Marcus Tullius Cicero Unul dintre cei mai prolifici scriitori romani care deschide portile clasicismului in literatura

latina, Cicero, poate fi calificat un homo novus al timpului sau (nascut intr-o familie de cavaleri va fi primul care atinge toate treptele din cursus homorum), dar si un om al tuturor timpurilor, un homo universalis, gratie activitatii literare, politice si sociale concretizata in domenii atat de numeroase (oratorie, retorica, filosofie, politica, etc.). Prototipul umanistului, Marcus ullius Cicero (!"#-$% a.Chr.), a fost in primul rand sim&olul viu al artei oratorice, de fapt cel mai cunoscut orator din istoria culturii universale. Perioada ciceroniana este marcata de criza repu&licii romane cauzata de raz&oaiele civile inutile dintre optimates si populares, ai caror reprezentanti isi e'ercitau puterea manati de am&itie nemasurata in dorinta de ascensiune sociala, de im&ogatire si de raz&unari. (ire indecisa dar repu&lican convins, Cicero este prins in disputa primilor triumviri, osciland intre Caesar si Pompei, pentru ca dupa asasinarea dictatorului sa-l sustina pe )ctavianus, atacandu-l pe Marcus *ntonius in vestitele (ilipice, !$ discursuri ce-i vor gra&i sfarsitul. *ctivitatea sa politica si oratorica il consacra pe Cicero ca rege al &aroului + optimus orator. ,iscursurile -udiciare, de aparare, se implestesc cu cele politice, de acuzare. Printre cele mai cunoscute discursuri se numara vestitele Catilinare, In Catilinam orationes quattuor, patru discursuri politice rostite in perioada consulatului (#% a.Chr.) .mpotriva lui /ucius 0ergius Catilina. Cicero convoac1 0enatul in templul lui 2upiter si rosteste pe 3 noiem&rie #% a.Chr. prima Catilinara, acuzandu-l pe Catilina de complot impotriva statului. (4n Catilinam, 4, !) Pentru .ndr1zneala ne.nfr5nata a lui Catilina, oratorul il ataca e' a&rupto (direct, fara introducere), nerespectand tiparul unui exordium pe care el insusi il impunea ca prima parte a unui discurs in lucrarile sale teoretice. 4ncalcandu-si propriile principii teoretice in cele&ra 6'ordium e' a&rupto, Cicero realizeaza ceea ce criticii numesc o estetica a uratului in literartura. 7ocativul repetativ Catilinam, precum si alte repere de personalizare a acuzativului, tiradele incisive si anafora lui nihil care favorizeaza clima'ul, evidentiaza de o parte insensi&ilitatea acestuia si lipsa lui de scrupule. 4n a doua parte a discursului + narativ, Cicero prezinta uneltirile con-uratilor puse la cale in 6truria si la 8oma, in casa lui M. Porcius /aeca. Povestirea propriu-zisa, asa cum isi doreste autorul este scurta, clara, verosimila. Consulul isi schim&a atitudinea iar oratorul stilul. Cicero se comporta mai &land fata de Catilina, pentru &inele general. ,iscurs c1tre senatori ,espre Cicero se poate spune ca a fost cel mai insemnat orator al 8omei. Criticii il considera 9homo universalis intrucat aria sa de e'tindere artistica este foarte comple'a. Cicero este intelectualul prin e'celenta, omul de litere care reuseste sa anticipeze prin creatia sa marile personalitati culturale ale secolelor ce i-au urmat. (ragmentul face parte din Catilinare cele patru discursuri ale lui Cicero rostite impotriva lui Catilina. Primul discurs Catilinara 4 din care face parte si fragmentul nostru a fost pronuntat la data de 3 noiem&rie in anul #% a.Chr., in senat. Cicero afland de complotul lui Catilina il indeamna pe acesta sa plece in e'il. 4n acea noapte Catilina paraseste 8oma, iar Cicero soseste a doua zi, urmatoarea Catilinara, informand poporul de noua situatie politica creata si aratand care sunt categoriile sociale ale con-uratilor. Pe % decem&rie Cicero rosteste a treia Catilinara in care trece in revista dez&aterile referitoare la pedepsirea acolitilor lui Catilina, ce fusesera de-a arestati. Ultima Catilinara este cea in care Cicero propune pedeapsa cu moartea pentru con-urati. (ragmentul face parte din peroratio + incheierea discursului 9Catilinara 4. 4n ultima parte a discursului Cicero se adreseaza senatorilor incercand sa starneasca mania, ura si sa atraga condamnarea acuzatului. 4n acelasi timp el cere ca persona-ul Catilina sa fie e'ilat si-i asigura pe senatori ca face tot posi&ilul ca cei vinovati sa plateasca pentru faptele lor. Cicero incheie discursul printr-o invocatie catre 2upiter (tatal zeilor) caruia ii cere sa-l indeparteze pe Catilina si pe complicii sai din templele sale si ale celorlalti zei si de zidurile orasului. Considera ca Cicero reuseste sa-si duca la &un sfarsit scopul propus de ai impresiona pe senatori. 4n realizarea artistica a fragmentului, Cicero foloseste adresarea directa, fraza lunga numita perioada precum si multe procedee retorice care duc la armonia discursului. )&servam repetitia ad-ectivului tantam folosit pentru a intari ideea si marii increderea senatorilor in ceea ce el doreste sa faca. Cand propune e'ilarea lui Catilina foloseste interogatia retorica. 4n finalul fragmentului Cicero foloseste invocatia catre 2upiter cu acelasi scop de a-i impresiona pe colegii sai, starnindu-le ura impotriva acestui individ care pune in pericol siguranta statului. Cicero si-a propus sa scoata in evidenta rolul pe care l-a avut el insusi in al deconspira pe Catilina si a-i zadarnici planurile si reuseste foarte &ine sa realizeze acest lucru.

,iscursul lui Cicero (ragmentul face parte din Catilinara 4, mai precis din e'ordium (introducerea). Pentru indrazneala lui neinfricata, Cicero il ataca pe Catilina e' a&rupto (direct, fara introducere) procedeu retoric de mare efect utilizat de orator. Marii oratori adoptau partile discursului la scopul urmarit, in prima Catilinara, Cicero il acuza pe Catilina de complot impotriva statului si-i cere sa plece din 8oma. 0copul unui astfel de e'ordium nu mai este acela de a placea, de a emotiona prin frumusete, ci de a :oca, ridicand astfel senatorilor un semnal de alarma. Pericolul uzurparii puse la cale de Catilina impunerea unui asemenea de&ut, grandios prin aciditatea si furia cu care a fost rostit. e'tul constituie fara indoiala, un e'emplu de arta oratorica; Cicero alterneaza magistral adresarile miscatoare catre Catilina cu monologul. <ici adresarea catre Catilina nu reprezinta totusi un dialog real, atata vreme cat nu ofera un drept la replica sau o anumita posi&ilitate de reactie. (unctia conotiva a lim&a-ului ciceronian se remarca in adresarea directa; o&servam vocativul repetat Catilina precum si alte nenumarate repere de personalizare a receptorului; ver&e la persoana a 44 a si formele pronominale de persoana a 44 a singular tua, tuae. )&servam tiradele incisive ale lui Cicero atunci cand se adreseaza lui Catilina, precum si o favorizare a clima'ului (gradatia ascendenta) (ne=ue > nec). Mai tre&uiesc amintite si interogatiile retorice care a&unda tot pasa-ul citat. Uneltirile lui Catilina (ragmentul face parte din Catilinara 4, mai precis din naratio (e'punerea faptelor). *stfel in acest fragment autorul prezinta uneltirile con-uratilor puse la cale in 6truria si la 8oma, reuniunea din casa lui M. Porcius /aeca. Conspiratorii se adunasera in noaptea de #-? noiem&rie #% a.Chr. in casa lui /aeca unde pun la cale uciderea lui Cicero (in dimineata zilei de ? noiem&rie). 4nformat la timp, Cicero zadarniceste planurile conspiratorilor si convoaca 0enatul pentru ziua urmatoare, 3 noiem&rie. Plin de manie si indignare la vederea lui Catilina, care se prezentase si el la sedinta, Cicero rosteste prima Catilinara. 0pecific acestei prime Catilinare o&servam adresarea directa a lui Cicero catre Catilina printr-o serie de interogatii retorice cu scopul de a-si impresiona auditoriul (senatorii) si a scoate in evidenta tupeul lui Catilina de a parea in 0enat atata timp cat planurile sale erau cunoscute de catre Cicero (de a-l ucide). Mai intalnim in fragment si o e'clamatie retorica 9), zei nemuritori@ menita a deplange starea degradanta a societatii romane din vremea sa si a scoate in evidenta tupeul (cura-ul) lui Catilina si sfidarea de care da dovada acesta participand la aceasta sedinta a 0enatului. 4mpresia pe care a avut-o acest discurs asupra senatorilor a fost atat de mare incat, desi lipseau dovezile, senatorii au fost convinsi de realitatea conspiratiei. Cicero reuseste sa faca acest lucru vor&ind tot timpul de siguranta statului, a repu&licii care este pusa in pericol de acest conspirator Catilina. 0enatorii simAind pericolul la care sunt e'pusi ii acorda lui Cicero putere deplina pentru a ina&usi con-uratia si pentru a-i pedepsi pe conspiratori. Utilitatea prieteniei (ragmentul face parte din unul dintre tratatele de filosofie ale lui Cicero se amicitia. Pe langa acesta Cicero mai are si alte tratate de filosofie intre care ,e repu&lica, ,e legi&us, *cademica, ,e senectrite. ,e amicitia este opera filosofica ciceroniana in care vor&este nu numai oratorul si omul politic Cicero, ci si omul, prietenul, care prezinta farmecul prieteniei ce i-a creat atatea satisfactii. Compusa in toamna anului $$ a.Chr. lucrarea este imaginata ca un dialog ce ar fi avut loc in toamna anului !BC a.Chr., putin dupa moartea misterioasa a lui 0cipio Minor, intre /aelius si ginerii sai. /ucrarea este un tratat de morala care aduce un elogiu sincer prieteniei. Prietenia este punerea laolalt1 cu &unavointa si afectiune a tuturor lucrarilor divine si omenesti. 6a este mentinuta si se naste din virtute. Prietenia contine cele mai multe lucruriD face impre-urarile favora&ile mai stralucitoare, iar pe cele nefavora&ile mai usoare, comunicandu-le si impartasindu-le. 4n viata fiecare om simte nevoia unui prieten pentru ca viata fara prieten este plina de capcane si teama, iar ratiunea ne indeamna sa ne cautam prieteniile. 90u&lata amicitia, =uae potest esse vitae incunditas + (iind inlaturata prietenia, ce placere mai poate >.

Prozopopeea patriei 4 Printr-un procedeu artistic de mare forta oratorica + prosopopeea, autorul personifica Patria, care i se adreseaza lui Catilina, cand ingrozita, cand iertatoare, cand tematoare, dar mai ales dornica sa stie adevarul. 4n prima prosopopee, fiinta ideala a patriei isi uraste uzurpatorul. Purtat de elanul sau oratoric, Cicero schim&a interlocuitorii. 7ocea poporului, redata pana acum prin Cicero, este personificarea de insusi statul roman, o hiper&olizare menita sa-i impresioneze pe 0enatori. e'tul face parte din confirmatio (argumentarea faptelor), in care oratorul da dovada de o mare a&ilitate si maiestrie in arta convingerii. Prin intermediul clima'ului (trecere crescanda de la o idee la alta cu rol in evidentierea ideii) sunt aduse argumente verosimile impotriva lui Catilina. Conotatiile negative ale le'icului zugravesc imaginea uzurpatorului; flacinus (nelegiuire), flagitum (ticalosie), neces (ucidere), ve'atio (persecutare), direptio (-efuirea). ,e la introspectia in trecutul acuzatorului, oratorul schim&a spatiul temporar in prezent, accentuand imposi&ilitatea amanarii sentintei, gravitatea situatiei care devine din ce in ce mai insuporta&ila. 4ngaduinta de care daduse dovada pana acum statul fata de nelegiuitul Catilina tre&uia sa ia sfarsit. Patria isi recunoaste vina; daca l-ar fi pedepsit la timp aceasta situatie putea fi evitata si pericolul indepartat. *cum este tematoare (me totam esse in metu) ca noi crime se pot produce (tuo scelere) si aceasta tre&uie sa inceteze. Eotararea ferma impotriva razvratitului este indicata prin formele ver&ale la con-ugarea perifrastica pasiva non est ferendum (nu mai tre&uie suportat) si prin imperativele discede si eripe, care sugereaza din nou sentinta consulului; e'ilul. PolFptotonul (reluarea aceluia:i cuv5nt su& diferite forme fle'ionare) timorem, timere, timeri evidentiaza spaima pe care o sadise Catilina in sufletele concet1Aenilor in intreaga patrie, si cel mai grav in sanul 0enatorilor incapa&ili sa reactioneze. Prozopopeea patriei 44 4n a doua prosopopee, patria ii va reprosa consulului indulgenta fata de Catilina. Personificarea patriei este acum mai ampla specificandu-se aria geografica (cuncta 4talia) si forma guvernamant (respu&lica). Patosul acuzator continua in gradatia ascendenta oferita de avalansa interogatiilor retorice. Clima'ul (trecere crescanda de la o idee la alta) este &ine utilizat in realizarea portretului uzurpatorului; hostes (dusman), ducem &elli (comandantul raz&oiului), autores sceleris (autorul crimelor), principem coniurationis (capetenia con-uratiei), evocatorem servorum et civium perditorum (instigatorul sclavilor si al cetatenilor pierduti). (uria patriei insufletite se dezlantuie desemnand conspiratia lui Catilina ca pe o crima impotriva statului, de proportiile unui raz&oi, iar pe participantii la conspiratie ii considera dro-dia societatii romane. 4mpresiona&ila este ultima interogatie retorica in care este sugerata adevarata pedeapsa pe care ar merita-o Catilina; 9<u vei porunci oare sa fie pus in lanturi, sa fie tarat la moarte, sa fie pedepsit cu cele mai groaznice chinuriG *utorul discursului prefera sa aminteasca intai moartea si apoi pedeapsa fizica, e'primata prin aliteratia (repetarea aceluiasi sunet) 9summon supplicio. Caius Valerius Catullus 0-a n1scut in anul 3? a.Er. in orasul 7erona, intr-o familie instarita care i-a asigurat o educatie solida. ,e foarte timpuriu, Catullus a fost adus la 8oma unde si-a desavarsit studiile. * fost apreciat pentru calitatile lui si a-utat de personalitati recunoscute precum Cornelius, Eortensius etc. (ace parte din poetii neoterici, acestia preferau poemele scurte cu su&iecte mitologice, epigramele, cuv5nt1ri scurte urmand modelul antic. Cel mai important dintre poetii noi a fost 7alerius Cato si /icinius Crassus. ,in viata lui Catullus, istoria literara a o&tinut trei evenimente; relatiile sale de dragoste cu femeia pe care a cantat-o in poemele sale su& numele de /es&ia (Clodia pe numele adevarat), moartea fratelui in roada, impacarea cu Caesar caruia ii adresase o serie de epigrame usturatoare. )pera lui Catullus reprezinta o importanta recunoscuta de toti criticii literari, nu doar datorita formei si continutului, ci si prin fapte, ca este singura opera care ne-a parvenit in intregime din grupul poetilor noi. )pera lui Catullus a fost impartita in doua mari categorii; - poezia impersonala care cuprinde poeme ma-oritatea cu su&iecte mitologice, epigrame sau cantece de nuntaD - poezia personala sau de dragoste cuprinde poeme care oglindesc viata poetului cu &ucuriile si durerile ei. Poeziile de dragoste se disting prin sinceritate, delicatete, duiosie fiind scrise intr-o lim&a destul de evoluata pe care Catullus a cizelat-o pentru a raspunde cerintelor lirice. 7om intalni distih elegiac, hendecasila&ul falecian, strofa safica + toate fiind preluate dupa metrica greceasca.

Poezia face parte din ciclul poeziilor de dragoste dedicate Clodiei (/es&iei)D este o poezie de dragoste in care poetul e'prima una din ipostazele iu&irii (prima ipostaza; a iu&irii). 0entimentele sunt de iu&ire sincera. ) prima ipostaza a iu&irii la Catullus este iu&irea ca prietenie. *ceasta este o iu&ire platonica, iu&ire de idei care nu se concretizeaza. 0tilistic intalnim invocatia, epitete, apare de asemenea si prima indoiala. 4n acest catren durerea si tristetea se e'prima discret su& forma generalizarii filosofice a unei e'periente proprii. 4postaza poetului este aceea de indragostit patimas cupido amanti. 0entimentul de tristeAe al poetului la gandul ca iu&ita doar ii promite si nu ii ofera o dragoste sincera si eterna. *stfel promisiunile iu&itei sale sunt ca ale fiecarei femei, vor&e de:arte. Catullus, fire p1tima:a se dedica ani de zile unei iu&iri chinuite pentru Clodia, femeie frumoasa, rafinata si nestatornica. Catullus a fost un tanar e'trem de sincer si de aceea gata sa se avante in dragoste si in ura. Cum avea o fire &una si aleasa, era mai adesea ofensat de ce vedea trist si urat, dar consolat de &ine si frumos > Poezia lui este viata transpusa, iar in viata stau alature surasul si lacrima, hohotul si durerea . Caius Valerius Catullus 0-a n1scut in anul 3? a.Er. in orasul 7erona provenind dintr-o familie instarita, cu posi&ilitati materiale si relatii de rang inalt. 6ra ruda cu Caesar. (oarte devreme Catullus a fost dus la 8oma unde si-a desavarsit studiile. * fost apreciat pentru calitatile sale si spri-init de personalitati recunoscute precum; Cornelius, <epas, *simius Pallea si Eortensius. 4nsa relatii destul de stranse le-a avut cu un grup de scriitori care-si orientau operele literare dup1 modelul poeziei *le'andrine, grup de scriitori care-si spuneau poetii noi. *ce:tia preferau genurile clasice mari, poemele scurte cu su&iecte mitologice, in locul discursurilor ample preferau cuvantarile scurte urmarind modelul etic. ,in viata lui Catullus istoria literara a retinut trei evenimente; relatiile sale de dragoste cu femeia pe care a cantat-o in poemele sale su& numele de /es&ia (Clodia pe numele ei adevarat), moartea fratelui sau si impacarea cu Caesar. )pera lui Catullus prezinta o importanta recunoscuta de toti criticii literari, nu doar datorita formei si continutului, ci si prin faptul ca este singura opera care ne-a parvenit in intregime din grupul poetilor noi. )pera sa poate fi impartita in doua capitole; - poezia impersonala sau *le'andrina, cuprinde poeme cu su&iect mitologicD - poezia personala sau de dragoste. *ceste poezii oglindesc viata poetului cu &ucuriile si durerile oferite de dragostea fata de /es&ia, de fratele sau, durerea provocata de moartea acestuia, duiosia amintirilor la vederea mormantului. Poemele de dragoste se disting prin sinceritate, delicatete, duiosie, fiind scrise intr-o lim&a destul de evoluata pe care Catullus a cizelat-o pentru a raspunde cerintelor lirice. C1tre /es&ia (Clodia) (,espre infidelitate) + Poemul ?" 4u&ita mea, spune ca ea prefera sa nu se casatoreasca cu nimeni decat cu mineH <ici chiar daca 2upiter insusi i-ar cerea-oH 0pune, dar ce spune femeia indragostitului patimasH re&uie scris pe vant si pe apa cea iute. Poezia este a ?" a din cele !!# poezii, unite in volumul /i&ellus, face parte din ciclul poeziilor de dragoste si e'prima una din ipostazele iu&irii personale + prima indoiala. 4n acest catren laconic durerea si tristetea se e'prima discret su& forma generalizarii filosofice a unei e'periente proprii de indragostit patimas cupido amanti. 0entimentul de tristete al poetului la gandul ca iu&ita ii promite doar si nu-i ofera o dragoste sincera si eterna este e'primat in ultimul vers; 0ed mulier cupido =uod dicit amantiH 4n vento et rapida scri&ere oportet a=ua. *stfel promisiunile iu&itei sale ca ale orcarei femei sunt vor&e desarte. ,upa cum apa curgatoare este navalnica asa sunt si sentimentele femeii fata de iu&it, idee sugerata de epitetul rapida. 0tilistic, poetul foloseste epitetele cupido rapida. 0crisa in distih elegiac, poezia surprinde prin tonul familiar si muzicalitate. /ui Caesar <u m1 str1duiesc prea tare Caesar sa vreau sa-ti fiu pe placH 0i nici sa stiu daca esti un om al& sau negru. Printr-o atitudine indrazneata, Catullus isi afirma li&ertatea de opinie. 8epetitia anaforica (nil + nea) scoate in evidenta atitudinea sa indiferenta fata de Caesar. Catullus se distanteaza de cei multi care de cand vestitul om politic do&andise o incontesta&ila putere se straduiau sa-i castige &unavointa. 4n ultimul vers ad-ectivele al&is an > puteau fi inlocuite cu candidus si niger. 0electia le'icala facuta de Catullus se e'plica prin e'presivitatea sporita a termenilor pentru care a optat. 0ugestia este faptul ca Caesar nu era un om pur, nici unul o&isnuit, ci unul care si-a dovedit cruzimea in campania de cucerire a Ialiei. ,e asemenea remarcam tonul familiar.

/ui Cicero ( anarul poet catre marele orator>) ) Marcus ullius cel mai ales dintre nepotii lui 8omulus. Cati sunt si cati au fost 0i cati vor fi dupa aceea in ceilalti ani@ Jie, Catullus, cel mai r1u poet dintre toti 4Ai aduce cele mai mari mulAumiri *tat de cel mai r1u poet dintre toti Pe cat tu esti cel mai &un dintre toti avocaAii. Ca specie poezia este o epigrama inchinata lui Cicero. *titudinea lui Catullus este ironica. Perspectiva este a unui tanar nonconformist care iAi e'prima cu dezinvoltura atitudinea fata de un om care nu accepta estetismul poetilor noi (*le'andrismul). 0ursele ironiei Catullus foloseste tehnica invaluirii atitudinii ironice intr-o atitudine de admiratie prin superlativele disertissime (cel mai elocvent), optimus (cel mai &un) prin antiteza Catullus pessimus poeta Cicero optimus patronus. Catullus da impresia ca intentioneaza sa elogieze meritele marelui orator. 0unt insa in te't marci de atitudini ironice invaluite cu gri-a de Catullus. ermenul patronus nu intamplator ultimul cuvant din poezie este de o conditie depreciativa reducand valoarea culturala a lui Cicero la dimensiunea unui avocat. 4n sintagma 8omuli nepotum ironia este evidentiata fiindca Cicero nu se nascuse la 8oma si nu facea parte dintr-un neam no&il. (agaduinte + Poemul !"C Kmi fagaduiesti, viata mea, ca iu&irea aceasta dintre noi va fi incantatoare si vesnica;H Lei atotputernici faceti-o sa poata sa-si tina promisiunea.H 0i chiar sa spuna cu adevarat, sincer si din suflet acest -uramant.H 4ncat sa ne fie permis acest legamant reciproc al iu&irii care sa ne conduca de-a lungul intregii vieti. Poezia face parte din ciclul poeziilor de dragoste inchinate /es&iei (Clodiei). ema este erotica, este o poezie de dragoste in care poetul surprinde prima ipostaza a iu&irii, a infiriparii. 0entimentele sunt de iu&ire sincera. Prin metafora mea vita iu&ita este identificata cu propria viata. 4u&irea este gandita ca fiind eterna amor perpetuus si reciproca inter nos. Portretul invoca zeii (,i magni facite ut >) sa ocroteasca prin gratia lor aceasta iu&ire. ) prima ipostaza a iu&irii la Catullus este iu&irea platonica (iu&irea de idei care nu se concretizeaza). 0tilistic intalnim invocatia mea vita, epitetele iocundum (incantatoare) si forma arhaica a su&stantivelor deus, dei, di. 4n versificatie poetul foloseste distihul elegiac (un he'ametru si pentametru). Knd5r-ire Prezint1 o alta etapa a iu&irii, dezam1girea si suferinAa in iu&ire, hotararea de a rezista pasiunii cople:itoare. 4u&ita nu mai e mea vita, nici mulier, nici dulce ridens este scelesta (&lestemata). (orma de prezentare a poeziei este monologul interior. 4n prima secventa poetul evoca farmecul ceasurilor de iu&ire pierduta. impul ver&ului este imperfectul care realizeaza o proiectie in eternitate a sentimentului. 0entimentul este de nostalgie a omului care voia sa prelungeasca la infinit orele de iu&ire. 0uferinta este e'primata de ad-ectivul miser asezat la inceputul poeziei in antiteza cu o&dura (suferinta) asezat la sfarsit. 4n a doua secventa poetul isi e'prima hotararea de a rezista pasiunii care i-a pustiit sufletul, de a rezista cu .nd5r-ire. impul ver&ului este prezentul in antiteza cu prima secventa. *dver&ul nunc se opune lui =uondam din prima parte. Poetul isi e'prima compasiunea fata de fiinta iu&ita. Compasiunea este o alta forma de e'istenta in fata unei pasiuni careia ratiune nu i se poate opune. Poezia prezinta, asadar, lupta dintre ratiune si sentiment. 8atiunea este roa&a pasiunilor. 4ntre a uri si a iu&i poetul alege compasiunea. anarul indragostit se amageste e'primandu-si compasiunea pentru fiinta iu&ita in speranta ca iu&irea va fi mai putin chinuitoare. Prevestirile pe care le face cu privire la viitorul iu&itei, au in plan psihologic rolul de a-l consola, de a inlocui iu&irea prin compasiune. Procedeul artistic in aceasta parte este dialogul imaginar cu iu&ita. Prin acest procedeu autorul sugereaza ca iu&ita constituie o prezenta permanenta. 4ntreaga poezie a lui Catullus sta su& semnul crucificarii, al chinului. )di et amo (iu&ire si ura) sentimente contradictorii care caracterizeaza marile pasiuni. 4n dialogul imaginar cu iu&ita intr-o serie de e'clamatii si interogatii Catullus e'prima ideea ca fara iu&ire viata iu&itei nu va mai avea sens. Poezia este scrisa in senar iam&ic scazon. Metrul este in concordanta cu starea sufleteasca a poetului e'primand un geamat prelung.

<ep1sare (ire patimasa, Catul se daruieste ani de zile unei iu&iri chinuitoare pentru Clodia (/es&ia), femeie frumoasa, rafinata si nestatornica. 0tapanit de aceasta pasiune mistuitoare, Catul incearca o introspectie, adica o analiza lucida a acestei pasiuni. Primele trei strofe din 4ntrospectie lucida sunt traduse cu virtuozitate dintr-o vestita oda a poetei eline 0afo, Catullus adaugand o a patra strofa + o aspra concluzie in spirit pur latin. Clodia apare cu numele de /es&ia un pseudonim care trimite la poezia erotica a lui 0afo. 4n primele trei strofe iu&irea apare ca o forta mistuitoare. Pasiunea este privita din perspectiva fizica. 4u&irea a-unge sa-i mistuie structura fizica, atenteaza la integritatea acestuia. Pentru a e'prima aceasta idee poetul foloseste o structura sintactica formata din su&iect si predicat. *tunci cand o vede pe /es&ia (Clodia) lim&a ii amorteste, ramane fara pic de glas. (orma de e'presie este de analiza minutioasa a starilor sufletesti, a reacAiilor organice declansate de pasiune. 0tarile sufletesti duc la pierderea propriei identitati si contopirea cu celalalt. Ultima strofa nu mai are ca tema iu&irea patimasa de care poetul este stapanit, ci tema este sugerata de cuvantul otium (tihna). *nafora otium > otium sugereaza lipsa de preocupari. 6ste o autoadresare, poetul mustranduse pe sine datorita trairilor care l-au dus la pieire. Morala poeziei este aceea ca pasiunea tre&uie im&inata cu luciditatea. Catul realizeaza de fapt o ironie la adresa unei mentalitati traditionale romane. Ca figuri de stil poetul foloseste epitetul autodefinindu-se misero (nefericit) in fata sentimentelor iu&irii. Poetul folose:te ver&a sentiendi (ver&e de sentiment) definindu-si starea sufleteasca spectat, audit, aspe'it. Poezia este scrisa in metrul grecesc + strofa safica. Quintus Horatius Flaccus 7iata Mai tanar cu cativa ani decat 7ergilius, contemporan si prieten cu acesta, s-a nascut la 3 decem&rie #M a.Er. in localitatea 7enusia, in sudul 4taliei. ,espre parinti poetul vor&este foarte putin. Mama moare foarte devreme ramanand pro&a&il necunoscuta poetului. atal s-a ingri-it de educatia copilului vrand neaparat ca fiul sau sa-si continue studiile la 8oma. Eoratius isi aminteste cum tatal sau se ingri-ea de conduita sa morala aratandu-i pe cei care isi duceau viata in imoralitate, dispretuiti de lume. 4nfluenta tatalui a fost favora&ila nu numai pentru viata morala, ci si pentru creatia literara dezvoltandu-i spiritul de o&servatie si simtul de demnitate umana. ,upa ce a invatat la 8oma, Eoratius a plecat la *tena, pentru continuarea studiilor unde se va intalni cu fiul lui Cicero si fii altor fruntasi politici. 0tudiile ii sunt intrerupte de raz&oiul civil, iar poetul se va intoarce la 8oma cu aripile t1iate cum singur afirma. ) vreme se pierde in multimea celor fara avere si pentru a-si asigura e'istenta incearca sa scrie poezie. <eputandu-se descurca astfel cauta o slu-&a de functionar. 0aracia nu-l descura-eaza, ci dimpotriva .l am&iAioneaz1. *spectul moral si literar al societatii din acea vreme, educatia primita de la tatal sau, originea sociala si talentul l-au indreptat spre satira. 4n anul %$ a.Er. pu&lica ... satire pe care le intituleaza 6pode. ,e la inceput poetul se situeaza pe pozitia potrivnica atat curentului poetilor noi cat si contra scriitorilor arhaizanti. 6l se situeaza pe pozitia curentului clasic avandu-i drept model pe poetii 7arius si 7ergilius. 6'primand spiritul critic al epocii lui, poetul venusian critica moravurile societatii romane, dar pe un ton moderat si fara a aluneca in critica la adresa politicii augusteice ale carei principii le impartaseste in Carmen 0aeculare, opera pentru care *ugustus il numeste poetul oficial al 8omei. )pera 0atirele + poetul le-a intitulat sermones (discutii amicale). emele lor sunt foarte variate; - teme filosofico + morale, unde sunt demascate unele vicii cum ar fi nestatornicia in dorinte, tendinta de parvenire, patima pentru mancaruri alese. Poetul satirizeaza pozitia filosofilor stoici ironizand parado'ul acestora prin care se afirma ca toate greselile ar fi egale. 6l afirma despre acestia ca sunt in afara realitatii vietii. - teme literare + in care poetul raspunde celor care-l criticasera spri-inindu-se pe traditie. 6l da e'emple de scriitori greci de comedie care au procedat la fel spri-inindu-se pe traditie. *rta satirelor
Unele dintre satire iau forma unor discutii li&ere, in altele apare, insa, un interlocutor. Multe dintre ele au si forma dialogata. ,e multe ori scriitorul nu mai este prezent lasandu-si persona-ele sa vor&easca, caracterizandu-se unele pe celelalte. *lteori persona-ul este insusi autorul, care se analizeaza in mod autocritic. 0tilul este simplu, cu multe e'presii din vor&irea curenta. Conceptia poetului despre conduita omului in viata este clara inca din aceasta prima perioada a creatiei sale. 6a este aurea mediocritas (calea de mi-loc). )dele
8eprezinta o alternanta de forme lirice, continutul acestora fiind prin e'celenta roman. 4n odele lui Eoratius intalnim elemente de critica si de morala. Un motiv care revine foarte des in )de este ideea mortii. *ceasta este adusa nu cu scopul de a ascuti placerea, ci pentru a indemna la pastrarea masurii -uste sau la prudenta. (orma in care sunt scrise odele este desavarsita, stilul atingand o rara perfectiune. otul este calculat in alegerea si asezarea cuvintelor, in structura versurilor, in alegerea ritmului. emele cele mai des intalnite sunt temele sociale si cele de meditatie. Primele se incadreaza in lirica cet1Aeneasca.

6pistolele 4ntalnim si aici teme sociale, morale, filosofice si literare. 6le sunt socotite ca fiind opera cea mai reunita a poetului. Cea mai importanta este 6pistola ad Pisones intitulata si *rs poetica care constituie un tratat de doctrina literara cu scop formativ, etic si estetic. 4nsetat de ordine si liniste, filosof de &un simt si moderatie, Eoratius va imprima operei sale precizia, echili&rul, armonia si eleganta care vor inspira clasicismul literaturii universale. Eoratius + *rta poetica Pana la Eoratius cel mai de seama tratat de poetica a fost al lui *ristotel. Nine.nAeles ca Eoratius a cunoscut lucrarea e'istenta, insa, arta sa poetica isi are r1d1cinile in societatea romana. 6l are in vedere literatura din perioada sa. 0e creaser1 acum c5teva curente literare in care Eoratius nu era de acord. Kmpotriva acestora vrea sa lupte ars poetica lui Eoratius. 6ste vor&a de o lucrare normativa izvor5ta ca ideologie din cele mai vechi creaAii ale epocii adic1 din clasicism. 0imAind ca literatura aluneca pe o panta :u&reda el precizeaz1 anumite reguli cu scopul de a tine-n fr5u acel moment de echili&ru clasic. *rs poetica lui Eoratius este considerata manifestul teoretic al clasicismului roman. *stfel, in prima parte, poetul se ocupa de reguli generale de arta fi'5nd c5teva norme; - opera tre&uie sa fie unitara si simpla - sa ai&1 un plan &ine .ntocmit si o e'punere aleasa (iecare idee sa fie la locul potrivit, iar digresiunile oricat ar fi de frumoase, sa fie evitate. - tonul sa fie potrivit cu conAinutul operei 4n cea de-a doua parte poetul se ocupa de prelucrarea materialului + adic1 de forma insasi a poeziei; forma, organizarea materialului tre&uie sa fie fireasca, logica - voca&ularul tre&uie sa fie cel o&i:nuit, insa, folosit in a:a fel incat sa para ceva nou. Poetul poate folosi, dar numai la nevoie si cu mare prudenta creaAii noi de voca&ular c1ci lim&a este intr-o continua mi:care. - anumite genuri literare sa foloseasc1 anumite forme metrice (epopeea + he'ametruD teatrul + iam&ul). 0e poate ca mai multe genuri literare sa foloseasc1 acela:i ritm, dar culoarea versurilor sa nu fie aceea:i. *ltfel sa fie he'ametrul din epopee si alt ton sa ai&1 cel din satira. 4n ultima parte poetul se ocupa de creator; - rolul criticii seam1n1 cu cel al gresiei + ascute nu taie - poetul tre&uie sa fie un om cu o cultura ad5nca si cunosc1tor al realit1Aii. ) opera frumoasa se o&Aine prin talent, prin munca, nu prin inspiraAie mistica. - poetul tre&uie sa :tie ca arta are un scop social si ca este un factor puternic de progres. /euconoei Poezia este o oda in care poetul surprinde inca una din realitatile vietii sociale, patrunderea superstitiilor orientale la 8oma si credinta in astrologie care era raspandita mai ales printre naivele femei. Persona-ul caruia ii este dedicata oda este fictiv. <u este e'clus ca numele grecesc sa fi fost creat de Eoratius din termenii leucon si noum care inseamna spirit naiv, simplu, f1c5nd astfel aluzie la naivitate. Eoratius considera periculoase pentru mintea umana aceste credinte astrologice, oculte, promovand atitudinea so&ra si resemnata in fata destinului; <u cerceta hotarul ce zeii ni l-au pus H 8amanerii pe lume. ,e le ideea stoica a acceptarii destinului si a infruntarii vietii asa cum se prezinta ea, usoara sau grea, poetul indeamna la fructificarea clipei prezente. 4mperativele cele&rului vers din finalul te'tului e &ucura de clipa, uit5nd de viitor > invita la transformarea fiecarei clipe intr-o entitate de sine st1t1toare, tr1ita ca si cand ar fi fost ultima, asa cum o g1sim in literatura universala si chiar la 6minescu (<u e p1cat H Ca sa se lepede H Clipa cea repede H ce ni s-a datG 0tele-n cer). Un alt motiv esenAial al odei este redat de con-unctivele sapias si li=ues care indeamna discret la gustarea cump1tata a micilor &ucurii ale vietii menite sa asigure echili&rul interior (atara'ia). Kntreaga oda pare fi inchinata timpului si &ucuriei prezente. Motivul fugii im&ata&ile a timpului, generatoare de nelini:ti si angoase domina si aceste versuri. M5nuind cu a&ilitate e'cepAionala voca&ularul latin si efectele stilistice, Eoratius ofera o incantatoare muzicalitate te'tului liric intr-o permanenta gratie. Clima'ul se realizeaza astfel pe fundalul mesa-ul horatian cu a-utorul aliteraAiei (di dederint), anaforei (=uem > =uemH seu > seu), chiasmului (inversarea determinantului fata de determinat intr-o succesiune de e'presii sau sintagme) (spatio &revi). Ca si in alte poezii, unitatea este perfecta si toate aspectele redate in oda duc la aceeasi idee de &aza; Nucura-te de viata, dar cu m1sura.

/ui Postumus Poezia este o oda dedicata unui persona- fictiv + Postumus, al carui nume deriva din ad-ectivul postumus + ultimul nascut, suger5nd un elogiu adus tinereAii. Poezia este o meditatie filosofica pe tema timpului care fuge, al mortii care egaleaza ierarhia valorilor p1m5ntene prin anulare, iar in final conduce la condamnarea e'ceselor si indeamna la cumpatare si la fructificarea prezentului. 01raci sau &ogaAi, egali in fata mortii, toti oamenii parasesc singuri limanurile trec1toare ale vietii si las1 altora tot ce au agonisit si tot ce le-a fost drag. <ici prudenta, nici ofrandele, nu pot intarzia sau .nl1tura sfarsitul. <imicnicia fiinAei este o&sesiv evidentiata de o multitudine de elemente de variaAie care sugereaza moartea; personificarea lumii infernului cu a-utorul epitetului illacrima&ile, personificarea apei infernului prin hFper&aton (.ndep1rtarea determinantului de determinat, pentru evidentierea continutului ideatic al celor doi termeni) tristi > unda. Poetul enumera si o serie de prime-dii care-ar putea arunca omul in ghearele mortii, invocand cu a-utorul clima'ului raz&oaiele, furtunile dezlantuite pe mare, sugerate de epitetul metaforic din e'presia fractis flucti&us. Concluzia acestei ode este ca cel .nAelept se &ucura cu m1sura, de toate darurile vietii. /ui aliarh )da C din cartea 4 a volumului Carmina reprezinta o oda morala in care Eoratius pledeaz1 in fata unui interlocutor fictiv pentru aplicarea conceptului otium, ce-i confer1 poetului rela'area spirituala. Poemul de fata constituie in realitate, o invitaAie la viataD idealul esenAial horatian se deta:eaz1 ca fiind &ucuria de a recepta suflete:te minunile naturii. )da este structurata in doua parAi + prima parte reprezinta un frumos pastel de iarna, iar cea de-a doua este o meditatie asupra tinereAii. haliarchus este un persona- fictiv. Eoratius l-a introdus in oda sa din doua motive; pe de-o parte din nevoia cre1rii unui dialog fara importanta identitatii interlocutorului sau, iar pe de alta parte, utilizand etimologia greceasca a numelui propriu se va o&serva ca el nu a fost ales aleatoriu de catre poet, haliarchus in greaca .nsemn5nd regele ospeAelor. 0e o&serva in te't o privilegiere a stilului figurat; astfel pentru a descrie muntele 0oracte, Eoratius foloseste ver&ul stet (a sta in picioare), care se inscrie in seria ver&elor ce denumesc actiuni tipic umane. Mai mult decat atat se o&serva o aglomerare a procedeelor stilistice; prin urmare menAionam antiteza (frigus - foco), hFper&atonul (plasarea la distanta a determinantului de determinat) 0a&ina > diota, precum si o serie de epitete calificative; (nive) candidum, (silvae) la&orantes, ae=uore fervido. 4n poezie intalnim trei mari teme literare; natura, iubirea si timpul care structureaz1 simetric cele sase strofe pe cele doua planuri opuse; cel static al naturii moarte, iar celalalt dinamizat de tinereAe, care constituie o invitaAie la viata. Peisa-ul hi&ernal din prima strofa a poemului se structureaz1 pe imaginea vizuala a muntelui 0oracte, a carui frumusete este creionata in al& de epitetele descriptive sau metaforice, amintind de m1reAia ta&loului de iarna a lui *lecsandri din pastelul Miezul iernii. 0trofa a doua deschide suita de .ndemnuri la viata, recomand1ri ce topesc frigul iernii. Cuv5ntul-cheie din aceasta strofa merum (vinul) denota caracterul &ahic al odei, care contine idei hedoniste de influenta epicureica + cum este cea a cautarii fericirii in tihna vietii individuale. Un alt precept horatian este acela de a privi viata ca pe un dar al sortii, acceptarea destinului si imposi&ilitatea cercet1rii viitorului constituind de aceasta data principii stoice. Kncep5nd cu strofa a 47 a poezia este dedicata meditaAiei asupra tinereAii si a efemerit1Aii timpului. Motivul carpe diem (traieste clipa), nuanAat de e'presia temporala metaforica donec virenti, este sugerat de invitaAia .nfrupt1rii din micile &ucurii ale vietii; iu&irea decenta, evidentiata de epitetul metaforic dulces (amores) si dansul (choreas). Publius O idius !aso <ascut la B" martie a.Er. in 0ulmona, dintr-o familie de cavaleri. )vidius atinsese v5rsta de !M ani in timpul &1t1liei de la *ctium si facea parte dintr-o fericita generaAie destinata sa cunoasc1 &inefacerile p1cii instaurate de *ugustus. /a 8oma studiaz1 retorica si scrie versuri, iar la !3 ani viziteaz1 0icilia, Irecia, roada. Calatoria aceasta ii stimuleaz1 vocaAia poetica si il orienteaz1 definitiv spre *le'andrinism. alentul poetului manifestat de timpuriu, imaginaAia prodigioasa (fantasmagorica, ie:ita din comun), fineAea spiritului de o&servatie si o neo&i:nuita u:urinAa a versific1rii, du&late de am&iAia de a cuceri gloria poetica, fac din )vidius, in aceasta perioada, idolul grup1rilor rafinate si frivole. ,rama e'ilului il apropie pe )vidius de marele orator Cicero, e'ilat intre anii M3-M? a.Er. )perele ristia si Pontica au fost pu&licate dupa moartea autorului si dezv1luie tr1inicia sentimentelor de iu&ire ale celor doi soAi, durerea desp1rAirii, increderea si susAinerea morala reciproca sau statornicia unor prieteni. Poezia ovidiana din aceasta perioada se caracterizeaza prin emoAie autentica.

C1tre Ouintus (a&ius Ma'imus (ragmentul face parte din culegerea 6pistulae e' Ponto (Ponticele). 8edactate in atmosfera hi&ernala a Ainutului scitic, epistolele pontice p1streaz1 totu:i inca nestinsa speran"a ca #mp$ratul %u&ustus ii a acorda &ra"ierea' 4n aceasta scrisoare, )vidius pare ca s-a impacat cu g5ndul ca traieste al1turi de geAi, dar dorul de casa inca nu-l paraseste. Unicul leac (medicina) care-i poate curma suferinAa, accentuata in te't prin polFptoton (reluarea aceluia:i cuv5nt su& diferite forme fle'ionare) somnus + somnia, dar mai ales de anafora (repetarea unui cuv5nt la .nceputul mai multor versuri) lui aut, nu este noaptea, ci amintirea pl1cutei vieAi petrecute al1turi de cei dragi (amici, cara coniuge + soAia draga) si a cadrului mirific al 8omei (patriae meae). Cartea 4 + c1tre scrisoarea care pleac1 spre 8oma Culegerea ristia cuprinde cinci carti de elegii epistolare. Primele doua carti au fost scrise de )vidius in timpul calatoriei pe mare spre omis, iar celelalte trei au fost scrise in ,o&rogea. 6legia 4, constituie un poem programatic; poetul se adreseaz1 cartii + li&er + pe care o trimite la 8oma, rug5nd-o sa revad1 locurile iu&ite si sa povesteasc1 oricui o .ntrea&1 cat de nefericita este autorul ei. Personificarea epistolei, sugerata de vocativul li&er si imperativul vade (mergi), ascunde nevoia poetului de a comunica cu cei dragi, l1saAi at5t de departe. 6pitetul incultus, atri&uit scrisorii ce pleac1 la 8oma, face trimitere la aspectul ei simplist, lipsit de orice podoa&a literara, si indirect constituie o aluzie la condiAiile improprii de a crea. )vidius, calificat de epitetele e'ulis si infeli' (e'ilat, nefericit) reclama astfel lini:tea si senin1tatea at5t de necesare actului poetic. ,escrierea cartii, at5t de sugestiv si variat pastelata in culorile perfecAiunii si at5t de minuAios prezentata in toate elementele ei arata chiar si in aceasta alc1tuire epistolara cat de e'igent este poetul cu sine. Clima'ul favorizeaz1 .n:iruirea etapelor realiz1rii si :lefuirii cartii. *ntiteza epitetelor candida si nigra indica ornamentele din filde: ce tre&uiau aplicate la cele doua capete ale &aghetei pe care se rula papFrusul. )vidius vrea sa evidenAieze refuzul sau de a-si .mpodo&i cartea. *spectul acesteia tre&uia sa corespunda st1rii interioare a poetului. *sonanta din e'presia loca grata saluta, reliefeaza durerea singuratatii si nostalgia vremurilor trecute, care par sa-l apropie de Ulise prin dorinta de a-si mai vedea m1car o singura data fumul iesind din vatra. Cea din urma noapte la 8oma Cople:it de tragedia ruperii de familie, )vidius nu poate uita ultima noapte petrecuta la (oma' Poetul isi hiper&olizeaz1 am1r1ciunea prin superlative e'treme (imagine amara, noaptea de pe urma) si prin comparaAia o'imoronica (mici fapte cu cele mari). 0uferinAa poetului este comparata cu maca&rul rit de .nmorm5ntare, elementele vizuale fiind .mpletite cu cele auditive, descriind starea e'ilatului. Ultima noapte la 8oma (in ur&e) pare sa corespunda ultimei nopAi a vieAii sale in care este pl5ns de soAia-i credincioasa si sclavi, desemnaAi metaforic prin e'presia dulcia mem&ra. 8epetarea insistenta a unor forme ver&ale de pasiv (relin=uenda est, mora est, datur), polFptotonul (vivo + viva, fidae + fide), comparatia (fraterno > more) sunt mi-loacele prin care poetul isi nuanAeaz1 poetic durerea desp1rAirii si-si confeseaz1 sentimentele profunde. ,efectele invatamantului roman din secolul 4 8omanul .ncepe cu o serie de acuzaAii aduse de 6ncolpius, naratorul .ntregii acAiuni, retorilor, care ar fi diformat invatamantul. Practicare de e'erciAii a&stracte, iniAiate de retori in :colile lor, ar avea ca rezultat faptul ca elevi s-ar rupe de viata reala. Petronius e'agereaz1 totu:i cu defectele invatamantului retoric, care desprindea pe elevi cu un stil ateu construit si cu analiza psihologica p1trunz1toare, dar pledeaz1 activ pentru integrarea invatamantului in viata reala. *stfel fragmentul de&uteaz1 cu folosirea unui diminutiv adulescentulos + tineri, utilizat de Petronius cu valoare peiorativa. ,ar elementul cel mai important al fragmentului este comparaAia parca stropite cu mac si susan. ComparaAia su&liniaz1 lipsa de vigoare si rafinament e'cesiv al stilului desprins in :colile retorilor. 4n final autorul spune ca elevii hr1niAi in :colile retorilor pierd simAul gustativ.

6pitaful unui poet e'tul ne dezv1luie no&ila atitudine a e'ilatului in fata morAii pe care o simte aproape datorita condiAiilor de trai care-i .ndurereaz1 sufletul si trupul. 0ingura alinare a suferinAei morale ii ramane poezia nemuritoare diuturna monumenta. Caracteristica acestor versuri sta in &l5ndeAea, duio:ia si luciditatea celui care le-a alc1tuit. (ara manie, poetul moare privind .ng1duitor la cei ce vor veni sa-i vad1 morm5ntul. 4ntr-adev1r el moare trist, dar nu lipsit de consolarea de a supravieAui prin opera sa, fapt ce s-a .mplinit; faima lui de poet universal .l va purta peste veacuri. Con:tient de valoarea operei sale, poetul sulmonez va relua motivul autoelogiului; 0i totu:i a mea faima prin veacuri va trai. Ca un adev1rat profet, )vidius este sigur ca elegiile sale vor supravieAui. ConAinutul ideatic este structurat astfel pe raportul efemeritate + eternitate, creaAie + creator. /itota (noi st1p5nim un pieritor nimic) deschide suita de elemente efemere + patria, casa, viata. *cestea se opun calit1Ailor sufletului si ale talentului care-l salveaz1 din condiAia de muritor si asupra c1rora *ugustus nu are nici o putere. Kmp1ratul nu-i poate r1pi &ucuria cauzata de .ncrederea in nemurirea prin poezie. 4arna la omis )vidius este primul cantaret in versuri al unui Ainut din tara noastr1. 7ersurile au pentru noi o mare importanta, deoarece vor&esc despre natura tarii noastre si despre oamenii care locuiau aici. a&loul iernii in tara geAilor este viu si colorat. /a .nceput poetul precizeaz1 locul in care a fost e'ilat su& Ursa Mica si Ursa Mare, constelaAii nordice din media &ar&ara (lumea &ar&ara)D enumera, apoi populaAiile in mi-locul c1rora traieste sarmaAii, &essii si geAii. ,in <ord n1v1leau popoarele migratoare pentru care 4strul constituia o piedica in anotimpul cald, dar indata ce iarna a:ternea peste fluviu un pod de gheata, hoardele cal1ri .l treceau, pr1dau si mistuiau in flacari a:ez1rile de pe celalalt mal. Poetul este profund impresionat de starea de r1z&oi aproape permanenta care domnea in 0cFthia Minor precum si de rigorile unui climat mult prea aspru dec5t cel din 4talia. Prima iarna petrecuta la omis, iarna cumplita, priveli:tea m1reaAa in groz1via ei, crivatul s1l&atic, r5urile .ngheAate pana in ad5nc constituie aspecte descrise in 6legia P a scrisorilor din e'il. <um1rul mare de epitete descriptive nuanAeaz1 un ta&lou cu siguranAa e'agerat, in care poetul prezint1 o&sesiv iarna prelungita de la an la an pana la z1pada urm1toare. (ie el si e'agerat, peisa-ul hi&ernal redat at5t de plastic ne pune in fata un pastel de o valoare artistica impresiona&ila, pres1rat cu epitete descriptive terra candida, nivem perpetuam, sau comparative gelu marmoreo. 4maginile vizuale relevate cu a-utorul clima'ului (gradaAie ascendenta) se .mpletesc cu cele auditive, care sugereaz1 v5ntul si zgomotul turturilor de gheata provocat de mi:carea pletelor &ar&arilor. Chiar daca autorul caut1 sa-si impresioneze destinatarul si nu doar sa-l informeze despre starea lucrurilor, te'tul conAine si informaAii autentice privind Ainuta vestimentara a geAilor; ei poarta co-oace (pelli&us) si iAari str5n:i pe picior, iar aspectul lor rudimentar, &ar&ar, este sugerat de &ar&a si parul lung despletit, conform epitetului personificator moti (capilli). 4n ceea ce prive:te lim&a si stilul folosite de poet, acestea au fost unanim apreciate. 7oca&ularul este ales din cel o&i:nuit in vor&irea oamenilor culAi. <u intalnim e'presii .nc5lcite si preAioase. 0tilul este de o perfecta claritate, viu si atr1g1tor.

Titus Petronius !i&er Primul romancier al literaturii latine, itus Petronius <iger este autorul unei fresce autentice a societatii si moravurilor din secolul 4 p.Chr.. 8eporter modern, autorul nu analizeaz1 fenomenul social, ci o&serva realitatea prin ochii persona-elor sale cu scopul de a contura o anumita viziune despre lume, de a realiza o meditaAie asupra condiAiei umane aflata in c1utarea unui cod de viata. Petronius isi va numi opera 0atFricon, dezv1luind prin titlu tehnica narativa. radus ad litteram carti de satira, titlul sugereaz1 o ampla satira sociala, realizata printr-un amalgam de stiluri; proza este pres1rata cu versuri, parodie, ironie si comic. Kntregul univers se rezuma la aventurile &urle:ti ale unor antieroi, povestite la persoana 4 singular de persona-ul principal + 6ncolpius. 8omanul fluviu, de:i conservat in stare lacunara, face dovada climatului ideologic in care apare, marcat de transform1ri economice si sociale, de a&solutismul .mp1ratului <ero, la curtea c1ruia si-a desf1:urat activit1Aile politice si culturale autorul Petronius, consul in #B a.Chr.. ,e astfel, in manuscrisele operei sale, numele acestui autor apare su& forma de Petronius *r&iter. 8omanul numit 0atFricon, adic1 de fapt carti de amestecuri si in acela:i timp carti de satire si chiar carti despre 0atFriQoi . 8omanul era de dimensiuni considera&ile, din care ni s-au mai p1strat doar puAine fragmente, .ndeose&i Cena rimalchionis, descrierea &anchetului dat de un li&ert. 0unt narate la persoana 4, aventurile fictive ale unor intelectuali declasaAi. 0atFricon este un roman antiretoric si antimoralizator, &azat insa pe filosofia lui 6picurus. 6roii sau mai &ine spus, antieroii acestei opere, caut1 nu numai mi-loace u:oare de e'istenta, ci si un cod de e'istenta care transforma, de fapt, 0atFriconul intr-un roman al condiAiei umane. otodat1, autorul recurge la o atenta o&servaAie a societatii, din care rezulta o fresca sociala comple'a. Umorul insoteste permanent aventurile persona-elor. (iecare categorie sociala este caracterizata printr-un mod specific de a vor&i lim&a latina, rimalchio si alAi li&erAi savarsesc gre:eli grave de lim&a literara, care de multe ori ilustreaz1 vor&irea cotidiana si procesul de trecere spre lim&ile romanice. ,in toate punctele de vedere (stil, coerenta interioara a naraAiei, construcAie desavarsita a persona-elor), 0atFriconul reprezint1 una din cele mai fascinante romane ale literaturii universale. Petronius adopta realismul si .l ap1ra in numele invataturii lui 6picurus, dar ii confer1 o noua si originala funcAie > Petronius reprezint1 cel dint5i e'emplu realist erotic. *utorii 8ena:terii l-au citit si gustat. /a curtea regilor (ranAei, 0atFriconul a fost chiar pus in scena. Eonore de Nalzac, Marcel Proust si 2ames 2oFce l-au admirat si au fost influenAaAi de acest roman, iar (ederico (ellini l-a ecranizat. 4n ultimii ani apar numeroase studii despre Petronius si sa constituit chiar o societate :tiinAifica internaAionala consacrata cercet1rii 0atFriconului. /a noi in tara, romanul a fost tradus si studiat de mai mulAi speciali:ti. Portretul (ortunatei (ragmentul de fata reprezint1 momentul in care 6ncolpius, destul de surprins de ceea ce g1se:te la &anchetul lui rimalchio, cere e'plicaAii, referitoare la gazdele sale, unui vecin de masa, li&ertul Eermeros. Modul in care acesta o caracterizeaz1 pe (ortunata are menirea de a st5rni si mai mult hazul. rimalchio, tipul arivistului si al parvenitului este satirizat si prin imaginea soAiei sale, (ortunata. <imic nu poate fi mai sugestiv dec5t numele pe care .l alege Petronius; un ad-ectiv format de la su&stantivul fortuna, ce desemneaz1 at5t soarta cat si norocul. Portretul fostei curtezane este zugr1vit prin intermediul aceluia:i Eermeros, mesager de &5rfe, care-i dezv1luise lui 6ncolpius averea lui rimalchio. Parvenirea acesteia este sugerata de interogaAia retorica; 0i mai ieri, ceti .nchipui ca eraG, al c1rei r1spuns ironic ramane in o&scuritate ca si viata anterioara mizera, a femeii. (raza anaforica (repetarea unui cuv5nt la .nceputul mai multor propoziAii) Ouam amat, amatD =uem non amat, non amat) caracterizeaz1 firea dintr-o &ucata a femeii incapa&ila de pref1c1torie. *literaAia (cuvinte ce .ncep cu aceea:i litera) mero meridie (miezul zilei), plasata antitetic fata de tene&ras (noapte), evidenAiaz1 ascensiunea persona-ului, firea ei dominatoare, anunAata anterior de metonimia hiper&olizata (s-a cocoAat in cer, ca o zeitate). 7ulgarismele metaforice lim&a ascuAita, gaiAa, catea, de o remarca&ila valoare conotativa, creioneaz1 negativ portretul moral al (ortunatei, singurul persona- feminin din Cena rimalchionis.

,efectele invatamantului roman din secolul 4 8omanul .ncepe cu o serie de acuzaAii aduse de 6ncolpius, naratorul .ntregii acAiuni, retorilor, care ar fi diformat invatamantul. Practicare de e'erciAii a&stracte, iniAiate de retori in :colile lor, ar avea ca rezultat faptul ca elevi s-ar rupe de viata reala. Petronius e'agereaz1 totu:i cu defectele invatamantului retoric, care desprindea pe elevi cu un stil ateu construit si cu analiza psihologica p1trunz1toare, dar pledeaz1 activ pentru integrarea invatamantului in viata reala. *stfel fragmentul de&uteaz1 cu folosirea unui diminutiv adulescentulos + tineri, utilizat de Petronius cu valoare peiorativa. ,ar elementul cel mai important al fragmentului este comparaAia parca stropite cu mac si susan. ComparaAia su&liniaz1 lipsa de vigoare si rafinament e'cesiv al stilului desprins in :colile retorilor. 4n final autorul spune ca elevii hr1niAi in :colile retorilor pierd simAul gustativ. ,escrierea casei lui rimalchio Partea cea mai &ine p1strata a romanului .l aduce in prim plan pe li&retul asiatic im&ogatit rimalchio; tanarul capillatus (sclav pletos) + invata sa socoteasc1 si a-unge intendent, apoi prin afaceri nu totdeauna cinstite, mare negustor si latifundiar. rimalchio este conceput ca un persona- grotesc, care + prin Ainuta, e'ces de podoa&e si stridenta in vestimentaAie st5rne:te rasul. Persona-ul principal al romanului, 6ncolpius reda uimirea invitaAilor la &anchetul lui rimalchio in fata unei opulente e'pusa chiar de la intrare. Cuvintele-cheie care anunAa &ogatia st1p5nului sunt nuanAate prin epitete metaforice; ostiarius prasinatus (portar im&racat in verde pr1zuliu), cingo cerasino (&r5u de culoarea cire:ei) sau epitete descriptive; cavea aurea (colivie de aur), pica varia (coAofana &altata). <oua condiAie a lui rimalchio este evidenAiata si de imaginea c5inelui, de pe mozaicul de la intrare, .nsoAita de inscripAia care recomanda vizitatorului (ere:te-te de c5ine@, ca in orice casa din lumea &una, pe care o imita parvenitul. rimalchio nu se ru:ina cu originea lui umila, de aceea pusese sa se zugr1veasc1 t5rgul de sclavi, pe fundalul c1ruia era pictat el .nsu:i la venirea in 8oma, pletos ca orice sclav. Mai mult dec5t at5t, in mana rimalchio purta sim&olul lui Mercur (caduceum) in semn de respect pentru cel care-i ocrotea negustoria. (ere:te-te de c5ine@ 4nteresat in mod deose&it de lumea li&erAilor si de condiAia intelectualului si a culturii din epoca in care a tr1it, Petronius surprinde in te'tul de fata, prin ochii povestitorului sau 6ncolpius + opulenta, prostia si viata ultrarafinata, sc1ldata intr-un lu' e'or&itant. rimalchio, un sclav eli&erat si im&ogatit, devine prototipul infatuatului. 6l pune sa i se zugr1veasc1 propriul chip pe frontispiciul casei, purt5nd sim&olul lui Mercur (caduceum), zeul comerAului, in semn de respect pentru cei care-i ocrotea negustoria. Mai mult dec5t at5t, el isi infatisa in aceasta fresca .ntreaga cariera de negustor, de la primele socoteli :ov1ielnice pana la cinstea de mare comerciant. Pe langa &agheta lui Mercur, parvenitul mai este pictat al1turi de sim&olul :tiinAei si al .nAelepciunii, zeiAa Minerva, aluzie la presupusa lui iscusinAa in arta comerAului. rimalchio nu se ru:ina cu originea lui umila, de aceea pusese sa se zugr1veasc1 t5rgul de sclavi (venalicium), pe fundalul c1ruia era pictat el .nsu:i la venirea in 8oma, pletos ca orice sclav (capillatus), dar .nsoAit de .nsemnele viitorului sau noroc. <oua condiAie a lui rimalchio este evidenAiata si de imaginea c5inelui, de pe mozaicul de la intrare, .nsoAita de inscripAia cu litere mari, p1trate, care recomanda vizitatorului; (ere:te-te de c5ine@, ca in orice casa din lumea &una, pe care o imita parvenitul.

Knceputul &anchetului dat de rimalchio (ragmentul prezint1, momentul .nceperii &anchetului dat de rimalchio. <u este prezentat caracterul sno& al li&ertului, care dore:te sa-si atrag1 oaspeAii oferindu-le o cina e'trem de lu'oasa. 6'ista in te't numeroase elemente care confirma fuga dup1 senzaAional a lui rimalchio cum ar fi sclavii adu:i din 6gipt. *ce:tia erau graAio:i, cu fizic pl1cut, f1ceau pedichiura si c5ntau. 0pectacolul oferit de c5ntecele sclavilor care nu .ncetau nici in timpul servirii mesei, transformaser1 acel triclinium intr-un adev1rat teatru (de remarcat polFptotonul canta&ant + cantaret + cantico). /o-ele erau aici paturile de cate trei locuri, pe care erau .ntin:i comesenii, gest oriental, ca si cel al pedichiurii f1cute .naintea mesei de sclavii din *le'andria. Una din caracteristicile romanului lui Petronius este povestirea lui 6ncolpius la persoana 4. 6ncolpius este persona-ul mirat, :ocat de e'travaganta &anchetului, care transmite prin naraAia sa mesa-ul autorului. (ragmentul conAine si o aluzie la rafinamentul lui <ero sugerat prin menAionarea o&iceiului si pericolelor musafirilor .nainte de masa. Portretul lui rimalchio Caracteriz1rile lui Petronius sunt str1lucite, mai cu seama ca sunt .nsoAite de un comic acid al numelor propriiD .ntocmai ca in comediile caragialiene, rezonanta pe care o confer1 numele persona-elor este una amuzanta si elocventa din punct de vedere al viciilor la care se face, implicit, aluzie. ,e pilda, portretizarea lui rimalchio este realizata fara cusur; el un li&ret, dornic de grandoare si faima face tot posi&ilul pentru a-si c5:tiga autoritatea si gloriaD se im&raca strident, eman5nd prin Ainuta sa vestimentara un parvenitism grosolan, iar podoa&ele si vulgaritatea coloristica denota si ele un arivism evident si netemperat. Mai mult, o asemenea evidenAiere a decadentei lui rimalchio este confirmata de etimologia numelui; malchio + reprezint1 un ad-ectiv e'trem de controversat semnific5nd prost infatuat, dar si numele .l indica pe fostul st1p5n (Iaius Pompeius) f1c5nd trimitere la cele&rul rival al lui Caesar in r1z&oiul civil din $C-$3 a.Chr., iar cel de-al doilea cognomen face aluzie ironica la adresa lui Maecenas, protectorul artelor. Comicul de caracter satirizeaz1 viciul parvenirii si pseudointelectualul anticip5nd romanul de moravuri al lui Nalzac si ,uiliu Lamfirescu. 4n descrierea vestimentara, Petronius ingroasa tusele prostului gust pana la caricatura. *stfel, acesta isi insuseste dreptul senatorilor de a purta mantaua staco-ie (coccineum pallium) si fularul cu dunga lata (laticlavia mappa) si al cavalerilor de a purta inelul (anulus), uit5ndu-si condiAia -oasa de li&ert. ,in dorinAa de a-si etala lu'ul, gazda asociaz1 culorile stridente si &i-uteriile din diverse metale preAioase, sugestive in acest sens fiind epitetele descriptive; coccineo (pallio) (manta staco-ie), (anulum) su&auratum (inel puAin aurit), (anulum) aureum (inel de aur), ferruminatum (incrustat), e&oreo (de filde:), splendente (str1lucitoare). Prezenta polFptotonului su&auratum, aureum, aurea hiper&olizeaz1 prostul gust, ca si calitatea si m1rimea diferita a &i-uteriilor, evidenAiate si de antiteza grandem + minorem, hinc at=ue illinc, sinistrae + de'trum. oata aceasta incarcatura neo&i:nuita de podoa&e si haine numita ironic lautitiis (minunaAii) uime:te povestitorul (mihi vide&atur), dar si lectorul. *spectul grotesc si ridicol a lui rimalchio corespunde celui moral, arogantei, infatu1rii, sno&ismului si lipsei sale de &un gust, evidenAiate prin aliteraAii (armilla aurea), polFptoton (ferreis, ferruminatum), chiasm (inversarea determinantului fata de determinat intr-o succesiune de e'presii sau sintagme) (e&oreo circulo lamina splendente).

Publius Ver&ilius Maro )pera lui 7ergilius cuprinde; o culegere de poezie lirica pastorala intitulata Nucolicele poem didactic + Ieorgicele epopeea 6neida Bucolicele sunt rodul vieAii de la tara, pe care poetul a tr1it-o in mi-locul naturii su& influenta poeAilor noi. Cele !" Nucolice ii prezint1 pe pastorii romani care se i-au la .ntrecere c5nt5nd iu&irea sau alte teme potrivite .mpre-ur1rilor de atunci. Persona-ele din Nucolice cunosc foarte &ine pro&lemele politice si literare ale vremii, de aceea cititorul va avea in fata o .ntreaga epoca cu toate tr1s1turile ei. Knaintea lui 7ergilius, mai scrisese Nucolice, eocrit. 0pre deose&ire de p1storii lui eocrit, prezentaAi in modul lor simplu, av5nd un lim&a- necizelat, aspru, p1storii lui 7ergilius sunt mult mai evaluaAi. 6i cunosc evenimentele contemporane, politice si literare, f1c5nd chiar aprecieri asupra acestora. 4ntr-o lim&a aleasa, ei e'prima sentimente proprii autorului. 4deea principala a acestor poezii consta in prezentarea nenorocirilor aduse de r1z&oaie, populaAiilor s1te:ti care tre&uie sa suporte consecinAele. Persona-ele lui 7ergilius discuta pe diferite teme, cea mai importanta fiind; - framantarile provocate printre micii cultivatori de pamantD - de e'proprierile f1cute de .mp1ratul *ugustus in favoarea veteranilor de r1z&oi. /im&a si stilul folosite in Nucolice sunt potrivite st1rilor suflete:ti prezente in poezia lui 7ergilius. *t5t lini:tea celor care raman, cat si fr1m5ntarea celor care tre&uie sa plece din casa p1rinteasca, sunt redate in cuvinte si versuri adecvate. Georgicele + este un poem didactic in patru carti care se opune vieAii de ora: cu lu'ul si z&uciumul ei, viata c5mpeneasca renumita prin lini:te si prin rodnicia muncilor agricole. 4n prima carte, 7ergilius descrie instrumentele agricole si muncile c5mpului. 4n cartea a doua, vor&e:te despre .ngri-irea si cre:terea pomilor, in special a vitei-de-vie si a m1slinilor. 4n cartea a treia, vor&e:te despre cre:terea animalelor. 4n cartea a patra, 7ergilius vor&e:te despre al&ine si importanta mierii.

Eneida + su&iectul operei 6popeea naAional1 a romanilor, cuprinde dou1 p1rAi corespunz1toare celor dou1 epopei + comedia. 4n prima parte, 7ergilius infatiseaza calatoria lui 6neas si a tovar1:ilor s1i de la plecarea din roia si pana la sosirea in /atium. Poetul este preocupat de evenimentele care au avut loc in cel de-al ?-lea an de r1t1ciri pe mare c5nd flota lui 6neas afl5ndu-se pe calea dintre 0icilia si 4talia, e aruncata de furtuna pe t1r5murile *fricii. roienii sunt &ine primiAi de regina cet1Aii Cartagina, numita ,idona, ce organizeaz1 in cinstea lor un mare &anchet. /a cererea ,idonei, 6neas va povesti at5t .mpre-ur1rile in care a avut loc nimicirea roiei, cat si nimicirea care i s-a .ncredinAat de a calatorii spre 4talia, unde tre&uia sa construiasc1 o noua cetate. Caracterul neo&i:nuit al intamplarilor povestite si infatisarea pl1cuta a eroului, determina sentimentul pl1cut al ,idonei fata de 6neas. Pe de alta parte, 6neas, se simte atras de ,idona, uit5ndu-si pentru moment misiunea. *ceasta ii va fi reamintita de catre 2upiter, prin intermediul zeului Mercur. 7a tre&ui sa plece din nou pe mare, iar autorul prezint1 cu lu' de am1nunte preg1tirea de plecare a troienilor, discuAiile aprinse dintre cei doi, precum si moartea tragica a ,idonei. 6neas porne:te spre 4talia, f1c5nd un popas in 0icilia, unde organizeaz1 o serie de manifest1ri in cinstea lui *nchises, care murise cu puAin timp ca fiul sa a-ung1 in Cartagina. ,up1 acest popas, pleac1 mai departe spre 4talia si mai are oprire la Cumae, unde este mi-locirea in 4nfern. *ici se va .nt5lni cu tat1l sau care ii va face cuno:tinAa cu sufletele acelora care vor deveni eroii istoriei romane; Caesar si Pompeius. * doua parte, ultimele sase carti prezint1 luptele purtate de troieni cu o parte din populaAiile locale, .nainte de a se sta&ili in noile Ainuturi. *stfel a-unge la gurile i&rului, el de&arca in /atium, unde domnea /atius cu a c1rei fiica /avinia tre&uia sa se c1s1toreasca. 81z&oiul se va da intre 6neas a-utat de unele populaAii locale si rutulii de partea c1rora se al1turaser1 alte c5teva popoare locale. /upta finala se da intre 6neas si urnus, prin care va ie:i victorios 6neas. ,in acest moment, legenda .nceputurilor fa&uloase ale 8omei se confunda cu istoria.

Irecii in cetate (ragmentul face parte din 6neida, epopeea naAional1 a romanilor. ,up1 ce zece ani au asediat cetatea roia, grecii au recurs la un vicle:ug pentru a o cuceri. 0-au .m&arcat in cor1&ii si-au pornit spre casa, l1s5nd insa pe mal un cal de lemn uria:, ca dar zeiAei Minerva. roienii &ucuro:i aduc in cetate calul, s1r&1torind victoria si inselatorul trofeu. 4n realitate, p5ntecul lui imens ascundea osta:i. Irecii se retrag cu .ntreaga flota pe o insula + enedos, situata la c5teva sute de metri de coasta unde se ascund a:tept5nd sa se lase seara. Knainte de a pleca, las1 pe tarm pe 0inon care, d5ndu-se drept victima a grecilor, cere ad1post troienilor si totodat1 le c5:tiga .ncrederea. 4n urma s1r&1toririi victoriei, troienii sunt ameAiAi de -oc si de vin si adorm o&osiAi de efortul depus pentru a aduce calul imens pana in inima cet1Aii. /a sosirea nopAii, 0inon ii eli&ereaz1 pe grecii ascun:i in cal la semnalul celorlalAi care se .ntorceau cu cor1&iile. *stfel cade cetatea roia dup1 ce zece ani Ainuse piept numeroaselor atacuri ale grecilor. e'tul de&uteaz1 cu metafora cerul se rote:te + care semnifica scurgerea timpului, succesiunea zi-noapte. Cea de-a doua metafora ruit )ceano no' (noaptea se ridica din ocean) + sugereaz1 l1sarea serii si .nv1luirea .ntregului univers in .ntuneric. Pentru sugerarea ideii, poetul folose:te enumeraAia. Cetatea este cuprinsa de o lini:te ad5nca redata prin epitetul fusi eucri (troienii risipiAi). Urm1torul vers ne sugereaz1 optimismul grecilor cu a-utorul unui semn fonetic + a&undenta in vers a vocalei a si i. 6pitetele tacitue lunae si amica silentia sunt folosite pentru a sugera complicitatea astrului la viclenia grecilor. 7er&ul la'at se leag1 cu sens diferit de doua complemente directe; inclusos ,anaos (eli&ereaza pe greci .nchi:i) si pinea claustra (desface z1voarele de &rad). *ceasta du&la raportare se nume:te ca figura de stil zeugma, iar inversarea cronologica a faptelor hFsteron proteron. *literaAia r si multitudinea spondeilor are acela:i scop de a su&linia rapiditatea acAiunii, aceasta fiind redata si in antiteza cu toropeala troienilor din primele versuri. (ragmentul a fost considerat de catre posteritatea literara, drept unul dintre cele mai poetice te'te antice. 8itmul folosit este he'ametrul dactilic.

Pri&egie Pu&lius 7ergilius Maro si-a asigurat perenitatea printr-o capacitate uluitoare de a unifica, de a concentra intr-o opera poetica nu prea .ntinsa cuno:tinAele, idealurile contemporanilor si .nainta:ilor. )pera lui 7ergilius a ap1rut intr-un moment crucial din istoria statului sclavagist roman. Cadrul 6neidei este homeric. (ragmentul Pri&egie reprezint1 sfarsitul cartii a 44 a si aici 7ergilius ne arata cum dup1 o noapte de lupte cr5ncene c5nd dup1 ce si-au v1zut cetatea incendiata si rudele ucise, troienii au fost nevoiAi sa accepte faptul ca fuseser1 .nvin:i. ema fragmentului o constituie pri&egia troienilor condu:i de 6neas c1tre 4talia, unde aveau sa-si construiasc1 o noua cetate. 8olul scriitorului este preluat de 6neas care devine povestitorul. Prin 6neas, 7ergilius isi e'prima sentimentele fata de troieni si anume uimirea si compasiunea fata de nefericirea gloata (misera&ile vulgus), dar si admiraAia fata de cei care de:i, .nvin:i, nu renunAa la misiunea lor. Iloata adunata de 6neas este supusa, aspect pus in evidenta de sintagma animus opi&us=ue parati. ,eci troienii sunt preg1tiAi in vederea unei pri&egii pe mare at5t spiritual animis, cat si material opi&us. 0paAiul descris este .nv1luit de zorile dimineAii c5nd /uceaf1rul se .nalta pe firmament. ,educem, astfel, ca lupta s-a desf1:urat noaptea, iar spre zori, romanii nu mai au nici o speranAa de a recapata roia. 4ntalnim in fragment doua elemente prin care 7ergilius, am putea spune ca, anticipeaz1 romantismul din secolele urm1toare. 4n primul r5nd, motivul /uceaf1rului singuratic este valorificat de 7ergilius cu rolul de a c1l1uzi, de a lumina, figurat vor&ind, calatoria troienilor la .nceput de drum. ,e asemenea, in peisa- intervine claro&scurul, adic1 -ocul rafinat de lumini si um&re care va fi valorificat in secolul al P744-lea, de arta &aroca. 4n te'tul nostru, claro&scurul este evidenAiat prin sf5r:itul nopAii + deci, motivul .ntunericului in antiteza cu /uceaf1rul + luminos, str1lucitor. 4maginea sim&olica oferita de participiala a&soluta a ultimului vers (su&lato genitore), indica pr1&u:irea unei generaAii sleite de puteri, dar pe fundalul c1ruia se ridica o alta noua, sugerata de 6neas si fiul sau 4ulus. 4maginea lui 6neas, purt5ndu-si pe umeri tat1l &1tr5n si infirm, a fost reprezentata in pictura cu o valoare em&lematica. 6neas devine in aceasta ipostaza sim&olul tinereAii care este susAinut de .nAelepciunea senectuAii.

6neida + Prolog 6'ista opere, unice in felul lor si inimita&ile, care concentreaz1 intr-o sinteza artistica originala .ntreaga spiritualitate din care au izvor5t. ) astfel de opera este 6neida, in a c1rei grandioasa viziune sunt contopite si transfigurate cele mai variate surse, .ncep5nd cu insasi con-unctura istorica pana la vasta cultura filosofica, :tiinAifica, literara si artistica a poetului. 6popeea .ncepe cu Prologul care reprezint1 e'poziAiunea in cadrul c1reia, poetul latin schiAeaz1 generic tema, iar pe de alta parte, edificatoare este si invocaAia c1tre muza. *m&ele componente reprezint1 respectarea tradiAiei epice. (ragmentul ne dezv1luie vers cu vers, legenda troiana si mitul eroului civilizator, pe care 7ergilius, .l redacteaz1 dup1 toate regulile genului literar in cei !".""" de he'ametri dactilici. Prologul epopeii ni-l prezint1 pe eroul central virum, ilustru, prin faptele de arme si supunerea fata de zei. Prin scurtul e'ordium, poetul e'pune structura compoziAionala a epopeii; sintagma de de&ut arma virum=ue cano, ca si multa =uo=ue et &ello passus se refera la ultimele sase carti ale 6neidei, la actele de eroism ale lui 6neas, dar si la calit1Aile sale umane. 0intagma terris et alto condeiaza primele sase carti, care descriu peregrin1rile eroului, compara&ile cu cele ale lui )diseu. Cuv5ntul-cheie din te't + fato (destin), in cazul a&lativ, e'prima agentul care-i mana in acAiune at5t pe erou cat si pe zei. Ca element inovator pentru mentalitatea latina a epocii, apare structura lumea umana + lumea divina + destin, rezumata de 7ergilius in triada *eneas + 4unoH 7enus + (atum. *stfel at5t 6neas cat si divinitatea depind e'istenAial de voinAa ,estinului. ) astfel de a&ordare diferenAiaz1 clar epopeea lui 7ergilius de poemele homerice unde zeii erau cei care alc1tuiau forAa suprema. Conform legendei, 6neas, este cel care tre&uia sa aduc1 penaAii in 4talia, sa inaugureze :irul str1mo:ilor latini si nu in ultimul r5nd, sa .ntemeieze o noua roia. e'tul este remarca&il si din punct de vedere artistic. 0e o&serva astfel un anticlima' profuges + iactatus + passus, care atesta predestinarea lui 6neas. Urmeaz1 figura de stil denumita hFpallage din versul saevae memorem 4unonis o& iram. 0e mai pot o&serva re-etele (ingam&ament) (aruncarea unui cuv5nt in versul urm1tor din necesitaAi metrice sau pentru a fi accentuat) litora si impulerit, aliteraAiile at=ue altae sau musa mihi, precum si repetiAia finala volvere casus > tot adire la&ores. Ieniul ma-or al literaturii latine, 7ergilius, va deveni ghid al literaturii universale, dup1 cum .l nume:te ,ante *lighieri, statutul sau echival5nd cu cel al lui 0haQespeare in literatura engleza sau Ioethe in literatura germana. EFper&atonul (.ndep1rtarea determinantului de determinat, pentru evidenAierea conAinutului ideatic al celor doi termeni) in =uascum=ue > terras (oricare ar fi aceasta) scoate la lumina cat de confuz putea fi in ochii troienilor viitorul, cat de nesigura soarta, dar si dorinAa aprinsa a acestora de a se .ndep1rta cat mai repede de locul sortit pieirii, de mania du:manilor. 01rmana gloata nu pare interesata de Ainta finala a calatoriei lor si troienilor nu pare sa le mai pese de salvare, l1s5ndu-si vieAile in m5inile lui 6neas. Pentru a su&linia ideea ca .ntregul popor i se supune lui 6neas, autorul folose:te enumeraAia matres=ue, viros=ue pu&em. 8itul folosit este he'ametrul dactilic, in care spondeul imprima un ton grav te'tului, iar dactilul imprima parca acea vioiciune, energie a romanilor, de:i fuseser1 .nvin:i. Muzicalitatea versurilor e pusa in evidenta in special de aliteraAie; consoana m alterneaz1 cu n (invenio, admirans, numerum). 0tilul este indirect, propoziAiilor principale li se su&ordoneaz1 completive infinitivale in care ver&ul este la trecut.

Titus )i ius itus /ivius s-a n1scut in anul MC a.Chr. la Patavium (Padova de ast1zi), ora: cu tradiAii repu&licane, intr-o familie de cavaleri. Cultura, .nceputa in ora:ul natal, si-o des1v5r:e:te la 8oma, fiind cu timpul apreciat de *ugustus, care-i incredinteaza educaAia rudei sale, viitorul imparat Claudius. itus /ivius a fost toata viata un intelectual de o mare moderaAie si o proleitate remarca&ila. (ara sa ocupe funcAii politice in stat, fara sa interprinda fapte de arme str1lucite, si-a c5:tigat o &inemeritata glorie consacr5nd .ntreaga sa viata unei lucr1ri de c1petenie, istoria 8omei de la origini pana la principatul lui *ugustus. 4storicul secolului de aur al literaturii latine, isi g1se:te sf5r:itul in ora:ul sau natal, unde se retr1sese cu cativa ani ... ,espre .ntemeierea 8omei )pera *& Ur&e condita li&ri (,e la .ntemeierea 8omei), in !$$ de carti, relateaz1 in ordine cronologica evenimentele petrecute de la originile 8omei pana in anul C p.Chr.. ,in num1rul mare de carti ap1rute in grupuri inegale (M sau !"), chiar in timpul vieAii istoricului si impartite mai t5rziu in decade sau prezentate de alAi istorici su& forma unor rezumate. <i s-au p1strat; prima decada (care marcheaz1 evenimentele de la origini pana in anul $C% a.Chr.), a treia si a patra decada (al doilea r1z&oi punic), -um1tate din cea de-a cincea decada si alte fragmente. itus /ivius, ca si Cicero si 0allustius, concepe istoria drept opera oratorica prin e'celenta, capa&il1, prin e'emplele sale date, sa devina un .ndrept de virtute, pentru prezent si viitor historia magistra vitae. (ascinat de istoria 8omei, itus /ivius, nu se preocupa at5t de respectarea adev1rului, cat de nararea unor fapte glorioase, susAinute de un patriotism arz1tor. 0tilul folosit de istoricul epocii lui *ugustus, este cel al perioadelor mai dense si mai puAin simetrice dec5t cele .nt5lnite la Cicero. 6l este in acela:i timp un scriitor de factura clasica si un precursor al autorilor din timpul imperiului. 4n voca&ularul sau apar, relativ frecvent termeni .mprumutaAi le'icului utilizat de poeAi. itus /ivius a ad1ugat istoriei amploarea construcAiei, fermitatea continua a trat1rii, echili&rul parAilor, armonia, si mai ales el a fi'at chipul m1reA al 8omei, care a hr1nit naAionalismul roman in timpul imperiului intre presiunea orientului si ameninAarea &ar&arilor si care s-a impus istoriei pana la sf5r:itul secolului al P744-lea + el .ncheie clasicismul roman, care de atunci in acolo, nu va mai putea fi conceput fara itus /ivius. Moartea lui Cicero (ragmentul face parte din opera *& Ur&e condita li&ri (,e la .ntemeierea 8omei), istoria cea mai completa a 8omei scrisa de itus /ivius. itus /ivius se distanAeaz1 de .nainta:ii s1i din perioada 8epu&licii + Caesar, 0allustius, Cornelius <epas + si a&ordeaz1 metoda analistica de scriere a istoriei + prezentarea cronologica. 8olul educativ al istoriei si caracterul oratoric dominant sunt, de asemenea recunoscute de itus /ivius. )pera sa are un scop &ine precizat; acela de a servi ca .ndreptar societ1Aii romane contemporane lui, de a oferi tinerei generaAii e'emple vii dintr-o serie de eroi care au luptat si s-au -ertfit ap1r5ndu-si patria. Kmpre-ur1rile morAii lui Cicero (? decem&rie $% a.Chr.) sunt povestite de itus /ivius in cartea !B". recut pe lista de proscri:i, Cicero, plecat din 8oma, este surprins de asasinii lui Marcus *ntonius si )ctavianus pe A1rmul m1rii. )ratorul le interzice sclavilor sa-l apere si le cere sa opreasc1 lectica pentru a scoate capul afara, oferindu-l asasinilor. <atura este prezenta prin elemente potrivnice redate de itus /ivius cu a-utorul epitetelor altum- largul marii, venti adversi- vanturile potrivnice, caecus fluctus- talazul care se rostogole:te. *stfel o&servam ca mediul natural influenAeaz1 starea sufleteasca a lui Cicero, deoarece acesta nemaiput5nd suporta v5ntul potrivnic si zdruncinarea cor1&iei este cuprins de sila si de fuga si de viata si se resemneaz1 in fata destinului. Ultimele sale cuvinte sunt dup1 cum ne spune itus /ivius, o e'presie devenita cele&ra Moriar in patria saepe servata@. 0e refera la faptul ca Cicero si-a salvat patria in timpul complotului lui Catilina afl5nd date importante despre acesta si reu:ind sa-l .n1&u:easc1. itus /ivius .l considera pe Cicero un model demn de urmat pentru contemporanii s1i, lucru care reiese din descrierea f1cut1 de acesta mare &1r&at > a c1rui amintire merita sa d1inuiasc1. raducere; *ceste ordine sunt repede aduse la .ndeplinire si Caesar .nsu:i s-a .ndreptat spre armata. 7eneAii ca si celelalte neamuri c5nd au auzit de sosirea lui, .ncep sa se preg1teasc1 de r1z&oi si sa se .ngri-easc1 mai ales de .ntreAinerea flotei.

Portretul lui Eanni&al 4n cartea a PP4 a, itus /ivius, descrie conflictul dintre romani si cartaginezi + al doilea r1z&oi punic, iz&ucnit in B!C a.Chr. si .ncheiat in B"B a.Chr. cu victoria romanilor condu:i de 0cipio *fricanul, la Lama, asupra lui Eanni&al, generalul cartaginez. Eanni&al, considerat de c1tre romani du:manul chiar cel mai aprig, a fost fiul lui Eamilcar Narnas, comandantul armatei cartagineze in primul r1z&oi punic (B#!-B$! a.Chr.). Portretul s1u este unul dintre cele mai cele&re portrete literare realizate de itus /ivius. *utorul folose:te antiteza ca modalitate principala de realizare a portretului. 4n prima parte, descrie calit1Aile persona-ului si, in ultima parte, defectele acestuia. 4ntalnim mai multe tr1s1turi de caracter; disciplina, tenacitate, cump1tare, generozitate, modestie, cura-. 4nsa aceste .nsu:iri deose&ite sunt concurate de vicii la fel de mari; cruzime, perfidie (perfidia plus =uam punica + hiper&ola), fara teama de zei, fara sa respecte -ur1mintele, sau credinAa. Cu toate ca portretul este f1cut de un du:man, perspectiva autorului este una o&iectiva, itus /ivius cunosc5ndu-i (apreciindu-i) si calit1Aile si defectele. 6videnAierea calit1Ailor ne face sa concluzionam faptul ca itus /ivius recunoa:te meritele du:manului sau. 4n fragment intalnim de asemenea, comparaAia, de la .nceputul fragmentului intre Eanni&al si tat1l s1u Eamilcar t5n1r.