Plumb De George Bacovia Personalitatea de seama a literaturii romane, George Bacovia se remarca prin versuri.

Fiind adept al simbolismului, un curent literar ce apare in secolul al XIX-lea ca reactive impotriva romatismului si a parnasianismului. Bacovia isi desfasoara activitatea literara intr-un moment in care acest curent evolueaza spre modernism si chiar daca preia teme simboliste, poetul isi contruieste o directive proprie. In acest sens se poate vorbi despre un simbolist decadent si despre un scriitor monocord, care reia aceleasi teme. Poezia Plumb apare in fruntea volumului cu acelasi titlu, publicat in anul 1916 si este emblematica prin tema sa pentru nivelul liric specific acestui volum. Prin tema principala, fiind singuratatea asociata cu izolarea, aduce sugestia mortii. La nivelul intrului volum mai apar si sentimental inadaptarii, imposibilitatea comunicarii, tristetea apasatoare, nevroza, depresia, delirul. Titlul Plumb este un simbol care, pe baza corespondetei dintre elementele de natura si starea sufleteasca, sugereaza o serie de stari si sentimente. Culoarea metalului sugereaza cenusiul existential, greutatea metalului sugereaza tristetea apasatoare, maleabilitatea metalului sugereaza starea de nevroza, raceala sugereaza prezenta mortii. Sonoritatea cuvatului plumb este formata dintr-o vocala inchisa intre patru consoane, aducand idea de izolare. Titlul se repeta de sase ori in poezie, devenind leitmotiv si este plasat simetric la finalul versurilor 1 si 4 din fiecare strofa si la cenzura versului 2. Aceasta dispunere aduce starea de inchidere. Tema poeziei o contitue conditia poetului intr-o lume artificial lipsita de aspiratii. Poezia prezinta o lume ostila si stranie care este proiectia universului interior de un tragism tragic asumat cu luciditate de poet. Elementele simboliste care apar in poezie sunt: muzicalitatea interioara redata prin repetitia stam singur, laitmotivul plumb, imagini auditive scartaiau coroanele de plumb. Cultivarea simbolului: simbolul cavou este un simbol pentru universal interior, sugerand izolarea, imposibilitatea comunicarii. Sicriele de plumb sunt simboluri pentru societatea artificial lipsita de aspiratii, cu orizont inchis. Sugestia: elementele vant, frig sugereaza sfarsitul continuu bacovian, apropierea mortii si starea de continua tristete. Lirismul subiectiv este redat prin marci ale subiectivitatii: verbe la persoana I :stam, am inceput; adjectival posesiv meu; punctuatia expresiva anume punctele de suspensie si liniile de pauza care, plasate simetric , ele marcheaza o intrerupere a discursului liric sugerand sentimental de depresie si nevroza. Structura si compozitia: doua strofe tip catren, masura de 10 silabe, rima imbratisata, ritm iambic.

Secventele lirice corespun strofelor. Strofa I constitue prima secventa lirica si prezinta realitatea exterioara obiectiva simbolizata de cimitir si cavou. Strofa a II a constitue a doua secventa lirica si prezinta realitatea interioara obiectiva simbolizata de amorul meu. Imaginar poetic: Secventa I surprinde elemente ale unui cadru inchis, sufocant care, pe baza corespondetei simbolizeaza universul interior prin simbolul cavou. DEcorul funerar se contureaza prin sicriele de plumb ,flori de plumb ,funerar vestmant. Repetarea cuvantului plumb capata de fiecare data o alta conotatie: 1.sicriele de plumb- epitet cromatic ,2. Flori de plumb- epitet metaforic, sens conotativ, sugerand flori putrezite, aducand sugestia mortii, 3. Coroanele de plumb- epitet metaforic, intervine idea de volum, singura imagine auditiva sugerand efectul rece al mortii. Secventa a II-a sta sub semnul tragicului , existenta generata de disparitie, de moarte a afectivitatii. Epitetul intors accentueaza misterul poeziei intrucat motivul ce reiese din expresia Dormea intors poarta amprenta mortii iar somnul intors bacovian se transforma in cosmar. Metafora aripile de plumb sugereaza zborul in jos, atractia teluricului.Imaginea auditiva si-am inceput sa-l strig exprima disperarea eului liric in fata iminentei mortii, incercarea de salvare fiind o iluzie. La nivel lexical, predomina campul semantic al mortii reperezentat prin sicriu, cavou, funerar, coroana, mort, repetarea acelorasi cuvinte are ca efect monotonia. De asemenea , in poezie, este prezent si campul semantic al iubirii, foarte slab, represent prin amorul meu. La nivel morfologic, se remarca prezenta verbelor in marea lor majoritate statice. Cu ajutorul timpului imperfect putem simtii starea de angoasa a eului liric si lipsa viziunii optimiste care este transmisa prin verbe precum: dormeau, stam , era, scartaiau, atarnau. Strofele sunt contruite pe paralelism sintactic. La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente, coordinate prin juxtapunere sau copulativ. Repetarea conjunctiei copulative si realizeaza suprapunerea de imagini pentru a reda aceeasi stare. La nivel fonetic, se remarca predomintanta vocalelor o,I si u, care dau sentimental de vid interior, iar aglomeratia consoanelor b,p,m,n creaza o sonoritate bizara. La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central plumb, ascoiat metaforelor flori de plumb, coroanele de plumb, aripile de plumb si expresivitatea epitetului din versul Dormea intor amorul meu de plumb. In opinia mea, poezia Plumb de George Bacovia prezinta conditia poetului ntr-o societate meschin, incapabil s-l neleag, eul liric exprimndu-i n mod direct sentimentele de tristee, melancolie dar i de claustare n acest univers nchis, fr posibilitate de evadare, aducand sugestia mortii.

In concluzie, poezia este o arta poetica si se inscrie cu succes in lirica simbolista moderna prin marci ale simbolismului prezente:simbolurile,valorificarea cromaticii, a sugestiei si prin exprimarea propriei conceptii despre conditia artistului intr-o lume ostila, monotona si sufocanta.