Sunteți pe pagina 1din 15

J

Fig. 102. a) Troilii din judo Cluj .<dupa piesa allatii ,n Muzeul Etnogratic al Transilvaniei): b) troila din Alunu - Hunedoara (dupa Papahagi): c) fragment de lroila de la Mogoo - I-lunedoara; d) cruce oi lroila din zona Higaraoului; e) troi!a de langa Vionea de Jos - Fagara~ (dupa Vulcanescu): f) cruce din Frumoasa - Harghita; g) troila din Reghin (dupa Yulcanescu); h) cruce de drum din Sanmihaiu Roman - judo Timi~; i) cruce de drum din Luncani (Cara~-Severin); j) cruce din Borlovenii Yechi (Cara~-Severin) Fig. 99. e) cruce e) troilii (Viileea); a) Stalpi funerari din zona Gorjului; b) cruee din Gomen!i - Mehedinli: din Schitu Topo1niWi (MehedLnli); d) troila din Bariiiacu (Mchedin[i): din Godeau (Mehedinli); f) troila din Tun~i (GOIj); g) lroila din Rooiile h-i) troi!e din Tom~ani - Valeea (dupa Papahag; ~i dupa materiale de teren).

Fig. 101. Cruei ~i troi!e din: a-b) Coliba~i Prahova: d) Lespezi - Baeau; e) zona Yraneei f) Nereju - Vraneea; g) Moioeni - Maramure~: (toate dupa exemplare din satele respective); i) Gh. Aldea)

Dambovila: c) Ogrelin (toate dupa Vulcanescu): h) Nane~ti - Maramure~ din zona Sebe~ului (dupa

CRUCl CU SEMNE ALE METAMORFOZEJ

J,2, 3. Croci din diferite zone; 4. SemnuJ pristolnicuJui pe bra{e $i In partea superioara a crocii (Mehedin{i - Borlovene$ti)

CRUCE,STALp,TRE~
Omamentica acestor obiecte, privita in ansamblu, este aceea~i pe care am surprins-o pe orice obiect din lemn, simbolurile cuprinzand gama totemico-cre~tina completa, unde, in mod deosebit, rozetamonograma exceleaza. Imbinarea acestora, prezentarea lor intr-o forma mai stilizata sau mai realista, depinde, in primul rand, de caracteristica (tipul) obiectului sacral, de obi~nuinta locului ~i de stadiul de intelegere mistic (impus sau nu) la care se mai afla "crucerul" la momentul crearii.

Este elementul sacral raspandit, in ziua de astazi, la romani pe intreg teritoriul, este un simbol-forma, ea intruchipand rastignirea, jertfirea lui Cristos, care, prin traditie ortodox-bizantina, incepand din sec. al V -lea, s-a impus din ce in ce mai mult in Imperiul Bizantin, in practica de marcare a locului celui decedat. Este prezenta in cimitire sau la locuri unde s-au intamplat accidente tragice (In urma unui trasnet, a caderii intr-o rapa, prabu~irii vreunui copac etc.), dand de !jtire orieui ea aeolo se afla oasele unLri

raposat ere!jtin.
Omamentica ei, din tema paletei cunoscute, este cea mai simpla, aceasta datorandu-se ~i faptului ca ea trebuie sa pastreze, conform traditiei ortodoxe, un anumit canon de forma ~i inscriptional. In zonele montane, unde obiectul funerar amintea ~i afi~a prin forme ~i omamentatie, intreaga filozofie totemico-cre~tina (vezi foto), alaturi de rozeta-monograma apar, pe aripi ~i pe stalpul central, omamentari totemice (vezi Mislea), existential filozofice (arborele) sau cre~tino-plastice (pasarea). Un alt tip de cruce este crucea "cu brate excrise" unui cerc. In momentul actual, aceasta prezentandu-se in doua marimi, zis de mine mica, cea prezenta in cimitir, ~i mare, cea aflata pe culmi de deal, sau la raspantii. Acest tip de cruce ne apare astazi ceva mai rar (caci prin "educatie" ortodoxa a fost inlaturata de crucea de tip iudaic, fie in cimitir, fie la raspantii), prezenta ei fiind documentata in spatiul transilvan, maramurqan, Muntenia, Oltenia ~i Moldova, atat in cimitire, cat ~i-n afara lor. Forma ei originala, ~i locul de amplasament, legate in mod deosebit de semnificatia proprie, Ie yom discuta la capitolul Zau. Este c1ar ca originea ei este de cea Mare, iar amplasarea ei era intotdeauna in afara a~ezarilor. Prezenta lor inca in cimitir, sub forma mica, se datoreaza, in primul rand, presingului ortodox de a se folosi in cimitir crucea ~i, in al doilea rand, formei tacite de rezistenta a populatiei, de munte $i de deal care nu putea renunta inca la 0 anumita simbolistica ~tiuta $i simtita. Afinitatea de forma cu cea iudaica a u~urat acceptarea ei in cimitire, atat din partea populatiei, cat ~i din partea popimii ortodoxe. Presingurile, sustinute ~i largite, au facut ca, mai ales incepand cu sfar~itul sec. al XIX-lea, crucile cu brate excrise sa fie inlaturate treptat, pana la disparitia lor total a in unele zone. Un lucru semnificativ este faptul ca, atunci cand aceasta nu marcheaza numai locul decedatului, ci prin prezenta ei, la rascruci sau pe culmi de deal, ne subliniaza ~i 0 alta simbolistica: ea ne apare in

CRUCl 1, 2, 3, 4. Cruci cu semn pristolnic (Borlovene$ti - Mehedin{i); 5, 6. Semnul crucii fnscris in pristolnic (Miiniistirea Jitianu, Dolj)

strfmsa legatura cu 0 omamentatie specifica; funia rasucita, care se muleaza pe forma ei ~i 0 contureaza mai pronuntat. Forma acestei cruci 0 gasim peste tot pe portile maramure~ene, formand cordoane de registre simbolice, prin combinatii cu stilizarile vegetale, sau legandu-se una de alta ~i dand un contur specific intregii porti, la fel, la bisericile de lemn. Folosirea acestui tip de cruce ~i in cimitir, se datoreaza, in primul rand, traditiei locale specifice de reprezentare, ~i mai ales a confundarii $i contopirii, in decursul timpului, a simbolisticii ei particufare, prin asemanare cu cea iudac-bizantina. Existenta ei, pe porti, pe u~ile bisericilor, pe coama de deal sau la rascruci de drum, ne arata ca simbolistica ei nu este incarcata numai de funebru, ci, mai degraba, de speranta a vietii ~i de veneratie. Nu arareori, cercul-aureola sau cercul~lumina ne apare omamentat cu 12 rozete-monograme, aceasta omamentatie avand ~i ea semnificatia specifica, de care ne yom ocupa mai tarziu. Dar nu numai crucea a fost elementul simbol funebru la romani. In zone Ie etnografice strabatute ~i cercetate de mine - Muntii Apuseni, Valea Sebe~ului, zona Albei - intalnim, pana astazi, in cimitire, la capul mortului, un alt monument-obiect funerar, iar in Mehedinti - Gorj, urme ale acestuia.

3.2. Stalpul
Acest obiect funerar, cu analogii nu numai in Balcani, a carei vechime, semnificatie ~i raspandire, ne este demonstrata in limba prin existenta expresiei-blestem I, a jucat un rol mult mai important in structura gandirii ~i atitudinii filozofic-religioase, a montanilor, decat s-a analizat ~i s-a prezentat pana acum in literatura de specialitate. S-au em is pareri ca acestea ar putea simboliza coloana cerului, lucru care nu este prea departe de radacina semnificatiei. Coloana, sculptata sau nu, implantata la capul mortului, este simbolul filozofiei-dualiste "arborele mortii", elementul pe care sufletul se urca la cer, accentuat plastic, in unele zone, printr-o forma-simbol cre~tina "porumbel sau pasare". Prezenta lui, in zone montane, pana aproape de zilele noastre, demonstreaza practicarea unor ritualuri de inmormantare, in secolele trecute, care exclud ritualul cre~tin "fie bizantin, fie catolic" al crucii, avand afinitati cu curente religioase, de care ne yom ocupa mai in detaliu in capitolul Zau. Prezenta crucilor alaturi de el, tradeaza faza in care comunitatife montane $i premontane pierdusera intefegerea absoluta a simbolisticii acestui semn funerar, in urma insistentei "educationale" ortodoxe, ~i mai tarziu catolice, ~i corespunde stadiului sincretic-simbiozat-religios la care ajunsese populatia zonei respective la inceputul sec. XX. Zona de raspandire a stalpului ca element funerar ~i elementelor omamentale specifice lui, strabatuta de mine, este cuprinsa in arealul format de Valea Dambovitei (Cobia), zona Mehedintiului, Valea Jiului superior, zona Padureni, revarsandu-se inspre N-E, in Valea Sebe~ului-Alba, inspre E, in Campia Banatului ~iinspre nord, in zona Cri~urilor (Bocsig), pentru care am cules, eu insumi, dovezi palpabile. Arealul de existenta ~i raspandire a elementelor omamentale specifice stalpului este insa mai mare ~i se completeaza cu exemplificarile acute de Gh. Aldea pentru zonele Teleorman ~i Mure~. Posibil ca aceasta arie sa fi fost, in trecutul nu prea indepartat, mult mai mare. Omamentica specifica stalpului funerar prezinta "pristolnicul" ca element funerar-simbol totemic ~i elemente caracteristice metamorfozei totemice. Prezenta pristolnicului in omamentica crucii (Cobia = Valea Dambovitei, sau Lucaret2 = Campia Timi~ului,) sau la troitele gorjene, tradeaza, pentru aceste zone, prezenta in trecutul nu prea indepartat a stalpului ca element funerar principal.

CRUCI J, 2, 3. Miiniistirea Jitianu; 4, 6, 7. Cruci eu pristalnie, aurea/ate din eimitirul Mislea (Dambavi{a); 5. Cruci (Maramure{j)

Intensificarea propagandei ~i a suportului administrativ, atat al ortodoxiei, In Muntenia, Oltenia, Transilvania, Cri~ana, cat ~i a catolicilor, in partea de vest a Romaniei, prin implementarea, instituirea ~i construirea de noi biserici ~i parohii in zone montane neaccesibile pana-n sec. XVII-XVIII, a avut drept scop ~i rezultat, inabu~irea treptata ~i efectiva a datinilor strabune romane~ti, uitarea acestora, a sernnifica!iilor sculptural-grafice ~i sentimentale pentru 0 intreaga popula!ie a spa!iului carp{ltic3. Patrunderea, in ultimul secol, a unei administra!ii efective a ortodoxiei, a facut ca, la presingurile acesteia, folosirea stalpului, ca semn funeral', sa fie inlocuit cu crucea, dar nu s-a reu~it inlocuirea formei simbolice seculare "pristolnicul". Omamentica traditionaJ-totemicii fiJozofic-existentialii ~i cre~tinii (coarnele, arborele, lujerul, pe~tele, pasarea, rozeta-monograma) identificii mortul cu cele trei componente majore ale filozofiei de identifjcare, transpunandu-l identificat in moarte, In lumea de dincolo a mor!ilor-mo~i, fiindu-i asigurata, prin aceasta, prezen!a la toate ceremoniile de comemor'are individuala sau colectiva a viilor ~i mor!ilor-mo~i. Ceremonia lucriirii stfllpilor, a purtiirii4 ~i a amplasiirii lor, face parte din ceremonia de initiere a identifjciirii mortuhli cu cele trei elemente majore, unde, ca ~i la nunta, ~tergarul joaca rolul simbolisticmijlocitor. Studierea indeaproape a forme lor sculptural-tridimensionale ne duce la convingerea ca toate deriva ~i-~i gasesc corespondentul bidimensionaiin plan~a metamorfozei. Cercetatorul care reu~e~te sa combine formele metamorfice cu structurarea de tip dualist-~tergar a celor trei registre, va reu~i oricand sa citeasca mesajul sculptat pe un astfel de stalp. Transpunerea formelor tridimensionale a stalpilor funerari In forme de contur bidimensional prezente pe !esaturi, ~i compararea ~i paralelizarea acestora la formele sculpturale orizontale specifice bamelor me~ter, Ii va da cercetatorului posibilitatea de a in!elege unitatea sistemului simbolisticii totemice romane~ti, ~i sa descifreze In particular mesajul pe care mortul, respectiv sculptorul stalpului, il lasa celor de pe lumea aceasta "de pe acest taram". Exemple sunt cuprinse In Pi. VII, unde c) este coloana funebra a unui biirbat ciisiitorit. Starea de casatorit .este simbolizata de unirea prin X a registrelor triade paralel-simetrice a fiecarui mare camp sculptural, derivate din simbolistica ~i mesagistica ~tergarului de nunta. a) este coloana funerara a unui biirbat ciisiitorit ~i cu famiJie implinitii, a unuia care a avut copii ~i care a murit, probabil, Ja varsta de 35-45 de ani. Starea implinita este simbolizata ~i redata de romb, forma ce transpune tridimensional reprezentarea !esografica a "Familiei Implinite". Astfel de romburi, dar bidimensionaJe, yom Intalni foarte des In tot arealul romanesc de oriunde, nu numai pe portile de la intrare, ci ~i sub ferestre ~i In stanga ~i-n dreapta u~ilor, ca forme-ornament de bun augur la casa tinerilor casatori!i, sau a familiilor Implinite. b) este coloana funerara a unui Mo~, a unui batran a carei via!a este indeplinita. Succesiunea romburilor, legate ~i despartite de S-uri orizontale, deci limitare de campuri-stari ale vie!ii, ne arata ca ellasa in urma 0 multitudine de romburi, deci mai multe genera!ii. Prezen!a tridimensionala a semnului coarnelor cu cap intare~te aceasta. Barbatul era un om batran, probabil 70-80 de ani, considerat ~i vazut de familie ca un mo~. Toate cele trei coloane i~i incheie partea superioara printr-o forma tridimensionala specifica. Aceasta este forma pristolnicului, simbolul unirii cu mo~ii "de pe taramul celalalt". Pe PI. VIII a) Intalnim figurarea unui stalp funeral' prin care se arata, ca cel ce a murit se va uni, vezi X-ul, In moarte, vezi pristolnicul, deci pe lumea cealalta, cu mo~ii stramo~i. Reprezentarea plastica tridimensionala a succesiunii X = unire, mo~ = pristolnic = lumea cealalta, X = unire, mo~ = pristolnic = lumea cealalta, ne duce cu gandul la una din axiomele filozofiei existen!iale la romani, a unirii X, In moarte Pristolnic, pe taramul celalalt, acolo unde tori se vor regasi cu mo~iistramorti.

CRUCl 1, 2, 5, 7. Cu rozeta X-ul unirii ~i culorile celor trei ceruri: ro~u - na~tere, a1bastru - via{a, negru - moarte (cimitirul Loman); 4, 6, 8. X-ul, pristolnicu1 ~i arborele mOJ1ii(cimitiru1 LucaretJ; 9. Pristolnic (cimitiruJ Strungari - Sebe~)

5 3.3. Troita , sau treimea Este un alt monument sacral, pe care, aUit prin forma, cat ~i prin amplasament, nu-l mai putem lega direct de funerar. Dupa cum ii spune ~i numele, treime este monumentul ce include reprezentarea a trei elemente. Denumirea in ziua de azi, sau desemnarea, drept Troita, a unei cruci clasice, fie de lemn sau piatra, aflata la raspantia drumurilor, calelor sau potecilor, este total gre~ita, ~i este rezultatul uitarii complete a rolului ~i semnificatiei acesteia, datorata inlocuirii forme lor originale cu forme din ce in ce mai ortodocsizante (prezenta crucii). Un fapt, de 0 importanta majora, care-i asigura ~i caracteristica, este ca, atunci cand romanul denume~te drept troita un monument, el 11gande~te ca fiind "amplasat la raspfintii." In mintea ~i-n exprimarea lui, elementul forma-cruce cu "funerarul cruce" nu se confunda, ci la un astfel de amplasament este imediat categorisit ca Treime. Multe din aceste Treimi, care, de~i sunt reprezentate printr-o cruce clasica, au un acoperi~. Intr-o forma mai "evoluata", Treimea ne apare chiar ca 0 mica incapere6 in care, la adapost, lumanarile pot arde lini~tit, sau unde scena religioasa i~i poate pastra stralucirea ~i atinge scopul. In unele zone mai "traditionaliste", unde elementul cruce nu a reu~it sa inlocuiasca in forma ~i exprimare intru totul functionalitatea, simbolistica ~i scopul treimii, vom intalni pentru treime, monumente, care, prin forma, ne ajuta sa intrevedem "originalul". Ozona traditionalista, unde treimea a reu~it sa-~i pastreze 0 forma mai apropiata de cea arhaica, este Oltenia de nord, montana. Aici intalnim treimi in forma unor cruci dezvoltate, cu doua brate laterale ce pornesc din aceea~i tulpina, inaltandu-se spre bratul transversal ori oblic, ori in forma arcuita; la unele din ele, aceste brate terminandu-se cu cate 0 mica cruce. Aceasta "triingemanare este 0 alta caracteristica important-deflnitorie" treimii ~i, mai mult ca sigur, in limba romana, denumirea provine din aceasta. Elementele ce definesc treimea sunt: - amplasamentul la rascruci; - 0 forma de ..., sa-i zicem, deocamdata, "acoperire-protejare"; - triingemanarea. Amplasamentul la rascruce sa fie legat de functie, scop ~i simbolistica? Oare care este motivul ca romanul a amplasat treimea la raspantii? Daca ne intoarcem la capitolul unde am explicat intelesul adevarat allui "a fi casatorit", ne putem u~or imagina ca in vaile ~i plaiurile carpatice, acolo unde casele erau foarte izolate ~i departate una de alta (din motive demonstrate deja), posibilitatea de comunicare era numai poteca. Cum familiile traiau semi-independente, amplasarea treimii la raspantie, deci la incruci~area potecilor, era fapta cea mai logica7; era punctul comun cel mai u~or de atins de oricare familie; era punctul comun de intrunire pentru rugaciuni, sfiituiri, juraminte sau legaminte; era punctul ce constituia vatra sfanta, locul un de se aprindeau lumanari pentru morti ~i pentru vii, care s-a transpus in a~ezarile adunate de tip "campean" in a~a-zisa vatra a satului. Centrul satului nu simboliza ~i nu simbolizeaza, nici pana in ziua de azi, un loc funerar, ci un loc de aducere aminte, de contemplatie ~i rugaminte pentru cei morti ~i pentru cei vii; era locul unde la anumite ocazii, pastoral-astrale sau religioase, familiile montane se adunau; va deveni punctulin jurul caruia se vor piasa stalpii funerari, punctul "la Ruga", ca apoi, prin disparitia ei ca obiect, sa se transforme in cimitir montan.

CRUCl J. Mehedinti; 2, 3, 4. Loman; 5. Refiu (Zarand); 6, 7. Rala (Mehedinti), 8. CimitiruJ Lucaret; 9. Loman, apusul acestei culturi

Ca urmare a amalgamarii traditiilor montane cu cele campene, caracteristica amplasarii, departe de case, ~i la rascruci, s-a pastrat ~i transmis pana in ziua de azi, treimea neaparand, de obicei, in incinta satului, ci, undeva in afara lui, la 0 raspantie. Amplasarea, in ultimul secol, a unor monumente sacrale, denumite treimi, chiar in centrul satului (avand drept forme chiar cruci iudaice), sunt urme vagi ale unor reminiscente ale practicii montane, ~i demonstreaza, atat din partea populatiei, cat ~i a crucerului, pierderea simbolisticii ~i rolului ei. Transformarile elementului sacral Treime s-au datorat imbinarii formei ~i simbolisticii ei absolute, cu nevoia practicarii ~i desfi~urarii ritualurilor religioase, in a~a fel ca, din forma ei originala (care are 0 cu totul alta semnificatie), s-a realizat ~i dezvoltat "un acoperi~", necesar protejarii acelor palcuri de oameni aflati in rugaciune sau sfat. Un exemplar ce ne prefigureaza cat se poate de exact pana in ziua de azi, forma, functionalitatea ~i scopul treimii este cel aflat in Muzeul Satului din Bucure~ti. Acest exemplar reu~e~te sa convinga pe orice cercetator cii treimea, la origine, a avut 0 alta dimensiune arhitecturala (decat cea pe care 0 intalnim azi), 0 alta dimensiune simbolica - de fntrunire a famiJjilor unui clan, cii a avut scopul de a pastra unitatea identitatii In credinta $i datini. Aflat pe culme, orice pastor ce ar fi privit in zare, pe celelalte culmi, ~i-ar fi exprimat in cuvinte imaginea ce era data de palcurile de oameni ce se adunau in jurul treimilor astfel: "ia uite ma .... cii ficut-au bisericute, bisericute". 8 Expresia este foarte adevarata, caci treimea a fost, intr-adevar, biserica montanului. Aceasta practicii edilitarii a pastorului, Treimea, este raspunsul cel mai adecvat, necesar pastrarii credintei, datinilor cre$tin-totemice, modului $i filo2ofiei de viata specific nomad-transhumanta ~i dateaza din perioada timpurie a incre~tinarii montanului roman. Mutarea clanului, sau constituirea unor noi areale habitale (prin runcuire sau migrare), nu era un impediment in practicarea pe mai departe a ritualurilor fie ele cre~tine, fie totemico-transhumante, caci Treimea se putea lucra ~i ciopli relativ repede la noulloc de vatrii. Cre$tinismul montanului era, in acest fel, un cre$tinism mobil $i implicit independent. Aceasta mobilitate-independenta corespunde ~i filozofiei de zi cu zi, a exercitarii singular-independente nu numai a treburilor casnico-pastorale, ci ~i a credintei. Noile treimi erau independente fata de celelalte ~i intruneau functionalitatea, scopul ~i simbolistica prin ele insele numai pentru comunitatea ce era legata arealic de ele. o structura de subordonare, 0 ierarhie atat sacerdotal a, cat ~i administrativ juridica nu ne put em inchipui. Supunerea comunitatilor-treimi ~i, deci, intrunirea lor, atat religios, cat ~i totemic pastoral se ficea numai fata de Atotputernicul, la ocazii impuse de cultul ~i ritul cre~tin - sau fata de ciclurile solar-totemice, ancorate in datini ~i obiceiuri. Aceasta "inventie-rezolvare" montaneasca (mocaneasca) a dat posibilitate comunitatilor cre~tintotemic-pastorale sa-~i mentina mobilitatea. Montanul se muta din loc in loc, cu toate elementele sale, atat materiale, cat ~i ritual pastoral-religios-sentimentale, ce constituie structura filozofiei sale de existenta. Prezenta in cimitirele noastre a unor cruci cu caracter treime este rezultatul simbiozarii, in timp ~i ritual, a campenilor cu montanii, prin coborarea celor din urma in zone Ie de deal ~i camp, ~i invets. Ramane de definit, pe vii tor, dacii aceasta simbiozare, Treime-Stalp-Cruce, prezenta in arealele de influenta ortodoxa (Teleorman, Dambovita, Valcea, Mehedinti, Valea Jiului, Sebe~) sau catolicii (Tara Hategului, Zarand) s-a inceput, inainte sau dupa incre~tinarea agresiva, survenita in sec. XIII-XV, fie ea de tip incatolicizare sau inortodoxizare.9 La aceasta simbiozare, adicii de contaminare a simbolisticii stalpului Cll cea a crucii, semn funerar iudaic, suntem convin~i ca, incepand din sec. XVII, un rol deosebit de mare trebuie sa-l fi jucat ~i inortodoxizarea montanilor.

TROlTE 1, 2. Mehedinti; 3, 5. Zona Sibiu-Fiigiira~; 4. Transilvania

TROITE DIN OLTENIA 1, 3, 5. Cu forme ce ne amintesc de coloana funerara; 2, 4, 6. Forma pristolnicuJui ca semn aJ Jumii de dincolo (6. Monograma Cristi)

Aceste stari ~i transpuneri verbal-exprirnativ-rnentale nu constituie, nurnai ele singure, suportul prin-cipal al procesului de intelegere ~i con~tientizare a acestei filozofii, ci ~i practicarea lor in fiecare zi, la locul vietii, in casa, la vatra, la priveghi, la pa~une, in curte, la petit, la nuntit, la nuntit, la sarbatori cornunitare etc. La 0 eventuala intrebare sau indoiala asupra valabilitatii atitudinii sau actiunii respective, fie pusa de un copil, fie pusa de un rnatur din cadrul colectivitatii, se raspundea ca ~i in ziua de azi, "a~a-i datu, a~a ni-i datu, a~a-i datina, a~a ni-i datina, a~a-i dat, a~a ni-e dat". Se vede ca, la origine, rornfmul rnontan ~i-a condus intreaga viata activ-practica ~i sirntial-rnentala dupa un cod de legi, dupa un (0) dat(ina) nescris(a), dar respectat ~i practicat din generatie in generatie, ~i adus pana-n vrernea noastra, din tirnpurile cand cuvantul era fapta ~i devenea lege. De rernarcat ca lurnea cealalta, pentru rornanul rnontan, nu este un infem ~i nici 0 prornisiune de rai (ca-n propaganda ortodoxa sau catolica), ci 0 lurne in care toti rno~ii ~i strarno~ii se vor intalni ~i convietui ca in lurnea de pe tararnul asta.

ST ALPl FUNERARl

1. Sta1pi funerari; 2. Succesiune de pristo1nic $i X - tmirea pe veci in moarte (Strungari); 3. AI unui mO$, semnificativ semnu1 "coarne10r de berbec cu cap" (Strungari); 4. De bi'irbatciisiitorit, cu copii (se observii cele trei registre parale1e, specifice $tergaru1ui - Pianu de 10s); 5, 6. Registre triingemiinate ($tergar) $i rozeta monogram (PurcaretJ

0 expresie pe care 0 cunosc de la bunica mea (zona nirgovi~te-Razvad), ~i care era folosita numai In stari de suparare cumplita pe care i Ie pricinuiam era "stati-ar stalpu la cap sa-ti stea maica, ca mi-ai mancat sufletul". De amintit faptul ca-n tot arealul submontan dambovitean vest, sud ~i est nu se cunosc, In ziua de azi, stalpi la capul mortului, de~i, dupa cum se vede, expresia era folosita cu acest sens. 2 $i In ziua de azi, slujba cea mica ~i prima, efectuata de preot imediat dupa decesul cuiva, se nume~te "slujba la stalp", interlocutoarea Chendere~ Ana, 80 de ani, nemai~tiind de ce aceasta se nume~te a~a ~i ce semnifica (16.09.200 I, Lucaret, judo Timi~). 3 Este ~tiut de toata lumea ~i mai ales de etnografi, ca biserica ortodoxa nu a vazut niciodata cu ochi buni, "ace Ie datini pagane" ale neamului romanesc. Acest proces de distrugere, din pacate, continua acerb chiar In ziua de azi, dandu-i-se acestei culturi ultima lovitura de gratie. Exemplu: acum 2 ani, 1999, cimitirul din Pianu de 10s numara nu mai putin de 28 de astfel de stalpi; In febr. 2001, 16; In august 2001, 4; terenul, pe care aceste monumente funerare existased candva, fiind, pur ~i simplu, arat ~i insamantat. Cimitirul Strungari, acelea~i perioade, stalpi ~i cruci cu elemente specifice stalpului, 36, 22, ~i 12. 4 Legat cu un ~tergar, sau panza alba, transmis pana In ziua de azi la crucea de dinaintea mortului. 5 " ... precum, in loc de Troita: sau pus, Treime, de pre cuvantul limbii noastre. "Catre cetitor, In Mineiullunii lui ianuarie, Sf. Manastire a Neamtului, 1830. 6 Aceasta forma este datorata influentei evolutiei edilitare biserice~ti Incepand cu sec. XVI. 7 0 informatie deosebit de importanta am primit-o In august 1999 de la mocanul Ciucur (42 ani) ce locuia dincolo de catunul Purcaret, urcand In sus pe valea Pianului, dincolo de Stnmgari, judo Alba: "pai la noi nu este biserica ... ~i noi Ii Inmormantam la troita ... a~a cum s-a Iacut Intotdeauna. Mergand cu el pana la troita, am constatat ca era un loc de plai ce se afla la 0 distanta egala, de circa 400-600 m, fata de cele 5 case pe care puteam sa Ie cuprind cu vederea pe plaiurile Invecinate. Cimitirul se compunea din circa 20 de staJpi funerari ~i una sau doua cruci ornate cu sculpturile specifice stalpilor, undeva Intr-o laterala fiind amplasata 0 Ruga (troita In limbajul local), mai Inalta. in cimitirele de pe valea Cri~ului Repede, Bocsig, Rapsig, Beliu, crucile au dimensiuni de 4-5 m, ca 0 ruga, pastrand sculpturi-contururi de mo~i, derivate din metamorfoza. in altele, unde crucile au dimensiuni normale, ele sunt dominate obligatoriu de 0 Ruga (3-4 m), ca la Purcaret. Denumirea celui mai Inalt stalp, drept Treime ori Ruga, ne arata ca stalpul a Inlocuit ace a treime un de se efectua 0 rugaciunea. 8 Expresie care reda (azi) imaginea atomizarii unui grup compact de oameni In grupuri mult mai mici, ~i care nu putea aparea decat In legatura cu imaginea unui grup intrunit in "aer libel' (adunarea avand, intr-adevar, loc numai sub un simplu acoperi~), in jurul unui element sacral (treime = biserica) ~i mai ales imagine privitii de SLiS. 9 in stadiul cercetarii perso~ale de pana acum, pe baza perieghezelor efectuate in zona muntilor Sebe~ului, pot sustine, ca, in tot arealul montanului, alaturi de elementul treime, care avea, In secolele VII-IX, 0 alta definitie simbolica ~i practica, de cum 0 are acum, a existat ca element funebru nu crucea, ci stalpul.
I