Sunteți pe pagina 1din 4

SELECTIVITATEA LINIARĂ A RECEPTORULUI

Selectivitatea reprezintă capacitatea receptorului de a separa semnalul


util din multitudinea de semnale şi perturbaţii de la intrarea sa şi de a
diminua acţiunea celor din urmă, care au frecvenţe diferite de cea a
semnalului util. Acest lucru se realizează:
• cu ajutorul etajelor selective din interfaţa analogică,
• în urma prelucrărilor din interfaţa digitală, în vederea selecţiei
canalului util,
• în procesul de demodulare efectuat în banda de bază în DSP.
Pentru semnale şi perturbaţii slabe, interfaţa receptorului poate fi
analizată ca un sistem cvasiliniar, situaţie în care putem determina
selectivitatea liniară a acesteia. În regim staţionar, performanţele interfeţei
pot fi descrise prin intermediul funcţiei de transfer:
U ieş
K ( f ) = K ( f ) e − jθ ( f ) = . (8.32)
EA

Pentru orice sistem, dependenţa modulului funcţiei de transfer K ( f )


de frecvenţă reprezintă caracteristica amplitudine – frecvenţă, iar dependenţa
argumentului θ ( f ) de frecvenţă reprezintă caracteristica fază – frecvenţă a
acestuia. Caracteristica amplitudine – frecvenţă a unui sistem determină
proprietăţile selective ale acestuia. Normând pe K ( f ) cu valoarea maximă a
acestuia K max = K ( f 0 ) , obţinută pe frecvenţa centrală din banda de trecere a
sistemului, putem defini selectivitatea liniară S ( f ) , ca fiind inversul
caracteristicii de frecvenţă γ ( f ) , rezultând:

1 K
S( f ) = = max , (8.33)
γ ( f ) K( f )
iar în decibeli:
S [ dB ] = 20 log S ( f ) . (8.34)
a) b)

Fig. 8.7 Caracteristica de frecvenţă şi selectivitatea receptorului

Cantitativ, selectivitatea pe o frecvenţă oarecare f1 , este caracterizată


de valoarea numerică S ( f1 ) , care ne arată de câte ori se micşorează
amplificarea în tensiune a sistemului la frecvenţa menţionată în raport cu
valoarea sa maximă.
Altfel spus, selectivitatea liniară a receptorului ne arată cu cât
atenuează acesta un semnal dispus pe canalul cu frecvenţa f1 , în raport cu
semnalul util, corespunzător canalului pe care este acordat receptorul.
Deoarece, pe lanţul de recepţie putem întâlni sisteme selective
acordate pe frecvenţe diferite (frecvenţa purtătoare în preselector, frecvenţa
intermediară în interfaţa analogică şi cea digitală), pentru funcţiile S ( f ) şi
γ ( f ) vom introduce ca variabilă dezacordul dintre frecvenţa centrală a
benzii de trecere a receptorului, transferată la intrarea acestuia f s 0 şi o
frecvenţă oarecare f s :

∆f s = f s − f s 0 . (8.35)

În receptoarele de tip superheterodină caracteristica de frecvenţă a


receptorului este determinată de caracteristicile de frecvenţă ale
preselectorului şi cele ale traseului de frecvenţă intermediară (în variantă
analogică sau digitală de prelucrare a semnalului):

γ ( ∆f s ) = γ preselector ( ∆f s ) ⋅ γ IF ( ∆f IF ) (8.36)
Deoarece frecvenţa intermediară se obţine ca f IF = f h ± f s , cu
f h = const. la recepţia unui anumit canal, rezultă că ∆f s = ∆f IF şi deci, vom
putea reprezenta cele două caracteristici de frecvenţă în acelaşi sistem de axe
de coordonate, ca în fig. 8.7.

Fig. 8.7 Selectivitatea receptorului

Din analiza fig. 8.7 se poate constata că selectivitatea receptorului este


practic determinată de selectivitatea traseului de frecvenţă intermediară,
unde are loc extragerea canalului util din celelalte canale alăturate. Din
aceste considerente, această selectivitate poartă denumirea de selectivitatea
pe canalul alăturat asigurând atenuarea impusă a canalelor alăturate.
Receptoarele de tip superheterodină trebuie să asigure o selectivitate
corespunzătoare pe canalele suplimentare liniare de recepţie ce apar în
urma procesului de schimbare analogică de frecvenţă (îndeosebi pe canalul
direct şi pe canalul imagine). Atenuarea canalelor suplimentare liniare de
recepţie trebuie realizată în etajele dispuse înaintea mixerului, adică, în cazul
unei singure schimbări analogice de frecvenţă – în preselector, iar în cazul a
două schimbări analogice de frecvenţă – în preselector pentru prima
schimbare şi, respectiv, în traseul primei frecvenţe intermediare pentru cea
de a doua schimbare de frecvenţă.
În concluzie, caracteristica de frecvenţă a preselectorului şi cea a
traseului de frecvenţă intermediară asigură proprietăţile selective ale
receptorului într-un regim liniar de funcţionare a acestuia. În realitate însă,
gama dinamică a semnalelor şi perturbaţiilor la intrarea receptorului poate
depăşi limitele de funcţionare liniară a acestuia (sau a etajelor sale). În aceste
condiţii apare posibilitatea realizării unor transformări neliniare a semnalelor
şi perturbaţiilor, ceea ce poate da naştere la componente spectrale noi, care
pot ajunge în banda ocupată de semnalul util atunci când frecvenţa acestora
coincide cu frecvenţa canalului util sau a canalelor suplimentare de recepţie.
Prin urmare, se impune ca o necesitate evaluarea selectivităţii receptorului în
prezenţa a două sau mai multor semnale la intrarea sa, aspecte ce vor fi
abordate în paragraful următor