Sunteți pe pagina 1din 26

CUPRINS

1. Introducere .. 2 2. Solutii oftalmice .. 3 3. Notiuni despre anatomia ochiului... 4. Ageni beta-blocani................... 5. Solutii oftalmice cu agenti beta-blocanti... 8 10 11

a. Timolol Maleate ..........................................................................11 b. Timabak ...................................................................................... 12 c. Timo gal ...................................................................................... 13 d. Timoptic ...................................................................................... 14 e. Betax ........................................................................................... 18 f. Betaxolol ...................................................................................... 20 g. Betoptic ....................................................................................... 22 h. Fortinol ........................................................................................ 25

Introducere

Farmacistul este obligat sa cunoasca materiile prime din care prepara medicamentul. Pe baza cunostintelor generale insusite,el trebuie sa fie capabil sa interpreteze proprietatile fizico-chimice ale substantelor. Medicamentele reprezinta forma sub care substantele medicamentoase si ajutatoare sunt prelucrate spre a fi administrate bolnavului. Substantele medicamentoase pot fi transformate in medicamente prin intermediul unor operatii farmaceutice generale ( cantariri, pulverizare, dizolvare, solubilizare, filtrare etc.) sau speciale ( granulare, comprimare, modelare etc.). Subtantele ajutatoare servesc pentru a da substantelor medicamentoase o forma galenica sau farmaceutica administrabila; o alta serie de substante ajutatoare au un rol foarte important in mentinerea stabilitatii fizico-chimice si biologice a preparatelor medicamentoase, in acest scop servesc antioxidantii. Medicaia oftalmic a fost cunoscut i utilizat din timpuri strvechi. Din antichitate avem informaii asupra utilizrii acestora n medicina timpurie a Egiptului (papirusul Ebers), apoi lucrrile lui Hipocrates i Galenus. S-au utilizat diferite denumiri pentru picturile de ochi. Cea mai veche denumire a fost colir (utilizat i azi) i i are originea n cuvintele din limba greac: - kollao =aglutinare. n antichitate se utilizau preparate oftalmice semisolide; - kollirion = clei (i este de asemenea legat de consistena acestor produse) - i din cuvntul arab khol = stibin (care era un mineral utilizat n cosmetic pentru colorarea genelor n negru). Denumirea de preparate oftalmice provine de la cuvntul grecesc ophtalmos = ochi, iar medicamentele oculare de la cuvntul latin oculus = ochi. n farmacopeele indigene aceast form apare pentru prima dat n F.R. III (1892) cu denumirea Collyria, denumire ce se menine pn n F.R. VII. n F.R. VIII denumirea monografiei generale devine Solutiones ophtalmicae. n F.R. IX monografia general este numit Oculoguttae sau collyria. n F.R. X avem denumirea de Oculoguttae i sunt oficinale trei soluii oftalmice.

Solutii oftalmice
Definiie Picturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub form de soluii sau suspensii folosite n tratamentul i diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta sub form de pulberi sterile care se dizolv sau se suspend nainte de folosire ntr-un vehicul steril. La aceast monografie sunt incluse i bile oftalmice care presupun condiii asemntoare de preparare, conservare i contro. Bile oculare se prescriu n cantiti de cel puin 50 g. Avantaje Preparatele oftalmice au urmtoarele avantaje: - efect rapid; - efect local direct, - utilizarea unor concentraii mici de substane active; - aplicare uoar, netraumatizant; - i de asemenea posibilitatea obinerii diferitelor forme oftalmice i anume: soluii, suspensii, emulsii etc. Dezavantaje - uneori intoleran local; - necesitatea unor exigene speciale similare preparatelor parenterale pentru preparare, condiionare i administrare; - durata staionrii n ochi a soluiilor oftalmice este mic (4-5 minute). Clasificare Soluiile oftalmice se pot clasifica dup mai multe criterii: Dup natura solventului avem: - colire apoase; - colire uleioase; - colire cu vehicul vscos; Dup modul de condiionare: - colire unidoze; - colire multidoze. . Dup modul de formulare: - colire magistrale; - colire oficinale; - colire industriale; Dup scopul urmrit: - preparate pentru tratament oftalmice; - preparate pentru diagnostic;
3

- soluii pentru lentile de contact; - lacrimi artificiale; Dup durata efectului terapeutic: - cu aciune imediat (apoase); - cu aciune prelungit: (suspensii apoase, uleioase i soluii vscoase); Dup aciunea terapeutic: - colire antiinfecioase; - colire cu anesteyice locale; - colire miotice; - colire midriatrice; - colire antiinflamatoare; - colire antiglaucomatoase. Formularea soluiilor oftalmice Pentru obinerea soluiilor oftalmice avem nevoie de: - substane active; - solveni; - auxiliari; - recipiente. Substanele active utilizate pentru obinerea soluiilor oftalmice trebuie s ndeplineasc condiiile de calitate impuse de F.R. X i alte norme n vigoare fii nd similare celor prevzute pentru preparatele parenterale. n cazul preparrii suspensiilor oftalmice diametrul particulelor poate fi de maxim 50 m. Vehicule utilizate pentru prepararea soluiilor oftalmice Pentru soluiile oftalmice se utilizeaz ca vehicule: - apa distilat proaspt fiart i rcit; - apa pentru preparate injectabile; - ulei de floarea soarelui neutralizat i sterilizat. Auxiliari utilizai pentru obinerea colirelor Pentru a asigura stabilitatea fizico-chimic, microbiologic i tolerana medicamentelor oftalmice se utilizeaz diferii auxiliari: izotonizani F.R. X prevede izotonizarea soluiilor hipotonice. Cnd substanele active sunt prescrise n cantiti sub 1% (m/m) soluia se prepar prin dizolvarea substanei active n soluie izotonic steril. Cnd masa substanei active este mai mare de 1% masa de substan necesar izotonizrii se calculeaz conform formulei prevzute la monografia Iniectabilia. Ca izotonizani se pot utiliza: clorur de sodiu, azotat de sodiu, acid boric, glucoz etc.
4

Ageni pentru ajustarea pH-ului pH-ul lacrimal are urmtoarea valoare medie: pH = 7,4, Ochiul tolereaz abateri sensibile de la aceast valoare, pH-ul tolerat de ochi fiind ntre 7,59,5. Nu n toate cazurile se poate realiza un pH convenabil. De aceea la alegerea pH-ului se are n vedere n primul rnd, stabilitatea substanei medicamentoase i apoi tolerana local. Pentru a menine pH-ul ntre anumite limite la prepararea soluiilor oftalmice se pot utiliza soluii tampon, de exemplu: tampon acid boric/borax; tampon fosfat etc. Ageni pentru creterea vscozitii: aceti auxiliari se utilizeaz pentru obinerea unui efect retard. Agenii de vscozitate trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - s fie hidrosolubili; - s fie ineri chimic i farmacologic; - s aib un indice de refracie asemntor lichidului lacrimal i anume 1,3340 1,3370; - s nu obtureze cile lacrimale; - i s fie tolerai de mucoasa ocular. Ca ageni de vscozitate pentru soluiile oftalmice se pot utiliza: - metilceluloza sol 0,25-1%; - hidroxietilceluloza; - carboximetilceluloza sodic; - alcool polivinilic 1,4-4%; - polivinilpirolidona 2%. Conservani sunt cei indicai n F.R. X i anume boratfenilmercuric, clorur de benzalconiu i diacetat de clorhexidin. Recipiente conform F.R. X soluiile oftalmice se condiioneaz n recipiente multidoz de maxim 10 ml sau unidoz, nchise etan, prevzute cu sistem de picurare adecvat. Bile oculare se ambaleaz n recipiente incolore sau colorate, sterile de 50 ml, ambalate n cutii de carton inscripionate avnd cu prospectul produsului ct i paharul de administrare. Prepararea soluiilor oftalmice Conform F.R. X Picturile pentru ochi se prepar prin metoda care le asigur sterilitatea i care permit evitarea unei contaminri ulterioare cu microorganisme. Ochiul sntos are o puternic capacitate de autoaprare att mpotriva infeciilor provocate de microorganisme (un rol important n acest sens avnd lizozima, o enzim prezent n lichidul lacrimal) ct i de ali factori agresivi. Cnd corneea sau conjunctiva sunt traumatizate accidental sau n urma unor intervenii chirurgicale ochiul devine vulnerabil la diferite infecii cu microorgansime. Germeni foarte periculoi pentru ochi sunt: - Pseudomonas aeruginosa; - Pseudomonas fluorescens; - Proteus vulgaris; - Escherichia coli;
5

- Bacillus subtilis. Picturile pentru ochi se prepar aseptic iar sterilizarea se realizeaz dup condiionarea n recipiente sterile. Pentru picturile multidoz se admite adaosul de conservant antimicrobian. La picturile unidoz nu este admis adugarea de conservani. Pentru picturile unidoz sterilizarea se va realiza printr-o metod adecvat, conform F.R. X monografia Sterilizarea i anume: - Sterilizare cu vapori de ap sub presiune (autoclavare). Operaia se realizeaz prin nclzirea preparatelor respective n autocalv la 1210C timp de 15-20 minute sau 1150C timp de 25-30 minute, metod utilizabil la soluii sau suspensii apoase; - Sterilizare la 98-1000C timp de 30 minute (metod folosit n farmacie); - Sterilizare cu aer cald (n etuv) la 1800C timp de 60 minute pentru ustensile, recipiente de sticl i porelan iar pentru vehicule uleioase la 140 0C timp de 3 ore sau 1600C timp de 2 ore; - i Filtrarea sterilizant care se aplic substanelor termolabile utiliznd filtre bacteriologice. Substanele active utilizate pentru obinerea colirelor se dizolv sau se suspend ntr -un vehicul corespunztor i se completeaz apoi cu solvent la masa prevzut (m/m). Solui ile oftalmice se filtreaz printr-un material filtrant adecvat. Pentru filtrare se poate utiliza hrtie de filtru sau alte filtre speciale. Caractere i control. Conservare F.R. X prevede verificarea urmtorilor parametrii: -Aspect A1. Picturile de ochi, soluii apoase sau uleioase trebuie s fie limpezi i practic lipsite de impuriti mecanice. A2. Picturile de ochi, suspensii pot prezenta un uor sediment redispersabil prin agitare. - pH-ul picturilor pentru ochi se determin poteniometric. -Mrimea particulelor. Se determin prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care trebuie s conin cel puin 10 mg substan activ suspendat pe o lamel n strat subire. Dup determinare 90% din particulele examinate trebuie s aib un diametru de cel mult 25m, iar pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50m -Masa total pe recipient. Acest parametru se stabilete prin cntrirea individual a coninutului din 10 recipiente. Fa de masa declarat pe recipient se a dmit abaterile procentuale prevzute n tabelul urmtor:

Tabel 4.3. Masa declarat pe recipient Abatere admis Pentru picturi pentru ochi 10% Pentru bi oculare 50 g 3% Pentru bi oculare mai mult de 50 g 2% -Dozare Dozarea se efectueaz conform prevederilor din monografia respectiv. Coninutul n substan activ poate s prezinte fa de valoarea declarat, dac nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevzute n tabelul urmtor: Coninutul declarat n substan activ Abatere admis (%) Pn la 0,1% 7,5% 0,1 pn la 0,5% 5% 0,5 i mai mult de 0,5% 3% Tabel 4.4. -Identificare. Acest parametru se verific conform indicaiilor monografiilor respective sau n cazul Rp magistrale conform componentelor coninute. -. Conservarea. Conservarea picturilor oftalmice se realizeaz n recipiente cu o capacitate de cel mult 10 ml, nchise etan, prevzute cu sistem de picurare. Colirele se pstreaz la loc uscat, ferit de lumin la temperatura camerei. Colirele preparate n farmacie au un termen de valabilitate de maximum 2 luni cnd conin un conservant i se utilizeaz n termen de 15 zile de la deschiderea flaconului. Colirele preparate n industrie trebuie s aib n general un termen de valabilitate ntre 1 -5 ani. Colirul cu cloramfenicol oficinal n F.R. IX este valabil doar 14 zile de la preparare chiar dac s-au respectat condiiile prevzute de preparare, condiionare i conservare.

Notiuni despre anatomia ochiului


In tratamentul afectiunilor oculare se recurge mai ales la aplicatii locale de diverse preparate, intrucat tratamentul general este ineficace, indeseobi in combaterea unor infectii localizate la nivelul globului ocular. Intr-adevar, acest organ este slab irigat, de aceea tratamentele generale realizeaza concentratii foarte slabe, nesatisfacatoare pentru a combate un agent morbid. Organul vazului este format din globul ocular si anexele. El reprezinta segmental periferic si analizatorul visual si este legat de centrul visual din scoarta prin fasciculul optic. Globul ocular este format din 3 membrane suprapuse: - tunica externa formata din sclerotica si cornee; - tunica mijlocie, reprezentata prin corpul ciliar, coroida si irisul; - tunica interna nervoasa sau retina, la care se diferentiaza retina propriu-zisa, retina ciliara si retina iritanta ( fig 1 structura ochiului ).

Tratamentele zonei oculare se adreseaza indeseobi conjunctivitei, aparatul lacrimal si tunicii externe a globului ocular, care pot fi sediul unor infectii sau pot suferi lezari in care aplicatiile locale ale diverselor substante medicamentoase sunt foarte utile. De aceea se va insista numai asupra acestor componente ale organului vizual. Conjunctivita este o membrane subtire, transparenta, care acopera partea anterioara a globului ocular si partea interna a pleoapelor. La unghiul intern al ochiului, conjunctiva formeaza pliul semilunar si caruncula lacrimala. Pe toata intinderea sa, conjunctiva este

formata dintr-un epiteliu si un corion, in care se afla mai multe feluri de glande care asigura acesteia un character de membrane mucoasa. Aparatul lacrimal este format din glanda lacrimala, situate in unghiul extern al orbitei ( in pleoapa superioara ) sub conjunctiva. Tunica externa a globului ocular prezinta doua portiuni: sclerotica si cornea. Sclerotica este o membrane dura, alba, de natura conjunctiva, continand vase si nervi. In partea superioara, sclerotica este intrerupta, fiind continuata de cornee, care este mai bombata, de natura epithelial conjunctiva, foarte bogata in terminatii nervoase care ajung pana in epiteliul exterior. Sub cornee se afla umoarea apoasa, care ocupa cavitatea dintre cornee si cristalin.Aceasta cavitate este impartita in doua parti, printr-o membrana circulara: irisul. Umoarea apoasa are indicele de refractie 1,337. Intre cristalin si retina, in restul globului ocular, se afla umoarea cristalina sticloasa ( cu indice de refractie 1,338 ). Tratamentul ocular este exclusiv un tratament local, deoarece, dupa cum am aratat, cornea nu este irigata de curentul sanguine, iar sclerotica este irigata foarte slab, astfel incat concentratia principiilor active aduse ochiului de catre sange, in urma unui tratament general, este prea slaba pentru a se putea baza pe un efect. Durata sederii solutiilor oftalmice in ochi, verificata cu ajutorul solutiei de fluoresceina sodica, este de 4 -5 min, ea putand fi prelungita prin marimea vascozitatii acestora. Datorita fluxului lacrimal continuu, care, in caz de inflamatie sau iritare a ochiului, este mult marit, cea mai mare parte a principiilor active instalate in sacul conjuctival este indepartata. Mai mult, dupa cercetarile lui V. Maurice, aproximativ 1/5 din pincipiul activ patruns in cornee difuzeaza lateral in sclerotica sin u ajunge in camera anterioara. Aceste fapte impun necesitatea maririi concentratiei in principii active a solutiilor oftalmice, astfel incat in 2 3 picaturi sa se afle cantitatea necesara obtinerii unui efect terapeutic. Aceasta concentratie mare de principii active influenteaza insa asupra sensibilitatii nervoase a ochiului. Prin structura sa anatomica, ochiul prezinta zone de sensibilitate nervoasa mai accentuate, cum ar fi corneea ( mai ales zona care margineste irisul ) si sclerotica ( in zona posterioara a ochiului ). Orice fel de excitare a nervilor oculari duce la un raspuns dureros si acesta este primul element cu care ne intalnim la aplicarea solutiilor oftalmice. Patrunderea substantelor active prin cornee este dependenta de starea de ionizare a acestora in solutie, de caracterul lor hidrofil sau lipofil si de marimea moleculelor. Trecerea substantelor active prin cornee se efectueaza prin mecanisme diferite, dependent de natura acestora.

Ageni beta-blocani Antagonitii beta-adrenergici (beta-blocantele) au fost descoperii de sir James Black n 1962 n Marea Britanie. Dei au fost dezvoltate mai mult de 100 de beta-blocante, doar aproximativ 30 sunt disponibile pentru uzul clinic. Beta-blocantele sunt un grup de medicamente care au n comun aciunea antagonist competitiv pe receptorii -adrenergici. Receptorii -adrenergici Receptorii 1 sunt situai n principal la nivelul cordului (miocard, nodul sinoatrial, sistemul de conducere ventricular) i rinichilor. Receptorii 1 mediaz efectele catecolaminelor asupra miocardului. Receptorii 2 se gasesc n musculatura neted a vaselor de snge i a arborelui bronic i n muchii scheletului. Receptorii 3 sunt situai n adipocite i cord. n orice esut numrul receptorilor poate s scad datorit stimulrii cronice (downregulation) sau poate s creasc ca urmare a administrrii cronice de beta-blocante (upregulation). Mecanismul de up-regulation poate explica de ce ntreruperea brusc a beta-blocantelor provoac tahicardie de rebound i crete incidena ischemiei i a infarctului miocardic. Blocarea receptorilor 1 va determina: frecvenei cardiace; contractilitii miocardului; vitezei de conducere prin nodul sinoatrial i atrio-ventricular; automatismului; consumului miocardic de oxigen; i astfel activitii sistemului renin-angiotensinaldosteron Efectele utilizrii beta-blocantelor: anti-ischemic, antihipertensiv,antiarimic, metabolic. Medicament care previne stimularea recpetorilor beta-adrenergici din terminatiile nervoase simpatice Beta-blocantele includ: acebutolol, betaxolol, bisoprolol, oxprenolol, propranolol, metoprolol, sotalol; sunt utilizate in controlul aritmiilor cardice, in tratamentul anginei pectorale si al hipertensiunii arteriale. Unele beta-bloacante ( cartelolo, levobunolol, timolol) scad productia de umoare apoasa, si, deci, presiunea intraoculara si se administreaza sub forma de intilatii oculare.
10

Solutii oftalmice cu agenti beta-blocanti


TIMOLOL MALEATE
Substanta activa: timololum Compozitie Solutie oftalmica continand Timolol maleat corespunzator la 0,25% sau 0,5% Timolol. Actiune terapeutica Timolol Maleate este un beta-blocant neselectiv care scade producerea umorii apoase si consecutiv reduce presiunea intraoculara crescuta sau normala. Acest efect apare dupa 1-2 ore si dureaza aproximativ 24 ore. Timolol Maleate nu modifica dimensiunea pupilei sau tonusul corpului ciliar. Indicatii Glaucom cu unghi inchis, glaucom cronic cu unghi inchis; glaucom afakic; glaucom secundar; hipertensiune intraoculara. Contraindicatii Hipersensibilitate la timolol. Reactii adverse Rareori reactii de hipersensibilizare, iritatie oculara, tulburari de vedere. Mod de administrare Doza initiala: 1 picatura timolol (0,25% sau 0,5%) de 2 ori/zi, prin instilare in sacul conjunctival al ochiului afectat. Daca este necesar se va asocia terapia cu pilocarpina sau alt miotic, epinefrina (adrenalina) sau inhibitor de anhidraza carbonica. Forma de prezentare Flacon picurator a 5 ml solutie 0,25% sau 0,5% Timolol maleat.

11

Timabak, solutie oftalmica


Forma de prezentare: Solutie oftalmic 0,25%, 0,5%; cutie 1 fl. 5 ml Actiune terapeutica: Antiglaucomatoase si Miotice medicamente Betablocante. Indicatii: Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacientii cu: hipertensiune oculara, glaucom cronic cu unghi deschis, afakie cu glaucom, unele cazuri de glaucom secundar. Glaucom cu unghi inchis sau antecedente de glaucom cu unghi inchis, aparut spontan sau indus iatrogen, la ochiul neafectat, daca este necesara reducerea presiunii intraoculare. terapie concomitenta la pacientii cu glaucom congenital. Doze si recomandari: Initial 1 pic. Solutie 0,25%, de 2 ori/zi; doza poate fi crescuta la 1 pic. Solutie 0,5%, de 2 ori/zi. Contraindicatii Hipersensibilitate; astm bronsic, BPCO, bradicardie sinusala, BAV de gradul II - III, IC manifesta, soc cardiogen. Atentionari: Prudenta in insuficienta cardiaca, afectiuni cardiace severe in antecedente, prematuri sau nou-nascuti, lentile de contact moi; interactiuni medicamentoase cu adrenalina, chinidina, blocante ale canalelor de calciu, inhibitori ai terminatiilor simpatice, beta-blocante; sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie. Reactii adverse: Iritatie oculara, arsuri si intepaturi oculare, conjunctivite, blefarite, keratite, scaderea sensibilitatii corneene, uscaciune oculara, tulburari vizuale, diplopie, ptoza palpebrala, detaoare a coroidei, tinitus, bradicardie, aritmii, hipertensiune arteriala, sincopa, blocuri, accident vascular cerebral, ischemie cerebrala, insuficienta cardiaca congestiva, palpitatii, stop cardiac, edeme, claudicatii intermitente, fenomene Raynaud, extremitati reci, bronhospasm, insuficienta respiratorie, dispnee, tuse, cefalee, astenie, oboseala, dureri toracice, alopecie, rash psoriaziform sau exacerbare a psoriazisului, reactii alergice, urticarie, rash localizat sau generalizat, vertij, depresie, insomnie, coomaruri, pierderea memoriei, accentuarea semnelor si simptomelor de miastenia gravis, parestezii, greata, diaree, dispepsie, uscaciunea gurii, scaderea libidoului, boala Peyronie, lupus eritematos sistemic.
12

Timo gal, solutie oftalmica

Compozitie Flacon de 10 ml. Solutie oftalmica continand timolol maleat 0,5% timolol. Actiune terapeutica Timolol Maleate este un beta-blocant neselectiv care scade producerea umorii apoase si consecutiv reduce presiunea intraoculara crescuta sau normala. Acest efect apare dupa 1-2 ore si dureaza aproximativ 24 ore. Timolol Maleate nu modifica dimensiunea pupilei sau tonusul corpului ciliar. Indicatii glaucom cu unghi inchis, glaucom cronic cu unghi inchis; glaucom afakic; glaucom secundar; hipertensiune intraoculara. Doze si mod de administrare Doza initiala: 1 picatura timolol (0,5%) de 2 ori/zi, prin instilare in sacul conjunctival al ochiului afectat. Daca este necesar se va asocia terapia cu pilocarpina sau alt miotic, epinefrina (adrenalina) sau inhibitor de anhidraza carbonica. Contraindicatii hipersensibilitate la timolol. Reactii adverse Rareori reactii de hipersensibilizare, iritatie oculara, tulburari de vedere.

13

Timoptic, solutie oftalmica


Compozitie Flacon de 5 ml continand solutie de timolol maleat 0,25%. Flacon de 5 ml continand solutie de timolol maleat 0,50%. Actiune terapeutica Timoptic reduce presiunea intraoculara normala sau crescuta asociata sau nu cu glaucomul. Presiunea intraoculara crescuta este un factor de risc major in patogeneza pierderii vederii la pacientii glaucomatosi. Cu cat este mai ridicat nivelul presiunii intraoculare, cu atat este mai mare probabilitatea pierderii campului vizual si a deteriorarii nervului optic. Instalarea actiunii solutiei oftalmice Timoptic este de obicei rapida, realizandu-se la aproximativ 20 de minute de la aplicarea topica oculara. Reducerea maxima a presiunii intraoculare apare in una pana la doua ore. Reducerea semnificativa a presiunii oculare a fost mentinuta timp de 24 de ore cu Timoptic solutie oftalmica 0,25% sau 0,5%. Aceasta perioada lunga de actiune permite controlul presiunii intraoculare in timpul orelor normale de somn. Observatii repetate pe o perioda de trei ani, arata ca efectul Timoptic de reducere a presiunii intraoculare este bine mentinut. Timolol maleat este un beta-blocant neselectiv, fara efect depresiv direct pe miocard si fara actiune anestezica locala (nu produce stabilizare de membrana). Mecanismul precis de actiune al Timoptic in reducerea presiunii oculare nu este clar stabilit, cu toate ca studii cu fluoresceina si studii de tomografie arata ca actiunea predominanta s-ar putea datora reducerii formarii umorii apoase. Totusi, in unele studii a fost observata si o usoara crestere a drenajului umorii apoase. Spre deosebire de miotice, Timoptic reduce presiunea oculara fara a influenta semnificativ acomodarea pupilei. Astfel, nu apar schimbari in acuitatea vizuala datorate cresterii acomodatiei. Nu apare vederea intunecata sau neclara si nici cecitatea nocturna (modificari generate de miotice). In plus, la pacientii cu cataracta este evitata incapacitatea de a vedea in jurul opacitatilor cristaliniene cand pupila este contractata de miotice. In cazul trecerii pacientilor de la miotice la Timoptic ar putea fi necesara o corectie a refractiei cand efectele mioticului au trecut. In studii clinice, Timoptic a fost, in general, eficace la mai multi pacienti si a produs efecte adverse mai putin severe decat pilocarpina sau epinefrina. Ca si in cazul altor medicamente antiglaucomatoase, la unii bolnavi s-a constatat scaderea raspunsului la Timoptic in urma terapiei prelungite. Totusi, in studii clinice pe 164 pacienti urmariti cel putin trei ani, nu a fost observata nici o modificare semnificativa in media presiunii intraoculare dupa stabilizarea initiala. Timoptic a fost in general bine tolerat si la pacientii cu glaucom purtand lentile de contact conventionale, neflexibile. Timoptic nu a fost studiat la pacientii purtand lentile de contact din alte materiale in afara de polimetilmetacrilat.

14

Indicatii Timoptic este indicat pentru reducerea presiunii intraoculare ridicate. In studii clinice s-a dovedit ca reduce presiunea intraoculara la: pacientii cu hipertensiune oculara; pacientii cu glaucom cu unghi deschis (cronic simplu); pacientii fara cristalin (afakici) cu glaucom; unii pacienti cu glaucom secundar; pacientii cu glaucom cu unghi inchis si antecedente de glaucom cu unghi inchis, aparut spontan sau indus iatrogen, la ochiul opus, la care ar fi necesara reducerea presiunii intraoculare (vezi Precautii). De asemenea, Timoptic este indicat ca terapie concomitenta la pacientii cu glaucom congenital care nu sunt bine controlati cu alte medicamente antiglaucomatoase. Doze si mod de administrare Doza initiala obisnuita este de o picatura de Timoptic 0,25% in ochiul afectat (ochii afectati) de doua ori pe zi. Daca raspunsul clinic nu este adecvat, doza poate fi modificata la o picatura de solutie 0,5% in ochiul afectat (ochii afectati) de doua ori pe zi. La nevoie pot fi asociate la terapia cu Timoptic: miotice, epinefrina si inhibitori de anhidraza carbonica administrati sistemic. Avand in vedere ca la unii pacienti tratati cu Timoptic scaderea presiunii intraoculare poate necesita cateva saptamani pentru stabilizare, evaluarea beneficiilor terapeutice ar trebui sa includa determinarea presiunii intraoculare dupa aproximativ 4 saptamani de la inceperea tratamentului. Daca presiunea intraoculara este mentinuta la niveluri satisfacatoare, multi pacienti pot fi trecuti la administrarea o data pe zi. Transferarea pacientilor de la o alta terapie la Timoptic: cand un pacient este transferat de la un alt agent topic beta-blocant la Timoptic, acel agent trebuie intrerupt dupa administrarea unei doze obisnuite inclusiv in ultima zi. In ziua urmatoare se incepe tratamentul cu Timoptic 0,25%, o picatura in ochiul afectat de doua ori pe zi. Daca raspunsul clinic nu este corespunzator, doza poate fi crescuta la o picatura de Timoptic 0,5% de doua ori pe zi. Cand un pacient este transferat de la un singur agent antiglaucomatos (altul decat un agent topic beta-blocant), se continua cu agentul deja folosit si se adauga o picatura de Timoptic 0,25% in fiecare ochi afectat, de doua ori pe zi. in ziua urmatoare, se intrerupe complet agentul antiglaucomatos anterior administrat si se continua cu Timoptic. Daca este necesara o doza mai mare de Timoptic, se administreaza o picatura de solutie 0,5% in fiecare ochi, de doua ori pe zi. Administrarea la copii: in mod obisnuit se va incepe tratamentul cu o picatura de Timoptic 0,25% la 12 ore in ochiul afectat (ochii afectati) in completarea altor medicamente antiglaucomatoase. Doza poate fi crescuta la o picatura din solutia 0,5% la 12 ore in ochiul afectat (ochii afectati). Folosirea Timoptic nu este recomandata la copii prematuri sau nounascuti. Contraindicatii Timoptic este contraindicat la pacientii cu: astm bronsic sau antecedente de astm bronsic sau bronhopneumopatie cronica obstructiva severa; bradicardie sinusala, bloc atrio-

15

ventricular de gradul doi sau trei, insuficienta cardiaca manifesta, soc cardiogen; hipersensibilitate la oricare dintre componentele acestui produs. Masuri de precautie Ca si alte medicamente topice oftalmice, acest medicament poate fi absorbit sistemic. Efectele adverse intalnite la administrarea sistemica a agentilor beta-blocanti pot aparea si la administrarea lor topica. insuficienta cardiaca trebuie atent controlata inaintea inceperii terapiei cu Timoptic. La pacientii cu afectiuni cardiace severe in antecedente, se vor urmari semnele clinice de insuficienta cardiaca si se va verifica frecventa pulsului. Ca urmare a administrarii de Timoptic au fost raportate reactii respiratorii si cardiace, incluzand decesul datorat bronhospasmului la pacientii astmatici si, rareori, decesul la pacientii cu insuficienta cardica. Pacientii care primesc deja un agent -blocant oral si la care se administreaza Timoptic vor fi urmariti pentru un posibil efect sumat privind presiunea intraoculara sau efectele sistemice cunoscute ale beta-blocantilor. La pacientii cu glaucom cu unghi inchis obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului. Aceasta cere constrictia pupilei cu un miotic. Timoptic are efect nesemnificativ asupra pupilei. Cand Timoptic este folosit la reducerea presiunii intraoculare crescute din glaucomul cu unghi inchis nu trebuie administrat singur, ci in asociere cu un medicament care produce mioza. Conservantul din Timoptic se poate acumula in lentilele de contact flexibile; de aceea, Timoptic nu trebuie utilizat in timpul folosirii acestor lentile. lentilele trebuie scoase inaintea aplicarii picaturilor si nu trebuie puse mai devreme de 15 minute dupa aplicare. Riscul de reactie anafilactica: in timpul administrarii beta-blocantelor, pacientii cu teren atopic sau antecedente de reactii anafilactice severe la diversi alergeni pot avea o reactivitate crescuta in cazul expunerilor repetate la alergeni fie accidental, fie in scop diagnostic sau terapeutic. Este posibil ca asemenea pacienti sa nu raspunda la dozele de epinefrina folosite in mod obisnuit in tratamentul reactiilor anafilactice. Sarcina si alaptare: administrarea la gravide: nu a fost studiata administrarea Timoptic la femei gravide. Folosirea tratamentului cu Timoptic impune evaluarea beneficiilor scontate comparativ cu riscurile posibile. Mame care alapteaza: Timoptic este detectabil in laptele uman. Deoarece Timoptic poate genera reactii adverse grave la sugari, trebuie luata decizia de a intrerupe alaptarea sau de a intrerupe tratamentul cu Timoptic, in functie de importanta medicamentului pentru mama. Reactii adverse De obicei Timoptic este bine tolerat. Fie in cursul studiilor clinice, fie dupa lansarea medicamentului pe piata, s-au raportat urmatoarele efecte adverse: Ale analizatorilor: semne si simptome de iritatie oculara, incluzand conjunctivite, blefarite, keratite si scaderea sensibilitatii corneene. Tulburari vizuale incluzand modificari de refractie (in unele cazuri datorita opririi terapiei miotice), diplopie si ptoza palpebrala.

16

Cardiovasculare: bradicardie, aritmii, hipotensiune, sincopa, bloc cardiac, accident vascular cerebral, ischemie cerebrala, insuficienta cardiaca congestiva, palpitatii, stop cardiac. Respiratorii: bronhospasm (mai ales la pacientii cu boala bronhospastica preexistenta), insuficienta respiratorie, dispnee. Ale organismului ca intreg: cefalee, astenie, oboseala, dureri in piept. Dermatologice: reactii de hipersensibilitate incluzand eruptie cutanata localizata sau generalizata si urticarie, alopecie. Ale sistemului nervos/tulburari psihice: ameteala, depresie, accentuarea semnelor si simptomelor de miastenia gravis. Digestive: greata. Efecte adverse potentiale: efectele adverse raportate in experimentele clinice cu timolol maleat oral pot fi considerate efecte adverse potentiale pentru timololul maleat de uz oftalmic.

17

Betax, solutie oftalmica


Forma de prezentare Solutie oftalmica 0,5%; ct. x 1 fl. x 10 ml Indicatii Administrare interna: hta. profilaxia crizelor de angina pectorala de efort. Administrare local conjunctival: glaucom cronic cu unghi deschis; hipertensiune intraoculara. Dozaj si mod de administrare Administrare interna: 10-40 mg o data pe zi. In IR dozele trebuie adaptate. Administrare local conj.: o picatura betaxolol 5 mg/ml instilata in ochiul fectat, de doua ori pe zi. Presiunea intraoculara va fi determinata periodic. Contraindicatii In cazul administrare interna: hipersensibilitate la componentele produsului; forme severe de astm bronsic si bpoc; IC; soc cardiogen; BAV gradul II si III, la pacientii fara un pacemaker implantat; angina Prinzmetal; boala sinusala; bradicardie; forme severe de sindrom raynaud si boli arteriale periferice; feocromocitom netratat; hTA; reactii anafilactice in antecedente. in cazul administrare locale: Hipersensibilitate la oricare din componentele produsului. Bradicardie sinusala severa, BAV gradul II-III, soc cardiogen, IC manifesta. Este CI asocierea cu: floctafenina si cu sultoprida. Atentionari In cazul administrare interne: tratamentul nu trebuie niciodata intrerupt brusc. Atentie in cazul pacientilor cu: astm bronsic si BPOC, IC, bradicardie, BAV gradul I, angina Prinzmetal, afectiuni arteriale periferice, feocromocitom; la varstnici, in IR, la pacienti cu diabet zaharat, la cei cu psoriazis, la pacientii predispusi sa dezvolte o reactie anafilactica severa, in caz de anestezie generala. In cazul administrare oftalmice: Poate interfera cu testele diagnostice pentru glaucom. Poate masca semnele CV ale tireotoxicozei. Prudenta la pacientii cu glaucom cu unghi inchis. Atentie, in cazul administrare sistemice, la asocierea cu: digitalice, anestezice inhalatorii halogenate, blocante ale canalelor de calciu, antiaritmice, baclofen, insulina si antidiabetice orale, lidocaina, substantele de contrast care contin iod, AINS, antidepresive triciclice, glucocorticoizi si tetracosactid, meflochina, simpatomimetice. in cazul administrare locale, atentie in cazul asocierii cu: epinefrina, rezerpina, medicamente psihotrope. Alaptarea nu este recomandata pe durata tratamentului. Atentie in cazul utilizarii la soferi sau la cei cu activitati de precizie.

18

Reactii adverse In cazul administrare interna: astenie, extremitati reci, bradicardie, tulburari gastrointestinale, impotenta, ameteli si cefalee, insomnie, incetinirea conducerii atrioventriculare sau accentuarea unui BAV, IC, hTA, bronhospasm, hipoglicemie, sindrom Raynaud, agravarea claudicatiei intermitente, diferite reactii cutanate, inclusiv eruptii psoriaziforme sau exacerbarea psoriazisului, depresie. Aparitia anticorpilor antinucleari, insotiti exceptional de LES. in cazul administrare locale: disconfort ocular, lacrimare, scaderea sensibilitatii corneene, eritem, prurit, pigmentare punctiforma a corneei, keratita, anizocorie si fotofobie.

19

Betaxolol, solutie oftalmica


Forma de prezentare Solutie oftalmica 0,5%; ct. x 1 fl. x 10 ml Indicatii Administrare interna: hta. profilaxia crizelor de angina pectorala de efort. Administrare local conjunctival: glaucom cronic cu unghi deschis; hipertensiune intraoculara. Dozaj si mod de administrare Administrare interna: 10-40 mg o data pe zi. In IR dozele trebuie adaptate. Administrare local conj.: o picatura betaxolol 5 mg/ml instilata in ochiul fectat, de doua ori pe zi. Presiunea intraoculara va fi determinata periodic. Contraindicatii In cazul administrare interna: hipersensibilitate la componentele produsului; forme severe de astm bronsic si bpoc; IC; soc cardiogen; BAV gradul II si III, la pacientii fara un pacemaker implantat; angina Prinzmetal; boala sinusala; bradicardie; forme severe de sindrom raynaud si boli arteriale periferice; feocromocitom netratat; hTA; reactii anafilactice in antecedente. in cazul administrare locale: Hipersensibilitate la oricare din componentele produsului. Bradicardie sinusala severa, BAV gradul II-III, soc cardiogen, IC manifesta. Este CI asocierea cu: floctafenina si cu sultoprida. Atentionari In cazul administrare interne: tratamentul nu trebuie niciodata intrerupt brusc. Atentie in cazul pacientilor cu: astm bronsic si BPOC, IC, bradicardie, BAV gradul I, angina Prinzmetal, afectiuni arteriale periferice, feocromocitom; la varstnici, in IR, la pacienti cu diabet zaharat, la cei cu psoriazis, la pacientii predispusi sa dezvolte o reactie anafilactica severa, in caz de anestezie generala. In cazul administrare oftalmice: Poate interfera cu testele diagnostice pentru glaucom. Poate masca semnele CV ale tireotoxicozei. Prudenta la pacientii cu glaucom cu unghi inchis. Atentie, in cazul administrare sistemice, la asocierea cu: digitalice, anestezice inhalatorii halogenate, blocante ale canalelor de calciu, antiaritmice, baclofen, insulina si antidiabetice orale, lidocaina, substantele de contrast care contin iod, AINS, antidepresive triciclice, glucocorticoizi si tetracosactid, meflochina, simpatomimetice. in cazul administrare locale, atentie in cazul asocierii cu: epinefrina, rezerpina, medicamente psihotrope. Alaptarea nu este recomandata pe durata tratamentului. Atentie in cazul utilizarii la soferi sau la cei cu activitati de precizie.

20

Reactii adverse In cazul administrare interna: astenie, extremitati reci, bradicardie, tulburari gastrointestinale, impotenta, ameteli si cefalee, insomnie, incetinirea conducerii atrioventriculare sau accentuarea unui BAV, IC, hTA, bronhospasm, hipoglicemie, sindrom Raynaud, agravarea claudicatiei intermitente, diferite reactii cutanate, inclusiv eruptii psoriaziforme sau exacerbarea psoriazisului, depresie. Aparitia anticorpilor antinucleari, insotiti exceptional de LES. in cazul administrare locale: disconfort ocular, lacrimare, scaderea sensibilitatii corneene, eritem, prurit, pigmentare punctiforma a corneei, keratita, anizocorie si fotofobie.

21

Betoptic, solutie oftalmica


Compozitie Solutia oftalmica Betoptic (betaxolol) contine betaxolol clorhidrat, un agent beta-blocant cardioselectiv, intr-o solutie sterila, izotona, cu conservant. Fiecare ml contine: Substanta activa: 0,56% betaxolol clorhidrat (0,5% betaxolol baza). Conservant: clorura de benzalconiu 0,01%. Substante inactive: edetat disodic, clorura de sodiu, acid clorhidric si/sau hidroxid de sodiu (pentru corectarea pH-ului) si apa purificata. Indicatii Solutia oftalmica Betoptic s-a dovedit a fi eficienta in scaderea presiunii intraoculare si este indicata in tratamentul: 1. Pacientilor cu glaucom cronic cu unghi deschis; 2. Pacientilor cu presiune intraoculara crescuta (pacienti cu hipersensibilitate oculara); 3. Pacientilor cu glaucom sau hipertensiune oculara care au afectiuni respiratorii reactive; 4.Pacientilor cu glaucom sau hipertensiune oculara care folosesc in mod curent terapie multipla antiglaucomatoasa. Mod de administrare Doza uzuala este de o picatura de solutie oftalmica Betoptic instilata in ochiul afectat, de doua ori pe zi. La unii pacienti, efectul de scaderea presiunii intraoculare dupa administrarea solutiei oftalmice Betoptic poate necesita cateva saptamani pentru a se stabiliza. Urmarirea clinica trebuie sa includa o determinare a presiunii intraoculare in prima luna de tratament cu solutie oftalmica Betoptic. Ulterior, presiunea intraoculara va fi determinata in mod individual, dupa aprecierea medicului curant. Atunci cand pacientul este transferat de la monoterapie antiglaucomatoasa cu un alt preparat, se continua cu preparatul folosit anterior si se adauga o picatura de solutie oftalmica Betoptic in ochiul afectat, de doua ori pe zi. In ziua urmatoare se intrerupe complet administrarea agentului anti-glaucomatos folosit anterior si se continua cu solutia oftalmica Betoptic. Daca presiunea intraoculara a pacientului nu este controlata adecvat cu aceasta terapie, se pot asocia, in cadrul tratamentului antiglaucomatos, pilocarpina, alte miotice, epinefrina sau administrarea sistemica de inhibitori ai anhidrazei carbonice. Atunci cand pacientul este transferat de la terapie antiglaucomatoasa cu mai multe preparate administrate concomitent, se impune individualizarea tratamentului. Schimbarea terapiei trebuie sa implice un singur agent odata, la intervale nu mai mici de o saptamana.

22

Contraindicatii hipersensibilitate fata de oricare din componentele acestui produs. Solutia oftalmica Betoptic este contraindicata pacientilor cu bradicardie sinusala mai mare decat un bloc atrioventricular de gradul I, pacientilor cu soc cardiogen si celor cu istoric de insuficienta cardiaca manifesta. Precautii Pacientii care urmeaza tratament cu un agent blocant beta-adrenergic administrat oral, concomitent cu solutia oftalmica Betoptic, trebuie urmariti pentru detectarea potentialului efect aditiv, fie asupra presiunii intraoculare, fie asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Desi solutia oftalmica Betoptic a demonstrat un potential scazut de producere a efectelor sistemice, trebuie folosita cu prudenta la pacientii cu diabet (in special diabet instabil), sau la pacientii suspectati de a dezvolta tireotoxicoza. Trebuie acordata atentie renuntarii gradate la agentul blocant beta-adrenergic inaintea anesteziei generate, din cauza capacitatii reduse a cordului de a raspunde la stimuli reflexi simpatici mediati betaadrenergic. Pulmonar: solutia oftalmica Betoptic un beta-blocant cardioselectiv, a produs numai efecte minime la pacientii cu afectiuni respiratorii reactive. Totusi, trebuie manifestata prudenta in tratamentul pacientilor cu restrictie importanta a functiei pulmonare. Sarcina si alaptare Ca orice alt medicament, solutia oftalmica Betoptic va fi folosita de femei in perioada de graviditate si alaptare numai atunci cand beneficiile anticipate ale tratamentului depasesc riscurile. Intrebuintarea la copii: Nu au fost efectuate studii clinice pentru stabilirea sigurantei si eficacitatii tratamentului la copii. interactiuni medicamentoase Desi solutia oftalmica Betoptic folosita ca medicatie unica are efect redus sau nul asupra dimensiunii pupilei,au fost raportate ocazional cazuri de midriaza rezultand din terapia concomitenta cu solutie oftalmica Betoptic si epinefrina. Se recomanda observarea atenta a pacientului atunci cand un beta-blocant este administrat pacientilor care primesc medicamente a caror actiune se exercita asupra terminatiilor catecolaminergice, cum este rezerpina,din cauza posibilului efect aditiv si producerii hipotensiunii si/sau bradicardiei. Sunt necesare precautii in cazul pacientilor care folosesc concomitent medicamente psihotrope adrenergice. Ocular: La pacientii cu glaucom cu unghi inchis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului prin constrictia pupilei cuun agent miotic. Betaxololul nu are efect asupra pupilei; de aceea, solutia oftalmica Betoptic se va asocia cu un agent miotic pentru a reduce presiunea intraoculara crescuta in glaucomul cu unghi inchis. Ca si in cazul altor
23

medicamente antiglaucomatoase, a fost sesizata diminuarea raspunsului dupa terapia prelungita cu solutie oftalmica Betoptic la unii pacienti. Totusi, intr-un studiu pe termen lung, incare 250 pacienti au fost urmariti timp de trei ani, nu s-a observat nici o diferenta semnificativa in privinta valorilor medii ale presiunii intraoculare, dupa stabilizarea initiala. Reactii adverse Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in cadrul studiilor clinice urmarind pacienti aflati sub tratament cu solutie oftalmica Betoptic pe o perioada de pana la 4 ani: Ocular: solutia oftalmica Betoptic a fost bine tolerata. Dupa instilare, ocazional pot aparea disconfort ocular de scurta durata sau lacrimare. Au fost raportate rare cazuri de scadere a sensibilitatii corneene, eritem, prurit, patare punctiforma a corneei, keratita, anizocorie si fotofobie. Sistemic: Dupa administrarea locala a Solutiei oftalmice Betoptic s-au semnalat rar efecte sistemice (ex: insomnie, nevroza depresiva).

24

Fortinol, picaturi oftalmice


Forma de prezentare Picaturi oftalmice cu eliberare prelungita 1%, 2%; ct. x 1 fl. x 3 ml

Indicatii Hipertensiune intraoculara; glaucom cronic cu unghi deschis.

Dozare si mod de administrare Initial o picatura solutie oftalmica 1% de 2 ori pe zi. Daca nu se obtine efectul terapeutic dorit, se trece la sol. 2%, cate o picatura de 2 ori pe zi. Cand se inlocuieste un alt medicament antiglaucomatos, carteololul se administreaza impreuna cu acesta, timp de o zi, dupa care celalalt medicament se intrerupe.

Contraindicatii Astm bronsic si bpoc; IC decompensata; soc cardiogen; BAV de grad II sau III (fara pacemaker); angina pectorala vasospastica; boala sinusala; bradicardie marcata (frecventa < 50/min); afectiuni vasospastice periferice; feocromocitom netratat; hta. In caz de hipersensibilitate la oricare din componentele produsului. Perioada de alaptare.

Atentionari Copii si varstnici. Pacienti tratati cu blocante beta-adrenergice sistemice. Pacienti tratati cu antidiabetice. Hipertiroidieni. Pacienti cu glaucom cu unghi inchis carteololul trebuie administrat in asociere cu miotice. Nu se recomanda utilizarea lentilelor de contact pe durata tratamentului. Este inclus in lista medicamentelor dopante la sportivi. Atentie in cazul asocierii cu: alfa-blocante, anestezice generale, antiaritmice, antihipertensive, antidiabetice. Precautie la femei insarcinate, la soferi si la persoane cu activitati de precizie.

25

Reactii adverse Locale: Diminuarea secretiei lacrimale; iritatie oculara cu senzatie de arsura si intepaturi, fenomene de conjunctivita, blefarita si keratita; tulburari vizuale, diplopie, ptoza palpebrala. Sistemice: bradicardie, dispnee, cefalee, oboseala, greata, scaderea libidoului, eruptii cutanate.

26