Sunteți pe pagina 1din 4

Influenta terenului de fundare loessoid in cazul barajelor de pamant 1.

Barajele de pamant
Materialele locale care pot fi folosite la constructia barajelor si anexelor care se gasesc de obicei in vecinatatea amplasamentului barajului, sunt diferite pamanturi si materiale din piatra. Aceste baraje sunt caracterizate prin simplitatea constructiei si prin costul relativ redus, nu necesita tehnologii costisitoare, nu folosesc materiale deficitare si sunt in general solutia optima din punct de vedere tehnico-economic.

Barajele de pamant sunt construite din nisipuri, nisipuri argiloase, argile nisipoase ,
argile si pietrisuri. Corpul barajului poate fi construit dintr-un singur fel de material sau din amestecuri, astfel zonate incat sa asigure etanseitatea si rezistenta lucrarii. Sectiunea transversala a barajului este de obicei trapezoidala, cu taluzurile amonte si aval line, rezultate din conditiile de stabilitate. Barajele de pamant se pot executa practic, pe orice teren de fundatie, cu exceptia malurilor foarte curgatoare, a terenurilor cu materiale foarte solubile in apa, a straturilor groase de turba sau a rocilor cu proprietati mecanice extrem de neuniforme. Daca materialul de umplutura este uniform si asigura prin calitatile proprii rezistenta si etanseitatea profilului, barajul este de tip omogen. Daca profilul barajului este realizat din materiale diferite, care asigura etanseitatea (ecrane sau nuclee de argila, beton, metal, etc.) si respectiv rezistenta (nisipuri, pietrisuri), barajul este de tip neomogen. Un baraj de pamant trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii principale pentru a fi stabil: Sa nu existe pericolul de deversare a apelor peste coronament Curba de depresiune sa fie situata cat mai jos posibil si in interiorul paramentului aval Paramentul amonte sa fie stabil la scaderea brusca a nivelului in lac Pantele taluzurilor sa fie stabile, cu un coeficient de siguranta satisfacator in orice ipoteza Taluzurile amonte si aval sa fie suficient de line, astfel ca eforturile provocate de umplutura in fundatie sa fie mai mici decat cele de care aceasta este capabila, asiguranduse un coeficient de siguranta satisfacator Sa nu existe posibilitatea de trecere libera a apei din amonte inspre aval

Sa se asigure pe parcursul curentului de infiltratie viteze suficient de reduse pentru a nu se antrena materialul din care se compune barajul sau fundatia lui Paramentul amonte sa fie bine protejat impotriva actiunii valurilor, iar cel aval impotriva actiunii ploilor Presiunea apei din pori in timpul constructiei barajului si la goliri bruste ale lacului sa fie mai mica decat valorile care ar periclita stabilitatea lucrarii. Materialul din care este construit barajul are o serie de caracteristici cum ar fi: Cifra porilor raportul dintre volumul golurilor si volumul plinului (fazei solide) al probei ;

Umiditatea pamantului (w) raportul dintre greutatea apei din pori si greutatea partii solide Greutatea specifica In stare uscata

In stare umeda (normala)

In stare imersata

Permeabilitatea pamanturilor proprietatea acestora de a lasa apa sa curga prin porii sai Sectiunea transversala a unui baraj de pamant este de forma trapezoidala cu paramenti avand una sau mai multe inclinari. Pantele rezulta in functie de inaltimea barajului, de caracteristicile pamantului precum si de rezultatul calculului infiltratiilor si stabilitatii. Pentru baraje cu inaltimi mari se ajunge la pante in amonte de 1:3 1:4 iar in aval la 1:2. 1:3,5, realizandu-se chiar taluzuri frante. In special pe taluzul aval in punctele de schimbare a pantei sau la distante de 2540 m pe verticala se prevad berme orizontale prevazute cu rigole pentru colectarea apelor de ploaie. Pentru protejarea taluzului impotriva siroirii apelor de ploaie se prevede si inierbarea acestuia.

Barajul de pmnt se folosete pentru protejarea unui anumit amplasament mpotriva inundaiilor i se adopt n cazurile n care n vecintate se gsete un pmnt coeziv cu permeabilitate suficient de redus pentru a nu mai fi necesare alte elemente de etanare (nucleu, masc)..

2.Teren de fundare de tip loessoid


Loessul este alctuit n mare parte dintr-un nisip fin (ca. 20-50 %) i un praf argilos, transportate

de vnt. Dup coninut, diferitele tipuri de loess se clasific n argilos sau nisipos. Aceste tipuri pot aprea n straturi succesive. Din punct de vedere mineralogic, nisipul este alctuit din granule de cuar (50-80 %), praf calcaros (8-20 %) i amestecuri de hidroxizi de fier, care coloreaz loessul n galben sau galben-rocat, n funcie de concentraia n hidroxizi. ntr-o concentraie mai redus, dar care infueneaz de asemenea culoarea rocii, sunt feldspaii, piroxenii, amfibolii, olivina, granatul, spinelul, biotitul. Acestora li se adaug mice, amfiboli, minerale grele i minerale argiloase. Micele pot constitui 25% i sunt prezente n fraciunea cea mai fin. Mineralele grele prezint uneori numai cteva zecimi de procent, n timp ce alteori ajung la 3-4% din totalul componenilor; ele sunt concentrate n fraciunea cea mai grosier(0,1-0,01mm) i sunt reprezentate prin amfiboli, piroxeni, epidot, rutil, zoizit, granai, zircon, turmalin, illmenit etc. n afara materialului detritic, loessul conine n cantiti apreciabile (5-20%) carbonat de calciu autigen (sub form de concreiuni cu forme foarte variate - "ppui de loess"), care indic importana procesului de migrare a carbonailor n timpul i dup sedimentarea materialului.[2] De obicei, loessul este nestratificat, dar prin sedimentare n ap se poate determina stratificarea rocii. Structura poroas poate fi explicat prin granulele mai mari de nisip care au ajuns n structura loessului. Prin dizolvarea prafului de calcar n ap i depunerea sa ulterioar, apar formaiuni cu forme curioase, denumite concreiuni. Particulele, sau gruprile din roc, au o form coluroas, lucru care explic existena pereilor verticali de loess pe coastele dealurilor sau pe flancurile vilor.