Sunteți pe pagina 1din 6

SCOALA POSTLICEALA SANITARA SLATINA

REFERAT Tema: COMUNICAREA ASISTENT MEDICAL-PACIENT

Elev: Neacsu Maria Catalina Anul III F

COMUNICAREA ASISTENT MEDICAL-PACIENT

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibilsi indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam neconditionat pe toti. Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare. Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cnd esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cnd si cui sa o faci. Cele mai importante atribuii ale unei asistente medicale sunt : asistarea medicului la efectuarea investigaiilor clinice, realizarea investigaiilor paraclinice uzuale, programarea pacienilor pentru investigaii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenii n situaii de urgen, monitorizarea strii pacientului, completarea documentelor de eviden a medicamentelor, de eviden a pacienilor i de observaie clinic medical, sterilizarea instrumentelor i a materialelor, administrarea medicamentelor, asigurarea condiiilor igienico sanitare generale la locul de munc, precum i asigurarea condiiilor necesare desfurrii tratamentelor i recoltrilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic asistenta medicala explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra lipsei si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea dependentei sau castigarea independentei. Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze). In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.

Rolul comunicarii Se accepta ca o comunicare eficienta cu echipa medicala poate usura acceptarea bolii de catre pacient, poate imbunatati calitatea autoingrijirii, precum si starea de sanatate fizica si psihica in general. Cu toate acestea, nu exista inca un consens in privinta a ceea ce inseamna si in ce consta aceasta comunicare eficienta si cum se deosebeste de o comunicare ineficienta. elul 9 cuprinde temele comune ale comunicarii, asa cum sunt redate de catre pacienti avand patru afectiuni cronice (diabet zaharat tip 2, insuficienta renala cronica, scleroza multipla si fibromialgie), inclusi intr-un studiu recent asupra felului in care e vazuta comunicarea cu echipa medicala.

Amabilitatea se refera la atitudinea generala a personalului medical, adica modul in care se fac programarile la consultatii, cuvintele si tonul cu care se rbeste cu pacientii, reamintirea numelor pacientilor aflati in evidenta, sentimentul pacientului de a fi binevenit\" in clinica sau in cabinet. Respectul se refera la relatia directa dintre pacient si personalul medical in timpul consultatiei. Pacientii apreciaza in special recunoasterea capacitatii lor de a intelege informatiile medicale (a fi recunoscuti drept consumatori inteligenti\" de informatie), precum si cunoasterea unor aspecte ale vietii lor personale, pe langa cele legate de boala cronica. Evident, lipsa educatiei medicale a multor pacienti ii impiedica sa inteleaga anumite informatii strict medicale, insa este de datoria personalului medical de k traduce\" aceste informatii intr-un limbaj accesibil oricarui nivel de educatie. Implicarea reprezinta exprimarea in comportamente concrete a amabilitatii si respectului. Pacientii considera ca personalul medical se implica in ingrijirea lor daca sunt ajutati sa rezolve unele probleme concrete (de exemplu, cum sa reuseasca sa mearga pe jos o ora in fiecare zi sau cum sa renunte la fumat), nu doar sa le recomande aceste schimbari de comportament. De asemenea,

persoanele avand boli cronice considera ca au o relatie buna cu personalul medical daca incearca impreuna sa ia cea mai buna decizie in situatia data, daca sunt incurajate reusitele personale (se iau in considerare rezultatele pozitive) si se pune mai putin accentul pe esecuri {sunt mai putin criticati). Calitatea comunicarii este considerata unul dintre factorii cei mai importanti pentru asigurarea unei bune autoingrijiri, a unui bun autocontrol si a unei calitati ridicate a vietii persoanelor cu boli cronice. in boala cronica, o comunicare optima cu echipa medicala imbunatateste capacitatea persoanelor de a solicita informatiile si asistenta medicala necesara, creste increderea in calitatea serviciilor si recomandarilor medicale, precum si in importanta si succesul comportamentelor de autoingnjire. Pentru persoanele cu boli cronice, respectul manifestai de personalul medical este esential.

Stim cu totii ca apar frecvent situatii in care controlul glicemic sau lipidic nu este satisfacator, cu toate ca pacientii au facut tot ceea ce stiau pentru a evita aceasta situatie si a-si controla valorile glicemice, lipidice, tensionale etc. Atunci cand se constata un bun control al bolii, atitudinea personalului medical este cordiala si suportiva, insa in caz contrar poate deveni critica si chiar cu accente de penalizare si amenintare (Daca nu faceti ce va spun, o sa ajungeti sa orbiti sau sa vi se taie piciorul!\"). Recunoasterea faptului ca elutia bolii sau a complicatiilor nu esle intotdeauna predictibila si acceptarea stradaniilor pentru a obtine un control cat mai bun inseamna respect pentru pacient. Reactiile pacientilor difera in functie de persoana cu care vin in contact. Fata de anumite persoane pot manifesta atentie si entuziasm, iar fata de altele se comporta distant si expeditiv. Exista mai multe explicatii plauzibile. Una dintre acestea este ca unele persoane se pot simti neglijate de catre medicul specialist daca acesta il transfera\" sau il paseaza\" unui medic rezident, unei asistente sau unui nutritionist pentru educatie. De aceea este necesara explicarea rolului si functiei diferitilor membri ai echipei medicale implicati in controlul unei boli

cronice si cu care pacientul vtne in contact. Majoritatea programelor de educatie in bolile cronice se centreaza pe managementul medical al bolii, incluzand recomandarile de dieta, de autoadministrare a medicatiei, de monitorizare etc. Toate aceste componente ale controlului unei boli cronice sunt foarte importante, dar sunt ignorate aspecte precum modificarile specifice de comportament sau reactiile emotionale la diagnostic si boala (depresie, furie, anxietate, sentimentul de abandon). Prin dezltarea abilitatilor de comunicare si relationare putem preveni starile emotionale negative care afecteaza persoanele cu boli cronice si care au consecinte nefaste asupra elutiei si controlului acestor boli. Rolul personalului medical este sau ar trebui sa fie unul mai degraba de consultanta (de exemplu in interpretarea simptomelor) si de oferire a sugestiilor de tratament. Oferirea de informatii si recomandari persoanelor cu boli cronice nu se poate realiza intuitiv sau dupa cum credem noi ca e mai bine pentru pacient\". Pregatirea pentru a realiza o comunicare si, implicit, o educatie eficienta, presupune metode specifice si dezltarea unor atitudini si abilitati fundamentale.