Sunteți pe pagina 1din 20

GENERALITATI - definitie, clasificare, date epidemiologice;

Genunchiul este cea mai mare articulatie importanta a corpului. Prin


pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului
inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de
predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele indirecte.
Genunchiul sufera si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul anumitor
afectiuni sau traumatisme.
Particularitatea recuperarii consta in strinsa interdependenta dintre functia
articulara si valoarea anatomo-functionala a musculaturii sale.
La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme şi lezări a tuturor
tipurilor destructuri articulare:
1. Leziuni ale părţilor moi:
•Tegumente şi ţesut celular subcutanat (contuzii, plăgi, arsuri);
•Tendoane şi muşchi (întinderi, rupturi, secţionări, dezinserţii);
•Vase şi nervi (rupturi, secţionări)
2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :
•Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;
•Rotulei.
3. Leziuni articulare
•Plagi articulare;
•Rupturi ligamentare;
•Entorse;
•Luxatii;
•Leziuni meniscale.

Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistenta


care a creat o degenerescenta, cu sau fara depunere de calcar. Se poate prezenta
ca ruptura longitudinala completa (care este caracteristica mai ales meniscului
extern) sau ca ruptura oblica sau combinata cu dezinsertie.

Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a membrului inferior are


un dublu rol:
- asigurarea statica in momentul de sprijin;
- asigurarea elevatiei piciorului in momentul balansului pentru
orientarea piciorului in functie de denivelarile de teren.
- Genunchiul joaca un rol important in foarte multe momente si
activitati uzuale si profesionale.

1
ETIOPATOGENIE – cauze, mecanisme, anatomie patologice

Factorii vulneranti care pot actiona asupra genunchiului sunt:


a) Factori mecanici;
b) Factori fizici;
c) Factori biologici;
d) Factori chimici.

Anatomia patologica
Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate doar de leziunile
meniscale ale articulatiei genunchiului. Aceste leziuni pot fi singulare sau se pot
asocia cu oricare alt tip de leziune (entorse, luxati, fracturi).

Leziunile meniscului compromit vascularizatia acestuia, ceea ce explica de ce


tratamentul conservator are putine sanse de reusita, indicatia terapeutica
raminind cea chirurgicala.
Leziunile de menisc sunt formatiuni fibrocartilaginoase, vascularizate doar
periferic in zona fibroasa. Meniscurile au rol de a creea o congruenta perfecta
intre condilii femurali si platoul tibial, de a creea o mai buna repartitie a
presiunilor intraarticulare, de a permite o mai buna alunecare a capetelor osoase
articulare.
Ruptura de menisc se poate prezenta ca:
•ruptura longitudinala (complexa) caracteristica mai ales meniscului intern;
•rupturi transversale, caracteristice meniscului extern,
•ruptura oblica
•combinata cu dezinsertia fie a coarnelor fie periferica.

Meniscurile sunt bine ancorate (in special cel intern) la structurile din jur: la
femur , la tibie, la rotula, ligamente incrucisate, capsule, ligamentul lateral si
intern. Meniscul intern este cel mai expus traumatizarii (80% din leziunile
meniscale), datorita fixitatii lui la structurilor din jur (mai ales la ligamentul
lateral intern) ca si presiunilor mai mari ce se exercita asupra lui prin condilul
femural intern, prin care trece proiectia centrului de greutate a corpului.
Exista trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului:
•flexie urmata de o extensie puternica asociata cu o rotatie a genunchiului in
timp ce tibia este fixata, prin blocare la sol a piciorului. La sportivi blocarea
piciorului la sol prin crampoanele ghetelor este o cauza frecventa (56 % din
rupturile de menisc sunt intilnite la fotbalisti).
•Asocierea concomitenta a unei flexii cu rotatie externa si vag fortat, ceea ce
deschide interlinia interna articulara si va incarcera meniscul, care va fi strivit la
extensia urmatoare.
•In cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracturi de
platou sau cu rupturi de ligamente, incrucisate sau laterale.

2
SIMPTOMATOLOGIE SI CRITERII DE SUSTINERE A
DIAGNOSTICULUI:
a) examenul clinic – semne subiective si obiective
b) investigatii paraclinice – ex. radiologic, probe de laborator

Simptomatologia clinica este relativ comuna.


La fracturi bolnavul prezinta:
- durere intensa;
- tumefiere a genunchiului;
- hemartroza abundenta;
- impotenta functionala,
- echimoza, mai ales in spatiul popliteu.

La luxatii bolnavul prezinta dureri spontane care se intensifica la incercarea de


flexie a gambei. Palparea arata relieful rotulian deplasat, iar in locul rotulei o
depresiune in fundul careia se [alpeaza condilul si trohleea femurala.
Genunchiul poate fi blocat in extensie sau in usoara flexie. Luxatia rotulei se
reduce ortopedic, dupa care se pune un burlan de gips. Uneori se intervine
chirurgical executind o palectomie.

La ruptura de menisc, bolnavul prezinta o durere violenta, brusca insotita de


impotenta functionala imediata. Uneori apare blocajul articular, hidrartroza este
aproape regulata, iar hemartroza este destul de frecventa.
Criteriile pentru sustinerea diagnosticului sunt: clinice, radiologice si
paraclinice.
Inspectia stabileste:
- tipul constitutional greutatea pacientului si aduc unele precizari privind
ortostatismul si mersul pacientilor cu sechele la membrele inferioare;
- pozitia sau atitudinea segmentului lezat;
- deformari articulare;
- aspectul tegumentului si al tesutului subcutanat;
- culoarea tegumentului care poate fi modificata de echimoze, staza
venocapilara, ischemie, hiperemie.
Palparea este unul dintre criteriile clinice care stabileste:
- temperatura tegumentelor care indica procese inflamatorii in cazul
tegumentelor calde sau algoneurodistrofii in cazul tegumentelor reci;
- gradul de suplete al pielii si tesutului subcutanat urmare al starii de
uscaciune sau umiditate a pielii;
- punctele dureroase la presiune;
- pulsatia arteriala.

3
Prin palpare se mai poate stabili de asemenea, continuitatea osoasa, mobilitatea
anormala, articulara sau osoasa, crispatiile tesutului osos sau ale celui
cartilaginos.
Masuratorile in afectiunile aparatului locomotor se fac comparativ (membrul
sanatos – membrul afectat) si reprezinta alt criteriu clinic. Masuram
circumferinta articulara, circumferinta segmentului (crescuta in edem si staza in
atrofii) ca si in lungimea membrului sau a segmentului de membru traumatizat.

Bilantul articular este de asemenea, un criteriu clinic si consta in masurarea


unghiurilor de miscare articulara (testing-ul articular).
Statica si mersul se studiaza prin aprecierea statica monopolara si bipolara a
mersului care, ca produs dinamic, permite evidentierea coordonarii si a
mobilitatii articulare in cadrul unghiurilor utile si tuturor fortelor musculare ale
membrelor unferioare.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Prognosticul pentru genunchiul operat depide de felul si gravitatea leziunii, dar


este de regula favorabil, recuperarea genunchiului operat fiind totala daca
tratamentul este bine ales si corect aplicat. Exceptie fac persoanele in virsta la
care pot aparea procese de osteoporoza si osteoscleroza.

TRATAMENT

Tratament igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic in cadrul genunchiului operat nu este specific.


Daca bolnavul, are un surplus de strat adipos este bine sa nu consume
lipide sau glucide (piine, fainoase, zahar) deoarece articulatia si asa suferinda va
fi ingreunata si mai mult de greutatea provenita din consumul acestor alimente.
Recomandam deci, bolnavului, in perioada spitalizarii consumul de
proteine principale cum ar fi: carne, (slaba) fiarta, oua, lapte si brinzeturi.
Cel mai important rol il au vitaminele prin:
- vitamina A, care ajuta la regenerarea celulelor din organism, la
vindecarea ranilor, cresterea rezistentei la infectie;
- vitamina K are actiune antihemoragica;
- vitamina C care asigura functionarea normala a vaselor sanguine;
In general trebuie evitate eforturile profesionale si pozitia ortostatica prelungita.

Tratamentul profilactic consta in evitarea eforturilor mari si bruste, mai ales la


sportivii de performanta, la virstnici (care au un grad avansat de degenerare a
elementelor articulare), la copii.

4
Tratament medicamentos

Medicatie antalgica si antiinflamatoare este administrata cind durerea are


intensitati mai mari: infiltratii cu xilina cu/sau fara hidrocortizon (decit in cazul
unor forme dureroase limitate, mai ales la insertia tendoanelor la burse sau
muschi).
Infiltratia intraarticulara se aplica doar in procesele articulare inflamatorii.
In inflamatia articulara repausul si postura articulara relaxata e prima atitudine a
recuperatorului in fata unei articulatii inflamate, cu sau fara lichid articular.
Crioterapia determina o hiperemie activa (dupa o prima si scurta faza de
vasoconstrictie), scade viteza de conducere pe nerv, scade activarea receptorilor
cutanati (efect antalgic) scade spasmul muscular.
Alte proceduri cu rol antalgic si antiinflamator sunt: parafina, ultrasunetele si
undele scurte.

Tratament ortopedico – chirurgical

Tratamentul ortopedic foloseste metode care vizeaza reducerea


deformatiilor sau a fracturilor prin manevre externe si mentinerea reducerii cu
mijloace exterioare a segmentului afectat.
Mobilizarea ortopedica se realizeaza cu ajutorul aparatului gipsat a
tractiunii continue. Imobilizarea gipsata se aplica atit la fracturi cit si in cazul unor
afectiuni care necesita punerea in repaus a unui segment. In situatii postoperatorii
se poate folosi aparatul gipsat si pentru corectarea si mentinerea corectiei unor
deformari congenitale sau dobindite. In cazul esuarii tratamentului ortopedic, se
indica tratamentul chirurgical.
Tratamentul ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat pe o perioada de 3-4
saptamini este recomandat in fracturile de rotula, fractura supra si intercondiliana
si fractua de platou tibial. In fracturile cu deplasare se recomanda insa tratamentul
chirurgical. Mersul cu sprijin va incepe dupa circa doua luni.

Chirurgia ortopedica s-a extins treptat depasind in prezent, indicatiile


clasice din cadrul traumatologiei.
Interventiile chirurgicale ortopedice se pot clasifica astfel:
- Operatii care se adreseaza elementelor angrenate ale artrozei si care au
un scop simptomatic paleativ;
- Operatii care inlocuiesc articulatia – artroplastia totala;
Genunchiul poate fi operat pentru repararea unor leziuni traumatice ca:
a) Rupturi de menisc (foarte des intilnite);
b) Leziuni ale genunchiului lax, post-traumatic;
c) fractura supra si intercondiliana;
d) Fractura de platou tibial;
e) Luxatii ale genunchiului.

5
Pentru restabilirea miscarilor ale genunchiului se poate efectua o
artroplastie a genunchiului, operatie ce consta in inlocuirea pe cale chirurgicala a
unei articulati cu o proteza metalica. Artroplastia este o operatie complicata, mai
ales prin posibilitati multiple de infectii, embolii gazoase, flebite, infundarea
platourilor tibiale, paralizii ale sciaticului popliteu extern.
Artroplastia se prezinta sub doua forma: proteza partiala sau totala .
Protezele prezinta si mari beneficii, ca refacerea functiei membrului inferior
prin reducerea durerii si recistigarea mobilitatii, cel putin partial si a capacitati de
mers.
Ruptura de menisc are indicatie operatorie majora, deoarece instalarea
procesului degenerativ al genunchiului este accelerata. Menisccectomia este o
operatie intra-articulara prin care se realizeaza curatirea genunchiului de o serie de
elemente anatomice, inclusiv in indepartarea meniscului rupt. Meniscul rupt poate
fi indepartat in intregime sau numai fragmente rupte, in locul ramas liber
formindu-se un un nou menisc din tesut fibros. Dupa operate, genunchiul este
strins intr-un pansament compresiv pentru a impiedica hemartroza si este
imobilizat pe atela.
Reeducarea incepe a doua zi dupa operatie cind piciorul se afla pe atele. La
inceput se executa contractii izometrice pentru cvadriceps aflat in exces.
Contractiile cvadricepsului se vor repeta de 5-6 ori la fiecare ora, pina cind
muschiul devine suficient de puternic. In acest moment se fac ridicari ale
membrului inferior cu atela cu tot. Daca tratamentul a fost bine efectuat, dupa 10-
15 zile se obtine o musculatura buna si se poate trece la mers. Uni autori
recomanda inceperea mersului dupa 48 ore de la operatie, mentinind atela.
In exercitiile de mers se va urmari:
- ca piciorul sa fie intins din genunchi, in faza de sprijin anterior;
- sa se corecteze tendinta de leganare laterala provocata de teama de a
calca pe piciorul operat;
- sa se corecteze inclinarea trunchiului tinind bratul din partea piciorului
operat in sus pe linga cap;
Dupa 30 zile de la operatie, mersul trebuie sa fie corectat, intirzierile fiind de
multe ori provocate de graba de a merge cu un picior insuficient pregatit si
dureros.

PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI BFT

Obiectivele tratamentului balneofiziterapeutice sunt:


a) reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii
deoarece gonalgia ingreuneaza sau face imposibila aplicarea programului
recuperator;
b) obtinerea stabilitatii, care este de fapt principala functie a genunchiului;
c) obtinerea mobilitatii;
d) coordonarea miscarii membrului inferior.

6
Remobilizarea articulara reprezinta obiectivul principal al recuperarii sechelelor
articulare posttraumatice si postoperatorii. Mobilitatea articulara se realizeaza
prin miscari pasive si active. Rolul principal al mobilizarii articulare este ace4la
de a dezvolta abilitatea miscarilor. Stabilitatea articulara se obtine prin
tonificarea musculaturii. Pentru tonifierea musculaturii se executa exercitii
izometrice, miscarii de rezistenta si se aplica diverse metode ortopedice.
Stabilitatea articulara inseamna de fapt:
- o articulatie indolara;
- o articulatie fixata pe o musculatura puternica;
- o articulatie protejata de mobilitati anormale prin capsule si ligamente
interne.
Prin programul de recuperare a genunchiului operat, se urmaresc patru obiective
esentiale:
a) Indoloritatea;
b) Stabilitatea;
c) Mobilitatea
d) Coordonarea;
a) Indoloritatea se obtine prin:
- administrarea unei medicatii antiinflamatorii si si antialgice generale;
- crioterapia sau termoterapia ( dupa caz);
- electroterapia;
- roentgenterapia;
- repaus articular;
- interventii chirurgicale.
b) Stabilitatea genunchiului are doua aspecte:
- stabilitate pasiva – stabilitate ortostatica;
- stabilitate activa – stabilitate in mers;
Stabilitatea pasiva, mai ales in cazul genunchiului operat fara succes, poate fi
obtinuta cel putin partial prin:
- tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului;
- cresterea rezistentei ligamentare;
- evitarea cauzelor care afecteaza genunchiul ca: obezitatea, ortostatism
si mers prelungit, mers pe teren accidentat, flexie puternica, flexie –
extensie libera, in momentul trecerii de la o pozitie de repaus la
ortostatism, etc.
- aplicarea unor orteze care sa preia stabilitatea laterala sau posterioara a
genunchiului
Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati, respectiv:
- muschiul cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o
imobilizare de 48 de ore. Pentru tonifierea cvadricepsului se executa
contractii izometrice si exercitii cu contrarezistenta:
- muschiul tensor fascia lata se tonifica prin flexii si extensii ale
soldului, din decubit lateral.
7
c) Mobilitatea genunchiului operat, este limitata. Pentru redarea mobilitatii
genunchiului operat se urmareste reducerea flexum-lui. Si cresterea
amplitudinii flexiei. In timpul imobilizarii genunchiului dupa operatie, se pot
face mobilizarii pasive constind dintr-un complex de procedee terapeutice,
care se schimba alternativ, ca:
- tractiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru corectarea unei
pozitii vicioase articulare asociate cu caldura pentru a usura durerea
rebela articulara pentru scaderea presiunii interarticulara;
- tractiunii discontinue, care se aplica in timpul noptii sau in perioada de
repaus;
- mobilizare pasiva asistata, care se executa in relacxare partiala sau
totala de care Kinetoterapeut in toate sensurile, cu miscarii ample
articulare;
- mobilizarii autopasive, care sunt o combinatie de exercitii pasive
foarte des utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea sa le repete de
mai multe ori pe zi;
- mobilizarea activa executata de pacient, care constituie baza
Kinetoteraoiei recuperatorii pentru redorile articulare post-traumatice.
Mobilizarea activa se face in scopul cresterii treptate a amplitudinii, miscarii in
toate planurile de mobilitate a articulatiei. Se executa miscari ritmice de flexie –
extensie ale piciorului si exercitii gestice uzuale pentru readucerea functionala a
genunchiului. Se nai executa mecanoterapie si scripetoterapia.
Recuperarea integrala a bolnavilor operati de menisc se bazeaza pe un program
recuperator bine condus. Postoperator, genunchiul este mentinut in extensie 10
zile cu o atela gipsata.
Recuperarea incepe a doua zi dupa interventie si consta in :
- contractii izometrice cvadricepsului, din ora in ora;
- imobilizarii ale piciorului;
- ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind dupa 3-4
zile de la operatie;
- exercitii de flexie ale genunchiului la marginea patului, dupa scoaterea
bandajelor;
- mers cu baston din a 10-a zi de la operatie.
Recuperarea continua cu:
- electroterapie antalgica si antiinflamatorie;
- tonifierea cvadricepsului;
- masaj coapsa-gamba, cu evitarea genunchiului;
- mobilizarea articulatiei;
- crioterapia;
Din saptamina a 3-a se incepe urcatul si coboritul scarilor.
Procedurile folosite pentru recuperarea genunchiului operat sunt urmatoarele:

TRATAMENTUL PRIN HIDRO - TERMOTERAPIE


8
( tehnica, efecte)

HIDROTERAPIE

Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui


numar variat de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub
diferite stari de agregatie, ca si unele tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti asupra unor
regiunii limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca
bolnavul cu picaturi de apa fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe
furtun si pe portiunea metalica a dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul
cu aburi sa fie prevazuta cu dispozitive de separare a apei de condensare si cu
supraancalzitoare pentru aburi. Inainte de a aplica jetul de vapori asupra
bolnavului, tehnicianul si-l proecteaza pe palma pentru a se asigura de lipsa
picaturilor de apa fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de
sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei,
provocand hieremie si resorbtie locala.
-Dusul-masaj
Acesta consta in aplicarea mat multor dusuri rozeta la temperatura de 38-400
,concomitent aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru
aplicarea lui exista instalatii speciale cu 4-6dusuri verticale, in rozeta, situate
unul langa altul, care se pun simultan sau separat un functie. In lipsa unei
instalatii speciale, se poate efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se aplica
o rozeta. Durata masajului este de 8-15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid
dusurile si in timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform
tehnicii cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in
regiunea tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.
-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se
efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple ¾ cu apa la
temperatura de 36-370 C si mai rar 380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5minute, este lasat linistit.
Dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile
posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5minute. Dupa aceea
bolnavul sta in repauz, dupa care este invitat sa repete singur miscarile
imprimate de tehnician.

9
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care
se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii
lui Arhimede.
-Baia cu masaj
Intr-o baie umpluta apr.3/4 cu apa la temperatura de 36-390 C se executa
masajul asupra regiunii indicate, prin tehnica cunoscuta.
Aceasta si baia kinetoterapeutica este indicata in redorile articulare cu tendinte
la anchiloza.

TERMOTERAPIE

-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un prosop,
o panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70°.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o bucata
de panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se
aplica cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un
termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de
minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic.
-Inpachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas la
temperatura de 65-70°; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in
scopul evitarii supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se
pensuleaza regiunea. Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de
patafina se aplica bucati de vata sau flanela si apoi se acopera regiunea cu
patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu
usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se
termina cu o spalare la temperatura de 20-22°.
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si
uniforma a tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40°. La locul de
aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste
pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou
timp de 20-60 minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de
timp va purta o compresa rece la frunte iar capull ii va fi aparat de soare cu o
palarie sau umbrela.

10
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se
va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic
alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din
nou rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element
este reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.

TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE (tehnica, efect)

Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii


diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau
profilactic.

A.Curentii de joase frecventa

Curentii diadinamici
Curentii diadinamici utilizand aplicatia tranzversala a electrozilor (articulatia
intre cei doi poli) preferand formula:
a) difazat fix, care rezulta din suprapunerea a doi curenti monofazati cu un
decalaj de ½ perioada. Varfurile impulsurilor sunt asemanatoare insa
ramanand la un anumit nivel, de unde rezulta o curba asemanatoare cu
aceea a unui curent continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri, de
forma ½ sinusoidala.
b) perioada scurta, in care, la intervale regulate de 1 secunde, se alterneaza
brusc monofazatul fix de 50 de impulsuri pe secunda, cu difazatul fix de
100 impulsuri pe secunda. Durata este de un minut.
c) perioada lunga este o forma speciala de suprapunere a doi curenti de 50
impulsuri. Alternanta dintre monofazat si difazat, in cazul perioadei lungi,
se face intre 3 si 10 secunde. Durata este de 2minute.
Apoi se face inversarea polilor cu repetarea formulei. Se fac 1-3 aplicatii pe zii.

Curentii Trabert

Sunt curenti cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms, pauza 5 ms, la
care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15-20
minute, cu crestere treptata a intensitatii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.
Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o puternica senzatie,
cu aspect vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi.
Efectele antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.

Curentul galvanic

11
Prin actiunea hiperemianta pe care o are este utilizat in fenomenele inflamatorii
articulare. Acest efect vasodilatator nu este dependent de nici unul din cei doi
poli, fiind prezent si la catod si la anod. Se utilizeaza intensitati mici, la pragul
de sensibilitate. Asocierea unor substante cu efecut antiinflamator, sub forma
ionoforezei, este obisnuita, dar fara a se putea face vreo apreciere asupra
substantei si mai ales a cantitatii acesteia.
La anod, se aseaza solutia de Cl2Ca, SO4Mg; de hidrocortizon etc.; la catod,
salicilatul de sodiu; la ambii poli Fenilbutazona. Se utilizeaza durate mari, 20-30
minute pentru o sedinta.

B.Curentii de medie frecventa

Efectul analgetic al curentilor de medie frecventa se obtine utilizand mai ales


frecventele de 10000 Hz si forma modulata de scurta perioada la 200 modulatii
pe secunda, pe care eventual le reduce pe parcursul sedintei.
Ca forma particulara de aplicare a curentiilor de medie frecventa este
interferenta in profunzimea tesuturilor a doi curenti sinusoidali de medie
frecventa care realizeaza prin interferenta un curent de joasa frecventa. Se
inconjoara articulatia cu patru electrozi ai aparatului utilizandu-se in general, ca
formula antalgica: manual 100/ps –5 minute, spectru 0-100/ps –10minute,
manual 100/ps –5 minute.
Utilizarea curentilor de medie frecventa ca procrdura antalgica apare mai ales
in cazurile in care pielea prezinta o sensibilitate deosebita nu ar suporta aplicarea
curentilor de joasa frecventa.

C. Curentii de inalta frecventa

Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi, a caror frecventa este in


medie mai mare de 500000 oscilatii pe secunda, a caror limita inferioara este de
100000 Hz, iar limita superioara de 300000000 Hz.

Se utilizeaza in practica:

a) Undele scurte
Cu electrozi de sticla sau flexibili, cu doi electrozi sau cu un electrod (monod),
dozand dupa dorinta intensitatea efectului caloric, de la senzatia de caldura
puternica (doza IV) la subsenzatia termica (doza I sau dozele reci), in functie de
starea locala articulara. Cu cat procesul inflamator articular este mai intens, cu
atat doza de ultrascurte va fi mai redusa (dozele I-II). Durata tratamentului
este variabila pana la 15-20 minute.

b) Undele decimetrice si microundele


Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca la
radar) directionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem incalzi
12
tesuturile pe profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta
acesruia de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.

C ) Ultrasunetul

Aplicarea indirecta a curentul de inalta frecventa prin transformarea acestuia in


oscilatii mecanice prin vibratiile unui ctistal piezoelectric. Ultrasunetul
determina efect caloric dar si o excitatie vibratorie, care actioneaza asupra
proprioreceptotilor si curentii de joasa frecventa. Utilizam dozaje reduse (0,4-
0,8W/cm patrati), in functie de zona tratata, asociind si efectul de sonoforeza
(unguent cu Hidrocortizon si eventual si alte antiinflamatorii). Durata este intre
3-10 minute.

D. Radiatia infrarosie

In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii inflarosii si


care este utilizata in terapeutica sub forma asa –numitei helioterapii.
Aplicatiile de radiatii inflarosii in terapeutica se pot face in doua moduri: in
spatiul inchis, sub forma asa-numitelor bai de lumina proceduri intense
termoterapice sau in spatiu deschis, in aer liber, sub forma asa-nummitelor
aplicatii de sollux.
In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la temperaturi
ridicate (60-70-80°).
In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina intre 5-20
minute. Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de
racire partiala.
Efectul radiatiilor infrarosii :
Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra circulatiei din
derm provocand o vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre
celulele de cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.

TRATAMENTUL PRIN MASAJ

Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate,


aplicate la suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea
tegumentului bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii
care contraindica masajul, precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o
sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar
mai mare, ca in afectiunile ortopedice.

13
Efectele fiziologice ale masajului sunt:

- actiune sedativa asupra durerilor de tip: musculare sau articulare;


- actiune hiperemianta locala, de inbunatatire a circulatiei locale care se
manifesta prin inrosirea tegumentului si incalzire;
- inlaturarea lichidelor de staza;
- stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
- efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu inbunatatirea
somnului, indepartarea oboselii musculare;
- cresterea metabolismului;
- cel mai important mecanism de actiune este cel reflex.

Descrierea anatomica a genunchiului

Suprafeţele articulare ale articulaţiei genunchiului aparţin epifizei


inferioare a femurului, epifizei superioare a tibiei si patelei.Fibula nu ia parte la
alcătuirea acestei articulaţii.
Se observa ca:
a) suprafaţa articulara a epifizei distale femurale, reprezentată prin cei
doi condili, este curbată înapoi şi de aceea partea sa cea mai mare
este situată înapoia axului osului;
b) fiecare condil este orientat oblic şi axul său de învârtire este oblic de
sus în jos şi din spaţiul intercondilian înspre faţa cutanată;
c) condilul medial este mai proeminent decât cel lateral;
d) condilul medial se afla pe un plan inferior celui lateral;
e) privind din profil se observa cum raza de curbura a celor doi condili
descreşte dinainte înapoi (in partea anterioara ea are aproximativ 45
mm, iar in cea posterioara 16 mm), ceea ce face ca suprafaţa
articulara a condililor sa apară nu ca un segment de cerc ci ca o
curba spirala;
f) condilul medial e mai îngust si mai lung (aproximativ 10 mm) decât
cel lateral (aproximativ 8 mm);
g) cei doi condili diverg dinainte – înapoi, astfel că diametrul
transversal al extremităţii inferioare femurale este mai mare în
partea posterioară decât în cea anterioară. Condilii femurali sunt
acoperiţi de un cartilaj hialin, gros de 2-3mm.
Meniscurile intraarticulare
Sunt două fibrocartilaje ce s-au dezvoltat la periferia fiecăreia din fosile
articulare tibiale. Rolul lor este de a contribui la o mai bună concordanţă între
suprafeţele condiliene femurale şi fosele articulare ale tibiei, insuficient
excavate. Pe secţiune verticală, fiecare menisc prezintă:

14
- două feţe, dintre care una superioară, concavă care răspunde
condilului femural şi alta inferioară, plană, aplicată pe fosa
articulară corespunzătoare tibiei;
- o bază (circumferinţă laterală) ce răspunde capsulei articulare de
care aderă;
- o creastă (circumferinţă medială) cu mult mai subţire şi întinsă
înspre centrul articulaţiei, de care rămâne separată printr-o
distanţă de 6 – 8 mm;
- câte două extremităţi: una anterioară şi alta posterioară, numite
coarne. Meniscurile se inseră pe platoul tibial exclusiv prin
intermediul coarnelor. Ele sunt mobile şi alunecă pe platoul tibial
în timpul mişcărilor;

a) Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet; el este


întrerupt doar de o mică întindere la nivelul eminenţei
intercondiliene. Se inseră prin cele două coarne la nivelul
eminenţei intercondiliene.
b) Meniscul medial are forma unei semilune; are o întrerupere
medială mult mai mare. Prezintă inserţii mai îndepărtate şi
anume: prin cornul anterior pe marginea anterioară a platoului
tibial, iar prin cel posterior pe aria intercondiliană posterioară.

Cele două meniscuri sunt unite în partea anterioară printr-o ???? transversală,
numită “ligamentul transvers al genunchiului”. Formula mnemotehnică pentru
forma meniscurilor intraarticulare este Oe – Ci (O extern, C intern).

Tehnica masajului

Masajul genunchiului operat se executa prin cumularea unei serii de manevre ce


se adreseaza la inceput musculaturii coapsei si gambei urmind incalzirea zonei
prin cresterea circulatiei sanguine locale.
Uneori exte necesar sa se insiste asupra acestor regiuni datorita procesului de
hipotrofie musculara ce poate apare in timpul imobilizarii post operator. Asupra
acestor regiuni ce se aplica manevrele de netezire si framintare, care au rol
tonifiant major, contribuind la recuperare. Dupa aceea se trece la masajul
propriu-zis al articulatiei genunchiului. Maseurul se va orienta asupra capsului
ligamentare care uneste cele trei oase: femurul, tibia si rotul.
Se incepe cu manevrele de introducere tinind genunchiul bolnav in flexie
si netezind de la articulatia genunchiului in sus spre muschiul cvadriceps care in
afectiunile articulare ale genunchiului prezinta aproape intotdeauna o atrofie
pronuntata. In continuare se trece la frictiune in sus, in jos, lateral sau circular.

15
Se procedeaza in felul urmator: se aplica policele pe ambele margini ale sacului
capsularm cuprinzind cu celelalte degete fosa poplitee, intorcindu-se pe aceias
drum, pana la tuberozitatea tibiei. In parte inferioara se executa frictiunea mai
mult in sens orizontal.
Masajul partii posterioare se face cu genunchiul flectat pentru a patrunde
cu degetul mediu si index linga tendoanele muschilor flexari in profunzime si
frectionind orizontal, vertical si circular. Masajul se incepe cu netezirea, dupa
care urmeaza Kinetoterapia.

Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie)

In prima saptamana(6 sedinte)

*prima zi - contractii izometrice a le cvadricepsulului si fesierilor ,flexi , extensii


din articulatia gleznei
-flexii din CF(45%) , cu genunchiul intins ,abductii din CF (20%)cu genunchiul
itins ,circumductii din CF cu genunchiulintins (3 serii/5 saptamani),miscarea este
pasivo-activa.

*a doua zi - aceleasi exercitii din culcat la care se adauga cele din stand
(pacientul isi asigura stabilitatea ,tinandu-se de scaun )
-flexii din CF ,abductii din CF ,extensii din CF ,toate aceste miscari se executa cu
genunchiul intins(3 serii/5 repetari)-miscari active.

*a treia zi - acelesi exercitii ,acelesi pozitii,carora li se adauga:


-din asezat la marginea patului ,Kineto mobilizeaza cu multa atentie articulatia
genunchiului ,pana la punctulin care apare durerea(se porneste de la o flexie de
35) –miscarea pasiva(3 serii /10 repetari),cu pauza un minut intre ele
-din culcat costal pe partea sanatoasa ,abductii din CF, cu genunchiul intins
-din culcat dorsal :flexia genunchiului cu alunecarea calcaiului pe planul
patului.In primele doua zile,miscare pasiva ;
-mers cu ajutorul unui baston Canadian

*a apatra zi – pacientul este dus la sala de gimnastica


-din culcat dorsal :toate exercitiile invatate,cu mentiunea ca miscarile vor fi
executatea activ,sub atenta supravegherea a profesorului,crescand numarul de
repetari “pompaje”pe o minge
-din culcat costal abductii din CF cu genunchiul intins;
-din asezat :flexi /extensii,alunecari inainte-inapoi a pe o patina;
-din stand la spalier – toate miscarile din articulatia soldului cu genunchiul intins:
ridicarea piciorului operat pe prima sipca,corpulramanand in sprijin pe membrul
integru,si incercarea de flexi din articulatia genunchiului prin proiectia trunchiului
spre inainte,ridicari pe varfuri,usor joc de glezne,mers cu ridicari pe varfuri la
fiecare pas.
16
*a cincia zi – Pacientul a castigat mult la capitolul fota,prin urmare poate lucra
cu un lest atasat pe glezna(sac cu nisip de 750 grame).

*a sasea zi – Pacientul este externat.Masuratorile de final sunt:


-flexii : activa 90 ,pasiva 110
-extensie : Nu exista deficit
-flexie din CF cu genunchiul intins 65

Gimnastica medicala

Genunchiul bolnav este introdus pentru doua saptamani intr-un aparat de


sustentie gipsat, deoarece a fost afectat cartilajul articular. In perioada de
contentie se executa program de recuperare:
- DIN CULCAT DORSAL :- contractii izometrice de cvadriceps si fesieri
(30miscari pe ora – contractie 6s/relaxare 3s);
- flexi/extensii din articulatia gleznei (patru serii a
zece repetari);
- flexi si abductii din CF (patru serii a zece repetari).

Se efectueaza exercitii cu toate articulatiile membrului sanatos.


- DIN STAND SPRIJINIT DE SPATARUL PATULUI: miscare activo-pasiva de
flexi/abductii/ extensii/ circumductii din CF (din fiecare, doua serii a zece
repetari).
Mersul se executa cu ajutorul a doua bastoane canadiene, fara sprijin pe piciorul
afectat.
Dupa indepartarea gipsului pacientul va purta o fasa elastica numai la deplasare si
noaptea, pentru a stabiliza genunchiul si a il feri de miscari nedorite.
Programul de recuperare se intinde pe durata a patru saptamani:
*In prima saptamana sunt cinci sedinte:
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de cvadriceps si fesieri;
- flexi si abductii din CF (miscare activa );
- usoare flexi ale articulatiei genunchiului. Profesorul
introduce ambele maini sub zona poplitee si executa cu
multa atentie acesta miscare la circa 30 , avand grija ca
talpa pacientului sa ramana permanent pe planul patului.
- DIN DECUBIT COSTAL : miscare activ-pasiva de abductie din CF cu
genunchiul intins (trei serii a zece repetari).
- DIN STAND LA SPALIER : miscari active din CF cu genunchiul intins (trei serii
a opt repetari): cu spatele – flexi; lateral – abductii; cu fata – extensii.
*In a doua saptamana sunt cinci sedinte. Toate miscarile devin active, lucrandu-se
incontinuare pentru tonifierea cvadricepsului, a tendonului…….si a fesierilor. In

17
ultima sedinta pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de
30%.
- DIN DECUBIT DORSAL: - “pompaje” pe minge, fara a forta flexia;
- flexia gambei pe coapsa (in lant cinetic inchis);
- flexi si abductii din CF (3 serii a 12 repetari).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI: flexia gambei pe coapsa,
miscare condusa si controlata de profesor.
Timp de doua luni sunt interzise exercitiile ce implica un lant cinetic deschis.
- DIN STAND LA PALIER: la exercitiile cunoscute se adauga :
- ridicari pe varfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul
sanatos;
- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe
coapsa cu usoara presiune pe talpa (2 serii a 10 repetari,
lucrand fara durere).
Mersul se face cu sprijin usor (circa30%)pe piciorul operat.
*In a treia saptamana sunt cinci sedinte . toate exercitiile devin active, iar pentru
miscarile din CF se introduce lestul de 500g.
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de cvadriceps, fesieri si
ischiogambieri;
- flexi/ extensii ale articulatiilor gleznei si degetelor
(metatarsiene, falangiene si interfalangiene);
- flexia gambei pe coapsa prin alunecare (4 serii a 15
repetari);
- flexi/ abductii/ circumductii din CF cu genunchiul
intins (miscare activ-rezistiva cu lest).
- DIN DECUBIT LATERAL : miscare activa libera de abductie din CF a
membrului operat (3 serii a 10 repetari).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI : - flexia si extensia gambei
pe coapsa (3 serii a 15 repetari) ;
- flexia si extensia articulatiei genunchiului cu ajutorul
unei patine pe care este asezata planta membrului operat.
- DIN STAND LA SPALIER : - 3 serii a 10 repetari pentru fiecare miscare din
CF activ-rezistiva cu last de 500g ;
- ridicari pe varfuri, piciorul operat in sprijin 60% ;
- joc de glezna cu sprijin circa 60% ;
- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe
coapsa prin exercitarea unei usoare presiuni pe
suprafata plantara.
*In a patra saptamana sunt cinci sedinte in care continua exercitiile mai sus
mentionate, la care se adauga :
- DIN DECUBIT VENTRAL (cu un rulou sub treimea inferioara a fetei
anterioare a coapsei) : miscarea activa de flexie a gambei pe coapsa, cu
tensiuni finale realizate de catre profesor.
18
Miscarile din asezat ale articulatiei genunchiului devin rezistive prin
introducerea lestului.
La sfarsitul acestei saptamani pacientul se sprijina aproape in totalitate pe
piciorul operat.

TERAPIA OCUPATIONALA

Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara


si/sau tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive
sau capaciteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de
timp. In general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta motrica este
realizata de membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicleta;
- alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;
- miscare laterala (abductie-adductie);
- mers pe plan ascendent;
- mers pe banda sau pe scara rulanta.

TRATAMENTUL BALNEOLOGIC ( ape minerale, namoluri)

Intrucat sechelele posttraumatice ale genunchiului include de regula deficite


functionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare,
periarticulare si musculare carora li se adauga efectele negative de mobilizare in
faza ortopedica, chirurgicala in afectiunile posttraumatice.
Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in totalitate de
recuperare imediata, ele avand rolul de refacere a functiei diminuate din cauza
traumatismelor.
Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord, Mangalia si
Techirghiol.
Sechelele post-traumatice ale membrelor intreseaza structuri foarte variate
( oase, muschi, articulatii) si dau complicatii vasculotrofice si psihice.
Recuperarea acestor sechele prin metodologia complexa fizico-balneara are o
importanta si o eficienta cu totul deosebita. Recuperarea bolnavilor in statiuni
balneoclimaterice se face in etapa a II-a, care succede etapa de recuperare si care
are loc in servicii de traumatologie in sectiile de ortopedie sau sau in sectiile de
recuperare spitalicesti.Nu se vor trata in statiuni fracturile si luxatiile medulare si
nici fracturile cu focare de osteomielita.
Contraindicatii pentru recuperare la statiuni au si pseudoartrozele, artritele
septice post-traumatice, precum si leziunile de nervi periferici cu sectiunea
nesuturata.
Cele mai bune rezultate se obtin in sechele dupa traumatisme si operatii de
mambrem dupa ce s-a terminat perioada de imobilizare si dupa ce s-a cicatrizat
plaga.
19
20