Sunteți pe pagina 1din 19

2012 IMPLICATIILE FIZIOPATOLOGICE ALE DEGRADARII ECHILIBRULUI REDOX IN CANCER, DIABET ZAHARAT SI BOLI INFLAMATORII

Stresul oxidativ este termenul folosit pentru afec!iunile produse de moleculele de oxigen distrug"toare numite radicali liberi. Stresul oxidativ se define#te ca dezechilibrul dintre oxidan!i #i antioxidan!i, n favoarea oxidan!ilor, avnd poten!ial distructiv #i patogenetic. In functie de intensitatea lor, stresurile oxidative se pot desfasura in interiorul sau exteriorul celulei. Stresul intracelular poate conduce la necroza celulara sau la o dezorganizare mai mult sau mai putin marcata a celulei, putand fi catastrofala in cazul unei celule care nu se poate reproduce. De asemenea, stresul oxidativ extracelular este citotoxic. Radicalii liberi sunt substan!e care deriv" din compu#i oxida!i incomplet, care au trecut prin arderi par!iale, avnd n structura lor grup"ri de oxigen capabile s" ini!ieze la suprafa!a membranelor celulare sau chiar n interiorul celulelor reac!ii agresive de oxidare. Radicalii liberi provin din procesele ce se petrec n organism (fagocitoza, catabolismul incomplet, producerea de energie, detoxifiera hepatic"), ct #i din mediul exterior (fum de !igar", aer poluat, anumite alimente #i medicamente, apa de fntn" sau de robinet). Radicalii liberi cei mai activi sunt ionii : superoxid (O22-), peroxid (O2-), hidroxid (OH$), oxid nitric (NO$). Peroxizii #i superoxizii, anionii care exercit" o ac!iune oxidant" energic" provin din apa oxigenata (H2O2) precum #i din alte surse sau procese, a#a cum sunt cei rezulta!i n urma rncezirii alimentelor bogate n lipide (peroxizii lipidici). Radicalii liberi provin din 2 surse majore : Endogen! (radicalii liberi care se formeaz" n organism pe parcursul fenomenelor metabolice sau fiziologice). Dac", cel pu!in dintr-o anumit" masur", impactul cu radicalii liberi exogeni poate fi limitat prin abordarea unui mod de via!" adecvat #i echilibrat, nu se poate spune acela#i lucru #i despre radicalii liberi endogeni. exogen! (radicalii liberi p"trund n organism din mediul extern).

Expunerea organismelor la substan!e chimice foarte variate sau la radia!ii poate antrena oxidarea compu#ilor biologici. Xenobioticele non-medicamentoase (poluan!i atmosferici, tabagici, CCl4, etanolul) determin" o hiperproduc!ie de O2$, dezorganizarea membranelor prin solubilizarea n lipidele lor, favoriznd p"trunderea intracelular" a calciului. Sistemul nervos este foarte sensibil la acest proces deoarece este s"rac n sisteme de ap"rare (slaba activitate a glutation peroxidazei). Epiteliul alveolar este cel mai agresat #i cel mai vulnerabil la poluarea atmosferic". n condi!ii de viat" normale, 300000 metri cubi de aer sunt inhala!i aducnd epiteliului alveolar oxidant ozonul #i oxizii de azot (ini!iatorii lipoperoxid"rii). Tabagismul este un factor important al polu"rii atmosferice. Fiecare fum de !igar" aduce n aer aproximativ 10 radicali. Principalul antioxidant al surfactantului lichidian alveolar, glutationul redus este normal prezent la concentra!ii de 200 milimoli/l., care sunt superioare celor ntlnite n plasm". S-a observat c" autopoluarea tabagic" se traduce la nivel plasmatic printr-o m"rire de produse flourescente ale lipoperoxid"rii #i o sc"dere a ascorbemiei. Poten!ialul oxidant al aerosoluli tabagic inhib" %-1 tripsina care este principalul inhibitor al elastazei neutrofilelor prezente n surfactantul alveolar. Aceast" ac!iune induce dezvoltarea emfizemului pulmonar. Formele active de oxigen, sunt de asemenea, implicate n cancerogenez". Anumite antibiotice antitumorale (adriamicina) sunt biotransformate n radicali semichinonici afla!i la originea unor cantit"!i importante de O2$, indirect responsabili de cardiotoxicitatea lor, adesea fatal". Rezisten!a celulelor tumorale la adriamicin" s-ar datora boga!iei lor n glutation peroxidaza. Toxicitatea etanolului poate s" rezulte de asemenea din efectul s"u inhibitor fa!" de SOD #i glutation peroxidaza. Intoxica!iile acute #i cronice noteaz" o sc"dere a activit"!ii SOD #i a concentra!iei cerebrale a glutationului redus. Cei mai mul!i radicali liberi endogeni se produc la nivelul: mitocondriilor (n timpul gener"rii de molecule macroergice, ATP- acid adenozin trifosforic), care reprezint" principalele surse de energie din organsim; peroxizomilor, citocromului P450 (este localizat la nivelul pl"mnilor #i al ficatului, avnd rolul de a neutraliza substan!e cu poten!ial toxic, care provin din aerul poluat sau din alimente), fagocitelor. Mitocondria reprezint" cea mai important" surs" endogen" de radicali liberi prin reac!iile care se desf"#oar" la nivelul lan!ului respirator mitocondrial. La nivelul mitocondriei n

urma reac!iei de reducere a oxigenului molecular de c"tre citocromii respiratori celulari se produce n jur de 2% din cantitatea total" de ioni superoxid, peroxid de hidrogen #i radical hidroxil. Reac!ia de oxidoreducere este parte component" a unui proces complex de respira!ie mitocondrial" prin care O2 din aerul inspirat ajunge datorit" circula!iei sanguine la !esuturi #i n final, la nivelul mitocondriilor celulare. Peroxizomii sunt corpusculi citoplasmatici prezen!i n mai multe tipuri de celule, n special n ficat, iar denumirea lor vine de la faptul c" aceste organite celulare sunt o surs" important" de producere a peroxidului. Ace#tia con!in numeroase enzime care genereaz" H2O incluznd oxidaza glicolat, D-amino acid oxidaza, urat oxidaza. Oxidaza ac!ioneaz" asupra aminoacizilor #i hidroxiacizilor conform reac!iei: D(L)aminoacizi ! cetoacizi + H2O2 Lhidroxiacizi !cetoacizi+ H2O2 Fagocitele sunt activate #i recrutate n r"spunsul inflamator. Polinuclearele sunt primele care ajung la situsul inflama!iei, urmate de macrofage. Fagocitele ader" la bacterii #i le inger". Principalul mecanism bactericid, este un mecansim oxigeno-dependent care se nso!e#te de un consum crescut de oxigen cu activarea NADPH oxidazei Citocromul p450 reprezint" un grup de enzime prezent n fiecare celul" a organismului cu excep!ia eritrocitelor #i celulelor musculare ale mu#chilor scheletici. Are importan!" n metabolizarea anumitor substan!e din organism, precum steroizi, vitamine liposolubile, acizi gra#i, prostaglandine #i alcaloizi. De asemenea, enzimele cuprinse n acest grup detoxific" medicamentele #i un num"r mare de agen!i poluan!i din mediu.

GENERAREA DE SPECII REACTIVE Un paradox al vie!ii terestre este c" molecula esen!ial" pentru traiul aerob, oxigenul, nu numai c" st" la baza metabolismului energetic #i a repira!iei, dar este implicat" #i n multe afec!iuni #i maladii degenerative (L. Marx 1985). n acestea intervin forme par!ial reduse ale oxigenului, denumite specii reactive de oxigen, care sunt molecule relativ mici, organice sau anorganice : oxigenul singlet, anionul superoxid, peroxidul de hidrogen, radicalul hidroxil, radicalii alcoxil si peroxil. Toate aceste molecule sunt nalt reactive datorit" electronilor nepereche #i joac" n condi!ii fiziologice roluri importante n procesele metabolice normale (mobilizarea sistemelor de transport ale ionilor, cicatrizarea leziunilor, homeostazia sanguin", sistemele redox de semnalizare, procesele imune). n condi!ii de mediu anormale (expunerea excesiv" la c"ldur", radia!ii ultraviolete, poluan!i), nivelul speciilor de oxigen cre#te dramatic, rezultnd grave leziuni celulare. Speciile reactive de oxigen sunt formate #i sub ac!iunea radia!iilor ionizante. Stresul oxidativ #i cumuleaz" efectele cu stresul nitrozativ datorat form"rii speciilor reactive de azot. Speciile reactive de azot sunt o familie de molecule antimicrobiene derivate din oxid nitric #i superoxid, produse prin activitatea enzimelor NOS2 #i NADPH-oxidaza, rezultnd peroxinitritul. NOS2 se exprim" mai ales n macrofage, iar peroxinitritul este foarte reactiv #i poate reac!iona cu diverse componente celulare. Reac!iile speciilor reactive cu substraturile organice sunt complexe.Natura leziunilor oxidative care pot determina moartea celulei nu este ntotdeauna evident". Leziunile determinate de stresul oxidativ pot fi clasificate n: leziuni ale ADN-ului, oxid"ri ale acizilor gra#i polinesatura!i din lipide #i oxid"ri ale aminoacizilor din proteine. Oxigenul singlet este un oxidant puternic, mai reactiv decat radicalul hidroxil, reac!ionnd cu mul!i compu#i organici, cum sunt acizii gra#i, polinesatura!i.

SISTEME ENZIMATICE DE AP"RARE MPOTRIVA RADICALILOR LIBERI

Celulele se pot ap"ra de atacul speciilor reactive prin numeroase mecanisme. n primul rnd exist" o serie de enzime antioxidante : superoxid dismutazele (tipurile 1,2 #i 3), catalazele, lactoperoxidaza, glutation peroxidaza #i peroxiredoxina. Acestora li se adaug" prezen!a unui numar mic de molecule antioxidante : acidul ascorbic (vitamina C), tocoferolul ( vitamina E), acidul uric, bilirubina, glutationul. Dintre ele glutationul este extrem de activ #i important, fiind regenerat de glutation reductaza #i NADPH. Poate fi regenerat #i de acidul lipoic n asociere cu al!i oxidan!i. Cnd re!elele endogene de antioxidan!i e#ueaz" n restabilirea balan!ei redox celulare, nivelurile de glutation scad #i apare stresul oxidativ. Un antioxidant adesea trecut cu vederea este acidul uric, a c"rui formarea poate asigura chiar un mijloc semnificativ de ap"rare fa!" de reac!iile de nitrozare date de peroxinitrit n miocardul afectat de hipoxie. De aceea, se consider" c" nivelul de acid uric seric este un marker important de stres oxidativ. Substan!ele care neutralizeaz" efectul poten!ial negativ al radicalilor liberi sunt grupate n general n sistemul de ap"rare antioxidant". Acest sistem cuprinde un num"r mare de elemente, fiind la fel de divers cum sunt #i radicalii liberi, celulele con!innd o varietate de substan!e capabile de scavenging pentru multiple specii radicalice tocmai pentru a putea asigura o protectie maxim". De#i s-au realizat progrese considerabile n identificarea #i ntelegerea modului de ac!iune al unor enzime #i al altor componen!i ai ap"r"rii antioxidante, varietatea #i complexitatea antioxidan!ilor intracelulari face nc" imposibil" explicarea acestui proces de ap"rare. Superoxid dismutaza (SOD) Func!ia superoxid dismutazei a fost descris" de c"tre Mc Cord #i Fridovich n anul 1969. SOD este un mijloc de ap"rare a organismului fa!" de anionii superoxid.

Superoxid dismutaza accelereaz" viteza de dismutare a superoxidului n H2O2 de aproximativ 1000 de ori. SOD mpiedic" aceasta specie reactiv" de a crea radicalul HO$. SOD se g"se#te n toate celulele aerobe precum #i n bacteriile facultativ aerobe. Ini!ial ea a fost interpretat" ca form" de depozitare pentru cupru, iar mai trziu s-au descris trei tipuri de SOD, bazate pe tipul de metal din centrul catalitic. n func!ie de metalul localizat n situsul catalitic superoxid dismutaza se diferen!iaz" n : ! Fe 2+ SOD, caracteristic" bacteriilor anaerobe. ! Mn 2+ SOD, eviden!iat" n mitocondrii #i organismele n organismele inferioare. ! Cu 2+, Zn 2+ SOD, prezent" n citoplasma celuleloreucariote. Cele dou" metale din structura enzimei au roluri diferite. Cuprul contribuie la actul catalitic, iar zincul se ocup" de stabilitatea centrului catalitic. Rolul superoxid dismutazei este de a cataliza reac!ia de dismutare a anionului radical superoxid conform ecua!iei : O2$ $ + O2$ $ + 2H+ O2 + H2O2 Enzima poate inhiba #i producerea de oxigen singlet #i indirect peroxidarea acizilor gra#i polinesatura!i. Ea #i poate adapta sinteza n func!ie de necesit"!i, astfel biosinteza este accelerat" de concentra!ii crescute de O2, n timp ce Fe are efect represiv. n afar" de rolul de marker al procesului oxidativ, SOD este testat" ca poten!ial agent terapeutic n condi!ii patologice n care stresul oxidativ are un rol binestabilit, precum sindroamele de ischemie-reperfuzie, afec!iuni hepatice #i pulmonare, inflama!ii acute #i cronice, cataracta, artrita reumatismal", diabet, neoplazii. Una din reac!iile catalizate de enzim" duce la apari!ia altui compus nociv peroxidul de hidrogen, pentru care organismul nu este dotat cu mijloace de distrugere. Glutation peroxidaza (GPx) GPx face parte dintr-o familie de enzime ce catalizeaz" degradarea hidroxiperoxizilor organici rezulta!i din procesele metabolice normale #i asigur" protec!ia proteinelor, lipidelor #i acizilor nucleici fa!a de ac!iunea moleculelor oxidante, utiliznd ca donator glutationul sau, n anumite cazuri, tioredoxina sau glutaredoxina. de electroni

GPx este o enzim" selenium dependent", ce se g"se#te n citosol (70%) dar #i n mitocondrii (30%). Este de nenlocuit n arsenalul antioxidant, n special n mitocondrii, deoarece acestea nu con!in catalaza pentru metabolizarea peroxidului. GPx asigur" de asemenea protec!ie fa!" de hidroperoxizii organici #i ajut" la regenerarea formei reduse a vitaminei C. Dezechilibre n nivelul GPx au fost observate odat" cu mb"trnirea #i ntr-o varietate de tulbur"ri cum ar fi : cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul zaharat. Atomii de seleniu de la nivelul situsului activ particip" direct la reducerea peroxidului, fiind esen!iali n sistemul de protec!ie mpotriva antioxidan!ilor.Un deficit de seleniu, chiar nensemnat, afecteaz" activitatea enzimei #i determin" peroxidarea membranelor #i cre#terea permeabilit"!ii acestora. Glutation peroxidaza catalizeaz" reac!ii de tipul : GPx 2GSH + H2O2 sau R-OOH + 2 GSH n care R-OOH pot fi H2O2 polinesatura!i, steroizi. GPx are unele calit"!i fa!" de celelalte sisteme de protec!ie : detoxific" toate tipurile de peroxizi existen!i n mediile biologice; descompune H2O2 mai eficient dect catalaza combin" capacit"!ile antioxidante ale tiolului #i seleniului. folose#te ca al doilea substrat glutationul redus, cel mai mobil compus tiolic, prezent n toate tipurile de celule animale #i u#or de regenerat prin #untul pentozo-fosforic. Rolul GPx n condi!ii fiziologice nu este u#or de stabilit dat fiind multiplele competi!ii cu alte enzime pentru substratul comun ; oricum ele protejeaz" celulele de prejudiciile aduse de radicalii liberi n mod indirect prin reducerea concentra!iei peroxizilor. GPx este o enzim" care are un poten!ial antioxidant mai mare dect SOD #i catalaza, datorit" specificit"!ii largi de substrat. Alte roluri pe care le are sunt : reglarea biosintezei de prostaglandine prin inhibarea lipooxigenazei, iar n cooperare cu glutation reductaza contribuie la refacerea glutationului redus. .[6] R-OH +GSSG + H2O sau orice peroxid derivat din acizi nucleici, acizi gra#i GSSS + 2H2O

CATALAZA Catalaza este universal r"spndit" n natur", activitatea catalazic" fiind prezent" n toate microorganismele aerobe, n celulele plantelor #i animalelor. n celul" enzima este localizat" aproape exclusiv n peroxizomii majorit"!ii celulelor, reducnd nivelul peroxidului de hidrogen. Catalaza reduce nivelul peroxidului de hidrogen n peroxizomi, dar este absent" n cloroplaste. Peroxidul de hidrogen este cea mai stabil" dintre toate speciile active ale oxigenului, fiind un oxidant nucleofilic foarte puternic. Este r"spunz"tor pentru inhibarea enzimelor din ciclul calvin. Catalaza, al"turi de alte 2 enzime (fumaraza si aceticolinesteraza) este unul dintre cei mai eficien!i catalizatori cunoscu!i, reac!iile pe care le catalizeaz" fiind esen!iale pentru via!". Enzima catalizeaz" o reac!ie de fiecare dat" cnd ntlne#te o molecula de sulf. Viteza relativ" #i orient"rile moleculelor care interac!ioneaz" sunt foarte importante pentru reac!ie. Catalaza ac!ioneaz" n conversia peroxidului de hidrogen care este un agent oxidant puternic, cu caracter toxic pentru celule.De asemenea ea foloseste peroxidul de hidrogen pentru a oxida toxine ca fenoli, acid formic, formaldehida #i alcooli. Este un antioxidant primar major cu func!ie principal" n cataliza descompunerii H2O2 n H2O., func!ie pe care o are #i GPx: H2O2 + H2O & O2 +2 H2O Catalaza ca #i SOD, are o r"spndire larg" n !esuturi, nivelul activit"!ii variind nu numai n func!ie de !esut ci #i n cadrul celulei. Nivele mari ale catalazei se g"sesc n ficat rinichi #i hematii, la nivelul hepatocitului, peroxizomii au cea mai important" activitate catalazic", iar activit"!i mai reduse se ntlnesc la microzomi #i citosol. Avnd n vedere c" toxicitatea H2O2 este crescut" n prezen!a metalelor tranzi!ionale de 1000 de ori, este de n!eles de ce organismele aerobe #i implicit cel uman necesit" dou" clase majore de ap"rare cu rol complementar : catalaza #i enzimele asociate glutationului.

SISTEME NEENZIMATICE DE AP"RARE MPOTRIVA RADICALILOR LIBERI Glutationul (GSH) Glutationul, numit proteina vietii, este o polipeptid" bioactiv" cu func!ie de coenzim", prezent" n aproape toate celulele organismului uman. Este sintetizat" n ficat din aminoacizii cisteina, glutamina si glicina. Ficatul este cel mai mare depozit de glutation, dar n concentra!ii mari glutationul se g"se#te #i n splin", rinichi, pancreas, cornee. Nivelul celular al glutationului este stimulat de acidul alfa lipoic, glutamin", colostru, seleniu #i vitaminele C, B6 #i B2. Eficien!a vitaminelor C, E #i a coenzimei Q10 depinde de nivelul de glutation din organism. Glutationul redus este forma cea mai activ". 2GSH + H2O2 &GS'SG +2 H2O2 Are efect antitumoral deoarece reduce muta!iile ADN-ului determinate de substan!ele cancerigene, prin sus!inerea fazelor I #i II de detoxifiere enzimatic"; inhib" absorb!ia #i favorizeaz" eliminarea din organism a metalelor grele, fumului de tigar", pesticidelor, fungicidelor, hormonilor n exces, coloran!ilor alimentari, detergen!ilor, supradozelor medicamentoase. Este unul dintre cei mai puternici #i importan!i antioxidan!i ai organismului; este numit antioxidantul miraculos; stresul oxidativ produs prin deficit de glutation are un rol major n patogenia cancerului, astmului, bron#itei cronice, emfizemului, fibrozei chistice, mucoviscidozei pulmonare, autismului, deficitului de aten!ie #i hiperactivitate, bolii Parkinson, maladiei Alzheimer, sclerozei multiple, schizofreniei, protejeaz" mpotriva leziunilor si a emboliilor cerebrale.

Vitamina C (acidul ascorbic)

Vitamina C a fost descoperit" de c"tre savantul maghiar Szent-Gyorgy Albert. El a fost primul care a reu#it s" extrag" din ardei Vitamina C #i pentru aceasta descoperire a fost distins cu premiul Nobel. Denumirea chimic" conform nomenclaturii IUPAC este ( R)-3,4-dihidroxi-5((S)-1,2-dihidroxietil)furan-2(5)-ona.Vitamina C este sintetizat" n plante, organisme monocelulare #i o parte din animale. Deficitul de vitamina C provoac" boala numit" scorbut. Ac!iunea antioxidant" a acidului ascorbic se bazeaz" pe reac!ia cu radicalii liberi de tip hidroxi sau al!i radicali avnd un num"r impar de electroni la un atom de oxigen, cu formare de acid monodehidroascorbic #i apoi acid dehidroascorbic.Aceste forme oxidate sunt relativ stabile #i nu sunt toxice pentru celule. n contrast cu vitamina E, vitamina C este hidrofilic" #i func!ioneaz" mai bine dect vitamina C n mediul apos. Ca agent reduc"tor antioxidant reac!ioneaz" direct cu O2$ $ OH ca #i cu diver#i hidroperoxizi lipidici. n plus poate restabili propriet"!ile antioxidante ale vitaminei. Distribuit" larg n !esuturi, are o concentra!ie mai mare n glanda suprarenal" #i hipofiz", iar cantit"!i mai mici n ficat, pancreas, splina #i creier. n compara!ie cu ceilal!i antioxidan!i hidrosolubili, vitamina C ofer" o protec!ie mai mare antioxidativ". Ea poate ac!iona #i ca prooxidant n cantit"!i excesive, n prezen!a metalelor tranzi!ionale, genernd cofactori ai activ"rii radicalilor de oxigen n perioada de promovare a peroxid"rii lipidice. n afara reac!iilor de oxidare, vitamina C are #i rol de transportor de electroni participnd la reac!iile de hidroxilare: biosinteza glicogenului, biozinteza carnitinei, hidroxilarea dopaminei #i norepinefrinei sub influen!a (-dopamin hidroxilazei. Acidul ascorbic interac!ioneaz" cu Fe, favoriznd absorb!ia acestuia la nivel intestinal, reduce methemoglobina la hemoglobina #i inhib" formarea de compu#i nitri!i la nivel digestiv.[7]

Tocoferolii (vitamina E) Vitamina E are 4 tocoferoli care se g"sesc n natur". Ace#tia, au n moleculele lor, ca structura de baz", tocolul. La rndul s"u, acesta con!ine un nucleu cromanic substituit n pozi!ia 6

10

cu un hidroxil iar n pozi!ia 2 cu un metil #i un radical saturat con!innd 16 atomi de carbon. Din tocol deriv", prin metil"ri n diverse pozi!ii (5, 7sau 8) cei patru tocoferoli naturali : tocoferolul (5, 7, 8 trimetiltocol) ( tocoferolul (5,8 dimetiltocol) ) tocoferolul (7, 8 dimetiltocol) * tocoferol (8 metiltocol) Ac!iunea antioxidant" a tocoferolilor este eficient" la concentra!ii ridicate ale oxigenului. Datorit" acestui lucru, tocoferolii au tendin!a s" se concentreze n structurile lipidice care sunt expuse la presiuni ridicate de oxigen (membrana eritrocitar", membranele arborelui respirator). Acumularea vitaminei E n membranele celulare depinde de cantitatea ingerat", de cantitatea de seleniu adus" prin alimenta!ie, de cantitatea de aminoacizi tiolici, de raportul prooxidantilor #i antioxidantilor din organism.

Vitamina A Catenoizii sunt de mult timp considera!i antioxidan!i datorit" capacit"!ilor de scavengeri de radicali liberi #i mai ales de oxigen single, protejnd lipidele de peroxidare: (-carotenul, are o activitate antioxidant" important" prin inhibarea LPO indus" de sistemul xantinoxidaza. Aceast" func!ie de scavengeri de radicali liberi este sugerat" #i de aranjamentul structural al (carotenilor, n lan!uri lungi cu duble leg"turi conjugate ; modificarea culorii carotenoizilor n timpul oxid"rii sus!ine de asemenea acest rol. (-carotenul poate func!iona #i ca antioxidant dar #i ca prooxidant, la presiuni par!ial crescute ale oxigenului. .[6]

11

ROLUL STRESULUI OXIDATIV IN PATOLOGIE

Echilibrul dintre actiunea oxidativa a radicalilor liberi si nivelul antioxidantilor dintr-un organism este esentialul vietii , caracterizeaza capacitatea de rezistenta a organismului . In multe stari patologice are loc o accelerare a formarii speciilor reactive de oxigen (SRO) , avand ca rezultat dezechilibrul dintre factorii oxidanti si sisteme antioxidante protectoare. Astfel , se explica implicarea radicalilor liberi in foarte multe boli , constituind un factor de agregare nespecific . Alaturi de implicarile stresului oxidativ in boli respiratorii , de la nivelul aparatului renal , a asocierii in cadrul complicatiilor diabetului zaharat este necesar de mentionat importanta in cadrul afectinunilor de tip : ischemie-reperfuzie , HTA , boala Parkinson , si cele prezente la nivel endotelial . De asemenea , se vor observa asocierile in cadrul evidentierii rolului hiperhomocisteinei . Homocisteina va putea induce leziuni vasculare datorita caracteristicilor chimice ale gruparii tiol ( R-SH ) . Sulful are electronegativitatea mai mica decat oxigenul . Energia necesara pentru a scinda legatura S-H din gruparea tiol este relativ mica , ceea ce face aceasta grupare foarte acida si extrem de reactiva . Ca rezultat , gruparile tiol , ( R-SH ) , sunt rapid oxidate la disulfura ( RSSR ) cu resturi de cisteina prezente in proteine structural , hemoproteine , enzime , hormoni vasoactivi , cu proteine implicate in coagulare sau cu cele plasmatice sau celulare . In decursul acestei reactii sunt generate specii reactive ale oxigenului : anionul superoxid , peroxidul de hidrogen si anionul hidroxil , care ar putea provoca disfunctii endoteliale ce vor prezenta grave consecinte : reglare vasomotorie alterata ; schimbarea fenotipului antitrombocitar ; activarea si agregarea plachetelor ; stimularea depunerii calciului in intima arteriala ; activarea elastazei ; peroxidarea lipidelor din lipoproteinele plasmatice , in special a LDL , cu formarea hidroxicolesterolului , compus aterogenic ; modificarea aldehidica a resturilor de lizina din Apo B100 , avand consecinte citotoxice si aterogenice . In plus , procesul oxidativ cauzeaza inactivarea sintazei oxidului nitric si a glutationperoxidazei . S-a sugerat ca oxidul nitric este capabil sa reduca efectele toxice ale aminoacidului prin formarea S-nitrozo-homocisteinei , care previne producerea de hidrogen peroxid si , de

12

asemenea , inhiba formarea homocistein-tionolactonei . Ca rezultat al acestei reactii este generat un stres oxidativ care produce leziunea endoteliului arterial .

STRESUL OXIDATIV SI ENDOTELIUL VASCULAR Stresul oxidativ este considerat actualmente factorul initiator si promoter cel mai important al lezarii celulei endoteliale. Modificarile survenite au o importanta majora in oxidarea lipoproteinelor si in ateroscleroza. Radicalii liberi implicati in acest proces sunt anionul superoxid, hidroxi-anionul, radicalul hidroperoxil si peroxide. Sursele de radicali liberi sunt reprezentate de celule participante la aterogeneza : celule endoteliale , celule musculare netede si macrofagele . Endoteliul vascular este bogat in xantina (sursa importanta de anion superoxid generat prin metabolizarea xantinei sub actiunea xantin oxidazei). Alta sursa : activarea lantului metabolic al acidului arahidonic. NO, inhibat de anionul superoxid , contribuie la disfunctia endoteliului lezat . Factorii care agraveaza endoteliul sunt factorii de risc pentru ateroscleroza (hiperlipoproteinemia , hipertensiunea arteriala , fumatul , diabetul zaharat ) si sunt cei care favorizeaza constituirea unei zone de stres la nivelul endoteliului . Factorul de risc major este hipercolesterolemia . Daca la acest factor de risc se adauga hipertensiunea arteriala , efectele sunt aditive. Atat hiperlipemia cat si hipertensiunea arteriala agraveaza aterosleroza prin alterarea statusului REDOX din peretele vascular . Leziunea aterosclerotica este dependenta de interactiunea dintre celula endoteliala si lipoproteinele cu densitate joasa de circulatie . S-a observat ca LDL incubate cu celule endoteliale timp de 24-48 ore sunt recunoscute de receptorii de pe macrofage si sunt rapid capturate printr-un proces de endocitoza. Modificarea LDL de catre celulele endoteliale , macrofagele , neutrofilele si celulele muscular netede sunt capabile sa oxideze LDL prin eliberarea SRO cu inalta toxicitate. Produsii citotoxici rezultati prin peroxidarea lipidelor prezinta un iritant constant pentru endoteliu si contribuie la dezvolatrea unei cascade de evenimente care determina lezarea endoteliului , agregarea trombocitelor la endoteliu , eliberarea factorilor de crestere stimulatori ai proliferarii celulelor muscular netede , acumularea celulelor inflamatorii si dezechilibrelor metabolismului eicosanoizilor. Oxidarea LDL este o reactie lipidica guvernata de radicalii liberi . Produsii finali ai peroxidarii lipidelor sunt aldehidele citotoxice , hidrocarburi gazoase si variate reziduuri chimice , malonilaldehida , cu rol in proprietatile citotoxice . Unele aldehide rezultate din peroxidare declanseaza eliberarea de IL-1. Produsii de degradare pot difuza de la locul de formare si pot determina edem celular , cresterea permeabilitatii vasculare , eliberarea de factori chemotactici pentru polimorfonucleare . Ei altereaza activitatea fosfolipazei A2 si formeaza favorizarea cascadei acidului arahidonic cu formarea consecutiva de prostaglandina si endoperoxizi . Se poate astfel concluziona ca stresul oxidativ declanseaza un raspuns inflamator implicat direct in patogenia ateroslerozei .

13

Concluzionam, afirmand ca implicarile rezultate in urma activitatii si corelarii prezentei hiperhomocisteinemiei asupra stresului oxidativ , precum si inflamatia , alterarea metabolismului lipidic se interactioneaza complex in aterogeneza. Hiperhomocisteinemia moderata este, de asemenea , considerata un factor de risc independent pentru aparitia leziunilor vasculare din AS . Multe studii au aratat corelatii stranse intre hiperhomocisteinemia si boala coronariana, cerebrovasculara si trombembolismul peroferic. Aproximativ 10 % risc de boala coronariana este atribuit cresterii concentratiei de homociteina . Cresterea homocisteinei cu pana la 5 micromol/ L creste riscul aproximativ de 41% , ca si cresterea colesterolului cu 0,52 micromol/L ( 20 mg/l ) . Fumatul si hipertensiunea au efecte multiple pe actiunea aterogenica a concentratiilor crescute ale homocisteinei . Asocierea dintre hiperhomocisteina si factorul V- Leiden (rezistenta la proteina C activata ) creste riscul de tromboza de 3-6 ori .

Rolul stresului oxidativ in cancer Cancerul a suscitat o vie atentie in mediile medicale si biochimice in ultimii ani.S-au adus progrese reale in ceea ce priveste cunoasterea agentilor cancerigeni si a mecanismelor acestuia.O estimare bruta arata ca 75 % din cancerele umane sunt induse de mediu si factorii carcinogeni ai acestuia (aer, apa, alimente , etc ) si radiatii .Se fac eforturi imense pentru identificarea carcinogenilor din mediu si explicarea mecanismului de actiune al aestora, cei chimici prezentand structuri diverse dar in final intervenind prin : modificari structurale permanente ale ADN, activarea cailor de transductie a semnalelor citoplasmatice , mitocondriale, si nucleare. modularea proteinelor si genelor de stres care moduleaza genele efectoare implicate in cresterea, diferentierea si moartea celulara. In cancer exista un stres oxidativ permanent.Stresul oxidativ si radicalii liberi sunt cunoscuti de mult ca agenti mutageni .Ei fiind mediatori ai unor modificari feno- si genotipice ce duc de la mutatie la neoplazie . Exista reactii metabolice relativ specifice ale unor carcinogeni chimici (hidrocaburi aromatice) ce actioneaza prin radicali liberi. Astfel ea se desfasoara in 3 stadii: initiere, promovare si conversie maligna. O mutatie in complexul care controleaza cresterea si diferentierea, e un exemplu al tipuluide modificare genica in stadiul de initiere. Varii carcinogeni, inclusiv SRO pot produce perturbari genetice fundamentale. Rolul stresului oxidativ in initierea cancerului Se detin numeroase dovezi PRO asupra interveniei SRO in initierea carcinogenezei in cel putin cinci arii care contin:1- Inducerea tumorilor prin radiatii ionizante 2- Inducerea tumorilor prin corpi straini 3- Inducerea mediata de metal 4- Inducerea prin substante chimice 5- inducerea tumorala produsi alimentari.

14

In cazul radiatiilor, este dificila stabilirea exacta a unui mecanism care sa explice carcinogeneza sub actiunea acestora fara implicarea predominanta a SRO. Activitatea izoenzimei superoxid dismutaza in plasma si tesutul tumoral in cancerul de san: -S-a observat o crestere generala a activitatii SOD in plasma si tesutul tumoral ( p< 0,05). -Mn-SOD scade semnificativ in tesutul tumoral (p<0.05) si scade nesemnificativ in plasma. EC-SOD in plasma( in benignitate si in cancerul de san) este3,5%, respectiv 22,8%. -scaderi EC-SOD in tesutul tumoral -pentru TBRS( tiobarbituric reactive substance) s-a observant aceeasi tendinta. Alcoolul influenteaza prin cresterea stresului oxidativ in toate tipurile de cancer iar efectul este si mai nociv in asociere cu fumatul. Un factor major de risc pentru dezvoltarea cancerului este scaderea GSH si a TAA( total antioxidant activity). Valorile produ#ilor finali ai peroxid"rii lipidice sunt la niveluri semnificativ crescute n serul pacien!ilor cu cancere ale laringelui #i hipofaringelui comparativ cu martorii s"n"to#i. Capacitatea antioxidant" total" este diminuat" semnificativ n serul pacien!ilor cu cancere ale laringelui #i hipofaringelui comparativ cu martorii s"n"to#i EFECTELE STRESULUI OXIDATIV N DIABETUL ZAHARAT La pacien!ii diabetici s-a constatat cre#terea peroxid"rii lipidelor #i sc"derea activit"!ii enzimelor antioxidante eritrocitare. Principalele !inte ale oxid"rii sunt proteinele, cre#terea con!inutului n carbonil al acestora, prin formarea aldehidelor #i cetonelor este un indicator al stresului oxidativ. Nivelul plasmatic al proteinelor glicozilate neenzimatic este semnificativ crescut la pacien!ii diabetici comparativ cu persoanele nondiabetice. Acest fenomen se observ" nc" din stadiile precoce ale bolii ceea ce nseamn" c" modific"rile structurale ale proteinelor plasmatice datorate radicalilor liberi apar devreme #i vor duce n timp la apari!ia complica!iilor n stadiile tardive ale bolii. Interesul crescnd fa!" de stresul oxidativ #i de implicarea lui n patologie se justific" prin rolul esen!ial pe care l joac" acesta n aparitia unor leziuni specifice celulare, tisulare sau de organ denumite generic leziuni oxidative. In prezent este cunoscut faptul c" la pacien!ii diabetici, ca urmare a starilor de hiperglicemie se produce o intensificare a agresiunii oxidative prin autooxidarea glucozei, formarea produ#ilor avansa!i de glicozilare. Speciile reactive ale oxigenului ap"rute ca urmare a acestor procese vor determina apari!ia disfunc!iilor la nivelul endoteliului #i vor induce o intensificare a prolifer"rii celulelor musculare netede. Totu#i fenomenul este nc" incomplet studiat n prezent. Acest neajuns porne#te de la faptul c" speciile reactive au o durat" scurt" de via!" #i de aici deriv" dificult"!ile de dozare a acestori produsi #i dificultatea de a stabilii rela!ia dintre ac!iunea acestor produ#i #i apari!ia unor fenomene patologice .

15

Pacien!ii diabetici prezint" hiperglicemie cronic", ceea ce va genera o agresiune oxidativ". Prin autooxidarea glucozei se vor forma produ#i de glicozilare avansat". In urma acestor agresiuni oxidative se produc radicali liberi care vor ini!ia mecanisme fiziopatologice ce vor genera disfunc!ii endoteliale, modific"ri importante care sunt implicate n apari!ia complica!iilor microvasculare ale diabetului zaharat. Mecanismele prin care stresul oxidativ intervine n apari!ia leziunilor vasculare la pacien!ii diabetici sunt: intensificare oxid"rii LDL, disfunc!ia endotelial", inflama! ia vascular", activarea proceselor de tromboz". Reducerea activit"!i sistemelor antioxidante este consecinta mai multor mecanisme: Sc"derea concentra!iei de glutation, sc"derea activit"!ii superoxiddismutazei (SOD), deficitul de detoxifiere a componentelor stresului carbonil, modificarea producerii de NO #i a ac!iunii sale. Capacitatea antioxidanta a organismului poate fi apreciata prin dozarea substantelor antioxidante de tipul: ceruloplasminei. Actiunea agentilor oxidanti la nivel tisular #i celular va determina declansarea unor procese fiziopatologice care stau la baza aparitiei leziunilor microvasculare. Metode de determinare a radicalilor liberi Determinarea radicalilor liberi este foarte dificil" datorit" faptului c" ei se g"sesc n concentra!ii scazute #i au o durata scurt" de via!". Pentru determinare sunt folosite: - metode indirectede dozare: urm"resc efectele radicalilor liberi asupra diferitelor structuri, doznd produ#ii rezulta!i din degradarea acestor substante: malondialdehida (MDA) proteinele carbonilate

INFLUENTA STRESULUI OXIDATIV IN BOLI INFLAMATORII Celulele epiteliale sunt componentele cele mai superficiale ale pielii si mucoaselor si sunt principalele generatoare de bariere fizico-chimice, inalt specializate care sunt organizate in tesuturi ce exista in primul rand pentru a defini si separa distinct compartimentele corpului cu rolul de a proteja gazda in intregime dar si de a prezerva functia homeostatica a organismului. Aceste functii protective sunt evident maximale la nivelul pielii, conjunctivei si mucoasei respiratorii, din moment ce ele definesc circumferinta ce vine in contact direct cu mediul inconjurator. In mod normal microorganismele, toxinele si alergenii din mediu sunt blocati eficient de la intrare de sistemul de aparare organizat de straturile de celule epiteliale. In portiunile viabile ale epidermei, membranele lipido-plasmatice si sistemele de transport cu specificitate inalta formeaza un obstacol formidabil impotriva pasajului transepitelial al celor mai nedorite molecule. In plus, conexiunile barierei jonctionale intercelulare creaza un

16

continuum cu citoscheletul celulelor epiteliale care este conservat chiar si cand celula epiteliala se divide sau intra in apoptoza. Oricum o mare parte din functia de bariera fizico-chimica a epidermei umane, impotriva mediului inconjurator este asigurata de invelisul celulelor corneene (CE), un unic sistem format din doua compartimente inalt lipofilice al corneocitelor intregrat in matricea intercelulara bogata in lipide. De jos in sus, de la stratul cel mai profund al epidermei, keratinocitele progresiv diferentiate si eventual transformate in cellule corneene anucleate formeaza o plasa keratinoasa inchisa cu o matrice insolubila de proteine si inconjurata de un invelis lipidic bogat in ceramide. Ambele componente proteice si lipidice ale CE sunt esentiale pentru functionarea optima a barierei, find demonstrata de defectele genetice care stau la baza numeroase boli umane. !"#$%&'!()*"#+&)&,-()(&*-"./0*)$*%&1")()*2&")&& In pielea sanatoasa, practic toate tipurile celulare ale pielii produc ROS si RNS.De exemplu, atat melanocitele cat si keratinocitele produc apa oxigenata (H202) si radical superoxid in reactia cu pheomelanil cu lumina UV. Toate celulele deasemenea produc cantitati mici de anion superoxid prin producerea transferului de electroni din lantul respirator mitocondrial. Prin reactionarea directa cu moleculele lipidice, sau afectand enzimele lipido-metabolice redoxsensibile (fosfolipaza, lipooxigenaza si ciclooxigenaza), ROS induc producerea de specii reactive lipidice (radicali lipidici, peroxizi, hidroxiperoxizi, aldehide). Desi mutarea anionului peroxid conteaza probabil mult pentru H2O2 produsa de celule eucariote , deasemenea poate fi format si direct prin reducerea celor doi electroni ai oxigenului, mecanism impartit si de un numar de oxidaze flavoproteice. NO si peroxinitritul sunt RNS majore in sistemul biologic. In piele, NO este produs de doua isoforme constitutive oxid-nitric sintetaze (cNOS), indentificate ca endoteliala (eNOS), neuronala (nNOS), si o isoforma inductibila (iNOS). Atat fibroblastii cat si keratinocitele exprima constitutive NOS. NO reactioneaza usor cu speciile oxidative inclusiv ROS, metale tranzitionale si tioli care leaga numeroase RNS.In mod particular, automat reactioneaza cu anionul superoxid in apropierea ratelor de difuziune limitata, conducand catre producerea extrem de rapida a ionului peroxinitrit .Cand este generat la concentratii crescute, peroxinitratul poate difuza si poate suferii transformari in alti oxidanti puternici, incluzand radicalul hidroxil si alte RNS (No2) Este important sa subliniem ca nivelele scazute ale ROS si RNS inalt reactive sunt efectori indispensabili in caile homeostatice conducand la proliferare, difentiere, senescenta si moarte celulara si exista numeroase evidente ale organismului care confirma ca este adevarat deasemenea si pentru alte populatii celulare distincte ale pielii organismului . Pe perioada contactului direct cu provocarile fizico-chimice ale mediului extern, pielea este deosebit de bogata in sisteme antioxidante efective. In straturile viabile ale epidermei, antioxidantii lipidici solubili, mai ales alfa-tocoferol si enzimele antioxidante precum catalaza (CAT), superoxid dismutaza (SOD), glutation peroxidaza (GPX) sunt exprimate din abundenta. Spatiile extracelulare ale epidermei si dermului contin un numar mare de antioxidanti hidrosolubili precum acidul ascorbic, acid uric si glutationul. In schimbul contracararii efective a insultelor ce vin din partea mediului inconjurator, CE ale pielii normale umane contin nivele ridicate de antioxidanti hidro- si liposolubili precum glutationul, thioredoxina, vitamina c , acid

17

uric, 2-tocoferol, scualen si coenzima Q10 , distribuite in raport cu concentratiile crescute din straturile profunde . Psoriazisul este o boala inflamatorie cronica, afectiune proliferativa a pielii caracterizata prin leziuni patologice ale tegumentului cauzate de numerosi factori exogeni si endogeni. Este asociat cu dezechilibre biochimice si imunologice. A fost sugerat faptul ca o crestere a speciilor reactive ale oxigenului si o functie antioxidanta compromisa sunt implicate in patogenia psoriazisului, reflectate de cresterea peroxidarii lipidelor si scaderea TAS (capacitatii antioxidante totale) precum si scaderea activitatii SOD si CAT. Cresterea produsilor finali ai NO la pacientii cu psoriasis poate fi urmare a unui mecanism immunologic si inflamator, informatie foarte importanta pentru etiopatogenia psoriazisului. Mai mult, s-a constatat o agravare a statusului oxidativ comparativ cu progresia leziunilor psoriazice.

Psoriazis

Reprezentare schematica a psoriazisului

Evidentierea stress-ului oxidativ in psoriazis Exista multe semne sistemice si leziuni ale stress-ului oxidativ la pacientii cu psoriazis activ. In plasma si in eritrocitele pacientilor cu psoriazis activ nivele crescute de malonildialdehida (MDA) au fost interpretate ca amprente a epuizarii sistemelor naturale de aparare antioxidante enzimatic si nonenzimatic. Intr-un alt studiu, eritrocitele pacientilor au prezentat o scadere semnificativa a SOD si GPx eritrocitare. In acest raport nivele crescute de MDA au fost masurate in tesuturile lezate dar nu si in serul pacientilor cu psoriazis. Alti autori au descris un potential antioxidant scazut in plasma impreuna cu o expresie SOD mai mare decat in mod normal precum si valori crescute ale MDA, dar nici o corelatie intre acesti parametri si severitatea bolii. Aceste rezultate sustin ideea ca un dezechilibru in sistemul oxidant antioxidant poate fi observat la pacientii cu psoriazis. La nivelul leziunii infiltrarea masiva cu leucocite activate duce la eliberarea locala a unei serii de specii prooxidative, care la randul lor sunt implicate in activarea celulelor proinflamatorii restante ale pielii, in special a keratinocitelor si fibroblastilor. Numerosi mediatori proinflamatori in special TNF%, IFN) si IL-8 stimuleaza leziunile psoriazice si sunt inductori puternici de exprimare a iNOS si NO eliberate din keratinocitele epidermice.

18

NO a fost recent considerat un jucator cheie in patogeneza psoriazisului acesta fiind un proinflamator in piele. Investigatiile au descoperit ca aplicarea unui unguent cu eliberare de NO pe leziunile psoriazice active duce la regresia bolii si prin urmare la inhibarea celulelor T si a macrofagelor atrase in piele. S-au inregistrat cresteri semnificative in ser de malondialdehida, produsi de degradare ai oxidului nitric cu o scadere a activitatii enzimei eritrocitare - superoxid dismutaza, activitatea catalazei si statusul antioxidant total la pacientii cu psoriasis sugerand agravarea bolii. Radicalii liberi sunt asadar dusmanii de temut ai tineretii si sanatatii, ei sunt raufacatorii care ne imbatranesc pielea inainte de vreme, ne ameninta cu infact sau cu cancer. Adevaratii teroristi ai celulelor, creeaza o veritabila anarhie in organism, dezarmandu-l in fata bolii

19