Genul dramatic

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi ulterior reprezentate pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare n timp i n spaiu a aciunii reprezentate. In operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa n jurul caruia se dezvolta aciunea, bazat pe mprejurri, pasiuni i caractere care se ciocnesc. Personajele textului dramatic comunic prin intermediul dialogului i a monologului, autorul neintervenind dect n indicaiile scenice (regizorale). Indicaiile scenice apar ntre paranteze sau n subsolul paginilor i se refer la aciunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimica etc. Personajele iau cu totul locul autorului, a crui intervenie indirect se manifest prin indicaiile de regie, care se numesc didascalii. Tragedia este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri, reprezentnd personaje puternice angajate n lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existent a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict soluionndu-se cu moartea eroului. Tragedia este o form de dram caracterizat de seriozitate i demnitate, care de obicei implic un conflict ntre un personaj i o putere superioar, ca de exemplu legea, zeii, soarta sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguran c este un produs al bogatelor tradiii poetice si religioase al vechii Grecii. Mai precis, originile sale pot fi regsite in ditirambi, cnturile i dansurile care l celebrau pe zeul grec Dionisos, mai trziu preluat de romani ca Bachus. Se crede c spectacolele acestea extatice i legate de butur au fost create de satiri, fiine pe jumtate api care l nconjurau pe Dionisos la petreceri. De asemenea, o alt origine a termenului este legat de cuvintele grecetitragos semnificnd ap i aeidein- a cnta, combinate dnd cntece ale apilor, din care a rezultat tragedie. Comedia (fr. comdie; lat. comoedia; gr. Komoida, cntec de srbtoare) este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri cu aciune i deznodmnt vesel i care satirizeaz realiti sociale, slbiciuni general umane sau prezint situaii hazlii. Prin coninut i prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordoneaz comicului, care este o categorie estetic fundamental, care denumete una dintre atitudinile eseniale n faa vieii i a artei, avndu-i sursa n dezvoltarea unui contrast sancionat printr-o gam larga de reacii morale, de la compasiune la dispre, provocnd o participare afectiv specific, de la zmbet la rsul cu hohote. (Dicionar de termeni literari) n antichitate, specia era definit prin contrast cu tragedia, insistndu-se asupra caracterului obinuit al faptelor i al oamenilor prezentai, spre deosebire de evenimentele pline de mreie i de caracterul nobil din punct de vedere social i moral al personajelor tragice. n viziunea lui Aristotel, comedia este imitaia unor oameni necioplii, nu ns o imitaie a totalitii aspectelor oferite de o natur inferioar, ci a celor care fac din ridicol o parte a urtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur i o urenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vtmare; aa cum masca actorilor comici este urt i frmntat, dar nu pn la suferin. Tragicomedia este o specie a genului dramatic cu subiect patetic, n care conflictele fundamentale, grave, profunde, nsoite de unele incidente comice, sunt rezolvate printr-un deznodmnt fericit.

Drama este o specie a genului dramatic, caracterizat prin ilustrarea vieii reale prin intermediul unui conflict complex i puternic al personajelor, cu ntmplri i situaii tragice, n care eroii au un destin nefericit. Dramele acoper o mare varietate tematic: social, istoric, mitologic, psihologic etc. Drama are tendina de a reflecta ntreaga complexitate a vieii reale, fiind o specie supus conveniilor, altfel dect tragedia, folosind att personajele individualizate, ct i personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apeleaz la un limbaj solemn, ce alterneaz cu cel familiar, dar poate s recurg i la resurse lexicale comice. Componenta esenial a acestei specii literare rmne ns conflictul prin care se contureaz personalitatea eroilor dramatici. Definitie: Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, caracterizata prin ilustrarea vietii reale printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematica: sociala, istorica, mitologica, psihologica. Limbajul solemn alterneaza cu cel familiar, fiind deseori presarat cu elemente cornice. Cuvantul "drama" vine de la grecescul "drama" sau frantuzescul "drame" si inseamna "actiune". Drama este cea mai raspandita specie a genului, fiind mult mai putin supusa conventiilor si normelor decat tragedia si alternand personajele bine individualizate cu cele tipice. Imbinarea elementelor tragice cu cele cornice a facut posibila o alta specie literara, cunoscuta sub numeie de tragicomedie, in secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca specie moderna in secolul al XVIIl-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller si Goethe. In secolul romanticilor, specia a evoluat ca manifestare, deoarece oferea scriitorilor o mai mare libertate de actiune, de construire a personajelor-model din toate mediile sociale, in care amestecul dintre tragic si comic permite reliefarea autentica a caracterului uman. Victor Hugo este cel care a consacrat drama romantica, teoretizand principalele criterii artistice ale acestei specii in "Prefata" la drama "Cromwell" (1827), care este considerate manifestul literar al romantismului. Fascinatia dramei romantice consta in faptul ca "topeste in acelasi suflu grotescul si sublimul, teribilul si bufonul, tragedia si comedia" si poate, de aceea, au aderat la aceasta specie numerosi scriitori, in creatia carora un loc important l-a avut drama istorica. In literatura romana, drama istorica este initiata de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, cu piesa in versuri "Razvan si Vidra" (1867), urmat de Vasile Alecsandri cu "Despot-Voda" (1879) si deAl. Davila cu piesa "Vlaicu-Voda". Un loc aparte il ocupa Barbu Stefanescu-Delavrancea cu trilogia istorica a Moldovei: "Apus de soare" (ultimul an de domnie si de viata al gloriosului Stefan cel Mare), "Viforul" (domnia tiranica a lui Stefanita-Voda) si "Luceafarul" (personalitatea stralucita a lui Petru Rares) - drame create in anii 1909 - 1910. TEATRUL ABSURDULUI
FRS, farse, s. f. 1. Comedie cu coninut uor, n care comicul provine n primul rnd din vorbe de spirit i din situaii amuzante, uneori burleti (nu din studiul aprofundat al caracterelor). 2. Faptul de a pcli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite n acest scop; pcleal, fest. Din fr. farce. fars ( lat. farcio a umple) 1. n ev. med., interpolaii ntre dou cuvinte ale unui text liturgic. 2. n sec. 14-16, mic comedie pop.cu cntece. Din Frana se rspndete n Anglia, Italia, Spania. 3. n sec. 18-19 farsa per musica (it.) este o oper* ntr-un act cu dialog vorbit. n afara acestuia, n care predomin caracterul buf, mai existau i f. lagrimosa i f. sentimentale. Cimarosa, Paisiello i Rossini au nnobilat genul.