Sunteți pe pagina 1din 10

C2 CONCEPTUL I FUNCIILE AGROMAKETINGULUI Nevoia de a nelege, prezice i satisface nevoile consumatorilor n planificarea cererii de produse agroalimentare este atat

t de important, nct a dat natere unei activitati specifice denumit agromarketing saumarketing agroalimentar. Agromarketing, ca socializare a marketingului general, trebuie vazut ca o component integrant a agrobisnisului care include toate activitile de coordonare a produciei, procesrii, distribuiei i promovrii produselor agroalimentare n concordan cu nevoile consumatorilor. Importana agromaerketingului rezida din ponderea ridicat a cheltuielilor cu achiziionarea alimentelor, respectiv n rile n curs de dezvoltare, aproximativ 50%, America 12%, n EU - 15%. Nu exist o definiie unanim acceptat i complet, deoarece n concepia unui nr mare de specialiti, agromarketing nu poate fi considerat n mod exclusiv o tiin, un demers practiv, Agromarketing nu poate fi un obiect mult mai larg dect vanzarea produselor agroalimentare, uncluznd i: procesare, gestionarea stocurilor, distribuia, stabilirea preurilor, promovarea, realizarea studiilor de pia. Transformrile pe care produsele agrocole sau agroalimentare le suport: Transformare fizic ex: grul se transform n pine, Transformare de dimensiune ex: o carcas de 250 kg e transformat n 100pachete a 2,5 kg. Transformare n timp ex: grul cules n feb l gsim n pine in iulie. Transformare n spaiu ex: cartofii de la Lunguleul, l gsim n Halt n Bucureti.

1. 2. 3. 4.

Una din activitile specifice marketing se refer la analiza utilitii produselor, fiind un element fundamental al strategiei de marketing. Literatura de specialitate evideniaz 4 utiliti: Utilitatea de form (deriv din nevoia de a avea produsul asa cum il dorete consumatorul) Utilitatea de loc (deriv din necesitatea de a avea produsul unde il dorete consumatorul) Utilitatea de timp (deriv din necesitatea de a avea produsul cand i dorete consumatorul) Utilitatea de posesie (se refer la facilitarea consum de a avea produsul)

Plecnd de la ideile prezentate anterior, dac ar fi s ncercm s dm o definiie agromarketing, rezult c acesta reprezint un ansamblu de activiti, tehnici, metode i procedee cu ajutorul crora oferta de produse agroalimentare este ajusta n funcie de scopul maximizrii satisfacerii consumatorilor prin punerea la dispoziie a mrfurilor dorite n cantitatea i ccalitatea cerut, precum i la locul i momentul potrivit, dar i al maximizrii profitului cuvenit, productorilor sau comercianilor. Funciile agroametingului A. Funcii de schimb B. Funcii fizice C. Funcii de facilitare (de ajutor sau sprijin) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Cumprarea Vnzarea Depozitarea Transportul Procesarea Standardizarea Finanarea Suportarea riscului Culegerea i prelucrarea informaiilor de marketing (studii de marketing)

C3 Cererea final de prduse agroalimentare Raiunea existenei unui sistem de marketing, const n satisfacerea nevoilor consumatorilor. Obinerea satisfaciei reprezint sensul efortului depus de la producerea, pn la comercializarea produsului respectiv. Actul de cumprare rspltete ntr-ul fel sau altu toi participanii la obinerea satisfaciei iar alegerea consumatorilor are consecine asupra ntregului sistem agroalimentar. Motivaia cunoaterii cererii finale, rezult din faptul c aceasta: 1. Permite productorilor i procesatorilor agricoli s-i orienteze oferta dpdv cantitativ, calitativ i structural 2. Ajut distribuitorii n alegerea structurii sorimentale, a produselor ce urmeaz s le pun pe pia, 3. Permite corectarea eventualelor erori de antivipare ale sistemului de marketing. Cererea final de produse agroalimentare reprezint cantitatea de bunuri pe care cumprtorii sunt dispui s-o achiziioneze la un moment, n vederea satisfacerii nevoilor de consum, cumprtorii se mpart: Utilizatori: cei care achizitioneaz produse pentru consumul productiv Consumatori individuali: cei care achizitioneaz produsele pentru consumul final. n teoria economic, consumatorii individuali sunt denumii uniti de consum. Acetia se confrunt cu problema alegerii, sub restricia venitului disponibil. Astfel, acetia vor achiziiona mai nti produsele de strict necesitate, apoi cele necesare i n continuare pe cele mai puin necesare pn la epuizarea venitului disponibil. n teoria economic, maximizarea funciei de utilitate se consider a se realiza, sub restricia bugetului disponibil. n acest sens bunurile existente pe pia se mpart n 2 categorii: Utile : cele care corespund unei cereri sau nevoi i se ncadreaz n venitul disponibil, Utilizabil: bunuri dorite de ctre cumprtori dar care nu se ncadreaza n venitul disponibil. Funcia cererii unui consumator reprezint cantitatea dintr-un bun, pe care un consumator este dispus sal achizitioneze, la niveluri de pret diferite, atunci cand, ceilali factori care influeneaz cererea, rmn constani. Efectul de sustituie n clima cotifian, apare situaia lipsei de pe pia a unui produs, sau cea a creterii preului acestuia, fapt ce conduce consumatorul la substituirea acestor bunuri (produse alimentare). De asemenea, atunci cand scade preul unui produs, antreneaz consumatorul s-l achizitioneze, n detrimentul celui pe care-l achiziioneaz n mod constant i al crui pre nus-a modificat. Altfel spus, sustituirea reprezint efectul modificrii preului. Doua produse sunt subtituibile, atunci cnd consumatorul le consider ca f iind concurente n utilizarea pe care le-o d acestora. ntre diferite eforturi comerciale ale ntreprinderii i cererea pieii, se creaz o legtur, tot mai puternic. Modaliti de studiere a cererii finale. n seciune transversal (instantaneu): Panelul i Ancheta periodic n seciune langitudinal (n timp) ntreprinderea cererii n termeni de marketing, trebuie tin seam de urmtoarele aspecte: Funcia cererii n raport cu preul, se exprim printr-o curb cu pant negativ. Funcia cererii n raport cu cheltuielile cu publicitatea, se exprim printr-o curb cu pant pozitiv si descresctoare. n multe situaii, cerera este o funcie de pre i de oublicitate, publicitatea fiind aferent att perioadei curente ct i celei anterioare. Dac se scurteaz intervalele de timp dintre 2 cercetri de pia, relaiile dintre cerere i factorii care o influeneaz, sunt tot mai puin evidente. Informatiile culese din pia, trebuie s se refere la perioade de timp egale.
2

I. II.

Factorii care influeneaz cererea sunt: preul, venitul, preferinele consumatorilor, preul produselor concurente, utilitatea produsului, nivelul de educaie al consumatorilor, varsta consumatorilor, ocupaia, genul, mediul de via, religia, modul de via, gradul de rpndire al produsului de respectiv, diversitatea sorimental, obiceiul etc. Modificarea preului sau a venitului, contribuie la modificrile cele mai sensbilite ale cerereii. Elasticitatea are ca obiect, studierea variaiei cerereii sub influena modificrii unuia dintre factorii si. Acesta se exprim ca un raport ntre variaia relativ a cererii i a factorului luat n calcul: 1. Elasticitatea cererii n funcie de pre Ex: Preul scade cu 2%, Cantitatea crete cu 4%. 2. Elasticitatea ncruciat (evideniaz relaia de concurent sau de complementaritate existente ntre unele produse) Ex: Preul vinului crete cu 20%, creea ce genereaz cresterea cantitii de bere cu 5%. > 0 => prentru produse concurente. Ex: Pretul cafelei scade cu 10%, cantitatea de zahr crete cu 5%. < 0 => pentru produse complementare. 3. Elasticitatea cerereii n funcie de venit. Legea lui Engel La o cretere a venitului, cresc i cheltuielile cu alimentaia, dar ntr-o msur mai mare, La o cretere a venitului, cresc i cheltuilelile cu mbrcmintea, nclmintea, locuina, n acelai timp La o crestere a veniturilui, celelalte tipuri cresc ntr-o msur mai mare dect a veniturilor. Specific produciei agricole este EFECTUL KING care se manifest astfel: Dup o anumit cantitate, creterea ofertei de produse agricole puse pe pia duce la diminuarea veniturilor agricultorilor. Acest lucru este datorat inelasticitii cererii n funcie de pre pentru unele produse agricole Pentru atenuarea sau diminuarea efectului KING se impun msuri de limitare sau control a produciei de urmeaz s fie pus pe pia . C4 CONSUMUL FAMILIAL I CUMPRAREA DE PRODUSE ALIMENTARE 1. Fundamentele consiliului familial Alimentele necesare unei familii sunt cumprate n general de ctre o singur persoan dar sunt consumate de ctre toi membrii familiei. Consumul nu este direct proporional cu nr membrilor familii astfel c se impune utilizarea unori metode de echivalen a consumului. Cea mai utilizat este scara Oxford care presupune urmatoarea echivalen: Consumul sefului gospodriei 1 unitate de consum, Consumul persoanei adulte 0,7 unitai de consum, Consumul copiilor 0,5 uniti de consum. , <0

Veniturile gospodriei sunt fracionate, ns cheltuielile alimentare sunt realizate n prima etap, ns trebuie s inem cont de legea lui ENGEL care subliniaz ca: La o creterea venitului, partea destinat cheltuielilor alimentare rmne relativ constant dpdv absolut respectiv, intregistrnd o cretere inferioar dpdv relativ. Practica a demonstrat c alegerea gospodriei n materie de alimente, se bazeaz pe 4 exigene. Cantitatea trebuie s se incadreze n bugetul disponibil, Calitatea orice consumator urmarind maximizarea raportului calitate pret, Echilibru in alegerea diferitelor produse fiecare gospodarie va urmari achizitia anumitor cantitati de alimente, intr-o anumit structur relativ stabil Timpul de preparare / de cumprare cantitatea in consum

2. Factorii care influeneaz decizia de cumprare: Factori sau variabile de marketing ( mixul de mk) o Pret, o Promovare, o Plasare, o Produs.

n sectorul agroalimentar, n prezent, specialistul de mk al intreprinderii, poate manipula toate componentele moxului de mk, in vederea optimizrii sare, ns, cel puin 2 componente nu se preteaz, acetei situaii, respectiv preul i plasarea. Preul are rolul de reglare a pieei respective, de a ajusta oferta la cerere, n plus, preul reprezint un indicator al calitii produselor (a cumpra ce e mai scump, inseamna a cumpra ce e mai bun). Calitatea pentru unele produse agroalimentare este reflectata in aspectul exterior al produsului. Pt alte produse sunt organiate degustri sau prezentri specializate. Tto de o asemenea important, pt specierea calittii, sunt si data fabricaiei i termenulde valabilitate. Promovarea produselor agroalimentare, poate imbrca mai multe forme, respectiv: Reduceri de pret, Cresterea cantitatii pt acelasi pret, Reducerea pretului la urmatoare cumparatura, Oferirea de cadouri.

Plasarea(distribuie) se generalizeaz, avnd ca avantaje economia de timp, respectiv cea de bani. Referitor la timpul necesar cumprtorului pt a vedea, a alege i a cumpra produse agroalimentare, acesta difer n funcie de tipul produsului, astfel, specialitii n mk susin faptul c, pt produsele de patiserie, cofertrie, timpul este de 30 secunde, iar pt bauturile alcoolice, acesta ajung pana la 4 minute. Variabile de mediu: Locul de rezidenta al cumparatorului, ce-l face sa frecventeze un magazin mai mult decat altu, Inclinaia consumatorului fa de un anumit funizor sau un altul.

C5. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI SI SEGMENTAREA PIETEI. Comportamentul consumatorului reprezinta un ansamblu de activiti si procese decizionale, implicate in alegerea, procurarea si utilizarea produselor sau serviciilor. Scopul studierii comportamentul consumatorului consta in preintampinarea nevoilor acestuia. In acest sens, consumatorul este supus unui proces de evaluare a utilitatii produselor economice cu un caracter subiectiv si individual, depinzand de mai multi factori.
4

Factorii de influen asupra comportamentului consumatorului: Exogeni o Cultura, o Statutul sau clasa sociala, o Grupul de referinta sau familia. Endogeni (interni individuali) o Nevoi si motivatii, o Perceptii, o Procese de invatare, o Atitudini, o Tipuri de personalitatim o Imaginea de sine. Procesul de luare a deciziei de cumparare a produselor agroalimentare, presupune: 1. Recunoaterea problemei incepe cu recunoasterea nevoii unui individ sau a unei organizatii. 2. Cautarea informatiilor care se poate realiza in surse personale, comerciale, mass-media. 3. Evaluarea alternativelor care difera de la un individ la altu, etapa in care consumatorului se concentreaza asupra atributelor si caracteristicilor produsului, care sunt cele mai relevante pentru nevoia pe care o are. 4. Decizia de cumprare. 5. Comportamentul post-cumparare (scopul mk nu este numai acela de a vinde, ci pe termen lung consta in crearea si pastrarea clientilor. Cumparatorii nu trec neaparat prin cele 5 etale ale deciziei de cumparare din mai multe motive: Exista situatii in care consumatorii sunt fideli unei anumite marci si practi lipseste etapa de evaluare a alternativelor, O alta situatie este atunci cand pe piata exista anumite procese promotionale pt anumite produse fapt care face ca insusi consumatorul sa trateze sau sa elimine etapa de evaluare a informatiilor.

Segmentarea pietei consta in scopul principal de atentie atrasa consumatorului. Necesitatea segmentarii pietei rezulta din faptul ca nu toti consumatorii unui anumit produs detin acelasi sistem de evaluare fata de un produs pe de o parte, iar pe de alta parte, populatia potentialilor consumatori nu este omogena. In randul variabilelor de segmentare a pietei, putem enumera: Variabile demografice (venit, varsta, ocupatie) Variabile comportamentale (gradul de folosire a produselor, masura in care un individ este fidel sau nu, unei anumite marci) Variabile psiho-gafice (interese, opinii, stil de viata). C6 PROCESUL AGROALIMENTAR CONDITIONARE SI AMBALARE 1. DELIMITARI CONCEPTUALE SI CLASIFICARI PRIVIND PRODUSUL AGROALIMENTAR Termenul de agroalimentar are in componenta sa 2 elemente: sursa (agro = agricultur) i destinaia (alimentar = destinal alimentaiei). Produsele agricole fie nu sunt comestibila in starea in care sunt, fie au o durata de conservare foarte scurta, motiv pentru care, pentru ca acestea sa fie utile in alimentaie sunt supuse interventiei industriilor de transformare.
5

Functiile industriei de transformare sunt: de a prelungi durata de via a produselor care, n marea lor majoritate, sunt perisabile, permindu-le s fie transportate la distane mari i stocate, n scopul desezonalizrii consumului (refrigerarea legumelor, congelarea crnii, depozitarea n atmosfer controlat a legumelor i fructelor etc.); de a face comestibile produsele care prin natura lor nu au aceast calitate, ( grul i faina stocate se pot conserva pe o perioad ndelungat de timp, n timp ce pinea i produsele de patiserie, bogate n ap, vor avea o perioad de valabilitate limitat n timp) de a combina produsele pentru a obine calitate i alte avantaje suplimentare, precum i pentru a realiza inovaii.

Termenul de produse agroalimentare in viziunea lui Lagrange trebuie s ndeplineasc trei condiii: - s conin elemente de nutriie (proteine, glucide, lipide .a.); - s satisfac apetitul, - s fie acceptat de ctre societatea la care se raporteaz. Ex: Carnea de porc este interzisa in consumul musulmatnilor; broastele sunt acceptate in Franta si interzise in Marea Britanie. n ultimii ani, n literatura de specialitate au proliferat numeroi termeni pentru denumirea diverselor categorii de alimente create i puse pe pia n beneficiul sntii consumatorilor. Se ntlnesc denumirile de: alimente funcionale (funcional foods), alimente proictate (design foods), alimente farmaceutice (pharma foods), alimente medicale (medical foods). Potrivit abordarii comerciale, termenul de aliment, inglobeaza pe langa continutul fizic al produsului, ambalajul, pretul, promovarea, eticheta, marca, etc. Toate aceste elemente dau si comunica valoarea produsul agroalimentar. Produsele agroalimentare trebuie sa satisfaca asteptarile consumatorilor cat si ale cumparatorilor. 2. TIPOLOGIA PRODUSELOR ALIMENTARE Exist mai multe clasificari ale produselor alimentare, in functie de nivelul la care se raporteaza: O prim clasificare a acestora indica urmatoarele 3 categorii: o De elit (sau festiva) o De consum (sau uzuale) o Intermediare. O alta clasificare a produselor alimentare este dihotomic (2variante): o Alimente uzuale si alimente festive, o Alimente de consum si alimente de calitate superioara, o Alimente de baza si alemente de tip segmente de piata, o Alimente seruite si neseruite (la restaurant) 3. CONSTRANGERI PRIVIND PROSPETIMEA ALIMENTELOR 3.1. Durata de via a produselor Timpul scurs de la data fabricatiei pana la data de expirare, poarta denumirea de durata de viata a produsului, astfel limita acestuia se regaseste pe ambalajul produselor alimentare sub diferite formule: a se consuma de preferinta inainte de ... de preferat a fi consumate inainte de ...
6

3.2. Gestiunea prospetimii produsului Getiunea datelor privind prospetimea produselor trebuie tinuta la zi si pentru a se asigura fluxul continu de crestere prin refacerea periodica a stocului de marfa exist in raioane. Erorile ce apar in situatia unor evidene incomplete se regasesc sub 2 forme: Excedent, Ruptura de stoc . 3.3. Gestiunea fluxului de produse alimentare ultraproaspete. Termenul de ultraproaspete caracterizeaza produsele al caror interval de fabricatie pana la vanzare este foarte scurt. Produsele ultraproaspete presupune o calitate ridicata, datorita lipsei conservantilor si aditivilor din continutul acestora. 4. MANAGEMENTUL PRODUSULUI 4.1.Alegerea marcii produselor Utilizarea anumitor marci pt produsele alimentare constituie un avantaj pentru ca: Comunica consumatorilor informatii, Atrage atentia consumatorilor asupra nevoilor produse, Asigura o baza pt promovarea produsului, Asigura o segmentare mai eficienta a pietei produselor respective, pe langa avantaje, utilizarea marci are si dezavantaje: pret ridicat, publicitate negativa in anumite situatii etc. Caracteristicile unui nume de marca sunt: Sa sugereze anumite informatii despre avantajele si beneficiile produsului, Sa fie usor de retinut, de memorat si de remarcat, Sa nu se confunde cu alte produse concurente, Sa se traduca usor in alte limbi. Consumatorii isi pot manifesta loialitatea fata de anumite marci sub diferite forme: Consumator loial marcii A-A-A-A Consumator cu loialitate divizata / 2-3 marci A-B-A-B-A-B. Consumator cu loialitate instabila: A-B-B-B-A-A-B-A. Consumator neloial: A-B-C-D... C7 CONDITIONAREA SI AMBALAREA PRODUSELOR AGROALIMENTARE Conditionarea se refera la metodele si mijloacele ce concura la personalizarea si prezentarea produsului oferit consumatorului. Reprezinta un suport al imaginii de marca si consta in ansamblul de procedee tehnice si de conservare si protectie a unui produs. Ambalarea in sens restrans, reprezinta o metoda, o operatiune sau un procedeu prin care se asigura protectia temporara a produsului in cursul manipularii, transportului, desfacerii si consumui unui anumit produs. Deasemenea, ambalarea reprezinta un mijloc de conservarea. Conditionarea indeplineste urmatoarele functii: Protejeaza produsul contra efectelor mecanice si atacurilor microbiene, Faciliteaza desfacerea produsului de catre consumator la punctele de vanzare si asezare cu usurinta de conditii de igiena in sacosele cumparatorilor, Faciliteaza utilzarea produsului in consum, Face produsul atragator, atunci cand se afla in raft, Reprezinta un suport de comunicare si promovare eficient.

1. 2. 3. 4.

Ambalarea se regaseste ca fiind activitatea de productie si de fabricatie a materialelor protectoare pt diferite produse. Containerul sau materialul protector, poarta denumirea de ambalaj. Materialele utilizate pt conditionare si ambalarea produselor agroalimentare pot avea urmatoare structura: o Hartie sau carton, o Metal, o Sticla, o Plastic. Distributia produselor agroalimentare. Dificultatile cu care se confrunta distributia produselor agricole si alimentare rezida datorita faptului ca: Productia agricola este de regula localizata neregulat in spatiu si timp si foarte dispersata; Produsele sunt in marea lor majoritate sezoniere si perisabile, Cererea de produse alimentare este in general foarte putin elastica sau chiar inelastica. Legand productia de consum in timp si spatiu, distributia are in esenta rolul: De a regulatiza fluxurile de marfuri agroalimentare de la producator la consumator. De a oferi producatorilor informatii, De a pune la dispozitia clientelei servicii logistie. La nivel macroeconomic, distributia indeplineste 3 functii: Functia de disponibilizare (respectiv crearea utilitatilor de timp de spatiu si de posesie) Functia de informare (sigura fluxul de informatii al intreprinderii. Functia de creare de cerere (acordarea de servicii comerciale) La nivel microeconomic, distributia indeplineste urmatoarele functii: I. Functii fizice: a. Transportul produselor, b. Alcatuirea de loturi omogene, c. Trierea sau calibrarea produselor, d. Stocarea, e. Conditionarea si ambalarea produselor. Functii comerciale: a. Franctionarea, b. Asortrea, c. Informarea producatorilor si a consumatorilor. Costurile distributiei Preul latit de consumator pentru un produs poate di descompus in 3 categorii de costuri: Costurile materiilor prime (agricole si neagricole), Costurile procesarii, Costurile distributiei. Costurile distributiei sunt compuse din: Costurile diferitelor activitati ce fac obiectul distributiei, Costurile tranzactiei (care includ cheltuieili ocazionale de prospectarea pietei, negociere, licitatie.

II.

Circuitele (canalele) de distributie Circuitul reprezinta ansamblul drumurilor parcurse de un produs de la producator la consumator. Caracteristicile circuitului de distributie se regasesc sub 2 forme: 1. Nr canalelor de distributie. 2. Marimea circuitului de distributie (nr de intermediere ce intervin in circuitul de distributie P-C) In functie de marimea circuitului de ditributie, acesta poate fi: Direct (ultrascurt) P-C Integrat P - Procesator i Distribuitor C Scurt sau semiintegrat P Procesator Debilist C Lung P A A A C / P E A D C . Deciziile privind alegerea canalelor de distributie sunt influentate de mai multi factori: Pozitionarea prousului, Cheltuieli de transport, Concurenta cu alti furnizori, Legislatia in vigoare, Pentru lansarea pe piata, producatorii agricoli din tarile dezvoltate pot utiliza urmatoarele: Vanzarea catre intreprinderea din industria alimentara privata, Vanzarea catre intreprinderea de tip cooperatist, Vanzarea catre comercianti (negustori), Vanzarea catre grupurile de producatori. Distributia degros, angro, de debit, en-debit. Comertul degros cu produse a-a indeplineste 4 functii: De cumprare (in cantitati mari) De stocare (Care asigura disparitia in orice moment), De revanzare (in sprijinul debitistilor) De asortare (existenta unei game materiale de articole)

Pentru ca un comerciant sa exercite funciile specifice comerului degros, acest trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - Sa detina depozite mari, - Sa dispuna de mijloace logiste coresp, - Sa fie pozitionat in centrul conelor de gravitatiei comericala a clientilor, - Sa dispuna de un serviciu comercial dezoltat si de specialisti in marketing. Comertul de debit cu produse a-a: Acesta are urmatoarele functii: Formarea asortimentului pentru a oferi consumatorului o gama cat unui larga de produse. Fractionarea pt a oferi produsul in cantitatea cat mai diferite in functie de cerere. Modalitatile principale de vanzare cu amanuntul : Vanzarea traditionala, Vanzarea cu auto-servirea, Vanzarea la domiciliu, Vanzarea prin distribuitori autorizati.

Formele de organizare a comertului cu amanuntul sunt: Comertul integrat (lanturi de magazine) Comertul independent asociat (grupuri de debilisti) Comertul independent izolat. In randul magazinelor cu auto-servire regasim hipermarketurile si supermarketurile. Hipermarketurile se caracterizeaza prin: Suprafata de vanzare de peste 2500 m2, Asortimentul de marfuri cuprinde 25000-50000 articole, 4000 sunt alimentare. Alimentele reprezinta cca 50-60& din vanzarile totale, Existenta unui sector de alimentatie publica, Existenta unei case de marcat pt fiecare 200 m2, Constructia magazinelor este pe un singur nivel, Este amplificat la periferia orasului, Existenta unei parcari cu minim 1200 locuri. Supermarketurile se caracterizeaza prin: Raport de vanzari 400-2500 m2, Comercializeaza 3000-5000 articole, Productia alimentara ocupa 2/3 din suprafata si 90% din vanzari, O casa de marcat pentru fiecare 100 m2 Alte forme sau tipuri de magazine pentru comercializarea produselor a-a sunt: Centru comercial, Magazine restaurant. Hala.

10