Sunteți pe pagina 1din 80

Cuprins

Cuprins......................................................................................1
Credinţă, curaj-frică...................................................................2
Suferinţă, răbdare....................................................................29
Moarte, deşertăciunea, timpul, Judecata..................................33
Lenevia - osteneala..................................................................49
Post, înfrânare, asceză.............................................................51
Desfrânare - curăţie, feciorie...................................................62
Mânie – blândeţe ....................................................................65
Mândrie – smerenie.................................................................67
Înţelepciune, dreaptă socoteală................................................70
Avere, bani, lepădare, sărăcie..................................................79

1
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri.


(Leviticul 26.36-37)

6) Apoi le-a povestit şi au zis: “am fost în


pământul în care ne-ai trimis, pământul în
care curge lapte şi miere şi iată roadele lui.
Dar poporul care locuieşte în el este
îndrăzneţ şi oraşele sunt întărite şi foarte
mari, ba şi pe fiii lui Enac i-am văzut acolo.
Amalec locuieşte în partea de miază-zi a
ţării: Heteii, Heveii, Iebuseii şi Amoreii
locuiesc în munţi, iar Canaaneii locuiesc
lângă mare şi pe lângă râul Iordanului.
Caleb însă a liniştit poporul înaintea lui
Moise zicând: “nu, ci să mergem şi să-l
cuprindem pentru că-l vom putea birui!” Iar
Credinţă, curaj-frică oamenii care fuseseră cu el au zis: “nu
putem merge împotriva poporului aceluia
pentru că e mult mai puternic decât noi”. Şi
au împrăştiat printre fiii lui Israel zvonuri
rele despre pământul pe care-l cercetaseră,
zicând: “pământul pe care l-am străbătut noi
ca să-l vedem este un pământ care mănâncă
1) Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pe cei ce locuiesc în el şi tot poporul pe care
pământului, toate păsările cerului, tot ce l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari.
mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci Acolo am văzut noi uriaşi, pe fiii lui Enac,
toate acestea vi de-am dat la îndemână. din neamul uriaşilor, şi nouă ni se părea că
(Facerea 9,2) suntem faţă de ei ca nişte lăcuste, şi tot aşa
le păream şi noi lor”. (Numeri 13.28-34)
2) Moise a zis către popor: “Nu vă temeţi!
Staţi şi veţi vedea minunea cea de la 7) “Pământul pe care l-am străbătut noi este
Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci foarte, foarte bun; de va fi Domnul bun cu
pe egiptenii pe care îi vedeţi astăzi, nu-i veţi noi, ne va duce în pământul acela şi ni-l va
mai vedea niciodată. Domnul are să se lupte da nouă; în pământul acela izvorăşte lapte şi
pentru voi, iar voi fiţi liniştiţi. (Ieşirea miere. Deci nu vă ridicaţi împotriva
14.13-14) Domnului şi nu vă temeţi de poporul
pământului aceluia, căci va ajunge
3) Domnul a zis către Moise: “Iată, Eu închei mâncarea voastră: ei n-au apărare, iar cu noi
legământ înaintea a tot poporul tău; Voi este Domnul. Nu vă temeţi de ei!” (Numeri
face lucruri slăvite, cum n-au mai fost în tot 14,7-9)
pământul şi la toate popoarele, şi tot
poporul, în mijlocul căruia te vei afla tu va 8) Nu cumva să zici în inima ta: “Popoarele
vedea lucrurile Domnului, căci înfricoşător acestea sunt mai mari la număr decât mine,
va fi ceea ce voi face pentru tine. (Ieşirea cum le voi putea izgoni? Să nu te temi de
34.10-11) ele, ci adu-ţi aminte ce a făcut Domnul
Dumnezeul tău cu Faraon şi cu tot Egiptul
4) Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi şi de acele încercări mari pe care le-au văzut
veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor ochii tăi, de acele semne şi minuni mari, de
domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi mâna cea tare şi de braţul cel înalt cu care
când nimeni nu vă va alunga. (Leviticul te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Tot aşa
26,17) va face Domnul Dumnezeu-l tău cu toate
popoarele de care te temi. Încă şi viespi va
5) Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite trimite Domnul Dumnezeul tău asupra lor
frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi până ce vor pieri cei ce au rămas şi s-au
freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe ascuns de la faţa ta. Nu te înspăimânta de ei,
fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea că Domnul Dumnezeul tău, Cel din mijlocul
când nimeni nu-i va alunga. Se vor călca tău, este Dumnezeu mare şi minunat.
unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când Domnul Dumnezeul tău va izgoni înaintea
nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu
poţi să le pierzi repede, ca să nu se
2
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

pustiiască pământul şi să nu se înmulţească ieşit din pământul Egiptului şi până ce aţi


împotriva ta fiarele câmpului. Ci ţi le va da sosit la locul acesta, necontenit v-aţi
domnul Dumnezeu-l tău şi le va pune în împotrivit Domnului. (Deuteronom 9,1-7)
mare tulburare încât vor pieri. Va da pa
regii lor în mâinile tale şi tu vei pierde 11) De Domnul Dumnezeul tău să te temi,
numele lor de sub cer: nimeni nu-ţi va putea numai Lui să-I slujeşti şi de El să te lipeşti
sta înainte, până ce îi vei stârpi. Idolii şi cu numele Lui să te juri. El este lauda ta
dumnezeilor lor să-i ardeţi cu foc; să nu şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu
doreşti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca tine lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-
să nu-ţi fie aceasta cursă, că urâciune sunt a văzut ochii tăi. Şaptezeci şi cinci de
aceştia înaintea Domnului Dumnezeu-ului suflete erau părinţii tăi când au venit din
tău, şi urâciunea idolească să n-o duci în Egipt, iar acum Domnul Dumnezeul tău ţi-a
casa ta, ca să nu cazi sub blestem ca ea. sporit numărul ca stelele cerului.
Fereşte-te de aceasta şi să-ţi fie scârbă de (Deuteronom 10,20-22)
ea, că este blestemată”. (Deuteronom 7,17-
26) 12) Aşadar, Israele, ce cere de la tine Domnul
Dumnezeul tău? Numai aceasta: să te temi
9) Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în
hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe toate căile lui, să-L iubeşti şi să slujeşti
care n-o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi Domnului Dumnezeului tău, din toată inima
arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi din tot sufletul tău. Să păzeşti poruncile
că omul trăieşte şi cu tot cuvântul care iese Domnului Dumnezeului tău şi hotărârile
din gura Domnului. Haina ta nu s-a învechit Lui pe care ţi le spun eu astăzi, ca să-ţi fie
pe tine şi nici piciorul tău n-a căpătat bine. (Deuteronom 12,13)
bătături în aceşti patruzeci de ani. Dar să ştii
în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te 13) Nimeni nu va putea sta înaintea voastră.
învaţă, cum învaţă omul pe fiul său. Domnul Dumnezeul vostru va aduce frică şi
(Deuteronom 8,3-5) cutremur peste tot pământul dinaintea
voastră, în care veţi călca voi, după cum v-
10) “Ascultă Israele, de acum tu vei trece am grăit. (Deuteronom 11,25)
Iordanul ca să intri să cuprinzi popoare mai
mari şi mai puternice decât tine şi cetăţi 14) “Când vei ieşi la război împotriva
mari cu ziduri până la cer, precum şi pe duşmanului tău şi vei vedea cai căruţe şi
poporul cel mare, mult la număr şi înalt la oameni mai mulţi decât ai tu, să nu te temi
statură, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit de ei, căci cu tine este Domnul Dumnezeul
spunându-se: “Cine se va împotrivi fiilor lui tău, Care te-a scos din pământul Egiptului.
Enac?” Află dar astăzi că Domnul (Deuteronom 20,1)
Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta
este foc mistuitor: pierde-i-va şi-i va doborî 15) Ascultă Israele, voi astăzi intraţi în luptă cu
înaintea ta şi tu îi vei izgoni şi-i vei omorî duşmanii voştri; să nu slăbească inima
curând, cum ţi-a grăit Domnul. Când îi va voastră, nu vă temeţi, nici nu vă
izgoni Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta, înspăimântaţi de ei că Domnul Dumnezeul
să nu zici în inima ta: “Pentru dreptatea mea vostru merge cu voi ca să se lupte pentru
m-a adus Domnul să stăpânesc pe acest voi cu duşmanii voştri şi să vă izbăvească.
pământ bun”, căci pentru necredincioşia Căpeteniile oştirii încă să grăiască
popoarelor acestora le izgoneşte Domnul de poporului şi să zică: Cel ce şi-a zidit casă
la faţa ta. Nu pentru dreptatea ta şi nici nouă şi n-a sfinţit-o, acela să se întoarcă în
pentru dreptatea inimii tale mergi să casa sa ca să nu meargă în bătălie şi să nu i-
moşteneşti pământul lor, ci pentru o sfinţească altul. Cel ce şi-a sădit vie şi n-a
necredinţa şi fărădelegile popoarelor mâncat din ea, acela să iasă şi să se întoarcă
acestora le izgoneşte domnul Dumnezeu-l în casa sa ca să nu moară în bătălie şi ca să
tău de la faţa ta şi ca să împlinească nu se folosească altul de ea. Cel ce s-a
făgăduinţa cu care S-a jurat Domnul logodit cu o femeie şi n-a luat-o, acela să
părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui iasă şi să se întoarcă la casa sa ca să nu
Iacov. De aceea să ştii astăzi că nu pentru moară în bătălie şi ca să nu o ia altul. Ba
dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău căpeteniile oştirii să mai spună şi să zică:
să moşteneşti acest pământ bun, că tu eşti Cine este fricos şi puţin la suflet, acela să
un popor tare la cerbice. Ţine minte şi nu iasă şi să se întoarcă acasă, ca să nu facă
uita de câte ori ai mâniat pe Domnul fricoase şi inimile fraţilor lui, cum este
Dumnezeul tău în pustie; din ziua când aţi inima lui. (Deuteronom 20,3-8)
3
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

16) Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul aţi străbătut până ce aţi sosit la locul acesta,
tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji cum poartă un om pe fiul său. Dar voi nici
altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici aşa n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul
tu nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la vostru Care a mers înaintea voastră în
pietre. Dar şi între aceste popoare nu te vei călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiţi
linişti şi nu vei avea de loc odihnă pentru şi mergea noaptea în foc ca să vă arate calea
piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo pa care să mergeţi iar ziua în nor.
inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere (Deuteronom 1,29-33)
sufletului. Viaţa ta va fi mereu în primejdie
înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi 22) Că Domnul Dumnezeul tău, Israele te-a
noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta. De binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi te-
tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins şi a ocrotit în timpul călătoriei tale prin pustiul
de cele ce vor vedea ochii tăi, dimineaţa vei acesta mare şi înfricoşător. Iată, de
zice: o, de-ar veni seara! Iar seara vei zice: patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău
o, de-ar veni ziua! (Deuteronom 28,64-67) este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic.
(Deuteronom 2,7)
17) Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie şi
hainele de pe voi nu s-au învechit, nici 23) Din ziua aceasta voi începe Eu a împrăştia
încălţămintea voastră nu s-a stricat în înaintea ta frică şi groază peste popoare, sub
picioarele voastre. Pâine n-aţi mâncat, vin şi tot cerul: cei ce vor auzi de tine se vor
sicheră n-aţi băut ca să ştiţi că Eu sunt cutremura şi se vor îngrozi de tine.
Domnul Dumnezeul vostru. (Deuteronom (Deuteronom 2,25)
29,5-6)
24) Iată, încep să-ţi dau pe Sihon Amoreul,
18) Domnul Dumnezeul tău va întoarce pe robii regele Heşbonului şi pământul lui, începe a
Săi şi se va milostivi asupra ta şi iar te va stăpâni pământul lui. Iar Sihon, regele
aduna din toate popoarele printre care te-a Heşbonului cu tot poporul său, ne-a ieşit
împrăştiat Domnul Dumnezeul tău. Chiar înainte să se lupte la Iahaţ, dar Domnul
de-ai fi împrăştiat de la o margine a cerului Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre
până la cealaltă margine a cerului, şi de şi l-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul
acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tău şi lui. În vremea aceea am luat toate cetăţile
te va lua de acolo. (Deuteronom 30,3-4) lui, bărbaţi femei şi copii şi n-am lăsat pe
nimeni viu. (Deuteronom 2,31-34)
19) “Fii tare şi curajos, că tu vei intra cu
poporul acesta în pământul pe care Domnul 25) Este oare vreun popor mare, de care
S-a jurat părinţilor să i-l dea şi tu i-l vei dumnezeii lui să fie aşa aproape cât de
împărţi în părţi de moştenire. Domnul aproape este de noi Domnul Dumnezeul
Însuşi va merge înaintea ta; El Însuşi va fi nostru, oricând îl chemăm? Sau este vreun
cu tine şi nu se va depărta de tine, nici nu te popor mare, care să aibă astfel de aşezământ
va părăsi; nu te teme, nici nu te şi legi drepte, cum este tată legea aceasta pe
înspăimânta. (Deuteronom 31,7-8) care v-o înfăţişez eu astăzi? Decât numai
păzeşte-te şi îţi fereşte cu îngrijire sufletul
20) Aceştia sunt oameni care şi-au pierdut tău ca să nu uiţi acele lucruri pe care le-au
mintea şi n-au nici o pricepere. O, de-ar văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă ele de la inimă
judeca şi de s-ar gândi la aceasta! De-ar în toate zilele vieţii tale; să le spui fiilor şi
pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă: cum fiilor feciorilor tăi. (Deuteronom 4,7-9)
ar putea unul să pună pe fugă o mie şi doi,
zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde şi 26) O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de
Domnul nu i-ar părăsi! Căci apărătorul lor Mine şi să păzească toate poruncile Mele în
nu este ca Apărătorul nostru şi la aceasta toată vremea, ca să le fie bine lor şi fiilor lor
chiar vrăjmaşii noştri sunt martori. în veci! (Deuteronom 5,29)
(Deuteronom 32,28-31)
27) Dumnezeu este liman din vremi străvechi;
21) Nu vă înspăimântaţi şi nu vă temeţi de ei. căci cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină şi
Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea din faţa ta gonind vrăjmaşii, zice:
voastră şi se va lupta El pentru voi, cum a “Stăpâneşte-i!” (Deuteronom 33,7)
făcut cu voi şi în Egipt, înaintea ochilor
voştri. Şi cum a făcut în pustiul acesta, 28) “Domnul, Cel ce m-a scăpat de lei şi de urşi
unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul mă va scăpa şi din mâna acestui filistean!”
Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l- (1Regi 17,37)
4
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

29) “Tu vii asupra mea cu sabie şi cu lance şi cu străpung depărtările. Puii săi beau sângele
scut; eu însă vin asupra ta în numele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună
domnului Savaot, Dumnezeul oştirilor lui vulturii. (Iov 39,27-30)
Israel pe care tu l-ai hulit. Acum însă te va
da Domnul în mâna mea şi eu te voi ucide 35) Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă
şi-ţi voi tăia capul, iar trupul tău şi trupurile necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi
oştirii filistene le voi da păsărilor cerului şi zic sufletului meu: “Nu este mântuire lui,
fiarelor câmpului şi va afla tot pământul că întru Dumnezeul lui!” Iar Tu Doamne,
în Israel este Dumnezeu. Şi toată adunarea sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce
aceasta va cunoaşte că nu cu sabia şi cu înalţi capul meu. Cu glasul meu către
suliţa izbăveşte Domnul, căci acest război Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele
este al Domnului şi El vă va da în mâinile cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am
noastre”. (1Regi 45-47) adormit; sculatu-m-am, că domnul mă va
sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare,
30) Aşa a biruit David pe filistean cu praştia şi care împrejur mă împresoară. Scoală,
cu piatra, lovind pe filistean şi ucigându-l: Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu,
sabie nu s-a aflat în mâna lui David. (1Regi că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc
50) în deşert, dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
(Psalmi 3,1-7)
31) Nelegiuitul se chinuieşte în toate zilele
vieţii sale şi de-a lungul anilor hărăziţi celui 36) Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul
tiran. Glasuri îngrozitoare fac larmă în dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat!
urechile lui; în mijlocul păcii i se pare că un (Psalmi 4,1)
ucigaş se năpusteşte asupra lui. El nu mai
nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi îşi 37) Cu pace aşa mă voi culca şi voi adormi, că
simte capul mereu sub sabie. Se şi vede Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai
aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă ştie aşezat. (Psalmi 4,8)
că prăpădul lui este fără întârziere. Ziua
întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul şi 38) Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii;
tulburarea îl strâng la mijloc şi se aruncă stins-ai numele lor în veac şi-n veacul
asupră-i gata de împresurare. (Iov 15,20-24) veacului. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot
săbiile şi cetăţile i le-ai sfărmat; pierit-a
32) A fost inima mea amăgită în taină şi am dus pomenirea lui în sunet. (Psalmi 9,5-6)
eu mâna la gură ca s-o sărut? Şi aceasta ar fi
fost o mare fărădelege, fiindcă aş fi tăgăduit 39) Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la
pe Dumnezeul Cel Preaînalt. (Iov 31,27-28) vreme potrivită în necazuri. Să nădăjduiască
în Tine cei ce cunosc numele tău, că n-ai
33) Tu eşti cel care dai putere calului? Tu i-ai părăsit pe cei ce Te-au căutat pe Tine,
împodobit gâtul cu falnica lui coamă? Tu l- Doamne! (Psalmi 9,9-10)
ai învăţat să sară uşor ca o lăcustă?
Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă! El 40) Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus
bate pământul cu copita şi mândru de aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
puterea lui porneşte spre taberele înarmate. Miluieşte-mă Doamne! Vezi smerenia mea
El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din
teamă nedându-se înapoi dinaintea săbiei. porţile morţii. (Psalmi 9,12-13)
La oblânc îi sună tolba cu săgeţi, fulgere
aruncă suliţa şi lancea. De aprindere şi 41) Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar
nerăbdare, el mănâncă gonind pământul şi răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr. (Psalmi 19,18)
La chemarea trâmbiţei, pare a zice: Haide!
Şi de departe absoarbe cu nările bătălia, 42) Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la
tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în
războinice. (Iov 39,19-25) Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai
fost ajutor. (Psalmi 9,34)
34) Nu cumva vulturul se ridică la înălţime din
porunca ta şi îşi aşează cuibul pe vârfuri 43) În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice
neajunse? El îşi face sălaşul în stânci şi sufletului meu: “Mută-te în munţi ca o
acolo petrece toată noaptea – pe un vârf de pasăre?” Că iată, păcătoşii au încordat arcul,
stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă. au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în
Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi
5
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

întuneric pe cei drepţi la inimă. (Psalmi ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,
10,1-2) apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi
sprijinitorul meu. Lăudând voi chema pe
44) Domnul în cer are scaunul său. Ochii Lui Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile
fiii oamenilor. (Psalmi 10,4) fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului
m-au înconjurat; Întîmpinatu-m-au laţurile
45) Pentru necazul săracilor şi suspinul morţii. Şi când mă necăjeau am chemat pe
nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul şi către Dumnezeul meu am
Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi strigat. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt
vorbi pe faţă. Cuvintele Domnului, cuvinte glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui ,
curăţate, argint lămurit în foc, curăţat de va intra în urechile Lui. Şi s-a clătinat şi s-
pământ, curăţat de şapte ori. Tu Doamne, ne a cutremurat pământul şi temeliile munţilor
vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în s-au tulburat şi s-au clătinat că s-a mâniat
veac. Căci atunci când se ridică în sus pe ele Dumnezeu. Întru mânia Lui fum s-a
oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni
pretutindeni. (Psalmi 11,5-8) aprinşi de el. Şi a plecat cerurile şi s-a
coborât şi negură era sub picioarele Lui. Şi
46) Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a
că Dumnezeu este cu neamul drepţilor. pe aripile vântului. Şi şi-a pus întunericul
(Psalmi 13,5) acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui,
apă întunecoasă în norii văzduhului. De
47) Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul
nădăjduit. (Psalmi 15,1) Lui prin grindină şi cărbuni de foc. Şi a
tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat
48) Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că glasul Său. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe
moştenirea mea este puternică. (Psalmi ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
15,6) Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au
descoperit temeliile lumii, de certarea Ta,
49) Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-
nu mă clatin. Pentru aceasta s-a veselit m-a din ape multe. Izbăveşte-mă de
inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc
încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. pe mine, că s-au întărit mai mult decât
Că nu vei lăsa sufletul meu în iad şi nu vei mine. Întîmpinatu-m-au ei în ziua
da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. necazului meu, dar Domnul a fost întărirea
Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii, umplea- mea şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că
mă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta ta m-a voit. Şi mi va răsplăti mie Domnul
de frumuseţi veşnice mă vei sătura. (Psalmi după dreptatea mea, şi după curăţia
15,8-11) mâinilor mele îmi va răsplăti mie, că am
păzit căile Domnului şi n-am fost
50) Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; necredincios Dumnezeului meu. Că toate
cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă. judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi
De faţa necredincioşilor care mă necăjesc îndreptările Lui nu s-au depărtat de
pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au la mine. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi
cuprins; cu grăsime inima lor şi-au încuiat, mă voi păzi de fărădelegea mea. Şi îmi va
gura lor a grăit mândrie. Izgonindu-mă răsplăti mie Domnul după dreptatea mea,
acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit şi după curăţia mâinilor mele înaintea
ca să mă plece la pământ. Apucatu-m-au ca ochilor Lui. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi
un leu de pradă, ca un pui de leu ce cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu
locuieşte în ascunzişuri: Scoală-te, Doamne, cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic te
întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte vei îndărătnici. Că Tu pe poporul cel
sufletul meu de cel necredincios cu sabia smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi
Ta. (Psalmi 16,8-13) vei smeri. Că Tu vei aprinde făclia mea,
Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina
51) Psalmul 17 întunericul meu. Căci cu tine mă voi izbăvi
de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece
Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. zidul. Dumnezeul meu, fără prihană este
Domnul este întărirea mea şi scăparea mea calea Lui, cuvintele Domnului în foc
şi izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, lămurite; scut este tuturor celor ce

6
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

nădăjduiesc în El. Că cine este Dumnezeu au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. (Psalmi


afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu 21,4-5)
afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu,
Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără 55) Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece,
prihană calea mea. Cel ce face picioarele nădejdea mea de la sânul maicii mele. Spre
mele ca ale cerbului şi peste ele înalte mă Tine m-am aruncat de la naştere, din
pune. Cel ce întăreşte mâinile mele în pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti
vreme de război, şi ai pus arc de aramă în Tu. Nu te depărta de la mine, că necazul
braţele mele. Şi mi-ai dat mie scutul este aproape şi nu este cine să-mi ajute.
mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-
Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, au împresurat. Deschis-au asupra mea gura
şi certarea Ta însăşi mă va învăţa. Lărgit-ai lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. Ca apa
paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
mele. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i vor Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte
prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până în mijlocul pântecelui meu. Uscatu-s-a ca
ce se vor sfârşi. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor un vas de lut tăria mea şi limba mea s-a lipit
putea să stea, cădea-vor sub picioarele de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai
mele. Şi m-ai încins cu putere spre război coborât. Că m-au înconjurat câini mulţi,
şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau adunarea celor vicleni m-a împresurat.
împotriva mea. Şi pe vrăjmaşii i-ai făcut să (Psalmi 21,9-17)
fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai
nimicit. Strigat-au către Domnul, şi nu era 56) Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui
cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei. Şi-i Israel. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat
voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ruga săracului. Nici n-a întors faţa Lui de la
ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei. mine şi când am strigat către Dânsul m-a
Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; auzit. (Psalmi 21,26-28)
pusu-m-ai căpetenie neamurilor. Poporul
pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. 57) Psalmul 22
Cu auzul urechii m-a auzit. Fiii străini m-
au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit Domful mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
şi au şchiopătat din cărările lor. Viu este La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la
Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a
meu, şi să se înalţe Dumnezeul mele. întors, povăţuit-m-a pe căile dreptăţii,
Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi pentru numele Lui că de voi şi umbla în
mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că
vrăjmaşii cei furioşi, de la cel ce se ridică Tu cu mine eşti. Toiagul tău şi varga Ta,
împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă
izbăveşte-mă. Pentru aceasta Te voi lăuda înaintea mea, împotriva celor ce mă
între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi
voi cânta. Cel ce măreşti mântuirea paharul Tău este adăpându-mă ca un
împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, puternic. Şi mila Ta mă va urma în toate
lui David şi seminţiei lui până în veac. zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa
Domnului, întru lungime de zile.
52) Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe 58) Domnul este întărirea celor ce se tem de El,
unsul Său, cu puterea dreptei sale. Îl va auzi aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei
pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se sunt pururea spre Domnul că El va scoate
laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi din laţ picioarele mele. (Psalmi 24,15-16)
ne lăudăm cu numele Domnului
Dumnezeului nostru. Aceştia s-au 59) Psalmul 26
împiedicat şi au căzut , iar noi ne-am sculat
şi ne-am îndreptat. Doamne mântuieşte pe Domnul este luminarea mea şi mântuirea
împăratul şi ne auzi pe noi în orice zi Te mea; de cine mă voi teme? Domnul este
vom chema. (Psalmi 19,6-10) apărătorul vieţii mele; de cine mă voi
53) Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei
vei ţinti capul lor. (Psalmi 19,13) ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia
54) În Tine au nădăjduit părinţii noştri; au slăbit şi au căzut. De s-ar rândui
nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei. împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa
Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine inima mea; de s-ar ridica împotriva mea
război, eu în el nădăjduiesc. Una am cerut
7
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

de la domnul, pe aceasta o voi căuta: să apărătorul nostru este. Că în El se va veseli


locuiesc în casa Domnului în toate zilele inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui
vieţii mele, ca să văd frumuseţea am nădăjduit. Fie Doamne mila Ta spre noi,
Domnului şi să cercetez locaşul Lui. Că precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua (Psalmi 32,16-21)
necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel
ascuns al cortului Lui; pe piatră m-a 65) Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din
înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu toate necazurile mele m-a izbăvit. Săracul
peste vrăjmaşii mei. Înconjurat-am şi am acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi
jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi din toate necazurile l-a izbăvit. Străjui-va
lăuda şi voi cânta Domnului. Auzi, îngerul Domnului împrejurul celor ce se
Doamne, glasul meu cu care am strigat, tem de El şi-i va izbăvi pe ei. (Psalmi 33,4-
miluieşte-mă şi mă ascultă. Ţie a zis inima 7)
mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa
mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. Să nu-ţi 66) Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-
întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi au lipsă cei ce se tem de El. (Psalmi 33,9)
întru mânie de la robul Tău; ajutorul meu
fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă 67) Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile
laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu. Că Lui spre rugăciunea lor. (Psalmi 39,14)
tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar
Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, 68) Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din
Doamne în calea Ta şi mă îndreptează pe toate necazurile i-a izbăvit. (Psalmi 39,16)
cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor
mei. Nu mă da pe mâna celor ce mă 69) Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate
necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul
martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit păzeşte oasele lor, nici unul din ele nu se va
sieşi. Cred că voi vedea bunătăţile zdrobi. (Psalmi 39,18-19)
Domnului, în pământul celor vii. Aşteaptă
pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se 70) Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie
întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul. strâmbătate: luptă împotriva celor ce se
luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi
60) Doamne Dumnezeul meu, strigat-am către scoală-Te întru ajutorul meu. Scoate sabia şi
Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din închide calea celor ce mă prigonesc; spune
iad sufletul meu, mîntuitu-m-ai de cei ce se sufletului meu: “Mântuirea ta sunt Eu”. Să
coboară în groapă. (Psalmi 29,2-3) fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul
meu; să se întoarcă înapoi cei ce gândesc
61) Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi rău de mine. Să fie ca praful în faţa vântului
pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei şi îngerul domnului să-i necăjească. Să fie
hrăni. Scote-mă-vei din cursa aceasta pe calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul
care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti Domnului să-i prigonească. (Psalmi 34,16)
apărătorul meu. (Psalmi 30,34)
71) De la Domnul paşii omului se îndreptează şi
62) Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat calea lui o va voi foarte. Când va cădea, nu
sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai se va zdruncina, că domnul întăreşte mâna
auzit glasul rugăciunii mele când am strigat lui. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am
către Tine. (Psalmi 30,23-24) văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui
cerând pâine.. (Psalmi 26, 23-25)
63) Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima
voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul. 72) Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că
(Psalmi 30,26) apărătorul lor este în vreme de necaz. Şi-i
va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-
64) Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă, i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va
şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei mântui pe ei că au nădăjduit în El. (Psalmi
lui. Mincinos este calul spre scăpare şi cu 36,39-40)
mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. Iată,
ochii Domnului spre cei ce se tem de 73) Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria
Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. mea şi lumina ochilor mei nu este cu mine.
Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi (Psalmi 37,10)
să-i hrănească pe ei în foamete. Şi sufletul
nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi
8
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

74) Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai 80) Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta
mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă puternice, cu frumuseţea ta şi cu strălucirea
urăsc pe nedrept. (Psalmi 37,19) ta. Încordează arcul, propăşeşte şi
împărăţeşte, pentru adevăr, blândeţe şi
75) Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a dreptate şi te va povăţui minunat dreapta ta.
plecat spre mine. A auzit rugăciunea mea. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima
M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina duşmanilor împăratului; popoarele sub tine
noroiului. Şi a pus pe piatră picioarele mele vor cădea. (Psalmi 44,4-7)
şi a îndreptat paşii mei. Şi a pus în gura mea
cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru. 81) Psalmul 45
Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor
nădăjdui în Domnul. Fericit bărbatul, a Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră,
cărui nădejde este numele Domnului şi n-a ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
privit la deşertăciuni şi la nebunii Pentru aceasta nu ne vom teme când se va
mincinoase. (Psalmi 39,1-6) cutremura pământul şi se vor muta munţii
în inima mărilor. Venit-au şi s-au tulburat
76) Iar eu sărac sunt şi sărman. Domnul se va apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria
îngriji de mine. Ajutorul meu şi apărătorul lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui
meu eşti tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul
(Psalmi 39,23-24) Lui. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu
se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-
77) Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu şi dimineaţă. Tulburatu-s-au neamurile,
pentru ce mă tulburi. Nădăjduieşte în plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel
Dumnezeu , că-L voi lăuda pe El; mântuirea Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a
feţei mele este Dumnezeul meu. În mine pământul. Domnul puterilor cu noi,
sufletul meu s-a tulburat, pentru aceasta îmi sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
voi aduce aminte de Tine, din pământul Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu,
Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel minunile pe care le-a pus domnul pe
mic. (Psalmi 41,6-8) pământ. Pune-va capăt războaielor până la
marginile pământului, arcul va sfărâma şi
78) Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte va frânge arma, iar pavezele în foc le va
vrăjmaşul meu? Când se sfărâmau oasele arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt
mele, mă ocărau asupritorii mei. Când îmi Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
ziceau mie în toate zilele: “Unde este Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul
Dumnezeul tău?” Pentru ce eşti mâhnit nostru, Dumnezeu lui Iacov.
suflete al meu şi pentru ce mă tulburi.
Nădăjduieşte în Dumnezeu c-l voi lăuda pe 82) Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat
El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul mare peste tot pământul. Supusu-nea nouă
meu. (Psalmi 41,12-17) popoare şi neamuri sub picioarele noastre.
Alesu-nea nouă moştenirea Sa, frumuseţea
79) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, lui Iacov, pe care a iubit-o. (Psalmi 46,2-4)
părinţii noştri ne-au spus nouă lucrul care l-
ai făcut în zilele lor, în zilele cele de 83) Mai-marii popoarelor s-au adunat cu
demult. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe poporul Dumnezeului lui Avraam că ai lui
părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare iar pe ei i- Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-
ai înmulţit. Că nu cu sabia lor au moştenit a înălţat foarte. (Psalmi 46,9)
pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, ci
dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei 84) Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte când o
Tale, că bine ai voit întru ei. Tu eşti Însuţi apără pe ea. Că iată împăraţii s-au adunat,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Cel ce strînsu-s-au împreună. Aceştia văzând-o
porunceşte mântuirea lui Iacov; Cu Tine pe aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au
vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele cutremurat. Cutremur i-a cuprins pe ei
Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra acolo, dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt
noastră. Pentru că în arcul meu voi nădăjdui puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
şi sabia mea nu mă va mântui. Că ne-ai Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea
izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului
pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat. nostru. (Psalmi 47,3-7)
(Psalmi 43,1-9)

9
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

85) Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când 95) Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea
mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor duşmanilor mei. Puterea mea în Tine o voi
mei? Ei se încred în puterea lor şi cu păzi că Tu , Dumnezeule sprijinitorul meu
mulţimea bogăţiei lor se laudă. (Psalmi eşti, Dumnezeul meu, mila Ta mă va
48,5-6) întâmpina. (Psalmi 58, 10-11)

86) Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi 96) Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i
împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale. pe ei; apărătorul meu Doamne. Nimiceşte-i
Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi întru mânia Ta, nimiceşte-i ca să nu mai fie.
te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi. (Psalmi (Psalmi 58,13-15)
49,15-16)
97) Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura
87) Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor dimineaţa de mila Ta. Că Te-ai făcut
râde şi vor zice: “Iată omul care nu şi-a pus sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua
pe Dumnezeu ajutorul lua, ci a nădăjduit în necazului meu. Ajutorul meu eşti, Ţie-Ţi
mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru voi cânta, că tu Dumnezeule, sprijinitorul
deşertăciunea sa.” (Psalmi 51,5-6) meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.
(Psalmi 58,19-21)
88) Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au
temut de frică unde nu era frică. (Psalmi 98) Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine
52,6) mă va povăţui până la Idumeea? Oare nu
Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe
89) Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia noi? Oare nu vei ieşi Dumnezeule, cu
aminte cuvintelor gurii mele! Că străinii s- oştirile noastre? Dă-ne nouă ajutor, ca să ne
au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de
sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu la om. Cu Dumnezeu vom birui şi El va
înaintea lor. Dar iată, Dumnezeu ajută mie nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. (Psalmi
şi Domnul este sprijinul sufletului meu. 59,10-13)
(Psalmi 53,2-5)
99) De la marginile pământului către Tine am
90) Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră
apropie de mine că mulţi erau împotriva m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost
mea. (Psalmi 54,20) nădejdea mea, turn de tărie în faţa
vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în
91) Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va veci, acoperimă-voi cu acoperământul
hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. aripilor Tale că Tu, Dumnezeule ai auzit
(Psalmi 54,25) rugăciunile mele, dat-ai moştenire celor ce
se tem de Tine. (Psalmi 60, 2-5)
92) Mântuieşte-mă Doamne că m-a necăjit
omul, toată ziua războindu-se m-a necăjit. 100) Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului;
Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că revărsaţi înaintea Lui inimile voastre că el
mulţi sunt cei ce se luptă cu mine din este ajutorul nostru. (Psalmi 61,8)
înălţime. Ziua când mă voi teme, voi
nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda 101) Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de
toate cuvintele mele toată ziua; în înfricoşătoare cuvintele Tale! Pentru
Dumnezeu am nădăjduit; nu mă voi teme: mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi
Ce-mi va face mie omul? (Psalmi 55,1-4) vrăjmaşi Tăi. (Psalmi 65, 2)

93) În umbra aripilor Tale voi nădăjdui până ce 102) Veniţi să vedeţi lucrurile lui Dumnezeu,
va trece fărădelegea. (Psalmi 56,2) înfricoşător în sfaturi mai mult decât fii
oamenilor. Cel ce preface marea în uscat,
94) Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre prin râu vor trece cu piciorul. De Cel ce
ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui
Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să
şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor nu se înalţe întru sine. (Psalmi 65,4-6)
de lei. (Psalmi 56,4-5)
103) Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat
să se clatine picioarele mele. Că ne-ai
cercetat pe noi Dumnezeule, cu foc ne-ai
10
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

lămurit pe noi precum se lămureşte argintul. 113) Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui,
(Psalmi 65,8-9) muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat
104) Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească lor prin sorţi pământul de moştenire.
vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei (Psalmi 77,59-60)
ce-L urăsc pe El. Precum se stinge fumul, să
se stingă; cum se topeşte ceara de la faţa 114) Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-
focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui am auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat
Dumnezeu. (Psalmi 67,1-2) la apa certării. (Psalmi 80,6)

105) Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; 115) Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai
Dumnezeu aşează pe cei singuratici în casă, Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni
scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel muriţi şi ca unul dintre căpetenii cădeţi.
pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în (Psalmi 81,6-7)
morminte. Dumnezeule, când mergeai Tu
înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin 116) Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va
pustiu, pământul s-a cutremurat şi cerurile Dumnezeul dumnezeilor în Sion. (Psalmi
s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa 83,8)
Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67,6-9)
117) Psalmul 90
106) Dar Dumnezeu va sfărâma capetele
vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt,
umblă întru greşelile lor. Zis-a Domnul: întru acoperământul Dumnezeului cerului
“Din Vasan îi voi întoarce, întoarce-voi pe va sălăşlui. Va zice Domnului:
vrăjmaşii tăi din adâncurile mării, pentru ca “Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea;
să se afunde piciorul tău în sângele lor şi Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre
limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi. Dânsul”. Că el te va izbăvi din cursa
(Psalmi 67,22-24) vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu
spatele te va umbri pe tine şi sub aripile
107) Porunceşte Dumnezeule, puterii Tale, Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura
întăreşte Dumnezeule această lucrare pe adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de
care ai făcut-o nouă. (Psalmi 69,29) noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul
ce umblă în întuneric, de molima ce
108) Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre
ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta,
eşti, Tu Doamne nu zăbovi! (Psalmi 69,6-7) dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii
tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei
109) Spre Tine Doamne, am nădăjduit, să nu fiu vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea
ruşinat în veac. (Psalmi 70,1) mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se
110) Fii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi
spatele în zi de război. (Psalmi 70,12) va porunci pentru tine ca să te păzească în
toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu
cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
111) Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca
cerând mâncare sufletului lor. Şi au grăit
peste leu şi peste balaur. “Că spre Mine a
împotriva lui Dumnezeu şi au zis: “Va
nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice
putea, oare Dumnezeu să gătească masă în
Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut
pustiu? Oare, va putea da şi pâine, sau va
numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi
putea întinde masă poporului Său?” pentru
auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi
aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc
scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de
s-a aprins peste Iacov şi mânie s-a suit peste
zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui
Israel. (Psalmi 77,21-26)
mântuirea Mea”.
112) Cu toate acestea încă au păcătuit şi n-au
118) Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului
crezut în minunile Lui. Şi s-au stins întru
şi bătrâneţile mele unse din belşug. (Psalmi
deşertăciune zilelor lor şi anii lor degrabă.
91,10)
(Psalmi 77,36-37)

11
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

119) Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin 124) Piatra pe care n-au băgat-o în seamă
de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. ziditorii, aceasta s-a făcut în capul
Când am zis: “S-a clătinat piciorul meu” unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi
mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie. (Psalmi minunată este în ochii noştri. (Psalmi
93,17-18) 117,22-23)

120) Psalmul 109 125) Psalmul 120

Zis-a Domnul Domnului Meu: “Şezi de-a Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va
dreapta Mea, până ce voi pune pe veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Domnul, Cel care a făcut cerul şi
Toiagul puterii Tale Ţi-l va trimite pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul
Domnul din Sion, zicând: “Stăpâneşte în meu, nici nu va dormita, nici nu va adormi
mijlocul vrăjmaşilor Tăi. Cu Tine este Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi
poporul Tău în ziua puterii Tale, întru pe tine; Domnul este acoperământul tău,
strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde,
înainte de luceafăr Te-am născut”. Juratu- nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe
S-a Domnul şi nu-I va părea rău: “Tu eşti tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
preot în veac, după rânduiala lui Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de
Melchisec”. Domnul este de-a dreapta Ta; acum şi până în veac.
sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi
judeca-va între neamuri; va umple totul de 126) Psalmul 122
ruini; va zdrobi capetele multora pe
pământ. Din pârâu pe cale va bea; pentru Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am
aceasta va înălţa capul. ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii
robilor la mâinile stăpânilor lor, precum
121) Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei
ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aşeze sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul
cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său. Dumnezeul nostru, până ce Se va
Cel ce face să locuiască în casă, ca o mamă milostivi spre noi. Miluieşte-ne pe noi,
ce se bucură de fii. (Psalmi 112,7-9) Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-
am săturat de defăimare. Că prea mult s-
122) Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; a săturat sufletul nostru de ocara celor
umilit am fost şi m-am izbăvit. (Psalmi îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.
114,6)
127) Psalmul 123
123) Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu
bucurie pe vrăjmaşii mei. Mai bine este a te De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună
încrede în Domnul, decât a te încrede în om. Israel! De n-ar fi fost Domnul cu noi,
Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a când s-au ridicat oamenii împotriva
nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile m-au noastră, de vii ne-ar fi înghiţit pe noi,
înconjurat şi în numele Domnului i-am când s-a aprins mânia lor împotriva
înfrânt pe ei. Înconjurând m-au înconjurat şi noastră. Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi
în numele domnului i-am înfrânt pe ei. ar fi trecut peste sufletul nostru. Atunci
Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar ar fi trecut peste sufletul nostru valuri
s-au stins ca focul de spini şi în numele înspăimântătoare. Binecuvântat este
Domnului i-am înfrânt pe ei. Împingându- Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre
mă , m-au împins să cad, dar Domnul m-a vânare dinţilor lor. Sufletul nostru a
sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor;
domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire. Glas cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit..
de bucurie şi de izbăvire în corturile ajutorul nostru este în numele Domnului,
drepţilor: “Dreapta Domnului a făcut Cel ce a făcut cerul şi pământul.
putere, dreapta Domnului m-a înălţat,
dreapta Domnului a făcut putere!” Nu voi 128) De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar
muri ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul
Domnului. Certând m-a certat Domnul, dar cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o
morţii nu m-a dat. (Psalmi 117,7-18) păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-
dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi
care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da

12
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126,1- 139) Dacă te arăţi slab în ziua strâmtorării,
2) puterea ta nu este decât slăbiciune. (Pilde
24,10)
129) Psalmul 128
140) Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l
De multe ori s-au luptat cu mine din urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu
tinereţile mele, să spună Israel! De multe fără grijă. (Pilde 28,1)
ori s-au luptat cu mine, din tinereţile
mele şi nu m-au biruit. Spatele mi-au 141) Cel ce-şi pune nădejdea în inima lui este un
lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor; nebun, iar cel ce se conduce după
Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii înţelepciune, acela va fi mântuit. (Pilde
păcătoşilor. Să se ruşineze şi să se 28,26)
întoarcă înapoi cei ce urăsc Sionul. Facă-
se ca iarba de pe acoperiş, care, mai 142) Dacă nu credeţi, nu ve-ţi sta în picioare.
înainte de a fi smulsă, s-a uscat, din care (Isaia 7,9)
nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi
sânul său, cel ce adună snopii, şi
trecătorii nu vor zice: “Binecuvântarea
143) Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi
vă plecaţi. Auziţi până la marginile
Domnului fie peste voi!” sau: “Vă
pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă
binecuvântăm în numele Domnului!”
veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi. Orice sfat
veţi sfătui, îl va risipi Domnul şi cuvântul
130) Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit care-l veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci
întru dânşii Domnul. ieşit-am întru cu noi este Dumnezeu! Aşa îmi zicea mie
întâmpinarea celui de alt neam şi m-a Domnul, ţinând peste mine mâna Sa cea
blestemat cu idolii lui. Iar eu, smulgându-i tare şi insuflându-mi să nu umblu pe căile
sabia, i-am tăiat capul şi am ridicat ocara de acestui popor. (Isaia 8,9-11)
pe fiii lui Israel. (Psalmi 151, 5-7)
144) Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt,
131) Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. (Isaia
tare, fiii lui afla-vor acolo un liman. Frica 8,13)
de Dumnezeu este un izvor de viaţă ca să
putem scăpa de cursele morţii. (Pilde
14,26-27)
145) Pentru aceasta, aşa zice Domnul Savaot:
“Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te
teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe
132) În putere stă omului să plăsmuiască planuri
care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul.
dar răspunsul limbii vine de la Domnul. Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi
(Pilde 16,1) mânia Mea îi va nimici. (Isaia 10,24-25)
133) Înfăţişează Domnului lucrările tale şi 146) Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge
gândurile tale vor izbuti. (Pilde 16,3) crengile dintr-o lovitură năpraznică:
vârfurile sunt tăiate şi crengile de sus sunt
134) Turn puternic este numele Domnului; cel date jos. Desişul pădurii cade sub lovituri de
drept la el îşi găseşte scăparea şi este la unelte de fier, şi cedrii Libanului se
adăpost. (Pilde 18,10) prăbuşesc la pământ. (Isaia 10,33-34)

135) Curajul omului îl întăreşte în vreme de 147) Pentru aceasta aşa zice Domnul: “Pus-am în
suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra
cine-l va ridica? (Pilde 18,14) din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă
în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se
136) Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi va clătina!” (Isaia 28,16)
înaltă şi are putere ca o împărăţie
întemeiată. (Pilde 18,19) 148) Vai de cei ce se coboară în Egipt după
ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun
137) Dreptul tresaltă cu bucurie când poate să nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea
pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către
cei ce săvârşesc fărădelegea. (Pilde 21,15) Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul.
(Isaia 31,1)
138) Calul este gata pentru ziua de război, însă
biruinţa vine de la Domnul. (Pilde 21,31)
13
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

149) Egipteanul este om nu Dumnezeu, caii lor cine mă va osândi? Iată, ca un veşmânt
sunt carne şi nu duh. Când Domnul Îşi va vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va
întinde mâna Lui, ocrotitorul se va mânca! (Isaia 50,8-9)
împiedica şi ocrotitul va cădea, iar amândoi
împreună vor pieri. (Isaia 31,3) 155) Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu
să te temi de un muritor şi de un om de rând
150) Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere care trece ca iarba şi să dai uitării pe
genunchi slăbănogi. Ziceţi celor slabi de Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile
inimă şi la cuget: “Întăriţi-vă şi nu vă şi a întemeiat pământul? Să te înfricoşezi
temeţi, iată Dumnezeul nostru! Cu judecată mereu, în fiecare zi de urgia asupritorului
răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va care umblă să te piardă? Unde este urgia
mântui. Atunci se vor deschide ochii celor asupritorului? Curând cel ferecat în cătuşe
orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă şi de
va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi pâine nu va duce lipsă. Eu sunt Domnul
limba gângavilor; că izvoare de apă vor Dumnezeul tău Care stârnesc marea şi face
curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat. să mugească valurile ei; Domnul Savaot
Pământul cel fără de apă se va preface în este numele Lui. (Isaia 51,12-15)
bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă.
Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi 156) Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat,
bălţi. Acolo va fi cale curată şi cale sfântă ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce vindecă
se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni căci Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste
necurat şi nu va fi acolo cale întinată. Chiar moarte şi cobori până la porţile locuinţei
şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi morţilor şi iar le ridici. (Înţelepciunea lui
nu se vor rătăci. (Isaia 35,3-8) Solomon 16,12-13)

151) El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă 157) Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne să
putere mare. Cei tineri se obosesc, îşi înveţe că nu felurite soiuri de roade hrănesc
risipesc puterile şi vitejii luptători se vor pe oameni, ci cuvântul Tău ţine în viaţă pe
clătina dar cei ce nădăjduiesc în Domnul, cei ce cred în Tine. (Înţelepciunea lui
vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca Solomon 16,26)
ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei
puterea, vor merge şi nu vor obosi. (Isaia 158) Nelegiuiţii sunt înlănţuiţi în întuneric şi
40,29-31) robii unei nopţi fără ziuă – fugari erau de la
veşnica Ta purtare de grijă. Şi când
152) Sionul zicea: “Domnul m-a părăsit şi socoteau că vor rămâne ascunşi cu tainicele
Stăpânul meu m-a uitat!” Oare femeia uită lor păcate în vălul întunecat al uitării,
pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are risipiţi au fost, înspăimântaţi amarnic şi
milă? Chiar însă de ea îl va şi uita, Eu nu te tulburaţi au fost de năluciri. Adăposturile
voi uita pe tine. Iată, te-am însemnat în unde se închideau nu i-au scutit de spaime
palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna căci în jurul lor răsunau zgomote care îi
înaintea ochilor Mei! (Isaia 49,14-16) înfricoşau şi arătări posomorâte îi umpleau
de groază. Nu era nici un foc care să poată
153) Pentru ce când veneam nu găseam pe să-i lumineze şi văpăile vii ale stelelor nu
nimeni şi când strigam nimeni nu puteau să risipească acea noapte
răspundea? Oare mâna Mea este prea scurtă înfricoşătoare. Câteodată li se arăta o
ca să răscumpere, sau nu am destulă putere învâlforare înspăimântătoare care se
ca să izbăvesc? Prin certarea Mea sec marea aprindea de la sine şi, zguduiţi de această
şi râurile le prefac în pustiu: peştii din ele vedenie cu pricină necunoscută, socoteau
mor, că nu mai este apă şi se sfârşesc de arătările şi mai grozave încă. Meşteşugul
sete. Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi îl copilăros al vrăjitorilor nu mai putea nimic
acopăr cu un veşmânt de jale. Domnul şi îngâmfarea lor că ştiu ceva ieşise de
Dumnezeu mi-a dat mie limbă de ucenic ca ruşine. Ei care ziceau că pot să gonească din
să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi. (Isaia inima bolnavă spaimele şi tulburările, chiar
50,2-4) ei zăceau acum plini de ruşinoasă spaimă.
Şi măcar că nu era prea mare grozăvia care
154) Apărătorul meu este aproape, cine se judecă să-i înspăimânteze, totuşi fiarele care
cu mine? Să ne măsurăm împreună! Cine treceau şi şerpii care fluierau îi îngrozeau şi
este potrivnicul meu? Să se apropie! Iată, se topeau de frică. Închideau ochii ca să nu
Domnul Dumnezeu îmi este întru ajutor; mai vadă păcatul ce-i pândea din toate

14
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

părţile. Fiindcă răutatea inimii este plină de voastră. Uitaţi-vă la neamurile cele din
temere ca una ce se ştie vinovată şi mustrată început şi vedeţi cine a nădăjduit spre
ea de sine însăşi; ea îşi vede mărită Domnul şi s-a ruşinat? Sau cine a petrecut
nenorocirea, căci spaima nu este altceva în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a
fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi chemat pe El şi a fost trecut cu vederea?
vine de la dreapta judecată. Şi când scade Pentru că îndurător şi milostiv este Domnul,
nădejdea în adâncul inimii, te sperii şi mai iartă păcatele şi mântuieşte în vremea
mult dacă nu ştii care este pricina de unde-ţi necazului. Vai inimilor celor fricoase şi
vine chinul. Iar ei – în noaptea aceea când li mâinilor celor slabe şi păcătosului care
se tăiaseră orice puteri şi care venise peste umblă pe două cărări! Vai inimii celei
ei din iadul priponit – dormind de-a valma, slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi
aici se zbăteau îngroziţi de arătări pocite, apărată. Vai vouă, celor ce aţi pierdut
aici mureau de golul din inimile lor, căci o răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca
groază neaşteptată şi fără de veste pusese Domnul? cei care se tem de Domnul nu vor
stăpânire peste ei. Şi tot aşa ceilalţi, oricare fi neîncrezători cuvintelor Lui şi cei ce-L
ar fi fost, cădeau vlăguiţi şi rămâneau aşa iubesc pe El vor împlini legea. Cei care se
închişi ca într-o închisoare fără zăvoare. tem de Domnul vor găti inimile lor şi
(Înţelepciunea lui Solomon 17,2-15) înaintea Lui îşi vor smeri sufletele zicând:
“să cădem în mâinile Domnului şi nu în
159) Şi bubuitul stâncilor care se prăvălesc şi mâinile oamenilor că precum este slava Lui,
fuga nevăzută a animalelor săritoare, aşa este şi mila Lui.” (Înţelepciunea lui
răcnetul fiarelor cumplite şi sunetul care se Solomon capitolul 2)
frânge şi se răsfrânge în peşterile munţilor –
acestea toate îi făceau să-şi dea duhul de 163) Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne
frică. Căci în vreme ce toată făptura era în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima
luminată cu strălucitoare lumină şi fără fricoasă în cugetul nebunului nu va sta
împotrivire îşi vedea de lucrul său, numai înaintea oricărei frici. (Sirah 22,19)
peste aceia se întindea o noapte grea care
era chipul întunericului celui ce avea să-i 164) Frica de Domnul, toate le covârşeşte, şi cel
înghită şi ei pentru ei înşişi erau mai grea ce o va ţine pe ea, cui se va asemăna. (Sirah
povară decât acel întuneric. (Înţelepciunea 25,14)
lui Solomon 17,18-20)
165) De multe ori am fost în primejdie de moarte
160) Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi şi am scăpat din aceasta. Duhul celor ce se
să nu te apropii de El cu inimă îndoită. tem de Domnul va fi viu, pentru că
(Înţelepciunea lui Solomon 1,27) nădejdea lor este spre a se mântui. Cel ce se
teme de Domnul n-are teamă de nimic; el
161) Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea
tale şi în mijlocul adunării te va înjosi, lui. Fericit este sufletul celui care se teme
pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de Domnul. şi în cine se reazemă şi cine
de frica Domnului şi inima ta este plină de este întărirea lui? Ochii Domnului peste cei
vicleşug. (Înţelepciunea lui Solomon 1,30- care Îl iubesc; scut puternic şi întărire
32) vajnică este Domnul. adăpost împotriva
vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei
162) Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor,
Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău asigurare împotriva căderilor, El înalţă
spre ispită. Încordează inima ta şi fii tare sufletul şi luminează ochii dând vindecare,
netulburându-te în timpul încercării. viaţă şi binecuvântare. (Sirah 34,12-19)
Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta ca să
fii înălţat la sfârşitul vieţii. Tot ce ţi se va 166) Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu
întâmpla, primeşte cu plăcere şi în ea nu mai trebuie alt ajutor. (Sirah 40,29)
necazurile tale fii îndelung răbdător că în
foc se lămureşte aurul, iar oamenii plăcuţi 167) Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla;
lui Dumnezeu, în cuptorul smereniei. Crede bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere,
în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate;
şi nădăjduieşte în El. Cei ce vă temeţi de se va deschide. Cine este omul acela dintre
Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va
ca să nu cădeţi. Cei ce vă temeţi de da piatră? Sau, de-i va cere peşte, el îi va da
Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata şarpe? Deci dacă voi răi fiind, ştiţi să daţi

15
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Duhul Tatălui vostru este Cel Ce grăieşte
Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi
celor care cer de la El! (Matei 7,7-11) tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva
părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de
168) Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va
zicând: Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Iar
curăţeşti. Şi Iisus, întinzîndu-Şi mâna, S-a când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiţi
atins de el zicând: Vreau, curăţeşte-te! Şi în cealaltă; adevăr vă grăiesc; nu veţi
îndată i s-a curăţit lepra. (Matei 8,2-3) isprăvi de mers prin cetăţile lui Israel până
ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai
169) Auzind acestea Iisus S-a minunat şi a zis mare decât învăţătorul său, nici slugă mai
celor ce veneau după El: Adevăr vă grăiesc, mare decât stăpânul ei. Destul îi este
nici în Israel n-am aflat atâta credinţă! ucenicului să fie ca învăţătorul său şi slugii
(Matei 8,10) ca stăpânul ei. Dacă pe stăpânul casei l-au
numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii
170) Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te, să-ţi fie lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu
după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit servul este acoperit care să nu iasă la iveală şi
său în ceasul acela. (Matei 8,13) nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.
Ceea ce vă spun Eu la întuneric, spuneţi voi
la lumină; şi ceea ce auziţi la ureche,
171) Şi, iată, furtună grea s-a făcut pe mare, încât
propovăduiţi de pe acoperişurile caselor!
corabia se acoperea de valuri; iar El
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar
dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit
sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă
zicând: Doamne, mântuieşte-ne că pierim!
temeţi-vă de acela care poate ca şi sufletul
Şi Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin
şi trupul să le piardă în Gheena. Nu se vând
credincioşilor? Atunci S-a ridicat, a certat
oare două vrăbii pe un ban? Şi nici una din
vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare.
ele nu va cădea pe pământ fără ştirea
(Matei 8,24-26)
Tatălui vostru. Vouă însă toţi perii capului
vă sunt număraţi. Aşadar, nu vă temeţi; voi
172) Şi iată, o femeie care de doisprezece ani sunteţi cu mult mai de preţ decât vrăbiile.
avea scurgere de sânge, s-a apropiat de El şi Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa
fiind în spatele Lui, s-a atins de poala hainei oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa
Sale; că zicea în sinea ei: Doar să mă ating Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel
de haina Lui şi mă voi vindeca. Iar Iisus, ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor,
întorcându-se şi văzând-o i-a zis: de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui
Îndrăzneşte, fiică credinţa ta te-a mântuit! Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că
Şi din ceasul acela, femeia s-a tămăduit. am venit să aduc pace pe pământ, n-am
(Matei 9, 20-22) venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit
să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de
173) După ce a intrat în casă, au venit la El orbii mama sa, pe noră de soacra ei. Căci
şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu duşmanii omului sunt casnicii lui. Cel ce-şi
aceasta? Ei i-au zis: Da, Doamne! Atunci S- iubeşte tatăl ori pe mama sa mai mult decât
a atins de ochii lor zicând: Fie vouă după pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi
credinţa voastră! Şi s-au deschis ochii lor. iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult
(Matei 9, 28-30) decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi
cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează
174) Să nu aveţi nici aur nici argint, nici bani în Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a
cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici câştigat viaţa, o va pierde; iar cel ce şi-a
două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că pierdut viaţa pentru Mine, acela o va
vrednic este lucrătorul de hrana sa. (Matei câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine
10, 9-10) Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe
Mine, Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe
175) Vă vor da pe mâna soboarelor şi-n Mine. Cel ce primeşte prooroc în nume de
sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina prooroc, răsplată de prooroc va primi; şi cel
Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a ce primeşte pe un drept în nume de drept,
regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în
Iar când vă vor da în mâna lor nu vă nume de ucenic va da de băut numai un
îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în pahar cu apă rece unuia din aceştia mici,
ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde plata sa.
fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci (Matei 10,17-42)

16
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

176) Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea 183) Apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au
şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. (Matei întrebat deoparte: De ce noi n-am fost în
12,30) stare să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns:
Din pricina puţinei voastre credinţe; că
177) Şi se poticneau întru El. Iar Iisus le-a zis: adevăr vă grăiesc vouă: Dacă aţi avea
Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice
în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo, şi
din pricina necredinţei lor. (Matei 13,57- se va muta şi nimic nu va fi vouă cu
58) neputinţă. (Matei 17,19-20)

178) Corabia era la multe stadii departe de ţărm, 184) Vă mai spun că dacă doi dinte voi se vor
fiind învăluită de valuri, căci vântul era învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l
împotrivă, iar la a patra strajă din noapte vgr cere, li se va da lor de către Tatăl Meu
Iisus a venit la ei umblând pe mare. Cel Ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau
Văzîndu-L umblând pe mare, ucenicii s-au trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi
înspăimântat zicând că e nălucă şi de frică Eu în mijlocul lor. (Matei 18,19-20)
au strigat. Dar El le-a vorbit îndată zicând:
Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru 185) Auzind acest cuvânt, ucenicii s-au mirat şi
răspunzând a zis: Doamne, dacă eşti Tu, au zis: Atunci cine poate să se mântuiască?
porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: … Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis:
Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie a Aceasta e cu neputinţă la oameni, dar la
mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând Dumnezeu toate sunt cu putinţă. (Matei
vânt puternic, s-a înfricoşat şi, începând să 19,25-26)
se scufunde a strigat zicând: Doamne,
scapă-mă! Iar Iisus, întinzîndu-Şi îndată 186) Şi văzând aceasta, ucenici s-au minunat
mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin zicând: cum de s-a uscat smochinul
credinciosule, de ce te-ai îndoit? Şi suindu- deodată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis:
se ei până la corabie, vântul s-a potolit. Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă
(Matei 14,24-32) şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a
făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia
179) Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: O, femeie, de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în
mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti! mare! Aşa va fi. Şi pe toate câte le veţi cere
Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela. rugându-vă cu credinţă, le veţi primi.
(Matei 15,28) (Matei 21,20-22)

180) Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel 187) În această noapte, voi toţi vă veţi poticni
viu! …………..Eu îţi spun ţie că tu eşti întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul
“Piatră” şi pe această piatră voi zidi şi se vor risipi oile turmei. (Matei 26,31)
Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor
birui. (Matei 16,16-18) 188) Iar Petru, răspunzând, Ia zis: Dacă toţi se
vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă
181) Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: voi poticni. Zisu-ia Iisus: Adevăr îţi spun că
Mergi înapoia mea, Satano! Piatră de în această noapte, mai înainte de a cânta
poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de
lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor! Mine. Petru Ia zis: Chiar de-ar trebui să mor
Atunci Iisus le-a spus ucenicilor Săi: Dacă împreună cu Tine, de Tine nu mă voi
vrea cineva să vină după Mine, să se lepede lepăda. Şi toţi ucenicii au zis la fel. (Matei
de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. 26,33-35)
Fiindcă cel ce va vrea să-şi scape viaţa, O
va pierde; dar cel ce-şi va pierde viaţa 189) Iar Petru şedea afară, în curte şi o slujnică s-
pentru Mine, O va afla. Pentru că ce-i va a apropiat de el zicând: Şi tu erai cu Iisus
folosi omului dacă va câştiga lumea Galileeanul! Dar el s-a lepădat în faţa
întreagă, dar sufletul şi-l va pierde? Sau ce tuturor zicând: Nu ştiu ce spui! Şi ieşind el
va da omul în schimb pentru sufletul său? la poartă, l-a văzut alta şi le-a spus celor de
(Matei 16,23-26) acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul!
Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu-l
182) Şi Iisus a venit la ei şi, atingându-i, le-a zis: cunosc pe omul acesta! Iar după puţin
Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi! (Matei 17,7) apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis
lui Petru: cu adevărat şi tu eşti dintre ei, că

17
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

şi graiul te vădeşte. Atunci el a început a se viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa
blestema şi a se jura: Nu-l cunosc pe omul pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela O
acesta!… Şi îndată a cântat cocoşul. (Matei va mântui. Că ce-i foloseşte omului să
26, 69-74) câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească
sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în
190) Şi la învinuirile ce I se aduceau de către schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se
arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea. va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în
Atunci I-a zis Pilat: Tu nu-i auzi câte neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela
mărturisesc ei împotriva ta? Şi nu i-a şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni
răspuns lui nici un cuvânt, aşa încât întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
guvernatorul se mira foarte. (Matei 27,12- (Marcu 8,34-38)
14)
198) Şi le spunea: Adevăr vă grăiesc că sunt unii
191) Şi a fost în pustie 40 de zile fiind ispitit de din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte
Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii până ce nu vor vedea împărăţia lui
Îi slujeau. (Marcu 1,13) Dumnezeu venind întru putere. (Marcu 9,1)

192) Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi 199) Iar El, răspunzându-le, a zis: O, neam
face pescari de oameni! Şi lăsându-şi de- necredincios, până când voi fi cu voi? Până
ndată mrejele, au mers după El. Şi mergând când vă voi răbda? (Marcu 9,19)
puţin mai departe i-a văzut pe Iacov al lui
Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care 200) ….. dar de poţi ceva, ajută-ne, fie-Ţi milă
erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele. Şi de noi! Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate-
i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl i sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată
lor Zevedeu în corabie împreună cu strigând tatăl copilului a zis cu lacrimi:
lucrătorii, s-au dus după El. (Marcu 1,17- Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
20) (Marcu 9,22-24)

193) Şi s-a făcut furtună mare de vânt şi valurile 201) Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind El din
se prăvăleau peste corabie, încât corabia era Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare,
aproape să se umple. Iar El era în partea Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea
dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Şi cerşind la marginea drumului şi auzind că
L-au deşteptat zicîndu-I: Învăţătorule, Ţie este Iisus Nazarineanul, a început să strige
nu-Ţi este grijă că pierim? Iar El, sculându- şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-
Se, a certat vântul şi i-a spus mării: Taci! mă! Şi mulţi îl certau, ca să tacă, el însă cu
Potoleşte-te! Şi vântul a încetat şi s-a făcut mult mai tare striga: Fiule al lui David,
linişte mare. Şi le-a zis lor: De ce sunteţi aşa miluieşte-mă! Şi Iisus apropiindu-Se, a zis:
fricoşi? Încă n-aveţi credinţă? (Marcu 4,37- Chemaţi-l! şi l-au chemat pe orb, zicându-i:
40) Îndrăzneşte, scoală-te, te cheamă…… Iar
orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind
194) Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe în picioare, a venit la Iisus. Şi la întrebat
Învăţător? Dar Iisus auzind cuvântul ce se Iisus: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a
grăise, i-a zis mai marelui sinagogii: Nu te răspuns: Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!
teme. Crede numai! (Marcu 5, 35-36) Iar Iisus ia zis: Du-te credinţa ta te-a
mântuit! Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I
195) Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, urma lui Iisus pe cale. (Marcu 10,46-52)
decât că Şi-a pus mâinile pe câţiva bolnavi
şi i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor. 202) A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au
(Marcu 6,5-6) văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi
Petru, aducându-şi aminte I-a zis:
196) Şi le-a poruncit pe cale să nu ia nimic cu ei, Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai
în afară de toiag: nici pine, nici traistă, nici blestemat s-a uscat…. Şi răspunzând, Iisus
bani în cingătoare; ci să fie încălţaţi cu le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.
sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Adevărat vă spun că cel ce i-ar zice
(Marcu 6,8-9) muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în
mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va
197) Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui
se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate
urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi

18
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

şi primit, şi le veţi avea. (se pune aici accent li se binevesteşte: şi fericit este acela care
pe extraordinara putere a credinţei pure, nu se va poticni întru Mine. (Luca 7,22-23)
aceea care-şi realizează obiectul prin ea
însăşi, fără mijlocirea sau implicarea 207) Şi a spus femeii: Credinţa ta te-a mântuit;
nădejdii. În felul acesta, rugăciunea nu mai mergi în pace! (Luca 7,50)
este o simplă cerere, ci o permanentă
mulţumire. La învierea lui Lazăr, Iisus Îi 208) Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s-a
mulţumeşte Părintelui înainte de a săvârşi lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau
minunea, ca şi cum ea ar fi fost deja de apă fiind în mare primejdie. Şi,
săvârşită. Într-o rugăciune liturgică I se apropiindu-se, L-au deşteptat zicând:
mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că ne-a Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!… Atunci
dăruit împărăţia ce va să fie. În Euharistie, El, sculându-Se a certat vânturile şi valurile,
actul prefacerii e precedat (nu urmat) de iar ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a
mulţumire (ca şi în cântarea “Ţie Îţi zis: Unde vă este credinţa? (Luca 8,23-25)
mulţumim, Doamne şi ne rugăm Ţie”).
Apostolul Pavel afirmă că ceea ce pentru 209) Şi toată mulţimea din ţinutul
noi este virtual, pentru Dumnezeu este real: Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei,
o făgăduinţă a lui Dumnezeu devine că erau cuprinşi de frică mare. Iar, El,
realitate în chiar clipa când El a rostit-o şi intrând în corabie, S-a înapoiat. (Luca 8,37)
tot aşa trebuie s-o considerăm şi noi prin
credinţă. În clipa în care crezi total în
210) ………. Atunci femeia, văzând că n-a
obiectul speranţei tale, acesta devine deja o
rămas tăinuită, a rămas tremurând şi căzând
realitate, capătă substanţă; virtualul se
înaintea Lui, a spus în faţa întregului popor
transformă în obiectul cererii, în realitate
din ce pricină s-a atins de El şi cum de
imediată. Obiectul credinţei este astfel o
îndată s-a tămăduit. Iar El i-a zis:
realitate deja existentă dar inaccesibilă
Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit;
simţurilor care devine însă palpabil prin
mergi în pace! (Luca 8,47-48)
argumentul credinţei). (Marcu 11,20-24)

203) În cele din urmă, pe când cei unsprezece


211) … şi tuturor Le spunea: Dacă voieşte cineva
să vină după Mine, să se lepede de sine în
şedeau la masă, El li S-a arătat şi i-a dojenit
fiecare zi, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze
pentru necredinţă şi împietrirea inimilor că
Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape
nu i-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.
viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde
(Marcu 16,14)
viaţa pentru Mine, acela O va mântui. Căci
ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea-
204) Cel ce crede şi se va boteza, se va mântui; ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va
dar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor păgubi? Că tot cel ce se va ruşina de Mine
ce vor crede, aceste semne le vor urma: în şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul
numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi Omului Se va ruşina când va veni întru
vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Dar
dătător de moarte de vor bea, nu-i va cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii
vătăma; pe bolnavi mâinile îşi vor pune şi dintre cei ce stau aici care nu vor gusta
se vor face bine…… Iar ei, plecând, au moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui
propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând Dumnezeu! (Luca 9,23-27)
împreună cu ei şi întărind cuvântul prin
semnele ce urmau. (Marcu 16,16-18)
212) … şi pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a
zis: Te voi urma oriunde Te vei duce. Şi
205) Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un Iisus I-a zis: vulpile au vizuini şi păsările
om care era slăbănog şi căutau să-l ducă în cerului cuiburi; Dar Fiul Omului n-are unde
lăuntru şi să-l pună înaintea Lui; dar să-şi plece capul. Şi către altul a zis:
negăsind pe unde să-l ducă, din pricina Urmează-Mi! Iar acela a zis: Doamne, mai
mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi prin tavan întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl
l-au lăsat cu patul în mijloc în faţa lui Iisus. meu. Iar el a zis: lasă-i pe morţi să-şi
Şi văzând El credinţa lor, a zis: Omule, îngroape morţii, iar tu mergi de vesteşte
iertate îţi sunt păcatele. (Luca 5,18-20) împărăţia lui Dumnezeu. Iar altul I-a zis: Te
voi urma Doamne, dar mai întâi îngăduie-
206) Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se mi să-mi iau rămas bun de la cei de acasă.
curăţesc, surzii aud$ morţii învie şi săracilor Iar Iisus i-a zis: Nici unul care pune mâna
pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit

19
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

pentru împărăţia lui Dumnezeu. (Luca 9, înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea


57-62) îngerilor lui Dumnezeu. (Luca 12,4-9)

213) Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei 217) Plinitu-s-a vremea şi împărăţia lui
în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi
traistă, nici încălţăminte şi nimănui să nu-i în Evanghelie. (Marcu 1,15)
daţi bineţe pe cale. (Luca 10,3-4)
218) De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru
214) Şi s-au întors cei 70 cu bucurie şi I-au spus: viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru
Doamne, şi demonii ni se pleacă întru trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca, căci
numele Tău. Şi le-a zis: Văzutu-l-am pe viaţa este mai mult decât hrana şi trupul
satana din cer ca un fulger căzând. Iată, v- decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici
am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste nu seamănă nici nu seceră; ei n-au cămară,
scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu
nimic nu vă va vătăma. Dar nu de aceasta să mult mai mult sunteţi voi decât păsările! Şi
vă bucuraţi, că duhurile vi se pleacă, ci cine dintre voi purtându-şi de grijă, poate
bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în să-i adauge staturii sale un cot? Deci dacă
ceruri. (Luca 10,17-20) nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de
aduceţi voi grijă de celelalte? Priviţi crinii
215) Cine dintre voi, având un prieten, de se va cum cresc, ei nu torc, nici nu ţes, dar vă
duce la el în miez de noapte şi-i va zice: spun Eu vouă că nici Satana în toată slava
Prietene, împrumută-mă cu trei pâini, că mi- lui nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă
a venit un prieten de pe drum şi n-am ce să-i iarba care azi e pe câmp iar mâine se aruncă
pun dinainte; dar acela, răspunzând în cuptor Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât
dinlăuntru i-ar zice: Nu-mi da de lucru! mai mult pe voi puţin credincioşilor? Şi nu
Acum uşa e-ncuiată şi copiii mei sunt în căutaţi voi ce veţi mânca orice veţi bea şi nu
aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi fiţi îngrijoraţi; că pentru toate acestea
dau… Vă spun Eu vouă: Chiar dacă nu se păgânii lumii te caută; dar Tatăl vostru ştie
va scula pentru că-i este prieten, totuşi că aveţi nevoie de ele; ci căutaţi mai întâi
pentru îndrăzneala lui, se va scula şi-i va da împărăţia Lui şi toate acestea vi se vor
cât îi trebuie. Şi Eu vă zic: Cereţi şi vi se va adăuga. Nu te teme turmă mică, pentru că
da; căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăţia.
deschide. Că oricine cere, ia şi cel ce caută, (Luca 12,22-32)
găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide. Şi
care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său 219) Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi
pine, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere întorcîndu-Se le-a zis: dacă vane cineva la
peşte, în loc de peşte îi va da şarpe? Sau Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă, pe
dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci femeie, copil, fraţi, surori, până şi viaţa sa,
dacă voi, rău fiind ştiţi să le daţi fiilor voştri nu poate fi ucenicul Meu! Şi cel ce nu-şi
daruri bune, cu cât mai mult Tatăl Cel din poartă crucea şi nu-mi urmează Mie, nu
ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de poate fi ucenicul Meu. (Luca 14,25-27)
la El! (Luca 11,5-15)
220) Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în
216) Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei: Să nu mult e credincios; şi cel ce este nedrept în
vă temeţi de cei ce ucid trupul şi aceea foarte puţin; şi în mult e nedrept. Deci dacă
nimic nu pot face. Vă voi arăta însă de cine n-aţi fost credincioşi în bogăţia cea
să vă temeţi: temeţi-vă de acela care , după nedreaptă, cineva va încredinţa-o pe cea
cel ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; adevărată? Şi dacă în ceea ce vă este străin
da, v-o spun Eu vouă, de acela să vă temeţi! n-aţi fost credincioşi, cineva va da ce este al
Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi
nici una din ele nu este uitată înaintea lui stăpâni; căci ori pe unul îl va urî, şi pe
Dumnezeu; cât despre voi, şi perii capului celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe
vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi, celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi
voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Luca 16,10-
Dar vă spun: pe tot cel ce Mă va mărturisi 13)
pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului
îl va mărturisi înaintea îngerilor lui 221) Au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne
Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine credinţa. Iar Domnul a zis: De-aţi avea
credinţă cât un grăunte de muştar i-aţi zice

20
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te 230) Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit, şi
sădeşte în mare! Şi v-ar asculta. (Luca 17,5- har peste har. (Ioan 1,16)
6)
231) Răspuns-a Iisus şi I-a zis: Pentru că ţi-am
222) ….. nu s-a găsit să se întoarcă să-I dea slavă spus că te-am văzut sub smochin crezi? Mai
lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de mari decât acestea vei vedea. Şi ia zis:
alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te, Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi
credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17,18-19) vedea cerurile deschizându-se şi pe îngerii
Lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se
223) Şi le-a spus o pildă, cum că trebuie să se peste Fiul Omului! (Ioan 1,50-51)
roage-n toată vremea şi să nu-şi piardă
curajul,… şi a zis apoi Domnul: Auziţi voi 232) Cel ce crede într-Însul nu este judecat iar
ce zice judecătorul cel nedrept? Dar oare cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a
Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor crezut în numele Celui Unul Născut, Fiul lui
Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El. Dumnezeu. Iar judecata aceasta este, că
Care rabdă-n de lung pentru ei? Vă spun Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit
Eu vouă că degrab va face dreptate. Dar mai mult întunericul decât Lumina, fiindcă
Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele
pământ? (Luca 18,1-8) urăşte Lumina şi nu vine la lumină ca să nu
i se vădească faptele. (Ioan 3,18-19)
224) Ce voi eşti să-ţi fac? Doamne, să-mi capăt
vederea. Şi Iisus i-a zis: capătă-ţi vederea! 233) Cel ce vine de sus este deasupra tuturor, cel
Credinţa ta te-a mântuit. ( Luca 18,41-42) ce este de pe pământ pământesc este şi ca
un pământean grăieşte. Cel ce vine din cer
225) Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi este deasupra tuturor. Şi ce a văzut şi a
fără încălţăminte, avuta-ţi lipsă de ceva? Iar auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui
ei au zis: de nimic. Acum însă cel care are nu o primeşte nimeni. Cel ce I-a primit
pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care mărturia a întărit că adevărat este
nu are sabie, să-şi vadă haina ca să-şi Dumnezeu. Fiindcă Cel pe care L-a trimis
cumpere. Şi ei au zis: Doamne, iată aici Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu,
două săbii. Iar El le-a zis: Sunt de ajuns. pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu
(Luca 22,35-38) măsură. Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate
le-a dat în mâna Lui. Cel ce crede în Fiul
226) O, nepricepuţilor şi cu inima zăbavnici a are viaţă veşnică; iar cel ce nu ascultă de
crede-n toate câte-au spus proorocii! ( Luca Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui
24,25) Dumnezeu rămâne peste el. (Ioan 3,31-36)

227) Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în 234) Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă
mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei, cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a
înspăimântântându-se credeau că văd duh. trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va
Şi El le-a zis: de ce sunteţi tulburaţi şi veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. (Ioan
pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima 5,24)
voastră? ( Luca 24,36-38)
235) Şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru voi,
228) Acesta spre mărturie a venit, să pentru că voi nu credeţi în Cel pe care El L-
mărturisească despre Lumină pentru ca toţi a trimis. Cercetaţi Scripturile, că voi socotiţi
să creadă prin el. (Ioan 1,7) că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele
ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreţi
229) Lumina era cea adevărată Care venind în să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi!
lume, luminează pe tot omul. În lume era şi Slavă de la oameni nu primesc dar v-am
lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu cunoscut că nu aveţi în voi iubirea lui
L-a cunoscut. Între ale Sale a venit, şi ai Săi Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui
nu L-au primit. Dar celor câţi L-au primit, Meu şi voi nu mă primiţi; dacă va veni altul
care cred întru numele Lui, le-a dat putere în numele său însuşi, pe acela îl veţi primi!
să devină fii ai lui Dumnezeu, cei ce nu din … Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei ce
sânge, nici din voie trupească, ori din vrere primiţi slavă unii de la alţii, iar slava cea de
bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu
(Ioan 1,9-13) socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este
cine să vă învinuiască: Moise, în care voi aţi

21
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

nădăjduit. Că dacă l-aţi crede pe Moise, M- unii dintre voi care nu cred. De aceea v-am
aţi crede şi pe Mine fiindcă el despre Mine spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă
a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le daţi nu-i este dat de la Tatăl. De atunci mulţi
crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele? dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai
(Ioan 5,38-47) umblau cu El. Deci a zis Iisus celor
doisprezece: Nu cumva şi voi vreţi să vă
236) Deci au zis către El: Ce să facem, ca să duceţi? Simon Petru i-a răspuns: Doamne,
săvârşim lucrurile lui Dumnezeu? Iisus le-a la cine ne vom duce? Căci tu ai cuvintele
răspuns zicând: Lucrul lui Dumnezeu acesta vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am
este: să credeţi în Cel pe Care El l-a trimis. cunoscut că tu eşti Hristos, Fiul
(Ioan 6,28-29) Dumnezeului Celui viu. (Ioan 6,47-69)

237) Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se 239) ….. Pentru că nici fraţii săi nu credeau într-
pogoară din cer şi dă viaţă lumii. Deci au însul. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă
zis către El: Doamne, dă-ne nouă- n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna e
ntotdeauna pâinea aceasta….. Şi Iisus le-a gata. (Ioan 7,5-6)
zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la
Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine 240) În ziua cea din urmă – ziua cea mare a
niciodată nu va înseta. Dar Eu v-am spus că sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat
M-aţi văzut şi nu credeţi. Tot ce-Mi dă zicând: Dacă în setează cineva, să vină la
Tatăl Mie, va veni la Mine, şi pe cel ce vine Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine –
la Mine nu-l voi scoate afară. Iar voia Celui precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor
ce M-a trimis aceasta este: să nu pierd nimic curge din inima lui. Iar aceasta a spus-o
din tot ce Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de despre Duhul pe Care aveau să-L primească
apoi. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca acei ce cred într-Însul. Deci mulţi din
tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să mulţime, auzind cuvintele acestea zisese:
aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua într-adevăr Acesta este Proorocul! Şi
de apoi. (Ioan 6,33-40) dezbinare s-a făcut în mulţime din pricina
Lui. (Ioan 7,37-40)
238) Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce va crede în
Mine are viaţă veşnică. Eu sunt Pâinea 241) Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră
vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în în El: Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu
pustie, dar au murit, aceasta este Pâinea cu adevărat sunteţi ucenicii Mei şi veţi
Care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face
mănâncă din ea să nu moară. Eu sunt Pâinea liberi. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu
cea vie, Care S-a pogorî din cer. De va adevărat liberi veţi fi. (Ioan 8,31-36)
mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi
în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da 242) … şi viaţa Mea Mi-o pun pentru voi. De
pentru viaţa lumii este Trupul Meu. Adevăr, aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa mi-o
adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul pun, pentru ca iarăşi s-o iau. (Ioan 10,15-
Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, 17)
nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă
Trupul Meu şi Bea Sângele Meu are viaţă 243) Atunci iudeii L-au împresurat şi-I ziceau:
veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Până când o să ne scoţi sufletul? Dacă tu
Căci Trupul Meu este adevărata mâncare şi eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul! Iisus
Sângele Meu, adevărata băutură. Cel ce le-a răspuns: Eu v-am spus dar voi nu
mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în
rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre
Tatăl Cel viu M-a trimis pe Mine şi Eu viez Mine dar voi nu credeţi, pentru că voi nu
prin Tatăl, tot astfel cei ce Mă mănâncă pe sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu
Mine va via prin Mine. Cel ce va mânca îl ascultă şi Eu le cunosc iar ele Mă
pâinea aceasta, viu va fi în veac. Deci mulţi urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi ele-n
din ucenicii săi auzind, au zis: Greu este veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni
cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?… nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel Ce Mi le-a dat,
Iar Iisus, ştiind întru sine că ucenicii Lui este mai mare decât toţi şi din mâna Tatălui
murmură în această privinţă, le-a zis: Vă Meu nimeni nu le poate răpi. (Ioan 10,24-
este aceasta piatră de poticnire? Dar dacă-l 29)
veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo
unde era mai îfainte? Duhul este cel ce dă
viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Dar sunt
22
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

244) Şi acolo mulţi au crezut într-Însul. (Ioan 249) Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut
10,42) într-Însul, dar nu mărturiseau din pricina
fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă;
245) Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în căci ei au iubit slava oamenilor mai mult
Mine, chiar mort va trăi, şi tot cel ce trăieşte decât slava lui Dumnezeu. (Ioan 12,42-43)
şi crede întru Mine, în veac nu va muri!
Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da Doamne. Eu 250) Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi
am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de
Dumnezeu, Cel ce a venit în lume. (Ioan la început a fost ucigător de oameni şi nu a
11,25-27) rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este
întru el. Când el grăieşte minciuna dintr-ale
246) …. Doamne, de acum miroase, că e a patra lui grăieşte, fiindcă el este şi tată al
zi… Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul,
crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? pe Mine nu Mă credeţi. Cel ce este de la
Atunci au ridicat piatra, iar Iisus Şi-a ridicat Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu;
ochii în sus şi a zis: Părinte, mulţumescu-Ţi de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu
că M-ai ascultat. Eu ştiam că Tu sunteţi de la Dumnezeu. (Ioan 8,44-47)
întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul
mulţimii care stă-mprejur am zis, ca să 251) Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva
creadă că Tu M-ai trimis. (Iisus mulţumeşte cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.
înainte de a săvârşi minunea, ca şi cum (Ioan 8,51)
rugămintea Sa ar fi fost deja împlinită).
(Ioan 11,39-42) 252) Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în
Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M-a
247) Adevăr, adevăr vă spun, dacă bobul de grâu trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine,
când cade în pământ, rămâne singur; dar Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu,
dacă moare, aduce roade multă. Cel ce-şi Lumină am venit în lume pentru ca tot cel
iubeşte viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.
urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le
pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte păzeşte, Eu nu-l judec că n-am venit să
cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel
acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi ce se leapădă de Mine şi nu primeşte
slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. cuvintele Mele, are cine să-l judece:
Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi zice? cuvântul pe care Eu nu de la Mine am grăit,
Izbăveşte-Mă Părinte de ceasul acesta? Dar ci Tatăl Cel ce M-a trimis, El mi-a poruncit
Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! ce să spun şi ce să grăiesc. Şi ştiu că
Părinte, preamăreşte-Ţi numele! (Ioan porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea
12,24-28) ce grăiesc eu; precum Mi-a spus Mie Tatăl,
aşa grăiesc. (Ioan 12,44-50)
248) Atunci le-a zis Iisus: Încă puţin vreme
Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi ca să 253) Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în
nu vă cuprindă întunericul căci cel ce umblă Dumnezeu şi în Mine credeţi. (Ioan 14,1)
în întuneric nu ştie unde curge. Cât aveţi
Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai 254) Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl
Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus ; şi întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul
plecând S-a ascuns de ei. Şi cu toate că acestor lucruri. Adevăr, adevăr vă spun: cel
atâtea minuni a făcut El în faţa lor, tot nu ce crede în Mine, va face şi el lucrurile pe
credeau într-Însul, ca să se plinească care le fac Eu; încă şi mai mari decât
cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: acestea va face, că Eu la Tatăl Mă duc. Şi
Doamne, cine-a dat crezare celor auzite de orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi
noi? Şi braţul Domnului cui i s-a face pentru ca Tatăl să se preamărească
descoperit? De aceea nu puteau să creadă că întru Fiul. Dacă veţi cere ceva întru numele
a mai zis Isaia: El ochii lor i-a orbit şi inima Meu, Eu o voi face. De Mă iubiţi, păziţi-Mi
lor a împietrit-o, pentru ca cu ochii să nu poruncile! Şi Eu îl voi ruga pe Tatăl şi alt
vadă şi cu inima să nu-nţeleagă, ca nu mângâietor vă va da vouă, pentru ca-n veac
cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec. să rămână cu voi, Duhul Adevărului, pe
(Ioan 12,35-40) Care lumea nu poate primi pentru că nu-l
vede şi nici nu-l cunoaşte; îl cunoaşteţi voi,
devreme ce la voi rămâne şi întru voi va fi:

23
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi. Încă 261) Iisus le-a răspuns: Credeţi acum? Iată vine
puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; ceasul – şi a şi venit, ca voi să vă risipiţi
voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi
şi voi veţi trăi. În ziua aceea veţi cunoaşte singur. Dar nu sunt singur pentru că Tatăl
că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi întru este cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit
Mine, iar Eu întru voi. Cel ce are poruncile pentru ca-ntru Mine pace să aveţi. În lume
Mele şi le păzeşte acele este cel care Mă necazuri veţi avea: dar îndrăzniţi! Eu am
iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit biruit lumea! (Ioan 16,31-33)
va fi de Tatăl Meu şi Mă voi arăta lui. De
Mă iubeşte cineva, el va păzi cuvântul Meu 262) Şi prin credinţa în numele Lui însuşi
şi Tatăl Meu îl va iubi şi noi vom veni la el numele Lui l-a întărit pe acesta (olog) pe
şi ne vom face locaş la el. Cel ce nu Mă care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa în El i-a
iubeşte nu-Mi păzeşte cuvintele. (Ioan dat lui această întregire, în faţa voastră a
14,11-24) tuturor. (Puterea lui Iisus invocată întru
credinţă este aceea ce ia dăruit celui
255) Pace vă las vouă, pacea Mea v-a dau; nu suferind integritatea.) (Faptele Apostolilor
precum v-o dă lumea v-o dau eu. Să nu se 3,16)
tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze.
(Ioan 14,27) 263) Împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a
crezut că va fi părinte al multor neamuri,
256) Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este după cum i s-a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi;
lucrătorul. Fiecare mlădiţă care nu aduce şi neslăbind în credinţă nu s-a uitat la trupul
roadă întru Mine, El o taie şi fiece mlădiţă său amorţit – că era aproape de o sută de ani
care aduce roadă, El o curăţă pentru ca ea – şi nici la amorţirea Sarei; şi-ntru
mai multă roadă să aducă. Rămâneţi întru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s-a îndoit prin
Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu necredinţă, ci s-a întărit în credinţă, dându-i
poate să aducă roadă de la sine dacă nu slavă lui Dumnezeu şi fiind încredinţat că
rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă.
rămâne întru Mine. Eu sunt viţe, voi Iată de ce credinţa lui i s-a socotit ca
mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu dreptate. (Romani 4,18-22)
întru El acela aduce roadă multă, căci fără
de Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva 264) Aşadar, fiind noi îndreptăţiţi din credinţă,
nu rămâne întru Mine se aruncă afară ca o pace avem cu Dumnezeu prin Domnul
mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi nostru Iisus Hristos, datorită căruia am şi
aruncându-le în foc se ard. Dacă voi avut prin credinţă cale deschisă la harul
rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele acesta în care stăm şi ne lăudăm în nădejdea
rămân întru voi, cereţi orice veţi vrea şi vi slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, dar
se va da. (Ioan 15,1-7) şi în necazuri ne lăudăm, bine ştiind că
necazul rodeşte răbdarea, iar răbdarea,
257) De veţi păzi poruncile Mele veţi rămâne încercarea, iar încercarea – nădejde.
întru iubirea Mea aşa cum Eu am păzit, (Romani 5,1-4)
poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea
Lui. (Ioan 15,10) 265) Iar dacă am murit împreună cu Hristos,
credem că vom şi învia împreună cu El.
258) Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă (Romani 6,8)
poruncesc. (Ioan 15,14)
266) Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl
259) Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele
la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până îndurărilor şi Dumnezeul a toată
acum n-aţi cerut în numele Meu: cereţi şi mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot
veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află-n
deplină. (Ioan 16,23-24) tot necazul să-i putem şi noi mângâia prin
mângâierea cu care noi înşine suntem
260) În ziua aceea veţi cere în numele Meu, şi nu mângâiaţi de Dumnezeu. Că după cum
vă zic că Eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, prisosesc întru voi patimile lui Hristos, tot
devreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru aşa prisoseşte şi mângâierea noastră prin
că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Hristos. Şi dacă noi suferim necaz, aceasta-i
Eu de la Dumnezeu am ieşit. (Ioan 16,26- pentru mângâierea şi mântuirea voastră; iar
27) dacă suntem mângâiaţi, aceasta-i pentru a

24
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

voastră mângâiere care vă întăreşte să 270) Deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte,
înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe devreme ce armele noastre nu sunt trupeşti,
care şi noi le suferim. Şi neclintită-i ci în Dumnezeu puternice spre surparea
nădejdea noastră pentru voi ştiind că aşa întăriturilor. (II Cor 10,3-4)
cum sunteţi părtaşi suferinţelor, tot aşa şi
mângâierii. Căci nu voim fraţilor ca voi să 271) Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în
nu ştiţi de necazul nostru care ni s-a făcut în credinţă, puneţi-vă la încercare. (II Cor.
Asia; că peste măsură, peste puteri am fost 13,5)
îngreuiaţi, încât nu mai aveam nici o
nădejde pentru viaţa noastră. Dar noi întru 272) El, după bogăţia slavei Sale, să vă dea ca
noi înşine ne-am socotit osândiţi la moarte prin Duhul Său să fiţi puternic întăriţi în
ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în omul cel lăuntric ca Hristos să Se
Dumnezeul Cel ce-i învie pe cei morţi. Cel sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre
ce ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire să puteţi
aceasta şi-n Care nădăjduim că încă ne va înţelege împreună cu toţi sfinţii ce este
mai izbăvi. (Cel ce-şi asumă moartea nu se lăţimea şi lungimea, adâncimea şi înălţimea
mai teme de moarte, devreme ce teama de şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos cea mai
moarte este anulată prin credinţa în înviere.) presus de cunoaştere, pentru ca să vă
(II Cor. 1,3-10) umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Iar Celui Ce, potrivit puterii care lucrează în
267) Ne-am socotit ca osândiţi la moarte ca să nu noi, poate face cu mult mai mult decât tot
ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu ceea noi cerem sau gândim, Lui fie-I slava
Cel ce înviază morţii. (II Cor. 1,9) în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate
neamurile din veacul vecilor! Amin.
268) Comoara aceasta o avem în vase de lut, (Efeseni 3,16-21)
pentru ca această covârşitoare putere să fie
aceea a lui Dumnezeu şi nu de la noi. Noi 273) În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru
întru toate suntem necăjiţi dar nu striviţi; în Domnul şi-ntru tăria puterii Lui. Îmbrăcaţi
strâmtorări, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi, armura lui Dumnezeu ca să puteţi sta
dar nu părăsiţi, doborâţi dar nu nimiciţi, împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta
totdeauna purtând în trup mersul spre noastră nu este împotriva cărnii şi a
moarte a lui Iisus aşa, ca şi viaţa lui Iisus să sângelui ci împotriva Începătoriilor
se arate în trupul nostru. Căci pururea noi, împotriva Stăpâniilor, împotriva
cei vii suntem daţi spre moarte din pricina Stăpânitorilor acestei lumi de întuneric,
lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate împotriva duhurilor răutăţii care sunt în
în trupul nostru cel nemuritor. Având stihiile cereşti. Pentru aceea luaţi armura lui
acelaşi duh al credinţei- după cum este Dumnezeu: pentru ca-n ziua cea rea să fiţi
scris: Crezut-am, pentru aceea am grăit- şi în stare să ţineţi piept; şi după ce veţi
noi credem; pentru aceea şi grăim, ştiind că isprăvi totul, să rămâneţi în picioare.
Cel Ce L-a înviat pe Domnul Iisus, ne va Aşadar, staţi drepţi, avându-vă mijlocul
învia şi pe noi cu Iisus şi-mpreună cu voi ne încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind în
va aşeza alături de El. De aceea nu pierdem platoşa dreptăţii şi cu picioarele încălţate-n
din curaj, dimpotrivă, chiar dacă omul starea de a fi gata pregătiţi pentru
nostru cel dinafară se trece, cel dinlăuntru Evanghelia păcii, mai presus de toate luând
se înnoieşte din zi în zi, căci o clipă uşoară pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge
de necaz trecător ne aduce nouă, din toate săgeţile aprinse ale celui rău. Luaţi şi
prisosinţă veşnică plinătate de slavă, nouă coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este
celor ce nu privim la cele ce se văd fiindcă cuvântul lui Dumnezeu, în toată vremea
cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu rugându-vă întru Duhul prin orice rugăciune
se văd sunt veşnice. (II Cor. 4,7-18) şi cerere şi-ntru aceasta privegheaţi cu toată
stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii.
269) Fiind noi împreună lucrători cu El vă (Efeseni 6,10-18)
îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l
primiţi în zadar căci zice: “La vreme 274) Să aud despre voi că staţi cu tărie într-un
potrivită te-am ascultat şi-n ziua mântuirii singur duh, într-un singur suflet luptându-vă
te-am ajutat”; iată acum vremea potrivită, împreună pentru credinţa Evangheliei, fără
iată acum ziua mântuirii. (II Cor. 6,1-2) ca-ntru ceva să vă înfricoşaţi de cei
potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de
pierzare, iar pentru voi de mântuire; şi

25
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

aceasta, de la Dumnezeu. Căci de dragul lui pus credinţa şi sunt încredinţat că puternic
Hristos vi s-au dat vouă nu numai să credeţi este El să păzească vistieria pe care mi-a
în El, dar şi să pătimiţi pentru El, ducând încredinţat-o până la ziua aceea. (II Tim.
aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi-n 1,12)
care auziţi că sunt. (Filipeni 1,27-30)
284) Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care
275) Fiţi laolaltă următorii mei, fraţilor şi uitaţi- este în Hristos Iisus. (II Tim. 2,1)
vă la aceia care se poartă aşa cum aveţi voi
pildă de la noi. Căci pentru noi, cetatea 285) Ia-ţi partea ta de suferinţă ca un bun ostaş al
noastră e de la început în ceruri, de unde-L lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă
şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Iisus cu treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui
Hristos, Care va schimba trupul nostru de ce l-a adus în oaste, iar dacă cineva ia parte
smerenie spre a-l face după chipul trupului la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s-
Său de slavă, potrivit cu lucrarea puterii Lui a luptat după legile acestora. Adu-ţi aminte
ca pe toate Sieşi să le supună. (Filipeni de Iisus Hristos Cel înviat din morţi, din
3,17-21) seminţia lui David, după Evanghelia mea
pentru care sufăr până la a fi legat în lanţuri
276) Nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. ca un făcător de rele, dar cuvântul lui
Fiindcă voi înşivă o ştiţi că pentru aceasta Dumnezeu nu e legat. Vrednic de crezare
suntem rânduiţi căci şi când eram la voi v- este cuvântul: Dacă împreună cu El am
am spus-o mai înainte că vom avea de murit, împreună cu El vom şi învia. Dacă
suferit necazuri, aşa cum s-a şi întâmplat şi răbdăm, împreună cu El vom şi împărăţi;
cum voi o ştiţi. (I Tes. 3,3-4) dacă-L tăgăduim, şi El ne va tăgădui. (II
Tim. 2,3-12)
277) Iar voi fraţilor, nu vă descurajaţi în a face
binele. (II Tes. 3,13) 286) Şi pe aceasta s-o ştii că-n vremile din urmă
veni-vor vremuri grele. Că oamenii vor fi
278) Vrednic de crezare şi de toată primirea este iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroşi,
cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume să-i trufaşi, blasfematori, neascultători de
mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel părinţi, nerecunoscători, pângăritori, fără
dintâi sunt eu. (I Tim. 1,15) inimă, neînduplecaţi, clevetitori,
încăpăţînaţi, cruzi, duşmani ai binelui,
279) Această poruncă îţi încredinţez fiule trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori
Timotei potrivit profeţiilor făcute mai mai mult de plăcere mai mult decât de
înainte asupră-ţi, ca-ntru ele să te lupţi lupta Dumnezeu, având înfăţişarea credinţei celei
cea bună, având credinţă şi conştiinţă bună. bune, dar tăgăduindu-i puterea. (II Tim. 3,1-
Pe aceasta din urmă, lepădând-o unii şi-au 6)
pierdut credinţa. (I Tim. 1,18-19)
287) Amintiţi-vă încă de zilele dinainte când,
280) Aşadar, vreau ca toţi bărbaţii să se roage în după ce aţi fost luminaţi aţi îndurat o grea
tot locul ridicând mâini sfinte, fără mânie şi luptă cu suferinţele, uneori în faţa lumii
fără şovăire. (I Tim. 2,8) fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori
făcându-vă partea şi cu cei ce sufereau în
281) Luptă-te lupta cea bună a credinţei, acest fel. Că-mpreună aţi pătimit cu cei
cucereşte viaţa veşnică la care ai fost închişi şi cu bucurie aţi primit răpirea
chemat şi pentru care mărturisirea cea bună averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai
ai mărturisit în faţa multor martori. (I bună care rămâne. Aşadar nu vă lepădaţi
Tim.6,12) încrederea, aceasta având o mare răsplată.
Fiindcă nevoie aveţi de răbdare pentru ca
făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de
282) Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci
făgăduinţă. Că încă puţin, foarte puţin şi Cel
de putere şi de iubire, de minte înţeleaptă.
ce va să vină va veni şi nu va întârzia; cel
Aşadar nu te ruşina de mărturisirea asupra
drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă
Domnului nostru, nici de mine, înlănţuitul
se dă de-oparte, sufletul Meu nu va binevoi
Său, ci fii părtaş la suferinţă pentru
întru el. Noi însă nu suntem din cei ce se
Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu.
dau de-o parte spre pieire, ci din cei ce cred
(II Tim. 1,7-8)
spre dobândirea sufletului. (Evrei 10,32-39)
283) Pentru care pricină îndur aceste suferinţe,
dar nu mă ruşinez fiindcă ştiu în cine mi-am
26
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

288) Ori credinţa e fiinţarea celor nădăjduite, Dumnezeu Cel ce tuturor le-o dă cu
dovada lucrurilor celor nevăzute…….. (În simplitate şi fără înfruntare, şi i se va da. Să
clipa în care crezi total în obiectul speranţei ceară însă cu credinţă întru nimic îndoindu-
tale, aceasta devine o realitate, capătă se pentru că cel ce se îndoieşte e asemenea
substanţă; virtualul se converteşte în real; valului mării, mişcat de vânt şi aruncat
credinţa în rugăciune transformă obiectul încoace şi încolo. Omul acela să nu se
cererii în realitate imediată; calităţi deja gândească că va primi ceva de la Domnul,
existente dar inaccesibile simţurilor devin fiind îndoielnic şi nestatornic în toate căile
palpabile prin intermediul credinţei.) Ori sale. (Iacov 1,2-8)
fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bine
plăcuţi, fiindcă cel ce se apropie de 291) Prin urmare smeriţi-vă sub mâna cea tare a
Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi lui Dumnezeu, pentru ca El la timpul
că răsplătitor se face celor ce-L caută… Şi cuvenit să vă înalţe. Toată grija voastră
ce să mai zic? Că timpul u-mi va ajunge să lăsaţi-I-o lui Dumnezeu, căci El are grijă de
vorbesc cu deamănuntul de Ghedeon, voi. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul
Barac, Samson, Ieftae, de David, de Samuel vostru, diavolul umblă ca un leu căutând pe
şi de prooroci care prin credinţă au biruit cine să înghită; staţi-i împotrivă, tari în
împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit credinţă ştiind că aceleaşi suferinţe le îndură
făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins şi fraţii voştri le îndură în lume. După ce
puterea focului, au scăpat de ascuţişul veţi suferi puţină vreme, Dumnezeul a tot
săbiei, s-au întărit din propria lor slăbiciune, harul, Cel ce va chemat la slava Sa cea
s-au făcut puternici în războaie, năvălirile veşnică întru Hristos Iisus, El însuşi vă va
vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă, femei întrema, vă va întări, vă va împuternici
care şi-au luat morţii înviaţi; alţii au fost făcându-vă de neclintit. (I Petru 5,6-10)
chinuiţi nevrând să primească eliberarea
pentru a-şi dobândi una mai bună – 292) Pentru aceasta, punându-vă întreaga
învierea; iar alţii au suferit batjocoriri şi sârguinţă, credinţei voastre, adăugaţi-i
bice, chiar lanţuri şi-nchisoare, au fost ucişi virtutea, virtuţii, cunoştinţa, cunoştinţei
cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, înfrânarea, înfrânării răbdarea, răbdării
au pribegit în piei de oaie şi-n piei de capră evlavia, evlaviei, prietenia frăţească,
strâmtoraţi, necăjiţi şi înjosiţi – ei, de care prieteniei frăţeşti, iubirea. Că dacă acestea
lumea nu era vrednică” – rătăcind în sunt în voi, ele nu vă vor lăsa trândavi şi
pustiuri, în munţi, în peşteri şi-n crăpăturile nici fără roadă în cunoaşterea Domnului
pământului. (Evrei 11) nostru Iisus Hristos. Fiindcă cel ce nu le are
e un orb, care a dat uitării curăţirea
289) Astfel ca şi noi având împrejuru-ne atâta păcatelor lui de odinioară. (II Petru 1,5-9)
nor de martori să lepădăm tot ceea ce ne
îngreunează şi tot păcatul cu uşurinţă ne- 293) Tot cel ce are această nădejde în El se
mpresoară, cu stăruinţă să alergăm la curăţeşte pe sine aşa cum Acela curat este. (
întrecerea ce ne stă înainte cu ochii ţintă la I Ioan 3,3)
Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la
Iisus Cel ce-n locul bucuriei care-I stătea 294) Voi sunteţi din Dumnezeu copilaşii mei şi i-
înainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii aţi biruit pentru că Cel Care este-n voi e mai
şi a şezut de-a dreapta tronului lui mare decât cel care este-n lume. ( I Ioan
Dumnezeu. Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră- 4,4)
Şi a răbdat de la păcătoşi o astfel de
împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii 295) Întru aceasta cunoaştem că-i iubim pe fiii
prin slăbirea sufletelor voastre. Voi încă nu
lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe Dumnezeu
v-aţi împotrivit până la capăt luptându-vă cu
şi-I împlinim poruncile. Căci iubirea de
păcatul. Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile
Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim. Şi
cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi.
poruncile Lui nu sunt grele, pentru că cel ce
(Evrei 12,1-4)
e născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi
aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea:
290) Toată bucuria să v-o puneţi în seamă credinţa noastră. Cine-i dar biruitorul lumii
fraţilor, când daţi de felurite ispite ştiind că dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui
încercarea credinţei voastre naşte răbdarea, Dumnezeu? Cel care-L are pe Fiul, are
dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui
pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi şi întregi Dumnezeu, nu are viaţa. Şi aceasta este
întru nimic ştirbiţi. Şi dacă cineva din voi încrederea pe care o avem către El: dacă
este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la
27
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă şi


dacă ştim că El ne ascultă în tot ceea ce-I
cerem, atunci ştim că avem cererile pe care
le-am cerut de la El. (I Ioan 5,2)

296) Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le


zice Bisericilor. Biruitorului îi voi da să
mănânce din pomul vieţii care este-n raiul
lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2,7)

297) Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Iată pe


unii dintre voi va să-i arunce diavolul în
temniţă ca să fiţi puşi la-ncercare şi veţi
avea zece zile de necaz. Fii credincios până
la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. Cel ce
are urechi să audă ceea ce Duhul le zice
Bisericilor. Biruitorul nu va fi vătămat de
moartea a doua. (Apocalipsa 2,10-11)

298) Nu pun peste voi altă greutate dar ceea ce


aveţi ţineţi cu tărie până ce voi veni. Iar
biruitorului şi celui ce păzeşte pîn-la capăt
faptele Mele îi voi da stăpânire peste
neamuri şi toiag de fier le va păstori şi ca pe
vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi Eu
am primit putere de la Tatăl Meu şi-i voi da
steaua cea de dimineaţă. (Apocalipsa 2,24-
28)

299) Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin


cuvântul mărturiei lor, prin aceea că viaţa
pîn-la moarte nu şi-au iubit-o. (Apocalipsa
12,11)

300) S-a făcut! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul


şi Sfârşitul. Celui ce însetează, Eu în dar îi
voi da să bea din izvorul apei vieţii.
Biruitorul va moşteni acestea şi Eu îi voi fi
Dumnezeu iar el Îmi va fi Mie fiu. Cât
despre cei fricoşi, necredincioşi, spurcaţi şi
ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori şi închinători la
idoli şi toţi cei mincinoşi, partea lor este-n
iezerul care arde cu foc i cu pucioasă care
este moartea cea de-a doua. (Apocalipsa
21,6-8)

301) Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are


grijă de voi. (I Petru5,7)

302) Să ţinem mărturisirea nădejdii nesmintită;


pentru că credincios este Cel ce a făgăduit.
(Evrei 10,23)

303) Eu îi voi arăta cât trebuie să pătimească


pentru numele Meu. (Fapte 10,16)

28
Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere

aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu


Suferinţă, răbdare bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125,5-6)

7) În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire


gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe
cealaltă aşa ca omul să nu descopere nimic din
cele viitoare. (Eclesiastul 7,14)

1) Iar femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu 8) Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta,
necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; nu te clinti din locul tău căci firea domoală înlătură
în dureri vei naşte copil, atrasă vei fi către mari neajunsuri. (Eclesiastul 10,4)
bărbatul tău şi el te va stăpâni.” Iar lui Adam i-
a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi 9) Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre
ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: pălmuiri şi faţa mea n-am ferit-o de ruşinea
“Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul scuipărilor şi Domnul Dumnezeu mi-a venit în
pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în ajutor şi n-am fost făcut de ocară. De aceea am şi
toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va întărit faţa mea ca o cremene căci ştiam că nu voi
rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În fi făcut de ocară. (Isaia 50,6-7)
sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până
ce te vei întoarce în pământul din care eşti luat; 10) Nu avea nici chip nici frumuseţe ca să ne uităm la
căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.” el şi nici o înfăţişare ca să ne fie drag, dispreţuit
(Facerea 3,16-19) era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor
şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-
2) Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar
ras pe cap şi, căzând la pământ s-a închinat şi a el a luat asuprăşi durerile noastre şi cu suferinţele
rostit: “Gol am ieşit din pântecele mamei mele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit,
şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese
dat, Domnul a luat; fie numele Domnului străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru
binecuvântat!” (Iov 1,20-21) fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru
mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am
3) Atunci satana a plecat dinaintea Domnului şi a vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare
lovit pe Iov cu lepră din tălpile picioarelor până pe calea noastră şi Domnul a făcut să cadă asupra
în creştetul capului. Şi a luat Iov un ciob ca să Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost,
se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş. dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura S-a; ca un
Atunci nevasta lui a zis către el: “Te ţii mereu miel spre junghiere şi ca o oaie făr’ de glas
în statornicia ta? Blestemă pe Dumnezeu şi înaintea celor ce-o tund, aşa nu Şi-a deschis gura
mori!” dar Iov a răspuns: “Vorbeşti cum ar Sa. Întru smerenia Lui budecata Lui s-a ridicat şi
vorbi o femeie nebună! Ce? Dacă am primit de neamul Lui cine-l va spune? Că s-a luat de pe
la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului
pe cele rele?” şi în toate acestea Iov n-a Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost
păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2,7-10) pus lângă cei fără-de-lege şi cu cei făcători de rele
după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o
4) Şi când ei şi-au ridicat ochii de departe nu l-au nedreptate şi nici o înşelăciune nu fusese în gura
mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească
lor, s-au tânguit şi şi-au sfâşiat fiecare prin suferinţă şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă
veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână. pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi. Îşi va lungi
Apoi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi.
şapte nopţi, fără să-i spună nici un cuvânt, căci Scăpat de chinurile sufletului Său va vedea rodul
vedeau cât este de mare durerea lui. (Iov 2,12- ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin
23) suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe
mulţi şi fărădelegile le va lua asupra Sa. Pentru
5) Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei
mele curg ca apa. De ceea ce mă tem, aceea mi puternici va împărţi prada ca răsplată că Şi-a dat
se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a
aceea am parte. N-am nici tihnă nici odihnă, fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi
nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa .(Isaia 53,2-3)
stăpâneşte. (Iov 3,24-26)
11) Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi
6) Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de
secera. Mergând, mergeau şi plângeau minte drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea

29
Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere

lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi bea vin amestecat cu fiere, şi gustând, n-a voit să
plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în bea. (Matei 27,26-34)
pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor ei au
îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de 17) Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul
nemurire şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar trecătorii Îl
răsplată vor primi căci Dumnezeu i-a pus la defăimau clătinându-şi capetele. Asemenea şi
încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu
în topitoare, aşa i-a lămurit şi ca pe o jertfă de cărturarii şi cu bătrânii… În acelaşi chip Îl ocărau
ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu El. Iar în
răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare
mirişte aşa vor fi. (Înţ. lui Solomon 3,1-7) zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?) (Matei
12) Până la o vreme va suferi cel îndelung răbdător 27,38-41)
şi după aceea îi va răsări veselie. (Sirah 1,22)
18) Fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă este
13) Aţi auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi şi dinte sărată cu sare. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi
pentru dinte, Eu însă vă spun: Nu staţi pierde gustul, cu ce o veţi mai drege? Aveţi deci
împotriva celui rău; iar celui ce te loveşte peste sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii! (Marcu
obrazul drept întoarce-i-l şi pe celălalt. Celui ce 9,49-50)
vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i
lui şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o 19) Fericiţi sunteţi voi cei săraci, că a voastră este
milă, mergi cu el două. Celui ce cere de la tine, împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, cei ce
dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine, flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi
nu-i întoarce spatele. Aţi auzit că s-a spus: Să-l voi, cei ce plângeţi acum, că vă veţi veseli. Fericiţi
iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî
vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun: Iubiţi pe oamenii şi vă vor izgoni dintre ei ocărându-vă şi
vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce te când ca pe un rău vă vor lepăda numele. Bucuraţi-
blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi- vă în ziua aceea şi tresăltaţi că iată răsplata voastră
vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca multă este în cer; că părinţii lor aşa le făceau
să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El proorocilor. Dar vai vouă bogaţilor!, că de pe
face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste acum vă luaţi mângâierea. Vai vouă, celor ce
cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă,
peste cei nedrepţi. Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe celor ce râdeţi acum, că vă veţi plânge şi vă veţi
fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii tângui. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de
nu fac şi ei tot aşa? Drept aceea fiţi voi bine; că părinţii lor aşa le făceau proorocilor
desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc mincinoşi. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun:
desăvârşit este! (Matei 5,38-48) Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă
urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-
14) Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis: Nu răspunzi vă pentru cei ce vă necăjesc. Celui ce te loveşte
nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia
ta? Dar Iisus tăcea. (Matei 26,62-63) haina, nu-l împiedica să-ţi ai şi cămaşa; oricărui îţi
cere, dă-i şi de la cel ce-ţi ai pe ale tale, nu i le
15) Atunci L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu cere. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii,
pumnii, iar unii îi dădeau palme zicând: asemenea faceţi-le şi voi lor. Iar dacă-i iubiţi pe cei
Prooroceşte-ne, Hristoase, care este cel ce te-a ce vă iubesc, ce faceţi mai mult? Că şi păcătoşii
lovit? … (Matei 26,67-68) iubesc pe cei ce iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine
celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că
16) Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus şi păgânii tot aşa fac. Sau dacă daţi cu împrumut
după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce
Atunci ostaşii guvernatorului ducându-l pe mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu
Iisus în pretoriu au adunat asupră-I toată împrumut păcătoşilor; ca să primească înapoi
cohorta şi dezbrăcându-l de haine I-au pus o întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi şi daţi
hlamidă roşie şi împletind o cunună de spini, I- cu împrumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră
au pus-o pe cap şi trestie în dreapta Lui; şi va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este
îngenunchind înainte-I, îşi băteau joc de El bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa
zicând: Bucură-te împărat al iudeilor!… Şi cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi şi nu
scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau veţi fi judecaţi, nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi;
peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da; o măsură
dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va îndesa
Lui şi L-au dus să-L răstignească. I-au dat să

30
Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere

în poală; căci cu ce măsură măsuraţi cu aceea ne despartă de iubirea de Dumnezeu cea întru
vi se va măsura. (Luca 6,20-38) Hristos Iisus, Domnul nostru. (Rom. 8,35-39)

20) Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe 28) Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm,
şi să fie lepădat demonul acesta. (Luca 17,25) suntem goi şi suntem pălmuiţi, pribegim şi ne
ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind,
21) De vă urăşte pe voi lumea, s-o ştiţi că pe Mine binecuvântăm, prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi
mai înainte de voi M-a urât. Dacă aţi fi din fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns,
lume, lumea ar iubi ce este- al ei; dar pentru că lepădătura tuturor până acum. Aşadar, vă rog eu pe
nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din voi: Călcaţi pe urmele mele! (I Cor. 4,11-16)
lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă
aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu 29) Întru toate să ne înfăţişăm pe noi înşine ca slujitori
este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M- ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, şi
au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; pe voi, în strâmtorări, în bătăi , în temniţe, în
dacă am păzit cuvântul Meu, şi pe-al vostru-l tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în
vor păzi. Dar toate acestea vi le vor face din curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă răbdare, în
pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică, în
pe Cel Ce M-a trimis. (Ioan 15,18-21) cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin
armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a
22) Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. stânga, prin slavă şi necinste prin defăimare şi
Scoate-vă-vor pe voi din sinagogi; ba chiar laudă; ca nişte amăgitori totuşi iubitori de adevăr;
vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să ca nişte necunoscuţi şi totuşi binecunoscuţi, ca
creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi pe nişte muribunzi şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi
acestea le vor face pentru că nu L-au cunoscut şi totuşi nu ucişi, ca nişte întristaţi, dar pururea
pe Tatăl Meu, şi nici pe Mine. Iar pe acestea vi bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi
le-am grăit pentru ca, atunci când va veni îmbogăţindu-i; ca pe unii care n-au nimic dar pe
ceasul lor să vă aduceţi aminte că vi le-am toate le stăpânesc. (2 Cor. 6,4-10)
spus. (Ioan 16,1-4)
30) În osteneli mai mult, în închisori mai mult; sub
23) Adevăr, adevăr vă spun că voi veţi plânge şi vă lovituri fără număr, la moarte adeseori. De cinci
veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi ori am primit de la iudei 40 de lovituri fără una, de
întrista, dar întristarea voastră se va preface în trei ori am fost bătut cu vergi; odată împroşcat cu
bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o
pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte noapte şi o zi am petrecut în prăpastia mării; în
copilul nu-şi mai aduce aminte de durere, călătorii, adeseori; primejdii de la râuri în
pentru bucuria că s-a născut om pe lume. (Ioan primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul
16,20-21) meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în
cetăţi, primejdii în pustie, primejdii pe mare,
24) Vâră-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul primejdii între fraţii mincinoşi! În osteneală şi-n
pe care Tatăl Mi l-a dat? (Ioan 18,11) trudă, deseori în privegheri, în foame şi-n sete,
deseori în posturi, în frig şi-n golătate. (II Cor.
25) Iar ei au plecat din faţa sinedriului bucurâdu-se 11,23-27)
că au fost învredniciţi să sufere necinste pentru
numele Lui. (Fapte. 5,41) 31) Pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai
întru slăbiciunile mele. (II Cor.12,5)
26) Într-adevăr, eu socotesc că suferinţele din
vremea de acum n-au nici un preţ faţă de 32) Şi pentru ca să nu mă trufesc cu bogăţia
mărirea care ni se va descoperi. (Rom. 8,18) descoperirilor, datumi-s-a mie un ghimpe în trup,
un înger al satanei să mă bată peste obraz ca să nu
27) Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Oare mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe
necazul? Sau strâmtorarea? Sau prigoana? Sau Domnul, ca să-l depărteze de la mine şi mi-a zis:
foametea? Sau primejdia? Sau sabia?! Precum De ajuns îţi este harul Meu, căci puterea Mea întru
este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată slăbiciune se desăvârşeşte! Aşadar, foarte bucuros
ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele
Dar toate acestea noi suntem mai mult decât pentru ca-ntru mine să locuiască puterea lui
biruitori prin Acela Care ne-a iubit. Fiindcă Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în
suntem încredinţaţi că nici moartea, nici viaţa, defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări
nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt
nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, tare. (II Cor.12,7-10)
nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să

31
Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere

33) M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu 43) Luaţi-i, fraţilor, drept pildă de suferinţă şi de
sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel Ce îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în
trăieşte în mine; ceea ce trăiesc eu acum în numele Domnului. Iată îi fericim pe cei ce-au
trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui răbdat: de răbdarea lui Iov aţi auzit şi
Dumnezeu, Cel Ce m-a iubit şi pe Sine Însuşi deznodământul Domnului l-aţi văzut, că mult
S-a dat pentru mine. (Galateni 2,20) milostiv este Domnul şi îndurător. (Evrei 5,10-11)

34) De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă 44) Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi ca
supărare; căci eu în trupul meu port semnele să vă-ncerce ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin,
Domnului Iisus. (Galateni 6,17) ci devreme ce sunteţi părtaşi la suferinţele lui
Hristos, bucuraţi-vă pentru ca şi la descoperirea
35) Eu m-am deprins să mă-ndestulez cu ceea ce slavei Sale cu veselie să vă bucuraţi. De sunteţi
am. Ştiu şi să fiu smerit, ştiu şi să am de prisos, ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi
în orice şi-n toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte
flămând şi să am de prisos, şi să duc lipsă. Pe peste voi; blasfemiat de ei, de voi e preamărit.
toate le pot întru Hristos Cel Ce mă întăreşte. Căci vremea este ca judecata să-nceapă de la casa
(Filipeni 4,11-13) lui Dumnezeu şi dacă-ncepe de la noi, cum va fi
sfârşitul celor ce nu se supun Evangheliei lui
36) Dacă avem hrană şi acoperământ, vom fi Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, cu
mulţumiţi cu ele. (I Timotei 6,8) cel păcătos ce va fi? (I Petru 4,12-14)

37) Tu însă mi-ai urmat mie în învăţătură, în


purtare, năzuinţă, în credinţă, în iubire, în
stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele mele câte
mi-au fost în Antiohia, în Iconia, în Listra. Câte
prigoniri am răbdat! Şi din toate m-a izbăvit
Domnul. Prigoniţi vor fi şi toţi cei ce voiesc să
trăiască cucernic în Hristos Iisus. (II Timotei
5,10-12)

38) Tu însă fii treaz, întru toate îndură necazul, fă


lucrare de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! Că
eu de acum sânger spre jertfă şi vremea plecării
mele a sosit. Lupta cea bună am luptat,
călătoria mi-am împlinit-o, credinţa am păzit-o.
De-acum mi s-a gătit cununa dreptăţii pe care
în Ziua aceea mi-o va da Domnul Dreptul
Judecător şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce
I-au iubit arătarea. (II Timotei 4,5-8)

39) Aduceţi-vă aminte de cei închişi ca şi cum aţi fi


legaţi împreună cu ei; de cei ce-ndură rele,
devreme ce şi voi sunteţi în trup. (Evrei 13,3)

40) Să ieşim aşadar la El în afara taberei, purtându-


I ocara că nu avem aici cetate stătătoare, ci
căutăm pe ceea ce va să fie. (Evrei13,13-14)

41) Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la


capătul încercării va primi cununa vieţii, pe
care Domnul le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc.
(Iacov 1,12)

42) Aşadar, fraţilor înarmaţi-vă cu răbdare până la


venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă
preţioasa roadă a pământului, înarmat cu
răbdare până ce primeşte ploaia târzie. Fiţi şi
voi înarmaţi cu răbdare, întăriţi-vă inimile, căci
venirea Domnului s-a apropiat. (Evrei 5,7-8)

32
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

6) Deci m-ai scos din sânul mamei mele? Aş fi


Moarte, deşertăciunea, timpul, murit şi nici un ochi nu m-ar fi văzut! Aş fi fost
ca unul care n-a fost niciodată şi din pântecele
Judecata mamei mele aş fi trăit în mormânt. Nu sunt
oare zilele mele destul de puţin? Dă-Te la o
parte ca să pot să-mi vin puţin în fire, mai
înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din
ţinutul întunericului şi al umbrelor morţii, ţară
de întuneric şi neorânduială, unde lumina e
1) A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se totuna cu bezna. ( Iov 10,18-22)
va poticni piciorul lor; că aproape este ziua
pieirii lor şi curând vor veni cele gătite 7) Omul născut din femeie are puţine zile de
pentru ei. (Deuteronom 32,35) trăit, dar se satură de necazuri. Ca şi floarea, el
creşte şi ca umbra el fuge şi e fără durată. ( Iov
2) Atunci Domnul va zice: Unde sunt 14,1-2)
dumnezeii lor şi tăria în care nădăjduiau ei?
Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea 8) Un copac de pildă tot are nădejde, căci dacă-l
jertfelor lor? Să se scoale, să vă ajute şi să tai, el tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creşte
vă fie ocrotire. Vedeţi, vedeţi dar, că Eu din nou şi vlăstarii nu-i vor lipsi. Dacă rădăcina
sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: lui îmbătrâneşte în pământ şi dacă trunchiul lui
Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi tămăduiesc putrezeşte, când dă de apă înverzeşte din nou şi
şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea! se acoperă cu ramuri ca şi cum ar fi atunci
(Deuteronom 37,39) sădit. Dar omul când moare rămâne nimicit;
când omul îşi dă sufletul unde mai este el?
3) Oare omul pe pământ nu este ca într-o Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să
slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca scadă şi să sece. La fel şi omul se culcă şi nu se
zilele unui simbriaş? El este asemenea mai scoală şi cât vor sta cerurile el nu se mai
pământului care suspină după umbră, deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul lui. (
asemenea robului care-şi aşteaptă simbria. Iov 14,7-12)
Astfel şi eu am avut parte de luni de durere
şi mi-au fost date nopţi de suferinţă. Dacă 9) Zilele mele s-au scurs, socotinţele mele s-au
mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă sfărâmat şi la fel dorinţele inimii mele. Din
scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt noapte ei vor să facă zi şi spun că lumina este
năpădit de fel de fel de arătări până la mai aproape decât întunericul. Mai pot să
asfinţit. Trupul meu e plin de păduchi şi de nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea,
solzi de murdărie, pielea mea crapă şi se culcuşul meu l-am întins în inima întunericului.
zbârceşte. Zilele mele au fost mai grabnice Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis
ca suveica şi s-au isprăvit fiindcă firul s-a viermilor: Voi sunteţi mama şi surorile mele!
terminat. Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa Atunci unde este nădejdea mea şi cine a văzut
mea e o suflare, cu ochiul meu nu se va mai pe undeva norocul meu? El s-a rostogolit până
vedea fericirea. Ochiul celui ce mă vedea nu în fundul iadului şi împreună cu mine se va
mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta dar cufunda în ţărână. (Iov17,11-16)
eu nu voi mai fi: Negura se risipeşte, piere,
tot astfel cel ce se coboară în iad nu mai 10) Fireşte lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra
vine înapoi. Nu se mai înapoiază în casa sa focului lui nu mai străluceşte. Lumina se
şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte. (Iov 7,1- întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui
10) se isprăveşte. Paşii lui, altădată vânjoşi se
îngustează şi propriul lui sfat îl poticneşte. El
4) Întreabă pe cei ce-au fost înaintea noastră şi dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de
ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi. sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a
Că noi suntem de ieri şi nu ştim nimic căci încolăcit pe el. Cursa care trebuia să-l prindă
zilele noastre pe pământ nu sunt decât o este ascunsă în pământ şi prinzătoarea stă în
umbră. (Iov 8,8-9) poteca lui. Spaimele dau peste el din toate
părţile şi se ţin de el pas cu pas. Lângă
5) Zilele mele sunt mai grabnice decât un bunătăţile lui el moare de foame şi nenorocirea
aducător de veşti şi au fugit fără să vadă lui stă gata lângă el. Boala muşcă din trupul lui.
fericirea. S-au strecurat ca nişte bărci de Primul născut al morţii roade mădularele lui.
papură, ca un vultur care se năpusteşte Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară
asupra prăzii sale. (Iov 9,25-26) şi târât înaintea groaznicului împărat. Nimeni
din ai lui nu mai sălăşluieşte în cortul lui; care

33
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

nu mai este al lui. Pe locuinţa lui plouă 15) Nelegiuitul pluteşte uşor ca pe faţa apelor, dar
pucioasă. Rădăcinile lui se usucă în pământ pe pământ partea lui este plină de blestem şi
iar ramurile lui se veştejesc în aer. fericirea nu va călca niciodată via lui. Precum
Pomenirea lui se şterge de pe pământ şi în seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot
toată lumea numele i-a pierit. De la lumină astfel soarbe locuinţa morţilor pe cei păcătoşi.
i-au dat brânci în întuneric şi de Pântecele mamelor l-au uitat, viermii se
pretutindeni e scos afară. Nu lasă nici desfătează din el, nimeni nu-l va mai ţine minte
urmaşi, nici sămânţă în poporul său şi şi astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
nimeni nu mai trăieşte după el prin locurile (Iov 24,18-20)
unde a locuit. Cei din apus s-au mirat foarte
de soarta lui şi cei din răsărit au simţit fiori 16) Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au
în ei. Aceasta rămâne din sălaşurile celui aşternut ca nalba când o coseşti şi ca spicul
nelegiuit şi iată locul celui ce n-a cunoscut ierbii s-au vestejit. ( Iov 24,24)
pe Dumnezeu. (Iov 18,5-21)
17) Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi
11) Chiar dacă statura lui s-ar înălţa până la coliba pe care şi-o face un pândar. Se culcă
ceruri şi cu capul s-ar atinge de nori, el bogat; dar nu se mai culcă a doua oară;
totuşi va pieri ca o nălucă pe veac şi cei ce-l deschide ochii şi nu mai este. Spaimele l-au
vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? Zboară ca ajuns ziua în amiaza mare, în puterea nopţii un
un vis şi nu mai dai de el, e măturat ca o vârtej l-a smuls. Vântul de la răsărit, l-a
vedenie de noapte. Ochiul care-l privea, nu- spulberat şi se duce; din locul de unde era îl
l mai vede şi locul unde se găsea, nu-l mai spulbera. Dumnezeu îl împovărează fără milă şi
zăreşte. (Iov 20,6-9) înaintea mâinii care îl pedepseşte el caută să
fugă. (Iov 27,18-22)
12) Oasele lui sunt pline încă de vlaga tinereţii,
dar ea se va culca cu ea în pulbere. (Iov 18) De aceea; prin durere omul este mustrat în
20,11) patul lui şi oasele sunt zguduite de un cutremur
neîntrerupt. Pofta lui este dezgustată de
13) El nu cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele
scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic mai bune bucate. Carnea de pe el se prăpădeşte
nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute îi ies
lui nu va ţine de loc. Când bogăţia lui va fi prin piele. Sufletul lui vine încet spre prăpastie
la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi şi viaţa lui spre împărăţia morţilor. (Iov 33,19-
toate loviturile nenorocirii vor cădea în 22)
capul lui. Când va fi gata să-şi sature
pântecele, Dumnezeu va dezlănţui asupră-i 19) Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi
urgia mâniei Sale şi va ploua cu săgeţi peste isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în
el. Dacă va scăpa de platoşa de fier, îl va desfătări. Iar dacă sunt neascultători, atunci trec
străpunge arcul de aramă. O săgeată îi iese prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi
din spate, o alta i s-a înfipt în ficaţi şi orbi. Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui
spaimele morţii îl sfârşesc. Toată neagra Dumnezeu când sunt puşi în lanţuri. Unii ca
pieire ameninţă comorile pe care le-a aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se
adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie vestejeşte ca o floare. (Iov 36, 11-14)
pe oricine va rămâne în cortul lui. Cerurile
vor dezveli fărădelegea lui şi pământul i se 20) Nu râvni la cei ce viclenesc nici nu urma pe cei
va ridica împotrivă. Năprasnică revărsare de ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor
ape v-a mătura casa lui şi apele vor curge în usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor face.
ziua dumnezeieştii mânii. Aceasta este (Psalmi 36,1-2)
partea hărăzită de Dumnezeu omului
nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el 21) Grăit-am cu limba mea: “Fă-mi cunoscut,
o primeşte de la Domnul. (Iov 20,29) Doamne sfârşitul meu, şi numărul zilelor mele
ca să ştiu ce-mi lipseşte.” Iată, cu palma ai
14) Unul moare în plinătatea puterii sale, când măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic
este înconjurat de fericire şi de pace. Când înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot
găleţile îi sunt pline de lapte şi oasele pe omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar
care le suge pline de măduvă. Altul moare în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie
cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi cui le adună pe ele. (Psalmi 38,5-10)
gustat vreo fericire. Şi unul şi altul se culcă
în ţărână şi viermii îi năpădesc. (Iov 21,23- 22) De tăria mâinii Tale eu m-am sfârşit. Cu
26) mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om. Şi

34
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; 30) Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor când va
dar în deşert se tulbură tot pământeanul. lipsi tăria mea să nu mă laşi pe mine. (Psalmi
(Psalmi 38,14-15) 70,10)

23) Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi 31) Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi
părinţii mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc, i-ai doborî când se înălţau. Cât de iute i-ai
mai înainte de a mă duce şi a nu mai fi. pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina
(Psalmi 38,17-18) nelegiuirilor lor. Ca visul celui ce se deşteaptă,
Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai
24) Nimeni însă nu poate să scape de la moarte făcut. (Psalmi 72,18-20)
nici să plătească lui Dumnezeu preţ de
răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e 32) Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă
prea scumpă şi niciodată nu se va putea moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din
face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu mâna iadului? (Psalmi 88,47)
şi să nu vadă niciodată moartea. Fiecare
vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei 33) Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca
neînţelepţi şi nebunii şi lasă altora bogăţia ziua de ieri, care a trecut şi ca straja morţii;
lor. mormântul lor va fi casa lor în veac, nimicnicie vor fi anii lor, dimineaţa ca iarba va
locaşurile lor din neam în neam, deşi numit- trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va
au cu numele lor pământurile lor. şi omul în cădea, se va întări şi se va usca. (Psalmi 89,4-
cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a 6)
dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat
lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor. 34) Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în
ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit
paşte pe ei. Şi vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt
ajutorul cel nădăjduiau din slava lor, se va şaptezeci de ani iar de vor fi în putere optzeci şi
învechi în iad. (Psalmi 48,7-16) ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi
durere. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
25) Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine
când se înmulţeşte slava lui. Că la moarte el măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre ca să
slava lui. Chiar dacă sufletul lui se va ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. (Psalmi
binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când 89,9-14)
îi vei face bine, totuşi intra-va până la
neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea 35) Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele
lumină. (Psalmi 48,17) mele ca uscăciunea s-au făcut. (Psalmi 101,4)

26) Înţelegeţi dar aceasta cei ce uitaţi de 36) Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba
Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi m-am uscat. (Psalmi 101,12)
să nu fie cel ce izbăveşte. (Psalmi 49,23)
37) Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui:
27) Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica “Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele, nu mă
morţii a căzut peste mine. Teamă şi lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi,
cutremur au venit, asupra mea şi m-a Doamne, sunt din neam în neam. (Psalmi
acoperit întunericul. Şi am zis: Cine-mi va 101,24-25)
da mie aripi ca de porumbel ca să zbor şi să
mă odihnesc? Iată m-aş îndepărta fugind şi 38) Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a
m-aş sălăşlui în pustie. Aşteptat-am pe aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele
Dumnezeu Cel ce mă mântuieşte de lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt
puţinătatea sufletului şi de vifor. (Psalmi a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se mai
54,4) cunoaşte locul său. (Psalmi 102,14-16)

28) Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să 39) Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta se vor tulbura; lua-
fugă de la faţa arcului, ca să se izbăvească vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor
cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta întoarce. (Psalmi 103,30)
Ta şi mă auzi. (Psalmi 54,45)
40) Cuprinsu-mau durerile morţii, primejdiile
29) Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor; în iadului m-au găsit, necaz şi durere am aflat.
balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune. (Psalmi 114,3)
(Psalmi 61,9)

35
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

41) Doamne ce este omul că Te-ai făcut 49) Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui şi
cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?
pe el? Omul cu deşertăciunea se aseamănă; Toate zilele lui nu sunt decât suferinţă şi
zilele lui ca umbra trec. (Psalmi 143,3-4) îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar
noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este
42) Nu vă încredeţi în cei puternici în fiii deşertăciune! (Eclesiastul 2,22-23)
oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va
duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În 50) Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi
ziua aceea vor pieri toate gândurile lor. vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
(Psalmi 145,3-4) Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme
să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme să răneşti şi
43) Fiul meu teme-te de Domnul şi de rege şi cu vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi
cei ce se răzvrătesc nu lega prietenie, că vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme
fără de veste va veni nenorocirea şi cine să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să
poate să cunoască sfârşitul lor năprasnic? dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme
(Pilde 24,21-22) să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme
este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să
44) Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să
ce poate da naştere. (Pilde 27,1) păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi
şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să
45) Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să
omul izgonit din casa sa. (Pilde 27,8) urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
(Eclesiastul 3,1-8)
46) Deşertăciunea, deşertăciunilor zice
eclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, 51) Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu
toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul fiilor oamenilor ca să se rbuciume. (Eclesiastul
din toată truda care se trudeşte sub soare? 3,10)
Un neam trece şi altul vine, dar pământul
rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele 52) Şi am zis iar în inima mea despre fiii
apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară oamenilor: “Dumnezeu a orânduit să-i încerce,
iarăşi. Vântul suflă către miază-zi, vântul se ca ei să-şi dea seama că nu sunt decât
întoarce către miază-noapte şi făcând roate, dobitoace.” Căci soarta omului şi soarta
roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. dobitocului este aceeaşi: precum moare unul,
Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de
umple căci ele se întorc din nou la locul lor viaţă; iar omul nu are nimic mai mult decât
de unde-au plecat. Toate lucrurile se dobitocul. Şi totul este deşertăciune. Amândoi
zbuciumă mai mult decât poate omul să o merg în acelaşi loc; amândoi au ieşit din
spună: ochiul nu se satură de câte vede şi pulbere şi amândoi în pulbere se-ntorc.
urechea nu se umple de câte aude. Ceea ce a (Eclesiastul 3,18-20)
mai fost aceea va mai fi şi ceea ce s-a mai
întâmplat se va mai petrece, căci nu este 53) Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi
nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru străvechi mai mult decât cei vii care sunt acum
despre care să se spună: “Iată ceva nou!” în viaţă. Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii
aceasta a fost în vremurile străvechi de este cel ce n-a venit pe lume, cel ce n-a văzut
dinaintea noastră. Nu ne aducem aminte faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
despre cei ce au fost mai înainte şi tot aşa (Eclesiastul 4,2-3)
despre cei ce vor veni pe urmă, nici
pomenire nu va fi la vrăjmaşii lor. 54) Cine iubeşte banii nu se va sătura de ei iar cel
(Eclesiastul 1,1-12) ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei.
Şi aceasta este deşertăciune! Când se-nmulţesc
47) M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările averile, sporesc şi cei ce le mănâncă şi ce folos
care se fac sub soare şi iată: totul este are stăpânul lor că numai le vede? Dulce este
deşertăciune şi vânare de vânt. (Eclesiastul somnul lucrătorului fie că mănâncă mult, fie că
1,1-14) mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă
răgaz să doarmă. Este un rău cumplit pe care l-
48) Drept aceea am urât viaţa căci rele sunt cele am văzut sub soare: bogăţii puse la o parte de
ce se fac sub soare; şi totul este deşertăciune stăpânul lor pentru a lui nenorocire. Şi dacă
şi vânare de vânt. (Eclesiastul 2,17) bogăţia se pierde într-o întâmplare nenorocită şi
are un copil acestuia nu-i mai rămâne nimic în
mână. Precum a ieşit din pântecele maicii sale,

36
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

gol se va duce, aşa cum a venit, şi pentru 61) Din pricină că hotărârea pentru pedepsirea
munca lui el nu va primi nimic, ca să poată răutăţii nu este îndeplinită îndată, pentru
lua în mâna lui. Şi aceasta este o întâmplare aceasta se umple de răutate inima oamenilor ca
nenorocită, ca să se ducă aşa cum a venit, şi să facă rău. (Eclesiastul 8,11)
ce folos că i-a fost munca-n vânt? Mai mult
încă, toată viaţa lui este întuneric şi 62) Fericirea nu va fi pentru cel fără de lege, care,
supărare, necaz peste fire şi boală şi durere! asemenea umbrei nu-şi va lungi viaţa, fiindcă el
(Eclesiastul 5,9-16) nu se teme de Domnul. (Eclesiastul 8,13)

55) Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi 63) Este un mare rău în tot ceea ce se face sub
care apasă greu asupra omului. Omului soare, căci toţi au aceeaşi soartă şi pe lângă
căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar aceasta inima oamenilor este plină de răutate,
sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce iar nebunia dăinuieşte toată viaţa în inima lor şi
ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i se duc în acelaşi loc cu cei morţi. Oare cine va
îngăduie însă să se bucure de ele, ci un rămâne în viaţă? Pentru toţi cei vii este o
străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un nădejde, căci un câine viu este mai de preţ ca
rău nespus de mare! dacă un om va fi să un câine mort. Cei vii ştiu că vor muri dar cei
aibă o sută de fii şi să trăiască mulţi ani şi morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai
numeroase să fie zilele anilor săi, dacă nu s- au căci numele lor a fost uitat. Şi dragostea lor,
a săturat sufletul lui de bine şi el nu are loc ura şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai
de îngropare, zic: “Chiar şi fătul lepădat e bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
mai fericit decât el!” a venit în zadar şi se (Eclesiastul 9,3-6)
duce în întuneric şi în întuneric va fi
învăluit numele lui. Nici n-a văzut, nici n-a 64) Omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai
cunoscut soarele, şi fătul lepădat a avut mai ca peştii care sunt prinşi în vicleanul năvod,
multă odihnă decât omul acesta. Şi dacă ar întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sunt prinşi
fi trăit de două ori câte o mie de ani şi nu s- fără de veste oamenii în vreme de restrişte,
a bucurat de fericire oare nu toţi se duc în când vine dintr-o dată peste ei. (Eclesiastul
acelaşi loc? (Eclesiastul 6,1-6) 9,12)

56) Cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă 65) Omul nu ştie ce va fi după el, căci cine-i va
în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care spune ce se va întâmpla după el? (Eclesiastul
le trece asemenea unei umbre? Şi cine va 10,14)
spune mai dinainte omului ce va fi sub
soare? (Eclesiastul 6,12) 66) Aruncă pâinea ta pe apă căci o vei afla după
multe zile. Împarte o bucată în şapte şi chiar în
57) Mai bine să mergi în casă de plâns, decât să opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate întâmpla
te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede în ţară. Când norii se umplu de ploaie, ei se
sfârşitul omului şi cine-l vede îl pune la deşartă pe pământ. Şi dacă un copac cade la
inimă. (Eclesiastul 7,2-4) miază-zi sau la miază noapte, unde a căzut,
acolo rămâne. Cel ce păzeşte vântul nu
58) Mai bun este sfârşitul unui lucru decât seamănă şi cel ce se uită la nori nu seceră.
începutul lui. (Eclesiastul 7,8) (Eclesiastul 11,1-4)

59) Nu fi nelegiuit până la sfârşit şi nu fi nici 67) Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până
nebun; de ce să mori înainte de timpul tău? seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va
(Eclesiastul 7,17) izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă
sunt deopotrivă de bune. (Eclesiastul 11,6)
60) Pentru orice lucru este un timp şi o
judecată; că mare este nenorocirea care 68) Chiar dacă ar trăi mulţi ani şi s-ar bucura de
apasă asupra omului de vreme ce el nu toate, să-şi aducă însă aminte de zilele cele din
poate să ştie mai dinainte ceea ce se va întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă
întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce este deşertăciune. Bucură-te, omule cât eşti
va fi cu el? Omul nu este stăpân pe duhul tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii
său de viaţă ca să-l poată opri; la fel nu este tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi
stăpân pe ziua morţii şi-n această luptă nu arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate
încape amânare. Nelegiuirea nu-l va scăpa acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa.
pe cel ce o săvârşeşte. (Eclesiastul 8,7-8) Alungă necazul din inima ta şi depărtează
suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi
tinereţea sunt deşertăciune. (Eclesiastul 11,8-9)

37
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

69) Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele şi în loc de frumuseţe, pecete de robie. (Isaia
tinereţii tale înainte să vină zilele de 3,24)
restrişte şi să se apropie anii despre care vei
zice: “N-am nici o plăcere de ei!” Înainte ca 75) De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia
să se întunece soarele şi lumina, luna şi lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor
stelele şi ca norii să mai vină după ploaie. coborî mărirea Sionului şi gloatele sale,
Atunci este vremea când străjerii casei chiotele de veselie. Omul cel muritor va fi
tremură şi oamenii cei tari se înconvoaie la smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi
pământ iar cele ce macină nu mai lucrează pogorâţi. (Isaia 5,14-15)
căci sunt puţine la număr şi privitoarele de
la ferestre se întunecă. Şi se închid porţile 76) Vai de cei ce-şi atrag pedeapsa ca şi cu nişte
care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul frânghii şi plata păcatului ca cu nişte ştreanguri.
morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al (Isaia 5,18)
păsării şi se potolesc toate cântăreţele. Şi te
temi să mai urci colina şi spaimele pândesc 77) Dar ce veţi fa e voi în ziua pedepsirii şi cum vă
în cale şi capul se face alb ca floarea de veţi feri de furtuna ce vine de departe? Către
migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi cine veţi fugi şi unde veţi lăsa comorile
toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul voastre? (Isaia 10,3)
merge în locaşul său de veci iar bocitoarele
dau târcoale pe uliţă. Mai înainte să se rupă 78) Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine
funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Drept
să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme aceea toate braţele vor fi neputincioase şi inima
roata fântânii, şi ca pulberea să se întoarcă omului se va topi de frică. Vor fi cuprinşi de
în pământ cum a fost, iar sufletul să se spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor
întoarcă la Dumnezeu Care L-a dat. cuprinde; zvârcolindu-se în dureri ca femeia
Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu
Eclesiastul, toate sunt deşertăciuni! groază iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra. Iată
(Eclesiastul 12,1-8) ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi
întărtată la mânie ca să pustiască pământul şi
70) Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte să-i stârpească pe păcătoşi de pe el. Luceferii
pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da
din pricina grădinilor pe care le-au cules. lumina lor: soarele se va întuneca în răsăritul
Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca lui şi luna nu va mai străluci. Atunci voi
o grindină fără nici un stop de apă. Cel pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei
puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele nelegiuiţi pentru păcatele lor. voi smeri
lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor
aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va cruzi o voi arunca la pământ. (Isaia 13,6-11)
putea să-i stingă. (Isaia 1,29-31)
79) Groază, laţ şi groapă pentru voi locuitori ai
71) Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi- pământului! Cel care va fugi de groază va
vă în pulbere, din pricina frici de cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul
Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui. (Isaia gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus
2,9-10) se vor deschide şi temeliile pământului se vor
clătina. Pământul se sfarmă, pământul sare în
72) Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în bucăţi, se clatină pământul. Pământul se mişcă
nările căruia nu este decât o suflare! Oare ce încoace şi încolo ca un beţiv, se dă în sus şi în
putere are el? (Isaia 2,22) jos ca un scrânciob, păcatele apasă asupra lui ca
să nu se mai scoale! Şi în ziua aceea Domnul
73) Pentru că fiicele Sionului sunt atât de va arăta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de
mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu sus şi de pe pământ pe regii pământului. Şi ca
priviri obraznice, cu paşi domoli, cu robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ
zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul şi după multe zile vor fi cercetaţi. (Isaia 24,17-
va pleşuvi creştetul capului fiicelor 22)
Sionului, Domnul va descoperi goliciunea
lor. (Isaia 3,16-7) 80) În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de
moarte. Şi a intrat la el Isaia fiul lui Amos şi i-a
74) Atunci va fi în loc de miresme – zis: “Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în
putreziciune, şi în loc de cingători – casa ta că nu vei mai trăi, ci vei muri.” Atunci
frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat
pleşuvie, în loc de veşmânt preţios – zdrenţe Domnului: “O, Doamne! Adu-Ţi aminte că am

38
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu 85) Prin pizma diavolului, moartea a intrat în lume
inimă curată, săvârşind ceea ce este plăcut şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o
înaintea ochilor Tăi.” Şi a izbucnit Iezechia cunoască. (Înţelepciunea lui Solomon 2,24)
în hohote de plâns. Şi a fost cuvântul
Domnului către Isaia zicând: “Du-te şi 86) Fiii desfrânaţilor nu vor avea desăvârşire şi
spune-i lui Iezechia: Aşa grăieşte Domnul sămânţa ieşită din patul nelegiuit se va stinge.
Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ascultat-am Că de vor şi avea viaţă lungă, nu vor fi de nici o
rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată treabă şi bătrâneţile lor, la urmă de tot vor fi
voi adăuga la viaţa ta încă cinsprezece ani.” fără cinste. Iar de vor muri de timpuriu vor fi
(Isaia 38.1-6) fără nădejde şi fără mângâiere vor fi în ziua
judecăţii, căci neamul celui nedrept are sfârşit
81) “Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor groaznic. (Înţelepciunea lui Solomon 3,16-19)
mele, la porţile locuinţei morţilor voi fi ţinut
pentru restul anilor mei. Nu voi mai vedea 87) Vor vedea şi-şi vor bate joc, dar Domnul îi va
pe Domnul în pământul celor vii şi nu voi face de ocară căci vor fi pe urmă hoit fără de
mai privi pe nimeni dintre locuitorii lumii. cinste printre morţi, întru ruşine în veac de
Casa mea este smulsă şi dusă departe de veac; Domnul îi va zdrobi şi muţi îi va azvârli
mine ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul cu capul în jos, îi va zgudui din temelie şi vor
vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe pieri până la cel mai mic, chinul îi va măcina şi
de ţesătura lui. De dimineaţă până seara, Tu pomenirea lor se va şterge. Vor veni
ai sfârşit cu mine. Strig până dimineaţa: Ca înspăimântaţi de ştiinţa păcatelor lor şi
un leu boala îmi sfărâmă oasele mele! De fărădelegile lor îi vor mustra faţă în faţă.
dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu mine. (Înţelepciunea lui Solomon 4,18-20)
Ţip ca o porumbiţă. Ochii mei slăbesc
uitându-se în sus. Doamne, sunt în mare 88) Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală
cumpănă, nu mă lăsa!” (Isaia 38,10-13) înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit
ostenelile sale. Iar ei, văzându-l, se vor tulbura
82) Un glas zice: “Strigă!” Şi eu zic: “Ce să cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea
strig?” Tot trupul este ca iarba şi toată mântuirii dreptului. Ei vor zice căindu-se în
mărirea lui ca floarea câmpului! Se usucă inima lor şi gemând întru strâmtoarea duhului
iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul lor: “Acesta este pe care-l aveam altădată de
Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este batjocură şi ţinta ocărilor noastre. Nebunii de
ca iarba. Iarba se usucă şi floarea se noi! Am socotit viaţa lui o nebunie şi moartea
veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru lui o ticăloşie şi iată cum a fost socotit între fiii
rămâne în veac! (Isaia 40,6-8) lui Dumnezeu şi partea lui este între sfinţi!
Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi
83) Căutaţi-l pe Domnul cât Îl puteţi găsi, lumina dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi nouă
strigaţi către Dânsul cât El este aproape de soarele nu ne-a răsărit. Ne-am săturat de
voi! Cel rău să lase calea lui şi omul cel cărările fărădelegii şi ale pierzării; am străbătut
nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre pustietăţi neumblate iar calea Domnului n-am
Domnul căci El Se va milostivi de dânsul şi cunoscut-o. Ce folos ne-a adus trufia? La ce
către Dumnezeul nostru cel mult iertător. ne-a slujit bogăţia şi toată fala ei? Toate acestea
(Isaia 55,6-7) au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe
aici încolo. Au trecut la fel ca corabia care
84) Când se va stinge trupul nostru se va face răzbate marea învolburată şi a cărei urmă în apă
cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor. nu pot s-o mai găseşti şi nici trecerea ei în
Numele nostru se va uita cu vremea şi mijlocul valurilor. Sau ca pasărea ce zboară în
nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile aer şi o călătorie nu lasă nici un semn căci ea,
noastre şi viaţa noastră va trece ca urma bătând cu aripile vântul cel uşor şi despicându-l
norului şi se va risipi ca negura pe care o cu avântul pornirii, îşi taie cale prin mişcarea
alungă razele soarelui şi căldura lui o penelor, iar după aceea nimic nu mai arată pe
îngreuiază. Ca umbra de trecătoare este unde a trecut. Sau la fel ca săgeata care zboară
viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără spre locul însemnat, iar aerul pe care l-a
înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai spintecat se-mpreună la loc şi nu poţi să mai ştii
vine înapoi. (Înţelepciunea lui Solomon 2,3- care i-a fost urma. Tot aşa şi noi ne-am născut
5) şi am isprăvit cu viaţa şi nu putem să arătăm
nici un semn de faptă bună, ci în răutatea
noastră ne-am risipit. Într-adevăr, nădejdea
celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă
vântul, este ca pâcla subţire pe care o împrăştie

39
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi Domnului; tare este El întru putere şi vede
ca amintirea unui oaspete de o singură zi toate. Şi nimănui n-a poruncit să lucreze
care se destramă. Însă cei drepţi vor fi vii în nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să
veacul veacului şi răsplata lor este de la păcătuiască. (Iisus Sirah 15,13-20)
Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.
(Înţelepciunea lui Solomon 5,1-15) 98) Nu te încrede în lungimea vieţii lor şi nu
nădăjdui întru mulţimea fiilor că mai bun este
89) Groaznic şi fără de veste El va sta asupra unul decât o mie şi a muri fără fii decât a avea
voastră, căci pentru cei mari judecata va fi fii fără frica lui Dumnezeu. (Iisus Sirah 16,3-4)
cumplită. Celor mici, Domnul le va arăta
iertare şi milă, însă cei puternici vor fi 99) Domnul L-a făcut din pământ pe om şi iarăşi L-
pedepsiţi cu străşnicie. (Înţelepciunea lui a întors în pământ. Zile cu număr şi puţină
Solomon 6,5-6) vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire peste cele
ce sunt pe pământ. (Iisus Sirah 17,1-2)
90) Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu
amâna din zi în zi, că fără de veste va 100) De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit
izbucni mânia Domnului şi în vremea mărturisirea. Cel viu şi sănătos va lăuda pe
răzbunării vei fi dat pieirii. (Iisus Sirah 5,8- Domnul. (Iisus Sirah 17,23)
9)
101) Cât de mare este milostivirea Domnului şi mila
91) Smereşte sufletul tău foarte că focul şi spre cei care se întorc spre El. Că nu poate
viermii sunt osânda celui necredincios. desăvârşirea să fie între oameni; că nu este
(Iisus Sirah 7,18) nemuritor fiul omului. Ce este mai luminos
decât soarele? Şi totuşi el se întunecă; cu atât
92) În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi mai mult carnea şi sângele va cugeta ce este
nu vei păcătui niciodată. (Iisus Sirah 7,38) rău. El priveşte puterea înălţimii cerului şi toţi
oamenii sunt pământ şi cenuşă. (Iisus Sirah
93) Nu te bucura de moarte vrăjmaşului tău, 17,24-27)
adu-ţi aminte că toţi trebuie să murim.
(Iisus Sirah 8,7) 102) Fericit este cel pe care nu-l învinuieşte sufletul
lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa. (Iisus
94) Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi Sirah 14,2)
cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu
dinăuntrul său? Boala îndelungată o taie 103) Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu
doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va Domnului prinoase vrednice. Adu-ţi aminte că
muri. Că murind, omul va moşteni şerpi, moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi
fiare şi viermi. (Iisus Sirah 10,9-11) s-a arătat. Mai înainte de a muri fă bine
prietenului tău şi după cât poţi întinde şi-i dă
95) Este câte un om care se îmbogăţeşte prin lui. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi
multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea ta din bucuria cuvioasă să nu treacă.
partea ostenelilor lui zicând: “Am aflat Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale
odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile nu vor fi împărţite la sorţi? Dă şi ia şi sfinţeşte-
mele.” Şi nu ştie că vremea trece şi va muri ţi sufletul; că în Şeol nu este a căuta desfătări.
şi le va lăsa altora. (Iisus Sirah 11,18-20) Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură
din veac este cu moarte a muri. Ca frunzele
96) Vreme de restrişte aduce uitarea desfătărilor cele ce înverzesc în copacul des, unele cad,
şi la sfârşitul omului se vor descoperi altele răsar. Aşa este rodul trupului şi al
lucrurile lui. Mai înainte de sfârşit pe sângelui: unul moare şi altul se naşte. Tot lucrul
nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi ce se strică se sfârşeşte şi cel ce-l face se va
se cunoaşte omul. (Iisus Sirah 11,29-30) duce cu el. Fericit bărbatul care întru
înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu
97) Toată urâciunea urăşte Domnul şi nu este pricepere. (Iisus Sirah 14,11-21)
iubită celor ce se tem de Dânsul. El din
început l-a făcut pe om şi l-a lăsat pe mâna 104) Când va sfârşi omul, atunci va începe şi când
sfatului său. De vei vrea, vei ţine poruncile va înceta atunci nu va fi. Ce este omul şi la ce
şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute. Pus- poate să fie folositor? Care este partea lui bună
ai înaintea ta foc şi apă şi ori la care vei şi care este partea lui cea rea? Numărul zilelor
vrea vei întinde mâna ta. Înaintea oamenilor omului, cel mult o sută de ani. Ca o picătură de
este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt
li se va da. Că multă este înţelepciunea de puţini anii în ziua veacului. Pentru aceea

40
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

îndelung răbdător este Domnul cu ei şi a 113) Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug
vărsat peste ei mila Sa. (Iisus Sirah 18,6- greu peste fiii lui Adam. Din ziua ieşirii din
11) pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la
mama tuturor. Gândurile lor, frica inimii;
105) Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua
şi în ceasul judecăţii vei afla milă. Mai morţii! De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi
înainte de boală smereşte-te şi în vremea până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă, de la
păcatelor arată întoarcere. Nu te împiedica a cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce
împlini făgăduinţa în vreme bună şi nu se îmbracă cu pânză groasă, mânia râvna şi
aştepta până la moarte ca să faci ceea ce-ai tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi
lepădat. Mai înainte de a făgădui, cearta nu cruţă pe nimeni şi în vremea odihnei
pregăteşte-te şi nu fi ca omul care ispiteşte întru aşternut în somnul nopţii, gândul lui îl
pe Domnul. Adu-ţi aminte de mânia cea din împovărează. Puţin, ca o nimica este odihna lui,
ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când iar în somn se zbătea ca şi cum ar fi scăpat de
va întoarce Domnul faţa. Adu-ţi aminte de la faţa războiului; în clipa când este să scape se
foamete în timpul belşugului şi de sărăcie şi deşteaptă şi se minunează nevăzînd nici o
lipsă în zilele de bogăţie. De dimineaţa până primejdie. Aşa este cu toată făptura de la cer
seara se schimbă vremea şi toate sunt până la dobitoc, iar cu păcătoşii de şapte ori
grabnace înaintea Domnului. Omul înţelept mai mult. Adică: moartea şi sângele, certurile şi
întru toate se va teme şi în zilele păcatelor sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi
se va feri de greşeală. (Iisus Sirah 18,20- bătaia. Pentru cei fără de lege s-au zidit toate
27) acestea şi pentru ei s-a făcut potopul. (Iisus
Sirah 40,1-12)
106) Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta,
când şezi în mijlocul celor mari, ca nu 114) O, moarte! Cât de amară este amintirea ta
cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale,
porţi ca un prost aşa încât să vrei să nu te fi omului lipsit de griji care sporeşte în toate şi
născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. poate încă mânca! O, moarte, bună este
(Iisus Sirah 23,16-18) judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere,
celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate
107) În tinereţile tale n-ai adunat şi cum vei afla se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut
la bătrâneţile tale? (Iisus Sirah 25,5) răbdarea. Nu te teme de judecata morţii, adu-ţi
aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi.
108) Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de Această judecată, de la Domnul este la tot
deşertăciune şi de moarte şi te păzeşte de trupul. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui
vrajbă şi rămâi întru porunci. (Iisus Sirah Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani,
28,6) nu este socoteală în locuinţa morţii pentru ani.
(Iisus Sirah 41,1-7)
109) Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul
cel neînţelegător şi visurile îi fac pe cei 115) Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit
neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel ce se legea Dumnezeului Celui Preaînalt! Că de vă
prinde de umbră şi aleargă după vânt aşa veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte şi de veţi
este şi cel care crede visurilor. Numai muri, spre osândă va veţi osebi. Toate câte sunt
oglindire este vederea viselor; asemănarea din pământ, în pământ se vor întoarce, aşa şi cei
feţei înaintea feţei adevărate. De la diavol nelegiuiţi, din blestem în pieire. Mâhnirea
ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi oamenilor este pentru trupurile lor iar numele
scoate adevărat? (Iisus Sirah 34,1-4) cel rău al păcătoşilor se va stinge. Ai grijă de
nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o
110) Că pe mulţi i-au înşelat visele şi-au căzut mie de comori de aur. Viaţa bună are zilele
cei ce-au nădăjduit în ele. (Iisus Sirah 34,7) numărate, iar numele bun în veci rămâne. (Iisus
Sirah 41,11-16)
111) Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi ca şi
cum ai fi pătimit grele încercări începe 116) Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot
plângerea. Şi după cuviinţă acoperă trupul pomul care nu face roadă bună, se taie şi se
lui şi nu trece cu vederea înmormântarea aruncă în foc. (Matei 3,10)
lui. (Iisus Sirah 38,16)
117) Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă. (Matei
112) Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi 3,8)
a ta; mie ieri şi ţie azi. (Iisus Sirah 38,24)

41
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

118) De atunci a început Iisus să propovăduiască înţelepciunea lui Solomon; şi iată aici e mai
şi să spună: Pocăiţi-vă că s-a apropiat mult decât Solomon. (Matei 12,41-42)
Împărăţia Cerurilor. (Matei 4,17)
126) Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii
119) Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti sunt îngerii şi după cum se strânge neghina şi
cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.
judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor
să te arunce în temniţă. Adevăr grăiesc ţie: strânge din împărăţia Lui toate pietrele de
Nu vei ieşi de acolo, până nu vei fi dat şi cel poticnire şi pe cei ce fac fărădelegea şi vor
de pe urmă ban. (Matei 5,25-26) arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea
şi scrâşnirea dinţilor. Atunci drepţii vor străluci
120) Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este ca soarele în împărăţia Tatălui lor. cel ce are
poarta şi lat este drumul ce duce la pieire şi urechi de auzit să audă! (Matei 13,39-43)
mulţi sunt cei ce intră prin el şi strâmtă este
poarta – şi îngust este drumul ce duce la 127) Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi
viaţă şi puţini sunt cei ce-l află. (Matei vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi
7,13-14) şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate
121) Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne! (Matei
intra în Împărăţia Cerurilor, ci acela care 13,49-51)
face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
(Matei 7,21) 128) Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel
ceresc va fi smuls din rădăcină. (Matei 15,13)
122) Şi vă spun Eu vouă că mulţi de la răsărit şi
de la apus vor veni şi vor şedea la masă cu 129) Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea
Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia întreagă dar sufletul şi-l vor pierde? Sau ce va
Cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi da omul în schimb pentru sufletul său? Căci
în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său,
plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei cu îngerii Săi; şi atunci îi va răsplăti fiecăruia
8,11-12) după faptele lui. (Matei 16,26-27)

123) Atunci a început Iisus să mustre oraşele în 130) Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că
care făcuse cele mai multe din minunile poticnirile trebuie să vină, dar vai omului
Sale, că nu s-au pocăit: Vai ţie, Horazine! aceluia prin care vine poticnirea! (Matei 18,7)
Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi Sidon s-
ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, 131) Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ,
demult s-ar fi pocăit în sac şi-n cenuşă. Dar vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe
vă spun Eu vouă: Tirului şi Sidonului le va pământ, vor fi dezlegate şi în cer. (Matei 18,18)
fi în ziua judecăţii mai uşor decât vouă! Şi
tu Capernaume înălţatu-te-ai oare până la 132) Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a
cer? Până la iad te vei coborî; că de s-ar fi văzut un om care nu era îmbrăcat în haină de
făcut în Sodoma minunile care s-au făcut în nuntă şi a zis: Prietene, cum de-ai intrat aici
tine, până astăzi ar fi rămas. Dar vă spun Eu fără să ai haine de nuntă? El însă a tăcut.
vouă că pământului Sodomei îi va fi în ziua Atunci împăratul a zis către slujitori: Legaţi-l
judecăţii mai uşor decât ţie! (Matei 11,20- de picioare şi de mâini, luaţi-l de aici şi
24) aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară! Acolo
va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Că mulţi
124) Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă sunt chemaţi, dar puţin aleşi. (Matei 22,11-14)
deşartă pe care o vor rosti oamenii vor da
socoteală în ziua judecăţii. Căci din 133) Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri.
cuvintele tale te vei îndreptăţi şi din Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda
cuvintele tale vei fi osândit. (Matei 12,36) gheenei? Adevăr vă grăiesc, vei-vor toate
acestea peste neamul acesta! (Matei 23,32-36)
125) Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată
cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci ei s- 134) Şi ieşind Iisus şi plecând de la templu, s-au
au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată, apropiat de El ucenicii Săi ca să-i arate clădirile
aici e mai mult decât Iona! Regina de la templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: Le
Miazăzi se va scula la judecată cu neamul vedeţi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu
acesta şi-l va osândi, căci ea a venit de la va rămâne aici piatră peste piatră, care să nu se
marginile pământului ca să asculte risipească. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor,

42
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

s-au apropiat de El uceficii doar între ei şi I- odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape; tot aşa
au zis: Spune-ne când vor fi acestea şi care şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să
este semnul venirii Tale şi al sfârşitului ştiţi că El este, aproape, lângă uşi. Adevăr vă
veacului? Şi răspunzând Iisus le-a zis: Luaţi grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce se
aminte să nu vă amăgească cineva, că mulţi vor plini. Cerul şi pământul vor trece, dar
vor veni în numele Meu zicând: Eu sunt cuvintele Mele nu vor trece! Iar de ziua şi de
Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din
auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a
luaţi seama să nu vă înspăimântaţi, căci fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea
toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Fiului Omului că precum în zilele acelea de
Că neam peste neam se va ridica şi- dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se
mpărăţie peste-mpărăţie, şi va fi foame şi însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat
ciumă şi cutremur mare pe-alocuri, dar toate Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce-a venit
acestea sunt doar începutul durerilor potopul şi i-a luat pe toţi; tot aşa va fi şi venirea
naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în
şi ă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din
neamurile din pricina numelui Meu. Atunci două care vor măcina la râşniţă una va fi luată
mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor şi alta lăsată. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în
vinde şi unii pe alţii se vor urî. Şi mulţi care zi vine Domnul vostru. Să cunoaşteţi însă
profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas
vor amăgi. Iar din pricina înmulţirii al nopţii vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i
fărădelegii iubirea multora se va răci. Dar se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că-n
cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
mântui. Dar când veţi vedea ceea ce s-a Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept
spus prin Daniil proorocul, urâciune pe care stăpânul, îl va găsi făcând aşa; adevăr
pustiirii stând în locul cel sfânt – cine vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.
citeşte să înţeleagă – , atunci cei din Iudeea Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în
să fugă-n munţi; cel ce va fi pe casă să nu se inima sa: Stăpânul meu întârzie…, şi va începe
coboare ca să-şi ia lucrurile din casă; iar cel să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să
din ţarină să nu se-ntoarcă înapoi ca să-şi ia mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul acelui
haina. Dar vai de cele însărcinate şi de cele slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi-
ce alăptează în zilele acelea! Rugaţi-vă însă n ceasul pe care nu-l ştie şi-l va despica în două
ca fuga voastră să nu fie iarna, nici şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi
Sâmbăta, că mare necaz va fi atunci, cum n- plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 24)
a mai fost de la începutul lumii până acum
şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea nu 135) Deci plecând ele a venit mirele iar cele ce erau
s-ar fi scurtat, nici un trup n-ar mai scăpa; gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.
dar zilele acelea se vor scurta de dragul Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare,
celor aleşi. Atunci, de vă va spune cineva: zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne! Iar el,
Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo! să nu-l răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu
credeţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi
profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.
minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu (Matei 25,10-13)
putinţă şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o
dinainte. Aşadar, de vă vor spune: Iată este 136) Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a
în pustie! Să nu ieşiţi. Iată, este în cămări!, zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi
să nu credeţi. că precum fulgerul iese de la talanţi am câştigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine
răsărit şi se arată pân-la apus, tot aşa va fi şi slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost
venirea Fiului Omului. Că unde va fi credincioasă, peste multe te voi pune; intră
stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi
îndată după necazul acelor zile, soarele se cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am
va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai
iar stelele vor cădea din cer şi puterile semănat şi aduni de unde n-ai răspândit şi,
cerului se vor clătina. Atunci se va arăta pe temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul
cer semnul Fiului Omului şi vor plânge tău în pământ; iată, aici ce este al tău. Şi
toate seminţiile pământului şi-L vor vedea răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană
pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi
putere şi cu slavă multă. Şi-i va trimite pe adun de unde n-am răspândit? Se cuvenea să
îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi pe dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi
cei aleşi ai săi îi vor aduna din cele patru luat ceea ce este al meu cu dobândă. Aşadar,
vânturi, de la marginile cerurilor până la

43
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, un ceas n-aţi
zece talanţi; că tot celui ce are i se va da şi-i fost în stare să privegheaţi împreună cu mine!
va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în
ceea ce i se pare că are. Iar pe sluga cea ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul,
netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel neputincios. Ducîndu-Se iarăşi, a doua oară, S-
mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi a rugat zicând: Părintele Meu, de nu-i cu
scrâşnirea dinţilor. Iar când va veni Fiul putinţă să treacă pe alături de Mine acest pahar,
Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu ca să nu-l beau, facă-se voia Ta! Şi venind
El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi iarăşi, i-a aflat dormind, că le era ochii
se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i îngreuiaţi. Şi lăsându-i, iarăşi S-a dus şi S-a
va despărţi pe unii de alţii precum desparte rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.
păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a (Matei 26,37-44)
dreapta şi caprele de-a stânga. Atunci
Împăratul va zice celor de-a dreapta Sa: 139) Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele
Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, ce vor alăpta în zilele acelea! (Marcu 13,17)
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii, că am flămânzit şi Mi-aţi 140) Aşadar privegheaţi, că nu ştiţi când va veni
dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, la
beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am cântatul cocoşilor, ori dimineaţa; ca nu cumva,
fost şi M-aşi îmbrăcat; bolnav şi M-aţi venind fără veste, să vă găsească dormind. Iar
cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la ceea ce vă spun vouă, le spun tuturor:
Mine. Atunci Îi vor răspunde drepţii zicând: Privegheaţi! (Marcu 13,35-37)
Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-
am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 141) Acolo vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc; a
Sau când Te-am văzut bolnav în temniţă şi Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria
am venit la Tine? Şi răspunzând Împăratul, şi să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o
le va zice: Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut va arde în foc nestins. (Luca 3,16-17)
unuia dintr-aceşti foarte mici fraţi ai Mei,
Mie Mi-aţi făcut. 142) Nu este nimic ascuns care să nu ajungă
Atunci va zice şi celor din stânga: Duceţi-vă cunoscut şi nimic tainic care să nu se afle şi să
de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic nu vină la lumina zilei. Aşadar, luaţi seama
care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că cum auziţi: Celui ce cere i se va mai da; iar de
am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; la cel ce nu are; se va lua şi ceea ce i se pare că
am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin are. (Luca 8,17-18)
am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi
îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi 143) …. Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! , în
cercetat. Atunci vor răspunde şi ei zicând: noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi cele ce-
Doamne, când Te-am văzut flămând sau ai pregătit, ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu
însetat, străin sau gol, bolnav sau în temniţă cel ce-şi adună sieşi comori şi nu întru
şi nu Ţi-am slujit? Atunci le va răspunde Dumnezeu se îmbogăţeşte. (Luca 12,20-21)
zicând: Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut
unuia dintr-aceşti mici, nici Mie nu Mi-aţi 144) Aşadar, oricine dintre voi se leapădă de tot ce
făcut. Şi vor merge aceştia la osânda are, nu poate fi ucenic al Meu. Bună este sarea;
veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică. (Matei dar dacă şi sarea-şi pierde gustul, cu ce va fi
25,22-46) dreasă? Nu mai e bună de nimic, nici în
pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce
137) Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e are urechi de auzit, să audă! (Luca 14,33-35)
vândut; bine-i era aceluia de nu s-ar fi
născut. (Matei 26,24) 145) Luaţi aminte la voi înşivă să nu vi se îngreuieze
inimile de îmbuibare, beţie, de grijile vieţii şi
138) Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o
lui Zevedeu, a prins a se întrista şi a se mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa
mâhni. Atunci le-a zis: Întristat de moarte întregului pământ. Aşadar, privegheaţi în toată
Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi vremea rugându-vă ca să vă întăriţi şi să scăpaţi
privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând de toate acestea care vor să vină şi să staţi
puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ înainte Fiului Omului. (Luca 21,34-36)
rugîndu-Se şi zicând: Părintele Meu, de este
cu putinţă, treacă pe-alături de Mine paharul 146) Atunci când un om tare, înarmat fiind, îşi
acesta!… Dar nu cum voiesc Eu, ci cum păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace; iar când
voieşti Tu. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit unul mai tare decât el vine asupră-i şi-l

44
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

înfrânge, acela îi ia toate armele în care se spun Eu ţie: Nu vei ieşi de acolo până ce nu vei
încrezuse şi-şi împarte prăzile. Cel ce nu plăti şi cel din urmă ban. (Luca 12,58-59)
este cu Mine, e împotriva Mea; şi cel ce nu
adună cu Mine, risipeşte. (Luca 11,21-23) 149) În acest timp erau de faţă unii care I-au spus
despre galileenii al căror sânge l-a amestecat
147) Să vă fie mijloacele încinse şi făcliile Pilat cu jertfele lor. Şi El răspunzând, le-a zis:
aprinse şi fiţi asemenea oamenilor care-şi Credeţi oare că aceşti galileeni au fost mai
aşteaptă stăpânul când se întoarce de la păcătoşi decât toţi galileenii fiincă au pătimit
nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i acestea? Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă
deschidă. Fericiţi sunt servii aceia pe care veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei
stăpânul, când vine îi va afla priveghind. optsprezece inşi peste care a căzut turnul în
Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va Siloam şi i-au omorât, credeţi oare că au fost ei
pune la masă şi venind lângă ei, le va sluji. mai păcătoşi decât toţi oamenii din Ierusalim?
Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veţi
la straja a treia, fericiţi sunt ei de-i va găsi pocăi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13,1-5)
aşa. Dar s-o ştiţi pe asta, că de-ar şti
stăpânul casei în care ceas vine furul, ar 150) Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt oare cei
veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să
Aşadar şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine intraţi pe poarta cea strâmtă; căci vă spun Eu
în ceasul în care nu gândiţi. Şi i-a zis Petru: vouă că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.
Doamne, pilda aceasta o spui pentru noi sau De-ndată ce stăpânul casei se va scula şi va
şi pentru toţi? Şi a zis Domnul: Cine este încuia uşa, iar voi veţi începe să staţi afară şi să
iconomul credincios şi înţelept pe care bateţi zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!,
stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să iar El răspunzând, va zice: Nu ştiu de unde
le dea la vreme măsura lor de grâu? Fericit sunteţi! Şi veţi începe atunci să ziceţi: În faţa
este servul acela pe care, când vine stăpânul Ta am mâncat şi am băut şi Tu în pieţele
său, îl va găsi făcând aşa. Adevăr vă spun noastre ai învăţat. Şi El vă va spune: Nu ştiu de
că peste toate avuţiile sale îl va pune. Dar unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la Mine toţi
dacă servul acela va zice în inima sa: lucrătorii nedreptăţii! Acolo va fi plângerea şi
Stăpânul meu întârzie să vină! Şi va începe scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam
să-i bată pe slujitori şi pe slujnice şi să pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în
mănânce, să bea şi să se îmbete, veni-va Împărăţia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaţi
stăpânul acelui serv în ziua în care el nu afară. Şi vor veni de la răsărit, de la apus şi de
gândeşte şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la
tăia în două iar partea lui o va pune cu cei masă întru Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată,
necredincioşi. Iar servul care a ştiut voia sunt unii de pe urmă care vor fi întâi şi sunt cei
stăpânului şi n-a pregătit nimic, nici n-a dintâi care vor fi pe urmă. (Luca 13,23-30)
făcut după voia lui, mult va fi bătut. Iar cel
care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de 151) Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă,
bătaie, puţin va fi bătut. De la cel căruia i s- pentru ca atunci când ea vă va lipsi, ei să vă
a dat mult, mult i se va cere; şi de la cel primească în corturile cele veşnice. (Luca 16,9-
căruia i s-a încredinţat mult, mai mult se va 13)
cere. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât
aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a 152) Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în
Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau
va împlini! Pare-vi-se că am venit dau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în
pacea pe pământ? Vă spun că nu, ci corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi.
dezbinare. Că de-acum înainte, cinci într-o Şi cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau,
casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau, dar î ziua
contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu
fiului, mama împotriva fiicei şi fiica foc şi pucioasă şi i-a pierdut pe toţi. La fel va fi
împotriva mamei. Soacra împotriva nurorii în ziua în care se va arăta Fiul Omului. În ziua
sale şi nora împotriva soacrei. (Luca 12,35- aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar
53) lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia;
de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se
148) Şi când mergi cu pârâşul tău la judecător, întoarcă înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia
dă-ţi silinţa ca pe drum să te scuturi de el, lui Lot. Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, o va
ca nu cumva să te târască la judecător şi pierde; iar cel ce şi-o va pierde; o va face vie.
judecătorul să te dea pe mâna temnicerului Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat;
şi temnicerul să te arunce în temniţă. Îţi unul va fi luat iar altul va fi lăsat. Două vor

45
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

măcina împreună; una va fi luată şi alta va faci tu, cel care judeci. Şi noi ştim că judecata
fi lăsată. Doi vor fi în ţarină; unul se va lua lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care
şi altul se va lăsa. Şi răspunzând, I-au zis: fac unele ca acestea. Şi tu, omule care judeci pe
Unde Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu,
stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii. (Luca crezi oare că vei scăpa de judecata lui
17,26-37) Dumnezeu? Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii
Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?;
153) Şi-n luptă cu moartea fiind, cu mare nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la
stăruinţă se ruga şi sudoarea Lui s-a făcut ca pocăinţă? Dar după împietrirea şi după inima ta
nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. nepocăită îţi aduni mânia în ziua mâniei şi a
(Luca 22,44) descoperirii judecăţii lui Dumnezeu, Care-i va
da fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor
154) Şi-L urmau mulţime mulţime multă de ce prin stăruinţă-n faptă bună caută mărire,
popor şi femei care se băteau în piept şi-L cinste şi nestricăciune, dar urgie şi mânie
plângeau şi întorcându-Se către ele le-a zis: iubitorilor de ceartă care nu se supun
Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe adevărului ci nedreptăţii i se supun: necaz şi
Mine, ci pe voi şi pe copiii voştri. Că iată, strâmtorare peste tot sufletul omului care face
vin zile-n care vor zice: Fericite sunt cele răul. (Romani 2,1-9)
sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii
care n-au alăptat! Atunci vor începe să 161) Şi aceasta întrucât cunoaşteţi timpul; că de
spună munţilor: Cădeţi peste noi şi acum e ceasul să vă treziţi din somn că
dealurilor, acoperiţi-ne. Că dacă fac acestea mântuirea este acum mai aproape de noi decât
cu lemnul verde, cu cel uscat, ce va fi? în clipa în care am crezut. Noaptea-i pe sfârşite,
(Luca 23,27-31) apropiatu-s-a Ziua. Să lepădăm dar lucrurile
întunericului şi să ne îmbrăcăm în armura
155) Şi Iisus, strigând cu glas mare a zis: Părinte luminii. (Romani 13,11-12)
în mâinile Tale îmi pun duhul. Şi acestea
zicând, Şi-a dat duhul. (Luca 23,46) 162) Şi pe aceasta v-o spun fraţilor: Că de acum
vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au
156) Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi femei să fie ca şi cum n-ar avea, cei ce plâng,
căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi
Mă duc Eu, voi nu puteţi veni. (Ioan 8,21) cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum
n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea
157) Voi sunteţi dintre cele de jos; Eu sunt dintre aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin; căci
cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, chipul lumii acesteia trece. (1Corinteni 7,29-
Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea 31)
v-am spus că veţi muri în păcatele voastre.
Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în 163) Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu se lasă batjocorit,
păcatele voastre veţi muri. (Ioan 8,23-24) căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel
ce seamănă în propriul său trup din trup va
158) De n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n- secera stricăciune; dar cel ce va semăna în
ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică; să nu
dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă slăbim dar a face binele căci la vremea cuvenită
urăşte pe Mine, Îl urăşte pe Tatăl Meu. De vom secera dacă nu ne vom slei. (Galateni 6,7-
n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni 9)
altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea, dar acum
au şi văzut şi M-au urî şi pe Mine şi pe 164) Prin urmare, luaţi bine seama cum umblaţi; nu
Tatăl Meu, dar aceasta pentru a se împlini ca nişte neînţelepţi ci precum ca înţelepţi,
cuvântul cel scris în legea lor: “M-au urî pe vremea răscumpărând, căci zilele rele sunt.
nedrept.” (Ioan 15,22-25) (Recuperând timpul petrecut în păcate prim
maximă folosire a celui prezent care de altfel
159) Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te poate fi scurt.) (Efeseni 5,15-16)
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai 165) Iar despre ani şi despre fraţilor, nu aveţi nevoie
trimis. (Ioan 17,3) să vă scriem noi, căci voi înşivă ştiţi bine că
precum vine furul noaptea, aşa va veni ziua
160) Pentru aceea, o, omule, oricine ai fi tu, cel Domnului. Atunci când vor zice ”Pace şi
care judeci, eşti fără cuvânt de apărare aşezare”, atunci fără de veste va veni peste ei
fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine pierirea precum durerea celei ce are în pântece,
însuţi te osândeşti căci aceleaşi lucruri le şi scăpare nu vor avea. Voi însă, fraţilor, nu

46
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A Mea
vă prindă ca un fur. Fiindcă voi sunteţi toţi este răzbunarea, Eu voi răsplăti. Şi încă: Domul
fii ai luminii şi fii ai zilei, noi nu suntem ai va judeca poporul Său. Înfricoşător lucru este
nopţii, nici ai întunericului. Drept aceea să să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!
nu dormim precum ceilalţi, ci să priveghem (Evrei 10,26-31)
şi să fim treji asupră-ne. fiindcă cei ce
dorm, noaptea dorm şi cei ce se îmbată, 169) Acum către voi, cei ce ziceţi: Astăzi sau mâine
noaptea se îmbată. Dar noi, cei ce suntem ai vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un
zilei să fim treji asupră-ne, îmbrăcându-ne an, vom face negoţ şi vom câştiga…. voi, care
cu platoşa credinţei şi iubirii, drept coif nu ştiţi ce se va întâmpla mâine! Căci ce este
având nădejdea mântuirii. viaţa voastră? Abur sunteţi care se arată o clipă,
(1Tesaloniceni 5, 1-7) şi apoi dispare. În loc ca voi să ziceţi: Dacă
Domnul vrea, vom trăi şi vom face aceasta şi
166) Ei vor primi ca pedeapsă veşnica pieire de aceea…. Dar nu! voi vă lăudaţi acum întru
la faţa Evangheliei Domnului nostru Iisus. lăudăroşeniile voastre! Toată lauda de acest fel
(2 Tesaloniceni 1,9) e rea. (Iacov 4,13-15)

167) Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, 170) Adu-ţi aminte deci de unde-ai căzut şi
căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai pocăieşte-te făcând faptele cele dintâi, iar de
întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu nu, Eu vin la tine şi voi muta sfeşnicul tău din
va arăta omul nelegiuirii, Fiul pierzării. locul lui …., dacă nu te vei pocăi. (Apocalipsa
Potrivnicul, cel ce se înalţă mai presus de 2,5)
tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut
pentru închinare, aşa ca să se aşeze el în 171) Îţi ştiu faptele că ai nume că trăieşti şi eşti mort.
templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine Priveghează şi întăreşte ce-a mai rămas şi era
că este Dumnezeu. Oare nu vă aduceţi să moară. Adu-ţi aminte deci cum ai primit şi-ai
aminte că vă spuneam aceste lucruri încă de auzit şi păstrând te pocăieşte. De nu vei
când eram cu voi? Şi acum voi ştiţi ce-l priveghea, Eu voi veni ca un fur şi tu nu vei şti
opreşte aşa ca el să se arate le vremea lui. în care ceas voi veni asupră-ţi. (Apocalipsa 3,1-
Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează 3)
încă de pe acum; numai să fie scos din drum
cel care o ţine pe loc, şi atunci se va arăta 172) Şi împăraţii pământului, domnii, căpeteniile,
Cel-fără-de-lege, pe care Domnul Iisus îl va bogaţii şi puternicii, tot robul şi omul liber s-au
ucide cu suflarea gurii sale şi-l va nimici cu ascuns în peşterile şi-n stâncile munţilor,
arătarea venirii lui. Iar acestuia va fi prin strigându-le munţilor şi stâncilor: “Cădeţi peste
lucrarea lui Satan, cu toată puterea şi cu tot noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui Ce şade pe
felul de semne şi minuni mincinoase; cu tron şi de mânia Mielului, c-a venit Ziua cea
toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea în
din pricină că n-a primit iubirea adevărului picioare? (Apocalipsa 6,15-17)
spre a se mântui. De aceea le trimite
Dumnezeu lucrare de amăgire, pentru ca ei 173) Şi-n zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi
să dea crezare minciunii şi să fie osândiţi nu o vor afla; şi vor dori să moară… şi moartea
toţi cei ce n-au dat crezare adevărului ci s- va fugi de ei. (Apocalipsa 9,6)
au complăcut în nedreptate. Astfel că
fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe 174) Vai vouă pământule şi mare, căci diavolul a
care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin coborât la voi având mare mânie, fiindcă el ştie
epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2,3-12) că puţină vreme are. (Apocalipsa 12,12)

168) Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am 175) Fericit şi sfânt cel ce are parte de învierea cea
primit cunoaşterea adevărului, nu mai dintâi! Peste aceştia moartea cea de-a doua nu
rămâne o jertfă pentru păcate ci o are putere ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi-
înfricoşătoare aşteptare a judecăţii şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El de-a lungul
iuţimea focului care-i va mistui pe cei miilor de ani. (Apocalipsa 20,6)
potrivnici. Dacă cineva încalcă Legea lui
Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi 176) Aceasta este moartea cea de-a doua – iezerul de
sau trei martori, cu cât mai aspră credeţi voi foc. Şi dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea
că va fi pedeapsa meritată de cei ce L-au vieţii aruncat a fost în iezerul de foc.
călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I- (Apocalipsa 20,14-15)
a nesocotit sângele testamentului prin care
s-a sfinţit şi a batjocorit Duhul harului?

47
Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

177) Iată, Eu vin curând. Fericit cel ce păzeşte


cuvintele profeţiei acestei cărţi!
(Apocalipsa 22,7)

178) Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei acestei


cărţi căci vremea este aproape. Cel ce-i
nedrept să mai nedreptăţească, cel ce-i
spurcat, să se mai spurce, cel ce este drept,
să mai facă dreptate, şi cel ce este sfânt să
se mai sfinţească. Iată, Eu vin curând şi
plata Mea este cu Mine pentru ca fiecăruia
să-i dau după cum îi este fapta. (Apocalipsa
22,10-12)

179) Fericiţi cei care-şi spală veşmintele, pentru


ca să aibă putere peste pomul vieţii şi prin
porţi să intre în cetate! (Apocalipsa 22,14)

48
Lenevia - osteneala
Cuvinte de mângâiere

10) Toamna leneşul nu lucrează, iar când vine să


Lenevia - osteneala culeagă rodul la seceriş nimic nu află. (Pilde
20,4)

11) Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac, ţine


ochii deschişi că numai aşa vei fi îndestulat de
pâine. (Pilde 20,13)

1) Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare 12) Pofta celui leneş îl omoară căci mâinile lui nu
genelor tale, ci te izbăveşte ca o căprioară voiesc să lucreze. (Pilde 21,25)
din mâna vânătorului şi ca o pasăre din
mâna păsărarului. Du-te leneşule la furnică 13) Cel leneş pune pricini şi zice: “Afară este un
şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu leu, aş putea fi sugrumat în mijlocul uliţelor.”
are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, (Pilde 22,13)
nici sfătuitor îşi pregăteşte de cu vară hrana
ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau 14) Am trecut pe ogorul unui leneş şi pe la via unui
mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce om lipsit de minte şi iată spinii creşteau în toate
lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o locurile, mărăcinii o acopereau cu totul, iar
folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de zidul de pietre se prăbuşise. Atunci m-am uitat
rând. Ea este iubită şi lăudată de toţi deşi e şi m-am frământat în inima mea, am privit cu
slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. luare aminte şi am tras o învăţătură: “Încă puţin
Până când leneşule, vei mai sta culcat? somn, încă puţină aţipeală, încă puţin să mai
Când te vei scula din somnul tău? “Puţin stau cu mâinile în sân ca să dorm.” Şi sărăcia
somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau va veni peste tine ca un călător şi lipsa ca un
în pat cu mâinile încrucişate!” iată vine om înarmat. (Pilde 24,30-34)
sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca
un tâlhar. Dar de nu te vei mai lenevi, 15) Leneşul zice: “Pe drum trece un leu, un leu pe
atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar uliţe!” Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa
lipsa va fi departe de tine. (Pilde 6,4-11) leneşul în patul lui. Leneşul bagă mâna în blid,
dar cu mare greutate aduce la gură. Leneşul se
2) Cel ce adună în timpul verii este un om crede înţelept în ochii lui mi mult decât şapte
prevăzător, iar cel care doarme în vremea sfetnici înţelepţi. (Pilde 26,13-16)
secerişului este de ocară. (Pilde 10,5)
16) Cel ce-şi lucrează pământul său se va îndestula
3) Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea de pâine, iar cel ce umblă după lucruri de nimic
lăsătoare va fi birnică. (Pilde 12,24) se va sătura de sărăcie. (Pilde 28,19)

4) Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai 17) Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă
scumpă comoară pentru om este munca. singur timpul zicând: “Mai de preţ este un
(Pilde 12,27) pumn de odihnă decât doi pumni plini de trudă
şi de vânare de vânt.” (Eclesiastul 4,5-6)
5) Sufletul leneş pofteşte, însă în zadar. Numai
sufletul celor silitori e îndestulat. (Pilde 18) Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă
13,4) cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te
vei duce nu se află nici faptă, nici punere la
6) Calea celui leneş e ca un gard de spini, pe cale nici ştiinţă, nici înţelepciune. (Eclesiast
când calea celui silitor e netedă. (Pilde 9,10)
15,19)
19) Din pricina lenei, grinzile casei se lasă, iar când
7) Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel stai cu mâinile în sân, apa picură în casă.
ce dărâmă. (Pilde 18,9) (Eclesiast 10,18)

8) Lenea te face să cazi în toropeală, sufletului 20) Nu fi aspru cu lima ta şi leneş în lucrurile tale.
trândav îi va fi foame. (Pilde 19,15) (Sirah 4,31)

9) Leneşul întinde mâna în blid şi nu are 21) Să nu urăşti lucrarea cea cu osteneală şi
putere s-o ducă la gură. (Pilde 19,24) lucrarea pământului cea orânduită de el Cel
Preaînalt. (Sirah 7,16)

49
Lenevia - osteneala
Cuvinte de mângâiere

22) Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi


toţi vor şuiera spre batjocura lui. Asemenea
unui morman de gunoi este leneşul , tot cel
care îl va ridica îşi va scutura mâna. (Sirah
22,1-2)

23) Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum,


împărăţia cerurilor se ca prin asalt, iar cei ce
dau asaltul o cuceresc. (Matei 11,12)

24) Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de


la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are.
(Matei 13,12)

25) De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să


nu intraţi în ispită! (Luca 22,46)

26) În râvnă nu pregetaţi, fiţi arzători cu duhul


Domnului slujiţi. (Romani 12,11)

27) Chiar după ce am venit din Macedonia,


trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi
fiind în toate chipurile: din afară lupte,
dinlăuntru temeri. (2 Cor. 7,5)

28) Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie


va şi secera¸ iar cel ce va semăna cu
dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Se dea
fiecare aşa cum socoteşte el cu inima, nu cu
părere de rău sau cu silă, căci Dumnezeu îl
iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. (2 Cor.
9,6-7)

29) Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece nici


fierbinte. O, de-ai fi rece sau fierbinte! Aşa,
pentru că eşti căldicel, nici fierbinte, nici
rece – am să te vărs din gura Mea. Devreme
ce tu zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi de
nimic n-am nevoie! şi pentru că nu ştii că tu
eşti ticălos, vrednic de plâns, orb şi gol, te
sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit
în foc ca să te îmbogăţeşti şi veşminte albe
ca să te-mbraci şi să nu se dea pe faţă
ruşinea goliciunii tale; alifie ca să-ţi ungi
ochii şi să vezi. Eu pe câţi îi iubesc îi
mustru şi-i pedepsesc; fii râvnitor aşadar şi
pocăieşte-te. Iată Eu stau la uşă şi bat; de-
Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa,
voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
(Apocalipsa 3,15-20)

50
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos


Post, înfrânare, asceză din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi
acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am
povăţuit cu fruntea ridicată. Iar de nu Mă veţi
asculta şi de nu veţi păzi aceste porunci ale
Mele, de veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de
se va scârbi sufletul vostru de Legile Mele,
neîmplinind poruncile Mele şi călcând
1) Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu legământul Meu, atunci şi Eu am să Mă port cu
te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza,
Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui
râvnitor, Care pedepsesc pe copii pentru ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna
vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine până la seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor
al treilea şi al patrulea neam, şi Mă mânca. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră
milostivesc până la al miilea neam către cei şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor
ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi
(Ieşirea 20,3-4) când nimeni nu vă va alunga. Dacă nici după
toate acestea nu Mă veţi asculta, atunci înşeptit
2) Fereşte-te să intri în legătură cu locuitorii voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre. Voi
ţării aceleia, în care ai să intri, ca să nu fie înfrânge îndărătnicia voastră cea mândră şi
ei o cursă pentru voi. (Ieşirea 34,12) cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul
vostru ca arama. În zadar vă veţi cheltui
3) Jertfelnicele lor să le stricaţi, stâlpii lor să-i puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da
sfărmaţi; să tăiaţi dumbrăvile lor cele roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi
sfinţite şi dumnezeii lor cei ciopliţi să-i vor da poamele lor, dacă şi după aceasta veţi
ardeţi în foc. (Ieşirea 34,13) umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă
ascultaţi, atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit
4) Nu cumva să intri în legătură cu locuitorii pentru păcatele voastre. Voi trimite asupra
ţării aceleia, pentru că ei urmând după voastră fiarele câmpului care vă vor lipsi de
dumnezeii lor, te vor pofti şi pe tine să guşti copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi
din jertfa lor. (Ieşirea 34,15) împuţina aşa, încât se vor pustii drumurile
voastre. Dacă nici aşa nu vă veţi îndrepta,
5) Şi vei lua fetele lor soţii pentru fiii tăi şi împotrivindu-vă Mie, atunci şi Eu voi veni cu
fetele tale le vei mărita după feciorii lor; şi mânie asupra voastră şi vă voi lovi înşeptit
vor merge fetele tale după dumnezeii lor şi pentru, păcatele voastre. Voi aduce asupra
fiii tăi vor merge după dumnezeii lor. voastră sabie răzbunătoare ca să răzbune
(Ieşirea 34,16) legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în
oraşele voastre, voi trimite asupra voastră
6) De veţi umbla după legile Mele şi de veţi molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului.
păzi şi plini poruncile Mele, vă voi da Pâinea care vă hrăneşte, o voi lua de la voi;
ploaie la timp, pământul îşi va da roadele zece femei vor coace pâine pentru voi într-un
sale. Treieratul vostru va ajunge până la cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi
culesul viilor, culesul viilor va ajunge până veţi mânca şi nu vă veţi sătura. ( Leviticul 26,
la semănat; veţi mânca pâinea voastră cu 3-26)
mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru
fără primejdie. Voi trimite pace pe 7) Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi voi strica
pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura; stâlpii voştri; trupurile voastre le voi prăbuşi
voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece sub dărâmăturile idolilor voştri şi se va scârbi
prin pământul vostru. Veţi alunga pe sufletul Meu de voi. Oraşele voastre le voi
vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea preface în ruine, voi pustii locaşurile voastre
voastră. Cinci din voi vor birui o sută şi o cele sfinte şi nu voi mirosi miresmele plăcute
sută vor birui zece mii şi vor cădea ale jertfelor voastre. Pustii-voi pământul vostru
vrăjmaşii de sabie înaintea voastră. Căuta- încât să se mire de el vrăjmaşii voştri care se
voi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea vor aşeza pe el, iar pe voi vă voi risipi printre
copii, vă voi înmulţi şi voi fi statornic în popoare; în urma voastră îmi voi ridica sabia şi
legământul Meu cu voi. Veţi mânca roade va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre
vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe dărâmate. ( Leviticul 29)
cele vechi pentru a face loc celor noi. Voi
aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi 8) Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi
sufletul meu nu se va scârbi de voi. Eu sunt pământul vrăjmaşilor voştri, iar cei ce vor

51
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

rămâne din voi se vor usca pentru păcatele abată de la Domnul Dumnezeul tău, Care te-a
lor în pământurile vrăjmaşilor voştri, se vor scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
usca şi pentru păcatele părinţilor lor. (Deuteronom 13,5-10)
(Leviticul 38)
14) De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care
9) Străinii dintre ei începură să-şi arate poftele Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să le
şi şedeau cu ei şi fiii lui Israel şi plângeau locuieşti că s-au ivit în ea oameni necredincioşi
zicând: “Cine ne va hrăni cu carne? Căci ne dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor,
aducem aminte de peştele pe care-l mâncam zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe
în Egipt în dar, de castraveţi şi de pepeni, de care voi nu i-aţi ştiut, caută, cercetează şi
praz şi de usturoi. Acum sufletul nostru întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a
tânjeşte, nimic nu mai este înaintea ochilor întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău, să
noştri decât numai mana.” (Numeri 11,4-6) loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul
săbiei, s-o dai blestemului pe ea şi tot ce este în
10) Dar carnea era încă în gura lor şi nu ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul
isprăviseră încă de mâncat, când se aprinse săbiei. Iar prăzile ei să le aduni toate în
mânia Domnului asupra poporului şi a lovit mijlocul pieţei şi să arzi cu foc cetatea şi toată
Domnul poporul cu bătaie foarte mare. prada ei, ca ardere de tot Domnului
(Numeri 11,33) Dumnezeului tău; să fie pe vecie dărâmată şi
niciodată să nu se mai zidească. Nimic din cele
11) Când veţi trece peste Iordan în pământul blestemate să nu se lipească de mâna ta, ca să-
Canaanului să alungaţi de la voi pe toţi Şi potolească Domnul iuţimea mâniei Sale şi
locuitorii ţării şi să stricaţi toate chipurile să-ţi dea milă şi îndurare şi să te înmulţească,
cele cioplite ale lor, toţi idolii lor cei turnaţi cum ţi-a grăit şi ţie şi cum S-a jurat părinţilor
din argint şi toate înălţimile lor să le pustiiţi. tăi. (Deuteronom 13, 12-17)
Să luaţi în stăpânire pământul şi să vă
aşezaţi acolo căci vă dau în stăpânire 15) Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi
pământul acesta. (Numeri 33,51-54) pământul; viaţa şi moartea ţi-am pus Eu astăzi
înainte – binecuvântare şi blestem. Alege viaţa
12) Iar dacă nu veţi alunga de la voi pe ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. (Deuteronom
locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din 30,19)
ei vor fi spini pentru ochii voştri şi bolduri
pentru coastele voastre şi vă vor strâmtora 16) Oare papura creşte fără baltă şi rogozul fără
în ţara în care veţi trăi. Şi atunci vă voi face umezeală? (Iov 8,11)
ceea ce aveam de gând să le fac lor.
(Numeri 55,56) 17) Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui
şi nu-i pasă de loc de truda sa zadarnică. (Iov
13) Pe proorocul sau visătorul acela de vise să-l 39,16)
daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă
abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, 18) Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse
Cel ce v-a scos din Pământul Egiptului şi v- ale mele curăţeşte-mă. Şi de cele străine fereşte
a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără
de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.
Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din (Psalmi 18, 13-14)
mijlocul tău. De te va îndemna în taină
fratele tău, fiul fiului tău sau fiul mamei 19) Nu este vindecare în trupul meu de la faţa
tale, sau fiul tău sau fiica ta sau femeia de la mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la
sânul tău, sau prietenul tău care este pentru faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au
tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să covârşit capul meu ca o sarcină grea apăsat-au
slujim altor dumnezei pe care tu şi părinţii peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile
tăi nu i-aţi ştiut. Dumnezeilor acelor mele, de la faţa nebuniei mele. (Psalmi 37,3-5)
popoare, care locuiesc împrejurul tău,
aproape sau departe de tine, de la un capăt 20) Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce
până la celălalt al pământului, să nu te căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi
învoieşti cu ei nici să-i asculţi; să nu-i cruţe vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd
ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura
ascunzi; ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are
tuturor asupra lor, ca să-i ucidă şi apoi să în gura lui mustrări. (Psalmi 37,12-14)
urmeze mâinile a tot poporul. Să-i ucizi cu
pietre până la moarte, că au încercat să te

52
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

21) Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care
păcătuiesc eu cu limba mea; Pus-am gurii pururea se încinge. (Psalmi 108,16-18)
mele pază, când a stat păcătosul împotriva
mea.” Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de 32) Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu
bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. s-a istovit de lipsa untdelemnului. (Psalmi
Înfierbântatu-sa inima mea înăuntru meu şi 108,23)
în cugetul meu se va aprinde foc. (Psalmi
38,1-4) 33) Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi
sui în patul meu de odihnă, nu voi da somn
22) Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă
untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. (Psalmi tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc
54,24) Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacov.
(Psalmi 3,5)
23) Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei
vor păzi călcâiul meu ca şi cum ar căuta 34) Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ;
sufletul meu. (Psalmi 55,6) pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
(Psalmi 139,11)
24) Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a
fost spre ocară mie. Şi m-am îmbrăcat cu 35) Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de
sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. îngrădire, împrejurul buzelor mele. (Psalmi
(Psalmi 68,12-13) 140,3)

25) Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel 36) Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din
răufăcător şi lovituri care pătrund până ea ţâşneşte viaţă. Leapădă din gura ta orice
înlăuntrul trupului. (Psalmi 20,21) cuvânt cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale
viclenia. Ochii tăi să privească drept înainte şi
26) Mai bun este necazul decât râsul căci genele tale drept înainte să caute. Fii cu luare
întristarea feţei este bună pentru inimă. aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările
Inima celor înţelepţi este în casa cea de tale să fie bine chibzuite. Nu te abate nici la
tânguire, iar inima celor nebuni în casa dreapta nici la stânga; ţine piciorul tău departe
veseliei. Mai degrabă să auzi certarea unui de râu. (Pilde 4,23-27)
înţelept decât cântecul unor nebuni că
precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot 37) Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg
aşa este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este din izvorul tău. Să nu se risipească izvoarele
deşertăciune! (Eclesiast 7,3-7) tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. Să fie
numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii
27) Umblat-am întru nerăutatea inimii mele în care sunt cu tine! (Pilde 5,15-17)
casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei
lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am 38) Cel fără de lege este prins, în laţurile
urî. (Psalmi 100,3-4) fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este
înfăşurat. El va muri în păcatele lui şi de
28) În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii mulţimea nebuniei lui va pieri. (Pilde 5,22-23)
pământului, ca să nimicesc din cetatea
Domnului pe toţi cei ce lucrează 39) Apa furată e mai plăcută şi pâinea furată pe
fărădelegea. (Psalmi 100,10) furiş are gust mai bun. Şi omul nu ştie că acolo
sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte
29) Rănită este inima mea şi s-au uscat ca iarba; nebunia se află de mult în adâncul locuinţei
că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. morţilor. (Pilde 9,17-18)
(Psalmi 101,5)
40) Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire;
30) Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
băutura mea cu plăcere am amestecat-o. (Pilde 10,19)
(Psalmi 101,10)
41) Din rodul gurii sale mănâncă omul; pofta celor
31) Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi vicleni este silnicia. Cine-şi păzeşte gura îşi
n-a voit binecuvântarea şi se va depărta de păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare
la el. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o buzele, o face spre pieirea lui. (Pilde 13,2-3)
haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca
untdelemnul în oasele lui. Să-i fie lui ca o

53
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

42) O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe 55) Dacă împilezi pe un sărac, îţi înmulţeşti averea,
când pornirea pătimaşă este ca un cariu în dacă dai unui bogat sărăceşti. (Pilde 22,16)
oase. (Pilde 14,30)
56) Nu-l cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar
43) Cel ce-şi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă de-l loveşti cu varga, nu moare. Tu-l baţi cu
şi cel ce-şi ţine cumpătul este un om toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia
priceput. Chiar şi nebunul când tace, trece morţii. (Pilde 23,13-14)
drept înţelept; când închide gura este
asemenea unui om cu minte. (Pilde 17,27- 57) Pune-ţi cuţit la gât dacă eşti lacom. Nu pofti
28) bucatele lui, căci sunt mâncări înşelătoare.
(Pilde 23,2-3)
44) Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi
buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui. 58) Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre
Vorbele defăimătorului sunt ca nişte cei ce-şi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi
mâncăruri alese; ele coboară în cămările desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face
pântecelui. (Pilde 18,7-8) să porţi zdrenţe. (Pilde 23,20-21)

45) Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi 59) Pentru cine sunt suspinele, pentru cine
ascultat-o este nebun şi încurcat la minte. văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine
(Pilde 18,13) plânsetele, pentru cine rănile fără pricină,
pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce
46) În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să
ce o iubesc mănâncă rodul ei. (Pilde 18,21) guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin
cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi
47) Încetează fiul meu să asculţi ademenirea şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe
să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte. muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Pilde
(Pilde 19,27) 23,29-32)

48) Cine poate spune: Curăţit-am inima mea? 60) Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face
Sunt curat de păcat? (Pilde 20,10) din el un vas ales. (Pilde 25,4)

49) Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi 61) Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa
moartea, apa şi focul; binele şi răul, este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
binecuvântarea şi blestemul; tinde mâna la (Pilde 26,11)
care vrei! (Deuteronom 30,15)
62) Când îşi schimbă glasul să nu-l crezi, căci şapte
50) Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul urâciuni sunt în inima lui. (Pilde 26,25)
şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus Eu
astăzi înainte, binecuvântare şi blestem. 63) Sătulul calcă mierea în picioare, iar
Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. flămândului tot ce este amar i se pare dulce.
(Deuteronom 30,19) (Pilde 27,7)

51) Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura 64) Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa inima
îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu omului e de nesăturat. (Pilde 27,20)
este înţelept. (Pilde 20,1)
65) Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge de
52) Chiar dacă ai aur şi pietre preţioase, dar o a muri: prefăcătoria şi cuvântul mincinos
podoabă fără seamăn sunt buzele chibzuite. îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie
(Pilde 20,15) nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de
trebuinţă, ca nu cumva săturându-mă să mă
53) Cel ce iubeşte veselia va duce lipsă; cel lepăd de Tine şi să zic: “Cine este Domnul?”
căruia îi place vinul şi miresmele nu se Ca nu cumva, sărăcind să mă apuc de furat şi să
îmbogăţeşte. (Pilde 21,17) defaim numele Dumnezeului meu. (Pilde 30,7-
9)
54) Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui, îşi
păzeşte sufletul de primejdie (Pilde 21,23) 66) Grăit-am inimii mele: “Vino să te ispitesc cu
veselia şi să te fac să guşti plăcerea!” Şi iată că
şi aceasta este deşertăciune. “E nebunie!” am

54
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

zis despre râs. Şi despre veselie: “La ce 75) Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei, încetaţi
poate să folosească!” (Eclesiastul 1,1-2) odată! (Isaia 1,16)

67) Visurile vin din multele griji, iar glasul 76) Veniţi să ne judecăm, zice Domnul şi de vor fi
celui nebun din mulţimea de vorbe. Dacă ai păcatele voastre ca cârmâzul, ca zăpada le voi
făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi
din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au face. (Isaia 1,18)
nici o trecere, tu însă împlineşte ce ai
făgăduit. Nu îngădui gurii tale să tragă spre 77) Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se
păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor
Dumnezeu nu spune: “A fost o rătăcire!” făcuţi de degetele lor. (Isaia 2,7)
Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de
cuvântul tău şi să nimicească lucrul 78) Poporul Meu este asuprit de nişte copii şi
mâinilor tale? Căci din mulţimea grijilor se femeile domnesc peste el. Poporul Meu! Cei
nasc visele şi deşertăciunile din prea multe care te conduc rătăcesc şi te abat de la calea pe
cuvinte. De aceea teme-te de Dumnezeu! care mergi. (Isaia 3,12)
(Eclesiastul 5,2-6)
79) Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după
68) Ceea ce au văzut ochii tăi nu aduce grabnic băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu
spre dispută, căci ce-ai să faci după aceea seara se înfierbântă de vin! Cei care doresc la
când aproapele tău te va da de ruşine? ospeţele lor chitară, harpă, tobă, flaut şi vin, ei
(Pilde 25,7-8) nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd
lucrurile mâinilor Sale. Pentru aceasta poporul
69) Toată munca omului este pentru gura lui şi meu va fi dus în robie fără să bage de seamă;
cu toate acestea pofta lui nu e astâmpărată. mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar
(Pilde 6,7) gloata se va usca de sete! (Isaia 5,11-13)

70) Cu cât se spun mai multe cuvinte cu atât 80) Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la băuturi
este mai multă deşertăciune. Ce folos trage îmbătătoare! (Isaia 5,22)
omul? (Pilde 6,11)
81) Şi a zis dânsul: “Ziua de astăzi este o zi de
71) Cel ce sapă o groapă poate să cadă în ea şi strâmtorare, de pedeapsă şi de ruşine căci
cel ce dărâmă un zid poate fi muşcat de pruncii sunt gata de a ieşi din pântecele maicii
şarpe. Cel ce sfărâmă pietre se poate răni cu lor, dar ele nu au putere să-i nască!” (Isaia
ele, iar cel ce despică lemne se 37,3)
primejduieşte. (Pilde 10,8-9)
82) Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un
72) Dacă o unealtă s-a tocit şi nu a fost ascuţită, lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii
trebuie să îndoim puterile, dar înţelepciunea voastre pentru ceva care nu vă satură?
are ca parte izbânda. Dacă şarpele muşcă Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune
înainte de a fi descântat, atunci şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru.
descântătorul nu are nici un folos. Graiurile (Isaia 55,2)
gurii celui înţelept sunt har iar buzele celui
nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii 83) Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe
lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui cei risipiţi ai lui Israel: “La cei adunaţi voi mai
nebunie curată. Nebunul sporeşte vorbele. aduna şi alţii!” Fiare ale câmpului, veniţi,
(Pilde 10,10-14) mâncaţi şi voi, toate animalele pădurii! Străjerii
Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi
73) Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac sunt câini muţi care nu pot să latre. Ei visează,
eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le stau tolăniţi şi le place să doarmă. Aceştia sunt
murdăresc eu iar? (Cântarea cântărilor 5,4) câini hrăpăreţi care nu se mai satură, sunt
păstori care nu mai pricep nimic. Toţi umblă în
74) Pe unde să mai fiţi loviţi voi cei ce mereu căile lor şi se silesc pentru câştigul lor. “Veniţi,
vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi zic ei voi aduce vin, bea-vom băuturi
toată inima slăbănogită. Din creştet până în îmbătătoare! Şi mâine va fi ca astăzi, mare zi
tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; de veselie.” (Isaia 56,8-12)
totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline
de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn 84) Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi
şi nelegate. (Isaia 1,5-6) feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba
cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi

55
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

gura mincinoasă aduce sufletului moarte. decât toţi ceilalţi acela care din acelaşi lut
Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii scoate vase care se pot uşor sparge şi chipuri
voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta idoleşti. Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai
mâinilor voastre. (Înţ. lui Solomon 1,11-12) de plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi
duşmanii poporului tău şi asupritorii lui. Căci
85) Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept
mâinile şi cu glasul; se uită la ea ca la o dumnezei, pe cei care nici cu ochii nu văd, nici
prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici
legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt cu degetele mâinilor nu pipăie, nici cu
să fie ai ei. (Înţ. lui Solomon 1,16) picioarele nu umblă. Cel care i-a făcut a fost un
om şi cel care a primit duhul în dar, tocmai el i-
86) Vraja viciului întunecă cele bune şi a închipuit, căci nici un om nu poate să facă un
ameţeala poftei schimbă gândul cel fără dumnezeu la fel cu el. El fiind muritor, face un
răutate. (Înţ. lui Solomon 4,12) lucru fără viaţă cu mâinile lui nelegiuite, el
preţuieşte mai mult decât idolii săi, fiindcă el
87) Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale este viu iar aceia nicidecum. Ei se închină
destrăbălărilor, care îi rătăceau şi-i aduceau dobitoacelor celor mai urâcioase, care după
să cinstească animalele cele necuvântătoare prostia lor, sunt mai rele decât celelalte. N-au
şi fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, nici o bunătate care să ni le facă dragi şi ele
Stăpâne spre pedeapsă mulţime de animale sunt în afară şi de lauda lui Dumnezeu, şi de la
fără minte ca să înveţe că prin ceea ce binecuvântarea Lui. (Înţ. lui Solomon 15,9-19)
păcătuieşte cineva, prin aceea se şi
pedepseşte. (Înţ. lui Solomon 11,15-16) 92) Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice
cale; aşa este păcătosul cel cu două limbi. Fii
88) Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul
aprinderii spre desfrâu şi născocirea lor a tău. Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat
fost pierderea vieţii. (Înţ. lui Solomon răspunsul. De ştii, răspunde aproapelui tău, iar
14,12) de nu pune-ţi mâna peste gură. Mărirea şi
batjocura sunt în vorbă şi lima omului îl face să
89) Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care cadă. Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu
nici n-ar trebui pomeniţi este începutul, vicleni. Că peste fur este ruşine şi o grea ocară
pricina şi sfârşitul a tot răul. (Înţ. lui pentru cel cu două limbi. Să nu greşeşti nici în
Solomon 4,27) lucrurile mari, nici în cele mici. (Sirah 5,11-18)

90) Pe noi nu ne-au înşelat născocirile omeneşti 93) Nu te lăsa în voia patimii tale ca să nu fii târât
ale unui meşteşug viclean, nici truda deşartă de ele ca de un taur furios. (Sirah 6,2)
a zugravilor, adică chipul mânjit cu multe
feluri de vopsele a cărui înfăţişare aţâţă 94) Depărtează-te de la nedreptate şi nedreptatea se
patima celor nebuni cu pofta chipului va depărta de la tine. Fiule! Nu semăna pe
neînsufleţit al unei arătări fără viaţă. Iubitori brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele
de rele precum sunt, ei sunt vrednici să aibă cu şapte părţi mai mult. (Sirah 7,2-3)
asemenea nădejdi şi cei care le fac şi cei
care le poftesc şi li se închină. (Înţ. lui 95) Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci chiar
Solomon 15,4-6) şi numai pentru o singură dată nu vei rămâne
nepedepsit. (Sirah 7,9)
91) Dar el se îngrijeşte nu de aceea că puterile
lui slăbesc, nici că viaţa este scurtă, ci se ia 96) Nu-ţi îngădui nici o minciună căci din ea nu
la întrecere cu meşterii aurari şi argintari şi poate ieşi nimic bun. (Sirah 7,14)
face ce fac făurarii în aramă şi cu mare
cinste pentru el, ţine să facă chipuri 97) Stai departe de omul care este în stare să ucidă
amăgitoare. Inima lui este cenuşă şi şi nu te vei teme nicidecum de moarte şi dacă te
nădejdea lui mai slabă ca pământul iar viaţa apropii de el, păzeşte-te de orice greşeală căci
lui mai mică în cinste decât lutul. Fiindcă el s-ar putea să-ţi ia viaţa. Să ştii bine că eşti
n-a cunoscut pe Făcătorul său şi pe Cel care înconjurat de curse şi că mergi pe margine de
i-a insuflat duhul faptelor şi a pus în el ziduri de cetate. (Sirah 9,13)
putere de viaţă, ci socoteşte că viaţa noastră
este jucărie şi traiul nostru ca un târg de 98) Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului său,
câştig, pentru că – aşa zic ei – trebuie să cine-l va îndrepta? Şi cine-l va cinsti pe cel
câştigi bani în orice chip, chiar făcând rău. care-şi face de ocară viaţa sa? (Sirah 10,32)
Dar bine să ştie că păcătuieşte mai mult

56
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

99) Nu băga pe tot omul în casa ta că multe sunt 107) Până când îi vei fi de folos, va lucra cu tine, iar
meşteşugurile celui viclean. (Sirah 11,31) de vei ajunge sărac, te va părăsi. Deci, va trăi
cu tine şi te va sărăci şi nu îi va fi milă. Dacă
100) Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, are nevoie de tine, te va linguşi cu fel şi fel de
şi omul păcătos pândeşte sângele. (Sirah vorbe şi zâmbindu-ţi îţi va da nădejde. Îţi va
11,34) grăi cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Te va
îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi va goli
101) Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el punga de două, de trei ori, şi mai pe urmă va
îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la râde de tine. Ia aminte să nu te înşeli să nu te
ale tale. (Sirah 11, 36) copleşească veselia ta. Nu lungi vorba cu el,
nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui, că
102) Fă bine celui smerit şi nu da celui nelegiuit. te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar
Ţine pâinile lui şi nu-i da, ca nu cumva râde, te va întreba. Nemilostiv este cel care nu-
acela să se întărească asupra ta că îndoite şi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de
răutăţi vei afla în toate bunătăţile pe care i legături. Păzeşte-te şi foarte bine ia seama,
le vei face. Nu te încrede în vrăjmaşul tău în fiindcă umbli spre căderea ta. (Sirah 13,4-17)
veci, că în ce chip arama cocleşte, aşa şi
răutatea lui. Şi de se va smeri să umble 108) Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel
plecat, fii cu luare aminte şi le păzeşte de el păcătos cu cel cuvios. Ce pace are leoaica cu
şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac?
oglinda şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustie aşa
rugina. Nu-l pune să stea lângă tine ca să nu şi păşunea celor bogaţi sunt săracii. (Sirah
te împingă şi să stea el în locul tău. Să nu-l 13,20-22)
pui să şadă de-a dreapta ta ca nu cumva să
caute scaunul tău şi mai pe urmă vei 109) Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori
cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele spre rele. (Sirah 13,30)
te vei umili. Cui îi va fi milă de
descântătorul cel muşcat de şarpe şi de toţi 110) După poftele tale nu merge şi de la poftele tale
cei care se apropie de fiare? Aşa şi cel care te întoarce. De vei da sufletului tău plăcerea
merge la omul păcătos şi se învăluie cu poftei, te vei face pe tine bucurie vrăjmaşilor
păcatele lui. Un ceas va rămâne cu tine, iar tăi. Nu te veseli cu multă desfătare, nici nu te
de te clatini, nu va rămâne cu tine. Cu lega cu îngreunarea ei. Nu te sărăci făcând
buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă.
îţi va şopti şi îţi va grăi bune, dar în inimă (Sirah 18,30-33)
va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va
lăcrima vrăjmaşul dar de va afla vreme, nu 111) Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi
se va sătura de sânge. De ţi se vor întâmpla nimic nu ţi se va împuţina. (Sirah 19,7)
rele îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu
ochii săi va lăcrima vrăjmaşul şi ca şi cum 112) Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă,
ţi-ar ajuta va săpa sub picioarele tale. Va că nu te va sparge. Din pricina unui cuvânt care
clătina capul său şi va bate în palmele sale, trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui ca aceea
va şopti multe şi va schimba faţa sa. (Sirah care naşte prunc. Săgeată înfiptă în coapsele
12,5-24) trupului aşa e cuvântul în inima nebunului.
(Sirah 19,10-12)
103) Nu da împrumut omului celui mai tare decât
tine şi de-l vei împrumuta, socoteşte 113) Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi că
împrumutul ca pierdut. Nu chezăşui peste ochii lui în loc de unul sunt mulţi. Puţine va da
puterea ta, iar de ai şi dat chezăşie, fii cu şi multe va cere şi va deschide gura sa ca un
grijă că va trebui să plăteşti. (Sirah 8,12-13) ispravnic. Astăzi va da împrumut şi mâine va
cere înapoi. Urî om este unul ca acesta. (Sirah
104) Nu te sfădi cu omul care vorbeşte bine şi nu 20,13-15)
pune lemne peste focul lui. (Sirah 8,3)
114) Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă şi,
105) Cel care vorbeşte bine este temut în cetate şi pentru cele mai dinainte ale tale te roagă. Ca de
flecarul este urî. (Sirah 8,18) la faţa şarpelui fugi de păcat că de te vei
apropia de el te va muşca. Dinţi de leu sunt
106) Cel care se atinge de smoală se va mânji şi dinţii lui, care omoară sufletele oamenilor. Ca
cel care se însoţeşte cu cel trufaş, asemenea sabia cea de amândouă părţile ascuţită este
lui va fi. (Sirah 13,1-3) toată fărădelegea; rana ei n-are vindecare.
(Sirah 21,1-4)

57
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

115) Buzele celor fără minte vorbesc mereu de cinstei tale nici o pată. În ziua sfârşitului zilelor
alţii; iar mâinile celor înţelepţi se vor vieţii şi la vremea morţii, să-ţi împarţi
cumpăni. (Sirah 21,27) moştenirea. Mâncare, toiag şi povară la asin; iar
la slugă: pâine, certare şi lucru. Lucrează cu
116) Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii sluga şi vei afla odihnă, dacă slobozeşti mâinile
mele! Înălţarea ochilor nu-mi da şi pofta lui, el va cere libertate. Jugul şi hamul pleacă
întoarce-o de la mine. Pofta pântecelui şi a grumajii, iar pe sluga cea rea legăturile şi
împreunării trupului să nu mă cuprindă şi caznele. Pune-l la lucru ca să nu şadă, că multă
duhului celui fără de ruşine să nu mă dai. răutate a învăţat lenevirea. La lucru pune-l
(Sirah 23,4-5) precum se cuvine şi de nu te va asculta,
îngreuiază obezile lui. (Sirah 33, 22-33)
117) A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel
Sfânt nu te obişnui, că precum sluga care 124) Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au,
adeseori se cercetează cu multe bătăi tot aşa fără numai că se ostenesc? Când unul se roagă
şi cel care se jură şi pururea numeşte pe Cel şi altul blestemă, al cui glas va auzi
Sfânt, de păcat nu se va curăţi. (Sirah 23,8- Stăpânitorul? Cine se spală de la mort şi iarăşi
9) se atinge de el, ce i-a folosit spălarea? Aşa şi
omul care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi
118) Este grai deopotrivă cu moartea; să nu se merge şi face aceleaşi. Rugăciunea lui cine o va
afle aceasta întru moştenirea lui Iacov. asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?
(Sirah 23,13) (Sirah 34,25-29)

119) Două feluri de oameni înmulţesc păcatele şi 125) Fiule! În viaţa ta cercetează-ţi sufletul tău şi
al treilea aduce urgie. Sufletul fierbinte ca vezi ce este rău şi nu-i da lui! Că nu toate
focul, care nu se stinge până ce nu se tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot
potoleşte. Omul care pofteşte în trupul binevoieşte. Nu fii nesăţios în nici o desfătare şi
cărnii sale şi nu va înceta până nu va aţâţa nu te apleca la mâncăruri multe. Că în
foc. Pentru desfrânat toată pâinea este mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul
dulce, nu va înceta până la sfârşit. Omul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi
care păcătuieşte în patul său şi zice în inima au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa.
sa: Cine mă vede? Întuneric este împrejurul (Sirah 37, 30-34)
meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă
vede, pentru ce să mă sfiesc. Unul ca acesta 126) Fiule! În boala ta nu fii nebăgător de seamă; ci
în uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a te roagă Domnului şi El te va tămădui.
gândit se va prinde. (Sirah 23,20-29) Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre fapte
drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.
120) Omul binecrescut se îndestulează cu puţin şi (Sirah 38,9-10)
în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă
mâncare. Cu somn sănătos se odihneşte 127) Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi ca şi cum
pântecele celui cumpătat; se scoală ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.
dimineaţa şi sufletul lui e limpede. Truda Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece
nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării cu vederea înmormântarea lui. Amară plângere
sunt cu omul nesăţios. Şi de te-ai silit în fă şi fierbinte tânguire şi te jeleşte după
mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur şi te vei vrednicia lui o zi sau două pentru a goni
simţi uşurat. (Sirah 31,21-24) clevetirea şi te mângâie pentru întristare. Că din
întristare vine moartea şi întristarea inimii
121) În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o slăbeşte virtutea. Necazul statornic este mai rău
neputinţă nu te va întâmpina. (Sirah 31,26) decât moartea şi o viaţă împovărată împinge
inima la blestem. Nu da întristării inima ta, ci o
122) La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de
pierdut vinul. (Sirah 31,29) pe urmă. Şi nu uita că nu este întoarcere pentru
cel răposat şi acestuia nu-i va folosi ci ţie însuţi
123) Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în îţi vei face rău. (Sirah 38,16-23)
viaţa ta, să nu le dai putere asupra ta şi banii
tăi să nu-i dai altuia ca să nu-ţi pară rău şi să 128) Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine
te rogi pentru ei. Până trăieşti şi este sufletul să mori decât să ceri. Omul care caută la masa
tău întru tine, nici unui trup nu te supune. străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă. Va pângări
Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor
tu să cauţi la mâinile lor. În toate lucrările şi învăţat se va feri. În gura celui fără de ruşine,
lor fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra

58
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

dulce este cerşirea; iar în pântecele lui, ca fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
focul va arde. (Sirah 40,31-34) (Matei 5,20)

129) La femeie rea, bună este pecetea şi unde 134) Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de
sunt mâini multe încuie. Orice vei da, cu poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai
număr şi cu măsură dă şi ce dai şi ce iei, bine îţi este să piară unul din mădularele tale,
toate scrie-le. (Sirah 42,89) iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi
dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de
130) Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de poticnire, tai-o şi o arunc-o de la tine, că mai
cămilă şi cingătoare de piele împrejurul bine îţi este să piară unul din mădularele tale,
mijlocului, iar hrana lui era lăcuste şi miere iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă.
sălbatică. (Matei 3,4) (Matei 5,29-30)

131) Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu ca 135) Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă
să fie ispitit de către diavolul. Şi a postit ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat;
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, iar la dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi
urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine
ispititorul a zis către El: “De eşti Tu Fiul lui este întuneric, cu cât mai mult întunericul!
Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă (Matei 6,22-23)
pâini.” Iar El răspunzând a zis: Scris este:
“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot 136) Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.” Rugaţi-l deci pe domnul secerişului să scoată
Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L- lucrători la secerişul Său. (Matei 9,37-38)
a pus pe aripa templului şi i-a zis: Dacă Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că 137) Cel ce are urechi de auzit, să audă! (Matei
scris este: “Îngerilor Săi va porunci pentru 11,15)
Tine şi Te vor ridica pe mâini ca nu cumva
să izbeşti de piatră piciorul Tău.” Iisus i-a 138) Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este
răspuns: Iarăşi este scris: “Să nu ispiteşti pe asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă unii
Domnul Dumnezeul tău.” Din nou diavolul către alţi zicând: Din fluier v-am cântat şi n-aţi
L-a adus pe un munte foarte înalt şi i-a jucat; de jale v-am cântat şi nu v-aţi jelit. Că a
arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor şi i- venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: are
a zis Lui: Acestea toate ţi le voi da Ţie, dacă demon… A venit Fiul Omului, mâncând şi
vei cădea înaintea mea şi Te vei închina bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de
mie. Atunci Iisus i-a zis: “Piei satano, căci vin prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!… Dar
scris este: Domnului, Dumnezeului tău să te înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.
închini şi Lui singur să-i slujeşti.” Atunci L- (Matei 11,16-19)
a lăsat diavolul şi iată îngerii venind la El, Îi
slujeau. (Matei 4,1-11) 139) Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne al cerului şi al
pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi
132) Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor! Da,
împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că Părinte, că aşa ai binevoit Tu. (Matei 11,25-26)
aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că
aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce 140) Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei, se
flămânzesc şi însetează e dreptate, că aceia pustieşte şi orice cetate care se dezbină în sinea
se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia ei nu va dăinui. (Matei 12,25)
se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că
aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi 141) Sau cum poate cineva să intre în casa unui om
făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu tare şi să-i răpească lucrurile, dacă mai întâi nu-
se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru l va lega pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 12,29)
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă
vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău 142) Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune,
împotriva voastră, minţind din pricina Mea. devreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea
multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău,
proorocii cei dinainte de voi. (Matei 5,3-12) din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele.
(Matei 12,34-37)
133) Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea
voastră mai mult decât a cărturarilor şi a

59
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

143) Când duhul necurat a ieşit din om, umblă nfrânare. Fariseu orb! Curăţă-ntâi partea
prin locuri fără apă şi caută odihnă şi nu dinlăuntru a paharului şi a blidului pentru ca şi
găseşte, apoi zice: Mă voi întoarce în casa cea dinafară să fie curată. (Matei 23,23-26)
mea din care am ieşit; şi venind o află
golită, măturată şi împodobită. Atunci se 151) Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea:
duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic în
decât el şi intră şi locuiesc acolo, şi starea afara omului care, intrând în el, să-l poată
de pe urmă a omului aceluia se face mai rea spurca… Că nu în inimă intră, ci în pântece şi
decât cel dintâi. Aşa va fi şi cu neamul se aruncă afară unde-i este locul. Că bucatele
acesta viclean. (Matei 12,43-45) toate sunt curate. Dar spunea că ceea ce iese
din om, aceea-l spurcă pe om, fiindcă
144) Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: dinlăuntru, din inima oamenilor, ies cugetele
Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ceea ce intră în rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, adulterul,
gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea,
gură, aceea îl spurcă pe om. (Matei 15,10- invidia, defăimarea, trufia, uşurătatea. Toate
11) relele acestea ies dinlăuntru, şi ele îl spurcă pe
om. (Marcu 7,14-23)
145) Chiar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu
înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în 152) Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci
pântece şi iese afară? Dar cele ce ies din viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.
gură pornesc din inimă şi acelea sunt cele (Luca 12,15)
ce-l spurcă pe om. Că din inimă ies: gânduri
rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoţii, 153) Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă
mărturii mincinoase, defăimări. Acestea pungi care nu se învechesc, comoară
sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie,
fără să-şi fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă nici molie n-o strică; fiindcă unde vă este
pe om. (Matei 15,16-20) comoara, acolo va fi şi inima voastră. (Luca
12,33-34)
146) Soiul acesta de demoni nu iese decât numai
prin rugăciune şi prin post. (Matei 17,21) 154) Nu iubiţi lumea nici cele ce sunt în lume. De
iubeşte cineva lumea, iubirea Tatălui nu este în
147) Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îţi devine el pentru că tot ceea ce este în lume – pofta
piatră de poticnire, taie-l şi aruncă-l de la trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii – nu sunt
tine; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă de la Tatăl ci sunt din lume. Şi lumea trece şi
ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu
două picioare şi să fii aruncat în focul cel rămâne în veac. (1 Ioan 2,15-17)
veşnic. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră
de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, 155) Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci
că mai bine este să intri în viaţă cu un pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică
singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii pe care v-o va da Fiul Omului, căci pe El şi-a
aruncat în gheena focului. (Matei 18,8-9) pus pecetea Dumnezeu Tatăl. (1 Ioan 6,27)

148) Şi le-a zis: Scris este: Casa Mea, casă de 156) Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce va face
rugăciune se va chema; dar voi aţi făcut-o păcatul, păcatului îi este rob. (1 Ioan 8,34)
peşteră de tâlhari. (Matei 21,13)
157) Fiindcă cel ce a murit, păcatului a murit pentru
149) Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale totdeauna; iar cel ce trăieşte, lui Dumnezeu îi
cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale trăieşte. Aşa şi voi, socotiţi-vă că morţi îi
lui Dumnezeu! (Matei 22,21) sunteţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru
Hristos Iisus, Domnul nostru. Aşadar, să nu
150) Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că domnească păcatul în trupul vostru cel muritor,
daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din ca să vă supuneţi poftelor lui, nici mădularele
chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele voastre să nu le puneţi în slujba păcatului ca
ale Legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă lui
acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi mădularele
să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi voastre ca arme ale dreptăţii în slujba lui
ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, Dumnezeu. Fiindcă păcatul nu va avea
cărturari şi farisei făţarnici! Că voi curăţiţi stăpânire asupra voastră de vreme ce nu suntem
partea dinafară a paharului şi a blidului, dar sub lege ci sub har. Nu ştiţi oare că dându-vă
înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne- cuiva robi spre supunere, robi îi sunteţi celui

60
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

căruia vă supuneţi, fie ai păcatului spre 168) Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi.
moarte, fie ai ascultării spre dreptate? Râsul întoarcă-vi-se în plâns şi bucuria voastră
(Romani 6,10-16) în întristare. (Iacov 4,9)

158) Pentru că plata păcatului este moartea dar


harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru
Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani
6,23)

159) Că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar


dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului,
veţi trăi. (Romani 8,13)

160) Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos, iar


grija pentru trup să nu o faceţi spre pofte.
(Romani 13,14)

161) Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată


frământătura? (1 Cor. 5,6)

162) Pe cel rău scoateţi-l din mijlocul vostru. (1


Cor. 5,13)

163) Toate-mi sunt îngăduite dar nu toate-mi


sunt de folos. Toate-mi sunt îngăduite, dar
nu mă voi lăsa stăpânit de ceva. (1 Cor.
6,12)

164) Cele ce-mi erau mie câştig, pe acestea le-am


socotit pentru Hristos pagubă. Mai mult, eu
pe toate le socotesc pagubă faţă de
nepreţuitul preţ al cunoaşterii lui Hristos
Iisus, Domnul meu de dragul căruia m-am
lăsat păgubit de toate şi le socotesc drept
gunoaie pentru ca să-L câştig pe Hristos.
(Filimon 3,78)

165) Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte


dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce
din inimă curată îl cheamă pe Domnul.
Întrebările nebuneşti şi nesocotite
îndepărtează-le: ştiind că ele nasc certuri. (2
Tim. 2,22-23)

166) Toate sunt curate pentru cei curaţi. Dar


pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu
e curat, dimpotrivă, lor li s-a întinat şi
mintea şi conştiinţa. Ei mărturisesc că-L
cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc cu
poftele lor, fiind dispreţuitori, nesupuşi şi
netrebnici pentru toată lucrarea cea bună.
(Tit 1,15-16)

167) Desfrânaţilor! Nu ştiţi oare că prietenia cu


lumea e duşmănie cu Dumnezeu? Aşadar,
cel ce vrea să fie prieten cu lumea i se face
vrăjmaş lui. (Iacov 4,4)

61
Desfrânare – curăţie
Cuvinte de mângâiere

În casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi


Desfrânare - curăţie, feciorie de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine,
pentru că tu eşti femeia lui. Cum dar să fac eu
acest mare rău şi să păcătuiesc înaintea lui
Dumnezeu?” Dar deşi ea zicea aşa lui Iosif în toate
zilele, el n-o asculta să se culce cu ea, nici să fie cu
ea. Se întâmplă într-o zi să intre Iosif în casă după
treburile sale şi nefiind în casă vreunul din casnici,
1) Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ea l-a apucat de haină şi i-a zis: “Culcă-te cu
ruşinau. (Facerea 2,25) mine!” El însă, lăsând haina în mâinile ei a fugit şi
a ieşit afară. (Facere 39,7-12)
2) De aceea femeia, socotind că rodul pomului
este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere 11) Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia şi
şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare, care
din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită legământul
mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la Dumnezeului ei. Căci ea se pleacă împreună cu
amândoi şi au cunoscut că erau goi şi au cusut casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad.
frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi
(Facerea 3,67) nici unul nu mai află cărările vieţii. (Pilde 2,16-
19)
3) Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor
sunt frumoase, şi-au ales soţii, care pe cine a 12) Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei
voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: “Nu va străine picură miere şi cerul gurii sale e mai
rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia alunecos decât untdelemnul, dar la sfârşit ea e mai
pentru că sunt numai trup.” (Facerea 6,23) amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu
două tăişuri. Picioarele ei coboară spre moarte,
4) Să nu fii desfrânat! (Ieşirea 20,14) paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. Ea nu
ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire,
5) Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie nici ea nu ştie unde. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu
omorât. (Ieşirea 22,18) te apropia de uşa casei ei, ca să nu dai virtutea ta şi
anii tăi unuia fără de milă. Ca străinii să nu se
6) Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei şi îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu
el îşi zice: Nu mă vede nici ţipenie de om şi îşi treacă în casa altuia. Ca să nu suspini la sfârşit,
pune o mahramă pe faţă. (Iov 24,15) când trupul tău şi carnea ta vor fi făr` de vlagă şi să
nu zici: “pentru ce am urî povaţa şi de ce inima
7) David a rămas la Ierusalim. Odată spre seară, mea a urgisit certarea?” De ce n-am ascultat
sculându-se David din pat şi plimbându-se pe îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă-nvăţau
acoperişul casei domneşti a văzut de pe n-am plecat urechea mea? ( Pilde 5, 3-13)
acoperişul casei o femeie scăldându-se şi
femeia aceasta era foarte frumoasă. Atunci a 13) Pentru ce fiul meu, să te momească femeie străină
trimis David să se cerceteze cine este acea şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute. (Pilde
femeie. (2 Regi 11,2-3) 5,20)

8) Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei 14) Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar
fecioare nu-i ridicam. (Iov 31,1) îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea
9) Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie ademenitoare acelei străine. Nu dori frumuseţea ei
şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu, întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei, că
atunci nevastă-mea să învârtească la râşniţă femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine,
pentru altul şi alţii să aibă parte de ea. Căci pe când femeia cu bărbat vânează un suflet de
aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică mare preţ. Oare pune cineva foc în sânul lui fără ca
de pedeapsa judecătorilor, un foc care mistuie veşmintele lui să nu ardă? Sau va merge cineva pe
până la iad şi care nimiceşte toată strânsura cărbuni fără să i se frigă tălpile? Aşa este cu cel ce
mea. (Iov 31,10-13) se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce
se ating de ea nu va rămâne nepedepsit. Nimeni nu
10) Femeia stăpânului său şi-a pus ochii pe Iosif şi dispreţuieşte pe un hoţ pentru c-a furat ca să-şi
i-a zis: “Culcă-te cu mine!” iar el n-a voit, ci a astâmpere foamea, dar când a fost prins el dă
zis către femeia stăpânului său: “De când sunt înapoi înşeptit; întoarce tot ce are în casa lui. Cel
aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în ce desfrânează însă cu o femeie este lipsit de
casa sa, ci toate câte are le-a dat în mâna mea. minte, se pierde pe el însuşi astfel. El nu

62
Desfrânare – curăţie
Cuvinte de mângâiere

dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată 25) Nu te da înaintea unei femei, ca să nu aibă putere
nu se şterge. Pizma trezeşte mânia omului asupra ta. Nu te întâlni cu femeia desfrânată ca să
defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; nu cazi în laţurile ei. Cu femeia cântăreaţă să nu fii
El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi adesea, ca să nu te prindă cu meşteşugurile ei. Nu-
chiar când îi vei spori darurile, el tot nu se ţi opri privirea asupra unei fecioare, ca să nu ai a
îmblânzeşte. (Pilde 5,23-35) suferi pentru ea. Nu te da în mâna desfrânaţilor ca
să nu-ţi pierzi moştenirea. Nu privi pe uliţele
15) Ca ea să te păzească de femeia străină, de cetăţii, nici nu rătăci prin locurile ei dosnice.
femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt Întoarce-ţi ochii de la femeia frumoasă şi nu-ţi opri
ademenitoare. (Pilde 7,5) privirea la frumuseţea străină. Cu frumuseţea
femeii mulţi s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se
16) Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l aprinde ca un foc. Nu te aşeza nicidecum lângă o
smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor femeie măritată şi nu petrece cu ea la masă bând,
sale. El începe să meargă dintr-o dată, după ea, ca nu cumva inima să fie cucerită de vrăjile ei şi
ca un bou la junghiere şi ca un cerb care împotriva ta să fii târât la pieire. (Sirah 9,2-9)
zoreşte spre capcană. Până când o săgeată îi
străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte 26) Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi şi cel care
spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit.
viaţa. Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la Moliile şi viermii îl vor moşteni şi sufletul
cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece nelegiuit se va stârpi. (Sirah 19,2-9)
spre căile ei şi nu rătăci pe potecile ei, căci ea i-
a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât. 27) Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate
Casa ei sunt căile iadului care duc la cămările nu este ca răutatea femeii. (Sirah 25,15)
morţii. (Pilde 7,21-27)
28) Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii;
17) Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia soarta păcătosului să cadă peste ea! (Sirah 25,21)
frumoasă şi fără minte. (Pilde 11,22)
29) Nu căuta la frumuseţea femeii şi nu o pofti pentru
18) O groapă fără fund este gura femeilor străine; frumuseţea ei. Sminteală, urâciune şi ruşine este
cel ce este lovit de mânia Domnului cade în ea. când femeia hrăneşte pe bărbatul său. (Sirah
(Pilde 22,14) 25,23-24)

19) Femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea 30) De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi
străină, un puţ strâmt. Pentru aceasta ea stă ca murim. Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele
un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni putere asupra ta. De nu umblă după mâna ta, de la
numărul celor înşelaţi de ea. (Pilde 23,27-28) trupul tău depărteaz-o. (Sirah 25,27-29)

20) Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura 31) Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele
ta va grăi lucruri meşteşugite, vei fi ca unul ei se cunoaşte. Peste fata cea fără de ruşine
care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a întăreşte paza ca nu cumva aflând prilej, să-şi
adormit pe vârful unui catarg. “M-au lovit….. împlinească pofta sa. De ochiul neruşinat fereşte-te
nu m-a durut! M-au bătut….. nu ştiu nimic! şi nu te mira de-ţi va greşi. Precum călătorul
Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi însetat îşi deschide gura şi bea din orice apă îi vine
vin!” (Pilde 23,33-35) la îndemnă, aşa şi ea în preajma oricărui par va
şedea şi înaintea săgeţii îşi va deschide tolba.
21) Cine iubeşte înţelepciune bucură pe tatăl său, (Sirah 26,10-14)
iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte
averea. (Pilde 29,3) 32) Fiule, păzeşte-ţi întreagă floarea vârstei tale şi nu
da altora tăria ta.(Pilde 26,21)
22) Şi am găsit femeia mai amară decât moartea,
pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ ţi 33) Frumuseţea femeii veseleşte faţa şi covârşeşte
mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea toată pofta omului. (Sirah 36,24)
Domnului scapă, iar păcătosul este prins.
(Eclesiastul 7,26) 34) nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi în
mijlocul femeilor nu şedea că din haină iese molia
23) Am găsit un om la o mie, dar n-am găsit nici o şi din femeie, răutatea femeii. Mai bună este
femeie din toate câte sunt. (Eclesiastul 7,28) răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de
bine şi decât aceea care face ruşine spre batjocură.
24) Pentru curăţie să nu fii fără frică, ca să nu (Sirah 42,17-19)
adaugi păcate peste păcate. (Sirah 5,5)

63
Desfrânare – curăţie
Cuvinte de mângâiere

35) Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu voastre sunt mădulare a lui Hristos? Voi lua deci
săvârşeşti adulter.” Eu însă vă spun vouă: Că mădularele lui Hristos ca să fac din ele mădularele
oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit unei desfrânate? Să nu fie! Sau nu ştiţi că cel ce se
adulter în inima lui. (Matei 5,27-28) alipeşte de desfrânată este un trup cu ea? Că vor fi
– zice Scriptura – cei doi un singur trup. Iar cel ce
36) S-a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea se lipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de
ei carte de despărţire. Eu însă vă spun că desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este
oricine-şi va lăsa femeia în afara pricinii de în afară de trup, dar cel ce se desfrânează,
desfrânare, o va face să săvârşească adulter; iar păcătuieşte în trupul său. Sau nu ştiţi că trupul
cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte. vostru este templu al Duhului Sfânt, Cel ce este
(Matei 5,31-32) întru voi, Cel pe Care de la Dumnezeu Îl aveţi? Şi
că voi nu sunteţi ai voştri? Căci cu preţ aţi fost
37) Iar Eu vă spun vouă că în afară de vina cumpăraţi! Slăviţi-L pe Dumnezeu în trupul vostru
desfrânării, oricine-şi va lăsa femeia şi va lua şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu! (I
alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce a luat-o pe cea Cor. 6,13-20)
lăsată, adulter săvârşeşte. Ucenicii I-au zis:
Dacă este aşa pricina omului cu femeia, atunci
nu e de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu
toţi pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este
dat. Că sunt fameni care s-au născut aşa din
pântecele maicii lor; sunt fameni pe care
oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care
s-au făcut ei înşişi fameni de dragul Împărăţiei
cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă.
(Matei 19,9-12)

38) De aceea Dumnezeu i-a predat necurăţiei, după


poftele inimii lor ca să-şi necinstească trupurile
ei între ei, ca unii care au preschimbat adevărul
lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi i-
au slujit făpturii în locul Făcătorului. Cel ce
este binecuvântat în veci, amin! Pentru aceea
Dumnezeu i-a predat unor patimi de necinste;
că şi femeile lor au preschimbat legăturile
fireşti cu cele împotriva firii. Asemenea şi
bărbaţii, părăsind fireasca legătură cu femeia,
în poftele lor s-au aprins unii pentru alţii,
bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea şi primind
în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi aşa
cum ei n-au încercat să-L păstreze pe
Dumnezeu în cugetele lor, tot aşa şi Dumnezeu
i-a lăsat la mintea lor cea fără de judecată, să
facă ceea ce nu se cade; plini fiind de toată
nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de
lăcomie, de răutăţi pline de invidie, de ucidere,
de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele;
bârfitori, pârâtori, urâtori de Dumnezeu,
ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născători
de rele, nesupuşi părinţilor, nesocotiţi, călcători
de cuvânt, lipsiţi de iubire, lipsiţi de milă; care,
deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că
adică cei ce fac acestea sunt vrednici de
moarte, nu numai că le fac, dar le şi
încuviinţează celor ce le fac. (Romani 1,24-32)

39) Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele


pentru bucate, dar Dumnezeu le va nimici şi pe
acesta ca şi pe acelea. Trupul însă nu este
pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul
este pentru trup. Nu ştiţi oare că trupurile

64
Mânie – blândeţe
Cuvinte de mângâiere

mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte


Mânie – blândeţe aprinderea. (Pilde 15,17-18)

8) Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere,


dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase.
(Pilde 16,24)

9) Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar


1) Iar când a ajuns regele David la Bahurim, ieşea cel ce-şi stăpâneşte duhul este mai de preţuit decât
de acolo un om din neamul casei lui Saul cu cuceritorul unei cetăţi. (Pilde 16,32)
numele Şimei, fiul lui Ghera. El mergea şi
blestema aruncând cu pietre asupra lui David şi 10) Începutul unei certe este ca slobozirea apei, înainte
asupra tuturor robilor lui David; iar poporul tot de a se aprinde, dă-te la o parte! (Pilde 17,14)
şi toţi oamenii de luptă erau la dreapta şi la
stânga regelui. “Pleacă, pleacă, ucigaşule şi 11) Cine iubeşte certurile, iubeşte păcatul, cel ce ridică
nelegiuitule, zicea Şimei, blestemând pe rege. glasul – iubeşte ruina. (Pilde 17,19)
Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui
Saul în locul căruia te-ai făcut tu rege şi a dat 12) Buzele unui nebun duc la ceartă şi gura lui dă
Domul domnia în mâinile lui Abesalom, fiul naştere la ocări. (Pilde 18,6)
tău; şi iată tu eşti în necaz, pentru că eşti băutor
de sânge.” “Pentru ce acest câine leşinat 13) Omul aprig la mânie trebuie să fie la pedepsit;
blestemă pe domnul meu, rege? a zis Abişai, dacă-l cruţi odată, trebuie să începi din nou. (Pilde
fiul Ţeruiei. Mă duc să-i iau capul.” “Fiii 19,20)
Ţeruiei, a zis regele, ce ne priveşte aceasta pe
mine şi pe voi? Lăsaţi-l să blesteme, căci 14) Omul blând va fi binecuvântat căci din pâinea lui
Domnul i-a poruncit să blesteme pe David. dă celui sărac. (Pilde 22,9)
Cine deci poate să-i zică: de ce faci tu aşa?”
Apoi David a mai zis lui Abişai şi tuturor 15) Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel
slugilor sale: “Iată, dacă fiul meu, care a ieşit înfierbântat de furie să n-ai nici un amestec, ca să
din coapsele mele, caută sufletul meu, cu atât nu deprinzi calea lui şi să-ţi întinzi o cursă pentru
mai vârtos fiul unui venianimean. Lăsaţi-l să viaţa ta. (Pilde 22,24)
blesteme, căci Domnul i-a poruncit. Poate va
căuta Domnul la umilirea mea şi-mi va răsplăti
16) Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o
cu bine pentru acest blestem al lui.” Şi s-a dus
limbă dulce înmoaie oase. (Pilde 25,15)
David şi oamenii lui în drumul lor, iar Şimei
mergea pe coasta muntelui în preajma lui,
17) De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce
mergea şi blestema aruncând spre el cu pietre şi
pâine şi dacă însetează adapă-l cu apă, că numai
praf. (II Regi 16,5-13)
aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui iar
domnul îţi va răsplăti ţie. (Pilde 25,21-22)
2) Miluieşte-mă Doamne că neputincios sunt ;
vindecă-mă Doamne, că s-au tulburat oasele
18) Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui
mele. (Psalmi 6,2)
om. (Pilde 27,17)
3) Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel
19) Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se
cumpănit se stăpâneşte. (Pilde 14,17)
supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul. (Pilde
29,9)
4) Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul
prevăzător îşi ascunde ocara. (Pilde 12,16)
20) Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”;
iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă
5) Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile
vă spun vouă; că oricine se mânie pe fratele său,
de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce
vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său:
tămăduire. (Pilde 12,18)
netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului;
iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena
6) Cel încet la mânie e bogat în înţelepciune, iar focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi
cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia. acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva
(Pilde 14,29) împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului
şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi,
7) Mai mult face o mâncare de verdeţuri cu venind, adu darul tău. (Matei 5,21-24)
dragoste, decât un bou îngrăşat cu ură. Omul

65
Mânie – blândeţe
Cuvinte de mângâiere

21) Atunci Petru apropiindu-se de El, I-a zis: 31) Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu,
Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă fiindcă Dumnezeu este iubire. (I Ioan 4,8)
de mine şi eu îi voi ierta? Oare până de şapte
ori? Iisus i-a zis: Nu-ţi spun că până de şapte În iubire nu este frică; ci iubirea desăvârşită alungă
ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. frica, pentru că frica merge mână-n mână cu pedeapsa,
(Matei 18,21-22) iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Dacă
cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu! dar pe fratele său
22) Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi căci cu îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte
judecata cu care judecaţi; cu aceea veţi fi fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe
judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi, cu care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El:
aceea vi se va măsura. Cum vezi paiul din Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe
ochiul fratelui tău dar bârna din ochiul tău nu o fratele său. (I Ioan 4,18-21)
iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău:
lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! Şi iată că-n
ochiul tău este bârna? Făţarnice! Scoate mai
întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei
vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
(Matei 7,1-5)

23) ……….. şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe


mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată
datoria. Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel
ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din
toată inima. (Matei 18,34-35)

24) Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot


sabia, de sabie vor pieri. (Matei 25,52)

25) Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe


altul! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi
să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor
cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi
avea iubire unii pentru alţii. (Ioan 13,34-35)

26) Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unul pe


altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi. Mai mare
iubire decât aceasta nimeni nu are, să-şi pună
cineva viaţa pentru prietenii săi. (Ioan 15,12-
13)

27) Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe


altul! (Ioan 15,17)

28) Cel ce-l iubeşte pe fratele său rămâne în lumină


şi piatră de poticnire nu-i în el, dar cel ce-şi
urăşte fratele este în întuneric, umblă în
întuneric neştiind încotro se duce pentru că
întunericul i-a orbit ochii. (I Ioan 2,10-11)

29) Nu vă miraţi fraţilor dacă lumea vă urăşte. Noi


ştim că am trecut din moarte la viaţă pentru că-
i iubim pe fraţi; cel nu-l iubeşte pe fratele său
rămâne în moarte. Tot cel ce-şi urăşte fratele,
este ucigaş de oameni; şi ştiţi că orice ucigaş de
oameni nu are viaţa veşnică rămânând întru el.
(I Ioan 3,13-15)

30) Copilaşii mei, să nu iubim cu vorba, ci în faptă


şi în adevăr. (I Ioan 3,18)

66
Mânie - blândeţe
Cuvinte de mângâiere

lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine;


Mândrie – smerenie dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit
sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca
răsplată a sufletului meu. (Psalmi 130,1-2)

14) De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă


har. (Pilde 3,34)

1) Aproape este Domnul de cei umiliţi şi pe cei 15) Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar
smeriţi cu duhul îi va mântui. (Psalmi 33,17) înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Pilde 11,2)

2) Să nu vină peste mine picior de mândrie şi 16) Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec
mâna păcătoşilor să nu mă clatine. (Psalmi drept săraci, cu toate că au multe averi. (Pilde
35,11) 13,7)

3) Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi 17) Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea
înălţându-se ca cedrii Libanului. Şi am trecut şi se află numai la cei ce primesc sfaturi. (Pilde
iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat 13,10)
locul lui. (Psalmi 36,35-36)
18) În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele
4) Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit- pe cei înţelepţi îi păzesc. (Pilde 14,3)
am din suspinarea inimii mele. Chinuitu-m-am
şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua 19) Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune,
mâhnindu-mă umblam. (Psalmi 37,8) iar smerenia trece înaintea măririi. (Pilde 15,33)

5) Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea 20) Toată inima semeaţă este urâciune înaintea
înaintea mea este pururea. (Psalmi 37,17) Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
(Pilde 16,5)
6) Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi
noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: 21) Multe căi i se par bune omului dar la capătul lor
“Unde este Dumnezeul tău?” (Psalmi 41,3) încep căile morţii. (Pilde 16,25)

7) Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima 22) Cel ce-şi bate joc de sărac, defaimă pe Ziditorul
înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. lui; cel ce se bucură de o nenorocire, nu va rămâne
(Psalmi 50,18) nepedepsit. (Pilde 17,59

8) Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea 23) Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu
şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns. îndrăzneală. (Pilde 18,23)
(Psalmi 68,7)
24) Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt
9) Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul pentru spinarea celor nebuni. (Pilde 19,29)
nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi. (Psalmi
99,2) 25) Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească
de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă. (Pilde 20,3)
10) Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel
rău care se depărta de mine nu l-am cunoscut. 26) Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul
Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe vecinul său, păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat. (Pilde
pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul 21,4)
şi nesăţios cu inima cu acela n-am mâncat.
(Psalmi 100,5-7) 27) Cine-şi astupă urechea la strigătul celui sărman şi
el, când va striga nu i se va răspunde. (Pilde
11) Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce 21,13)
grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor
mei. (Psalmi 100,9) 28) Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde; cei
simpli trec mai departe şi suferă. (Pilde 22,3)
12) Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se
cuvine slavă! (Psalmi 113,9) 29) Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o
aibă; chiar când va îmbătrâni, nu se va abate de la
13) Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s- ea. (Pilde 22,6)
au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după

67
Mânie - blândeţe
Cuvinte de mângâiere

30) Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocire, pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel
iar toiagul mâniei îl va bate pe el. (Pilde 22,8) care l-a făcut. (Sirah 10,12-13)

31) Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în 39) Grăieşte, tânărule când ai nevoie; însă după ce de
locul hotărât pentru cei mari, căci mai degrabă două – trei ori te va întreba. Strânge-ţi cuvântul; cu
să ţi se zică: “Suie aici.” decât să te umilească puţine spune multe; fii ca unul care ştie dar care
în faţa stăpânului. (Pilde 25,6-7) tace. Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi
asemenea lor şi altul grăind, nu vorbi multe.
32) Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu Înaintea trăsnetului se grăbeşte fulgerul; şi înaintea
se pripească să scoată o vorbă înaintea lui celui ruşinos va merge harul. (Sirah 32,8-11)
Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu
pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale 40) Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta
puţine. (Eclesiastul 5,1) ce face dreapta. (Matei 6,3)

33) Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău pentru 41) Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor; ierta-va şi
că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni. vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veţi ierta
(Eclesiastul 7,9) oamenilor greşalele lor; nici Tatăl vostru nu vă va
ierta greşalele voastre. (Matei 6,14-15)
34) Am văzut robi călări pe cai şi căpetenii
mergând ca robii pe jos. (Eclesiastul 10,7) 42) Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi căci cu judecata
cu care judecaţi; cu aceea veţi fi judecaţi; şi cu
35) Că a zis: “Prin puterea mâinii mele am făcut măsura cu care măsuraţi, cu aceea vi se va măsura.
acestea şi prin înţelepciunea mea; căci sunt Cum vezi paiul din ochiul fratelui tău dar bârna
priceput!” (Isaia 10,13) din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice
fratelui tău: lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! Şi
36) Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o iată că-n ochiul tău este bârna? Făţarnice! Scoate
ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei
ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei
celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul 7,1-5)
care îl duce! De aceea Domnul Dumnezeu
Savaot va trimite prăpădul în această voinică 43) Aşadar, toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii,
oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui întocmai faceţi-le şi voi lor; că aceasta este Legea
frigurile ca un pârjol. Şi lumina lui Israel se va şi proorocii. (Matei 7,12)
face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va
mistui spinii şi bălăriile uscate într-o singură 44) Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu
zi! Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi vă voi odihni! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi
nimicită de sus şi până jos. Copacii rămaşi din învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu
pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre! Că
şi un copil va putea să-i numere. (Isaia jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.
10,15,19) (Matei 11,28-30)

37) Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi de 45) În ceasul acela s-au apropiat ucenicii de Iisus
omul cel primit de Domnul vei fi iubit. Cu cât zicând: Cine oare este mai mare întru împărăţia
eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi cerurilor? Şi El chemând la Sine un copil, l-a pus
înaintea Domnului vei afla har, că mulţi în mijlocul lor şi le-a zis: Adevăr vă spun: De nu
oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra
descopăr celor smeriţi. Cele mai presus de tine în împărăţia cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe
nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le sine ca acest copil, acela este mai mare întru
iscodi. Cele ce ţi s-au poruncit ţie, acelea cu împărăţia cerurilor. Şi cel ce va primi un copil ca
cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
ascunse. În multele tale îndeletniciri nu te ţine (Matei 18,1-5)
de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit
destule din cunoştinţele omeneşti, că pe mulţi 46) Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia
i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri,
alunece cugetele lor. (Sirah 3,17,23) pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în Ceruri.
(Matei 18,10)
38) Începutul păcatului este trufia şi cel ce
stăruieşte în ea este ca şi cum i-ar ploua 47) Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la
urâciune. Începutul trufiei omului este a părăsi Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia
Cerurilor. (Matei 19,14)

68
Mânie - blândeţe
Cuvinte de mângâiere

48) Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste 59) Deci după ce le-a spălat picioarele şi-a luat
ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa să fie hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi
între voi; ci acela care vrea să fie mare între ce-am făcut eu cu voi? Voi mă numiţi pe Mine
voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, fiindcă sunt.
Omului n-a venit să I se slujească, ci El să Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul v-am spălat
slujească, şi să-Şi dea viaţa răscumpărare vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi
pentru mulţi. (Matei 20,25-28) picioarele unii altora; că pildă v-am dat, ca şi voi
să faceţi aşa cum am făcut Eu cu voi. Adevăr,
49) Voi însă să nu vă numiţi “rabbi” căci unul este adevăr vă spun: Nu este slugă mai mare ca
Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi Domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a
fraţi. (Matei 23,8) trimis. De vreme ce ştiţi acestea, fericiţi veţi fi de
le veţi face. (Ioan 13,12-17)
50) Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul
vostru. Iar cel ce se va înălţa pe sine, va fi
smerit, şi cel ce se va smeri pe sine, va fi
înălţat. (Matei 23,11-12)

51) Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că


semănaţi cu mormintele văruite, care se arată
frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline
de oase de morţi şi de toată necurăţia; aşa şi
voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar
pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi
fărădelege. (Matei 23,27-28)

52) Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi


înghiţiţi cămila. (Matei 23,24)

53) Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a


unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.
Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi Împărăţia
lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. Şi
luându-i în braţe Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a
binecuvântat. (Marcu 10,14-16)

54) Şi văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui


Iisus zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt
om păcătos… (Luca 5,8)

55) Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite


vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut
ceea ce eram datori să facem. (Luca 17,10)

56) Dar Iisus nu se încredea în ei pentru că-i


cunoştea pe toţi şi nu avea nevoie să-i dea
cineva mărturie despre om, fiindcă El Însuşi
cunoştea ce era în om. (Ioan 2,24-25)

57) Pentru că M-am pogorî din cer ca să fac, nu


voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan
6,38)

58) S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi,


luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a
turnat apă în vasul de spălat şi a început să
spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu
ştergarul cu care era încins. (Ioan 13,4-5)

69
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. (Psalmi


Înţelepciune, dreaptă socoteală 110,10)

9) Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru


poruncile Lui va voi foarte. (Psalmi 111,1)

10) Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi


rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu
1) Nu voi lua partea nimănui şi nu voi măguli pe se va clinti. (Psalmi 111,5)
nimeni căci nu mă pricep să linguşesc, altfel
într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu.(Iov 11) Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită
32,21-22) este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge
să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi. (Psalmi 111,7)
2) Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea
aceasta pe care vei merge, aţinti-voi spre tine 12) Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în
ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile
care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu Lui şi-L caută cu toată inima lor. Că n-au umblat
fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai
tine. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O,
ce nădăjduieşte în Domnul mila îl va de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile
înconjura. (Psalmi 31,9-11) Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre
toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru
3) Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii
necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi
stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Ci în până în sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânărul
legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată
cugeta ziua şi noaptea. Şi va fi ca un pom inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la
răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele
va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi Tale, ca să nu greşesc Ţie. Binecuvântat eşti,
toate câte va face vor spori. (Psalmi 1,1-3) Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Cu buzele
am rostit toate judecăţile gurii Tale. În calea
4) Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată
limba lui va grăi judecată Legea Dumnezeului bogăţia. La poruncile Tale voi cugeta şi voi
său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui. cunoaşte căile Tale. La îndreptările Tale voi
(Psalmi 36,30-31) cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte
robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
5) Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din
te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi
când vor pieri păcătoşii vei vedea. (Psalmi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu
36,34) de dorirea judecăţilor Tale în toată vremea.
Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se
6) Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara şi
cu totul sunt gândurile Tale! Bărbatul defăimarea; că mărturiile Tale am păzit. Pentru că
nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar
nu va înţelege acestea. Când răsar păcătoşii ca robul Tău cugetă la îndreptările Tale. Că
iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea. mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar
(Psalmi 91,5-7) îndreptările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de
pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul
7) Înţelegeţi dar, cei neînţelepţi din popor şi cei Tău. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi
nebuni, înţelepţiţi-vă odată! Cel ce a sădit cugeta la minunile Tale. Vestit-am căile mele şi
urechea, oare nu aude? Cel ce a zidit ochiul, m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Fă să
oare, nu priveşte? Cel ce pedepseşte înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la
neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de
om cunoştinţa, Domnul cunoaşte gândurile supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
oamenilor, că sunt deşarte. Fericit este omul Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu
pe care îl vei certa, Doamne şi din legea Ta îl calea Ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales
vei învăţa pe el. (Psalmi 93,8-12) şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de
mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Pe
8) Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit
înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea

70
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de
Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi aur şi argint. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au
păzi cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
calea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor
Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile
deşertăciunea, în calea Ta viază-mă. Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar, mila
Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către
pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale şi
ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. Să se
sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au
dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să
mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei
cuvântul Tău. Şi voi răspunde cuvânt celor ce ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără
mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul ruşinez. Se topeşte sufletul meu după mântuirea
adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. Sfîrşitu-s-au
Tale am nădăjduit. Şi voi păzi legea Ta ochii mei după cuvântul Tău, zicând: “Când mă
pururea, în veac şi în veacul veacului. Am vei mângâia?” Că m-am făcut ca un foale la fum,
umblat întru lărgime, că poruncile Tale am dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt
căutat. Am vorbit despre mărturiile Tale, zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă
înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Am prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege
cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-
Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la au prigonit. Ajută-mă! Puţin a fost de nu m-am
îndreptările Tale. Adu-ţi aminte de cuvântul sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile
Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat Tale. După mila Ta viază-mă şi voi păzi
nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mărturiile gurii Tale. În veac, Doamne, cuvântul
mea, că cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m- Tău rămâne în cer; în neam şi în neam adevărul
au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. După
nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare
judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m- Ţie. De n-ar f fost legea Ta gândirea mea, atunci
am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina aş fi pierit întru necazul meu. în veac nu voi uita
păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. Cântate îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat,
erau de mine îndreptările Tale, în locul Doamne. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că
pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au
numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am am priceput. La tot lucrul desăvârşit am văzut
căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. Că am
păzesc legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea
toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul mea este. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai
Tău. Cugetat-am la căile tale şi am întors înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
picioarele mele la mărturiile Tale. Gata am Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la
fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât
Tale. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. La De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele
miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile
Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. Părtaş Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. Cât
sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc sunt de dulcii limbii mele, cuvintele Tale, mai
poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile
pământul, îndreptările Tale mă învaţă. Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urî
Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele
cuvântul Tău. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Juratu-m-
şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii
Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru Tale. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne,
aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun eşti Tu, viază-mă, după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie
Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă ale guri mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile
îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea Tale mă învaţă. Sufletul meu în mâinile Tale este
nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima pururea şi legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au
mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am
ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-

71
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

rătăcit. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, Ta; după judecata Ta mă viază. Apropiatu-s-au
că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea
inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac Ta s-au îndepărtat. Aproape eşti Tu, Doamne, şi
spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urî şi toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început
legea Ta am iubit. Ajutorul meu şi am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai
sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate,
nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce că legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea şi mă
vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Departe
meu. Apără-mă, după cuvântul tău, şi mă de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-
viază şi să nu dai de ruşine aşteptarea mea. au căutat. Îndurările Tale multe sunt Doamne;
Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la după judecata Ta mă viază. Mulţi sunt cei ce mă
îndreptările Tale pururea. Defăimat-ai pe toţi prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile
cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, Tale nu m-am abătut. Văzut-am pe cei
pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit
călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului, cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit,
pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul
pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate
de judecăţile Tale m-am temut. Făcut-am judecăţile dreptăţii Tale. Căpeteniile m-au
judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a
ce-mi fac strâmbătate. Primeşte pe robul Tău înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele
în bunătate, ca să nu mă clevetească cei Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. Nedreptatea
mândri. Sfîrşitu-s-au ochii mei după am urî şi am dispreţuit, iar legea ta am iubit. De
mântuirea ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile
Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările dreptăţii Tale. Pace multă au cei ce legea Ta şi nu
Tale mă învaţă. Robul Tău sunt eu; se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne,
înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile şi poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu
Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. Păzit-am
oamenii au stricat legea Ta. Pentru aceasta am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile
iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi mele înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie
topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după
Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Să ajungă cerea
urî. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă
aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. izbăveşte. Să răspândească buzele mele laudă, că
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi m-ai învăţat îndreptările Tale. Rosti-va limba mea
înţelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt
am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Caută drepte. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile
spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi
faţă de cei ce iubesc numele tău. Paşii mei legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul
îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta
stăpânească nici o fărădelege. Izbăveşte-mă mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul
de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.
Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă
poruncile Tale. Izvoare de apă s-au coborât 13) Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii;
din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi
Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile stăpânirea de sine. (Pilde 1,7)
Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi
cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, 14) Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în pieţe îşi ridică
că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. glasul său. Ea propovăduieşte la răspântiile
Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune îşi
robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi spune cuvântul: “Până când, proştilor veţi iubi
defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia?
Dreptatea Ta este dreptate în ceac şi legea Ta Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, Întorceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi
dar poruncile Tale sunt gândirea mea. turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti
Dreptate sunt mărturiile Tale, în veac; cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat
înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia
toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! seama! Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi
Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către mustrările mele nu le-aţi primit. De aceea şi eu
Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când
Tale. Din zori m-am sculat şi am strigat; întru va veni groaza peste voi, când va veni peste voi
cuvintele Tale am nădăjduit. Deschis-am ochii

72
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca ca lumina ochilor tăi. Leagă-le pe degetele tale,
vijelia vă va cuprinde. Atunci mă vor chema, scrie-le pe tabla inimii tale. Spune înţelepciunii:
dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta “Tu eşti sora mea!” şi numeşte priceperea
şi nu mă vor afla, pentru că ei au urî ştiinţa şi prietena ta. (Pilde 7,1-4)
frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au
luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea 20) Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi cei
au dispreţuit-o. Mînca-vor din rodul căii lor şi nebuni, înţelepţiţi-vă! (Pilde 8,5)
de sfaturile lor sătura-se-vor, căci îndărătnicia
omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei 21) Eu, înţelepciunea locuiesc împreună cu
fără minte; iar cel ce mă ascultă va trăi în pace prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna chibzuială.
şi linişte şi de rele nu se va teme.” (Pilde Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria
1,20-23) şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le
urăsc eu. Al meu este sfatul şi buna chibzuială, eu
15) Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta sunt priceperea, a mea este puterea. (Pilde 8,12-
şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile 14)
gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate
cărările tale. Nu fi înţelept în ochii tăi; teme-te 22) Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută
de Dumnezeu şi fugi de rău; aceasta va fi mă găsesc. (Pilde 8,17)
sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru
oasele tale. (Pilde 3,5-8) 23) Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează
în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte
16) Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea lângă pragul casei mele! Cel ce mă află, a aflat
ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna viaţa şi dobândeşte har de la Domnul; iar cel ce
chibzuială căci ele sunt viaţa sufletului tău şi păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui.
podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge Toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
fără teamă şi piciorul tău nu se va poticni. De (Pilde 8,34-36)
te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi,
somnul tău va fi dulce. Să nu te temi de frica 24) Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel
fără veste nici de vreo năvală a celor păcătoşi, înţelept ascultă de sfat. (Pilde 12,15)
că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul
tău de cursă. (Pilde 3,21-26) 25) Unele căi par drepte în ochii omului; dar sfârşitul
lor sunt căile morţii. (Pilde 14,12)
17) Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu
le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii 26) Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept
mele! Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi veghează paşii săi. (Pilde 14,15)
ea va sta de veghe. Iată începutul
înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu 27) Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte
preţul a tot ce ai, capătă priceperea. chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va (Pilde 15,22)
ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa. Ea va
pune cunună de daruri pe capul tău şi te va 28) Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi
împodobi cu diademă de mare cinste. Ascultă, are locaşul printre cei înţelepţi. Cel ce leapădă
fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia
vieţii tale se vor înmulţi, Eu te voi învăţa aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. (Pilde
calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile 15,31-32)
dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor
şovăi şi chiar de vei alerga nu te vei poticni. 29) Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă
Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte- repede dă greş. Nebunia omului dărâmă calea lui
o căci ea este viaţa ta. (Pilde 4,5-12) şi inima lui se mânie împotriva Domului. (Pilde
19,2-3)
18) Fiule, ia aminte la graiurile mele, la poveţele
mele pleacă-ţi urechea ta! Nu le scăpa din 30) Multe puneri la cale frământă inima omului, dar
ochi, păstrează-le înăuntru inimii tale, căci ele numai sfatul Domnului se împlineşte. (Pilde
sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi 19,21)
doctorie pentru trupul omenesc. (Pilde 4,20-
22) 31) De la Domnul sunt hotărâţi paşii omului căci cum
ar putea omul să priceapă calea lui? (Pilde 20,24)
19) Fiul meu, păzeşte spusele mele şi îndrumările
mele ascunde-le la tine. Păstrează sfaturile
mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele

73
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

32) O cursă este pentru om să afierosească 46) Sârguieşte-te să-ţi cunoşti oile tale şi ia seama la
Domnului ceva în grabă şi după ce a făgăduit turma ta că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi
să-i pară rău. (Pilde 20,25) şi nici bogăţia din neam în neam. Când iarba s-a
trecut şi păşunea s-a isprăvit şi fânul de pe dealuri
33) Chibzuiala omului silitor duce numai la s-a strâns, tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi
câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă. ţapi ca să plăteşti păşunea. Şi laptele de capră îl ai
(Pilde 21,5) cu îndestulare pentru hrana casei şi merinde
pentru slujnicele tale. (Pilde 27,23-27)
34) Un om care rătăceşte de pe drumul
înţelepciunii se va odihni curând în adunarea 47) Varga şi certarea aduc înţelepciunea, iar tânărul
celor morţi. (Pilde 21,16) care este lăsat în voia apucăturilor lui face ruşine
maicii sale. (Pilde 29,15)
35) Pleacă urechea ta şi ascultă cuvintele celor
iscusiţi şi inima ta îndreapt-o spre ştiinţa mea. 48) Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă
Este plăcut dacă tu le păstrezi înlăuntrul tău. deşi pricepe, însă nu ascultă. (Pilde 29,19)
O, de-ar sta toate pe buzele tale! Pentru a-ţi
pune nădejdea în Domnul vreau să-ţi dau 49) Sunt ostenit Dumnezeule, sunt obosit Doamne,
învăţătură astăzi. Oare nu ţi-am aşezat în scris sunt sleit de puteri! Căci sunt tare prost ca să mă
în nenumărate rânduri sfaturi şi învăţături? pot socoti ca om şi n-am pricepere care ar putea fi
(Pilde 22,17-20) vrednică de un om. Nici n-am învăţat
înţelepciunea, nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc.
36) Nu fi dintre aceia care dau mâna, care se pun (Pilde 30,1-3)
chezaş pentru datorii. Dacă nu ai cu ce plăti,
pentru ce te învoieşti ca să ţi se ia şi patul de 50) Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au
sub tine? Nu muta hotarul străvechi pe care l- răsplată bună pentru munca lor; căci dacă unul
au însemnat părinţii tăi. (Pilde 22,26-28) cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur
care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice!
37) Sileşte le învăţătură inima ta şi urechea ta la Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul
cuvinte iscusite. (Pilde 23,12) cum s-ar putea încălzi? Şi dacă unul este luat fără
de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci
38) Dă-mi, fiule inima ta şi ochii tăi să simtă sfoara pusă-n trei nu se rupe degrabă. (Eclesiast
plăcere pentru căile mele! (Pilde 23,26) 4,9-12)

39) Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se 51) Nu fi drept peste măsură şi nu te arăta prea
dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Pilde 24,6) înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti? (Eclesiast
7,16)
40) Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile,
iar mărirea regilor este să le cerceteze cu de- 52) Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai
amănuntul. (Pilde 25,2) ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni;
înţelepciunea este mai de preţ decât armele, dar o
41) Precum nu poate să se folosească slăbănogul singură greşeală nimiceşte mult bine. (Eclesiast
de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de 9,17-18)
cuvintele cele înţelepte. (Pilde 26,7)
53) O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al
42) Dacă vezi un om că se crede înţelept în ochii celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică
lui, să nădăjduieşti mai mult la un nebun decât preţul la multă înţelepciune. (Eclesiast 10,1)
la el. (Pilde 26,12)
54) Munca îl oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie
43) Fii înţelept, fiul meu şi bucură inima mea, ca drumul nu poate să se ducă în cetate. Vai de tine,
să pot răspunde celui ce mă cleveteşte. (Pilde ţară care ai un copil rege şi căpeteniile tale
27,11) mănâncă dis-de-dimineaţă! Fericită eşti tu ţară,
care ai rege un fecior de neam mare şi căpeteniile
44) Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei tale mănâncă la vreme ca toţi oamenii şi nu se
proşti dau peste ea şi îndură necaz. (Pilde dau la băutură. (Eclesiast 10,15-18)
27,12)
55) Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de
45) Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie ascuţite date
nebun întocmai ca pe boabe, nu-l vei despărţi de un păstor. (Eclesiast 12,11)
de nebunia lui. (Pilde 27,22)

74
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

56) De dormit, dormeam, dar inima-mi veghea. 64) Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l
(Cântarea cântărilor 5,2) jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să
dobândească mari averi. Ea l-a ferit de duşmani,
57) Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea ea l-a ocrotit de cei care-i întindeau curse, ea l-a
domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, făcut biruitor într-o luptă crâncenă, ca să-l înveţe
poporul Meu, nu mă pricepe. (Isaia 1,3) că mai tare decât toate este cucernicia.
Înţelepciunea n-a părăsit pe dreptul vândut, ci l-a
58) Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; ferit de păcat. Ea s-a coborât cu el în groapă şi-n
care numesc luna întuneric şi întunericul lanţurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul
lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele domniei şi putere peste cei ce-l asupreau; ea a
amar! Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor dovedit de minciună pe pârâşii lui şi i-a dat
şi pricepuţi după gândurile lor! (Isaia 5,20- veşnică mărire. (Înţ. lui Solomon 10,11-14)
21)
65) Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi
59) Şi El a zis: “Du-te şi spune poporului cu cei credincioşi ea se formează odată în sânul
acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege mamei. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme
şi uitându-vă vă veţi uita, dar nu veţi vedea că de Domnul şi ea îi adapă din roadele sale. (Sirah
s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu 1,14-15)
urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a
închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu 66) Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul,
urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să iar ramurile ei, lungime de zile. Frica Domnului
se întoarcă la Mine şi să-l vindec.” (Isaia 6,9- îndepărtează păcatele şi la cine petrece, de la
10) acela se abate mânia. (Sirah 1,19-20)

60) Şi Isaia a grăit către Ahaz: “Cere semn de la 67) Pofteşti înţelepciune? Ţine poruncile şi Domnul
Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului ţi-o va da ţie. (Sirah 1,25)
sau în înălţimile cele de sus.” Şi a spus Ahaz:
“Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul!” 68) Scoate-l pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l
(Isaia 7,10-12) năpăstuieşte şi să nu fii slab de înger când judeci.
(Sirah 4,9)
61) Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean
şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. 69) Înţelepciune înalţă pe fiii săi şi poartă grijă celor
(Înţ. Lui Solomon 1,4) care o caută. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi
cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se
62) Înţelepciunea este luminată şi neînserată şi cei vor umple de veselie. Cel care o ţine va moşteni
care o iubesc o văd uşor şi cei care o caută o mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta
găsesc. Ea iese în cale celor care o doresc şi li Domnul. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt
se arată ea întâi. Cel care se scoală pentru ea şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul. Cel
dis-de-dimineaţă nu se va osteni căci o va afla care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se
şezând la poarta lui. Cel care îşi bate capul cu apropie de ea va locui fără grijă. Cine are
înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii încredere în ea are parte de ea, iar urmaşii ei o
şi cel care îşi pierde somnul pentru ea va fi moştenesc, căci umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l
curând fără de grijă. Ea umblă în toate părţile încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l
căutând pe cei vrednici de ea şi se arată strâmtorează, îl chinuieşte cu învăţătura sa până
prietenoasă în drumurile lor întâmpinându-i în ce va prinde încredere în el şi-l va ispiti întru
tot ce pun la cale. Începutul ei este pofta de îndreptările sale. Şi iarăşi se va întoarce drept la
învăţătură, iar pofta de învăţătură are în sine el şi-l va veseli şi-i va descoperi lui cele ascunse
iubirea, iar iubirea este paznica legilor ei, iar ale sale. Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în
păzirea legilor ei este adeverirea nemuririi şi mâinile căderii lui. (Sirah 4,12-21)
nemurirea ne face să fim aproape de
Dumnezeu. Drept aceea, pofta înţelepciunii 70) Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru
duce la împărăţia cea veşnică. (Înţ. lui credinţa sufletului tău nu te ruşina. (Sirah 4,22)
Solomon 6,12-20)
71) Nu lua seama la nimeni când este vorba de
63) Mi-a fost dragă şi-am cercetat-o din tinereţile paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru
mele şi-am căutat să mi-o peţesc mireasă şi pierderea ta. (Sirah 4,24)
am iubit mult frumuseţea ei. (Înţ. lui Solomon
8,2) 72) Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de
lipsa ta de învăţătură. Nu-ţi fie ruşine a mărturisi

75
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii 81) Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea
râului. (Sirah 4,27-28) îndeletniceşte-te şi petrece şi întru lucrul tău
sporeşte. (Sirah 11,21)
73) Până la moarte luptă-te pentru adevăr şi
Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. 82) Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu
(Sirah 4,30) cel mai tare decât tine şi mai bogat nu te însoţi.
Cum se va însoţi oala de pământ cu căldarea?
74) Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi Căldarea va izbi oala şi oala se va sparge.
până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. (Sirah13,2-3)
Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi
aşteaptă roadele ei cele bune, căci cu lucrarea 83) Faţa veselă este semn că inima întru cele bune
ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca petrece; iar aflarea înţelepciunii cere cugetare cu
roadele ei. Cât de grea este celor neînvăţaţi şi osteneală. (Sirah 13,31)
cel nepriceput nu va stărui încă, căci ea este
pentru el ca o piatră grea de încercare, de 84) Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod
aceea el nu va zăbovi să o arunce. Că care nu are răutate. Mai bun este cel care înţelege
înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea
mulţi este arătată. Ascultă, fiule şi primeşte şi calcă legea. Este un soi de isteţime în treburi
învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu şi bagă care este nedreaptă şi este câte unul care întoarce
picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui. (Sirah
grumazul tău. Încovoaie umărul tău şi o 19,20-22)
poartă pe ea şi nu te îngreuia de legăturile ei.
Cu tot sufletul apropie-te de ea şi cu toată 85) Cel care-l învaţă pe cel nebun este ca şi cel care
puterea ta păzeşte căile ei. Cearcă şi o caută şi lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel
ţi se va arăta şi de o vei afla să nu o lepezi, că care doarme. Ca şi cum ar povesti celui care
mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui
întoarce întru bucurie. (Sirah 6,18-29) nebun, şi la sfârşit va zice: Ce este? (Sirah 22,7-
8)
75) De vei vrea fiule, vei învăţa şi de vei pune
sufletul tău, iscusit vei fi. Stai în tovărăşia 86) Înţelepciunea – Apropiaţi-vă de mine cei ce mă
celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte. Tot poftiţi şi vă săturaţi din roadele mele că
graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele pomenirea mea este mai dulce decât mierea şi
înţelegerii să nu treacă de la tine. De vei moştenirea mea decât fagurele mierii. Cei care
vedea înţelept, intră la el şi pragul uşilor lui să mă mănâncă pe mine iar vor flămânzi; şi cei care
le roadă piciorul tău. El va întări inima ta şi mă beau iar vor înseta. Cel care mă ascultă pe
pofta înţelepciunii se va da ţie. (Sirah 6,33- mine nu se va ruşina şi cei care lucrează întru
39) mine nu vor păcătui. (Sirah 24,21-24)

76) Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu 87) Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi când
poţi ridica nedreptăţile. (Sirah 7,6) nu este vreme nu te arăta înţelept. (Sirah 32,5)

77) Nu te pune în pricină cu obştea, nici te 88) Fără de sfat, nimic să nu faci; şi după ce faci, să
amesteca în mulţime. (Sirah 7,8) nu-ţi pară rău. (Sirah 32,20)

78) Stai de vorbă cu oamenii înţelepţi şi tot 89) Nu te încrede nici în drumul cel drept şi de fii tăi
cuvântul tău să fie despre Legea Celui te păzeşte. (Sirah 32,22)
Preaînalt. (Sirah 9,15)
90) Este câte un om înţelept care pe mulţi îi învaţă şi
79) Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să sufletului său îi este fără folos. Cel care se arată
nu te scârbeşti de om pentru chipul lui. (Sirah înţelept în cuvinte urî va fi şi se va lipsi de toată
11,2) hrana că nu i s-a dat lui dar de la Domnul; că de
toată înţelepciunea e lipsit. (Sirah 37,22-24)
80) Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde şi nu
tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul 91) Când eram mai tânăr, mai înainte de a rătăci, am
care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la căutat să am înţelepciunea întru rugăciunea mea.
judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. Înaintea sfântului locaş m-am rugat pentru ea şi
Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri, că de până la cele de pe urmă o voi căuta pe ea. Ca de
te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără faţa strugurelui copt, aşa s-a veselit inima mea. A
vină şi de vei alerga, nu vei prinde şi de vei umblat piciorul meu întru dreptate, din tinereţile
fugi nu vei scăpa. (Sirah 11,8-12) mele am căutat-o. Am plecat urechea mea şi am

76
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

primit şi multă învăţătură am aflat. Mare folos i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a
am avut de la ea – Celui care mi-a dat clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit
înţelepciune Îi voi da slavă. Că am cugetat ca vânturile izbind casa aceea, şi ea a căzut. Şi mare
s-o urmez şi am râvnit binele şi nu mă voi i-a fost căderea! (Matei 7,24-27)
ruşina. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru
ea şi întru fapta mea sârguitor am fost. 96) Nimeni nu pune petic de postav nou la haină
Mâinile mele le-am întins spre înălţime şi veche, căci peticul va trage de haină şi se face
când n-am ştiut-o, m-am tânguit. Sufletul meu astfel o ruptură mai rea; nici nu pune vin nou în
l-am îndreptat la ea şi întru curăţie stând, burdufuri vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul
inima mea mi-am lipit de ea din început, se varsă şi burdufurile se pierd; ci vinul cel nou
pentru aceea nu mă voi lipsi de ea. Şi lăuntrul se pune în burdufuri noi şi se păstrează
meu s-a tulburat căutând, pentru aceea bună amândouă. (Matei 9,16,17)
comoară mi-am agonisit. Mi-a dat Domnul
drept plată, limba şi cu ea Îl voi lăuda. 97) Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul
Apropiaţi-vă către mine, cei neînvăţaţi şi lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca
rămâneţi în casa învăţăturii! Pentru ce porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe
întârziaţi la acestea deşi sufletele voastre mâna soboarelor, şi-n sinagogile lor vă vor biciui.
însetează foarte? Am deschis gura mea şi am (Matei 10,16-17)
grăit. Agonisiţi-vă fără de argint. Supuneţi
cerbicea voastră sub jug, şi să primească 98) Dar fericiţi sunt ochii voştri şi urechile voastre că
sufletul vostru învăţătură: aproape este de cei aud, că adevăr vă grăiesc: mulţi prooroci şi drepţi
care o caută. Vedeţi cu ochii voştri că puţin au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să
m-am ostenit şi multă odihnă mi-am aflat. audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit. (Matei
Luaţi învăţătură, că mult argint şi mult aur 13,16-17)
veţi câştiga cu ea. Să se veselească sufletul
vostru de mila Domnului şi să nu vă ruşinaţi 99) De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre
de lauda Lui. Lucraţi lucrul vostru mai înainte Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om
de vreme şi, El vă va da plata voastră la gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi.
timpul potrivit. (Sirah 51,17-37) (Matei 13,52)

92) Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu 100) Ştii că fariseii auzind acest cuvânt, s-au
poţi să faci un singur fir de păr, alb sau negru. scandalizat? Lăsaţii, sunt călăuze oarbe orbilor; şi
Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu; iar dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în
ce este mai mult decât atâta, de la cel rău este. groapă. (Matei 15,12-14)
(Matei 5,36-37)
101) Vai vouă călăuze oarbe! (Matei 23,16)
93) Feriţi-vă de proorocii mincinoşi care vin la
voi haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi 102) Iată, vi se lasă casa pustie! (Matei 23,38)
răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au
doar se culeg struguri din spini, ori smochine 103) Atunci s-a plinit cuvântul spus prin Ieremia
din mărăcini? Aşa că orice pom bun face proorocul care zice: Şi au luat cei treizeci de
roade bune şi orice pom rău face roade rele. arginţi, preţul Celui Preţuit, pe care l-au preţuit
Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici fiii lui Israel, şi au dat pe Ţarina Olarului după
pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom cum mi-a rânduit Domnul. (Matei 27,9-10)
care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în
foc. De aceea, după roadele lor îi veţi 104) Oare nu rătăciţi voi din pricina aceasta, că nu ştiţi
cunoaşte. (Matei 7,15-20) Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Prin
urmare, mult rătăciţi voi! (Marcu 12,24)
94) Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi
mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu 105) Iar El se retrăgea în locuri pustii şi se ruga. (Luca
cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, 5,16)
să vă sfâşie. (Matei 7,6)
106) Şi a fost că în zilele acelea El a ieşit la munte să
95) De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către
Mele, şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului Dumnezeu. (Luca 6,12)
înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. Şi a
venit ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat 107) Şi le-a spus o pildă: Poate oare orb pe orb să
vânturile izbind în casa aceea, dar ea n-a căzut călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
fiindcă ea era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce (Luca 6,39)
aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte,

77
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

108) Şi de ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. (Ioan
nu faceţi ce vă spun. Tot cel ce vine la Mine, 8,12)
aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu
cine se aseamănă: este asemenea omului care 116) Zicând că sunt înţelepţi au ajuns nebuni. (Romani
zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus 1,22)
temelia pe piatră, şi venind apele mari,
puhoiul a izbit în casa aceea dar n-a putut s-o 117) Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te rezemi pe Lege
clintească fiindcă era bine zidită pe piatră. Iar şi te lauzi cu Dumnezeu şi-I cunoşti voia şi,
cel ce aude dar nu face, asemenea este omului învăţat fiind de Lege, ştii să desluşeşti
care şi-a zidit casa pe pământ, fără temelie şi deosebirile, dacă tu te crezi pe tine călăuză
puhoiul a izbit-o şi ea de îndată a căzut; şi orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
mare a fost prăbuşirea casei aceleia! (Luca povăţuitor celor fără munte, învăţător celor
6,46-47) nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul
cunoştinţei şi al adevărului, aşadar tu, cel care-l
109) În ceasul acela El s-a bucurat cu Duhul şi a înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel
zis: Mulţumescu-Ţi Părinte, Doamne al ce propovăduieşti: să nu furi! De ce furi? Tu, cel
cerului şi al pământului, că ai ascuns aceasta ce zici: să nu săvârşeşti adulter! De ce săvârşeşti
de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai adulter? Tu, cel care urăşti idolii, le jefuieşti
descoperit pruncilor. Da Părinte, că aşa a fost templele? Tu, cel ce te lauzi cu Legea, Îl
înainte-ţi bunăvoinţa Ta. Şi întorcându-Se necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii?
către ucenici le-a zis îndeosebi. Fericiţi sunt Căci din pricina voastră este numele lui
ochii care văd ceea ce vedeţi voi! Că vă spun Dumnezeu hulit între neamuri, precum este scris.
Eu vouă. Mulţi prooroci şi împăraţi au vrut să (Romani 8,17-24)
vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce
auziţi voi, dar n-au auzit! (Luca 10,21-24) 118) Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa
oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? Sau
110) ........ Şi răspunzând Domnul, i-a zis: Marto, oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş
Marto, te-ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, plăcea oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
dar un lucru este numai de trebuinţă; că Maria (Galateni 1,10)
partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua.
(Luca 10,41-42) 119) Bucuraţi-vă-ntotdeauna, rugaţi-vă ne-ncetat,
mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voia lui
111) Aşadar, ia seama ca lumina din tine să nu fie Dumnezeu întru Iisus Hristos pentru voi. Duhul
întuneric. (Luca 11,35) să nu-l stingeţi, profeţiile să nu le dispreţuiţi.
Supuneţi totul încercării, păstraţi ce e bine. Feriţi-
112) Vai şi vouă învăţătorilor! Că-i împovăraţi pe vă de orice rău. (I Tesaloniceni 16,22)
oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi
nu atingeţi sarcinile nici cu unul din degetele 120) Întru aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr
voastre! (Luca 11,46) şi-n faţa Sa ne vom linişti inimile, că dacă inima
noastră ne osândeşte, Dumnezeu e mai mare
113) Cine dintre voi vrând să-şi zidească turn, nu decât inima noastră şi cunoaşte totul. Iubiţilor,
stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem
dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva îndrăznire către Dumnezeu şi orice cerem de la El
punându-i temelia şi neputînd să-l termine, primim pentru că-I păzim poruncile şi facem ceea
toţi cei ce-l vor vedea să înceapă a-l lua în râs ce e plăcut înainte-I. (I Ioan 3,19-22)
zicând: Acest om a început să zidească şi n-a
putut isprăvi!... Sau care împărat, plecând să 121) Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci puneţi
se bată în război cu alt împărat, nu stă mai duhurile la-ncercare dacă sunt de la Dumnezeu;
întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l pentru că mulţi profeţi mincinoşi au ieşit în lume.
întâmpine cu zece mii pe cel care vine (I Ioan 4,1)
împotrivă-i cu douăzeci de mii? Iar de nu,
fiind acela încă departe îi trimite solie şi se
roagă de pace. (Luca 14,28-32)

114) Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi


judecată dreaptă. (Ioan 7,24)

115) Iisus le-a grăit din nou, zicând: Eu sunt


lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va

78
Avere, bani – lepădare, sărăcie
Cuvinte de mângâiere

10) Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi


Avere, bani, lepădare, sărăcie ţarini lângă ţarini până ce nu va mai rămâne nici
un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară!
Urechile mele au auzit de asemenea acest
jurământ al Domnului Savaot: “Jur că aceste case
multe mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu
va mai locui în ele. Zece pogoane de vie vor rodi
un bat, şi un homer de sămânţă numai o efă.”
1) După aceea a zis Domnul către Avram: “Ieşi (Isaia 5,8-10)
din pământul tău, din neamul tău şi din casa
tatălui tău şi vino în pământul pe cate ţi-l voi 11) Mânia celui nedrept nu poate avea îndreptăţire, că
arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor iuţimea mâniei cădere îi este. (Sirah 1,21)
mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău
şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvînta- 12) Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt
Voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce apa, pâinea, haina şi o casă pentru adăpost. (Sirah
te vor blestema îi voi blestema şi se vor 29,24)
binecuvânta întru tine toate neamurile
pământului.” (Facerea 12,1-3) 13) Cel care iubeşte aurul nu se va îndrepta şi cel care
aleargă după stricăciune se va sătura de ea. (Sirah
2) “Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul 31,5)
Caldeii, ca să-ţi dau pământul acesta
moştenire.” (Facerea 15,7) 14) Nu vă adunaţi comori pe pământ unde molia şi
rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci
3) “Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici
înapoi; nici să te opreşti în câmp, ci fugi în rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le
munte ca să nu pieri cu ei!” (Facerea 19,17) fură, că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi
inima. (Matei 6,19-21)
4) Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a
prefăcut în stâlp de sare. (Facerea 19,26) 15) Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci, sau pe
unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul
5) Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să
aurului lămurit tu eşti nădejdea mea? Ori eram slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea vă
fericit peste măsură că aveam atâta avere şi spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi
mâna mea agonisise mult? (Iov 31,24-25) mânca şi ce veţi bea nici pentru trupul vostru ce
veţi îmbrăca; oare nu este viaţa voastră mai mult
6) Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi
dezlegat de la iesle? I-am dat pustiul ca să-l la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu
locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol. seceră ori adună în hambare şi Tatăl vostru Cel
El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult
strigătele nici unui stăpân. El străbate munţii, mai mult decât păsările? Şi cine dintre voi,
locul său de păşune şi umblă după orişice purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii
verdeaţă. (Iov 39,5-8) sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce purtaţi
grijă? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc:
7) Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită nu se ostenesc nici nu torc, dar v-o spun Eu vouă
poporul tău şi casa pământului tău, că a poftit că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a
Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă iarba câmpului,
tău. (Psalmi 44,12-13) care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor,
Dumnezeu aşa o îmbracă, oare nu cu mult mai
8) Şi am zis celor fără de lege: “Nu faceţi mult pe voi, puţin credincioşilor? Aşadar, nu vă
fărădelege!” şi păcătoşilor: “Nu înălţaţi îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom
fruntea!” “Nu ridicaţi la înălţime fruntea, să bea? Ori: cu ce ne vom îmbrăca? Căci pe toate
nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu.” acestea păgânii le caută; că ştie Tatăl vostru Cel
Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din ceresc că aveţi nevoie de toate acestea; ci căutaţi
munţii pustiei, nu vine ajutorul. (Psalmi 74,4- mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea
7) Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga. Nu purtaţi
deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va
9) Bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inimile de ea. îngriji de ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei.
(Psalmi (Matei 6,24-34)

79
Avere, bani – lepădare, sărăcie
Cuvinte de mângâiere

16) Apropiindu-se un cărturar, I-a zis:


Învăţătorule, te voi urma oriunde vei merge.
Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini iar
păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu
are unde să-Şi plece capul. Un altul dintre
ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie ca mai
întâi să mă duc să-l îngrop pe tatăl meu. Iar
Iisus i-a zis: Tu vino după Mine şi lasă morţii
să-şi îngroape morţii. (Matei 8,19-22)

17) Trecând Iisus pe acolo, a văzut un om care


şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis:
Vino după Mine! Şi ridicându-se, a mers după
El. (Matei 9,9)

18) Iisus i-a zis: Dacă vrei să fi desăvârşit, du-te,


vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea
comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie.
Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat
întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis
către ucenicii Săi: Adevărat vă spun că cu
greu va intra un bogat în Împărăţia Cerurilor.
Şi vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă
prin urechile acului decât să intre un bogat în
Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci Petru,
răspunzând, I-a zis: Iată, noi pe toate le-am
lăsat şi Ţi-am urmat Ţie. Deci, nouă ce ne va
fi? Iar Iisus le-a zis: Adevăr vă spun că voi cei
ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a
lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul
slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece
tronuri judecând pe cele douăsprezece
seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi
sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau
ţarini sau case pentru numele Meu, însutit va
primi şi viaţă veşnică va moşteni. Şi mulţi
dintre cei dintâi vor fi la urmă, şi cei de la
urmă vor fi întâi. (Matei 19,21-30)

19) Şi tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe


pământ, căci Tatăl vostru, unul este, Cel din
ceruri. (Matei 23,9)

20) Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu


numele Levi, şezând la vamă şi i-a zis:
Urmează-Mi! Şi lăsând totul, acesta s-a ridicat
şi I-a urmat. (Luca 5,27-28)

80