I A S I c1o10oq

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE DREPT EFECTELE CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE.
1. Notiuni generale.
1.1.Definitia contractului
CONTRACTUL sau CONVENTIA este acordul intre doua sau mai multe vointe cu scopul de a
produce un efect juridic, adica aceea de a crea, a transmite, a modifica sau a stinge un drept.
1.2.Definitia contractului de vanzare-cumparare
Potrivit art. 1294 Cod civil, contractul de vanzare-cumparare este acel contract prin care o parte
numita vanzator transmite celeilalte parti, numita cumparator, un drept asupra unui bun in
schimbul unei sume de bani platite de cumparator cu titlu de pret.
Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic deoarece obligatiile partilor
contractante sunt interdependente si reciproce fiecare avandu-si cauza juridica in cealalta.
2. OBLIGATIILE VANZATORULUI
Potrivit articolului 1313 din Codul civil, vanzatorul are doua obligatii principale:
- a preda lucrul;
- a raspunde de dansul.
Obligatia principala de predare, implica si obligatia accesorie a conservarii lucrului pana la
predare, in cazul in care lucrul vandut nu se preda in momentul incheierii contractului. Obligatia
de raspundere este denumita de doctrina si jurisprudenta drept obligatie de garantie si analizata
sub doua aspecte:
- garantia contra evictiunii;
- garantia contra viciilor ascunse.
2.1. OBLIGATIA DE PREDARE A LUCRULUI VANDUT
Obligatia de predare a lucrului vandut este reglementata de art. 1314-1335 din Codul civil.
Textele de lege mentionate contin dispozitii supletive, care se aplica in masura in care partile
contractante nu au inteles sa stabileasca ele insele continutul acestei obligatii ce incumba
vanzatorului, manifestandu-si vointa prin clauze clare si neindoielnice inserate in contractul de
vanzare -; cumparare incheiat.
a) Notiunea de predare.

Potrivit art. 1314 din Codul civil, predarea este stramutarea lucrului vandut in puterea si
posesiunea cumparatorului. Definitia formulata de legiuitor comporta urmatoarele observatii:
? utilizarea termenului de stramutare nu este indicata intrucat este susceptibila de a fi asociata
cu transmiterea dreptului de proprietate, ori, dupa cum aratat, proprietatea se transmite, de
regula, din momentul perfectarii contractului.
? deoarece cumparatorul devine proprietarul bunului de la data incheierii contractului, el are si
posesia bunului (corpore alieno); prin urmare, predarea presupune doar transferul detentiei
asupra lucrului.
Putem defini predarea ca fiind punerea lucrului ce formeaza obiectul derivat al contractului la
dispozitia cumparatorului astfel incat acesta sa dobandeasca detentia bunului.
b) Obiectul predarii.
Constituie obiect al predarii lucrului vandut, fructele produse de bun dupa momentul transferului
dreptului de proprietate, precum si accesoriile lucrului vandut.
Codul civil (art. 1326) dispune ca vanzatorul este dator sa predea lucrul vandut in masura
determinata prin contract. Daca lucrul vandut exista si este cert, acesta va fi predat in starea in
care se afla in momentul vanzarii (art. 1324). In cazul in care lucrul vandut este generic
determinat sau/si viitor, predarea se face functie de criteriile stabilite prin contract(cantitate,
calitate, mostre, esantioane, standarde, etc); daca partile au omis sa insereze astfel de criterii,
trebuie predate bunuri de gen de o calitate mijlocie (art. 1103).
In cazul in care obligatia de predare are ca obiect un bun imobil, in lipsa de stipulatie contrara
sau in caz de frauda, devin aplicabile regulile speciale instituite de art. 1327-1334 din Codul civil.
? Cand contractul contine indicatii cu privire la suprafata instrainata, iar pretul este stabilit pe
unitate de masura, daca ulterior incheierii contractului se descopera ca suprafata terenului difera
de cea prevazuta in contract, solutia difera dupa cum urmeaza:
- daca terenul vandut are suprafata mai mica decat cea avuta in vedere la incheierea
contractului, cumparatorul poate opta pentru a cere complinirea cu teren suplimentar sau o
reducere a pretului proportionala cu suprafata ce lipseste ori chiar a solicita instantei sa
pronunte o hotarare in rezolutia contractului de vanzare -; cumparare, sub rezerva dovedirii
imposibilitatii obiective de a utiliza terenul in scopul avut in vedere datorita lipsei de teren
descoperite;
- daca terenul vandut are suprafata mai mare decat cea prevazuta in contract, cumparatorul va
trebui sa plateasca un supliment de pret in functie de excedentul descoperit; el va putea cere
rezolutiunea contractului numai daca suprafata gasita in plus depaseste a douazecea parte a
suprafetei prevazute in contract.
? Daca se vinde un imobil a carui suprafata este indicata in contract, dar pretul este stabilit nu
pe unitate de masura ci global, eventuala diferenta intre suprafata prevazuta in contract si cea
reala nu indriguieste nici vanzatorul sa pretinda un supliment de pret, nici cumparatorul sa

solicite rezolutiunea, decat daca excedentul sau lipsa reprezinta cel putin a douazecea parte din
pretul total al vanzarii. Mai mult, in caz de excedent peste a douazecea parte, cumparatorul
poate promova si o actiune in rezolutiunea contractului.
? Daca s-au vandut doua sau mai multe imobile a caror suprafata este stabilita prin contract, in
schimbul unui pret stabilit global, daca se constata ca suprafata unui imobil este mai mare decat
cea prevazuta in contract, iar a altuia mai mica decat cea indicata in acelasi contract, diferentele
se compenseaza; pentru un eventual rest ramas, devin aplicabile regulile anterior mentionate.
Art. 1334 din Codul civil stabileste un termen special de prescriptie a dreptului de a introduce
actiunea in majorarea sau reducerea pretului, precum si actiunea in rezolutiunea vanzarii pentru
lipsa de conformitate intre suprafata declarata si cea reala. Fiind vorba de un termen de
prescriptie, sunt aplicabile prevederile referitoare la intreruperea, suspendarea sau repunerea in
termenul de prescriptie.
O data cu bunul vandut, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului si fructele produse de
bun dupa momentul transferului dreptului de proprietate, dispozitiile art. 485 din Codul civil
nefiind aplicabile. Evident in temeiul principiului libertatii contractuale, partile au posibilitatea de a
conveni ca fructele percepute dupa incheierea contractului sa se cuvina vanzatorului sau altei
persoane.
Vanzatorul trebuie sa predea cumparatorului si toate accesoriile lucrului vandut precum si tot ce
a fost destinat la uzul sau perpetuu (art. 1325 Cod civil).Accesoriile lucrului pot fi materiale (ex.
imobile, prin destinatie) sau juridice (actiunea in revendicare sau o servitute activa). Ordonanta
nr. 21/1992 privind protectia cumparatorului il obliga pe vanzatorul de bunuri de folosinta
indelungata sa predea cumparatorului toate documentele tehnice care trebuie sa insoteasca
produsul.
c.) Data si locul predarii.
Obligatia de predare trebuie executata la data convenita de partile contractante. Daca un termen
al predarii nu a fost stabilit, obligatia trebuie executata indata ce vanzarea-cumpararea s-a
perfectat.
In ceea ce priveste locul executarii obligatiei de predare, Codul civil (art. 1319) stabileste ca
predarea trebuie sa se faca la locul unde se afla lucrul vandut in timpul vanzarii daca partile nu
s-au invoit altfel. In cazul in care lucrul vandut este generic determinat sau/si viitor predarea se
face in functie de criteriile stabilite prin contract. Daca partile au omis sa insereze astfel de
criterii, trebuie predate bunuri de gen de o calitate mijlocie. Pentru aceasta predarea se face la
domiciliul debitorului. Cheltuielile ocazionate de predarea bunului (masurare, cantarire,
numarare, ambalare) urmeaza a fi suportate de catre vanzator, ca debitor al obligatiei de
predare, iar cele determinate de ridicarea bunurilor (cum ar fi cele de incarcare transport) sunt in
sarcina cumparatorului, ca debitor al obligatiei de ridicare a bunului vandut.
In cazul bunurilor imobile, predarea se realizeaza prin remiterea cheilor, daca este vorba despre
o cladire sau/si prin remiterea titlului de proprietate.

d.) Dovada predarii.

Daca cumparatorul solicita predarea bunului vandut el va trebui sa probeze existenta acestei
obligatii. In cazul in care vanzatorul pretinde executarea obligatiei de predare, el va trebui sa
probeze faptul efectuarii platii.
Intrucat predarea reprezinta un act juridic se vor aplica regulile de drept comun privitoare la
mijloacele de proba a actelor juridice; astfel daca obiectul predarii are o valoare mai mare de 2,5
bani dovada executarii obligatiei se va putea face numai prin inscris.
e.) Sanctiunea neindeplinirii obligatiei de predare.
In caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare a obligatiei de predare, cumparatorul
are la indemana urmatoarele mijloace de aparare:
- exceptia de neexecutare a contractului;
- actiune in executare silita a obligatiei de predare;
- actiune in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare;
- actiunea in revendicare.
f.) Conservarea bunului vandut.
In cazul in care lucrul vandut exista in momentul incheierii contractului si este cert, vanzatorul
este obligat sa il conserve pana la predare, indiferent daca a operat sau nu transferul dreptului
de proprietate. Daca cumparatorul a devenit proprietar v de la data contractarii, el va trebui sa
restituie vanzatorului cheltuielile ocazionate de conservarea bunului. Pana la restituirea acestor
cheltuieli, vanzatorului i se recunoaste un drept de retentie asupra bunului.
2.2. OBLIGATIA DE GARANTIE
Fiind obligat sa depuna toate diligentele pentru a asigura cumparatorului linistita si utila
stapanire a lucrului vandut , vanzatorul trebuie sa ofere garantia contra evictiunii si contra viciilor
ascunse ale bunului vandut.
a) Garantia contra evictiunii (art. 1337-1351 din Codul civil)
Evictiunea reprezinta pierderea totala sau partiala a proprietatii lucrului sau tulburarea
cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar datorita faptului personal al
vanzatorului sau faptei unei tert. Vanzatorul, iar dupa moartea sa, succesorii sai, datoreaza
garantie contra evictiunii nu doar cumparatorului, ci si subdobanditorilor bunului, chiar in ipoteza
in care acestia ar dobandit bunul cu titlu particular si cu titlu gratuit.
Vanzatorul este obligat sa se abtina de la orice act sau fapt de natura sa aduca atingere
dreptului de proprietate dobandit de catre cumparator; este vorba de o obligatie de a nu face ce
se naste din momentul in care are loc translatia dreptului de proprietate, obligatie ce are un
caracter perpetuu. Faptul sau actul savarsit de catre vanzator poate fi anterior incheierii vanzarii,

dar neprevazut in contract. De asemenea poate fi vorba de o tulburare directa, realizata

nemijlocit de catre cumparator, ori o tulburare indirecta, savarsita de catre vanzator prin
intermediul unui tert (ex. daca vanzatorul vinde acelasi lucru consecutiv la doua persoane, iar al
doilea cumparator isi inscrie primul dreptul dobandit, vanzatorul va raspunde de evictiune fata de
al doilea cumparator).
Cumparatorul amenintat cu evictiunea poate invoca in apararea sa exceptia personala de
garantie: cine trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga.
Raspunderea vanzatorului pentru evictiunea rezultand din fapta unui tert exista daca sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- existenta unei tulburari de drept;
- cauza tulburarii sa fie anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare
- cauza tulburarii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.
Continutul si modul de functionare a obligatiei de garantie, variaza dupa cum urmeaza. Anterior
evictiunii, vanzatorului ii revine obligatia de a nu face nimic de natura sa il tulbure pe cumparator
in linistita folosinta a bunului. Este vorba despre o obligatie negativa indivizibila de a nu face.
Daca evictiunea este iminenta, vanzatorul este tinut sa faca tot ceea ce este necesar pentru a
evita producerea acesteia. Suntem in prezenta unei obligatii pozitive, indivizibile de a face. Daca
evictiunea s-a produs, vanzatorul urmeaza sa il despagubeasca pe cumparator pentru
prejudiciul suferit. Este vorba de o obligatie pozitiva divizibila, de a da.
In caz de evictiune totala, vanzatorul este obligat sa plateasca cumparatorului sau succesorilor
sai in drepturi, inclusiv subdobanditorul cu titlu particular:
1. pretul platit, indiferent de micsorarea valorii lucrului la data evictiunii;
2. contravaloarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le rtestituie tertului evingator.
3. cuantumul cheltuielilor de judecata suportate de catre cumparator.
4. cheltuielile suportate de cumparator pentru incheierea contractului de vanzare cumparare.
5. despagubiri compensatorii.
In caz de evictiune partiala, cumparatorul poate cere:
1. rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.
2. despagubiri pentru prejudiciul suferit.
Daca evictiunea se datoreaza faptului personal al vanzatorului, actiunea in garantie pentru
evictiune este imprescriptibila.
b) Garantia contra viciilor lucrului vandut

Obligatia de garantie contra viciilor lucrului vandut, decurge din principiul ca vanzatorul este
obligat sa asigure nu doar linistita stapanire a lucrului vandut ci utila folosirea a acestuia.
Reprezinta viciu al lucrului vandut orice lipsa, deficienta, sau defect al bunului care face ca lucrul
sa fie impropriu folosirii bunului dupa destinatia sa ori care ii micsoreaza intr-atat valoarea, incat
se poate prezuma ca in cunostinta de cauza dobanditorul nu l-ar fi cumparat sau ar fi platit un
pret mai mic.
Raspunderea vanzatorului pentru viciile lucrului vandut presupune indeplinirea cumulativa a
urmatoarelor conditii:
- viciul sa fie ascuns;
- viciul sa fie grav;
- viciul sa fi existat la data contractarii;
- sa nu fie vorba de o vanzare prin licitatie publica;
- sa nu fie vorba de o vanzare de drepturi succesorale.
In ipoteza indeplinirii cumulative a conditiilor raspunderii pentru vicii, cumparatorul are la
indemana trei actiuni:
1. actiunea redhibitorie- actiune civila patrimoniala, prin care reclamantul-cumparator solicita
instantei sa dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare deoarece lucrul vandut
este afectat de vicii ce fac bunul impropriu folosirii potrivit destinatiei sale sau ii micsoreaza
covarsitor valoarea.
2. actiunea estimatorie- actiune civila, patrimoniala prin care reclamantul cumparator solicita
instantei sa oblige vanzatorul sa ii restituie din pretul platit o parte proportionala cu reducerea
valorii lucrului, reducere datorata viciilor de care este afectat bunul.
3. actiunea in remedierea viciilor- evident solutia este viabila numai in ipoteza in care
remedierea este posibila, nu cauzeaza cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea lucrului si
nu afecteaza interesele cumparatorului.
Actiunea in raspundere contractuala pentru vicii este prescriptibila in termen de 6 luni iar daca
viciile au fost ascunse cu viclenie, in trei ani.
Posibilitatea partilor contractante de a modifica continutul legal al raspunderii vanzatorului pentru
viciile lucrului rezulta neechivoc din dispozitiile art. 1354 Cod civil, din caracterul dispozitiv al
regulilor ce alcatuiesc regimul legal al garantiei de drept precum si din principiul libertatii
contractuale, admit neechivoc o asemenea posibilitate.
3. OBLIGATIILE CUMPARATORULUI
Contractul de vanzare-cumparare naste in sarcina cumparatorului obligatia de a plati pretul
bunului, de a lua in primire bunul si de a suporta cheltuielile contractului.

3.1. Obligatia de plata a pretului

Potrivit art. 1361 Cod civil, principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la
locul determinat prin contract. Plata pretului presupune remiterea sumei de bani ce corespunde
valorii lucrului vandut. Aceasta suma este stabilita de parti din momentul incheierii contractului
sau urmeaza a fi determinata pe baza criteriilor convenite de parti la data perfectarii vanzarii. In
principiu, plata pretului se realizeaza sub forma unei sume globale care face obiectul unei
prestatii unice. Nimic nu opreste partile de a conveni ca plata pretului sa se faca in rate, prin mai
multe prestatii succesive. Daca partile nu au stipulat data la care trebuie sa se plateasca pretul
bunului vandut, atunci aceasta coincide cu data la care vanzatorul trebuie sa predea bunul care
formeaza obiectul derivat al contractului; pe cale de consecinta, daca s-a stabilit un termen
pentru obligatia de predare acesta va profita si cumparatorului. In cazul in care cumparatorul are
motive temeinice sa se teama ca va fi evins, el este indreptatit sa suspende plata pretului pana
cand vanzatorul face sa inceteze tulburarea, sau pana primeste o cautiune (garantie). Plata
pretului trebuie facuta la locul stabilit de partile contractante. Daca contractul nu cuprinde nici o
prevedere cu privire la locul platii, acesta difera dupa cum partile au derogat sau nu de la
principiul simultaneitatii executarii obligatiilor ce decurg din contracte sinalagmatice. Astfel plata
pretului se va face:
- la domiciliul vanzatorului (plata portabila) daca pretul se plateste in momentul predarii bunului
de catre vanzator;
- la domiciliul cumparatorului (plata cherabila), daca partile nu isi executa simultan obligatiile
contractuale (art. 1104 Cod civil).
Legea (art. 1363 Cod civil) enumera trei cazuri cand cumparatorul este obligat sa plateasca
dobanda pana la plata integrala a pretului:
1. atunci cand plata dobanzilor rezulta dintr-o clauza contractuala expresa;
2. atunci cand lucrul vandut si predat cumparatorului este frugifer;
3. atunci cand si din momentul punerii in intarziere a cumparatorului cu privire la executarea
obligatiei de plata a pretului.
Spre deosebire de dreptul comun (art. 1088 Cod civil) aplicabil in materia obligatiilor banesti,
punerea in intarziere a cumparatorului se poate face nu numai printr-o cerere de chemare in
judecata ci si printr-o simpla notificare.
In care vanzatorul, din varii motive, refuza sa primeasca pretul, cumparatorul are la indemana
procedura ofertei reale urmate de consemnatiune. Procedura amintita presupune ca, prin
intermediul executorului judecatoresc, debitorul-cumparator sa il someze pe creditorul vanzator
sa primeasca pretul bunului vandut. Daca vanzatorul consimte executorul va consemna plata
intr-un proces verbal; in caz contrar, cumparatorul poate consemna suma de bani la dispozitia
cumparatorului consemnare ce impiedica obligarea acestuia la plata de daune moratorii.
In cazul in care cumparatorul nu executa obligatia de plata a pretului, vanzatorul are la
indemana urmatoarele mijloace de aparare:

1. exceptia de neexecutare a contractului;

2. actiune in executare silita a obligatiei de predare;
3. actiune in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.
3.2. Obligatia de luare in primire a bunului vandut
Cumparatorul este obligat sa ia in primire bunul vandut la termenul si locul unde vanzatorul
trebuie sa execute obligatia de predare, suportand si cheltuielile ocazionate de ridicarea de la
locul predarii.
Daca cumparatorul nu executa aceasta obligatie, vanzatorul are la indemana mai multe
posibilitati:
1. actiune in executare silita;
2. depozitarea lucrului vandut;
3. rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.
3.3 Obligatia de suportare a cheltuielilor vanzarii
In lipsa de stipulatie contrara, cumparatorul este obligat sa suporte cheltuielile vanzarii (art. 1305
Cod civil). Sunt considerate astfel de cheltuieli urmatoarele:
- sumele de bani necesare pentru redactarea si multiplicarea contractului;
- sumele de bani necesare pentru redactarea procurii si plata mandatarului (daca una dintre parti
incheie contractul prin mandatar);
- taxele de timbru;
- taxele de autentificare;
- taxele de publicitate imobiliara;
- onorariul pentru avocatul care a acordat asistenta juridica partilor;
- onorariul notarului care a autentificat actul de instrainare, etc.
Daca vanzatorul a suportat o parte din aceste cheltuieli, el va avea drept la restituirea lor numai
in cazul in care cumparatorul nu probeaza existenta unei intelegeri contrare prezumtiei instituite
de art. 1305 Cod civil.
BIBLIOGRAFIE
- Paul Mircea Cosmovici. Drept Civil- drepturi reale, obligatii, legislatie- Editura All, Bucuresti,
1996;

- Codrin Macovei. Contracte civile, vol. 1 si 2, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi,
2005;
CUPRINS
1. NOTIUNI GENERALE 1
1.1 Definitia contractului 1
1.2. Definitia contractului de vanzare-cumparare 1
2.OBLIGATIILE VANZATORULUI 1
2.1 Obligatiile de predare a lucrului vandut 1
2.2. Obligatia de garantie 4 a) Garantia contra evictiunii 4 b) Garantia contra viciilor lucrului
vandut 5
3. OBLIGATIA CUMPARATORULUI 6
3.1 Obligatia de plata 6
3.2 Obligatia de luare in primire a lucrului vandut 7
3.3. Obligatia de suportare a cheltuielilor vanzarii 7
BIBLIOGRAFIE 8

Altul cuprinsul
Din cuprins:
Cap. I Notiuni introductive
1. Generalitati
2. Notiunea contractului de vnzare-cumparare
3. Conditiile de validitate
Cap. II Efectele contractului de vnzare-cumparare
1. Generalitati
2. Interpretarea cauzelor contractuale
3. Transferul proprietatii sau a altor drepturi, efect principal
al contractului de vnzare-cumparare
4. Riscul pieirii fortuite a lucrului vndut
5. Obligatiile vnzatorului
5.1 predarea lucrului vndut
5.2 obligatiile de garantie
6. Obligatiile cumparatorului
6.1 plata pretului
6.2 preluarea lucrului vndut
6.3 suportarea cheltuielilor vnzarii
7. Efectele (opozabilitatea) fata de terti a vnzarii-cumpararii
Cap. III Efectele contractului de vnzare-cumparare
n cazul anumitor varietati de vnzari
1. Vnzarea lucrului altuia
2. Vnzarea de drepturi succesorale

3. Vnzarea de drepturi litigioase si retractul litigios

4. Vnzarea dupa greutate, numar sau masura
5. Vnzarea la licitatie
6. Vnzarea-cumpararea imobiliara
7. Vnzarea cu arvuna
CONCLUZII
Cap. IV Practica judiciara
BIBLIOGRAFIE

Extras din document:

CAPITOLUL I
NOTIUNI INTRODUCTIVE
1. Generalitati.
ntre contractele cu titlu oneros, cel mai ntrebuintat este astazi vnzarea; vnzarea n-a fost nsa
primul contract ntrebuintat ntre oameni ntruct tranzactiile omenesti au nceput prin schimb.
Vnzarea si trage originea sa din schimb, zice o lege romana caci altadata neexistnd moneda,
nu era cuvnt deosebit spre a distinge marfa de pret. ntmplndu-se adeseori ca cuiva sa-i
lipseasca tocmai din lucrurile ce altul avea n prea mare cantitate, acel care avea prea mult din
unele lucruri le schimba cu altele, ce-i lipseau.Fiind nsa cam greu ca doua persoane sa aiba
lucruri din cele ce le trebuiesc reciproc, s-a ales o materie avnd o valoare publica, fixa si
determinata, menita a reprezenta toate lucrurile, n scop de a se prentmpina greutatile ce
rezultau din schimb. Aceasta materie investita cu marca autoritatii publice, a servit la stramutarea
proprietatii mai mult prin valoarea ce i s-a dat, dect prin nsasi substanta materiei. De atunci
ambele materii nu se mai numesc marfuri, ci una se numeste pretul celeilalte1.
La romani, vnzarea-cumpararea sub forma ei consensuala, a aparut numai spre finele republicii,
deoarece initial vnzarea lucrurilor contra unui echivalent masurat n bani s-a facut ori prin
mancipatiune (mancipatio o vnzare imaginata prin arama si balanta), ori prin predarea

obiectului n momentul cnd cumparatorul numara suma.

Prima modalitate de nstrainare(mancipatio) este romana, cea de-a doua apartine dreptului natural
si se aseamna cu trocul, ceea ce o deosebeste fiind numai folosirea monedei2.
Ct priveste originea contractului de vnzare-cumparare consensuala, se pare ca acest contract a
fost ncheiat initial sub forma a doua stipulatii reciproce si anume: vnzatorul isi stipula pretul,
iar cumparatorul si stipula marfa de unde si denumirea dubla pastrata pna n zile noastre de
emtio-venditio.
Aceste doua stipulatii aveau ntre ele o legatura economica, dar din punct de vedere strict juridic
erau total independente una de cealalta.
Fierul si arama au fost primele menite a servi de contra-valoare produselor naturii si a muncii
omului. Acela care avea o cantitate oarecare din aceste metale, necesare att la fabricarea armelor
ct si a uneltelor de munca, usor putea sa dobndeasca, n schimbul lor, obiectele trebuitoare
vietii sale.
Mai trziu, alte metale, mai scumpe si mai trainice n acelasi timp servesc de contravaloare n
materie de schimb.Acestea sunt: aurul si argintul.
Pentru a dobndi lucrul ce-ti era necesar, trebuia sa dai o cantitate oareceare din aceste metale.
Cu timpul nsa si cu dezvoltarea comertului si a civilizatiei, s-a cautat a se da fragmentelor de
metal o forma determinata, spre a se nlesni tranzactiile omenesti si pentru a se garanta att
material ct si greutatea ei, aceste bucati de metal s-au investit cu marca autoritatii publice.
Astfel, s-a nascut moneda metalica (pecunia) care, pentru o nlesnire si mai mare, a fost nlocuita
mai trziu prin hrtie. De acum nainte, metalul dat n schimbul unei marfi n-are sa se mai
aprecieze dupa greutate ci dupa numarul bucatilor de metal. Contractul nu va mai fi un schimb, ci
va fi o vnzare sau o cumparare, dupa rolul fiecarei parti. Vnzatorul va fi acela care va nstraina
marfa, iar cumparatorul va fi acela care va da pretul n bani.
Odata cu aparitia banilor locul schimbului primitiv de marfa contra marfa (troc) a fost luat treptat
de schimbul de marfa contra bani. Juridic, aceasta operatiune economica se realizeaza prin
intermediul contractului de vnzare-cumparare.Vnzarea-cumpararea este unul dintre cele mai
raspndite contracte n viata omului modern devenind practic, un act cotidian.
Sediul de baza al reglementarii juridice, sau altfel spus, dreptul comun n materie de vnzarecumparare se gaseste n Cartea a III-a (despre diferitele moduri prin care se dobndeste
proprietatea), Titlul V (Despre vinderi) de la art. 1294 la art. 1404 Cod civil.
Pe lnga reglementarea de drept comun, legislatia romna mai cuprinde n materie de vnzarecumparare si alte reguli cu caracter special aplicabile numai anumitor vnzari. Sunt astfel de
reglementari de exemplu cele referitoare la vnzarile de terenuri cuprinse n Legea nr. 18/1995
privitoare la fondul funciar, cele referitoare la vnzarea de locuinte construite din fondul statului,
sau din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, cuprinse n Decretul lege nr. 6/1990
privind vnzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie si Legea nr. 85/1992
privitoare la vnzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din
fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat.