1

1. INTRODUCERE

Dupa cum si denumirea sugereaza, mecanica fluidelor este una din cele trei ramuri ale
Mecanicii, cea mai veche dintre stiintele fundamentale ale naturii:
1. Mecanica generala studiaza legile universale ale mecanicii si aplicatiile lor la studiul
corpurilor solide rigide;
2. Mecanica solidelor
deformabile
studiaza legile universale ale deformatiilor pe care le sufera corpurile
solide datorita fortelor care actioneaza asupra lor;
3. Mecanica fluidelor are ca obiect studiul fluidelor, precum si interactiunea dintre acestea si
solidele cu care vin n contact.
La rndul ei, mecanica fluidelor se mparte, conventional, n trei mari parti, dupa cum
urmeaza:
3.1 Statica fluidelor studiaza repausul fluidelor si actiunile exercitate de acestea asupra
corpurilor solide cu care vin n contact.
3.2 Cinematica
fluidelor
studiaza miscarea fluidelor, fara a lua n considerare fortele care
determina, sau modifica, starea de miscare.
3.3 Dinamica fluidelor studiaza miscare fluidelor lund n considerare si fortele care
determina sau modifica starea de miscare, precum si transformarile
energetice produse n timpul miscarii.

2. APLICATII ALE MECANICII FLUIDELOR

Principalele aplicatii ale staticii fluidelor constau n:
studierea instrumentelor de masurare a presiunii fluidelor;
studierea fortelor hidrostatice cu care fluidele actioneaza asupra corpurilor solide cu
care vin n contact;
studiul corpurilor plutitoare;
studiul atmosferei, considerata n repaus.
n general, aplicatiile dinamicii fluidelor se clasifica dupa conditiile la frontiera impuse
miscarii. Astfel, se disting doua mari categorii de aplicatii:
Dinamica fluidelor, externa: studiul curgerii fluidelor n jurul unor corpuri solide, considerate
izolate n interiorul fluidului. Din aceasta categorie fac parte:
studiul constructiilor supuse actiunii vntului;
curgerea aerului n jurul vehiculelor aflate n miscare
(trenuri, automobile, avioane etc.);
- Fenomene aerodinamice
MECANICA FLUIDELOR

2
curgerea apei n jurul vehiculelor aflate n miscare n
interiorul acesteia (submarine, vehicule amfibii etc.);
- Fenomene hidrodinamice

La aceste fenomene se studiaza puterea necesara nvingerii fortelor de rezistenta la
naintare, iar n cazul fenomenelor aerodinamice si forta de sustentatie generata, precum n
exemplul urmator:
G forta de greutate;
P forta de sustentatie (de portan-ta)
generata de aripa avionului;
T forta de tractiune;

R forta de rezistenta la naintare.
Fig. 1 Principalele forte care actioneaza asupra unui avion n timpul zborului

n cazul miscarilor uniforme, puterea consumata pentru nvingerea fortei de rezistenta la
naintare se poate calcula cu relatia:

aer R
v R
t
x R
t
L
P

(1.1)

Dinamica fluidelor, interna: miscarea fluidelor este delimitata de frontiere solide: canalizari
nchise, conducte, ai caror pereti sunt n general imobili. Se disting:
miscarea gazelor n canalizari, conducte;
miscarea gazelor n masini pneumatice;
- Fenomene gazodinamice
miscarea lichidelor n canalizari, conducte;
miscarea lichidelor n masini hidraulice;
- Fenomene hidraulice



Fig. 2 Aspectul curgerii printr-o conducta de sectiune variabila

Observatie: Pentru toate aceste cazuri se studiaza, nu numai transportul propriu-zis al fluidelor,
ci n special transportul de energie:
- hidraulica, n cazul lichidelor,
- pneumatica, n cazul gazelor,




3
deoarece, exceptie facnd
energia nucleara, aproape toata energia utilizata de omenire este, la un moment
dat, transportata de fluide n miscare:
energia mecanica a apei, a aerului comprimat sau a vaporilor;
energia termica a apei calde sau a aburului;
energia chimica a petrolului (si a derivatelor sale), sau a gazelor combustibile
etc.

3. DEFINITIA FLUIDULUI. PARTICULA FLUIDA

Fizica distinge pentru corpurile materiale, n conditii obisnuite, trei stari, numite si stari de
agregare: solida, lichida, gazoasa.

Observatie: n conditii speciale exista si o a patra stare, numita plasma. Plasma este o substanta
gazoasa, puternic sau complet ionizata, ale carei proprietati sunt determinate de existenta
ionilor si electronilor n stare libera.

Mecanica distinge doua mari categorii de corpuri:
Solide - rigide;
- deformabile;
Fluide - lichide;
- gaze.
Daca un corp solid, n conditii obisnuite, are forma si volum fix, adica distantele dintre
punctele sale puncte ramn constante (sau se modifica foarte putin) sub actiunea unei forte
exterioare, fluidele (lichidele si gazele) pot capata deformatii orict de mari sub actiunea unor forte
relativ mici. Acest lucru este posibil datorita fortelor mici de coeziune dintre moleculele fluidelor.
Astfel:
- lichidele iau forma vaselor care le contin(ca si gazele de altfel), deci nu au forma
proprie, dar au volum constant, ct V
lichide
deci si densitate constanta ct
lichide
;
datorita acestui fapt lichidele se considera ca fiind fluide incompresibile;
- gazele ocupa ntregul volum al recipientelor ce le contin, deci nu au un volum constant,
ct V
gaze
, n consecinta si densitatea lor este variabila ct
gaze
. Asadar pot fi
comprimate. Astfel, gazele se considera ca fiind fluide compresibile.
Aceste proprietati, enuntate anterior, definesc fluiditatea lichidelor si gazelor, adica usurinta
de deplasare a particulelor din care sunt formate, de unde si denumirea generala de fluide.


MECANICA FLUIDELOR

4
3.1 CONCEPTUL DE MEDIU CONTINUU

n mecanica fluidele sunt considerate si analizate ca fiind medii continue, adica ocupa un
spatiu n care distributia marimilor fizice ce le caracterizeaza (presiune, densitate, temperatura
etc.) este continua, cu exceptia unor puncte, linii sau suprafete, numite si de discontinuitate.
Un astfel de exemplu, de suprafata de discontinuitate, este prezentat n exemplul urmator:
formarea undelor de soc pe aripa unui avion care zboara cu o viteza mai mica dect cea a
sunetului, dar apropiata de aceasta.


Pe suprafata undei de soc viteza particulelor de aer
atinge viteza sunetului: c v
aer
(celeritate);
Fenomenul se numeste de trecere a barierei
sonice.
km/h 1228 c (341.1 m/s) la nivelul marii
( mmHg 760 p
aer
) si temperatura C 15 t
aer
.
Fig. 3 Formarea undei de soc (suprafata de discontinuitate) pe o aripa de avion

Ipoteza generala a continuitatii unui fluid se exprima prin faptul ca n fiecare punct
apartinnd fluidului ) z , y , x ( P , la orice moment dat t , se pot determina:
- presiune p definita de functia ) t , z , y , x ( p p ,
- densitate definita de functia ) t , z , y , x ( ,
- temperatura T definita de functia ) t , z , y , x ( T T ,
- viteza v definita de functia ) t , z , y , x ( v v
si aceste functii sunt continue, deci derivabile.
Practic, cu ct liberul parcurs al moleculelor ce formeaza un fluid (distanta medie dintre
doua ciocniri consecutive intre particulele mediului) este mai mic (numar ct mai mare de molecule
n unitatea de volum), cu att fluidul poate fi considerat un mediu continuu.





5
Exemplu: Marimea liberului parcurs al moleculelor de aer n functie de altitudine:
Tab. 1.1
H - Altitudine [km] 0 50 100 120 160 180 220
- Liberul parcurs [m] 8,610
-8
7,810
-5
9,510
-2
1.3 36 100 870

Pentru a aprecia daca un mediu fluid poate fi considerat continuu se calculeaza numarul
Knudsen, Kn (dupa numele fizicianului danez Martin Knudsen, 18711949):
x
P
P L
Kn

, (1.2)

unde: liberul parcurs al particulelor mediului;
L o dimensiune caracteristica fenomenului studiat;
P parametru caracteristic fenomenului studiat;

x
1
P
P

variatia relativa a parametrului studiat pe unitatea de lungime.

Astfel, se considera ca pentru:
1
kn
<< (practic 01 . 0
kn
< ) mediul este continuu si n studiul acestuia se folosesc principiile
mediilor continue.
1
kn
>> mediul este considerat rarefiat; se folosete teoria cinetico-
moleculara.
1
kn
mediul mai pastreaza din caracteristicile mediului continuu, nsa n
anumite regiuni propietatea se pierde (zone de discontinuitate).
Exemplu:
La curgerea aerului atmosferic n jurul unei aripi de avion, vezi figura 4, lungimea
caracteristica L depinde de viteza cu care se deplaseaza avionul (sau viteza aerului, relativa la
aeronava):
t
t
x
t v L
aer

(1.3)

unde: t intervalul (mediu) de timp n care aripa ntlneste particule de aer, la o viteza
de zbor data; n acest caz t reprezinta parametrul caracteristic fenomenului
de curgere a aerului peste o structura aeromecanica.

Astfel, pentru o aripa de coarda m 1 c (distanta dintre punctele extreme ale profilului aripii), care
se deplaseaza cu viteza s / m 50 v
avion
, n functie de lungimea caracteristica pe unitatea de timp,
aerul poate fi considerat:
mediu omogen daca altitudinea de zbor este km 100 H < ;
MECANICA FLUIDELOR

6
mediu neomogen pentru altitudini km 100 H > (vezi tabelul 1.1).




Fig. 4 Curgerea aerului n jurul unei aripi de avion

3.2 CONCEPTUL DE MEDIU OMOGEN
Un mediu fluid continuu este considerat si omogen daca la o temperatura si presiune,
constante, densitatea sa este constanta.
ct ct T , p .


3.2 CONCEPTUL DE MEDIU IZOTROP

Un mediu fluid este considerat izotrop daca prezinta aceleasi proprietati n toate directiile
din jurul unui punct.
Sintetiznd cele enuntate anterior, se poate da urmatoarea definitie pentru fluide:

Definitie: Fluidul se considera ca fiind un mediu continuu, omogen si izotrop, lipsit de forma
proprie, n care, n stare de repaus, pe suprafetele de contact ale diferitelor
particule, se exercita numai eforturi normale*.

* Asupra starii de eforturi ce actioneaza asupra fluidelor se va reveni ulterior (vezi Proprietatile
fluidelor Vscozitatea).

Definitie: Particula fluida este o portiune de fluid, de forma oarecare si de dimensiuni arbitrar
de mici, care pastreaza caracteristicile de mediu continuu si n raport cu care se
studiaza repausul sau miscarea fluidului.

Limita inferioara a dimensiunilor particulei este impusa de conditia neglijarii influentei
miscarilor proprii ale moleculelor, sau a miscarii brown-iene.
Aceasta trebuie sa fie mai mare dect lungimea liberului parcurs molecular.
Limita superioara este determinata de conditiile aplicarii calculului infinitezimal.

Observatie: Omogenitatea si izotropia unui fluid permit ca relatiile stabilite pentru o particula sa
fie valabile pentru ntregul fluid .







7
4. MODELE DE FLUID

Definitie: Prin model de fluid se ntelege o schema simplificata de fluid, acesta fiind
considerat un mediu continuu, caruia i se atribuie principalele proprietati
macroscopice (masurabile) ale fluidului real (compresibil si vscos).

Necesitatea elaborarii unor modele simplificate de studiu ale fenomenelor naturale (reale)
se datoreaza complexitatii miscarii fluidelor. Neglijnd anumite procese secundare fenomenului
real, deci simplificndu-l, devine posibila construirea unui model. Astfel, se pot acceptat modele de
fluid, precum:
- fluid usor: se neglijeaza greutatea proprie; este valabil pentru gaze;
- fluid ideal: lipsit de vscozitate; se neglijeaza efectul fortelor de frecare ce apar
ntre straturile de fluid modelul Euler;
- fluid incompresibil: modelul de fluid la care volumul unei mase determinate nu se
modifica odata cu variatia presiunii; valabil pentru lichide modelul
Pascal;
- fluid newtonian: fluide care se supun legilor mecanicii clasice, newtoniene;
- fluid ne-newtonian: fluide a caror comportament nu se supune legilor mecanicii
newtoniene, precum solutiile coloidale (uleiul de ungere recirculat n
masini contine impuritati n stare de suspensie), materialele
plastice macromoleculare n stare lichida etc.
Comportamentul fluidelor ne-newtoniene constituie obiectul de studiu al stiintei reologiei.

5. METODE DE STUDIU N MECANICA FLUIDELOR

Fiind o stiinta a naturii, mecanica fluidelor foloseste n cercetare att metode teoretice, ct
si metode experimentale, de cele mai multe ori in strnsa colaborare.
Metodele teoretice constau n aplicarea principiilor, legilor si teoremelor mecanicii generale
la studiul repausului si miscarii fluidelor. Acest lucru este posibil prin reprezentarea fluidului ca
mediu continuu.
Metodele experimentale se aplica, fie n scopul stabilirii unor legi generale ale unor
fenomene, a verificarii unor concluzii teoretice, fie ca metoda de rezolvare directa a unor probleme
complexe, ce nu pot fi solutionate pe cale teoretica.
Metodele mixte rezulta prin mbinarea primelor doua.




MECANICA FLUIDELOR

8

2. PARAMETRII SI PROPRIETATILE CARE DEFINESC
STAREA UNUI FLUID

2.1 Proprietati fizice comune lichidelor si gazelor
2.2 Proprietati fizice specifice lichidelor
2.3 Proprietati fizice specifice gazelor

O proprietate este o caracteristica a unei materii care este invarianta (constanta) atunci cnd
respectiva materie se afla intr-o anumita stare de echilibru. Conditiile care determina aceasta
stare sunt unice si descrise (caracterizate) de proprietatile materiei.

2.1 PROPRIETATI FIZICE COMUNE LICHIDELOR SI GAZELOR

2.1.1 Presiunea, p
Presiunea este unul din cei mai importanti parametri ce caracterizeaza starea unui fluid.
Prin definitie, presiunea ntr-un fluid n repaus este raportul dintre forta normala si aria suprafetei
pe care se exercita aceasta forta.
ntr-un punct dintr-un fluid n repaus, se defineste ca fiind limita reportului dintre forta
normala si aria suprafetei pe care se exercita aceasta forta, cnd aria tinde catre zero, n jurul
punctului respectiv. Matematic se exprima conform relatiei:
dA
dF
A
F
lim p
0 A

, (2.1)

n forma diferentiala, sau simplu:
A
F
p (2.2)

Observatie: Daca forta nu ar fi normala (perpendiculara) pe suprafata pe care actioneaza, ar
trebui sa admitem ipoteza existentei unor eforturi tangentiale n fluid, ceea ce ar
contrazice faptul ca acesta este considerat n repaus. De asemenea, ntr-un fluid n
echilibru, presiunea este functie de punctul n care se determina, ) z , y , x ( M M , cu
alte cuvinte este o marime scalara.
) t , z , y , x ( f p
) z , y , x ( M M
) t , M ( f p
M
M

Totodata, pentru un fluid, presiunea poate fi interpretata ca o masura a energiei acestuia pe
unitatea de volum:
Volum
(Energie) mecanic Lucru L
d A
d F
A
F
p

V
(2.3)





9
Unitatea de masura n Sistemul International este
2
m / N , denumita ncepnd cu 1971 si
Pascal Pa , dupa numele omului de stiinta Blaise Pascal, matematician, fizician, filozof, de origine
franceza (1623 1662).
2
m
N
1 Pa 1 . (2.4)

Deoarece aceasta este o unitate foarte mica n comparatie cu presiunile uzuale ntlnite n
instalatiile industriale, sau chiar cu presiunea atmosferica din zonele locuite ale Pamntului, se
folosesc multiplii pascalului:
kilopascalul, Pa 10 kPa 1
3
, denumit si piez si
megapascalul, Pa 10 MPa 1
6
.
Des utilizat, cu precadere n aplicatiile tehnice, este barul, prescurtat bar . Aceasta unitate,
desi nu apartine Sistemului International, este tolerata datorita utilizarii ei ntr-un numar nsemnat
de tari, printre care si a noastra: Pa 10 bar 1
5
.
O alta unitate de masura utilizata n tehnica este atmosfera tehnica, prescurtata at , definita
de raportul:
Pa 10 80665 . 9
cm
f kg
1 at 1
4
2

(2.5)

Pentru definirea starii fizice normale se utilizeaza atmosfera fizica, prescurtata At , sau
atm. A fost pusa n evidenta si calculata pentru prima data de E. Torricelli, vezi figura 1 (presiunea
hidrostatica exercitata de coloana de mercur la baza ei pe aria sectiunii S este egala cu presiunea
atmosferica de pe suprafata libera a mercurului).
(torr) mmHg At 760 1

Presiunea atmosferica este n acelasi loc o marime variabila n timp. De
asemenea variaza de la un loc la altul, functie si de valoarea acceleratiei
gravitationale locale. Astfel se defineste:

presiunea fizica normala
0
p ca fiind cea exercitata de o coloana de
mercur de 760 mm la nivelul marii.

Rezolutia 4 a celei de a X-a Conferinte Generale de Masuri si Unitati,
1954, stabileste ca, valoric, presiunea fizica normala este egala cu:

(torr) mmHg Pa At 760 101325 1

n practica, pentru masurarea unor presiuni mici se utilizeaza aparate a caror functionare
se bazeaza pe principiul determinarii presiunii hidrostatice exercitate de o coloana de lichid (vezi

MECANICA FLUIDELOR

10
figura 2). Astfel, se utilizeaza frecvent unitati de masura ce reprezinta naltimi
ale unor coloane de lichid, precum:
2
3
2 3
3
2
m
N
81 . 9 m 10
s
m
81 . 9
m
kg
10 O mmH 1




2
3
2 3
m
N
875 . 7 m 10
s
m
81 . 9
m
kg
803 alc mm 1




] lp [mm h g p p
lp 0
,
(2.6)

unde:
lp
densitatea lichidului piezometric.

Cele mentionate anterior, referitor la unitatile de masura utilizate si a bazei lor de calcul, ne
dau posibilitatea definirii a doua tipuri de presiuni. Astfel, n functie de valoarea presiunii utilizata ca
baza de masurare (de referinta), se disting:
presiunea absoluta: presiunea care are ca nivel de referinta presiunea vidului absolut,
zero; astfel, ca marime absoluta presiunea este o marime ntotdeauna pozitiva;
presiunea relativa: presiunea care are ca nivel de referinta pe cea atmosferica n locul n
care se efectueaza masurarea.

Relatia de legatura dintre cele doua presiuni este:
rel 0 abs
p p p + (2.7)

n cazul n care
0 abs
p p < presiunea relativa se mai numeste si vacuummetrica, dupa
numele aparatului utilizat la masurarea ei. Se mai numeste si depresiune iar ca valoare este
negativa, fapt evidentiat si de aparatul de masura (vacuummetru).
n cazul n care
0 abs
p p presiunea relativa se mai numeste si manometrica, caz n care
este o suprapresiune si are o valoare pozitiva. Manometrele industriale se gradeaza avnd ca zero
presiunea atmosferica normala.

Observatie: Deoarece n problemele tehnice curente fortele care se dezvolta in instalatiile
hidraulice (pneumatice) sunt rezultatul diferentei dintre presiunea (absoluta) din
interiorul instalatiei si presiunea atmosferica exterioara, n Mecanica Fluidelor se
utilizeaza, n general, presiunea relativa.

Pentru un curent de fluid, presiunea ntr-un punct din interiorul acestuia este rezultatul
actiunii presiunii statice si a presiunii dinamice:
din st tot
p p p + (2.8)

unde:
tot
p presiunea totala;
st
p presiunea statica (presiunea care se exercita n planul de separatie a doua mase de





11
fluid); n general, presiunea statica nu variaza n sectiunea unui curent, exceptie
facnd cazurile n care liniile de curent sunt curbate;

din
p presiunea dinamica; se calculeaza cu relatia:
2
v
p
2
din

(2.9)

unde: v viteza curentului de fluid (n punctul de masurare).
densitatea fluidului.
2.1.2 Densitatea,

Densitatea ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineste ca fiind limita raportului
dintre masa m a unui element de volum din jurul punctului considerat si volumul elementului V
, cnd acesta tinde catre zero:
V V V d
dm m
lim
0
P

(2.10)

n cazul unui fluid omogen, densitatea este egala raportul dintre masa unui volum
determinat de fluid si respectivul volum (masa unitatii de volum) si are aceeasi valoare n orice
punct al fluidului:
V
m

(2.11)

Relatia anterioara este utilizata si n cazul definirii densitatii medii a unui fluid. Termenii
sinonimi ai densitatii sunt: masa specifica, sau masa volumica. Unitatea de masura n Sistemul
International este:
3
SI
m
kg
] [
] m [
] [
V



Inversul densitatii, volumul ocupat de unitatea de masa, se numeste volum specific:

1
v
1
1
]
1

kg
m
3

(2.12)

Observatie: n general, densitatea unui fluid este functie de pozitia punctului de masurare, de
presiunea p si de temperatura t [C] la momentul efectuarii masuratorii.
Aceasta observatie este valabila cu precadere n cazul gazelor (fluide compresibile), a
caror densitate depinde de temperatura si presiune; se poate determina din ecuatia de stare,
aplicata pentru doua stari, dintre care una cunoscuta:
T
T
p
p
0
0
0
,

(2.13)

unde: termenii cu indice " 0 " sunt parametrii gazului n starea de referinta.

MECANICA FLUIDELOR

12
Pentru lichide se poate considera ca densitatea nu depinde de presiune, ea variind
nesemnificativ n functie de temperatura (fluide de densitate constanta, incompresibile).
Densitatea definita conform relatiei (2.11) se numeste si densitate absoluta. n practica,
pentru a usura masurarea densitatii fluidelor se utilizeaza uneori densitatea relativa, definita de
raportul dintre densitatea fluidului considerat si densitatea unui fluid de referinta n conditii
standard:
. ref
fluid
r fluid
) (

(2.14)

Pentru gaze, fluidul de referinta este aerul n stare normala:
3
aer 0
kg/m 293 . 1 , la
presiunea atmosferica normala
2
aer 0
N/m 101325 p ( mmHg 760 p
aer 0
) si temperatura
C 0 t
aer 0
, ( K 15 . 273 T
aer 0
). Pentru lichide, fluidul de referinta este apa distilata:
3
apa
kg/m 1000 la presiunea atmosferica normala si temperatura C 4 t
apa
.

2.1.3 Greutatea specifica,

Legat de densitatea unui fluid se defineste greutatea specifica (greutatea unitatii de volum).

Greutatea specifica ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineste ca fiind limita raportului
dintre greutatea G a unui element de volum din jurul punctului considerat si volumul elementului
V , cnd acesta tinde catre zero:
V V V d
dG G
lim
0
P

(2.15)

n cazul unui fluid omogen, greutatea specifica este egala raportul dintre greutatea unui
volum determinat de fluid si respectivul volum (masa unitatii de volum) si are aceeasi valoare n
orice punct al fluidului:
V
G
(2.16)

Termenul sinonim al greutatii specifice este greutate volumica. Unitatea de masura n
Sistemul International este:
3
SI
m
N
] [
] G [
] [
V


Greutatea specifica este legata de densitate prin relatia:
g
(2.17)


2.1.4 Compresibilitatea izoterma,

Compresibilitatea izoterma este proprietatea unui fluid de a-si modifica volumul sub
actiunea variatiei de presiune, la o temperatura constanta.




13
Dupa cum se observa din figura 3, variatia de volum V a fluidului din cilindru este
proportionala cu variatia p a presiunii acestuia. Relatia care exprima aceasta dependenta este:










Fig. 3 - Variatia presiunii ntr-un cilindru la modificarea volumului

p

V
V
(2.18)

unde: V volumul initial al fluidului;
V V variatia relativa a volumului;
coeficientul de evaluare cantitativa a compresibilitatii fluidului; poarta
denumirea de modul de compresibilitate izoterma, notat si cu k .

Observatie: Semnul ,,- din relatia anterioara arata faptul ca unei cresteri de presiune i
corespunde o scadere de volum.

Pentru variatii infinitezimale, relatia anterioara se rescrie astfel:
dp
d

V
V
(2.19)

Unitatea de masura n Sistemul International pentru modulul de compresibilitate este:
N
m
] p [
1
] [
2
SI


Inversul modulului de compresibilitate este modulul de elasticitate, notat cu .

1
[N/m
2
]
(2.20)

Ca si n cazul densitatii, valorile si depind de temperatura si nu depind practic de
valoarea presiunii. Tinnd cont ca masa unui fluid este constanta, prin diferentierea relatiei
ct m V obtinem:

d d
d d 0 d d dm +
V
V
V V V V
(2.21)

Din relatiile (2.19) si (2.21) rezulta ca:

MECANICA FLUIDELOR

14

'

d
dp
dp
d 1
d
dp
(2.22)

Pentru fluidele grele (lichidele) raportul 0 ) dp d ( , asadar 0 (sunt practic
incompresibile). Pentru gazele comune, precum oxigenul, modulul de elasticitate depinde de
natura procesului. Astfel:
p , pentru procese izotermice;
(2.23)

p pentru procese adiabatice;
(2.24)
unde:
v p
c / c exponentul adiabatic; raportul dintre caldurile specifice la presiune
constanta si la volum constant;
p presiunea absoluta.

Legat de acesti doi parametri care definesc starea unui fluid se poate defini un altul si
anume celeritatea.

2.1.5 Celeritatea, c

Celeritatea sau viteza de propagare a sunetului reprezinta unul dintre parametrii care
descriu propagarea sunetului printr-un mediu. Aceasta viteza depinde de proprietatile mediului de
propagare, n particular de elasticitatea si densitatea acestuia. ntr-un mediu fluid este definita de
relatia lui Newton:

1
d
dp
c [m/s]. (2.25)

n aer si alte gaze viteza sunetului depinde n primul rnd de temperatura. Presiunea are un
efect mic, iar umiditatea nu are aproape nici un efect asupra vitezei. De exemplu:
la C 0 t m/s 331,5 c
la C 0 2 t m/s 343,4 c

n lichide viteza de propagare a sunetului este mai mare dect n gaze, pentru ca, desi
densitatea este mai mare (ceea ce ar nsemna o inertie mai mare, deci o viteza inferioara),
compresibilitatea lichidelor este mult mai mica dect a gazelor, ceea ce face ca o perturbatie a
presiunii ntr-un punct sa se propage rapid la punctele vecine. Astfel, n apa viteza de propagare a
sunetului este de 1400-1500 m/s. Cunoasterea precisa a vitezei sunetului n apa este importanta
ntr-o serie de domenii precum cartografierea acustica a fundului oceanic, aplicatii ale sonarului
subacvatic, comunicatii etc.




15

2.1.6 Numarul Mach, M

Numarul Mach (dupa numele fizicianului austriac Ernst Mach) este o unitate de masura
folosita pentru a exprima viteza unui corp care se deplaseaza ntr-un fluid.
c
v
Ma [-] (2.26)

unde: v viteza (relativa) de miscare a fluidului.

Astfel, numarul lui Mach este o marime adimensionala care arata de cte ori este mai mare
viteza unui mobil dect viteza sunetului n acel mediu. Pentru Mach 1, viteza este egala cu viteza
sunetului n fluidul respectiv. n conditiile atmosferei standard, pentru Mach 1, viteza (relativa) a
aerului este egala cu 1228 km/h. Valorile subunitare ale numarului lui Mach nseamna viteze
subsonice (mai mici dect viteza sunetului), iar valorile supraunitare nseamna viteze supersonice.
O clasificare mai detaliata defineste urmatoarele regimuri de miscare a fluidelor:

- pentru 25 . 0 Ma < : miscarea este subsonica, incompresibila;
- pentru 8 . 0 Ma 25 . 0 < : miscarea este subsonica, compresibila;
- pentru 2 . 1 Ma 8 . 0 < : miscarea este transonica; are loc formarea undelor de soc;
- pentru 1 Ma : miscarea este sonica;
- pentru 5 Ma 2 . 1 : miscarea supersonica; are loc stabilizarea undelor de soc
formate anterior;
- pentru 5 Ma : miscare hipersonica.

2.1.7 Adeziunea la suprafetele solide

Este un fenomen de aceeasi natura cu coeziunea
care se manifesta prin aparitia fortelor de atractie dintre
particulele vecine, ale unui fluid si ale unui solid aflate n
contact .
n general, forta de adeziune depinde de natura
suprafetei, de natura fluidului, de temperatura. Experimental,
a fost constatat ca n jurul corpurilor solide aflate n contact
cu fluide exista un strat de fluid, n interiorul caruia vitezele
particulelor de fluid sunt nule, relativ la suprafata solidului.
Grosimea acestui strat aderent este de ordinul sutimilor de
milimetri (
2
10

mm).




Fig. 4 Grosimea stratului de fluid
aderent la o suprafata solida
MECANICA FLUIDELOR

16
2.1.8 Vscozitatea - , .

Vscozitatea reprezinta proprietatea fluidelor de a se opune deformatiilor atunci cnd sunt
supuse la lunecare relativa a straturilor suprapuse (de a opune rezistenta la schimbarea formei).
Aceasta proprietate se manifesta numai la fluidele n miscare prin aparitia unor eforturi tangentiale
datorita frecarii dintre straturile alaturate de fluid care se deplaseaza unele fata de altele.

Sta la baza mecanismului de transmitere a miscarii ntr-un fluid.

Constatarea a fost facuta de Newton (1687), pornind de la modelarea curgerii unui fluid
ntre doua placi plane, paralele, dupa cum este ilustrat n figura 5. Tot el a stabilit si expresia
efortului tangential unitar de vscozitate.



Fig. 5 Descrierea mecanismului de curgere a unui fluid ntre doua placi plane

Astfel, miscarea unui lichid ntre doua placi plane, paralele, dintre care una fixa si cealalta
mobila poate fi descrisa conform urmatorului mecanism. Presupunem ca volumul de lichid dintre
cele doua placi este format din mai multe straturi paralele; Astfel, primul strat (aderent la placa
mobila) se va deplasa cu aceeasi viteza ca a placii, v . Dupa un interval scurt de timp se pune n
miscare si cel de al doilea strat, dar cu o viteza mai mica, dv v , , descresterea vitezei avnd
loc pna la ultimul strat de fluid (aderent la placa fixa) care va avea viteza egala cu zero.
Variatia vitezei pe directia normala curgerii se datoreaza eforturilor tangentiale care se
exercita ntre straturile alaturate de fluid. Conform ipotezei lui Newton, valoarea acestor eforturi
este direct proportionala cu variatia vitezei pe directia normala curgerii (gradientul vitezei), prin
intermediul unui coeficient de proportionalitate, ,

y

v
[N/m
2
],
(2.27)

unde
y
v

gradientul vitezei dupa directia y (variatia vitezei pe directia normala la cea de
miscare a fluidului).

Marimea caracterizeaza proprietatea de vscozitate a fluidului. Se numeste coeficient de
vscozitate dinamica, sau vscozitate dinamica.




17
Daca variatia vitezei este constanta (liniara) pe directia normala curgerii, atunci relatia
(2.27) devine
h y
v
d
dv
, Legea lui Newton.
(2.28)

Asadar, eforturile tangentiale sunt direct proportionale cu viteza de deplasare a placii
mobile si invers proportionale cu distanta dintre placi. De asemenea, petru cazul ilustrat anterior
A
F
,

unde: A aria placii mobile;
F forta care actioneaza asupra placii mobile.

Unitatea de masura a vscozitatii dinamice n sistemul international este [Ns/m
2
] sau
[kg/ms], iar sensul fizic al acestei marimi este acela de tensiune tangentiala care se dezvolta n
interiorul unui fluid omogen cnd gradientul vitezei este unitar.
Pentru a lega vscozitatea de natura fluidului s-a introdus notiunea de vscozitate
cinematica, , definita de relatia:

,
(2.29)

unde:

densitatea fluidului.

Unitatea de masura a vscozitatii cinematice n sistemul international este [m
2
/s]. n
sistemul tehnic, unitatile de masura ale celor doua tipuri de vscozitate se exprima astfel:

) poise ( P 1
] s cm [
] gram [
1 ] [
ST

,


(Stokes) St 1
] [
] [
] [
s
cm
ST
2
1 .

Vscozitatile dinamica si cinematica depind de parametrii de stare ai mediului. Astfel,
vscozitatea dinamica depind numai de temperatura si nu depinde de presiune, n timp ce
vscozitatea cinematica depinde si de presiune. La cresterea temperaturii se mareste vscozitatea
gazelor si vaporilor, iar vscozitatea lichidelor se micsoreaza.
Dependenta vscozitatii gazelor de temperatura poate fi exprimata cu o buna aproximatie
utiliznd formula lui Sutherland:

,
_

,
_

+
+

2
3
0
0
0
T
T
C T
C T

1
]
1

s m
kg
,
(2.30)

unde:
0
vscozitatea dinamica n conditii fizice normale de presiune si temperatura:
0
p , respectiv
0
T ;
C constanta de variatie a vscozitatii dinamice cu temperatura pentru gaze.
MECANICA FLUIDELOR

18
Pentru aer s kg/m 1,71210
-5
aer 0
, respectiv K 111 C .
Pentru apa, vscozitatea cinematica se poate calcula cu relatia lui Poiseuille:
2
6
t 00022 . 0 t 0337 . 0 1
10 78 . 1
+ +

1
1
]
1

s
m
2
,
(2.31)

unde: t temperatura apei n grade Celsius.

n functie de dependenta

,
_

dy
dv
, materialele se pot clasifica astfel (vezi figura 6):
1- fluide ideale (lipsite de vscozitate), deci 0 ;
2- solide rigide (nu exista deplasari ntre diferitele puncte care
definesc solidul, sub actiunea unor eforturi tangentiale, sau
normale);
3- fluide newtoniene (valoarea tensiunilor tangentiale este
proportionala cu gradientul de viteza);
4- fluidele dilatante (suspensiile foarte concentrate, n care faza
lichida ocupa practic doar spatiul dintre particulele solide; fluide
nenewtoniene;
5- materiale pseudoplastice;
6- materiale plastice de tip Bingham ideale (fluide vscoplastice; au prag de curgere).

Pentru fluidele nenewtoiene, legea de variatie a tensiunilor tangentiale de frecare are expresia:
R
dy
dv
dy
dv
k
dy
dv
k
a
1

,
_

,
_

(2.32)

unde: k indice de consistenta al fluidului;
index de comportare al curgerii.

a
vscozitate dinamica aparenta.
















19
2.2 PROPRIETATI FIZICE SPECIFICE LICHIDELOR

Principalele proprietati fizice specifice lichidelor sunt: tensiunea superficiala, capilaritatea,
absortia sau degajarea gazelor (desorbtia) si cavitatia.
2.2.1 Tensiunea superficiala,
Tensiunea superficiala a unui lichid este o marime definita prin forta care se exercita
tangential pe unitatea de lungime de pe suprafata lichidului, datorita interactiunii dintre moleculele
de lichid din stratul superficial si moleculele de lichid din interior.
l
F
[N/m] (2.33)

Tensiunea tangentiala intervine n calculul diferentei de presiune ntr-un punct al unei
suprafete curbe de contact dintre doua lichide imiscibile (sau un lichid si un gaz).
Daca se noteaza cu
1
R si
2
R razele de curbura principale ale suprafetei de contact (vezi figura 7),
atunci diferenta de presiune dintre cele doua parti ale suprafetei de contact este data de formula lui Laplace:

,
_

2 1
2 1
R
1
R
1
p p p ] [N/m
2

(2.34)















Fig. 7

2.2.2 Capilaritatea
Capilaritatea este proprietatea care rezulta ca o consecinta a fenomenului de adeziune si a
tensiunii superficiale si care consta n aparitia unei denivelari a suprafetei libere a lichidului n
tuburile capilare si anume o ascensiune pentru un lichid care uda tubul si o coborre pentru un
lichid care nu uda tubul (vezi figura 8).

MECANICA FLUIDELOR

20








Fig. 8

Denivelarea h este data n prima aproximatie de legea lui Jurin:
g r
2
h

[m]
(2.35)

unde: tensiunea superficiala a lichidului;
densitatea lichidului.

2.2.3 Absortia (sau degajarea) gazelor
Absortia gazelor este fenomenul prin care gazele si vaporii, care alcatuiesc faza absorbanta, patrund
prin difuziune n masa unui lichid, prin suprafata de separatie dintre cele doua faze. Se produce cnd
concentratia componentelor n stare gazoasa este mai mare ca cea corespunzatoare echilibrului fazelor.
Creste odata cu presiunea. Degajarea gazelor este procesul invers absortiei.
De exemplu, n conditii obisnuite de temperatura si presiune, apa contine un volum de aer
ce reprezinta aproximativ 2% din volumul sau. De asemenea, n contact cu aerul, apa absoarbe
mai mult oxigen si mai putin azot (
2
O % 34 si
2
N % 66 ) fata de raportul n care aceste gaze se
gasesc n aer (
2
O % 21 si
2
N % 79 ).
2.2.4 Cavitatia
Cavitatia este un fenomen complex, foarte periculos pentru masinile si instalatiile hidraulice
ce apare pe portiunile n care presiunea scade sub cea de vaporizare, la temperatura
corespunzatoare functionarii si consta si consta n formarea unor bule de vapori si gaz care
ajungnd n zone de presiuni mare se recondenseaza, respectiv se redizolva.
Fenomenul e marcat prin aparitia unor zgomote puternice, temperaturi ridicate, coroziune
chimica, ce conduc la distrugerea rapida a instalatiilor.

2.3 PROPRIETATI FIZICE SPECIFICE GAZELOR

Proprietatile fizice specifice gazelor se pot clasifica n proprietati mecanice si proprietati
termice. Cele mecanice sunt legate de comportarea acestora ca fluide usoare si compresibile.
Gazele si vaporii sunt denumite si fluide usoare deoarece n majoritatea cazurilor greutatea





21
acestora poate fi neglijata n raport cu fortele uzuale de presiune cu care acestea actioneaza
asupra solidelor cu care vin n contact. De asemenea, variatiile de volum pe care le sufera acestea
sub actiunea fortelor de presiune sunt nsemnate valoric.
De mare importanta n studiul fluidelor usoare sunt proprietatile termodinamice, acestea
tinnd cont de faptul ca miscarea gazelor este nsotita inevitabil de procese termice. Marimile de
stare ale unui gaz: presiunea p, densitatea , si temperatura T sunt interdependente. Ecuatia
care defineste aceasta interdependenta, pentru gazele perfecte, este Ecuatia de stare denumita si
Ecuatia Clapeyron-Mendeleev:
T
M
R p
T R
p
T R m V p
M



(2.36)

unde: [J/kgK] R constanta caracteristica a gazului studiat;
J/kmolK 8314.3 R
M
constanta universala a gazelor;
] kg [ m masa gazului;
[kg/kmol] M masa molara a gazului.

n studiul repausului sau miscarii unui gaz perfect (fara frecari sau soc) se deosebesc
urmatoarele legi de variatie a densitatii n functie de presiune:

2.3.1 Variatie izocora (la volum constant):
0
ct . (2.37)

2.3.2 Variatie izoterma (la temperatura constanta):
0
0
p
ct
p

.
(2.38)

2.3.3 Variatie adiabatica (fara schimb de caldura cu mediul exterior):
k
0
0
p
ct
p

. (2.39)

unde: exponentul transformarii adiabatice (exponentul adiabatic).

2.3.4 Variatie politropica (transformare generala):
n
0
n
0
n
p
ct
p


(2.40)

unde: n exponentul transformarii politropice (exponentul politropic).

Principalele proprietati termodinamice ale gazelor sunt:


MECANICA FLUIDELOR

22
2.3.5 Caldura specifica, c
Pentru o substanta (omogena) caldura specifica reprezinta caldura necesara unitatii de masa din
acea substanta pentru a-si mari temperatura cu un grad, fara modificarea starii fizice sau chimice.
Se determina experimental sau poate fi calculata utiliznd teoria cinetico-moleculara (n cazul
gazelor).

,
_

dT
dQ
m
1
c [J/kg K]. (2.41)

Pentru gaze si vapori, caldura specifica depinde natura procesului termodinamic. Astfel se definesc:
V
c caldura specifica la volum constant (proces izocor, sau izodens)
p
c caldura specifica la presiune constanta (proces izobar)
Legatura dintre
V
c si
p
c este data relatia (R. Mayer):
R c c
v p
+ [J/kg K].
(2.42)

unde:
R [J/kg K]: constanta caracteristica a gazului studiat;

Raportul dintre
p
c si
V
c defineste exponentul adiabatic :

v
p
c
c
. (2.43)

Astfel:
R
1
c
p

;
1
R
c
v

. (2.44)

2.3.6 Energia interna specifica, u

Energia interna specifica este energia termica a unui substante, raportata la unitatea de masa.
Pentru gazele perfecte se calculeaza cu relatia:
dT c du
v
[J/kg]. (2.45)

2.3.7 Entalpia specifica, h

Reprezinta suma dintre energia interna specifica si energia potentiala de presiune specifica
(unitatii de masa):

p
u h + [J/kg].
(2.46)

Pentru un gaz perfect entalpia depinde doar de temperatura si se calculeaza cu relatia:
dT c
p
u d dh
p

,
_

. (2.47)





23

Aplicatii

PARAMETRII SI PROPRIETATILE CARE DEFINESC
STAREA UNUI FLUID

PROBLEME REZOLVATE

Problema 1 Victor BENCHE s.a., Mecanica fluidelor si masini hidropneumatice, Culegere de
probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989, pb. 1.1, pag. 5

Pentru verificarea (sau etalonarea) manometrelor se poate utiliza o instalatie cu pompa cu
surub ca cea din figura 1. Aceasta se compune din corpul cilindric 1 n care se deplaseaza pistonul
2 prin rotirea tijei (surubului) 3 n corpul filetat 4. Pistonul este articulat pe tija astfel nct rotirea
tijei nu se transmite pistonului, acesta avnd numai o miscare de translatie. Tija se roteste manual
cu ajutorul volantului 5. Pompa se umple cu lichidul de lucru (ulei) aflat n rezervorul 6. Manometrul
de verificat MV si manometrul etalon ME se fixeaza etans la doua racorduri ale conductei de
refulare 7 prin intermediul robinetelor 8 si 9. Cunoscnd diametrul cilindrului cm 1 d , pasul
surubului mm 2 h , volumul initial de ulei cm 200
3
V la presiune atmosferica normala si
coeficientul de compresibilitate izoterma al uleiului /N m 10 85 . 4
2 10
, sa se determine
numarul n de rotatii necesare pentru ca indicatia manometrului etalon sa fie at 200 p
m
.
















Fig. 1

Solutie:
Se trec datele problemei n Sistemul International (daca e cazul):
m 10 1 cm 1 d
2
diametrul cilindrului;
m 10 2 mm 2 h
-3
pasul surubului;

MECANICA FLUIDELOR

24
3 6 3
m 10 200 cm 200

V volumul initial de ulei;

/N m 10 85 . 4
2 10
coeficientul de compresibilitate izoterma al uleiului;
2 4
m
N/m 10 9.81 200 at 200 p presiunea indicata de manometrul etalon.

Observatie: Prin rotirea tijei, pistonul 2 se va deplasa pe o distanta h n l , astfel nct va avea
loc o comprimare a uleiului n spatiul ramas liber n cilindru 1 si conducta de refulare
7, datorita cresterii de presiune p .
Din relatia de definitie a compresibilitatii izoterme a fluidelor:
p

V
V
(1)

si tinnd cont de faptul ca manometrele industriale indica suprapresiuni - se gradeaza avnd ca
zero presiunea atmosferica normala, rezulta ca indicatia manometrului este tocmai cresterea de
presiune:
m
p p (2)

De asemenea:
4
d
h n A l
2
P

V (3)

unde: h n l distanta parcursa de piston, egala cu produsul dintre numarul de rotatii n si
distanta parcursa la o rotatie (pasul filetului h );

4
d
A
2
P

aria pistonului, egala cu cea a cilindrului.
nlocuind expresiile (2) si (3) n (1) obtinem:
2
m
m
2
d h
p 4
n p
4
d h n

V
V
(4)

rot. 122 . 12
10 14 . 3 10 2
10 62 . 19 10 85 . 4 10 200 4
n
4 3
6 10 6

Problema 2 Julieta FLOREA s.a., Mecanica fluidelor si masini hidropneumatice, Probleme,
Editura Didactica si Pedagogica, 1982, pb. 1.11, pag. 15

O placa plana de arie
2
m 8 . 0 S si masa kg 2 m aluneca pe un plan nclinat, cu unghiul
30 , acoperit cu o pelicula de ulei de grosime mm 2 (vezi figura 2). Densitatea uleiului
este
3
kg/dm 9 . 0 , iar vscozitatea cinematica stokes 4 . 0 . Sa se determine viteza de
alunecare a placii n miscare uniforma.




25









Fig. 2

Solutie:
Se trec datele problemei n Sistemul International:
2
m 8 . 0 S aria placii;
kg 0 . 2 m masa placii;
30 unghiul de nclinare al placii;
m 10 2 mm 2
-3
grosimea peliculei de ulei;
3 3 3
m / kg 10 9 , 0 kg/dm 9 , 0 densitatea uleiului;
s / m 10 40 , 0 s / cm 0,40 stokes 40 , 0
2 4 2
vscozitatea cinematica a uleiului.

Observatie: Sub actiunea componentei tangentiale a greutatii placii
sin G G
T
, placa ncepe sa se miste uniform accelerat.
Pe masura ce viteza creste, creste si forta de frecare
vscoasa care se opune miscarii placii. La un moment dat
cele doua forte se echilibreaza dinamic, si miscarea placii
devine uniforma.
Pentru cazul studiat, relatia lui Newton de calcul a efortului tangential este:

v
S
G
T
(1)

unde: v viteza de deplasare a placii n miscare uniforma;
vscozitatea dinamica a uleiului (2)

nlocuind relatia (2) n (1) obtinem:
S
sin g m
v
v

S
sin g m

(3)

m/s 681 . 0
0.8 10 4 . 0 10 9 . 0
30 sin 10 2 81 . 9 2
v
4 3
3

.




MECANICA FLUIDELOR

26

Problema 3 Victor BENCHE s.a., Mecanica fluidelor si masini hidropneumatice, Culegere de
probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989, pb. 1.3, pag. 6

Sa se determine dependenta de temperatura a vitezei de propagare a sunetului n apa
avnd densitatea si modulul de elasticitate:
3
a ap
kg/m 1000 si
2 9
apa
N/m 10 914 . 1 la temperatura C 4 t
apa
;
3
apa
kg/m 26 . 999 si
2 9
apa
N/m 10 020 . 2 la temperatura C 20 t
apa
.

Solutie:

Utiliznd relatia lui Newton de calcul a vitezei de propagare a sunetului ntr-un mediu fluid:

d
dp
c (1)

se calculeaza:
m/s 1388
1000
10 914 . 1
c
9
apa

la temperatura C 4 t
apa
;
m/s 1422
26 . 999
10 020 . 2
c
9
apa

la temperatura C 20 t
apa
.
Asadar, viteza de propagare a sunetului creste cu temperatura.

Problema 4
Distributia de viteze ntr-un lichid vscos ce curge peste o placa fixa este data de relatia:
2
y y 68 . 0 v ,


unde:
v viteza [m/s]
y distanta pe verticala de la suprafata placii [m].
Care este valoarea tensiunii tangentiale la nivelul placii si pentru m 0.34 y , daca vscozitatea
dinamica a lichidului este
2
m s N 1 . Reprezentati grafic dependenta ) y ( pentru intervalul
m 0.34) 0 ( y .

Solutie:
Conform I. Newton, expresia tensiunii tangentiale care se manifesta ntre straturile
alaturate de fluid este:
y
v

unde:




27
vscozitatea dinamica a fluidului;
y
v

gradientul vitezei dupa directia y (variatia vitezei pe unitatea de lungime a normalei la

directia de miscare a fluidului); n acest caz:
y
y
y y
y
v
2 68 0
68 0
2

.
) . (
.


Astfel, pentru
m 0 y (la nivelul placii)
2
m
N
68 . 0 68 . 0 1 ;
m 34 . 0 y
2
m
N
0 ) 34 . 0 2 68 . 0 ( 1 .

Pentru reprezentarea grafica a variatiei ) y ( se observa ca dependenta este una
liniara, sau se aleg cteva puncte y din intervalul 0.34) 0 ( si se calculeaza .















PROBLEME PROPUSE

Problema 1
Un piston se deplaseaza cu viteza constanta s / cm 1 . 0 v , ntr-un cilindru avnd
diametrul mm 50 D si lungimea cm 10 l , plin cu lichid cu modulul de elasticitate
2 4
cm / daN 10 2 e .
Sa se calculeze deplasarea x [mm] a pistonului daca presiunea n cilindru creste de la
zero la bar 200 p si timpul necesar deplasarii. Sa se ntocmeasca o schita.

Problema 2
Viteza ntr-un fluid ce curge peste o placa plana, masurata la o distanta de mm 0 5 de
suprafata placii, este m/s 1 v . Fluidul are vscozitatea dinamica Pas 2 si densitatea relativa
0.8 (la cea a apei). Ce valori au gradientul vitezei si tensiunea tangentiala de frecare vscoasa la

MECANICA FLUIDELOR

28
nivelul placii plane, considernd o distributie liniara a vitezei pe directia normala curgerii. Sa se
calculeze valoarea vscozitatii cinematice a fluidului si sa se ntocmeasca o schita.

Problema 3
Sa se determine viteza de propagare a sunetului n aer la o temperatura C 20 t ,
admitnd ca legea de variatie a densitatii aerului n functie de presiune este izotermica. Masa
kilomolara a aerului este kg/kmol 29 M iar exponentul politropic 3 . 1 n . Constanta universala a
gazelor este [J/kmolK] 8314.3
M
R .

Problema 4
Explicati de ce vscozitatea lichidelor scade odata cu cresterea temperaturii, iar
vscozitatea gazelor creste cu temperatura.





























29


Fig. 3.1


STATICA FLUIDELOR


3. RELATIA FUNDAMENTALA A STATICII FLUIDELOR

1. Fortele care actioneaza asupra fluidelor
2. Ecuatia de repaus a fluidelor
3. Relatia fundamentala a staticii fluidelor
4. Forme particulare ale relatiei fundamentale a staticii fluidelor

Statica fluidelor are ca obiect de studiu fluidele aflate n stare de echilibru precum si fortele
pe care acestea le exercita asupra solidelor cu care vin n contact.
Dupa cum s-a demonstrat anterior, starea de echilibru a unui fluid este caracterizata doar
de existenta eforturilor normale n interiorul acestuia, eforturile tangentiale datorate frecarii
vscoase dintre straturile alaturate de fluid fiind nule. Din acest motiv fluidele reale aflate n repaus
pot fi tratate ca fluide ideale (lipsite de vscozitate)

3.1. FORTELE CARE ACTIONEAZA ASUPRA FLUIDELOR

Principale forte care actioneaza asupra unei mase m de fluid (vezi figura 3.1), care la un
moment t ocupa un volum V, limitat de suprafata S , se pot grupa
n:
forte masice si
forte de suprafata.

Deoarece fortele interioare, de legatura, se anuleaza doua
cte doua, conform principiului egalitatii actiunii si reactiunii, n cele
ce urmeaza va fi analizata actiunea pe care o exercita fortele
exterioare.
Fortele masice exterioare se datoreaza actiunii unor cmpuri de forte exterioare, precum
cel gravitational, sau cmpuri de natura electrica, magnetica. Acestea exercita asupra particulelor
de fluide actiuni proportionale cu elementele de masa dm ale acestora.

Observatie: n mod obisnuit, n mecanica fluidelor se iau n considerare doar fortele de greutate,
care sunt predominante, dupa caz si fortele de inertie. n magneto-hidrodinamica
sau dinamica plasmei, fortele care intervin preponderent sunt de natura magnetica
sau electrica.
MECANICA FLUIDELOR

30
Forta masica elementara care actioneaza asupra unei particule de fluid este data de relatia:
V d d d
m m m
f m f F
r r r
(3.1)

unde:
m
f
r
este forta masica unitara, sau forta raportata la unitatea de masa; are dimensiunea
unei acceleratii (n mod obisnuit, n cmp gravitational g f
m
: acceleratia
gravitationala).

Astfel, rezultanta fortelor masice exterioare va fi egala cu:

V
V d
m m
f F
r r

(3.2)

Fortele de suprafata exterioare provin din interactiunea fluidului cu alte corpuri (pereti solizi
sau alte fluide), prin intermediul suprafetei S . Se mai numesc si forte de contact si reprezinta
efectul de legatura al masei de fluid cu mediul nconjurator. Similar ca n cazul fortelor masice,
forta elementara de suprafata se defineste ca fiind:
S f F
S S
d d
r r
(3.3)

unde:
S
f
r
este forta unitara de suprafata, sau forta raportata la unitatea de suprafata; depinde,
n general, de vectorul de pozitie r
r
al punctului n care se considera elementul de
suprafata S d , de versorul normalei n
r
la respectiva suprafata, corespunzator fetei n
contact cu fluidul (orientat nspre interiorul suprafetei, figura 3.1).

Pentru cazul general n care ntre normala la suprafata si forta de suprafata este un unghi
, aceasta din urma se va descompune n doua componente, dintre care una normala pe S d ,
cealalta tangenta la S d :
n
F
r
d , respectiv

F
r
d .
S f S f F F
n S S n
d d d d
r r r r
cos cos (3.4)

S f S f F F
S S
d d d d


r r r r
sin sin (3.5)

unde:
n
f
r
este forta unitara de suprafata dupa directia normalei n
r
.

f
r
este forta unitara de suprafata dupa directia tangentei la suprafata S d .

Componenta normala se numeste efort de presiune si este orientata n sensul compresiunii
(nspre fluid), deoarece n conditii obisnuite fluidele nu pot prelua forte de ntindere (tractiune).
Scalarul p se numeste presiune, sau presiune statica n punctul n care se considera elementul de
suprafata S d :
n p f
n
r
r
(3.6)

Componenta tangentiala se numeste efort de suprafata tangentiala. n general, defineste
efortul tangential unitar de vscozitate n punctul n care se considera elementul de suprafata.




31

3.2. ECUATIA DE REPAUS A FLUIDELOR

Ecuatia echilibrului fluidelor se obtin din conditia ca rezultanta fortelor exterioare ce
actioneaza asupra unei mase de fluid sa fie nula
0 +
p m
F F
r r
(3.7)

n conditiile n care n fluidele aflate n repaus fata de mediul exterior se manifesta doar
eforturi normale, rezulta ca fortele de suprafata coincid cu cele de presiune. ntr-un fluid vscos n
repaus nu se manifesta eforturi tangentiale, aparitia acestora fiind determinata doar de deplasarea
relativa a particulelor de fluid.
Astfel, rezultanta fortelor exterioare, de presiune
p
F
r
va fi egala cu

S
dS n p F
p
r
r

(3.8)

Tinnd cont de relatiile (3.2) si (3.8), conditia enuntata anterior se scrie astfel:
0 0 + +

S
d d S n p f F F
m p m
r
r r r
V
V
(3.9)

Trecerea de la integrala de suprafata la cea de volum se face conform teoremei Green-
Gauss-Ostrogradski:


V
V d
S
p dS n p
r
, sau


V
V d (grad
S
) p dS n p
r
,
(3.10)

unde semnul - se datoreaza orientarii versorului la suprafata (corespunzator fetei interioare);
este operatorul nabla (a lui Hamilton); n sistemul de referinta cartezian xOyz are
expresia:
z
k
y
j
x
i

r r r



unde k , j , i
r r r
sunt versorii corespunzatori axelor Ox , Oy si Oz .
Observatie Din punct de vedere formal, are proprietatile unui vector, deoarece componentele sale
sunt derivatele partiale n raport cu cele trei directii.
Asadar, din relatiile (3.9) si (3.10) rezulta ca:
0

V V
V V d d p f
m

r

(3.11)

Pentru un volum care tinde catre zero, 0 V , relatia (3.11) se poate scrie sub forma:
0
1
0 p f p f
m m

r r
, sau 0 grad
1
p f
m

r
(3.12)

MECANICA FLUIDELOR

32
Relatia (3.12) reprezinta ecuatia vectoriala de repaus a fluidelor perfecte, cunoscuta si
sub numele de ecuatia lui Euler (de repaus a fluidelor perfecte). Este valabila att pentru fluidele
incompresibile ct si pentru cele compresibile, ideale sau reale (vscoase).
n coordonate carteziene, corespunzator celor trei directii Ox , Oy si Oz , relatia vectoriala
(3.12) se scrie sub forma sistemului de ecuatii:

'

,
mz
my
mx
f
z
p
f
y
p
f
x
p

1
1
1

(3.13)

unde
mx
f ,
my
f ,
mz
f sunt componentele fortei masice unitare dupa directiile sistemului de referinta.

Observatii: Sistemul de ecuatii (3.13) este unul liniar cu derivate partiale de ordinul nti, n care x , y
si z sunt variabile independente, iar presiunea p este variabila dependenta (functia
necunoscuta). De asemenea, densitatea si componentele fortei masice unitare sunt funtii
cunoscute.

Rezolvarea acestui sistem se face pe baza stabilirii conditiilor pe care trebuie sa le satisfaca
forta masica unitara astfel nct fluidul sa ramna n echilibru.


3. RELATIA FUNDAMENTALA A STATICII FLUIDELOR

Ecuatiile lui Euler pentru repausul fluidelor din sistemul (3.13) se pot pune si sub forma
urmatoare, iar prin nmultirea cu x d , y d , respectiv cu z d (componentele scalare ale r
r
d )

'

mz
my
mx
f
z
p
f
y
p
f
x
p

1
1
1

z
y
x
d
d
d

.
(3.14)

si adunare pe coloana se obtine
z f y f x f z
z
p
y
y
p
x
x
p
mz my mx
d d d d d d + +

,
_

1
. (3.15)

Dupa cum se observa, paranteza din primul membru al relatiei anterioare reprezinta
diferentiala totala a presiunii, (x, y, z) p p ,




33
z
z
p
y
y
p
x
x
p
p d d d d

.
(3.16)

De asemenea, daca densitatea este constanta, constant (fluide incompresibile), sau o
functie cunoscuta de presiune, p p p d d ) ( ' ) ( (fluide barotrope), primul membru al
ecuatiei (3.15) se poate determina calculnd integrala ( )

p d . Rezulta asadar ca pentru a putea

rezolva ecuatia (3.15), al doilea termen trebuie sa reprezinte la rndul sau diferentiala totala a unei
functii scalare, z) y U (x , , , continua pe un interval dat,
k
z
U
j
y
U
i
x
U
k f j f i f U f U r f
mz my mx m m
r r r r r r r
r
r

+ + d d .
(3.17)

fiind astfel ndeplinita si conditia
0 ) ( U f
m
r
, sau 0 ) (grad rot rot U f
m
r
, (3.18)

ceea ce nseamna ca fortele masice exterioare deriva dintr-un potential. Functia ) (x, y, z U se mai
numeste si potentialul fortelor masice. Este o marime de stare a fluidului si pentru un punct din
interiorul fluidului reprezinta energia potentiala masica a acestuia.
Asadar, componentele fortei masice unitare sunt
x
U
f
mx

,
y
U
f
my

,
z
U
f
mz

,
(3.19)

iar cnd acestea sunt cunoscute, ) (x, y, z U se determina prin integrare conform relatiei

+ + z f y f x f z y x U
mz my mx
d d d ) , , ( .
(3.20)

n aceste conditii, relatia (3.15) capata forma
U p d d

1
,
(3.21)
de unde prin integrare se obtine
ct +

dp
.
(3.22)

Relatia (3.22) este ecuatia fundamentala a staticii fluidelor si reprezinta principiul
conservarii energiei aplicat unei mase de fluid n repaus. Constanta de integrare ct are
dimensiunea unei energii masice unitare si se determina din conditii la limita cunoscute. Prin
analogie cu U , marimea ( )

p d se numeste potentialul fortelor de presiune.

Observatie: Suprafetele pentru care ct U se numesc echipotentiale. Pentru fluidele incompresibile
si fluidele barotrope, a caror densitate este o functie cunoscuta de presiune ) ( p ,
aflate n repaus, se remarca urmatoarele proprietati ale suprafetelor echipotentiale.
MECANICA FLUIDELOR

34

Din conditia ct U rezulta ca ct p , deci ntr-un fluid n repaus, suprafetele echipotentiale
sunt izobare, implicit izodense si izoterme.
Din ecuatia (3.17) rezulta ca forta masica unitara este perpendiculara pe suprafetele
echipotentiale, r f r f r f U ct U
m m m
r
r
r
r
r
r
d d , d d 0 0 ) cos( ; n mod natural este
orientata n sensul scaderii potentialului, deci al cresterii presiunii.
Suprafetele echipotentiale nu se intersecteaza, deoarece n cazul contrar n punctele de
intersectie presiunea ar avea mai multe valori diferite; astfel, suprafetele de separatie dintre
fluide (precum suprafata libera a unui lichid) sunt echipotentiale.
Daca fortele masice care actioneaza asupra unui fluid sunt foarte mici n comparatie cu
fortele de presiune, se poate considera ca potentialul fortelor masice unitare este neglijabil,
0 U , iar relatia (3.21) capata forma
. ct p p 0
1
d

(3.23)

Astfel, dupa caz, n interiorul unui volum finit (masurabil) de fluid se poate considera ca
presiunea este constanta, iar variatiile acesteia se transmit n toata masa fluidului. Aceasta
consecinta este cunoscuta sub numele de principiul lui Pascal pe baza caruia se
construiesc amplificatoarele de forta (elevatorul hidraulic, presa hidraulica etc.), sau de
presiune (acumulatoarele hidraulice), utilizate n actionarile hidraulice si pneumatice.

Fig. 3.2 Schema de principiu al elevatorului hidraulic

n figura 3.2 este prezentata schema de principiu a unui multiplicator de forta, utilizat ca
elevator hidraulic. Astfel, forta
1
F care se exercita asupra pistonului de diametru
1
d genereaza o
suprapresiune
m
p care se transmite n toata masa lichidului, inclusiv la nivelul suprafetei pistonului
de diametru
2
d , rezultnd forta
2
F , cu ajutorul carei se ridica automobilul,

1
2
1
2
2
2
2
2
2
1
1
4 4
F
d
d
F
d
F
d
F
ct p
m

,
_

. (3.24)






35


Fig. 3.4

4. FORME PARTICULARE ALE RELATIEI FUNDAMENTALE
A STATICII FLUIDELOR

4.1 Repausul fluidelor incompresibile (lichidelor) n cmp gravitational

Dupa cum am mai enuntat anterior, principale forte masice care
actioneaza asupra unui fluid sunt cele gravitationale. Adoptnd un sistem
cartezian n care axa Oz reprezinta verticala, n sensul cresterii altitudinii
(natural n studiul atmosferei n repaus, vezi figura 3.3), obtinem

ct z g z g U
g f
f f
mz
my mx
d

0
.
(3.25)

Asadar, pentru fluide incompresibile, ct , relatia (3.22) devine:
ct g z p ct z g
p
ct z g p + + +

d

1

(3.26)

Constanta de integrare se determina din conditii la limita cunoscute. De exemplu, n cazul
unui lichid de greutate specifica g , continut ntr-un vas precum n figura 3.4, raportat la un
sistem de referinta ca n figura 3.3, pentru
ct h g p h z
0
+ . (3.27)

nlocuind (3.26) n relatia (3.25) obtinem
) z h g p p h g p z g p + + (
0 0
. (3.28)

Relatia (3.28) reprezinta legea de variatie a presiunii n interiorul
unui lichid, unde ) ( z h este cota de adncime si reprezinta ecuatia
fundamentala a hidrostaticii.
Observatii:
n studiul lichidelor, orientarea naturala a sistemului de referinta este cea pentru care axa
Oz este n sensul cresterii adncimii, precum n figura 3.5.
Presiunea hidrostatica este o suprapresiune,
0
p p p
S
, notata n mod curent cu p .
Astfel, relatia anterioara se poate scrie si sub forma (simplificata)
h g p ,
(3.29)

unde h este cota de adncime.


Fig. 3.3


MECANICA FLUIDELOR

36


Fig. 3.5

Dupa cum se observa, variatia presiunii ntr-un lichid n repaus, n cmp gravitational, este
o functie liniara de adncime (creste liniar cu adncimea). Valoarea presiunii maxime este la baza
vasului (la cota de adncime maxima) si este egala cu
max max
h g p .
Daca n cazul considerat anterior, la suprafata libera a lichidului presiunea care se exercita
are valoarea
m
p (presiunea manometrica exercitata de un alt fluid, precum n figura 3.5, aceasta
se transmite n toata masa lichidului, astfel nct valoarea presiunii maxime va fi:
h p p
m max
+ (3.30)

Reprezentarea variatiei presiunii exercitate de un fluid pe peretii vasului cel contine, vezi
figura 3.5, poarta denumirea de diagrama distributiei de presiuni, sau epura hidrostatica. Presiunea
pe care o exercita fluidul asupra vasului se reprezinta pe directie normala n puntul de aplicatie,
dinspre fluid spre suprafata pe care acesta actioneaza. Pentru lichidele n repaus, planele
orizontale (perpendiculare pe vectorul rezultant al fortei masice unitare) sunt plane izobare (de
presiune constanta) si reciproc.
Planul pentru care presiunea este nula se numeste
plan manometric si pozitia acestuia, fata de suprafata libera,
este definita de naltimea manometrica:

m
m
p
h
(3.31)

Astfel, relatia (3.30) se poate rescrie n forma:
) h h ( p
m max
+ (3.32)

4.2 Repausul relativ al lichidelor
Un lichid se afla n repaus relativ, daca se afla n
repaus n raport cu un sistem de referinta mobil, legat de
vasul ce-l contine, dar executa o miscare accelerata fata de
un sistem de referinta oarecare. n cele ce urmeaza sunt prezentate doua din situatiile mai des
ntlnite n practica:
repausul relativ al lichidelor n miscare de translatie uniforma, cu aplicatii n transportul
lichidelor n rezervoare de dimensiuni mari;
repausul relativ al lichidelor n miscare de rotatie, cu aplicatii n procesele de turnare
centrifugala, proiectarea rotorilor paletati etc.

4.2.1 Repausul relativ al lichidelor n miscare de translatie uniforma

Pentru studiul repausului relativ al lichidelor n miscare de translatie uniforma se considera
cazul unui lichid de greutate specifica , continut ntr-un rezervor paralelipipedic de lungime l , ca
n figura 3.6.




37
n stare de repaus absolut, nivelul lichidului n rezervor este h , caz n care forta masica
unitara are componenta doar dupa directia Oz , egala cu valoarea acceleratiei gravitationale.
Planele orizontale, perpendiculare pe directia fortei masice unitare sunt plane izobare (de presiune
constanta).









Fig. 3.6 Repausul relativ al lichidelor n miscare de translatie uniforma

n cazul n care rezervorul se deplaseaza uniform accelerat dupa directia axei Ox , cu
acceleratia . ct a
r
, forta masica unitara
m
f are componente dupa directiile axelor:
Ox : acceleratia inertiala, a f
mx
, egala n modul dar de sens contrar acceleratiei miscarii;
Oz : acceleratia gravitationala g f
mz
.
Sub actiunea rezultantei acestor forte masice unitare, suprafetele izobare (deci si suprafata
libera) se deplaseaza astfel nct sa fie perpendiculare pe directia
m
f
r
sub un unghi fata de
orizontala:
g
a
tg arc
(3.33)

Raportat la sistemul de referinta xOyz considerat, potentialul fortelor masice unitare este,
conform relatiei (3.20)
( ) ( ) ct gz ax z g x a z f x f z y x U
mz mx
+ + +

d d d d ) , , (
(3.34)

De asemenea, pentru lichide, . ct , potentialul fortelor de presiune este
ct
p
p
p
+


d
d 1

(3.35)

Asadar, relatia ecuatia fundamentala a staticii fluidelor (3.22) n cazul repausului relativ al
lichidelor n miscare de translatie uniforma devine

MECANICA FLUIDELOR

38
ct z g x a
p
ct U
p
+ + +

d

.
(3.36)

Constanta de integrare se determina din conditii cunoscute. Astfel, pentru
0
2 p p
h z
l
x

,
deci, ecuatia (3.36) devine
ct h g
l
a
p
+ +
2
0

(3.37)


nlocuind relatia (3.37) n (3.36) se obtine (n termeni de presiune relativa)
) z h g x
l
a
p
+
,
_

(
2
(3.38)

Valoarea presiunii maxime se obtine pentru 0 x si 0 z :

,
_

+ h g
l
a p
2

max
(3.39)

Variatia distributiei de presiuni pe peretii vasului este prezentata n figura 3.7.










Fig. 3.7

4.2.2 Repausul relativ al lichidelor n miscare de rotatie
Pentru studiul repausului relativ al lichidelor n miscare de rotatie se considera cazul unui
lichid de greutate specifica , continut ntr-un rezervor cilindric care se roteste cu viteza
unghiulara n jurul axei proprii, ca n figura 3.8. n stare de repaus absolut, nivelul lichidului n
rezervor este
0
h .





39
n acest caz, forta masica unitara are componente dupa toate cele trei directii dupa cum urmeaza:
Ox : acceleratia inertiala (centrifuga)
2
x f
mx
;
Oy : acceleratia inertiala (centrifuga)
2
y f
my
;
Oz : acceleratia gravitationala g f
mz
.













Fig. 3.8 Repausul relativ al lichidelor n miscare de rotatie

Raportat la sistemul de referinta xOyz considerat, potentialul fortelor masice unitare este,
conform relatiei (3.20):
( ) ( )
ct gz
r
ct gz
y x
g y x f f f z y x U
mz mx mx
+ +
+

+ + + +

2
2
2
2 2
2 2

dz dy dx dz dx dx
2 2
) , , (
(3.40)

Asadar, relatia ecuatia fundamentala a staticii fluidelor (3.22) n cazul repausului relativ al
lichidelor n miscare de rotatie devine:
. ct z g
r p
+
2
2
2

(3.41)

Constanta de integrare se determina din conditii cunoscute. Astfel, pentru acest caz, la
nivelul suprafetei libere care este un paraboloid de rotatie, presiunea (relativa) este nula. Din
conditia de egalitate a volumului initial cu cel final
final initial
V V
min max min max max
) ( h h h h h h h + R R R
2 2 2
2
2
1
(3.42)

De asemenea, 0 p pentru:

MECANICA FLUIDELOR

40
ct h g
R
h z
R r
+

max
max

2
2
2
(3.43)

ct h g
h z
r

min
max

0

(3.44)

Din sistemul de ecuatii (3.42), (3.43) si (3.44) rezulta ca valoarea constantei este:
h g
R
ct +
2
2
4

(3.45)

nlocuind (3.45) n (3.41) se obtine relatia de calcul a presiunii n interiorul fluidului, pentru
acest caz:
) ( ) (
2 2
2
2
4
r R z h p g


(3.46)

Valoarea presiunii maxime se obtine pentru R r si 0 z :
4
R
h g p
2 2
max

+ . (3.47)

Variatia distributiei de presiuni pe peretii vasului este prezentata n figura 3.9













Fig. 3.9

4.3 Repausul fluidelor compresibile ct
n cazul n care densitatea fluidului nu e constanta, pentru a putea calcula potentialul
fortelor de presiune trebuie cunoscuta legea de variatie a densitatii n functie de presiune (tipul
transformarii pe care o sufera fluidul).
n cazul unui proces izotermic, ct T :





41
0
0
0
0
p
p p
ct
p


.
(3.48)

Astfel:
ct p
p p
p
p
p
+

ln
d d
0
0
0
0

.
(3.49)

Pentru fluidele aflate n cmpul gravitational terestru:
ct z g U + .
(3.50)

Asadar
ct g z p
p
+ ln
0
0

.
(3.51)

Solutiile pentru procesele adiabatice sau politropice se determina similar.


















MECANICA FLUIDELOR

42
4. FORTE DE ACTIUNE ALE FLUIDELOR N
REPAUS ASUPRA UNOR PERETI SOLIZI

Forte de actiune pe pereti plani
Forte de actiune pe pereti curbi

Fluidele exercita asupra peretilor solizi cu care vin n contact forte de presiune.
Determinarea acestora este necesara n practica n vederea dimensionarii rezervoarelor, barajelor
etc. din punct de vedere al rezistentei.
Forta elementara de presiune
p
F d
r
ce actioneaza pe o suprafata elementara S d (vezi
figura 4.1) este data de relatia:

Fig. 4.1 Forta de presiune pe o suprafata elementara

S n p F
p
d d
r
r
(4.1)

unde n
r
este versorul normalei la suprafata, orientat dinspre fluid spre perete, n sensul de
actiune al fortei.

Forta rezultanta se calculeaza nsumnd fortele elementare, asadar

S
p
S n p F d
r
r

(4.2)

n cazul n care suprafata este una oarecare, curba spatial, atunci si fortele elementare vor
fi oarecare n spatiu, iar actiunea lor asupra peretelui plan va fi descrisa de torsorul format din:

forta rezultanta
p
F
r
;
momentul rezultantei in raport cu originea sistemului de referinta ales,
O
M
r

S
O
dS n p r M
v r
r

(4.3)

unde r
r
este vectorul de pozitie al punctului de aplicatie al fortei elementare
p
F d
r
pe
suprafata dS , n sistemul de referinta xOyz .

Observatie: Pentru calculul integralelor (4.2) si (4.3) trebuie sa se cunoasca distributia presiunii
p n interiorul fluidului (din legea fundamentala a staticii fluidelor).




43
4.1 FORTE DE ACTIUNE PE PERETI PLANI

n cazul peretilor plani, versorul normalei la suprafata este constant, ct n
r
, iar relatiile (4.2)
si (4.3) devin:

S
p
S p n F d
r
r

(4.4)



S S
O
S p r n S p n r M d d
r v v r
r

(4.5)

Punctul de aplicatie al fortei
p
F
r
se noteaza cu C (sau CP ) si se numeste centru de
presiune. Raportat la sistemul de referinta considerat, vectorul de pozitie al centrului de presiune
se obtine din teorema lui Varignon aplicata sistemului de forte elementare, conform careia suma
momentelor fortelor elementare este egala cu momentul rezultantei:


S
CP
S
p CP
S
S p r n S p r n F r S p r n d d d
r v r v
r
r r v

S
S
CP
S p
S p r
r
d
d
r
r
(4.6)

4.1.1 Cazul fluidelor usoare (gaze, vapori)
Avnd n vedere ca presiunea n interiorul unui volum finit de gaz poate fi considerata
constanta n toata masa acestuia, ct p , deci avnd aceeasi valoare n orice punct al suprafetei
S , relatiile (4.4) si (4.6) se pot rescrie astfel:
S p F S p n S p n S p n F
p
S S
p
d d

r r r
r

(4.7)

G
G
S
S
S
S
CP
r
S
S r
S p
S r p
S p
S p r
r
r
r
r r
r

d
d
d
d
(4.8)

unde
G
r
r
este cota centrului de greutate al peretelui de suprafata S ;

Asadar, forta cu care un fluid usor, n repaus, actioneaza asupra unui perete plan este
egala cu produsul dintre presiunea fluidului si aria suprafetei peretelui, avnd punctul de aplicatie
(centrul de presiune) n centrul de greutate al peretelui
G CP
r r
r r
.

4.1.2 Cazul fluidelor grele (lichide)
Pentru determinarea actiunii exercitate de un fluid greu pe un perete plan consideram cazul
general n care peretele este nclinat cu un unghi fata de suprafata libera a lichidului pe care se
exercita presiunea manometrica
m
p . Raportndu-ne la sistemul de referinta n care ) ( yOz este
MECANICA FLUIDELOR

44
planul suprafetei nclinate (vezi figura 4.2), iar conform legii fundamentale a hidrostaticii, valoarea
presiunii la o adncime h este data de relatia:
sin z h h g p (4.9)


Fig. 4.2 Forta de presiune pe o suprafata plana nclinata

Tinnd cont de (4.9), relatia (4.4) devine:


S S S S
S z n S z n S h n S p n F d sin d sin d d ) ( ) (
r r r r
r
,
(4.10)

unde

S
S z d este momentul de inertie de ordinul 1 al suprafetei nclinate fata de axa oy :
S z S z
CG
S
d

,
(4.11)

unde: S este aria suprafetei nclinate;

CG
z este cota centrului de greutate al suprafetei nclinate pe axa Oz . Astfel:

S h z F
CG CG
sin ) ( S , (4.12)

unde
CG
h este cota de adncime a centrului de greutate al suprafetei nclinate.

Asadar, forta cu care un lichid, n repaus, actioneaza asupra unui perete plan este egala cu
greutatea unei coloane din respectivul lichid avnd ca baza suprafata peretelui iar ca naltime
distanta de la centrul de greutate al suprafetei la planul de referinta (planul manometric).
Din relatia (4.8) se obtine urmatoarea expresie a vectorului de pozitie al punctului de
aplicatie al fortei F :
S z
S z r
S z
S z r
S h
S h r
S p
S p r
r
CG
S
S
S
S
S
S
S
CP

d
d
d
d
d
d
d

r r r r
r

, (4.13)

Corespunzator sistemului de referinta, coordonatele centrului de presiune n planul yoz
sunt:
S z
I
S z
S z y
y
CG
yz
CG
S
CP

d
;
S z
I
A z
S z
z
CG
y
CG
S
CP

d
2
;
(4.14)





45
unde:
yz
I este momentul de inertie centrifugal al suprafetei n raport cu Oy si Oz ;

y
I este momentul inertial de ordinul doi al suprafetei fata de axa Oz .

Observatie:
Daca yOz este plan de simetrie, atunci 0
yz
I si 0
CP
y .
ntr-un sistem de coordonate ce are ca origine centrul de greutate al suprafetei, ecuatiile
(4.14) devin (conform teoremei lui Steiner):
S z
I
y
S z
S z y I
S z
I
y
CG
yz
CG
CG
CG CG yz
CG
yz
CP



' '
+
+
;
S z
I
z
S z
S z I
S z
I
z
CG
y
CG
CG
CG y
CG
y
CP



' '
+
+

2
;
(4.15)

unde
yz
' I este momentul de inertie centrifugal al suprafetei n raport cu CGy si CGz ;

y
' I este momentul inertial de ordinul doi al suprafetei fata de axa CGz .

Deoarece 0 ' I
y
> , conform ecuatiei (4.15), centrul de presiune este situat ntotdeauna sub
cel de greutate. De asemenea, pozitia centrului de presiune este independenta de unghiul .

4.2 FORTE DE ACTIUNE PE PERETI CURBI

Pentru a usura calculul relatiilor (4.2) si (4.3), torsorul format din forta rezultanta
p
F
r
si
momentul
O
M
r
se nlocuieste cu un sistem de trei forte paralele cu axele sistemului de referinta (n
general aceste forte nu sunt concurente). Astfel, componentele fortei
p
F
r
sunt:

yOz
S
yOz x p
S p F d
(4.16)

xOz
S
xOz y p
S p F d
(4.17)

xOy
S
xOy z p
S p F d
(4.18)

unde
xOy
S ,
yOz
S ,
xOz
S sunt proiectiile algebrice ale suprafetei S pe care actioneaza fluidul pe
planele xOy , yOz , respectiv xOz ale sistemului de referinta, precum n cazul din figura 4.3
pentru suprafata curba (BC). Punctul de aplicatie al componentei dupa axa Ox este dat de relatia:

yOz
yOz
x
S
yOz
S
yOz
F C
S p
S p r
r
d
d

r
r

(4.19)

Similar se calculeaza si centrele de presiune ale celorlalte doua componente.
MECANICA FLUIDELOR

46

Fig. 4.3 Proiectiile unei suprafete curbe pe planele sistemului de referinta

4.2.1 Forte de actiune ale gazelor pe pereti curbi, deschisi
n cazul fluidelor usoare putem considera ca ct p , astfel nct relatiile (4.16), , (4.19)
devin:
yOz x p
S p F ;
xOz y p
S p F ;
xOy z p
S p F
(4.20)

yOz
S
d

G
yOz
S
yOz
F C
r
S
S r
r
yOz
x p
r
r
r

;
xOz
S G F C
r r
y p
r r
;
xOy
S G F C
r r
z p
r r

(4.21)

4.2.2 Forte de actiune ale lichidelor pe pereti curbi, deschisi
Alegnd un sistem de referinta n care planul xOy este plan manometric, iar axa Oz este
orientata n sensul cresterii adncimii, pentru variatii ale presiunii n interiorul lichidului z p ,
relatiile (5.16), , (5.19) devin:
yOz
S
yOz x p
S S z F
yOz
z d
yOz
S G


;
xOz y p
S F z
xOz
S G
; V d

xOy
S
xOy z p
S z F
(4.22)

yOz G
S
yOz
F C
S z
S z r
r
yOz
x p

d

yOz
S

r
r
;
xOz G
S
xOz
F C
S z
S z r
r
xOz
y p

d

xOz
S

r
r
;
V G F C
r r
z
r r

(4.23)

unde V este volumul de lichid cuprins ntre suprafata udata de lichid si proiectia ei pe
planul manometric (de referinta), figura 4.3.





47
4.2.3 Forte de actiune ale fluidelor usoare pe pereti curbi, nchisi
Cnd actioneaza pe suprafetele curbe nchise, ale rezervoarelor ce le contin, fluidelor
usoare dezvolta eforturi unitare de tensiune n peretii acestora. Calculul acestor eforturi este util la
dimensionarea grosimii peretilor rezervoarelor.
Astfel, n cazul unui rezervor cilindric (sau o conducta) de diametru D si lungime L ce
contine un fluid la presiunea constanta p , actiunea acestuia asupra unei jumatati de cilindru este,
conform relatiilor (4.20):
L D p F
x p
; 0
z p y p
F F

;
(4.24)

Notnd efortul unitar admisibil cu
a
si grosimea peretelui cu forta de reactiune ce se
dezvolta n peretele sectionat este L
a
2 . Din egalitatea fortelor se obtine:
a
a
D p
L L D p

2
2
(4.25)









Fig. 4.4 Forta de actiune ale fluidelor usoare pe pereti curbi, nchisi

Pentru alte tipuri de suprafete se obtin relatii de calcul a grosimii minime n mod similar.
Relatia anterioara este valabila si n cazul lichidelor cnd variatia presiunii pe verticala este
neglijabila.
4.2.4 Forte de actiune ale fluidelor grele pe pereti curbi, nchisi
Este cazul corpurilor, partial sau total imerse ntr-un lichid. n aceasta situatie asupra
corpului actioneaza si forta arhimedica,
A
F .

Fig. 4.5 Actiunea fortei arhimedice asupra unui plutitor

MECANICA FLUIDELOR

48
dislocat fluid A
F V , V
solid G
G

pentru
A
F G > corpul se scufunda;

A
F G corpul pluteste submers;

A
F G < corpul pluteste (plutitor)

n cazul unui plutitor, volumul dislocat se mai numeste si volum de carena si se noteaza
cu
C
V . Distanta dintre punctul de aplicatie al fortei arhimedice si punctul de aplicatie al fortei de
greutate se numeste excentricitate si se noteaza cu e .
Conditia de stabilitate a plutirii este data de relatia;
Echilibru stabil:
0 > e
I
df
y
V

(4.26)

Echilibru indiferent:
0 e
I
df
y
V

(4.27)

Echilibru instabil:
0 < e
I
df
y
V

(4.28)

unde:
y
I este momentul inertial de ordinul doi al ariei de plutire
A
:

A
y
A y I d
2

(4.29)

n figura 4.6 sunt prezentate doua din situatiile frecvent ntlnite n practica.


Fig. 4.6







49
5. INSTRUMENTE PENTRU MASURAREA PRESIUNILOR

Aparatele cu ajutorul carora se masoara presiunea se numesc manometre. Dupa principiul
de functionare, acestea se pot clasifica n doua categorii principale:
manometre cu lichid: functionarea acestora se bazeaza pe legea de variatie a presiunii n
lichidele aflate n repaus; se mai si numesc piezometre;
manometre cu element elastic: functionarea acestora se bazeaza pe dependenta dintre
valoarea presiunii si marimea deformatiei elementului elastic.

Masurarea presiunii se poate face si cu aparate ce functioneaza pe baza altor principii,
precum cele ce utilizeaza traductoare electrice sau pneumatice. Indiferent de natura instrumentului
de masura, fluidul a carui presiune se masoara este dirijat spre instrument prin intermediul unei
prize de presiune:




statica, cnd axa prizei este normala pe directia curentului (pentru fluide n miscare), vezi
figura 1.1;
totala, cnd axa prizei este pe directia curentului (pentru fluide n miscare), vezi figura 1.2.

1. PIEZOMETRE
Sunt manometre cu lichid si masoara ntotdeauna presiuni relative, exprimate n coloana de
lichid. Cnd determina presiunea ntr-un punct se numesc piezometre simple, iar daca masoara
diferenta de presiune ntre doua puncte piezometre diferentiale. Daca lichidul piezometric (lichidul
utilizat pentru determinarea presiunii) este cel a carui presiune se masoara se numesc piezometre
directe, n caz contrar piezometre indirecte. Cele mai utilizate sunt:
1.1 Tubul piezometric












Este cel mai simplu manometru si este constituit dintr-un tub, deschis la
capatul superior, celalalt fiind conectat la un recipient ce contine un
lichid sub presiune, superioara celei atmosferice, precum este ilustrat n
figura 2. Presiunile masurate sunt relative la cea atmosferica (locala),
deci suprapresiuni. Acest instrument poate fi utilizat doar n cazul
lichidelor, cnd naltimea de lichid pe tubul piezometric este suficient de
mare, astfel nct sa fie sesizabile si masurabile variatiile de presiune.
Presiunea n punctul A, exercitata de coloana de lichid este:
Fig. 2 - Tubul piezometric
lichid] de coloan [m h g p
A f A
. (1)

Fig. 1.1
p
v
Fig. 1.2
p
v
tot
st

MECANICA FLUIDELOR

50


Fig. 4 - Manometru diferential U

1.2 Tubul manometric U
Denumirea se datoreaza formei acestuia. Poate fi utilizat
pentru masurarea presiunii statice n interiorul ambelor tipuri
de fluide (lichide si gaze). Conectarea la un recipient ce
contine un fluid se face precum este ilustrat n figura 3.
Densitatea lichidului piezometric trebuie sa fie mai mare ca
cea a fluidului a carui presiune se masoara. De asemenea, n
cazul masuratorilor n interiorul lichidelor, acestea si lichidul
piezometric trebuie sa fie imiscibile. Pentru manometrul din
figura 3 se pot scrie urmatoarele relatii:

Presiunea n interiorul unui fluid n echilibru static absolut este constanta la nivelul oricarui
plan orizontal. Astfel:
C B
p p .
Pentru bratul din stnga al manometrului:
1 f A B
h g p p + ;
Pentru bratul din dreapta:
2 lp C
h g p .
Astfel, presiunea (relativa la cea atmosferica locala) n punctul A este:
1 f 2 lp A
h g h g p .
(2)

Daca fluidul a carui presiune se masoara este un gaz, densitatea acestuia este mult mai mica
dect cea a lichidului piezometric
f lp
>> . n acest caz termenul
1 f
h g poate fi neglijat
(deoarece 1 h
1
<< ), iar presiunea poate fi calculata cu o acuratete suficienta cu relatia:
2 lp A
h g p .
(3)

1.3 Masurarea diferentelor de presiune cu ajutorul manometrelor U
Manometrele U pot fi utilizate si pentru masurarea diferentelor
de presiune n punctele din interiorul unui fluid. Pentru situatia
prezentata n figura 4:
D C
p p ;
1 f A C
h g p p + ;
h g ) h h ( g p p
lp 2 f B D
+ + ;
h g ) h h ( g p h g p
lp 2 f B 1 f A
+ + + .
Astfel, diferenta de presiune ntre punctele A si B devine:

Fig. 3 Tubul manometric U




51
h g ) ( ) h h ( g p p
f lp 1 2 f B A
+ .
(4)

De asemenea, daca
f lp
>> , termenii ce contin
f
pot fi neglijati, deci:
h g p p
lp B A
.
(5)

1.4 Variante mbunatatite ale manometrului U
Pentru a evita calculul presiunii prin citirea naltimii de lichid piezometric pe ambele brate
ale tubului manometric U, se utilizeaza varianta n care unul dintre brate are diametrul mult mai
mare n comparatie cu celalalt, precum n figura 5. n acest caz, deplasarea de lichid piezometric
pe bratul de diametru mai mare devine nesemnificativa. Planul de referinta indica nivelul lichidului
piezometric pentru o diferenta nula de presiune.












Fig. 5 Varianta mbunatatita a manometrului U

Volumul de lichid piezometric transferat de pe un brat pe celalalt este:
4
d
h
4
D
h
2
2
2
1

V .
Astfel, caderea de nivel pe bratul cu diametru mai mare este:
2
2 1
D
d
h h
,
_

.
Diferenta de presiune
2 1
p p este data de diferenta de nivel pe cele doua brate:
1
1
]
1

,
_

+
1
1
]
1

,
_

+
2
2 lp
2
2 2 lp 2 1
D
d
1 h g
D
d
h h g p p . (6)

Deoarece D este mult mai mare ca d ( d D >> ), raportul
2
) D / d ( este neglijabil
( ) 1 ) D / d (
2
<< , deci:
2 lp 2 1
h g p p .
(7)

n cazul determinarii unor diferente foarte mici de presiune, pentru a mari precizia de citire,
se utilizeaza micromanometrele cu brat nclinat (vezi figura 6). n acest caz, diferenta de nivel se
determina ca functie de lungimea de lichid piezometric pe bratul micromanometrului:

MECANICA FLUIDELOR

52
sin l g h g p p
2 1
. (4.51)

Precizia de masurare poate fi crescuta prin nclinarea bratului micromanometrului.













Fig. 6 Micromanometru cu brat nclinat

Utilizarea mai multor tuburi piezometrice, ca n figura 7, permite masurarea presiunii
simultan n mai multe puncte. Tuburile formeaza un piezometrul multiplu, sau baterie piezometrica.











Fig. 7 Piezometru multiplu

1.5 Alegerea piezometrului adecvat
La alegerea piezometrului adecvat unei masuratori trebuie avute n vedere avantajele si/sau
dezavantajele pe care le prezinta acestea.

Avantaje
sunt foarte simple din punct de vedere constructiv;
nu necesita calibrare, presiunile masurate fiind determinate conform principiului fundamental
al hidrostaticii.
Dezavantaje
nu pot nregistra variatii rapide de presiune;
n cazul tuburilor manometrice U, trebuie efectuate simultan doua masuratori pentru a
calcula presiunea diferentiala; acest dezavantaj poate fi eliminat prin utilizarea variantei n
care unul dintre brate are diametrul mult mai mare;
este dificila determinarea unor diferente mici de presiune.






53
2 Manometre cu element elastic

Sunt manometre a caror constructie se bazeaza pe principiul deformarii unui element
elastic sub actiunea unei presiuni. Deformatia este amplificata prin intermediul unui mecanism,
astfel nct presiunea sa poata fi determinata cu o precizie suficient de buna. Sunt simple, usor de
montat si utilizat si pot masura presiuni ntr-un domeniu extins. Principalele dezavantaje sunt
legate de mecanismul de amplificare, ce nu permite realizarea unei precizii mari si de deformatiile
remanente ale elementelor elastice, aceste aparate necesitnd reetalonari periodice. Principalele
tipuri constructive sunt prezentate n figura 8: cu tub elastic (figura 8.1), cu membrana elastica
(figura 8.2) si cu burduf (figura 8.3).







Fig 8 - Tipuri constructive de manometre cu element elastic








Manometru cu tub elastic (Bourdon) Manometru cu membrana elastica








Fig. 8.1
p
p
p
Fig. 8.2 Fig. 8.3


MECANICA FLUIDELOR

54
APLICATII - STATICA FLUIDELOR
Pb. 1: Sa se determine presiunea n punctul A ( Pa si O H mm
2
), daca presiunea n punctul B
este at p
B
1 . 0 si m 2 . 0
1
h , m 1 . 0
2
h , m 4 . 0
3
h ,
3
kg/m 1000
0
,
3
kg/m 800
1
.














Fig. 1
Pasul 1:
Se trec datele problemei n Sistemul International (daca este necesar)

) O mmH 10 ( Pa 10 81 . 9 Pa 10 81 . 9 1 . 0 at 1 . 0 p
2
3 3 4
B

Pa 81 . 9 10 81 . 9 1000 O mmH 1
3
2



Pasul 2:
+ + + + +
3 0 2 1 B 3 2 1 0 A C
h g h g p ) h h (h g p p
+ + ) h (h g h g p p
3 1 1 3 0 B A

+ + Pa 2 . 9025 ) 4 . 0 2 . 0 ( 81 . 9 800 4 . 0 81 . 9 1000 10 81 . 9 p
3
A

O mmH 920 p
2 A

Pb. 2: ntr-un rezervor nchis, avnd forma precum n figura 2.1, se afla apa sub presiunea
m
p .


















Fig. 2.1

Sunt cunoscute: m 5 . 1 H adncimea apei n rezervor






55
m 5 . 0 R raza de curbura a rezervorului
m 0 . 1 L latimea rezervorului
3
m kg/ 1000 densitatea apei
at 1 . 0 p
m
presiunea indicata de manometru.
Sa se calculeze si sa se reprezinte distributia de presiuni pe peretii vasului.
Determinati valoarea fortei de presiune pe peretele ) AB (
Determinati valoarea fortei de presiune pe peretele ) BC ( .
Solutie:
Pasul 1:
Se trec datele problemei n Sistemul International (daca este necesar)

Pa 10 81 . 9 1 . 0 at 1 . 0 p
4
m

Pasul 2:
Se calculeaza naltimea manometrica
m
h corespunzatoare pozitiei planului manometric, fata de
suprafata de separatie a apei (vezi figura 2.2). Deoarece la nivelul planului manometric presiunea
absoluta este cea atmosferica locala, deci suprapresiunea este nula 0 p :

m m
h g p
m 1
81 . 9 1000
10 81 . 9 1 . 0
g
p
h
4
m
m

Se alege sistemul de referinta xOyz , astfel nct:
xoy este n planul manometric;
oz n sensul cresterii adncimii.






















Fig. 2.2
Pasul 3:






MECANICA FLUIDELOR

56
Se calculeaza presiunea (relativa) n punctele caracteristice ale geometriei rezervorului. Astfel:
Pa 10 81 . 9 p h g h g p
3
m m A A
(presiunea este constanta n interiorul unui gaz);
+ + ) R H ( g p )] R H ( [h g h g p
m m B B

Pa 10 62 . 19 0.5) - (1.5 81 . 9 1000 10 81 . 9 p
3 3
B
+
+ + H g p ) H (h g h g p
m m C C

Pa 10 53 . 24 1.5 81 . 9 1000 10 81 . 9 p
3 3
C
+
Se reprezinta variatia presiunii pe peretii rezervorului, ca n figura 2.3.






















Fig. 2.3

Pasul 4:
Se calculeaza forta pe peretele plan ) AB ( ,
) AB (
F . Pentru calcule convenabile, se noteaza
h R H (vezi figura 2.4).

4.1 Cu ajutorul relatiei integrale:

+ + +

A A
m
A A
m
A
m
A
) AB (
dA z g dA p dA z g dA p dA z) g p ( dA p F
+

,
_

+ +

dx
2
h
g L h h g dx
2
z
g L h h g dx dz z g A p F
L
0
2
m
L
0
h
0
2
m
L
0
h
0
(AB) m ) AB (

L h
2
h
h L
2
h
g L h h g F
m
2
m ) AB (

,
_

+ +
4.2 Cu relatia (4.12) (din curs):

( ) N . h L
h
h A h F
m (AB) CG (AB) (AB)
14715 1 1 5 0 1 9810
2
+
,
_

+





57
Observatie: Ca valoare, forta de presiune este egala cu volumul distributiei de presiuni si
actioneaza n centrul de greutate al acestei distributii.
Pasul 5:
Se determina forta pe peretele curb ) BC ( :
) BC (
F , prin calculul celor doua componente n sistemul
de referinta considerat:
componenta orizontala
) BC ( y
F
componenta verticala
) BC ( z
F (vezi figura 2.4).
Conform sistemului de ecuatii (4.22) (din curs):
N . . ) . - . ( R L
R
H h S h F
m xoz G y
xoz
25 11036 1 5 0 25 0 5 1 1 9810
2
+
,
_

+

N .
. p
L h h
p R
V F
m z
19 21546 1 1 1
4
5 0
9810
4
2 2

,
_

+ +

,
_

+ +

unde:
xoz
S este aria proiectiei suprafetei curbe ) BC ( pe planul xoz ;
L R S
xoz

V este volumul de lichid cuprins ntre suprafata curba (udata de lichid) si
proiectia ei pe planul manometric xoy (unde suprapresiunea este nula).
L R ) h h (
4
R
V
m
2
1
]
1

+ +

.
n final:
N . F F F
z y
20 24208
2 2
+ .






















Fig. 2.4

MECANICA FLUIDELOR

58


Fig. 3

Pb. 3

Densitatea lichidelor poate fi determinata experimental cu ajutorul unui densimetru, ca n figura 3.
Acesta este compus dintr-un plutitor lestat, avnd la
partea inferioara o cavitate cu bile de plumb, iar la partea
superioara un tub calibrat (de diametru constant). Sa se
calculeze densitatea unui fluid
f
daca partea calibrata a
densimetrului se scufunda cu mm 50 h relativ la
pozitia de echilibru n apa.

Sunt cunoscute:
gf 20 G : greutatea densimetrului;
mm 8 d : diametrul sectiunii calibrate;
3
0
kg/m 1000 : densitatea apei

Solutie:
Pasul 1
Se trec datele problemei n Sistemul International (daca este necesar)
N 1962 . 0 kg 0.02
s
m
9.81 gf 20 G
2
;
m 10 8 mm 8 d
-3
.
Pasul 2
Principiul de masurare se bazeaza pe legea lui Arhimede. Ecuatiile de echilibru pentru cele doua
situatii de plutire sunt:

n apa:
d0 0 A
V g G F G
0

n alt lichid:

,
_

+ h
4
d
V g V g G F G
2
d0 f df f A
f

Astfel:

,
_

,
_

h d g G 4
G 4
h
4
d
g
G
g
G
h
4
d
V g
G
2
0
0
2
0
2
d0
f

h d g G 4
G 4
2
0
0 f

0.05 008 . 0 1415 . 3 81 . 9 1000 0.1962 4

0.1962 4
1000
2
f

3
l
m
kg
334 . 888




59
Probleme propuse

PB. 1
Un tub manometric U, ca n figura, este utilizat la determinarea acceleratiei unui vehicul. Calculati
acceleratia pentru mm 30 h . Trasati curba de etalonare a accelerometrului.














PB. 2
Un tahometru hidraulic, compus dintr-un tub manometric U ca n figura, este utilizat pentru
determinarea turatiei. Sa se calculeze turatia (rotatii/minut) daca indicatia tahometrului este
mm 60 h . Trasati curba de etalonare a tahometrului.














PB. 3
Un cilindru de diametru mm 100 , lungime mm 250 si densitate
3
kg/m 800 pluteste n apa n
pozitie verticala. Determinati stabilitatea plutirii cilindrului.

PB. 4
Determinati forta de presiune rezultanta pe peretele vertical al rezervorului din figura, ce contine un
start de ulei cu densitatea relativa 0.8, plutind pe un strat de apa. Determinati si reprezentati
diagrama distributiei de presiuni pe peretii vasului, de latime m 0 . 1 L .



MECANICA FLUIDELOR

60















PB. 5
Un rezervor cisterna, umplut cu combustibil, se deplaseaza uniform accelerat,
2
m/s 2 a . Sa se
calculeze forta de presiune
p
F pe peretele posterior al rezervorului. Determinati si reprezentati
diagrama distributiei de presiuni pe peretii rezervorului. Sunt cunoscute: m 8 . 1 h , m 6 . 1 b ,
m 6 l ,
3
l combustibi
gram/cm 78 . 0 .

















61

5. DINAMICA FLUIDELOR IDEALE


5.1 NOTIUNI GENERALE DE CINEMATICA FLUIDELOR


Cinematica fluidelor studiaza miscarea acestora fara a lua n considerare:
fortele care determina, sau modifica, starea de miscare,
transformarile energetice care nsotesc miscarea fluidelor.
Astfel, deoarece sunt luate n calcul doar proprietatile geometrice ale miscarii fluidelor, rezultatele
cinematicii fluidelor sunt valabile att pentru fluide ideale, ct si pentru fluidele reale.

5.1.1 METODE DE STUDIU ALE MISCARII FLUIDELOR

Exista doua metode de studiu ale miscarii fluidelor (determinarii traiectoriilor, vitezelor si
acceleratiilor): metoda Lagrange, respectiv metoda Euler.

Metoda Lagrange studiaza miscarea unei particule de fluid n aceeasi maniera ca la miscarea unui
punct material n mecanica clasica. Lund ca referinta pozitia particulei, ) , , (
0 0 0 0
z y x r
v
, la momentul
initial,
0
t , miscarea ei (ecuatiile traiectoriei) este cunoscuta daca se stabilesc legile de variatie n
timp ale coordonatelor de pozitie ale particulei

'

.
,
,
0 0 0
0 0 0
0 0 0
, t) , z , y z (x z
, t) , z , y y (x y
, t) , z , y x (x x
(5.1)

Necunoscutele sistemului (5.1), coordonatele z y x , , , sunt functii de variabilele independente
0 0 0
, , z y x (variabilele lui Lagrange). Din ecuatiile traiectoriei se deduc componentele vitezei,
) , , ( v v
z y x
v v v
r r
, corespunzator momentelor
i
t , dupa cum este ilustrat n figura 5.1,

,
d
d
,
d
d
,
d
d
t
z
v
t
y
v
t
x
v
z y x
(5.2)

si componentele acceleratiei ) , , ( a a
z y x
a a a
r r


2
2
2
2
2
2
d
d
d
d
,
d
d
d
d
,
d
d
d
d
t
z
t
v
v
t
y
t
v
v
t
x
t
v
a
z
z
y
y
x
x
. (5.3)

Pentru a descrie miscarea a n particule ce alcatuiesc o masa de fluid sunt necesare n sisteme de
ecuatii ale miscarii, cu solutii care necesita un timp ndelungat de rezolvare si resurse de calcul
semnificative. Din punct de vedere practic, mult mai comoda este utilizarea celei de a doua
metode.
62


Fig. 5.1 Descrierea miscarii particulelor unui fluid prin metoda Lagrange

Metoda Euler studiaza cmpul de viteze n puncte fixe ale spatiului ocupat de fluid. Practic, se
determina la momentele
j
t componentele vitezei n puncte n care se amplaseaza sonde de
viteza. Astfel, cunoscnd componentele vitezei ca functii de coordonate si timp,

) ( v v
) (
) (
) (
x, y, z, t
x, y, z, t v v
x, y, z, t v v
x, y, z, t v v
z z
y y
x x
r r

, (5.4)

se determina traiectoriile prin integrarea sistemului de ecuatii (5.2), respectiv, se determina
componentele acceleratiei, derivnd componentele vitezei, ecuatiile (5.3). Metoda este ilustrata n
figura 5.2.



Fig. 5.2 Descrierea miscarii unui fluid prin metoda Euler

5.1.2 CALCULUL ACCELERATIEI UNEI PARTICULE FLUIDE

Conform relatiilor (5.4), componentele vitezei sunt functii de coordonate si timp, coordonatele fiind
la rndul lor functii de timp. n consecinta, diferentiala totala a componentei vitezei dupa directia x
se exprima conform relatiei
z
z
v
y
y
v
x
x
v
t
t
v
v
x x x x
x
d d d d d

,
(5.5)

63
iar componenta dupa directia x a acceleratiei, relatia (5.3), devine:

z
x
y
x
x
x x x x x x x
v
z
v
v
y
v
v
x
v
t
v
t
z v
t
y v
t
x v
t
t
t
v
t
v
a

d
d
z d
d
y d
d
x d
d
d
d
x

(5.6)

Similar, componentele acceleratiei dupa directiile x , respectiv y , sunt

z
y
y
y
x
y y
v
z
v
v
y
v
v
x
v
t
v
a

y
,
z
z
y
z
x
z z
v
z
v
v
y
v
v
x
v
t
v
a

z
. (5.7)

Astfel,

z y x
v v v
t
k a j a i a
z
v
y
v
x
v v
a
z y x

+ +
r r r r
r r r
r
.
(5.8)

Din relatia anterioara se constata ca acceleratia are doua componente:
acceleratia locala, ) t v (
r
, ce rezulta din variatia n timp a vitezei n diferitele puncte ale
spatiului ocupat de fluid si
acceleratia convectiva (sau de antrenare),
z y x
v
z
v
y
v
x

v v v
r r r
, rezultat al vitezelor diferite
n punctele fluidului.

Observatii:
1. Miscarile fluidelor pentru care 0
v

t
r
se numesc permanente: ntr-un punct din interiorul spatiului
ocupat de fluid, viteza este constanta n timp. Cele pentru care 0
v

t
r
se numesc nepermanente: n
acelasi punct, viteza variaza (fluctueaza, n jurul unei valori medii) n timp.
2. Acceleratia convectiva este nula n cazurile cmpurilor de viteza omogene, n care viteza este
aceeasi n toate punctele mediului fluid: miscare uniforma.
3. Utiliznd teoria cmpurilor, relatia (5.11) poate fi pusa si sub forma:

( ) +

,
_

v v
v
v
v v r r
r
r
r r
r
t
v
z
v
y
v
x t dt
d
a
z y x


v v rot
2
v
grad
v
v v
2
v v
2 2
r r
r
r r
r
r
+ +

+ +

t t
a (5.9)

n relatia (5.12) s-a pus n evidenta partea potentiala a acceleratiei convective,
2
v
grad
2

,
_

2
v

2
sau , precum si partea rotationala a acesteia, v v rot
r r
) v v (
r r
sau . Miscarile pentru
care 0 v rot
r
se numesc irotationale.

64
5.1.3 REPREZENTAREA GRAFICA A MISCARII UNUI FLUID.
MARIMI CARACTERISTICE MISCARII FLUIDELOR

O metoda utilizata n studiul fenomenelor de dinamica fluidelor este aceea a reprezentarii grafice a
miscarii particulelor. Se definesc urmatoarele notiuni/marimi referitoare la miscarea fluidelor:

Curentul de fluid reprezinta o masa de fluid aflata n miscare.

Linia de curent este curba tangenta la vectorii viteza ai particulelor care la un moment, t , se
gasesc pe aceasta curba (figura 5.3). n general, forma linilor de curent se modifica n timp: cazul
miscarilor nepermanente, n care parametrii fluidului variaza n timp, n acelasi punct. Ele si
pastreaza forma n cazul miscarilor permanente.



Fig. 5.3 Liniile de curent n jurul unui profil aerodinamic

Prezinta doua proprietati importante si anume:

liniile de curent nu se intersecteaza, cu exceptia unor puncte, numite puncte critice, n
care viteza este nula sau infinita (printr-un punct al spatiului ocupat de un fluid nu poate
trece la un moment dat dect o singura linie de curent, deoarece ntru-un punct nu pot
exista simultan mai multe particule cu viteze diferite; n consecinta, o particula printr-un
tub de curent se misca pe o aceeasi linie de curent;
liniile de curent umplu n ntregime spatiul ocupat de curentul de fluid.

Ecuatia diferentiala a liniilor de curent, sub forma vectoriala, se obtine din conditia de tangenta a
vitezei la linia de curent, caz n care vectorul viteza ) v , v , v (
z y x
v
r
are aceeasi directie cu variatia
vectorului de pozitie ) d , d , d ( d z y x r
r
(pentru variatii mici ale r
r
d ). Astfel, r ||
r r
d v , sau:
0 r
r r
d v (5.10)

La momentul t sistemul ecuatiilor diferentiale al liniilor de curent este:
) , , , (
d
) , , , (
d
) , , , (
d
t z y x v
z
t z y x v
y
t z y x v
x
z y x

(5.11)

Traiectoria unei particule de fluid reprezinta drumul parcurs de aceasta n miscarea sa.
Traiectoriile pot fi vizualizata experimental, dupa cum este prezentat n figura 5.4. n cazul
65
miscarilor permanente traiectoria coincide cu linia de curent, lucru care nu mai este valabil n cazul
miscarilor nepermanente.










Fig. 5.4 Vizualizarea curgerii n jurul unui profil aerodinamic

Ecuatia diferentiala a traiectoriei este data de relatia:

t r d v d
r r
. (5.12)

La momentul t , raportnd miscarea la sistemul triortogonal de axe xOyz , relatia anterioara este
echivalenta cu sistemul:

t
t z y x v
z
t z y x v
y
t z y x v
x
z y x
d
) , , , (
d
) , , , (
d
) , , , (
d

(5.13)

Suprafata de curent este suprafata formata din toate liniile de curent care se sprijina la un
moment dat pe o curba de forma oarecare. Daca respectiva curba este una nchisa, simpla, atunci
suprafata de curent este una tubulara, formnd un tub de curent (figura 5.5).

Fig. 5.5 Tub de curent

Observatie Deoarece viteza este tangenta la peretii tubului de curent, rezulta ca prin suprafata acestuia
nu se face schimb da masa.

Un tub de curent de sectiune suficient de mica, astfel nct sa putem admite pe ea o distributie
uniforma a parametrilor da stare ai fluidului (viteze si presiuni), poarta denumirea de tub
elementar de curent (figura 5.8).

Fluidul din interiorul unui tub elementar de curent formeaza un fir de fluid. Daca sectiunea
transversala a tubului elementar de curent tinde catre zero, n jurul unui punct, atunci firul de
curent reprezinta materializarea liniei de curent care trece prin acel punct.


66
Sectiunea transversala a unui tub de curent, numita si sectiune vie, reprezinta suprafata
normala pe liniile de curent care o strabat. Este o suprafata plana daca liniile de curent sunt
paralele,
1
S si
3
S n figura 5.6, sau curba n caz contrar, precum
2
S .


Fig. 5.6 Sectiuni vii ntr-un tub de curent

Perimetrul udat,
u
P , reprezinta lungimea conturului sectiunii transversale a unui tub de curent,
marginita de pereti solizi. Raza hidraulica,
h
r , reprezinta raportul dintre aria sectiunii curentului si
perimetrul udat. Diametrul hidraulic,
h
d , sau echivalent hidraulic, reprezinta un parametru
utilizat n cazurile n care sectiunea de curgere nu este circulara. Se determina cu relatia

udat Perimetrul
curentului sectiunii Aria
4
P
A
4 r 4 d
u
sc
h h
[m].
(5.14)

n figura 5.7 sunt prezentate doua situatii de calcul ale diametrului hidraulic, frecvent ntlnite n
practica. Astfel, pentru cazul curgerii unui fluid printr-o conducta circulara sub presiune (fluidul
ocupa ntreg spatiul interior al conductei), figura 5.7(a), perimetrul udat este d P
u
, iar diametrul
hidraulic d d
h
. Asadar, n cazul conductelor circulare diametrul hidraulic coincide cu diametrul
geometric.



Fig. 5.7 Perimetrul udat si diametrul hidraulic pentru cazul curgerii unui fluid printr-o conducta
circulara sub presiune, respectiv printr-un canal dreptunghiular

n cazul curgerii unui lichid printr-un canal dreptunghiular de latime b , figura 5.7(b), perimetrul udat
si diametrul hidraulic sunt h 2 b P
u
+ , respectiv
h 2 b
bh
4 d
h
+
, unde h reprezinta cota de
adncime a lichidului n canal.

67
Debitul unui curent de fluid reprezinta cantitatea de fluid care trece printr-o sectiune n unitatea de
timp. n functie de modul de exprimare al cantitatii de fluid, poate fi:
debit volumic (sau volumetric),
V
Q (sau simplu Q ), reprezinta volumul de fluid care trece
printr-o sectiune transversala n unitatea de timp,
t
Q
t

V
V
0
lim ] /s [m
3
;
(5.15)

debit masic,
m
Q (sau m& ), reprezinta masa de fluid corespunzatoare debitului volumic
V
Q ;
pentru un fluid omogen (de densitate constanta, . ct ),
V
Q Q
m
. [kg/s] ;
(5.16)

debit gravific (sau gravimetric),
G
Q (sau G
&
), reprezinta greutatea corespunzatoare
debitului volumic
V
Q ; pentru un fluid omogen
V V
Q gQ Q
G
. [kg/s] .
(5.17)

n forma integrala, debitul unui curent de fluid printr-o suprafata S reprezinta fluxul vectorului
viteza v
r
prin respectiva suprafata

S
S v d n Q
r r
V
,

S
G
S v d n Q
r r
,
(5.18)

unde n
r
este versorul normalei la suprafata elementara S d .
Prin definitie, fluxul printr-o suprafata reprezinta cantitatea de materie (fluid) care trece n unitatea
de timp prin respectiva suprafata.

Vrtejul, sau turbionul unei particule de fluid este vectorul
r
, definit de relatia (5.19) si reprezinta
viteza unghiulara medie de rotatie a particulei n jurul unei axe ce trece prin centrul ei de greutate.


r
r r
2
1
2
1
v rot
(5.19)

unde
r
este vectorul ce defineste rotorul vitezei,

k
y
v
x
v
j
x
v
z
v
i
z
v
y
v
v v v
z y x
k j i
x
y
z x
y
z
z y x
r r r
r r r
r r
r

,
_

+
,
_

,
_

v v rot . (5.20)

Datorita modului asemanator de definire vectorilor
r
si
r
si pentru
r
se mai utilizeaza, uneori,
tot denumirea de vrtej (turbion). Componentele scalare ale vrtejului sunt

,
_

z
v
y
v y
z
x
2
1
,
,
_

x
v
z
v
z x
y
2
1
,

,
_

y
v
x
v
x
y
z
2
1
. (5.21)

Linia de vrtej, suprafata de vrtej si tubul de vrtej sunt definite similar ca linia de curent,
suprafata de curent, respectiv tubul de curent.
68
Astfel, linia de vrtej reprezinta curba tangenta la vectorii vrtej ai particulelor care la un moment
dat se gasesc n punctele de pe aceasta curba. Ecuatiile diferentiale ale liniilor de vrtej se obtin
tinnd cont de faptul ca, pentru variatii mici ale vectorului de pozitie, vectorii r
r
d si
r
sunt coliniari,
deci
r r
|| r d , sau:
0
r r
r d , (5.22)

n forma vectoriala, sau n forma scalara:

y
v
x
v
z
x
v
z
v
y
z
v
y
v
x z y x
x
y z x y
z z y x

d d d d d d

.
(5.23)

Suprafata de vrtej este suprafata formata de liniile de vrtej care la un moment dat se sprijina pe
o curba oarecare. n cazul n care curba este una nchisa simpla, atunci suprafata de vrtej
formeaza un tub de vrtej. Fluidul din interiorul unui tub elementar de vrtej se numeste fir de
vrtej si reprezinta materializarea liniei de vrtej ce trece printr-un punct, atunci cnd sectiunea
transversala tinde spre zero n jurul punctului.
Prin definitie, intensitatea unui tub de vrtej este fluxul de vrtejuri care traverseaza sectiunea
unui tub de vrtej:

S
S nd
r
r
,
(5.24)

unde n
r
este versorul normalei la suprafata elementara S d a sectiunii tubului de vrtej;



5.2 ECUATIILE DE MISCARE ALE FLUIDELOR
5.2.1 ECUATIA DE CONTINUITATE (DE CONSERVARE A MASEI)

Dupa cum am precizat anterior, din definitia liniilor de curent rezulta ca particulele de fluid nu pot
traversa suprafetele de curent. Daca densitatea este invarianta n timp, atunci masa de fluid nu se
concentreaza n diferite puncte, deci:

Variatia masei n timp (debitul masic) este constanta n orice sectiune a unui tub de curent.

Aceasta este formularea principiului continuitatii, sau de conservare a masei aplicata unui fluid
dintr-un tub de curent. Pentru un tub elementar de curent, precum n figura 5.8, volumul de fluid ce
traverseaza sectiunea de arie A d , n timpul t d , se poate exprima cu relatia:


Fig. 5.8 Tub elementar de curent

A t A l d d v d d d V . (5.25)
69
unde v este viteza fluidului (constanta la nivelul unei sectiuni normale a tubului de curent).
Astfel, masa elementara de fluid este
A t m d d v d d V ,
(5.26)

iar variatia acesteia n timp t m Q
m
d d d :
A Q
m
d v d . (5.27)

Debitul masic instantaneu, n fiecare sectiune de curgere, se obtine prin integrare
A A Q
A
m
v d v

,
(5.28)

unde A este aria sectiunii vii de curgere (pe directia normala la curentul de fluid).

Tinnd cont de principiul conservarii masei,
n m
A A A Q ) v ( ... ) v ( ) v ( constant
2 1
. (5.29)

Pentru fluide incompresibile, . ct , se utilizeaza cu precadere debitul volumic, Q , iar ecuatia
continuitatii devine:
constant v ... v v
2 2 1 1

n n
A A A Q . (5.30)

unde
n 2 1
v ..., , v , v sunt vitezele medii ale fluidului n sectiunile
n 2 1
A ..., , A , A . Astfel, viteza medie
ntr-o sectiune de curgere este definita de ecuatia
A
Q
v . (5.31)

Relatiile (5.29) si (5.30) sunt forme particulare ale ecuatiei continuitatii. Ele exprima principiul
conservarii unei mase de fluid omogen n miscare permanenta, prin tuburi de curent cu forma fixa
(pereti rigizi), precum n multe dintre cazurile de interes tehnic de curgere a fluidelor ce se
realizeaza n tuburi de curent, simple sau ramificate: conducte.

Pentru miscari nepermanente, n care densitatea fluidului si forma (sectiunile) tubului de curent
variaza n timp, ecuatia continuitatii are forma
0

l t
S S) v ( ) (
. (5.32)

Forma generala a ecuatiei de continuitate pentru un volum oarecare de fluid se poate deduce
pornind de la un volum de control, V, fix n raport cu sistemul de referinta, delimitat de o suprafata,
S , perfect permeabila, figura 5.9.


Fig. 5.9 Volum de control

70
Astfel, variatia n unitatea de timp a masei de fluid continuta n volumul de control este egala cu
masa care traverseaza suprafata acestuia
S n
t
d d

S
v
r r

V
V
,
(5.33)

sau, transformnd integrala dubla (de suprafata) ntr-una tripla (de volum), formula Gauss-
Ostrogradski,
0 +

V
V V
d v
r

t
.
(5.34)

n cazul unui volum care tinde catre zero, 0 V ,

0 +

v
r

t
. (5.35)

Pentru miscari permanente, primul termen este nul, deci

0 v
r
, (5.36)

iar pentru fluide incompresibile, . ct ,

0 0

z
v
y
v
x
v
z
y
x
v
r
. (5.37)


5.2.2 ECUATIA LUI EULER DE MISCARE A FLUIDELOR. CONSERVAREA ENERGIEI

Ecuatia de miscare a fluidelor ideale se determina din legea fundamentala a Mecanicii, aplicata
unei mase de fluid m si volum V, marginit de suprafata S , precum n figura 5.9:
p m ext
F F F a m
r r r
r
+

. (5.38)

unde:

ext
F
r
reprezinta suma fortelor exterioare ce actioneaza asupra masei de fluid,
respectiv fortele masice
m
F
r
si de presiune
p
F
r
.

Pentru o masa elementara de fluid:

V
V V V d
v d
a d
d
v d
d a d a
dt
m
t
m
r
r
r
r r

(5.39)

V
V V d d d d f F f m f F
m m m m m
r r r r r

(5.40)



V
V d d d d p S n p F S n p F
S
p p
r
r
r
r

(5.41)

unde:
m
f
r
este forta masica unitara; are dimensiunea unei acceleratii si se exprima sub
forma:
k f j f i f f
z m m y x m m
r r r r

+ + . (5.42)
71
n general:
x
U
f
m x

;
y
U
f
m y

;
z
U
f
m z

U f
m
grad
r


U este potentialul fortelor masice. ntr-un punct, reprezinta energia potentiala masica a fluidului.
Cnd
m x
f ,
m y
f si
m z
f sunt cunoscute:
( ) dz f dy f dx f U(x, y, z)
m z m y m x

+ + (5.43)

nlocuind (5.39), (5.40) si (5.341) n ecuatia (5.38), aceasta devine:


V V V
dV dV f dV
dt
d
m

v

r
r

(5.44)

n cazul unui volum care tinde catre zero, 0 V , relatia (5.44) se poate scrie sub forma:
p f
t
p f
t
m m

1
d
v d
d
v d

r
r
r
r
(5.45)


Ecuatia (5.45) este Ecuatia lui Euler de miscare a fluidelor ideale, n forma vectoriala si exprima
faptul ca un fluid n miscare se afla n echilibru sub actiunea fortelor inertiale ) v t d d (-
r
, masice
m
f
r

si de presiune / ) p ( .

Tinnd cont de expresia (5.9) a acceleratiei unei mase de fluid, ecuatia anterioara devine
(formulare H. Helmholtz):
p f
t
m
grad rot grad

1
2
2
+ +

r
r r
r
v v
v v
(5.46)

n cazul fluidelor pentru care:
fortele masice deriva dintr-un potential U f
m
grad
r
,
densitatea este o functie cunoscuta de presiune

dp
grad p grad
1

ecuatia (5.46) se rescrie n forma:
0
2
2
2
2
+

,
_

+ + +

+ +

v v
v v
v v
v v
r r
r
r r
r
U
dp
t
p
U rot
t
rot grad
d
grad grad grad

(5.47)

Aceasta este ecuatia de miscare a fluidelor ideale (formulare I. S. Gromeka si H. Lamb).

5.2.3 Ecuatia lui Bernoulli

Rezolvarea ecuatiei de miscare (5.47) depinde de conditiile concrete de integrare. Astfel:
pentru curgeri permanente, termenul tranzitoriu este nul 0
t
v

r
,
daca miscarea este irotationala, sau pe o linie de curent v v
r r
rot ,
atunci:
72
0
2
2

,
_

+ +

U
dp

v
grad
(5.48)

Termenii din interiorul parantezelor au dimensiuni de energii specifice unitatii de masa. Suma lor
se noteaza cu e si exprima faptul ca energia unitatii de masa reprezinta suma dintre energia
cinetica, energia potentiala de presiune si energia potentiala de pozitie. Expresia:
e U
dp v
+ +

2
2


se numeste functia lui Bernoulli.

nmultind ecuatia (5.48) cu deplasarea elementara r
r
d , atunci:

,
_

+ +

,
_

+ +

0
2
0
2
2 2
U
p
r U
p

d
d d
d
grad
v v r



.
v
ct U
p
+ +

d
2
2
(5.49)

5.2.3.1 Ecuatia lui Bernoulli pentru fluide incompresibile
Pentru:
fluide incompresibile, . ct , lichide si gaze n domeniul subsonic incompresibil
(conventional, gaze a caror viteza medie nu depaseste m/s 50 )
n cmp gravitational, 0
m y m x
f f
r r
, g f
m z

r
, deci:
ct g z z -g z f U
m z
+

d d ,

ecuatia (5.49) devine:
. ct z g
p
2
v
2
+ +

(5.50)

Aceasta este ecuatia lui Bernoulli. Pentru doua puncte de pe o linie de curent aceasta se scrie:
. z g
p
2
v
z g
p
2
v
2
2
2
2
1
1
2
1
+ + + +

(5.50)

n aceasta forma, toti termenii reprezinta energii specifice unitatii de masa:

energie cinetica
2
v
2
1
;
energie potentiala de presiune

p
;
energie potentiala de pozitie z g .

Ecuatia lui Bernoulli se poate exprima si sub alte doua forme. Daca termenii din ecuatia (5.50) se
mpart cu g :
[m]
g g 2 g g 2
2
2
2
2
1
1
2
1
H z
p v
z
p v
+ + + +

(5.51)
73

Se observa ca fiecare dintre termeni are dimensiunea unei lungimi. Acest fapt permite urmatoarea
reprezentare grafica a ntregii expresii, pe o linie de curent (vezi figura 5.10):
cota (naltime) de pozitie z ,
cota (naltime) piezometrica

p
g
p
,
cota (naltime) cinetica
g 2
v
2
.



















Fig. 5.10 Reprezentarea grafica a ecuatiei lui Bernoulli

Pe o linie de curent, parametrii unui fluid variaza astfel nct nivelul energetic H ramne constant.

A treia forma a ecuatie lui Bernoulli se obtine daca nmultim termenii ecuatiei (5.50) cu :
2 2
2
2
1 1
2
1
z g p
2
v
z g p
2
v

+ + + +
1
]
1

2
m
N
(5.52)

In aceasta forma termenii au dimensiuni de presiune:
presiune dinamica
2
v
2

;
presiune statica p;
presiune de pozitie z g .

Suma dintre presiunea statica si cea dinamica reprezinta presiunea totala a unui fluid,
t
p :

. p
2
v
p
2
t
+

(5.53)





74
5.2.3.2 Ecuatia lui Bernoulli pentru fluide compresibile
Pentru fluide compresibile, . ct (gaze a caror viteza medie depaseste m/s 50 ), n cmp
gravitational, rezolvarea ecuatiei (5.49) depinde de caracterul transformarii pe care o sufera fluidul:
izoterma, adiabatica, politropica.
Astfel, pentru o transformare generala . ct
p
n

cu exponentul politropic n , potentialul fortelor de

presiune pentru doua stari succesive este:

,
_

1
1
2
2
2
1
p p
1 n
n dp

,
(5.54)

iar ecuatia lui Bernoulli:
2
2
2
2
1
1
2
1
z g
p
1 n
n
2
v
z g
p
1 n
n
2
v
+

+ +

+

. (5.55)

Pentru transformarea adiabatica . ct
p

, ecuatia lui Bernoulli are o forma similara cu (5.55), n

care exponentul adiabatic n se nlocuieste cu cel politropic . n cazul unui proces izoterm
. ct
p

, ecuatia lui Bernoulli devine:

2 2
2
2
2
2
1 1
1
1
2
1
z g p ln
p
2
v
z g p ln
p
2
v
+ + + +

. (5.56)

5.2.4 TEOREMA IMPULSULUI

n Mecanica generala impulsul unui punct material de masa m care se deplaseaza cu viteza v
r
se
defineste ca fiind produsul v
r
m . Pentru un sistem de puncte materiale, impulsul total are expresia:

i i
m I v
r
r
. (5.57)

Teorema Impulsului:


ext i i
F m
dt
d
r
r
v (5.58)

exprima faptul ca derivata n raport cu timpul
a impulsului unui sistem de puncte materiale
este egala cu rezultanta fortelor exterioare
care actioneaza asupra respectivului sistem.

Pentru a transpune aceasta teorema n
domeniul Mecanicii Fluidelor, se considera
un fluid incompresibil de densitate n
miscare permanenta printr-un tub de curent,
care la un moment dat ocupa un volum



Fig. 5.11

75
(numit volum de control) marginit de o suprafata
ABCD
S (vezi figura 5.11). Sectiunile laterale
1
S ,
2
S sunt perpendiculare pe directia de curgere. Masa de fluid continuta n aceasta suprafata va
ocupa la doua momente succesive
1
t si
2
t pozitiile ABCD, respectiv ABCD. Variatia I d
r
a
impulsului n intervalul de timp dt se poate exprima prin diferenta impulsului masei de fluid la cele
doua momente
1
t si
2
t :
1 2
I I I d
r r r
.
Deoarece am considerat ca miscarea este permanenta, impulsul masei de fluid continuta ntre
sectiunile AB si CD ramne constant n timp. Asadar, variatia impulsului n intervalul dt este data
de diferenta dintre impulsul masei de fluid continuta n suprafata
' A ' ABB
S si impulsul masei de fluid
continuta n suprafata
' C ' CDD
S :

1 1 1 2 2 2 1 1 2 2 1 1 2 2 1 2
v v v v v v v v
r r r r r r
r r r
dt S dt S V V m m I I I d

) Q(
dt
I d
1 2
v v
r r
r



ext
F ) Q(
r
r r
1 2
v v (5.59)

unde: Q[m
3
/s] debitul de fluid;

2 1
v
,
[ m/s ] vitezele medii ale fluidului prin cele doua sectiuni de calcul
1
S ,
2
S .

ext
F
r
reprezinta suma fortelor exterioare care actioneaza asupra masei de fluid din volumul de
control considerat:
sl
f
sl
p 2 p 1 p ext
F F F F G F
r r r r r r
+ + + +

(5.60)

unde:
G
r

forta de greutate exercitata de masa de fluid din volumul de control;

2 p 1 p
F , F
r r

fortele de presiune cu care fluidul ramas n tubul de curent, n afara volumului
de control, actioneaza asupra fluidului din interiorul acestuia prin intermediul
suprafetei de intrare
1
S , respectiv al suprafetei de iesire
2
S (normale pe
aceste suprafete si orientate spre fluidul din interiorul volumului de control);


sl
p
F
r

forta cu care peretele tubului de curent actioneaza asupra fluidului din
interiorul acestuia;
h
sl
p
F F
r r
, unde
h
F
r
reprezinta forta cu care fluidul
actioneaza asupra suprafetei laterale a tubului de curent;


sl
f
F
r

forta de frecare dintre fluid si suprafata laterala a tubului de curent

nlocuind relatia (5.60) n (5.59) se obtine:
sl
f
sl
p p p
F F F F G ) Q(
r r r r r
r r
+ + + +
2 1 1 2
v v , sau
sl
f h p p
F F F F G ) Q(
r r r r r
r r
+ + +
2 1 1 2
v v .
(5.61)

Observatii: 1 Pentru aplicarea Teoremei Impulsului este suficienta cunoasterea fenomenelor
care au loc pe suprafata de control, nu si a celor care se petrec n interiorul ei.
Concret, este vorba de cunoasterea presiunilor si vitezelor pe aceasta
suprafata.
2 Pentru aplicatiile practice, rezolvarea ecuatiei vectoriale (5.61) implica
raportarea sistemului studiat la un reper triortogonal drept, convenabil ales.



76
6. CONSECINTE SI APLICATII ALE TEOREMEI
CONSERVARII ENERGIEI


1. Parametrii frnati ai fluidelor
2. Aparate de masura a vitezelor si debitelor bazate pe ecuatia lui Bernoulli
3. Miscari efluente permanente

Ecuatia conservarii energiei, pentru miscari permanente, irotationale a fluidelor incompresibile,
plasate n cmp gravitational se poate exprima sub una din urmatoarele forme: (relatia lui
Bernoulli):
ct z g p
2
v
ct z
p
2g
v
ct z g
p
2
v
2
2
2
+ +
+ +
+ +

(6.1)

unde: v viteza medie a fluidului prin sectiunea de calcul;

p
presiunea statica a fluidului n aceeasi sectiune;
z cota de pozitia a sectiunii de calcul fata de un plan de referinta, convenabil
ales (de exemplu solul, sau planul suprafetei libere a apei dintr-un rezervor,
bazin etc.);

g
greutatea specifica a fluidului.


din
2
p
2
v

reprezinta presiunea dinamica a fluidului

st
p p reprezinta presiunea statica;


st din tot
p p p + reprezinta presiunea totala a fluidului


6.1 PARAMETRII FRNATI AI FLUIDELOR

Fie un corp solid (considerat fix) plasat ntr-un curent de fluid (vezi figura 6.1), miscarea acestuia
fiind una permanenta, irotationala:



77







Fig. 6.1

Parametrii fluidului la o distanta suficient de mare de solid, unde curgerea nu este influentata
(perturbata) de prezenta acestuia (teoretic la infinit) se noteaza cu indice si se numesc
parametri neperturbati:

v ,

p ,

T ,

. Cei care definesc fluidul n punctul de stagnare, unde

viteza particulelor este nula, se numesc parametri frnati. Fie acestia notati cu indice : 0 v* ,
* p , * T , * .

n procesul de curgere a fluidului peste solid liniile de curent vor ocoli corpul cu exceptia uneia care
se va opri ntr-un punct, denumit punct de impact, sau de stagnare. Este punctul pentru care
valoarea * p este maxima:
stagnare max
p p * p . Ecuatia conservarii energiei ntre si are
urmatoarea forma ( ct z ):
0
dp
2
v
d
2

1
]
1

,
_

(6.2)

Relatia (6.2) se mai numeste si ecuatia de frnare a fluidului iar rezolvarea ei depinde de
caracterul procesului de frnare (izodens, izoterm, adiabatic etc.) adica de dependenta dintre
presiunea si densitatea fluidului: ) p ( .

6.1.1 Frnare izodensa
n acest caz densitatea fluidului este constanta ct

: lichide si gaze a caror viteza
(conventional) nu depaseste valoarea 50

v m/s. Relatia (6.2) devine:

2
v
p p 0
dp
2
v
2 2

+ +

(6.3)

din
2
p
2
v

reprezinta presiunea dinamica a fluidului neperturbat;

st
p p

reprezinta presiunea statica a fluidului neperturbat;

tot
p p

reprezinta presiunea totala a fluidului.

78
6.1.2 Frnare izoterma
n cazul fluidelor compresibile (a gazelor a caror viteza depaseste valoarea de 50 m/s) frnarea se
poate face n doua moduri:

adiabatic: 0 dQ , este o frnare rapida n care particulele de fluid nu au timp sa
schimbe energie cu exteriorul, iar energia cinetica a acestora eliberata prin frnare
duce la modificarea adiabatica a presiunii, densitatii si temperaturii;
izotermic: ct T T T

, procesul de frnare este unul lent iar energia cinetica
eliberata modifica doar presiunea si densitatea fluidului; n acest caz:
T R ct
p p

,
,
_

p
T R
1

(6.4)

iar ecuatia (6.2) devine:
+

,
_

1
]
1

,
_

0
p
dp
T R
1
2
v
d 0
dp
2
v
d
2 2

a
2
e p p 0 p ln
T R
1
2
v

+ , unde
T 2R
v
a
2

(6.5)

Asadar presiunea frnata variaza exponential cu viteza neperturbata.
Observatie:
Similar, se calculeaza presiunea fluidului frnat n conditii adiabatice, pentru care:
ct
p p
k k

(6.6)


6.2 APARATE DE MASURA A VITEZELOR SI DEBITELOR
BAZATE PE ECUATIA LUI BERNOULLI

6.2.1 Tuburi piezometrice
Sunt dispozitive cu ajutorul carora se pot determina (masura) presiuni statice
st
p (presiuni care se
exercita la nivelul planului de separatie a doua straturi de fluid n miscare) de valori relativ mici.
Sunt tuburi deschise la unul din capete, celalalt fiind racordat la conducta (recipientul) n care se
masoara presiunea (vezi figura 6.2). Racordarea se face prin intermediul unei prize de presiune
statica.
st lp st
h p
(6.7)



79
Indicele lp din relatia anterioara se refera la lichidul piezometric (utilizat la masurarea presiunii). La
determinarea presiunilor n lichide, lichidul piezometric poate fi tocmai cel a carui presiune statica
urmeaza a fi determinata, caz n care
lp
iar tubul se numeste piezometric direct.

6.2.2 Tuburi Pitt (sonde de presiune totala)
Sunt dispozitive cu ajutorul carora se pot determina (masura) presiuni totale
tot
p (presiuni la
nivelul punctelor de stagnare). Poarta denumirea celui care le-a inventat. Cel mai adesea sunt
tuburi n forma de L cu unul din capete plasat in lungul curentului de fluid, ca n figura 2, celalalt
fiind racordat la un piezometru.







Fig. 6.2

tot lp tot lp tot
h h g p
(6.8)

6.2.3 Sonde de presiune dinamica. Tubul Pitt Prandtl. Tubul Venturi
Sunt dispozitive cu ajutorul carora se pot determina (masura) presiuni dinamice
din
p obtinute prin
cuplarea unei sonde de presiune statica cu una de presiune totala la acelasi piezometru
(diferential).
din lp din lp st tot din
h h g p p p
(6.9)

Avnd n vedere relatia de calcul a
din
p , se observa ca sondele de presiune dinamica pot fi
utilizate la determinarea vitezei locale a unui fluid de densitate cunoscuta.

Aparatele construite special pentru determinarea vitezelor locale a fluidelor poarta de numirea de
tuburi Pitt Prandtl, dupa numele celor care au avut o contributie decisiva la realizarea lor.
Schema constructiva a unui astfel de aparat este prezentat n figura 6.3. Este compus din doua
tuburi concentrice n forma de L , avnd aceeasi priza de presiune totala. La nivelul tubului exterior
se gasesc prizele de presiune statica, pozitionate la o distanta fata de priza de presiune totala de
d ) 6 4 ( pe axa tuburilor.
h h g p
lp din

,
_

1 2g v
2
v
lp
2

(6.10)




80


Fig. 6.3

Pentru determinarea vitezei medii a unui fluid incompresibil printr-o conducta, implicit si a debitului
acestuia, se pot utiliza tuburile Venturi (vezi figura 6.4).











Fig. 6.4

Sunt alcatuite dintr-un ansamblu de tuburi conice, primul convergent (confuzor) urmat de unul
divergent (difuzor) racordat la conducta pe care urmeaza a se efectua masuratori. Este prevazut
cu prize de presiune n zona de sectiune maxima
1
S (sectiunea de intrare n confuzor, egala cu
sectiunea conductei) si zona de sectiune minima
2
S . Notnd cu
1
v ,
2
v vitezele medii ale fluidului
n cele doua sectiuni, scriind relatia lui Bernoulli ntre sectiunile 1 si 2 obtinem:

2
2
2 1
2
1
p
2g
v p
2g
v
+ + (6.11)



81
Dar, conform ecuatiei continuitatii:
1
2
1
2 2 2 1 1
v
S
S
v S v S v ct Q
(6.12)

nlocuind relatia (6.12) n (6.11) se obtine urmatoarea relatie de calcul a vitezei medii a fluidului n
conducta de sectiune
1
S :

2 1
2
1
2
1
2
2
2
1
2
1 1
2
1
p p
1
S
S
2g
v
p
S
S
2g
v p
2g
v

,
_

,
_

+
(6.13)

Avnd n vedere ca practic:
h
p p
2 1

si notnd cu K (constanta aparatului):
1
S
S
g 2
K
2
1
2

,
_

(6.14)

Relatia (6.13) se poate rescrie sub forma:
h K v
1
(6.15)

Astfel de aparate, cu strangulare controlata a sectiunii curentului sunt utilizate frecvent la
determinarea debitelor pe conducte. Dispozitivele similare ca principiu tubului Venturi sunt
diafragma, utilizata pentru determinarea debitelor pe conducte a caror diametru interior este mai
mare de 50 mm si ajutajul.
Principiul de lucru al acestora se poate observa n figura 6.5. La strangularea sectiunii curentului
apare o diferenta de presiune ntre sectiunea din amonte si cea din aval de diafragma, care
depinde de viteza medie a curentului, deci si de debit. Astfel, debitul se poate exprima n functie de
aceasta diferenta de presiune (cadere de presiune pe diafragma). Relatia de calcul a debitului
masurat cu ajutorul diafragmelor, conform normelor n vigoare, STAS 7347-83, este:
( )
II I
2
p p
2
4
d p
Q

(6.16)

unde:
4
d p
S
2
2


raportul dintre aria sectiunii minime a curentului si aria sectiunii diafragmei,
numit si coeficient de contractie;
coeficientul de debit al diafragmei.



82




















Fig. 6.5 - Diafragma

n cazul utilizarii unui ajutaj eliptic, precum n figura 6.6, sectiunea minima a curentului coincide cu
sectiunea de iesire din ajutaj, deci coeficientul de contractie este 1 .











Fig. 6.6 Ajutajul



6.2.4. EJECTOARE SUBSONICE
Ejectoarele sunt aparate hidraulice statice utilizate pentru antrenarea fluidelor (fluide antrenate sau
secundare) folosind energia unui curent de fluid (fluid motor sau primar). Din acest punct de
vedere ejectoarele pot fi considerate pompe cu jet.

n tehnica ejectoarele se folosesc la evacuarea apelor aflate la cote joase, la amorsarea pompelor,
depresionarea conductelor de evacuare a turbinelor, ca trompa de vid, la vopsire etc.
Schema de principiu a unui ejector este prezentat n figura 6.7. Din punct de vedere functional se
disting trei zone:





83
a
p
d
l
o
l
c
l
m
p
a
m
p
a
v
m
va
m
v
2 3 4
Qm
Qa
Qam
Fig. 6.7
1

zona (convergenta) de destindere a
fluidelor motor si antrenat (ntre
punctele 1 si 2), caracterizata de
lungimea
d
l ; pe aceasta portiune,
datorita micsorarii sectiunii de curgere,
viteza fluidului motor
m
v creste iar
presiunea
m
p scade, ceea ce
determina o destindere a fluidului
antrenat, deci o scadere a presiunii
a
p
pna la o valoare egala cu cea a
fluidului motor n punctul 1 si implicit o
crestere a vitezei
a
v ;
zona de omogenizare a amestecului de
fluide (ntre punctele 2 si 3), de lungime
o
l ; aceasta parte este necesara pentru anularea diferentelor de viteze ce pot aparea pe
prima portiune si realizarea unui amestec cu parametri omogeni n toata masa;
zona (divergenta) de conversie a energiei cinetice a amestecului n energie potentiala de
presiune (ntre punctele 3 si 4), de lungime
c
l ; valoarea presiunii amestecului de fluide
am
p
este superioara fluidului antrenat, dar mai mica ca a fluidului motor.

Ecuatiile de calcul ale ejectoarelor sunt cele ale amestecului de fluide. Astfel:

bilantul masic al amestecului este:
am m a m m m
) Q ( ) Q ( ) Q ( + (6.17)

unde:
m
Q debitul masic al amestecului, fluidului motor, respectiv al celui antrenat.

bilantul energetic (de putere) se obtine prin aplicarea ecuatiei lui Bernoulli; este functie de
natura fluidelor si modul de amestecare; pentru fluide incompresibile:
am
2
m
a
2
m
m
2
m
z g
p
2
v
Q z g
p
2
v
Q z g
p
2
v
Q

,
_

,
_

+ +

,
_

,
_

+ + +

,
_

,
_

+ +


(6.19)

Prin raportare la
m m
) Q ( , ecuatia anterioara se poate rescrie astfel:
am
2
a
2
m
2
z g
p
2
v
) u 1 ( z g
p
2
v
u z g
p
2
v

,
_

+ + +

,
_

+ + +

,
_

+ +


(6.20)

unde: u coeficientul de amestec al ejectorului, definit de raportul dintre debitul fluidului
antrenat si debitul fluidului motor:



84
m m
a m
) Q (
) Q (
u
(6.21)

Randamentul ejectorului se defineste ca raport ntre puterea curentului antrenat
a
P si puterea
curentului motor
m
P ;
m
a
P
P

(6.22)

6.3 APLICATII ALE PRIMEI TEOREME A IMPULSULUI
6.3.1 Forte hidrodinamice pe suprafete plane
Una din aplicatiile primei teoreme a impulsului se refera la calculul fortelor cu care curentii de fluid
actioneaza asupra suprafetelor solide cu care vin n contact, numite si forte de impact, sau simplu
forte hidrodinamice. n exemplul urmator este prezentat cazul actiunii dinamice a unui jet de fluid
de sectiune circulara asupra unei placi plane. Se considera ca jetul loveste placa sub unghiul si
de asemenea, ca suprafata placii este mult mai mare ca cea a sectiunii jetului.










Fig. 6.8 Actiunea unui jet asupra unei suprafete plane de mari dimensiuni

Dupa cum se poate observa si din figura 6.8, jetul este deflectat radial de suprafata plana, fata de
punctul de impact. Neglijnd efectele gravitationale se poate considera ca sectiunea de iesire este
una cilindrica. Pentru a aplica prima teorema a impulsului, se alege un volum de control delimitat
de sectiunile 1 1 (intrare) si 2 2 (iesire) astfel nct n sectiunea de intrare curgerea jetului nu
este perturbata de prezenta placii ( ct v
1
), iar n sectiunea de iesire traiectoriile particulelor de
fluid devin paralele cu suprafata placii ( ct v
2
). Pentru fluidul din volumul de control considerat,
prima teorema a impulsului se scrie astfel:

Deoarece actiunea are loc ntr-un mediu avnd presiunea constanta n toate punctele (n
atmosfera), rezultanta fortelor de presiune ce actioneaza asupra fluidul din volumul de control
considerat este nula. De asemenea, rezultanta fortelor de frecare dintre jet si suprafata placii este
nula, datorita dezvoltarii radiale a jetului, cu ct v
2
. Astfel, pentru acest caz, prima teorema a
impulsului se scrie astfel:



85
h 1 2
F G ) v v ( Q
r r
r r
(7.1)

unde: densitatea fluidului;
Q debitul de fluid;

2 1
v , v vitezele jetului n sectiunile de intrare, respectiv de iesire, ale volumului de control;
G greutatea fluidului din volumul de control;

h
F forta cu care jetul actioneaza asupra placii;
Forta hidrodinamica
h
F se determina proiectnd aceasta relatie pe axele unui sistem de referinta,
convenabil ales. Neglijnd greutatea fluidului din volumul de control, situatie valabila pentru jeturi
de fluide usoare, de mici dimensiuni, pentru cazul prezentat n figura 6.8 rezulta ca:
sin v Q F
1 h
. (7.2)

Exprimnd debitul de fluid n functie de viteza initiala a jetului si aria sectiunii jetului (de diametru):
1
2
v
4
d
Q

, (7.3)

se obtine:

sin v
4
2
1
2
d F
h
, sau

sin
d
Q

4
F
2
2
h
. (7.4)

Daca aria sectiunii jetului este comparabila cu cea a placii, situatia prezentata n figura 6.9, forta
hidrodinamica se calculeaza cu relatia:
) cos 1 ( v
4
2 2

d F
h
. (7.5)

unde este unghiul sub care este deviat jetul.







Fig. 6.9 - Actiunea unui jet asupra unei suprafete plane de mici dimensiuni

Ecuatia (7.5) este valabila si pentru alte tipuri de suprafete, inclusiv curbe.




86
6.3.2 Forte hidrodinamice n ajutaje
Se considera cazul unui fluid care parcurge un ajutaj convergent, precum este prezentat n figura
6.10. Datorita contractiei, fluidul va actiona asupra ajutajului cu o forta hidrodinamica
h
F . Orice
sistem sau persoana (de exemplu un pompier) care fixeaza ajutajul trebuie sa fie suficient de
robust ca sa echilibreze aceasta forta.






Fig. 6.10

Pentru aplicarea primei teoreme a impulsului, se alege un volum de control raportat la un sistem
de referinta, precum n figura precedenta. Pentru acest caz, prima teorema a impulsului se scrie
astfel:
h 1 1 2
F G ) v v ( Q
r v r v
r r
+ +
pl
f p
F F

unde:
1 p
F
v
forta de presiune n sectiunea 1 1 ;
Neglijnd greutatea fluidului din volumul de control si forta de frecare dintre fluid si ajutaj, prima
teorema a impulsului se scrie pe axa ox :
h
1
p 1 2
F F ) v (v Q
(7.6)

Astfel, forta indusa n ajutaj se calculeaza cu relatia:

,
_

1 2
2
1 1 1 2
1
p h
S
1
S
1
Q S p ) v (v Q F F . (7.7)

Presiunea (relativa)
1
p se poate exprima din relatia lui Bernoulli aplicata ntre sectiunile 1 1 si
2 2 :
+
g 2
v p
g 2
v
2
2 1
2
1

(7.8)

( )

,
_

2
1
2
2
2
2
1
2
2 2
1 1
2
Q
v v
2 S S
p

. (7.9)

n final:

,
_

,
_

1 2
2
2
1
2
2
1
2
h
S
1
S
1
Q
S
1
S
1

2
S Q
F

(7.10)


x
y
S , v
o
1 1
S , v
2 2



87
6.4 MISCARI EFLUENTE PERMANENTE

Miscarile efluente se caracterizeaza prin variatii mari ale sectiunii de curgere n lungul curentului,
nsotite de variatii mari ale vitezelor si presiunilor. Curgerea fluidelor prin orificii/ajutaje si trecerea
lichidelor peste deversoare sunt unele din cele mai des ntlnite astfel de miscari.

Studiul acestor miscari se face pe o portiune restrnsa, n jurul sectiunii orificiului (ajutajului,
deversorului), neglijndu-se pierderile energetice din zona schimbarii de sectiune.

Orificiul este o deschizatura practicata n peretele unui rezervor ce contine un fluid, sub nivelul
suprafetei libere n cazul lichidelor.

Ajutajul reprezinta o conducta, relativ scurta, montata la nivelul unui orificiu de golire, n scopul
obtinerii unui jet dirijat si a maririi debitului.

Deversoarele reprezinta cazuri particulare ale orificiilor mari, practicate n partea superioara a
peretelui unui rezervor, prin care curge un lichid cu suprafata libera.

6.4.1 CURGEREA PRIN ORIFICII. TIMP DE GOLIRE
Se considera cazul golirii unui rezervor printr-un orificiu, precum n figura de jos.













Fig. 6.11 Liniile de curent la golirea unui rezervor printr-un orificiu

Pentru a minimiza pierderile prin frecare, orificiul este unul cu muchie ascutita. Din aspectul liniilor
de curent, se poate observa cum vena de fluid se contracta la trecerea prin orificiu (vena
contracta), dupa care liniile de curent devin paralele. n sectiunea minima viteza si presiunea sunt
uniforme.

Viteza maxima a jetului se poate determina din ecuatia lui Bernoulli, pe o linie de curent, ntre
punctele 1 si 2:
2
2
2
2
1
1
2
1
z
g
p
g 2
v
z
g
p
g 2
v
+ + + +

(8.1)

Deoarece aria suprafetei libere este mare n raport cu aria orificiului, rezulta ca viteza la nivelul
suprafetei libere este mica, putndu-se neglija: 0 v
2
0
. Considernd 0 z
2
rezulta ca h z
1
. De
( )

h
h
1
2
Vena contracta
A
min


88
asemenea, la nivelul celor doua puncte presiunea (absoluta) este cea atmosferica, deci relatia
anterioara se rescrie sub forma:
h 2 v
2
v
h
2
2
2
g
g

(8.2)

Aceasta viteza este una teoretica. Pentru a lua n calcul si pierderile prin frecare se utilizeaza
coeficientul de corectie al vitezei
v
c . Acesta este caracteristic pentru fiecare dintre orificii si de
regula se gaseste n intervalul (0.97 - 0.99).
Pentru a calcula debitul prin orificiu se tine cont de faptul ca aria n sectiunea 2 (minima) este
egala cu cea a orificiului, multiplicata cu un coeficient de contractie
c
c :
orificiu c ima min
A c A . (8.3)

Astfel debitul prin orificiu se poate calcula cu relatia:
h g 2 A c v c A c Q
orificiu D 2 v orificiu c
, (8.4)

unde
c v D
c c c este coeficientul de debit.

Daca presiunea (relativa) la nivelul suprafetei de separatie nu este nula, 0 p
1
:

,
_

+ h
p
2 v
1
2

g (8.5)

6.4.2 CALCULUL TIMPULUI DE GOLIRE

Se considera ca aria sectiunii transversale a rezervorul anterior prezentat, A. In intervalul de timp
dt nivelul n rezervor scade cu dh . Astfel:
dt
dh
A v A Q (8.6)

Semnul minus din relatia anterioara se datoreaza descresterii de nivel ( 0 dh < ). Tinnd cont de
relatia (8.4) a debitului printr-un orificiu, se obtine:
h
dh
g 2 c
1

A
A
dt
D
orificiu

(8.7)

Prin integrare ntre nivelul initial
1
h si nivelul final
2
h , se obtine expresia timpului t necesar ca
nivelul n rezervor sa scada cu
1 2
h h :


2
1
2
1
t
t D
orificiu
t
t
h
dh
g 2 c
1

A
A
dt t


( )
2 1
g 2
2

A
h h
c
A
t
D orificiu

(8.8)




89
6.4.3 CURGEREA PESTE DEVERSOARE
Deversoarele reprezinta orificii mari, deschise la partea superioara, practicate n pereti laterali, cu
scopul de a controla curgerea lichidelor prin ele. Uneori sunt folosite si la determinarea debitelor
fluidelor cu suprafata libera.

Pentru calculele urmatoare se considera ca viteza fluidului n amonte este mica, astfel nct
energia cinetica a curentului se poate neglija.

Fie un deversor de forma oarecare si nivel H , ca n figura uratoare. Pentru a determina debitul
deversorului se considera o arie elementara la nivelul h , de latime ) h ( b si naltime dh .













Fig. 6.12 Curgerea peste un deversor

Din ecuatia (8.2) viteza fluidului prin aria elementara este:
h g 2 v , (8.9)

iar debitul:
h g 2 h d b v h d b dQ (8.10)
Integrnd ntre suprafata libera, 0 h , si creasta deversorului, H h :

H
0
2
1
dh h b g 2 Q (8.11)

Pentru a solutiona aceasta relatie trebuie cunoscuta geometria deversorului (dependenta dintre b
si h ).

6.4.3.1 Deversoare rectangulare
Pentru deversoare rectangulare (vezi figura 6.13) latime este constanta: ct B b . nlocuind n
relatia (8.11) se obtine:






Fig. 6.13 Deversor rectangular





90
2
3
H
0
2
1
H g 2 B
3
2
dh h g 2 B Q

(8.12)

Tinnd cont si de pierderile energetice:
2
3
D
H
0
2
1
H g 2 B c
3
2
dh h g 2 B Q

(8.13)
unde:
D
c este coeficientul de debit al deversorului.

6.4.3.2 Deversoare triunghiulare
Pentru un deversor triunghiular ca cel din figura 6.14, de unghi , dependenta dintre b si h este:







Fig. 6.14 Deversor triunghiular

2
a
tg h) - (H 2 b (8.14)
Astfel:
2
5
H
0
2
1
H
2
tg g 2
15
8
dh h h) - (H
2
tg g 2 2 Q



(8.15)
Tinnd cont si de pierderile energetice:
2
5
D
H
2
tg g 2 c
15
8
Q


(8.16)











91
APLICATII
Pb. 2.16, pg. 55, Benche s.a., Mecanica Fluidelor si Masini Hidropneumatice Culegere de
probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989
Sa se stabileasca viteza maxima pe care o are apa la iesirea prin sectiunea (3) a tubului, si
naltimea maxima H a acestuia, astfel nct n sectiunea (2) presiunea sa nu scada sub presiunea
de vaporizare. Se cunosc diametrele m 5 . 0 D , m 05 . 0 d , presiunea de vaporizare la C 22
apa col. m 24 . 0
p
v

, presiunea atmosferica apa col. m 10

p
a

si naltimea rezervorului m 1 h .
















Solutie:
Pentru calculul vitezei maxime pe care o poate avea apa la iesirea prin sectiunea (3) a tubului, se
poate aplica relatia lui Bernoulli ntre sectiunile (1) si (2), tinnd cont de faptul ca
2 3
v v (tubul are
diametru constant):
2
2
2
2
1
1
2
1
z
p
g 2
v
z
p
g 2
v
+ + + +

. (1)

Pentru acest caz:

a 1
p p
si la limita

v 2
p p
;
h z
1
considernd 0 z
2
.
De asemenea, din ecuatia continuitatii (debitului):
4
d
v
4
D
v . ct Q
2
2
2
1

,
(2)

se poate exprima
1
v n functie de
2
v :
2
2 1
D
d
v v
,
_

,
(3)

Asadar, relatia (1) devine:



92
+ + +
,
_

v
2
2 a
4
2
2
p
g 2
v
h
p
D
d
g 2
v

(4)

( )
3
4 4
v a
2
v m/s 14.530
5 . 0
05 . 0
- 1
24 . 0 10 1 9.81 2
D
d
- 1
p p
h g 2
v

,
_

,
_

,
_

(5)

Pentru calculul naltimii maxime H se poate aplica relatia lui Bernoulli ntre sectiunile (1) si (3), sau
(2) si (3). Pentru primul caz, similar ca mai nainte:
3
3
2
3
1
1
2
1
z
p
g 2
v
z
p
g 2
v
+ + + +

. (6)

Pentru aceasta situatie:

a 3 1
p p p
;
h H z
1
+ considernd 0 z
3
.
Asadar, relatia (6) devine:
g 2
v
h
g 2
v
H
g 2
v
h H
g 2
v
2
1
2
3
2
3
2
1
+ + . (7)

Exprimnd
1
v n functie de
3
v , conform ecuatiei (3), unde
3 2
v v , se obtine:
m 76 . 9 1
5 . 0
05 . 0
1
9.81 2
53 . 14
h
D
d
1
g 2
v
H
4
2
4
2
3

1
1
]
1

,
_

1
1
]
1

,
_

. (8)

Pentru cel de al doilea caz, aplicnd ecuatia lui Bernoulli ntre (2) si (3):
3
3
2
3
2
2
2
2
z
p
g 2
v
z
p
g 2
v
+ + + +

,

unde:
3 2
v v ,

a 1
p p
si la limita

v 2
p p
,
H z
2
considernd 0 z
3
,
obtinem:
m 76 . 9 24 . 0 10
p p
H
p
H
p
v a a v
+

,

Observatie: Daca raportul 1
d
D
>> , viteza la suprafata libera a lichidelor n rezervoare poate fi
neglijata. n cazul de fata, din relatia (3):
m/s 145 . 0
0.5
05 . 0
53 . 14
D
d
v v
2 2
2 1

,
_

,
_

93
Pb. 2.10, pg. 51, Benche s.a., Mecanica Fluidelor si Masini Hidropneumatice Culegere de
probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989

Printr-un ajutaj cu diametrul mediu mm 150 D se absoarbe aerul atmosferic de catre un
ventilator. Daca presiunea aerului este mmHg 710 p
a
, iar temperatura C 22 t
a
, sa se
determine debitul (volumic si masic) de aer aspirat, stiind ca indicatia manometrului cu alcool
(
3
al
kg/m 800 ), montat la aspiratie, indica alcool col. mm 335 H .



















Solutie:
Relatiile de calcul ale debitului fluidelor sunt:
debitul volumic
A v Q (1)
debitul masic:
Q Q
m
. (2)

unde: v este viteza medie prin sectiunea de arie A (n acest caz
4
D
A
2

);
este densitatea fluidului (n acest caz
) er ( a
).

Asadar, pentru a putea determina debitul volumic este necesara cunoasterea vitezei medii n
sectiunea de diametru D a ajutajului. Se aplica ecuatia lui Bernoulli ntre punctul (1), situat n fata
sectiunii de admisie a ajutajului, la o distanta suficient de mare astfel nct sa putem neglija viteza
aerului si punctul (2), din sectiunea medie a ajutajului:
2 2
2
2
1 1
2
1
z g p
2
v
z g p
2
v

+ + + +
(3)

unde: 0 v
1
,
a 1
p p si 0 z z
2 1
.
Asadar, pentru acest caz, ecuatia (3) devine:



94
a
2 a
2 2
2
2 a
a
) p p ( 2
v p
2
v
p

+
(4)

Dar, din ecuatia de echilibru static aplicata lichidului (alcool) din tubul piezometric:

2
al 2 a
N/m 2629.08 335 . 0 81 . 9 800 H g p p .
(5)

Densitatea aerului pentru conditiile concrete ale problemei se calculeaza cu relatia:

a
0
0
a
0 a
T
T
p
p
,

(6)

unde: termenii cu indice " 0 " sunt parametrii aerului n stare normala:
3
0
kg/m 293 . 1 , la
presiunea atmosferica normala
2
0
N/m 101325 p ( mmHg 760 p
0
) si temperatura C 0 t
0
,
( K 15 . 273 T
0
).

Asadar:
3
a
m / kg 118 . 1
22 15 . 273
15 . 273
760
710
293 . 1
+
,


s / m 58 . 68
118 . 1
08 . 2629 2 ) p p ( 2
v
a
2 a
2

s / m 212 . 1
4
150 . 0 1415 . 3
58 . 68
4
D
v A v Q
3
2 2

s / kg 355 . 1 118 . 1 Q Q
m




95
7. DINAMICA FLUIDELOR REALE

n dinamica fluidelor reale intervine proprietatea de vscozitate, care se manifesta prin aparitia
unor eforturi tangentiale de frecare ntre straturile alaturate de fluid, precum si ntre fluid si
suprafetele solide cu care acesta vine n contact.
Astfel, existenta eforturilor tangentiale din interiorul fluidelor reale are ca efect modificarea
mobilitatii particulelor si implicit a profilului de viteze.









Fig. 7.1 Profilul de viteze la curgerea unui fluid peste o suprafata solida









Fig. 7.2 Profilul de viteze ntr-un fluid ideal

7.1 CURGERI LAMINARE SI TURBULENTE. EXPERIMENTELE LUI REYNOLDS
Curgerea fluidelor reale se poate produce n doua regimuri distincte de miscare din punctul de
vedere al structurii fizice a acestora. Existenta acestor doua regimuri a fost pusa n evidenta de
fizicianul O. Reynolds, cu ajutorul instalatiei experimentale prezentata n figura 7.3.











Fig. 7.3 Aparatul Reynolds

Aparatul lui Reynolds consta dintr-un rezervor de nivel constant caruia i se ataseaza o conducta
orizontala de golire, transparenta, prevazuta cu un robinet. n conducta de golire este introdus tub
subtire prin care curge un lichid colorat, dintr-un recipient aflat n partea superioara.





96
Experimentele au relevat faptul ca:
- la viteze mici de golire, curgerea firului de lichid colorat nu este perturbata de curgerea
lichidului din rezervor (figura 7.4) curgere laminara;
- la viteze mari cele doua lichide se amesteca turbulent (figura 5) curgere turbulenta.








Fig. 7.4 Curgere laminara Fig. 7.5 Curgere turbulenta

Trecerea de la un regim de curgere la altul se face pentru aceeasi valoare a raportului:
Re
d v
d v

,
(7.1)

denumit numarul Reynolds, unde:
este densitatea lichidului;
este vscozitatea dinamica a lichidului;
este vscozitatea cinematica a lichidului;
v este viteza de curgere;
d este diametrul conductei de golire.

Pentru 2320 Re < regimul este unul laminar.
Pentru 2320 Re > regimul este turbulent.

Pentru numere Reynolds n intervalul 2320 si 5000 regimul de curgere este unul de tranzitie.
Pentru valori mai mari de 5000, curgerea este considerata turbulenta complet dezvoltata

7.2. PROFILUL VITEZELOR N MISCARE LAMINARA SI TURBULENTA

Pentru miscarile laminare profilul vitezelor (legea de repartitie a vitezelor) este unul parabolic, ca n
figura 7.6. Viteza ntr-un punct din interiorul unei conducte de raza R este, la distanta r de axa
conductei, data de relatia:
1
1
]
1

,
_

2
max
R
r
1 v v , (7.2)

Unde
max
v este viteza maxima, n axa conductei. Ca valoare, viteza medie v pentru curgerile
laminare reprezinta jumatate din valoarea vitezei maxime.
2
v
v
max
.



97










Fig. 7.6 Profilul de viteze n miscare laminara

n miscarea turbulenta profilul de viteze se aplatiseaza odata cu cresterea numarului Reynolds,
dupa cum este prezentat n figura 7.7.











Fig. 7.7 - Profilul de viteze n miscare turbulenta

Profilul de viteze este, aproximativ, unul logaritmic. Pe baza unor determinari experimentale,
Ludwig Prandtl si Johann Nikuradze au stabilit ca profilul de viteze ntr-o conducta poate fi
determinat cu relatia:
n
1
max
R
y
v v
,
_

,
(7.3)

unde y este distanta pe directie radiala, masurata de la perete (vezi figura 8).
Pentru exponentul n s-au determinat diferite valori, care depind de numarul Reynolds. Pentru
domeniul
4
10 5 Re < Nikuradze a indicat 7 n , motiv pentru care relatia (7.3) mai este
cunoscuta si ca legea unu pe sapte. Pentru
5 4
10 2 Re 10 5 < < a fost determinata valoarea
8 n , iar pentru
5
10 2 Re > 10 n . n prima aproximatie, se poate considera ca viteza medie
ntr-un regim de curgere turbulenta reprezinta 0.84 din valoarea vitezei maxime.

Viteza medie n timp, ntr-un punct, este data de media vitezelor instantanee. Marimea acestor
fluctuatii dupa cele trei directii ale sistemului de referinta , v , v , v
'
z
'
y
'
x
ale vitezei medii, este
caracterizata de gradul de turbulenta al fluidului T , definit de relatia:
v
' v
100
3
' v ' v ' v
v
100
T
2
2
z
2
y
2
x

+ +
[%].
(7.4)




98










Fig. 7.8 Variatiile locale n timp ale vitezei










Fig. 7.9 Variatia n timp a vitezei instantanee


7.3 PIERDERI ENERGETICE LA CURGEREA FORTATA
A FLUIDELOR, N REGIM PERMANENT

7.3.1. NOTIUNI TEORETICE
Ca orice fenomen fizic real si transportul fluidelor prin conducte se realizeaza cu pierderi de
energie, n acest caz fiind vorba de energie hidraulica. Calculul acestor pierderi se face pornind de
la ecuatia conservarii energiei n cazul miscarii permanente a fluidelor incompresibile, n cmp
gravitational, scrisa pentru doua sectiuni de calcul:
> + + +

+ +

2
1
2
2
2
2
1
1
2
1
2
v
2
v
r
h z
p
g
z
p
g
(7.5)

2 1
2 1
2
2
2
1
2
1
2
v v
z z
p p
g
h
r
+

[m col. fluid], (7.6)

unde:
2 1
v v ,
vitezele medii ale fluidului prin sectiunile de calcul;

2 1
,p p presiunile statice ale fluidului pentru aceleasi sectiuni;

2 1
z , z cotele de nivel ale celor doua sectiuni de calcul fata de un plan de referinta.

Termenul

2
1
r
h din ecuatia anterioara reprezinta tocmai pierderile energetice (denumite si pierderi
hidraulice sau pierderi de sarcina), care apar la curgerea fluidului ntre sectiunile 1 si 2 .



99
Desi din punct de vedere fizic, pierderile hidraulice n orice element al unei retele sunt indivizibile,
pentru usurinta calculelor, acestea sunt adesea mpartite, conventional, pentru aceeasi sectiune de
calcul, n:
pierderi liniare, numite si distribuite,
lin
h ;
pierderi locale,
loc
h .
Ambele tipuri de pierderi se nsumeaza dupa principiul suprapunerii pierderilor, pentru care se ia
suma aritmetica a pierderilor distribuite si a pierderilor locale:
loc lin r
h h h + [m col. fluid]. (7.7)

Practic, valoarea
lin
h trebuie luata n considerare numai pentru componentele de lungime relativ
mare sau atunci cnd este apropiata ca valoare de
loc
h .
n calculele moderne ale retelelor hidraulice se opereaza cu coeficienti adimensionali ai
rezistentelor hidraulice. Este mult mai convenabil, deoarece n curentii dinamic asemenea,
pentru care se respecta asemanarea geometrica a sectoarelor si egalitatea numerelor
Reynolds (si a altor criterii de similitudine, daca ele sunt importante), valoarea acestor
coeficienti este independenta de natura fluidului, de viteza curentului, precum si de
dimensiunile sectoarelor calculate. n general pierderile de energie hidraulica se exprima n
raport cu termenul cinetic, utiliznd viteza medie pe sectiune, sub forma generala:
g
h
r
2
v
2
[m col. fluid], (7.8)

unde: [-] coeficientul pierderilor energetice (denumit si coeficientul pierderilor
hidraulice, coeficientul pierderilor de sarcina sau coeficient de rezistenta
hidraulica).

n functie de coeficientii adimensionali caracteristici, relatia (7.7) se poate scrie astfel:
g 2
v
g 2
v
) ( h
2
tot
2
loc lin r
+ [m col. fluid], (7.9)

unde:
lin
[-] coeficientul de rezistenta liniara;

loc
[-] coeficientul de rezistenta locala.

Observatie Principiul nsumarii pierderilor se aplica nu numai la calculul unui element separat al
unei retele hidraulice, dar si la calculul hidraulic al ntregului ansamblu, adica suma aritmetica a
pierderilor n diferitele elemente de pe traseu da rezistenta totala a retelei. n acest caz se iau n
considerare influentele reciproce ale elementelor ce compun reteaua hidraulica, situate la distante
mici unele fata de altele.


100
7.3.2 Pierderile liniare (distribuite) de sarcina
Pierderile distribuite sunt provocate de vscozitatea (att moleculara, ct si turbulenta) fluidului de
lucru si constituie rezultatul schimbului de cantitate de miscare ntre molecule (n cazul miscarii
laminare), precum si ntre particulele aflate n straturi nvecinate ale fluidului, care se misca cu
viteze diferite (n cazul miscarii turbulente). Valoarea acestora este proportionala cu lungimea
traseului parcurs. Conform H. P. G. Darcy, relatia de calcul a acestor pierderi este:
g d
l
h
H
lin
2
v
2
[m col. fluid], (7.10)

unde: [ - ] coeficientul Darcy-Weissbach de frecare vscoasa;
l [m] lungimea traseului parcurs ntre sectiunile 1 si 2 ;

H
d [m] diametrul hidraulic;

udat Perimetrul
curentului a vii sectiunii Aria
4
P
A
4 R 4 d
u
sc
H H
[m].
(7.11)

n figura 7.10 sunt prezentate doua situatii de calcul ale diametrului hidraulic, frecvent ntlnite n
practica. Dupa cum se observa, n cazul conductelor circulare diametrul hidraulic coincide cu
diametrul geometric.


Fig. 7.10 Situatii de calcul ale diametrului hidraulic

Coeficientul rezistentei distribuite pentru un element considerat se exprima n functie de
coeficientul lui Darcy, dupa cum urmeaza:
H
lin
d
l
[-].
(7.12)

Cnd raportul
H
d l este constant si fluidul este incompresibil, coeficientii de rezistenta ,
respectiv
lin
depind de numarul Re si de rugozitatea relativa k a peretilor elementului calculat:
H
d
k
k [-],
(7.13)

unde:
k
rugozitatea peretilor elementului hidraulic calculat, definita conform figurii 7.11.


101





Fig. 7.11 Definirea rugozitatii

Inversul rugozitatii se numeste netezime.

7.3.3 Pierderile locale de sarcina
Pierderile locale de presiune apar pe portiuni scurte ale curgerii (numite singularitati) unde are loc
o perturbare a curgerii normale (o variatie a vectorului viteza medie, ca modul si/sau directie).
Apar n locurile cu schimbari ale configuratiei traseului (difuzoare, confuzoare, coturi, filtre, armaturi
etc.), la ntlnirea si ocolirea obstacolelor sau la desprinderea curentului de peretii retelei.
Formarea vrtejurilor si amestecarea turbulenta intensiva a curentului intensifica schimbul de
cantitate de miscare (eforturile tangentiale de frnare), marind disiparea de energie.
Relatia de calcul a acestora este de forma (7.8):
g
h
loc

2
v
2
[m col. fluid], (7.14)

unde: [ - ] coeficientul pierderilor locale; se determina n majoritatea cazurilor pe cale
experimentala.

Coeficientul rezistentei locale
loc
depinde n special de caracteristicile geometrice ale elementului
considerat, precum si de ctiva parametri ai miscarii, precum:
Caracterul distributiei vitezei la intrarea fluidului n elementul examinat; la rndul ei,
distributia de viteze depinde de regimul de curgere, de forma intrarii n element, de
lungimea portiunii drepte ce precede intrarea, de distanta pna la diferitele parti
prelucrate ale tronsonului sau obstacole etc.;
Numarul Reynolds:
Numarul Mach M (pentru curgeri cu variatii ale densitatii).

7.3.4 Calculul coeficientului lui Darcy

1. Pentru curgeri laminare, Re < 2300, se calculeaza cu relatia lui Stokes (determinata
analitic), si este functie doar de numarul Reynolds:
Re
64
[-] (7.15)
2. Pentru curgeri turbulente netede, Re > 5000 neinfluentate de rugozitatea conductei (din punct
de vedere practic pentru 00008 . 0 k < ), se calculeaza cu relatia lui Blasius:


102
25 . 0
Re
3164 . 0
[-]
(7.16)

3. Pentru curgeri turbulente complet dezvoltate 5000 Re > , n conducte rugoase,
0125 . 0 k 00008 . 0 < < , se poate calcula cu una din relatiile:
25 . 0
H
Re
68
d
k
11 . 0

,
_

+ [-] (stabilita de Altsul) (7.17)

2
H
k
d
lg 2 74 . 1
1
1
]
1

+
[-] (stabilita de Nikuradze)
(7.18)

Valoarea numarului Reynolds,
k
Re , de la care rugozitatea ncepe sa influenteze curgerea, deci si
valoarea , se poate poate aproxima cu relatia lui Pecornik:

,
_

k
d
1 . 0 lg
k
d
Re
H H
k
. (7.19)

4. Pentru regimurile de tranzitie se poate utiliza relatia lui Moody:
k
d
Re
260
H
[-]. (7.20)

























Fig. 7.12 Diagrama Colebrooke White

n figura 7.12 sunt prezentate grafic situatiile de calcul ale , reprezentare cunoscuta si sub
denumirea de diagrama Colebrooke White.

103
7.4 MISCARI NEPERMANENTE N CONDUCTE.
LOVITURA DE BERBEC

Regimurile nepermanente de miscare ale fluidelor (caracterizate de existenta variatiilor locale ale
vitezei si implicit ale presiunii) sunt cazuri frecvent ntlnite n functionarea instalatiilor hidraulice.
Apar la pornirea sau oprirea instalatiilor, la schimbarea regimului de functionare datorita modificarii
unor factori externi precum necesarul de fluid de lucru sau de energie, sau la aparitia unei avarii.

Miscarile nepermanente ale fluidelor n conducte se pot realiza n conducte sub presiune, ca de
exemplu lovitura de berbec, sau n conducte cu suprafata la capatul superior, precum oscilatiile
ntr-un castel de echilibru. Dintre miscarile nepermanente n conducte sub presiune cele mai
importante din punctul de vedere al aplicatiilor practice sunt miscarile nepermanente ale apei.

Dintre miscarile nepermanente n conducte sub presiune, mai importante sunt lovitura de berbec,
oscilatiile n masa si miscarile sonice.

Lovitura de berbec este un fenomen de miscare rapid variabil, caracterizat prin aparitia si
propagarea sub forma de unde a unor variatii mari de presiune n conductele prin care curg lichide,
ca rezultat al manevrarii organelor de nchidere si care impune luarea n considerare a
compresibilitatii lichidului. Astfel, n cazul nchiderii complete sau partiale a unei conducte fortate
(sub presiune) se produce mai nti o suprapresiune urmata de o depresiune si apoi o serie de
suprapresiuni si depresiuni care se propaga n lungul conductei, solicitnd-o asemenea unor
lovituri puternice, de unde si denumirea). Acest fenomen poate fi observat si pe conducta de
refulare a unei pompe. Astfel, n momentul n care se opreste pompa sau se micsoreaza turatia ei,
se produce mai nti o depresiune urmata apoi de o serie de suprapresiuni si depresiuni care se
propaga n lungul conductei.

Viteza a de propagare a loviturii de berbec se determina cu ecuatia lui Allievi:

a
d
E
1
c
a
+
;

,
_

d
E
1
a
,
(7.21)
unde: d diametrul interior al conductei;
grosimea peretelui conductei;
E modulul (Young) de elasticitate al materialului conductei

c viteza de propagare a sunetului n fluid

modulul de elasticitate al fluidului;
a
modulul de elasticitate aparent al fluidului (care ia n considerare si
elasticitatea conductei);
densitatea fluidului.


104
n cazul apei se poate utiliza formula lui Jukovski:

d
E
1
1425
a
+

(7.22)

n aplicatiile practice, saltul de presiune (pentru o nchidere partiala a vanei de debit) se poate
calcula cu relatia lui Jukovski:
) v v ( a p p p
2 1 1 2
. (7.23)

unde:
2 1
v , v vitezele fluidului la nainte si dupa nchiderea vanei de debit.

Presiunea maxima se obtine pentru 0 v
2
(la nchiderea completa a vanei de debit):
1 max
v a p . (7.24)

O aplicatie importanta referitoare la miscarea nepermanenta n conducte o reprezinta castelul de
echilibru utilizat n cadrul uzinelor hidroelectrice, prezentat schematic n figura 7.13.



Fig. 7.13 Schema unei amenajari hidroelectrice cu conducta fortata lunga si castel de echilibru

Acesta mpiedica patrunderea undelor de presiune din conducta fortata n conducta de aductiune.
Astfel, n castel apar o serie de oscilatii, ca masura de protectie mpotriva fenomenului loviturii de
berbec.











105
APLICATII

Exemplul 1
O pompa alimenteaza cu apa un rezervor (vezi figura) printr-o conducta de diametru mm 30 D ,
lungime m 30 L si rugozitate medie mm 2 . 0 k . Suma coeficientilor ce caracterizeaza
pierderilor locale este 6 . 0

(n cot si n sectiunea de intrare n rezervor). Sa se determine

presiunea
1
p n sectiunea de iesire din pompa pentru un debit de /s dm 4 . 1 Q
3
. Vscozitatea
cinematica a apei este s / m 10
2 6
.



















SOLUTIE:
Se trec datele problemei n sistemul international (daca este cazul):
m 10 30 mm 30 D
3
;
m 10 15 . 0 mm 15 . 0 k
3
;
/s m 10 4 . 1 /s dm 4 . 1 Q
3 3 3
;
m 30 L ;
De asemenea,
3
m / kg 1000 , (densitatea apei).

Se aplica ecuatia lui Bernoulli ntre punctele (1), la nivelul sectiunii de iesire din pompa si (2), la
nivelul suprafetei libere a apei din bazin:
[ ] m h z

p

z

p

r
+ + + + +
2
1
2
2
2
2
1
1
2
1
g g 2
v
g g 2
v

.
Pentru acest caz:


106
Viteza la suprafata libera a apei din bazin este foarte mica si se poate neglija: s / m 0 v
2
;
Presiunea (relativa) la suprafata libera a apei din bazin este nula:
2
2
m / N 0 p ;
Pentru: m 25 z 0 z
2 1
.

Pentru aceste conditii, ecuatia lui Bernoulli se rescrie:
[ ] m h z

p

v
r
+ + +
2
1
2
1
2
1
g g 2
.
Pierderile de energie hidraulica ntre cele doua puncte sunt (liniare si locale):
[ ] m
D
L
D
L
h
r

,
_

+ + +


g 2
v
g 2
v
g 2
v
2
1
2
1
2
1
2
1
.

Astfel:
[ ] m
D
L
z p
D
L

z

p

,
_

+ +

,
_

+ + +

1
2
v
g
g 2
v
g g 2
v
2
1
2 1
2
1
2
1
2
1

Viteza medie n punctual (1) se determina din ecuatia continuitatii (debitului):
( )
s / m 98 . 1
10 30
10 4 . 1 4
D
Q 4
v
4
D
v ct. Q
2
3
3
2
1
2
1

.
Pentru a calcula valoarea coeficientului , corespunzator pierderilor liniare, trebuie determinat
regimul de curgere al apei prin conducta de alimentare (se calculeaza numarul Reynolds):
4
6
3
10 94 . 5
10
10 30 98 . 1 D v
Re

.
Deoarece 5000 Re > , curgerea este turbulenta, complet dezvoltata. n aceste conditii se
determina daca rugozitatea influenteaza curgerea (se calculeaza rugozitatea relativa a conductei):
005 . 0
10 30
10 15 . 0
D
k
k
3
3

.
ntruct 0125 . 0 - 00008 . 0 ) D k ( , curgerea este de asemenea rugoasa, deci:
031 . 0
10 94 . 5
68
005 . 0 11 . 0
Re
68
D
k
11 . 0
25 . 0
4
25 . 0

,
_

+
,
_

+ .
n final:
2
5
3
2
2
1
2 1
10 052 3 1 6 . 0
10 30
30
031 . 0
2
98 . 1
1000 25 81 . 9 1000
1
2
v
g
m
N
.
D
L
z p

,
_

+

,
_

+ +

.


107


Exemplul 2
Printr-o conducta metalica (
2 6
daN/cm I0 2 E ) curge apa (
2 4
daN/cm 10 2,1 ) cu viteza
m/s 1.3 v . Diametrul conductei este mm 250 d , iar grosimea peretilor mm 10 . Sa se
determine suprapresiunea maxima la nchiderea brusca a vanei.

Solutie:
Viteza de propagare a loviturii de berbec se determina cu ecuatia lui Allievi. Astfel:
2 6
11 9
a
N/m 10 1680
10
250
10 2
1
10 1 . 2
1
1
d
E
1 1
1
d
E
1

m/s 1296.15
10
10 1680
a
3
6
a

.

Suprapresiunea maxima este data de formula lui Jukovski
2 5 3
max
N/m 10 84 . 16 3 . 1 15 . 1296 10 v a p .




108

8. NOTIUNI GENERALE DE TEORIA STRATULUI LIMITA

Se numeste strat limita stratul de fluid care se formeaza la nivelul suprafetelor corpurilor
solide aflate n miscare relativa fata de un fluid cu o viteza de referinta

v si n interiorul caruia
viteza fluidului
x
v creste de la zero (pe suprafata solidului) la valoarea corespunzatoare curentului
de fluid, neperturbat de prezenta corpului,

v . ntruct este greu de stabilit punctul n care viteza

din stratul limita atinge valoarea

v , s-a convenit sa se defineasca drept grosime a stratului

limita distanta de la perete pentru care viteza din stratul limita difera cu % 1 de viteza curentului
neperturbat.

8.1 NOTIUNI TEORETICE
Modul n care se dezvolta si se formeaza stratul limita pe o suprafata plana este
prezentat n figura 8.1.






Fig. 8.1 - Evolutia stratului limita pe placa plana

La nivelul suprafetei placii, curgerea fluidului, cu viteza neperturbata constanta

v ,
debuteaza cu formarea unui strat limita laminar de grosime
l
, din care ulterior se dezvolta
unul turbulent de grosime
t
. n aceasta zona stratul laminara este redus la o grosime
lt

foarte mica. Trecerea se face printr-o zona de tranzitie scurta.

n studiile de aerodinamica industriala prezinta importanta stratul limita turbulent, cel
laminar fiind un deziderat al aplicatiilor din aviatie. Relatia de calcul a grosimii stratului limita
turbulent, dependenta de distanta x fata de originea sa, este:

2 . 0
Re
37 . 0 ) (
x
t
x
x
(8.1)

Viteza
x
v n stratul limita turbulent se poate calcula cu relatia (legea unu pe sapte):

7
1

,
_

t
x
y
v

v
(8.2)

n unele calcule referitoare la stratul limita se mai utilizeaza nca doua marimi
caracteristice ale acestuia si anume grosimea de deplasare
*
(sau grosimea deficitului de
y

8
v
x
d
strat limit
laminar

x

8
v
v
l
d
l
t
d
t

8
v
zon
tranzit
de
ie
strat limit
turbulent

109
debit produs prin frnare), definita de relatia (8.3), respectiv grosimea de impuls , definita
de relatia (8.4).
( )

0
* y v d
x
d v v ( )

0
1
* y v
x
d v
v

,
_

0
1 * y
v
d
x
d
v

(3)

Din ecuatia (8.3) rezulta ca semnificatia lui
*
este aceea a distantei pe directia
normala la suprafata pentru care debitul de fluid este anulat prin prezenta stratului limita
(grosimea unui strat imaginar de viteza

v si debit masic egal cu deficitul de debit datorita

prezentei stratului limita).









Fig. 8.2 - Reprezentarea grafica a grosimii de deplasare d*

( )

0
2 2
y v v
x x
d v v

,
_

0
1 y
v v
x x
d
v v

(8.4)

Similar, semnificatia celei de a doua marimi este aceea a distantei pe directia normala
la suprafata pentru care impulsul de fluid este anulat datorita frecarilor din stratul limita.
Pentru calculul celor doua marimi se pot utiliza relatiile

8
1
*
,
72
7
. (8.5)

Ecuatiile anterioare reprezinta aproximari ale curgerii bidimensionale la presiune
constanta. ngrosarea stratului limita la nivelul suprafetelor solide, chiar si pentru un gradient
de presiune nul, se datoreaza componentei verticale induse
i
v (pozitiva, orientata nspre
exteriorul stratului limita) a vitezei curentului neperturbat

v , figura 8.3.









Fig. 8.3 - Principalele marimi caracteristice ale statului limita

Calculul componentei induse se face conform relatiei:
v (x)
a
d*(x)
d (x)
y
v (x,y)
x
v ( , x) d
i
-v (x)
w
v
i
v
x
x
x

( )

0
x
dy v v
y
v
0.99 v

8

8
d
*
d
Aria = ( )

0
x
dy v v


110
) (
) (
) (
) (
) ( ) (
*
*
x v
x
x v
x
x
x
x v x v
w
x
x i
+ +
d
d
d
d

;
(8.6)

n cazurile n care se realizeaza (experimental) un control al stratului limita la nivelul
suprafetelor solide,
w
v este componenta normala a vitezei prin aceste suprafete (considerate
permeabile), negativa n cazul aspiratiei, pozitiva n cazul n care controlul stratului limita se
face prin ejectie.
Unghiul , pe care tangenta la suprafata stratului limita l face cu orizontala (datorat
componentei induse
i
v ) se calculeaza cu relatia:
) (
) (
x v
x v
tg arc
x
i
;
(8.7)

Pentru cazurile (frecvente) n care suprafetele sunt impermeabile, componenta ) (x v
w

este nula. Valorile
i
v si pot fi evaluate substituind n ecuatiile (8.6) si (8.7) valorile si
*

definite de relatiile (8.1) si (8.5).
Modul n care evolueaza distributia de viteze n stratul limita la curgerea pe o
suprafata, pna la desprinderea acestuia si formarea turbioanelor, este prezentat n figura
8.4.








Fig. 8.4 - Evolutia distributiei de viteze n stratul limita


Astfel, la curgerea unui fluid pe o suprafata solida apar zone n care variatia
presiunilor n sensul curgerii ) / ( x p poate sa fie pozitiva sau negativa, dupa cum vitezele
scad sau cresc. Zonele pentru care 0 ) / ( < x p sunt cele pentru care distributia de viteze are
un aspect normal (zona B A conform figurii 4), iar cele pentru care 0 ) / ( > x p se numesc
zone de inversare a sensului de curgere (de la B la C ). n punctul n care 0

x
p
y
v
x

(punctul B conform figurii 8.4) se produce fenomenul de detasare a stratului limita, acesta
numindu-se punct de desprindere. Linia D B se numeste linia de desprindere, iar linia
E B este linia nucleelor de vrtej.



0
y
v
x
>

0
y
v
x

0
y
v
x
<

0
x
p
>

0
x
p

0
x
p
<

y
x

8
v
frontier
strat limit

8
v

8
v

8
v
8
v
0
y
v
x
>

0
y
v
x

0
y
v
x
<

A B C
E
D
0
x
p
>

0
x
p

0
x
p
<

111
8.2 ECUATIILE CARE DEFINESC PROPRIETATILE STRATULUI LIMITA

1. Viteza la perete este nula 0 v pentru 0 y .
2. Viteza este maxima la frontiera stratului limita

v v pentru y .
3. Gradientul vitezei este nul la frontiera stratului limita 0
y d
dv
pentru y .
4. Gradientul vitezei este constant la perete . ct
y

d
dv
pentru 0 y .
5. Din (4) rezulta ca: 0
2
2

y d
v d
pentru 0 y .
Aplicatie
Sa se calculeze grosimea de deplasare * a stratului limita laminar descris de ecuatia

,
_

v v
2
sin
y
.
Solutie

d

d d

d
v
v
364 . 0
2
2
cos
2
2
sin
2
sin 1 1 *
0
0
0 0 0 0

,
_

+
1
]
1

,
_

1
]
1

,
_

,
_

y
y
y
y
y y
y
y
.

8.3 ECUATIILE DE MISCARE ALE FLUIDELOR VSCOASE INCOMPRESIBILE
8.3.1 Ecuatiile Navier-Stokes
Deoarece n interiorul stratului limita se manifesta intens fortele de frecare acesta se mai
numeste si strat de frecare. Teoria generala a frecarii dintre straturile alaturate de fluid arata ca
schimbarea formei elementelor fluide conduce la aparitia unor tensiuni de natura celor care se
ntlnesc n corpurile elastice, cu specificatia ca aceste tensiuni nu sunt proportionale cu
deformatia, ci cu viteza de deformatie.
Sub forma vectoriala, expresia fortelor de natura vscoasa este
) (
3
) (
3
1
v v v v
r r r r
r
+ +

f ,
(8.8)

unde:
v
f
r

ansamblul tensiunilor de frecare care actioneaza asupra unitatii de volum
de fluid;


vscozitatea dinamica a fluidului;


densitatea fluidului;
vscozitatea cinematica;
operatorul diferential de ordinul doi (operatorul lui Laplace);
v
r
viteza particulelor de fluid.

112
Astfel, tinnd cont si de fortele de frecare vscoasa, ecuatia de miscare a fluidelor reale
devine

f p f
t
m
r r
r
+
1
d
v d

(8.9)

unde:
a
t
r
r

d
v d
acceleratia particulelor de fluid;

p
presiunea n interiorul fluidului;

m
f
r

ansamblul fortelor masice exterioare ce actioneaza asupra unitatii de
volum.

Introducnd relatia (8.8) n (8.9) si proiectnd relatia obtinuta pe axele reperului triortogonal
drept Oxyz , se obtine urmatorul sistem de ecuatii:

,
_

,
_

y
v
y
v
x
v
x
z
v
y
v
x
v
x
p
f
z
v
v
y
v
v
x
v
v
t
v y y
x x x x
mx
x
z
x
y
x
x
x
3
1
2
2
2
2
2
2

(8.9
1
)

,
_

,
_

y
v
y
v
x
v
y
z
v
y
v
x
v
y
p
f
z
v
v
y
v
v
x
v
v
t
v
z
y
x
y y y
my
y
z
y
y
y
x
y
3
1
2
2
2
2
2
2

(8.9
2
)

,
_

,
_

y
v
y
v
x
v
z
z
v
y
v
x
v
z
p
f
z
v
v
y
v
v
x
v
v
t
v
z
y
x z z z
mz
z
z
z
y
z
x
z
3
1
2
2
2
2
2
2

, (8.9
3
)

unde
z y x
v v v , , sunt componentele vitezei n sistemul triortogonal de referinta.

Pentru fluidele incompresibile ( . ct si 0 v
r
din ecuatiei continuitatii) sistemul de
ecuatii (8.9) se poate scrie sub forma simplificata
x mx
x
v
x
p
f
t
v

d
d
+

1

(8.10
1
)

y my
y
v
y
p
f
t
v

d
d
+

1
(8.10
2
)

z mz
z
v
z
p
f
t
v

d
d
+

1

(8.10
3
)

Ecuatiile (8.10) poarta denumirea de ecuatiile Navier-Stokes, sau ecuatiile de miscare ale
fluidelor vscoase incompresibile. Integrarea acestor ecuatii este dificila si posibila doar n unele
cazuri particulare, n care comportamentul fluidului din punct de vedere vscoelastic este unul de
tip newtonian (miscari laminare).
Ecuatiile de miscare ale fluidelor reale se rezolva cel mai adesea numeric, cu ajutorul
tehnicilor CFD (Computational Fluid Dynamics). n figura 8.5 sunt prezentate rezultatele unei astfel
de analize, referitoare la curgerea aerului n jurul unei caroserii de automobil: variatia coeficientului
de presiune pe caroserie si trena de vrtejuri n spatele acesteia.


113

Fig. 8.5 Studiu CFD referitor la aspectul trenei de vrtejuri si variatia coeficientului de presiune
pe caroseria unui automobil

8.3.2 Solutii exacte ale ecuatiilor Navier-Stokes

Ecuatiile Navier-Stokes exprima echilibrul dintre fortele care actioneaza asupra unei
mase fluid:
fortele masice, de greutate si inertiale,
fortele de suprafata, de presiune si de frecare vscoasa.
n cazurile n care o parte din forte sunt nule, sau sunt mult mai mici comparativ cu
altele (deci influenta acestora poate fi neglijata), ecuatiile Navier-Stokes capata forme mai
simple, cu solutii exacte. Astfel de miscari sunt cele pentru care fortele de inertie sunt nule
0
d
v d

t
r
, (8.11)

conditie ndeplinita de miscarile permanente, cu linii de curent paralele, pe care vitezele
particulelor de fluid sunt constante.

8.3.2.1 Miscarea permanenta a unui fluid ntre doua placi plane, paralele
n acest paragraf este studiata curgerea n regim permanent a unui fluid incompresibil,
. ct , cu vscozitatea dinamica , ntre doua placi pane paralele, aflate la distanta h una
fata de cealalta. Pentru cazul general, placile sunt considerate mobile, deplasndu-se dupa
directia axei Ox cu vitezele constante
1
v , respectiv
2
v , dupa cum este ilustrat n figura 8.6.


Fig. 8.6 Miscarea permanenta a unui fluid ntre doua placi plane, paralele

n cazul miscarilor permanente
0

t
v
t
v
t
v
z
y
x
. (8.12)


114
De asemenea, pentru sistemul de axe adoptat (figura 6), viteza are componenta doar
dupa axa Ox , ) (z v v
x x
, aceasta fiind o functie de distanta pe verticala dintre cele doua
placi. Astfel, ecuatia de continuitate este automat satisfacuta
. 0 0
0 0

i
i z
y
x
z
y
x
x
v
z
v
y
v
x
v
z
v
y
v
x
v
0 v v div
r r
(8.13)

De asemenea, forta masica unitara
m
f
r
actioneaza dupa directia Oz , deci
g f f f
mz my mx
, , 0 0 .
(8.14)

Asadar, n cazul curgerii n regim permanent a unui fluid incompresibil, ntre doua
placi plane, paralele, ecuatiile Navier-Stokes se scriu sub forma

'

.
1
0
1
1
2
2
g
z
p
y
p
z
v
x
p
x

d
d


(8.15
1
)


(8.15
2
)


(8.15
3
)

Ecuatia (15
3
) din sistemul anterior reprezinta legea de variatie a presiunii n interiorul
fluidului, dupa directia Oz : . ct gz p + (ecuatia fundamentala a hidrostaticii). Pentru
determinarea legii generale de miscare a fluidului, se integreaza succesiv ecuatia (8.15
1
):
2 1
2
1
2
1 1 1
C z C z
x
p
z C z
x
p
z z
x
p
v
x
+ +

,
_

,
_

d d d . (8.16)

Constantele de integrare
1
C si
2
C se determina din conditiile la limita (cunoscute)

'

.
2
1
0
2 1
1
2 2
1
2
h
x
p
h
C
C
v h z
v z
x
x

v v
v
v
v
(8.17)

Astfel, solutia generala a ecuatiei (8.16) este
2
2 1
) (
2
1
v
v v

+
+

z
h
h z z
x
p
v
x

,
(8.18)

profilul de viteze corespunzator fiind prezentat n figura 8.7 cu linie continua pentru un
gradient de presiune negativ dupa directia Ox , 0 ) / ( < x p , respectiv cu linie ntrerupta
pentru 0 ) / ( > x p .
Din relatia (8.18) se poate determina ulterior debitul de fluid si viteza medie pe
unitatea de lungime dupa directia Oy , * Q Q
m y

1
respectiv
*
med
m y
med
v v
1

, de asemenea
si efortul tangential
zx
, cu relatiile
z v Q
h
x
d

0
* ,
(8.19)

115

h
Q
med
*
*
v , (8.20)

z
v
x
zx
d
d
. (8.21)



Fig. 8.7 Profilul de viteze pentru miscarea permanenta a unui fluid
ntre doua placi plane, paralele, pentru cazul 0 ) / ( x p

n figura 8.8(a) este prezentat profilul de viteze corespunzator solutiei particulare
pentru cazul unui gradient de presiune nul 0 ) / ( x p ,
2
2 1
v
v v

+
z
h
v
x
. (8.22)



Fig. 8.8 Profilul de viteze pentru (a) miscarea permanenta a unui fluid ntre doua placi
plane, paralele, pentru cazul general 0 ) / ( x p (a),
respectiv pentru curgerea Couette, (b)

8.3.2.2 Miscarea plana Couette
Daca pentru cazul anterior v v
1
, 0 v
2
si 0 ) / ( x p , se obtine curgerea cunoscuta
sub denumirea de miscarea plana Couette, figura 8.7(b), care reprezinta de fapt modelul
experimentul ipotetic a lui Newton, utilizat pentru definirea expresiei efortului tangential unitar
de vscozitate ( ) n d dv / .
. ct
h z

v
d
dv
, (8.23)

h z z
h
z v Q
h h
x
v d
v
d
2
1
*
0 0


,
(8.24)

v
2
1 *
*

h
Q
v
med
. (8.25)


116
8.3.2.3 Miscarea plana Poiseuille
Reprezinta un caz particular al curgerii ntre doua suprafete plane a unui fluid vscos
incompresibil, pentru situatia n care cele doua suprafete sunt fixe, 0
2 1
v v . Miscarea este
tot fara forte de inertie si se datoreaza unui gradient de presiune dupa directia miscarii,
0 ) / ( < x p , dupa cum este ilustrat n figura 8.9.

Fig. 8.9 Miscarea plana Poiseuille

n acest caz, constantele de integrare
1
C si
2
C se determina din conditiile la limita

'

,
2
1
0
0
0 0
1
2
h
x
p
C
C
v h z
v z
x
x

(8.26)

iar, solutia ecuatiei (8.16) este
) (
2
1
h z z
x
p
v
x

,
(8.27)

care conduce la o variatie parabolica a vitezei pe directia normala curgerii.
Debitul de fluid si viteza medie pe unitatea de lungime dupa directia Oy , respectiv
efortul tangential
zx
sunt n acest caz
3
0 0
12
1
) (
2
1
* h
x
p
z h z z
x
p
z v Q
h h
x

d d ,
(8.28)

2 *
12
1 *
h
x
p
h
Q
v
med

,
(8.29)

( ) h z
x
p
z

2
2
1

d
dv
.
(8.30)

Semnul - din relatiile (8.28) si (8.29) se datoreaza gradientului presiunii dupa directia de
curgere, negativa (presiunea scade liniar cu coordonata dupa axa Ox ). Astfel, relatiile (8.28)
si (8.29) au sens din punct de vedere fizic, 0 , >
med
v Q , doar pentru cazul 0 ) / ( < x p .
Valoarea maxima a vitezei se obtine pentru ) 2 / (h z
x
p h
d
d
v
8
2
max
. (31)


117
9. FORTE SI MOMENTE AERO- HIDRODINAMICE

9.1 INTRODUCERE

Interactiunea dintre aerul atmosferic (sau un lichid) si un solid, n miscare relativa fata
de acesta, are ca rezultat formarea unei forte aero- (hidro)dinamice globale (rezultante)
A
F si
a unui moment (aero- (hidro)dinamic) corespunzator
A
M , ale caror componente sunt
prezentate n figura 9.1, pentru un automobil, raportate la sistemul de referinta al acestuia.













Fig. 9.1 Fortele si mementele care actioneaza asupra unui automobil

x
F
Forta de rezistenta la naintare ( R );
y
F Forta laterala ( L );
z
F Forta portanta ( P );
x
M Momentul aerodinamic de ruliu;
y
M Momentul aerodinamic de tangaj (rasturnare);
z
M Momentul aerodinamic de giratie;

v - viteza relativa a aerului fata de automobil;

- unghiul dintre

v si axa longitudinala a automobilului.

n cele ce urmeaza se vor face referiri doar la fortele aerodinamice (cele
hidrodinamice tratndu-se similar).

9.2 PROCEDEE DE DETERMINAREA A FORTELOR AERODINAMICE

Natura fortei aerodinamice globale, precum si a componentelor ei, poate fi interpretata
din doua perspective diferite, cea a solidului si cea a aerului atmosferic prin care acesta se
deplaseaza.

Astfel, din perspectiva solidului, valoarea fortei pe care curentul de aer o exercita
asupra acestuia se poate calcula prin integrarea pe suprafetele exterioare ale vehiculului
ext
S a fortelor elementare de presiune dS p F d
n p

v
r
si a fortelor elementare tangentiale de
z
x
Fx
Fz
Mx
Mz

8
v
y
y
Fy
My


118
frecare dS F d
f

r
r
, care se exercita n stratului limita ce se formeaza la nivelul suprafetelor
corpului expuse actiunii aerului

+
ext
S
n A
dS ) p ( F

r r
r

(9.1)

unde:
n
p
r

reprezinta componenta normala a efortului unitar ce se exercita pe elementul de
suprafata dS ; este definit conform relatiei p n p
n

r r
, unde n
r
este versorul
normalei la suprafata dS , iar p este presiunea care se exercita pe dS ;

r
reprezinta componenta tangentiala a efortul unitar ce se exercita pe elementul
de suprafata dS ; se numeste tensiunea tangentiala de frecare; se datoreaza
exclusiv vscozitatii aerului.

Astfel, forta aerodinamica globala se poate scrie ca suma a doua componente, dintre care
una de presiune
p
F si a doua de frecare
f
F , dupa cum urmeaza:
f p A
F F F +
(9.2)

Evaluarea directa a celor doua componente, separat, necesita cunostinte detaliate
despre distributia de presiuni si eforturi tangentiale de frecare pe ntreaga suprafata a
structurii studiat. Aceste distributii se obtin extrem de dificil pe cale experimentala, pentru
corpuri complexe din punct de vedere geometric. Este practica doar n cazul anumitor
suprafete, unde distributia de presiuni este rezonabil uniforma.

Calculul celor doua componente se poate realiza cu o precizie suficient de buna cu
ajutorul tehnicilor CFD (vezi figura 8.5) utiliznd un program de calcul adecvat. n mod direct,
componentele
x
F ,
y
F ,
z
F ale fortei aerodinamice globale se pot determina experimental cu
ajutorul unei balante aerodinamice.

Din perspectiva curentului de aer, forta aerodinamica globala se determina aplicnd
prima teorema a impulsului masei de aer cuprinsa ntr-un volum de control de mari
dimensiuni din jurul solidului. n aceasta directie unul din rezultatele semnificative ale
cercetarilor din domeniu a fost determinarea rezistentei la naintare ca o consecinta a trenei
de vrtejuri care se formeaza n spatele corpului, ce si au originea n zonele de desprindere
a stratului limita.

Astfel, componentele fortei aerodinamice globale se pot evalua, experimental, n mod
indirect, prin masurarea diferentelor de presiune care apar n doua plane simetrice fata de
sistemul de referinta raportat la directia curentului de aer, ca de exemplu prin masurarea
diferentei de presiune dintre doua plane perpendiculare pe directia de curgere, din fata si din
spatele structurii testate, pentru determinarea fortei de rezistenta la naintare a acesteia.



119
9.3 RELATII DE CALCUL ALE FORTELOR AERODINAMICE. COEFICINTI AERODINAMICI
Relatiile practice de calcul ale celor sase componente, ale fortei aerodinamice
rezultante si momentului corespunzator, deduse pe baza criteriilor de similitudine, sunt:
[N] c A p F
x ref din x
;
[N] c A p F
y ref din y
;
[N] c A p F
z ref din z

(9.3)

m] [N c l A p M
x m ref ref din x


;
m] [N c l A p M
y m ref ref din y


;
m] [N c l A p M
z m ref ref din z



(9.4)

unde:
din
p presiunea dinamica de referinta a curentului de aer neperturbat de
prezenta autovehiculului, calculata cu relatia (9.5);

ref
A aria de referinta a structurii evaluate aerodinamic, luata n considerare
la calculul fortelor aerodinamice; de obicei este aria sectiunii
transversale maxime;

ref
l lungimea de referinta (caracteristica) a solidului luata n considerare la
calculul fortelor aerodinamice; de obicei este lungimea acestuia;

z y x
c , c , c coeficienti adimensionali ce caracterizeaza din punct de vedere
aerodinamic un solid, denumiti si coeficienti aerodinamici; se determina
n urma experimentelor n tunele aerodinamice, sau recent cu ajutorul
tehnicilor CFD;

mz my mx
c , c , c

coeficienti adimensionali ce caracterizeaza momentele aerodinamice
corespunzatoare axelor sistemului de referinta al automobilului.

] [N/m v
2
1
p
2 2
din
(9.5)

unde:

densitatea curentului de aer neperturbat de prezenta solidului.

Pentru a caracteriza, din punct de vedre aerodinamic, performantele unei structuri
aeromecanice se utilizeaza coeficientii aerodinamici, dependenti de numarul Reynolds, Re ,
adica de regimul de miscare (relativa) al curentului de aer ce nvaluie solidul.

l v
l v Re
ref
ref

(9.6)

unde:

vscozitatea dinamica a curentului de aer neperturbat;

vscozitatea cinematica a curentului de aer;

Un alt coeficient adimensional utilizat n studiile de aerodinamica autovehiculelor este
coeficientul de presiune,
p
c , definit de relatia:

din
S loc
p
p
p p
c
(9.7)


120
unde:
S loc
p presiunea statica locala masurata ntr-un punct pe suprafata S ce
interactioneaza cu curentul de aer;

p presiunea statica a curentului de aer neperturbat.

Pentru a caracteriza modul n care un solid interactioneaza cu aerul atmosferic, se
construiesc diagrame ale variatiei coeficientului de presiune pe suprafetele acestuia. Cu
ajutorul acestor diagrame se poate determina componenta datorata distributiei de presiuni
p
F a fortei aerodinamice globale, dependenta de forma structurii evaluate.














Fig. 9.2 Distributia coeficientului de presiune pe conturul unui profil aerodinamic

De asemenea, se poate determina si punctul de aplicatie al acesteia CA (centrul
aerodinamic), n centrul de greutate al distributiei de presiuni.

Aplicatie
Un cilindru de 80 mm diametru si lungime 200 mm este plasat ntr-un curent de fluid avnd
viteza 0.5 m/s si densitatea de 800 kg/m3. Daca forta de rezistenta (hidrodinamica) este 30 N, sa
se calculeze coeficientul de rezistenta hidrodinamica. Daca presiunea (relativa) ntr-un punct este
96 Pa, sa se calculeze viteza n acest punct.
Solutie:
Coeficientul de rezistenta hidrodinamica este :
( )
( ) ( )
75 . 18
10 200 10 80
2
5 . 0 800
30
L d
2
v
R
A p
R
c
3 3
2 2
ref din
D

Din ecuatia lui Bernoulli:
( )
( )
( )
s / m 1 . 0
800
96 2
5 . 0
p p 2
v v p
2
v
p
2
v
2 2
2 2

+ > +

1.0
0.8
0.6
0.4
0.2
0.0
-0.2
-0.4
-0.6
-0.8
c
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 x/c
P
Extrados
Intrados
CA
F
x
F
z

121

10. MASINI (GENERATOARE) HIDRAULICE


Generatoarele hidraulice sunt masini de lucru destinate sa transforme energia mecanica in
energie hidraulica. Dupa natura fluidului antrenat, generatoarele hidraulice se pot clasifica n:

1. Pompe masini functionnd cu lichide;
2. Ventilatoare si suflante masini functionnd cu gaze.

In cazul masinilor functionnd cu gaze, daca fluidul nu sufera comprimari nsemnate,
procesele termodinamice au o importanta redusa iar studiul functionarii se poate face aplicnd
exclusiv legile hidrodinamicii. Masinile functionnd cu gaze la diferente mari de presiune (de
exemplu compresoarele) sunt tratate n cadrul masinilor termice deoarece n procesul functionarii
au loc importante transformari termodinamice.

Dupa principiul functional prin care se efectueaza transformarea de energie, generatoarele
hidraulice pot fi clasificate n urmatoarele categorii:

1. Pompe hidrodinamice(turbopompe), masini n care transformarea de energie are loc datorita
interactiunii dintre palete si fluid (prin modificarea momentului cantitatii de miscare); sunt
caracterizate prin viteze mari ale fluidului fata de organele active ale masinii, iar debitul variaza cu
naltimea de pompare.
2. Pompe volumice, masini n care au loc deplasari periodice ale unor volume de lichid dinspre
aspiratie catre refulare, cu cresterea corespunzatoare a presiunii ; sunt caracterizate prin deplasari
reduse ale fluidului fata de organele active ale masinii (rotor, piston, membrana etc.), iar debitul
variaza foarte putin cu naltimea de pompare.
3. Pompe cu fluid motor, masini la care energia lichidului transportat se mareste prin
transformarea energiei unui fluid motor.
4. Pompe electromagnetice, generatoare hidraulice ce transporta metalul lichid datorita fortelor
care iau nastere prin interactiunea dintre curentul electric ce trece prin metal si cmpul magnetic
respectiv.
5. Elevatoare hidraulice, instalatii ce ridica apa la o naltime geometrica fixa, crescnd doar
energia de pozitie a lichidului.

10.1 POMPE CENTRIFUGE.
10.1.1 Descrierea si functionarea pompelor
Pompele centrifuge denumite si radiale, sunt masini care transforma energia
electromecanica preluata de la un motor de antrenare, n energie hidraulica, datorita interactiunii
dintre organele active ale masinii (paletele rotorului) si lichidul vehiculat. Denumirea este data de
sensul de circulatie al fluidelor de lucru, n directie radiala, n timpul procesului de crestere a
122
energiei hidraulice. n figura 10.1 este prezentata o sectiune (de principiu) printr-o pompa
centrifiuga monoetajata, nsotita de o vedere n perspectiva a acesteia.

















Fig. 10.1 - Pompa centrifugala monoaspiranta, monoetajata

Dupa cum se observa, sub aspect constructiv, pompa centrifuga studiata este compusa din
urmatoarele subansamble principale:
Rotor, 1 Delimiteaza spatiul n care are loc transferului de energie. Este format dintr-o
coroana circulara 9 fixata pe arborele 5, dintr-un inel 10 si mai multe palete 11
curbate, nclinate spre napoi fata de sensul de rotire. Partea coroanei cu care se
realizeaza prinderea pe arbore se numeste butuc.
Carcasa, 2 Este constituita din capacul de aspiratie 8 (racordat la conducta de aspiratie) si
camera spirala de refulare 6, ce se termina prin difuzorul 7 (racordat la conducta de
refulare). Pentru a evita patrunderea aerului n zona de aspiratie (aceasta fiind
principala cauza n functionarea necorespunzatoare a pompelor) zona n care
arborele trece prin carcasa este prevazuta cu o etansare speciala, 12.
Suport, 3 Reprezinta totodata batiul pompei si ncorporeaza lagarul n care este fixat arborele
prin intermediul rulmentilor 4.















Fig. 10.2 - Pompa centrifugala monoetajata cu aspiratie dubla
3
6
5 4
1 2
11
9
12 10
8
7 1 5 3

123
n circulatia sa prin pompa, lichidul trece prin doua faze energetice. n prima, la trecerea
prin rotor, i este marita considerabil energia prin cresterea vitezei. n a doua etapa, lichidul, care la
iesirea din rotor dispune de o energie cinetica ridicata, este colectat n camera spirala, de sectiune
continuu crescatoare si apoi condus prin difuzor spre conducta de refulare. Diminuarea vitezei n
camera spirala si difuzor, consecinta a ecuatiei conservarii masei, are ca rezultat cresterea
energiei potentiale de presiune (statica), consecinta a ecuatiei conservarii energiei, deci o crestere
a presiunii statice a lichidului.

10.1.2 Curbe caracteristice
Pentru a caracteriza modul de functionare al unei pompe este necesara cunoasterea
dependentelor dintre parametrii functionali ai acesteia:
debit Q, sarcina H , putere utila
u
P , puterea consumata
c
P , randament .
Sarcina pompei H , numita si naltime de pompare, reprezinta diferenta dintre energia
specifica (energia raportata unitatii de greutate) a lichidului la iesirea din pompa (refulare) si
energia specifica de la intrarea n pompa (admisie):
lichid] col. [m
v v
) (
2
2 2
a r
a r a r
a r
z z
g
p p
g
e e H +

, (10.1)

unde: [m/s] v
a r,
viteza medie a lichidului n sectiunea de refulare, respectiv aspiratie;

] [N/m p
2
a , r

presiunea statica a lichidului n sectiunea de refulare, respectiv
aspiratie;
[m] z
a , r
cotele de nivel ale celor doua sectiuni de calcul fata de un plan de
referinta;

] [kg/m
3

densitatea lichidului;

] [N/m g
3

greutatea specifica lichidului.

u
P reprezinta partea de putere primita la arborele pompei, M P
c
, valorificata sub
forma de putere hidraulica. Se calculeaza cu relatiei:
[W] H Q P
u
, (10.2)

unde: [Nm] M momentul transmis la arborele pompei;

] [s
-1

viteza unghiulara a rotorului pompei.

Randamentul global al pompei se calculeaza conform relatiei:
c
u
P
P
,
(10.3)

unde: [W] P
c
puterea preluata de arborele pompei de la motorul de antrenare
(puterea consumata).

124
n general, legaturile functionale ) Q ( f H , ) Q ( f P
u
, ) Q ( f P
c
, ) Q ( f se determina
pe cale experimentala pentru o turatie constanta, reprezentarea grafica a acestora purtnd
denumirea de curbe caracteristice. Formele curbelor caracteristice pompelor centrifugale sunt
prezentate n figura 10.3.
Daca pentru alimentarea unui consumator, debitul furnizat de o singura pompa este
insuficient, sau naltimea de pompare este prea mica, se pot cupla n paralel, respectiv n serie,
mai multe pompe. Functionarea unor astfel de cuplaje este descrisa tot cu ajutorul curbelor
caracteristice. Teoretic, n cazul a doua pompe identice legate n paralel debitul se va dubla pentru
aceeasi sarcina, iar n cazul cuplarii n serie, sarcina (naltimea de pompare) se va dubla pentru
acelasi debit. Formele curbelor caracteristice pompelor centrifugale functionnd n paralel,
respectiv serie, sunt prezentate n figura 10.3.

Fig. 10.3 - Aspectul curbelor caracteristice ale pompelor centrifugale

Cu ajutorul curbelor caracteristice se determina punctul de functionare optima al unei
pompe, definit de coordonatele ) , (
optim optim
Q H corespunzatoare unui randament maxim.

10.1.3 Legile de similitudine ale pompelor centrifuge
Datorita dificultatilor matematice, integrarea ecuatiilor de miscare a fluidului real n organele
masinilor hidraulice nu este posibila, deci nici calculul si proiectarea acestora nu se poate efectua
pe cale teoretica, astfel nct sa se asigure un randament maxim. Ipotezele simplificatoare utilizate
nlesnesc stabilirea, ntr-o prima aproximatie, a conturului si dimensiunilor turbomasinilor. Ulterior
prin cercetari experimentale se pot aduce corectiile necesare, astfel nct sa se micsoreze energia
disipata si sa se obtina un randament ct mai ridicat. Cercetarile experimentale ale organelor
turbomasinilor se efectueaza fie pe turbomasina executata la dimensiuni normale (prototip), fie pe
o turbomasina geometric asemenea, construita la o scara redusa (model). Modelarea hidraulica
permite ca din studiul diferitelor variante sa se aleaga solutia optima din punct de vedere hidraulic.
Legile de similitudine ale pompelor centrifuge care permit extrapolarea rezultatelor obtinute
pentru o masina tuturor celorlalte asemenea geometric sunt:
3
2 2
2
3
1 1
1
3
D n
Q
D n
Q
. ct
D n
Q

(10.4)
125

2
2
2
2
2
2
1
2
1
1
2 2
D n
H
D n
H
. ct
D n
H

(10.5)

5
2
3
2 2
2
5
1
3
1 1
1
5 3
D n
P
D n
P
ct.
D n
P


(10.6)

unde: Q debitul volumic;
n turatia rotorului [rot/min];
D dimensiunea caracteristica (diametrul);
densitatea fluidului de lucru.
Aceste legi sunt valabile si pentru alte categorii de turbomasini.

10.1.4 Cavitatia turbomasinilor
Pentru turbomasinile care functioneaza cu lichide
(turbopompe si turbine hidraulice cu reactiune) este
importanta studierea aparitiei fenomenului de cavitatie,
fenomen care produce o functionare necorespunzatoare
a acestor masini.
Acest fenomen apare cnd n rotorul turbomasinii
presiunea egaleaza sau scade sub valoarea presiunii de
vaporizare a lichidului respectiv. Aceasta presiune
(minima) este influentata de pozitia rotorului fata de
nivelul suprafetei libere din bazinul de aspiratie, numita
naltime de aspiratie,
a
H (vezi figura 10.4).








Fig. 10.4

naltimea de aspiratie este considerata pozitiva, 0 H
a
> , cnd rotorul turbomasinii se
gaseste deasupra suprafetei libere din bazinul de aspiratie si negativa, 0 H
a
< , cnd rotorul se
gaseste sub nivelul suprafetei libere din bazinul de aspiratie. Pentru cazurile n care 0 H
a
> ,
pompa trebuie amorsata nainte de pornire. Alegerea unei naltimi de aspiratie mari duce la
scaderea presiunii n turbomasina si la aparitia fenomenului de cavitatie.

Fenomenul de cavitatie la o turbomasina este caracterizat de coeficientul de cavitatie
introdus de D. Thoma n 1924:
H
p p
H
p
cr st d

(10.7)

unde:
d
p presiunea dinamica;

st
p presiunea statica;

cr
p presiunea critica, la care apare fenomenul de cavitatie;
H naltimea (geometrica) de pompare.

126
10.2 VENTILATOARE
10.2.1 Marimi caracteristice ventilatoarelor
Ventilatoarele sunt pneumogeneratoare ce functioneaza cu medii gazoase. n acest scop
ele transforma energia mecanica, preluata de la motorul de antrenare, n energie pneumatica,
manifestata sub forma cresterii presiunii totale a gazului ntre aspiratie si refulare. Ventilatoare
radiale acopera un domeniu larg de debite si presiuni, utilizarea acestora impunndu-se n
aplicatiile unde este necesara o functionare silentioasa. Denumirea este data de sensul de
circulatie al fluidului de lucru, n directie radiala, sau pe directia axei rotorului. Astfel de deosebesc
ventilatoare radiale (sau centrifugale) si ventilatoare axiale.

10.2.1.1. Parametrii geometrici si cinematici
Principalii parametri geometrici si cinematici ce caracterizeaza ventilatoarele din punct de
vedere constructiv sunt prezentati n figura 10.5 (pentru un ventilator radial):









Fig. 10.5 - Principalii parametri geometrici si cinematici ai ventilatoarelor

r , a
d diametrul racordului de aspiratie, respectiv refulare;
r , a
A
ariile sectiunilor de aspiratie, respectiv refulare, determinate la nivelul racordurilor
ce delimiteaza ventilatorul de instalatia n care este integrat;
r a,
v viteza medie normala pe sectiunea de aspiratie, respectiv refulare;
2 , 1
D
diametrul de intrare n rotor, respectiv iesire din rotor;
2 , 1
b
latimea paletelor rotorului la intrarea n rotor, respectiv la iesirea din rotor;
2 , 1
v viteza absoluta a gazului la intrarea n rotor, respectiv la iesirea din rotor, fata de un
punct fix (de exemplu fata de carcasa);
2 , 1
u
viteza tangentiala la intrarea n rotor, respectiv la iesirea din rotor; se determina
conform relatiei (10.8);
2 , 1
w
viteza relativa a gazului la intrarea n rotor, respectiv la iesirea din rotor, fata de un
punct n miscare (de exemplu fata de canalele rotorului).

60
) n D (
u
2 , 1
2 , 1

, (10.8)

unde [rot/min] n turatia ventilatorului.

A
A-A
Detaliu rotor
A
v
a
d
a
D
2
D
1

127
10.2.1.2 Parametrii functionali
Debitul masic (sau volumic): fluxul vectorului viteza prin sectiunea de aspiratie
a
S sau
refulare
r
S n unitatea de timp:

S
r a n r a m
dS Q
, ,
) ( ) ( v ,
(10.9)

unde:
n
v viteza fluidului prin sectiunea de calcul, pe directia normala;


densitatea gazului.

Presiunea totala
tot
p a ventilatorului: reprezinta cresterea presiunii gazului la trecerea prin
ventilator, adica diferenta dintre presiunea totala medie la refulare si presiunea totala medie la
aspiratie:
a din st r din st a tot r tot tot
) p p ( ) p p ( ) p ( ) p ( p + + , (10.10)

unde:
a , r st
) p ( - presiunile statice la refulare, respectiv aspiratie;

a , r din
) p ( - presiunile dinamice medii la refulare, respectiv aspiratie.

Astfel,
a st r st tot
p p p )
2
( )
2
(
2 2
v v
+ + . (10.11)

Din punct de vedere energetic,
tot
p este puterea transferata de ventilator gazului
vehiculat, raportat la debitul volumic, deci puterea utila
u
P (partea de putere primita la arborele
rotorului M P
c
valorificata sub forma de putere hidraulica):
tot u
p Q P . (10.12)

Randamentul ventilatorului se calculeaza conform relatiei:
c
u
P
P
.
(10.13)

10.2.1.3 Coeficientii functionali adimensionali
Reprezinta relatii ntre parametrii functionali (debit, presiune, putere) si cei geometrici,
respectivi cinematici (dimensiuni caracteristice, viteza gazului, turatie). Principalii coeficienti
adimensionali ce caracterizeaza functionarea ventilatoarelor si relatiile de calcul corespunzatoare
acestora sunt:

- coeficientul de debit
2
2
2
u D
4
Q

;
(10.14)
- coeficientul de presiune
2
u
p
2
2
tot

;
(10.15)
128

- coeficientul de putere

2
2
3
2
c
D
4
u
2
P
;
(10.16)
- turatia specifica
n
n
p
Q
20 n
4 / 3
tot
2 / 1
s

,
_

;
(10.17)

Toate ventilatoarele care au aceeasi turatiei specifica si care sunt asemenea geometric,
formeaza o familie de ventilatoare.

10.2.1.4. CURBE CARACTERISTICE
Caracteristicile simple reprezinta dependentele dintre parametrii functionali (debit,
presiune, putere, randament): ) Q ( f p
tot
, ) Q ( f P
c
, ) Q ( f . Se obtin n urma ncercarilor de
laborator pe standuri speciale si caracterizeaza comportamentul ventilatoarelor n exploatare.
Caracteristicile adimensionale reprezinta dependentele dintre coeficientii functionali
adimensionali: ) ( f , ) ( f , ) ( f . Este preferabila utilizarea acestora ntruct dau
informatii despre ventilatoarele din aceeasi familie si nu depind de turatie sau de dimensiunile
caracteristice ale ventilatoarelor. Formele curbelor caracteristice ventilatoarelor radiale sunt
prezentate n figura 10.6(a). Dependenta ) Q ( f p
tot
pentru un ventilator axial este prezentata n
figura 10.6(b).

Fig. 10.6 - Formele curbelor caracteristice ventilatoarelor radiale (a) si axiale (b)









129

11. ANALIZA DIMENSIONALA SI TEORIA SIMILITUDINII

11.1 ELEMENTE DE ANALIZA DIMENSIONALA
Analiza dimensionala a aparut ca rezultat al extinderii notiunii de asemanare geometrica la
fenomenele fizice. Primele rezultate practice ale aplicarii metodei analizei dimensionale au fost
obtinute de G. Galilei, I. Newton si E. Mariotte. I.B.L. Fourier a avut o contributie importanta n
dezvoltarea analizei dimensionale, introducnd principiul omogenitatii dimensionale a relatiilor
fizice. Principiul lui Fourier a fost preluat de oameni de stiinta ca Bertrand, G. G. Stokes, W.
Froude, O. Eeynolds si altii care au obtinut rezultate de mare importanta. Ulterior, J.W. Rayleigh a
dat o temeinica fundamentare stiintifica metodei analizei dimensionale.
Prima etapa n aplicarea analizei dimensionale consta n stabilirea marimilor fizice care
intervin n fenomenul studiat, n cazul n care sunt cunoscute ecuatiile matematice care reprezinta
fenomenul, aceasta etapa nu prezinta dificultati. Daca nu sunt stabilite ecuatiile care descriu feno-
menul, atunci trebuie facuta o analiza a fenomenului si determinate, eventual experimental,
marimile fizice care l caracterizeaza.

11.1.1 Metoda Rayleigh
Metoda Rayleigh poate fi aplicata pentru stabilirea unei legi fizice, daca se cunosc marimile
care determina fenomenul considerat; ecuatiile diferentiale ale fenomenului si expresiile fortelor
care l determina pot fi necunoscute.
n conformitate cu metoda Rayleigh, marimea fizica ce caracterizeaza fenomenul studiat
este proportionala cu un produs de puteri al marimilor fizice care l determina. Valorile exponentilor
se obtin impunnd conditia omogenitatii dimensionale a ambilor membri ai egalitatii obtinute.
n fenomenele complexe de dinamica fluidelor intervine un numar relativ mare de marimi
fizice. Dintre acestea, patru marimi sunt fundamentale: masa ( M ), lungimea ( L ), timpul (T ) si
temperatura ( ). n expresia finala cautata pot apare unele marimi adimensionale, al caror numar
este mai mic dect numarul marimilor fizice care intervin n descrierea fenomenului examinat.
Metoda Rayleigh se aplica cu usurinta n cazurile n care fenomenul studiat depinde de cel
mult sase marimi fizice, n cazurile n care numarul marimilor fizice este mai mare, aplicarea
acestei metode devine greoaie, deoarece apar dificultati n alcatuirea marimilor complexe
adimensionale. n asemenea situatii se utilizeaza teoremele ale lui Buckingham.
Modul de aplicare a metodei Rayleigh este exemplificat n urmatoarea aplicatie.
Aplicatie
Sa se determine formula debitului Q de lichid dintr-un rezervor, printr-un orificiu dreptun-
ghiular, aflat la cota de adncime h fata de suprafata libera a apei din rezervor.
Solutie:
130
Experimental s-a constatat ca debitul Q este functie de aria S a sectiunii orificiului, de
naltimea h si de acceleratia gravitationala g . Astfel, formula debitului se poate scrie sub forma:
z y x
g h S K Q , (11.1)

unde K este un coeficient adimensional
z , y , x exponentii corespunzatori marimilor care determina expresia debitului;
acestia se determina din conditia de omogenitate dimensionala a relatiei.
Astfel, utiliznd dimensiunile primare, masa ( M ), lungime ( L ) si timp (T ), relatia
anterioara se poate scrie:
z 2 y x 2 -1 3
) T L ( L ) (L T L

, (11.2)

Din conditia omogenitatii dimensionale a celor doi membri ai acestei ecuatii rezulta
sistemul:

'

+ +
-2z 1 -
z y 2x 3
. (11.3)

Astfel:

'

y
2
5
x 2
2
1
z
. (11.4)

Considernd pentru sectiunea orificiului o expresie de forma
2
l S , n care l este o
lungime caracteristica, rezulta
( ) ( ) , 2
1
2
1
2
1
2
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
2
2
1
2
5
h g l K h g l
h
l
K
g h h l l K g h l K Q
y
y y
y
y

,
_

+
43 42 1 43 42 1
(11.5)

sau
gh S K Q
1
. (11.6)

Coeficientul
1
K se determina experimental si are valoarea
2 c K
D 1
, (11.7)

unde
D
c este coeficientul de debit.
Asadar,
gh S c Q
D
2 , (11.8)

aceasta relatie fiind identica cu cea determinata anterior (vezi Aplicatii ale ecuatiei lui Bernoulli).


131
11.2 Utilizarea modelelor la scara. Criterii de similitudine
n unele cazuri, datorita costurilor ridicate necesare realizarii unor instalatii experimentale
de dimensiuni mari si a echipamentelor aferente, se prefera testarea unor modele la scara.
Dar, pentru ca rezultatele stabilite pe modele la scara sa fie valabile si pentru cele n
marime naturala, trebuie ndeplinite criteriile de similitudine. Acestea sunt marimi adimensionale,
numite numere caracteristice si reprezinta conditiile de asemanare a doua fenomene. n dinamica
fluidelor reale (vscoase) se determina din ecuatia de miscare

f p f
t
m
r r
r
+
1
d
v d
,
(11.9)

unde:
a
t
r
r

d
v d
acceleratia particulelor de fluid;

p
presiunea n interiorul fluidului;

m
f
r
ansamblul fortelor masice exterioare ce actioneaza asupra unitatii de volum;

f
r

ansamblul tensiunilor de frecare ce actioneaza asupra unitatii de volum de
fluid:

) (
3
V V f
r r r
+

(11.20)

unde: vscozitatea cinematica a fluidului;
operatorul diferential de ordinul doi (operatorul lui Laplace);

Relatia (11.9) reprezinta conditia ca suma fortelor exterioare ce actioneaza asupra unitatii
de volum: de inertie, masice, de presiune si de frecare vscoasa sa fie zero. Similitudinea
dinamica impune ca raportul dintre suma fortelor ce actioneaza asupra modelului real si suma
fortelor ce actioneaza pe modelul la scara sa fie constant:
ct
F
F
scara la model
real model

.
(11.21)

n practica, fenomenele de dinamica fluidelor depind n general, n afara fortelor de inertie,
de o singura forta, ponderea celorlalte putnd fi neglijata. Acest fapt a permis stabilirea unor criterii
particulare, a caror valabilitate este restrnsa la conditiile concrete n care una din fortele
exterioare este predominanta.
De exemplu, n cazul experimentelor realizate n tunele aero- hidrodinamice (subsonice
incompresibile), situatie n care predominante sunt fortele de frecare vscoasa, criteriul de
similitudine care trebuie ndeplinit este criteriul Reynolds.
Pentru ca doua miscari n care predomina fortele de frecare sa fie asemenea, pe model si
n natura, trebuie ca numarul Reynolds sa fie egal n ambele situatii.

ms
ms ms
mr
mr mr
L v L v
Re


(11.22)

132
10
cx
5
10
6
Re Re
critic

Fig. 11.1 Variatia (Re) f c
x

unde:
ms mr
v , v vitezele fluidului, n cazul modelului real, respectiv n cazul modelului
la scara;

ms mr
L , L lungimile caracteristice, ale modelului real, respectiv ale modelului la
scara;

ms mr
, vscozitatile cinematice ale fluidului n cazul modelului real, respectiv
n cazul modelului la scara;

Datorita faptului ca n tunelele aero- hidrodinamice se experimenteaza cu acelasi fluid ca si n
situatiile reale (aerul atmosferic, sau apa), relatia (11.22) se poate rescrie sub forma:

ms ms mr mr
L v L v Re (11.23)

Astfel, pentru ncercarile de aerodinamica, n cazul n care se utilizeaza un model la scara
1:5 viteza ar trebui sa fie de cinci ori mai mare. Pentru o viteza de 90 km/h (25 m/s) precum n
cazurile din realitate, viteza n cazul modelului ar trebui sa fie de 450 km/h (125 m/s). Pentru un
tunel uzual, subsonic, incompresibil, aceasta viteza este greu de atins. De altfel, la aceasta valoare
a vitezei aerului, efectele termice si de compresibilitate nu mai pot fi neglijate si n consecinta si
rezultatele obtinute ar trebui corectate (cu criteriul Mach).
Experimental, s-a constatat ca pentru numere
Reynolds mari (
6
10 Re > ), influenta acestui criteriu scade. n
figura 11.1 este prezentat modul n care coeficientul de
rezistenta la naintare variaza n functie de numarul
Reynolds. Peste valoarea numita critica (de automodelare)
critic
Re , variatia lui
x
c devine nesemnificativa cu cresterea
numarului Reynolds. Acest lucru face posibila evaluarea
caracteristicilor aerodinamice ale automobilelor si pe modele
la scara. Cele mai des utilizate fiind scarile 1:2, 1:5, mai rar 1:10.

Cele mai utilizate criterii de similitudine sunt:
-

d v
Re Numarul Reynolds (cnd predomina fortele de frecare vscoasa);
-
c
v
Ma Numarul Mach (cnd predomina fortele de inertie si elastice).
-
2
v
p
Eu

Numarul Euler (cnd predomina fortele de inertie);

-
d g
v
Fr
2
: Numarul Froude (cnd predomina fortele gravitationale);
-

d v
We : Numarul Weber (cnd predomina fortele de inertie si capilare).