluminat Luxten Lighting Company

LUXTEN LIGHTING CO. S.A. oferă soluţii complete pentru sisteme de iluminat exterior
moderne, atât prin modernizarea sistemelor existente cât şi pentru noi amplasamente.
Printre obiectivele care pot beneficia de soluţii complete de iluminat exterior ale acestei
firme se pot enumera:
• autostrăzi, bulevarde, căi rutiere principale şi secundare, intersecţii, poduri şi treceri
de nivel, pasaje şi tuneluri rutiere;
• cartiere de locuinţe, zone rezidenţiale, parcuri, alei, parcări;

• terenuri sportive şi de agrement;

• zone industriale, gări, autogări, aeroporturi;

• monumente istorice sau moderne, reşedinţe sau sedii importante;

• iluminat festiv şi de sărbători.

645
Dintre obiectivele care au fost realizate de firma Luxten Lighting Company le remarcăm pe
cele ce urmează.

10.6.1. Iluminatul stradal

¾ Administrarea întregului serviciului de iluminat public

• Municipiul Bucureşti şi localităţile • Municipiul Constanţa şi localităţile


limitrofe limitrofe
• Municipiul Alba Iulia şi localităţile • Municipiul Oradea
limitrofe • Municipiul Roman
• Municipiul Ploieşti
• Municipiul Timişoara

¾ Diverse obiective care au beneficiat de iluminat stradal în localităţile

• Municipiul Alexandria şi judeţul • Municipiul Miercurea Ciuc şi judeţul


Teleorman Harghita
• Municipiul Arad şi judeţul Arad • Municipiul Piatra Neamţ şi judeţul
• Municipiul Bacău şi judeţul Bacău Neamţ
• Municipiul Bistriţa şi judeţul Bistriţa • Municipiul Pitesti şi judeţul Arges
Năsăud • Oraşele Reşiţa şi Caransebeş
• Municipiul Brăila şi judeţul Brăila • Municipiul Sf. Gheorghe şi judeţul
• Municipiul Buzău şi judeţul Buzău Covasna
• Municipiul Cluj-Napoca şi judeţul Cluj • Municipiul Slatina şi judeţul Olt
• Municipiul Deva şi judeţul Hunedoara • Municipiul Slobozia şi judeţul Ialomiţa
• Municipiul Focşani şi judeţul Vrancea • Municipiul Suceava şi judeţul Suceava
• Municipiul Galaţi şi judeţul Galaţi • Municipiul Tg-Jiu şi judeţul Gorj
• Oraşele Hunedoara şi Petrosani • Municipiul Tg. Mures şi judeţul Mureş
• Municipiul Iaşi şi judeţul Iaşi • Municipiul Tulcea şi judeţul Tulcea
• Municipiul Vaslui şi judeţul Vaslui

10.6.2. Iluminatul artistic şi arhitectural

• Muzeul Naţional de Artă – Bucureşti • Sala Unirii – Alba Iulia


• Primăria Sectorului 1 din Bucureşti • Muzeul Unirii – Alba Iulia
• Mausoleul din parcul Carol – Bucureşti • Fântâna Mioriţa – Bucureşti
• Ateneul Român – Bucureşti • Fântâna Odeon – Bucureşti
• Arcul de Triumf – Bucureşti • Fântâna Arhitecturii – Bucureşti
• Biserica Italiană – Bucureşti • Statuia Alexandru Lahovari – Bucureşti
• Biserica Domnească – Bârlad • Statuia lui Iului Maniu – Bucureşti
• Catedrala Sfântul Iosif – Bucureşti • Grup statuar Mircea cel Bătrîn – Piteşti
• Opera Română – Bucureşti • Statuia Mihai Viteazu – Cluj Napoca
• Sediul AEM Timişoara • Catedrala Ortodoxă – Alba Iulia
• Spitalul Cantacuzino – Bucureşti • Grup statuar Academia Militarǎ –
• Grupul statuar “Monumentul Bucureşti
artileriştilor” – Bucureşti • Statuia Mihai Viteazu – Alba Iulia
• Primăria Bârlad • Gara de Nord – Bucureşti
• Statuia Corneliu Coposu – Bucureşti • „Palatul CFR” – Bucureşti
646
• Gara Basarab – Bucureşti • Casa de Cultură – Constanţa
• Gara Obor – Bucureşti • Statuia lui Ovidiu – Constanţa
• Gara Bǎneasa – Bucureşti • Muzeul de Istorie – Constanţa
• Gara Predeal

Realizari in iluminat ale Luxten Lighting Co.

Foto 1. Sistem de iluminat destinat autostrăzilor,cu Foto 2. Sistem de iluminat confortabil şi economic,
stâlpi montaţi axial pe DN 1 pentru deplasarea cu mare viteză pe DN 1

Foto 3. Sistem de iluminat pentru intersecţie ce Foto 4. Sistem de iluminat dinamic al Pasajului
asigură securitatea circulaţiei prin nivelul superior Unirii (nivelul de iluminare se modifică permanent
de iluminare (DN 1) funcţie de schimbările exterioare de iluminat
natural)

Foto 5. Intersecţie cu nivel superior de iluminare Foto 6. Sistem de iluminat performant pe Bd.
Aviatorilor
647
Foto 7. Sistem de iluminat integrat în ambientul Foto 8. Sistem de iluminat la nivelul standardelor
zonelor de locuinţe internaţionale, pe Bd. Mamaia, Constanţa

10.6.3. Iluminatul arenelor sportive

• Sala de sport “Constructorul” din • Stadionul “Giuleşti” - CSF Rapid


Bucureşti – iluminat de competiţie şi de Bucureşti – nocturnă pentru competiţii
antrenament naţionale şi internaţionale televizate
• Sala de atletism din cadrul complexului • Stadionul Asociaţiei ProRAPID
sportiv naţional ”Lia Manoliu” – Bucureşti Bucureşti – nocturnǎ pentru competiţii
• Terenurile de tenis AEM Timişoara – naţionale şi antrenament
nocturnă de competiţie şi antrenament
• Terenurile de tenis “Iolanda Balaş –
Soter” din Bucureşti – nocturnă de
competiţie şi antrenament

10.6.4. Iluminatul interior

• Academia de poliţie “A. I. Cuza” –


Bucureşti • Spitalul Universitar – Bucureşti
• Sediile LUXTEN Lighting din Arad şi
Bucureşti
• Sediul Linde Gaz – Ploieşti

10.6.5. Iluminatul industrial

• Halele de producţie ale Luxten Lighting • Halele de producţie ale AVI Craiova
Company Bucureşti (specifice industriei (specifice industriei fibrelor şi răşinilor
„lighting – ului” şi a tehnicii vidului) sintetice)
• Halele de producţie AEM Timişoara • Halele de producţie ale ALRO Slatina
(specifice industriei de aparate de măsurat şi (specifice industriei metalurgice)
control)
10.6.6. Iluminatul tunelurilor şi pasajelor rutiere
• Pasajul rutier ”Unirii” – Bucureşti • Pasajul rutier „Victoriei” – Bucureşti
• Pasajul rutier „Bucur Obor” – Bucureşti • Pasajul Rutier „Lujerului” - Bucureşti
648
Foto 9. Iluminat sportiv special pentru teren de tenis Foto 10. Mediu luminos confortabil obţinut cu un
– AEM Timişoara , sucursala LLCo sistem de iluminat sportiv la sala de atletism a
complexului naţional “Lia Manoliu”

Foto 13. Baterie de proiectoare


pe unul din pilonii sistemului de
iluminat pe stadionul de fotbal
din Giuleşti

Foto 11. Sistem de iluminat sportiv la nivelul Foto 12. Unul din pilonii
standardelor internationale pe stadionul de sistemului de iluminat al
fotbal din Giuleşti stadionului Giuleşti

Foto 14. Sistem de iluminat special din Foto 15. Hala industrială la AEM
industria metalurgică la ALRO Slatina Timişoara, sucursala LLCo
649
10.6.7. Iluminatul ambiental şi ornamental

• Parcul Cişmigiu – Bucureşti sărbătorile de iarnă – Arad 1999, 2000, 2001


• Parcul Carol I – Bucureşti • Iluminatul ornamental pentru
• Parcul Tineretului – Bucureşti sărbătorile de iarnă – Galaţi 1999, 2000
• Parcul Ateneului – Bucureşti • Iluminatul ornamental pentru
• Parcul Operei – Bucureşti sărbătorile de iarnă – Sibiu 1999
• Parcul Ioanid – Bucureşti • Iluminatul ornamental pentru
• Parcul Republicii – Bucureşti sărbătorile de iarnă – Ploieşti 2000, 2001,
• Parcul Tonola – Bucureşti 2002
• Parcul Grădina Icoanei – Bucureşti • Iluminatul ornamental pentru
• Splaiul Independenţei sărbătorile de iarnă – Constanţa 2001, 2002
• Parcul Unirii – Alba Iulia • Iluminatul ornamental pentru
sărbătorile de iarnă – Alba Iulia 1999, 2000,
• Parcul Morarilor – Bucureşti
2001, 2002
• Parcul Naţional – Bucureşti
• Iluminatul ornamental pentru
• Parcurile din Buziaş, Lugoj, Făget
sărbătorile de iarnă – Bucureşti 1998, 1999,
şi Sânnicolau Mare – judeţul Timiş
2000, 2001, 2002
• Iluminatul ornamental pentru

Foto 16. Iluminat ambiental cu efecte spectaculoase Foto 17. Iluminat ambiental prin contrast de
pe aleea centrală din Parcul Carol lumini şi umbre pe Splaiul Independenţei (de-a
lungul Râului Dâmboviţa)

Foto 18. Iluminat de accent pentru coloanele din Foto 19. Sistem de iluminat ambiental pe
Parcul Carol I alee din Parcul Cişmigiu

Foto 20. Iluminat ambiental ce pune în


evidenţă pe timpul nopţii frumuseţile
naturii din Parcul Cişmigiu

650
Foto 21. Muzeul Naţional de Artă (Palatul Regal),
evidenţiat prin iluminatul arhitectural al faţadelor

Foto 22. Iluminat arhitectural ce pune


în valoare clădirea Primariei sect. 1

Foto 23. Efecte decorativ – artistice obţinute printr-


un iluminat arhitectural al Gării de Nord

Foto 25. Efecte decorative speciale obţinute


Foto 24. Sistem de iluminat decorativ-arhitectural ce prin iluminarea Statuii Aviatorilor
pune în evidenţă la lăsarea nopţii, frumuseţea
Palatului CFR

Foto 26. Punerea în valoare a arhitecturii Arcului


de Triumf printr-un sistem de iluminat complex

651
Foto 27. Iluminat decorativ obţinut la Gara Foto 28. Iluminat arhitectural cu
Predeal cu corpuri de iluminat speciale distribuţie concentrată, la Ateneul
Român

Foto 29. Efecte spectaculoase obţinute


la Ateneul Român, pentru ocazii Foto 30. Efect artistic la Casino
speciale Mamaia obţinut cu proiectoare cu
lumină colorată

Foto 31,32.
Magia
Crăciunului
redată
printr-un
iluminat
decorativ
pe B-dul N.
Bălcescu

Foto 33. Efecte spectaculoase în preajma Crăciunului


în Piaţa Universităţii

652
Toate realizările firmei Luxten Lighting Company au fost posibile numai prin asigurarea
celor trei componente principale prin resurse proprii:
1. proiectarea sistemului de iluminat cu produse-program dedicate,
2. componentele sistemului de iluminat,
3. instalarea şi punerea în funcţiune a sistemului de iluminat.
Prin asigurarea celor trei părţi ale soluţiei complete de iluminat şi predarea lucrării conform
obligaţiilor contractuale stabilite, Luxten Lighting Company oferă cea mai înaltă calitate la costul
total cel mai redus.
Valoarea foarte scăzută a costului total al unui sistem de iluminat Luxten Lighting
Company este posibilă datorită:
• calităţii corpurilor de iluminat, a surselor de lumină şi a accesoriilor acestora, ce practic
nu necesită cheltuieli de întreţinere sau înlocuire;
• economiei de energie realizată de sistemele LUXTEN în raport cu alte sisteme, prin
soluţiile luminotehnice alese şi prin echipamentul performant folosit.
Proiectarea sistemului de iluminat Luxten Lighting Company garantează atingerea
următoarelor deziderate:
A. asigurarea nivelelor luminotehnice care să aibă valori superioare celor reglementate de
standardele naţionale şi internaţionale pentru iluminat exterior. Este vorba aici de nivelele de
iluminare şi luminanţă, uniformităţi generale, longitudinale si transversale (unde sunt necesare)
atât pentru iluminare cât şi pentru luminanţă, pragul de orbire fiziologic şi psihologic (când este
necesar);
B. asigurarea unui nivel minim al consumului de energie electrică, în condiţiile îndeplinirii tuturor
cerinţelor, prin următoarele mijloace:
• surse de lumină de mare eficacitate luminoasă, peste 110 lm/W ;
• accesorii pentru surse de lumină (balasturi, igniter,condensatoare) cu pierderi reduse de
energie ;
• corpuri de iluminat de mare randament luminos şi mentenanţă cu grad mare de protecţie
împotriva pătrunderi apei şi a prafului (IP 66), combinate cu caracteristici optice deosebite
(reflectoare ce “îmbracă” lampa – tip calotă);
• efectuarea optimizării proiectelor luminotehnice şi aplicarea în teren a celei mai bune
soluţii (optimizarea înălţimii de montaj a corpului de iluminat, distanţa dintre corp şi stâlp şi a
unghiului de înclinare al corpului);
• construcţia de prelungiri metalice (console) care permit montarea corpului de iluminat
exterior conform proiectului luminotehnic;
• amplasarea corpurilor de iluminat exterior la o înălţime ridicată care permite o bună
acoperire a carosabilului şi reducerea numărului de corpuri prin mărirea distanţei între stâlpi ;
• utilizarea sistemelor ENERGOLUX de reducere a consumului de energie prin scăderea
tensiunii de alimentare între orele 23 şi 5. Ar exista soluţia foarte ieftină de a intrerupe iluminatul
pe una sau două faze pe timpul nopţii. Ea are dezavantajul că nu se mai păstrează uniformitatea
iluminatului şi poate conduce la creşterea numarului de infracţiuni în zonele care devin
întunecate. În cazul în care punctele de aprindere vor fi echipate cu dispozitive de reducere a
tensiunii tip ENERGOLUX în orele cu trafic redus, se asigură menţinerea uniformitaţii
iluminatului în condiţiile micşorării consumului de energie electrică cu aproximativ 30% ;
• utilizarea de contoare electronice trifazate care permit citirea de la distanţă a consumului
de energie şi gestionarea acestuia prin program de calcul specializat ARGUS.
Componentele sistemului de iluminat sunt executate în conformitate cu cele mai exigente
standarde internaţionale şi în regim de asigurarea calitătii. Corpurile de iluminat, sursele de
lumină, accesoriile de funcţionare, de comandă şi de protecţie au avize de conformitate.

653