O poveste care mi-a schimbat viaa

De ce oare oamenii fac greeala de a se gndi prea mult la lucrurile mrunte din viaa lor? Oare nu i dau seama c pierd esenialul? Uit s mai triasc, uit de minunile acestei lumi i de frumuseea ei nemrginit. Este suficient s aruncm o privire n jurul nostru, atunci cnd mergem pe strad, i s observm minunea vieii dincolo de micile probleme cotidiene. Pn nu demult, eram o astfel de persoan: de diminea pn seara nu fceam altceva dect s-mi deplng existena pe acest pmnt. De cum rsrea soarele ncepeam s m ntristez fr s am un strop de dorin de a tri. Cum am reuit s merg mai departe? Trebuie s mulumesc vieii c mi-a scos-o n cale. ntr-o sear de primvar m ntorceam acas pe drumul meu obinuit, cnd aud c de pe o banc m strig un glas de femeie: Fetio, nu mai fi trist!Vino s-i spun un lucru! . Nu tiam cine era i ce vroia de la mine, dar totui m-am oprit din drumul meu pentru a o asculta. Femeia avea n jur de aizeci de ani i era bolnav foarte grav, m observase cum treceam suprat pe strad. Cum a reuit aceast btrn s-mi schimbe viaa? Nu pot i nici nu tiu s v povestesc, dar e clar c am devenit alt persoan. Petreceam cte o or pe zi mpreun, ne plimbam prin parc i mi mprtea din experiena ei de via. Am nvat n acea perioad s iubesc acest minune pe care noi, oamenii, o numim via. Dup un an de zile, ea s-a stins din via, dar eu nu voi mai fi la fel dup ce am cunoscut-o deoarece mi-a schimbat viaa prin felul ei de-a fi: optimist i plin de via. Acum privesc soarele i e mai strlucitor ca niciodat, fiind parc n acord cu starea mea interioar. Zmbesc oamenilor de pe strad, am mai muli prieteni ca niciodat. Sunt fericit pentru c triesc i am ocazia de a m bucura zilnic de creaia lui Dumnezeu. ntr-adevar, e un mare miracol... .