Sunteți pe pagina 1din 8

Cintecul cidului Si a trimis el dupa rudele si vasalii sai si i-a anuntat , ca regale i-a poruncit , sa-si paraseasca in timp

de noua zile mosiea , si ca acum ar vrea sa stie , cine cu dinsul ,iar cine nu. [ Pe acei , care pleaca cu mine ,domnul sa-i rasplateasca, De aceea,ce ramin,ma despart fara nici o suparare. Si zice Alvar Faniez ,prieten si var cu Sid: Cu tine vom merge noi,Sid,-deserturi,orase vom trece, Si cit vom fi vii,sanatosi,-noi nu te vom parasi. Cu tine pleaca-vom,luind caii cu noi si catirii, Cu tinemparti-vom si haine,si-a noastre cistiguri in drum. Te vom slugi toata viata,-vasilie si prieteni tai ce sintem. Si-au confirmat cu toti spusele lui Don Alvar. Sid multimi tuturor pentru cuvintele lor de-alinare Si a purces din Bivar ,calea tinind spre Burgos, Pustiu,singuratic in urma castelu-I ramase sa stea.] I Plingind cu lacrimi ferbinti de-atita durere si-amar, El senturna si privi la palatele sale. Vede:usile-s nezavorite,portile-s larg deschise, In curte-goale-fara blanuri si haine cuerele stau, Si soimii,si ulii cei napirliti nu se vad nicaeri. Cuprins de-o amarnica jale,Sid ofta si rosti Cuvintentelepte,pe care supusii sai le-aprobara: O sfinte doamne,slavit fii in ceruri, Si vezi ce au facut vrajmasii cei rai. II Printeni apoi au dat,caiindemnindu-i sa mearga, Linga Bivar o cioara zbura grabita spre dreapta; Cind au ajuns la Burgos,-spre stinga cioara zbura, Strinse din umeri Sid si clatina din cap. Va felecit,Alvar!am fost izgoniti din tara. [Dar ne-om intoarce ncurind,tine minte ce-ti spun,Toti cu onoruri si-avere, cu voia celui de sus.] III Sid Roi Diaz trece de-acum prin Burgos; Iar cu el saizeci de prapuri trec intrales . Au esit sa-I petreaca barbate,femei si copii, Oraseni si-orasence stau lipiti de ferestre, Pling din lacrimi amare, jelindu-l pe Sid , Si din gura tot astfel rostesc: Bun vasal ar fi fost pentru un bun senior. IV

L-ar fi chemat in casa,dar se tem de moarte : Don Alfonso-rejele trimisesenspre sara In Burgos o scrisoare cu peciete secreta Si cu strictul strictul verdict-I-i interzis Lui Roi Diaz Sid sannoptezen Burgos! Iar cine si va face mila de el , sa stie Ca isi va perde mosia , i se vor scoate ochii, Si pe de asupra inca se va lipsi de viata. Stau oraseniin case inchisi , li-i jale foarte De Sid ,dar sa-i deschida usa ei nu indraznesc. Sid Campeador se indreapta incet spre azilul de noapte , Vede :e zavorita bine si de nadejde usa. Toti se tem de reje si sau vorbit intre ei Sa nu-i deschida , macar rup-o chiar din titini. Cei de-au venit cu Sid , striga in gura mare , Iar cei dinauntru tac , nu scot un cuvint drept raspuns . Sid calului pinteni i-a dat , a venit mai aproape Sin usa lovi cu piciorul , dar usa nu sa deschis. In cale-i esi o copila cam de vre-o noua ani: O Campeador , intrun cias bun spada ti-ai pus-o la sold! Ne-a interzis regele ..spre seara sosi o scrisoare Secreta , prin care am fost preveniti In modul cel mai sever , sa nu-ti dam drumulnauntru. Altminteri ne vom lipsi de casa si de mosii, Si pe de-asupra inca ,-ochii ni se vor scoate , Tu , o,Sid , nu cistigi si nu perzi nimic din asta, Asa ca , sa te paseasca domnul si mergi sanatos mai departe. Astfel zise copila si disparu in casa. Vede Sid , ca nu are de lamparat vre-o crutare,Calu-si intoarce,pornind prin Burgos sa mearga la pas, Linga lacasul sfintei Maria opreste, descalica lin, Caren genunchi , senchina , apoi se roagandelung; Cind rugaciunea sfirsi , incalica pe data, Esi la trap din oras ,trecu Arlansonul in vad, Pe-un delusory alese loc pentru tabara sa, Cortu-si intinse maret , apoi cobori de pe cal. Sid Roi Diaz (intrun cias bun si-a pus spada la sold) Vannopta in cimp ,daca usile-I sint inchise. In juru-i stau supusii lui credinciosi . Dar , vai,parca nu sar afla aici ,cin prapastie tabara lor! Vezi, ca e inchisa piata din oraselul Burgos Si nu pot sa cumpere , deci, nimic de-ale gurii. Se tem sa-I vinda macar o bucatica de piine. V

Si doar Martin Antolinez, onorat cetatian din Burgos, I-a dat si piine si vin lui Sid,si drujinii sale. Totul le-a dat ci-a avut , fara plata le-a dat ,pe degiaba, Asigurindu-I cu toate de ce au avut nevoieSid Roi Diaz sa bucurat nespus, Si cei ce erau cu dinsul sau bucurat la fel. Si zise Martin Antolinez , - ascultati ce a spus : O , Comprador , intrun cias bun te-ai nascut ! Va trece noaptea si mine la drum de cu zori vom porni, Stiu , ponegrit voi fi , pentru ca te-am ajutat, Si don Alfonso regele ma va uri de moarte, Dar daca vom fi sanatosi si vom ramine vii, Devreme ori mai tirziu ma va erta , sa stii. Altminteri - nu pun nici un prt , ne toata averea ci-o am. VI Si zise atunci Sid : Martin Antolinez ,lancie viteaza ce esti! De voi fi sanatos , dublu iti voi plati Tot argintul l-am dat si aurul cit am avut , Vezi si singur ,- cu mine nu port nici un fel de bagaje . Hrana-mi va trebui pentru toata drujina , cum stii. Nam vrea , dar alta esire nu am , Deci , cunvoirea ti vom face doua lazi chiar acum, Le implem cu nisip ca sa para mai grele Si le coasem cu pele stampata ,sa fie bine inchise. VII Pele cu purpurul si incuetori aurite! Te du chiar acum la Rachel si Vidas si spune-le, Cam cazut in disgratie , can Burgos nu pot nimic cumpara , Si ca lazile nu le pot duce cu mine ,ca-s grele ! Lassa le ea drept zalog si sa-mi deemprumut niste bani, Dar printrascuns ,asta noapte ,nici un crestin sa nu stie. Vede domnul si sfintii tot vad Ca o fac nunadins ,ci fiindca am mare nevoie! VIII Fara a sta pe ginduri prea mult ,Martin Antolinez Trecu prin Burgos,intra apoi in castel , Si pe Rachel si Vidas in gura mare-i striga. IX Rachel cu Vidas se-aflau in aceea ora in pravalie, Ei socoteau ci-au vindutsi ce-au cistigat peste zi. Intra Martin Antolinez,dupa cum ii era obiceiul: Unde esti ,scumpul meu Rachel , sit u ,draga Vidas , Vreau sa vorbesc cu voi ceva in mare taina. Au intrat in camera , sin soapta le-a spus cavalerul :

Jurati pe ce-aveti mai scump ,-ca nici la crestini , Nici la mauri nu veti sulfa un cuvint. In schimb ,eu va fac precum nici nati fost de bogati. Sid Campeador birul a fost trimis ca sa adune, Multe bunuri a strins , o avere intreaga : Si toate acestea lui au fost sa-i ramina . Din care pricina vrajmasii l-au si clevetit. Mai strinse si doua lazi cu aur curat Campeadorul. Dar tocmai atunci cazu in dizgratie la rege El paraseste mosie,castel si palate, Dar lazile sa le ee, -nu poate cu dinsul . Vrea sa le lase la voi ca amanet ,in schimbul Unei sumen credit ,pe care-I veti da-o chiar azi. Lazile voi veti jura sa le pastrati cu credinta Pina lantoarcerea sa si timp de un an nici odata Nu veti cierca sa aflati ,ce e in ele ascuns. Rachel cu Vidas vorba astfel incep: Nu strica , oricum ,sa ne mai pricopsim. Stim bine ,si Sid multe a agonisit , Stringind de la mauri birul ,el sambogatit nespus . Iar cine poate dormi cu lada de aur sub cap! Lazile acestea noi le luam si le-ascundem, Nici zare de om sa nu afle de ele vre-odata. Dar vrem ca sa stim : de cit are Sid trebuinta, Si cite procente vom cistiga noi pe an. Martin Antolinez le raspunse pe data: Mai mult decit trebuie ,Sid nu va cere. Atit doar ca lazile sa fie bine pastrate. Stiti, ca la noi vin si vin multi osteni din popor, Asa ca vre-o sase sute de marci ne ajung. Rachel cu Vidas au spus :Vi le dam cu placere. Da,dar Sid se grabeste ,se intuneca-afara, Eu as vrea chiar acum sa-mi dati banii si plec. Racel cu Vidas au spus:Comertul astfel nu se face. Intii se da marfa, iar dupa aceasta si banii. Si zise Martin Antolinez:Sa stiti , ca imi place. Sa mergem , deci ,intracolo ,unde e Sid preanteleptul, Lazile sa le vedeti , sa va ajutam a le duce Si-a le ascundentrun loc mai dosit , sa nu stie Nici un maur si nici un crestin unde-s ele. Rachel cu Vidas au spus:Sintem bucurosi peste sama, Aduceti lazilencoace si banii indata-i primiti. Porni Martin Antolinez calare spre tabara, deci, Simpreuna cu el ,Rachel si cu Vidas se duc. Si nu merg ne pod , ci de-a dreptul prin vad,-

Sa nu-i vada nimeni , trecind, din Burgos. In cortu-i maret Sid Campeador ii asteapta , Ei intra si mina-i saruta pe rind. Cu zimbet pe buze, Sid le-a raspuns la binete: Don Rachel , don Vidas , nu ne-am vazut cam demult . Dar eu va voi face bogati ,Cit veti trai ,de nimic lipsa voi nu veti duce. Rachel cu Vidas mina pe rind i-o saruta . Martin Antolinez le-a scris o scrisoare , Prin care se obligau sa aiban grija un an Lazile pline cu aur ,iar drept garantie Sase sute de marci sa le dia imprumut . Lazilen schimb , ei se jura, ca nu le-or deschide, Sa vada ce e in ele,- altfel isi incalca Pe loc juramintul dat cu credinta , Si-atunci nu numai kor fi socotiti mincinosi , Ce nu vor primi de la Sid un dinar chiar de leac . Si spuse Martin Antolinez: Incarcati lazile . Rachel, Vidas,luati-le si le pastrati cu grija. Eu merg cu voi , sa-mi dati indata banii, Ca Sid sa poatan zori purciede iara la drum. Sa fi vazut ce bucurie pe capul lor era! Desi puternici amindoi , abea de ridicau, Acele lazi si se gindeau evreii camatari, Ca vor trai de acum mereu in bine si belsug. X Rachel ii saruta mina lui Sid : O, Campeador! Intrun cias bun vi sa incredintat spada! Spre Castiliea tineti drumul, prin paminturi straine. Mari vi-s sansele , bogat vi-i cistigul. Sid (va sarut mina), imi veti aduce in dar Un caftan purpuriu de sarasin , un caftan cusut excelent . Bine,-promite Sid ,-iti voi aduce neaparat, Iar daca nu retii cit costa din plata pentru lazi . Au purcies kamatarii cu lazile spre casa,Iar dupa ei Martin Antolinez , Calare , sa ee banii. ............ Au asternut o paturan mijlocul casei , Iar de asupra au pus un cearsaf alb ca neaia . Mai intii au numarat trei sute de argintii; Don Martino i-a numarat , fara sa-i cintareasca. Iar restul trei sute in monede de aur le-au socotit. Pe cinci scuteri i-a incarcat don Martino . Dupa aceasta astfel vorbi catre cei kamatari : Don Rachel si don Vidas, lazile voi le-ati primit.

Mijlocitor vam fost eu si mi se cade un bacsis,probabil. XI Rachel si cu Vidas se retrag intrun colt: Sa-l rasplatim cum se cade , caci el a facut sa ne mai pricopsim. Martin Antolinez , multstimate barbat din Burgos , Noi te rasplatim din belsug ,deoarece meriti aceasta Iti dam pentru-o suba , ciorapi si un imprermeabil, De tot - treizeci marci de aur si pentru care Nu-ti cerem nici un service, - doar sat ii in secret, Sa nu spui la nimeni desprenvoeala noastra cu tine . Banii lua don Martino , le multami amabil, Apoi esind din casa , li senchina adinc . Trecind in galop Arlansonul, ajunse la cortul acelui, Carentrun cias ferecit pe lume a fost nascut . Sid l-antilnit bucuros , cu bratele larg deschise : Tu esti , Martino , tu , vasalul meu credincios , Veni-va o zi ,cind voi putea din plin sa te rasplatesc. Eu sint , o , Campeador. Totul e gata , imi pare: Eu am cistigat treizeci , iar tu sase sute de marci. Stringeti corturile ,sa pornim cit mai iute la drum. La San-Pero de Cardeniea, spune sa bata clopotele , Sa iasa soata ta cea cuminte , sa nentilnim cu ea, Vom sta putin ,dar, totus , trebuie so vedem. Sa ne grabim , deci , la zori departe de-aiciea sa fim. XII Nici nu sfirsi don Martino , ca tabara fu ridicata, Sid e deja calare , drujina-l urmeaza la trap. Calu-si intoarce Sid catre sfinta Mariea, Cu mina dreapta chruce isi face si astfel zice: Slava tie, o, doamne ,stapin pe cer si pamint ! O,sfinta Maria,ajuta-ma cu forta ta binefacatoare! L-am suparat pe rege si-acum ,iata ,plec din Castiliea. Nu stiu ,de moi intoarce , cit voi mai fi in viata. O,precurata , sa-mi fien echzil forta ta aparare, Si zi si noapte as vrea sa-ti simt ochrotirea si paza. Daca mauzi si vei face precum eu doresc acum, Te voi coplesi cu daruri si-ti voi slugi o mie De liturgii linga altaru-ti , cit voi trai pe pamint . XIII Pinteni la cal a dat Sid si-a pornit mai departe In urma I drujina-i unita merge la trap. Si zise Martin Antolinez (cinstitul barbat din Burgos): Vreau sa-mi vad sotia , dragostea mea senina , Sa-I spun cum sa treascea in lipsa mea de acasa. Regele totul sa-mi ea poate ,ca nu voi jeli.

Pina rasare soarele ,eu inapoi am sa fiu. XIV Martino santors in Burgos , iar Sid tot indeamna calul; Pina la San-Pero de Cardeniea intrun gallop a ajuns, Iar impreuna cu el toata drujina-I viteaza. De-acum cucosi cintau si de zi se zorea, Cind ajunsen San Petro viteazul Campeador. Abatele don Sancio ,din clopote in zori Sunase ca sa vina la utrenie toti. Sosi dona Simena cu cinci dame alese Si astfel sfintului Petru I se rugau cu toate: Cirmuitor al lumii ,o tu lui Sid ajuta-i. XV In poarta manastirii batut-au spus cine-s, Abatele don Sancio ce bucuros a fost ! Esit-au toti in curte cu luminari , cu torte Pe Sid cu bucurie si stima-l intilnira. O . slava domnului ,- abatele don Sancio a zis sauda toti,Odata ce-ai sosit , ramii la mine ,Sid . Multam, abate draga , vad ca esti bun cu mine, As vrea ceva reserve sa string , de ale gurii, Si plec in drumul meu ;50 de marci iti dau , Iar de-oi ramine viu iti voi platindoit . Nai teama , manastirea in paguba na fi. Si inca-o suta-ti dau ,sa porti de grija donei Simena , celor doua fetite si la dame. Am doua fiice mici , de ele grija ai , Sin ciasul cel mai greu , parinte le fii , tata. De ele si de soata-mi sa ingrijesti as vrea . De veti avea nevoie de bani sau de vesminte , Nu va scumpiti , fiti buni , eu va promit cinstit : In schimbul unei marci eu patru voi intoarce . Abatele cazut-a de acord cu bucurie Veni dona Simena cu fiicele , din urma Mergeau posomorite cinci dame de la curte. Cazun genunghi in fata lui Sid dona Simena, Amarnic ea mai plinge si minele-I saruta . Fa-ti mila , Campeador , tu cel nascut intrun cias bun , Ai fost calomnieat de rele guri , si-acum Trimis esti in eczil de regele hain. XVI Fa-ti mila , tu , o, Sid , neinfricat erou, Eu stau in fata ta cu fiiceelen ghenunchi . (Copitele-s prea mici si nu pricep nimica), Si-alaturi damele stau , care ma slujesc.

Eu vad : tu parasesti mosia , si pe noi Ne lasi ne-om intilni vre-o data incan viata? Povatueste-ne, sa stim cum sa traim ! Sid isi intinse bratele catre cele doua fiice, Le-a strins la pept ferbinte : le iubea atit de mult ! Plinje amarnic si ofteaza, si catre soata zice: O, buna sotioara ,frumoasa mea Simena! Iubirea-mi nare marjini, credinta mea e mare. Cum vezi , vom fi in viata mereu noi despartiti. Eu plec . Eu plec departe , iar tu ramii aici Cu cele doua fiice , sa dee, as vrea , domnul , Sa pot sa le cunun pe amindoua odata Si nam mai vrea mai mult nimica de la viata. De-a fi ca sa sentimple sa scap de moarte , zau, Cit vom traii in pace noi vom traii mereu