Sunteți pe pagina 1din 15

Lectia nr. 1 - 02.01.

2012 MERSURILE CALULUI Alurile Generalitati vocabular specific Sub numele de aluri definim diferitele tipuri mersuri, respectiv, de miscari ale picioarelor calului cand acesta se deplase aza. Exista trei tipuri de aluri principale: pasul, trapul si galopul. Acestea sunt aluri naturale, din care se pot produce, in mod artificial si, uneori eronat, alte forme, numite aluri artificiale. In scoala de echitatie, cele patru picioare (membre) ale calului au urmatoarele denumiri, utile pentru intelegerea explicatiilor de pe parcursul lectiilor: Anteriorul drept (AD) Anteriorul stang (AS) Posteriorul drept (PD) Posteriorul stang (PS).

Ansamblul a doua membre se numeste biped. Prin combinarea in timpul mersului a celor patru membre, un cal are sase bipede: Bipedul anterior, format din AD si AS Bipedul posterior, format din PD si PS Bipedul lateral dreapta, format din AD si PD Bipedul lateral stanga, format din PD si PS Bipedul diagonaldreapta, denumit dupa piciorul anterior (AD si PS) Bipedul diagonal stanga (AS si PD)

In aceasta lectie vorbim despre mersurile naturale ale calului ALURILE NATURALE I. PASUL Pasul este o alura naturala de mers, in care picioarele calului se asaza pe pamant unul dupa altul, in patru timpi egali, bine marcati si mentinuti constant in tot timpul lucrului la pas. Membrele se asaza pe pamant intr-o ordine: PS, AS, PD, AD, PS, AS, PD, AD.. Viteza medie de deplasare la pas este de aproximativ 6 km/ora. Aceasta viteza poate fi marita, daca si pasul se alungeste, acoperind o suprafata mai mare de teren, sau micsorata, daca amplitudinea si lungimea pasului se micsoreaza. In primul caz, vorbim de pas alungit, in care amprenta de pe sol a posterioarelor depaseste amprenta anterioarelor; in cel de al doilea caz vorbim de pas ingramadit, in care amprenta posterioarelor este mult in urma amprentei la sol a anterioarelor. Intre aceste doua variante, exista pasul mijlociu, in care amprenta la sol a posterioarelor se asaza peste amprenta lasata de membrele anterioare pe sol. Pentru o mai buina intelegere, bipedul stang (AS si PS) sunt hasurate in negru in urmatoarele desene.

II. TRAPUL Trapul este tot o alura naturala, dar in doi timpi, egali, este o alura simetrica, in care picioarele calului se asaza pe sol alternativ, in diagonala: AD si PS sunt pe sol, in timp ce AS si PD sunt in aer, apoi invers: AS si PD sunt pe sol, in timp ce AD so PS sunt in suspensie (in aer, deci nu ating solul). Putem spune ca avem cate un biped diagonal pe sol si altul ridicat, urmat imediat de asezarea celuilalt biped diagonal pe sol si ridicarea primului biped diagonal, cel care tocmai a fost pe sol. In scurtul timp dintre schimbarea pozitiei celor doua bipede diagonale, exista o scurta perioada in care nici un picior nu atinge solul (perioada de proiectie). Viteza aproximativa a unui cal in trap este de 15 km/ora, dar si in cazul trapului poate fi chiar semnificativ crescuta, daca avem un trap alungit (cand amprenta posterioarelor la sol depaseste cu mult amprenta lasata de membrele anterioare), sau micsorata, daca avem un trap ingramadit (amprenta posterioarelor este mult in spatele anterioarelor). Se mai disting doua variante de trap: trapul de lucru si trapul mijlociu, intermediare intre primele doua din punct de vedere al lungimii fuleului, dar deosebite si prin gradul de angajare si impulsie (distinctie ce nu face obiectul acestei lectii). O mentiune despre trapul executat de caii trapasi pe care ii putem vedea la cursele de trap: acest trap se caracterizeaza printr-o disociere a bataii celor doua bipede diagonale, iar viteza poate ajunge si la 45 km/ora! Dimpotriva, o ingramadire extrema a calului la trap, cu o impulsie si angajare extraordinare, pot duce la obtinerea unui tip special de trap, practicat in dresajul de inalta clasa, numite pasaj si piaffe (despre care vom vorbi intr-o alta lectie).

III. GALOPUL Galopul este o aiura asimetrica, in trei timpi inegali. Spunem despre un cal ca poate galopa in doua feluri: pe dreapta sau pe stanga (pe mana dreapta sau pe mana stanga), in functie de asezarea membrelor pe sol, astfel: In galopul pe mana dreapta, picioarele se asaza pe sol in ordinea: PS, biped diagonal stang (adica AS si PD in acelasi timp), urmat de AD; dup ace se ridica de pe sol AD, urmeaza o perioada de proiectie, in care nici un picior nu atinge solul. Cand calul merge pe o linie curba spre dreapta, trebuie sa mearga in mod natural intr-un galop pe dreapta. In galopul pe mana stanga, picioarele se asaza pe sol astfel: PD, biped diagonal dreapta (adica AD si PS in acelasi timp), apoi AS, urmat de perioada de proiectie. Acesta este un galop natural cand calul urmeaza o curba la stanga.

Cand calul merge in galop pe stanga, dar efectueaza o curba la dreapta, sau invers, cand galopeaza pe dreapta, dar efectueaza o curba la stanga, este in contragalop miscare care e utila si in dresajul calului. Viteza unui cal la galop este, in medie, de 24 km/ora, dar cu variatii extrem de mari, in functie de tipul de lucru pe care il cerem calului. Astfel, si in cazul galopului vorbim despre: galop ingramadit, in care fuleul este foarte scurt, iar posterioarele se asaza pe sol mult in spatele anterioarelor galop de lucru, in care fuleul este ceva mai mare galop mijlociu, in care fuleul este si mai mare, urmele posterioarelor fiind cam pe acelasi loc cu urmele lasate pe sol de membrele anterioare galop alungit, in care fuleul este mult mai mare, posterioarele lasand o urma pe sol care depaseste inainte urma lasata de anterioare.

In impartirea aceasta, pe langa criteriul de lungime a fuleului, este foarte important si criteriul de angajare a posterioare lor, (a partii din spate), de impulsie, de pozitia ancoliurii, si de asezarea in mana a calului (elemente care nu vor fi tratate in aceasta lectie).

In lectia urmatoare vom vorbi despre ALURILE ARTIFICIALE. Pana atunci, va uram spor la antrenament! Dr. Ozana Moraru si Echipa EQUESTRIA Lectia nr. 2 - 17.01.2012 MERSURILE CALULUI Alurile - partea a douaMERSURILE ARTIFICIALE In lectia anterioara am vorbit despre cele trei mersuri naturale ale calului,cele trei aluri de baza: pasul, trapul si galopul. Pe langa aceste mersuri pure, naturale, exista si aliuri intermediare, care nu sunt altceva decat neregularitati ale mersurilor naturale, numite si vicii de aliura, dar si mersuri artificiale, obtinute prin dresaj. 1. Pasul amble popular: pasul in buiestru Este un mers la pas nenatural pentru un cal, un mers de natura simetrica, un mers la pas, dar in doi timpi, in care bipedele laterale se succed in mod egal pe sol, astfel: bipedul lateral dreapta (AD si PD) urmat de bipedul lateral stanga (AS si PS). Este un mers comod pentru calaret, motiv pentru care acesti cai, care mergeau in buiestru, erau pe vremuri foarte cautati la tara, de catre notarii sau medicii de tara, care aveau drumuri lungi de facut calare. Caii care merg in buiestru pot atinge si viteze chiar foarte mari, intr-o vreme chiar participau la cursele de trap (pe hipodromul de la Vincennes Franta), unde au avut ceva succese, dar au fost in cele din urma definitiv descalificati pentru neregularitati de alura.

Exista patrupede care merg in mod normal in buiestru: girafa, elefantul , camila.

2. Trapul de curse este considerat tot un mers artificial, viciat, in care exista o usoara disociere a asezarii pe sol a celor doua componente ale unui biped diagonal: anteriorul se asaza putin mai devreme decat posteriorul opus, pentru ca acesta din urma sta mai mult pe sol, pentru a-si creste forta de impingere si, astfel, a obtine o viteza mai mare, necesara trapasilor de curse.

3. Trapul cadentat (pasajat), pasajul si piaffe Sunt aluri artificiale derivate din trap, perfect ritmate si simetrice, in care, ca si in trap, cele doua bipede diagonale se asaza succesiv pe sol, dar cu o cadenta foarte lenta, si cu un fuleu foarte mic al trapului (urma posterioarelor pe sol este mult in spatele urmei anterioarelor, un fuleu acoperind foarte putin teren) si cu o perioada de proiectie (timpul cat calul sta in aer, neatingand cu nici un picior solul) mult mai lunga. Pasajul este un mers creat prin dresaj de inalta clasa si nu poate fi obtinut decat printr-o impulsie foarte buna, care sa duca la o bunaingramadire a calului.

Piaffe este un pasaj executat pe loc, fara a avansa; calul nu merge deloc inainte, ci executa miscari simetrice si egale, de asezare alternativa pe sol a celor doua bipede diagonal, stand pe loc. Membrele posterioare trebuie sa fie foarte bine angajate, energice, calul este intr-o excelenta impulsie si control. 4. Trapul spaniol este un trap ce necesita o actiune energica a posterioarelor, flectate sub crupa, si o alungire si extensie semnificativa a membrelor anterioare. Multi autori considera ca, desi este un pas invatat prin inalt dresaj, nu poate fi considerat un pas de scoala, ci mai degraba de circ, lucru care a facut ca acest pas sa nu fie cerut niciodata in concursurile de dresaj ale FEI.

5. Galopul de curse Asa cum exista un trap nenatural al trapasilor de curse, produs pentru a obtine o viteza mai mare pe hipodrom, tot asa exista si un galop nenatural al cailor de curse de galop: acesta este un galop in patru timpi, datorita disocierii momentelor in care cele doua membre ale bipedului diagonal se asaza pa sol. Va mai amintiti ca la galopul normal pe stanga, de exemplu, asezarea era: PD, biped diagonal stang (adica PS si AD in acelasi timp!), apoi AD? In cazul galopului de curse, intre asezarea PD si AS exista o perioada semnificativa de timp, ceea ce-l face a fi un galop in patru timpi, nu in trei. Perioada de proiectie este si ea modificata, fiind mult mai scurta.

6. Exista si mersuri artificiale si vicioase in care anterioarele merg la galop, iar posterioarele la trap (galop cu fata sau galop dinainte) si invers: posterioarele se asaza pe sol ca si cand ar merge la galop, iar anterioarele raman in trap (galop cu spatele sau galop dinapoi). Galopul dinainte

Galopul dinapoi

7. Galopul dezunit sau incrucisat Este un viciu grav de alura, prin care doar posterioarele se succed in ordine corecta pentru un galop la dreapta, de exemplu, in timp ce anterioarele se succed in ordine pentru un galop la stanga (si invers). Adica, pentru un galop la dreapta, dupa asezarea pe sol a PS, in loc sa urmeze asezarea diagonalului drept (PD si AS), urmat de AD, se asaza bipedul lateral drept (PD si AD), urmat de AS. Acest viciu este in general rezultatul unui dresaj prost al calului inca de la inceputuri, cand invata sa schimbe galopul de pe o mana pe alta. 8. Mersul inapoi este tot un mers artificial, obtinut prin dresaj. In mediul sau natural, calul nu merge niciodata inapoi, ci se rasuceste rapid 180 de grade, si merge inainte. Dar mersul inapoi este foarte important pentru dresajul calului, deoarece ajuta la balansarea centrului de greutate spre partea posterioara lucru foarte important in dresaj, dar si pentru realizarea sariturilor. In concursurile de dresaj, mersul inapoi trebuie sa fie unul corect, adica un mers in doi timpi, egali, cu asezarea succesiva pe sol a celor doua bipede diagonal (deci, nu este un mers in patru timpi, ca mersul inainte, la pas!).

9. Mersuri sau miscari de nesupunere Exista si mers inapoi prin care calul vrea sa se sustraga comenzilor calaretului, situatie in care mersul inapoi este neregulat, haotic, cu capul ridicat si tot corpul contractat acesta nu e un mers de dresaj si e de dorit sa nu il intalnim prea des!

Tot o manifestare de nesupunere este si cabrarea, in care calul se ridica pe neasteptate in picioarele din spate, existand riscul pentru calaret sa cada pe spate, dar chiar si pentru cal sa cada pe spate, uneori chiar peste calaret (!)

sau saritura de oaie, in care , tot ca nesupunere, calul se ridica brusc cu toate picioarele de pe sol, in mod repetat, putand sa arunce astfel calaretul din sa.

10. Mersuri si miscari de inalta scoala de dresaj In cadrul scolii de inalt dresaj, caii pot realiza si niste mersuri sau miscari artificiale, dar care pot face deliciul spectacolelor ecvestre:

Pasul spaniol

Pasaj Piaffe

Curbeta

Crupada

Capriola

Dr. Ozana Moraru si Echipa EQUESTRIA Lectia nr. 3 - 30.01.2012 Pozitia calare Pentru ca stim ca cel mai important lucru la un incepator este sa-si infranga teama de a sta calare si, odata cu aceasta, sa se relaxeze, dupa care lucrurile vor merge din ce in ce in mai bine, vom aborda aceasta tema inaintea altora, fiind foarte important a fi inteleasa de elev inca de la primele lectii calare. Inainte de a ajunge in sa, calaretul trebuie sa stie cum sa urce in sa: abordarea se face intotdeauna de pe partea stanga a calului; dam darlogii peste ancolura calului, apoi cu mana stanga se apuca darlogii, apoi partea din fata a seii; cu mana dreapta se apuca partea cea mai din spate a seii; stand in partea laterala stanga a calului, se asaza piciorul stang in scarita stanga, apoi, facand presiune cu ambele maini pe sa si tinandu-ne de ea, ne luam avant si ne impingem in piciorul stang, asezat in scarita stanga; cand suntem deja ridicati pe flancul stang al calului si tinandu-ne in continuare cu ambele maini de sa, ridicam si piciorul drept, ducandu-l prin spate, ocolind saua si mana noastra dreapta, il trecem de partea cealalta a seii, respectiv, pe partea dreapta, dupa care asezam si piciorul drept in scarita. Acum ne putem aseza in sa.

Odata asezati in sa, este obligatoriu sa avem o anumita pozitie, care sa ne confere atat noua un echilibru stabil si o siguranta, indiferent de situatia de moment si de ce se intampla in jur, dar sa-i asigure si calului un confort care sa-i permita sa execute relaxat si cu placere tot ceea ce ii cerem noi, fiind calare. Pozitia si atitudinea unui calaret in sa variaza cu tipul de alura (mers) in care se afla calul pas, trap, galop, etc dar si cu forma terenului pe care lucreaza denivelari, panta ascendenta sau descendenta de tipul exercitiului pe care il executa, sau de diverse circumstante inconjuratoare. De aceea, nu putem vorbi de o anumita pozitie fixa, ci de o anumita maniera de comportament calare, care ii permite calaretului sa-si schimbe pozitia astfel incat sa fie permanent adaptata momentului si echilibrul ambilor parteneri (cal si calaret) sa fie pastrat. Toate aceste variatii de pozitie deriva din pozitia de baza, pozitie cu care orice elev trebuie sa inceapa echitatia. In gama pozitiei pe cal sunt doua extreme, intre care se pot produce toate aceste variatii de pozitie, si anume: 1. Pozitia in sa in care calaretul este cu sezuta complet in sa, situatie in care toata greutatea bustului lui este in sa, doar greutatea pulpelor (coapse, gambe, picior) este in scarite 2. Pozitia in echilibru sau in scarite (in monta) in care intreaga greutate a calaretului este in scarite, sezuta este iesita din sa, fara a avea contact cu aceasta Pozitia in sa Calaretul trebuie sa stea asezat in sa cu spatele drept, cu zona lombara cat mai relaxata, cu sezuta asezata simetric (cu fesele egal distribuite de o parte si de alta a seii), in partea cea mai din fata a scobiturii seii Umerii relaxati si bratele sa atarne vertical pe langa corp (nu indepartate de corp!), facand un unghi cu antebratele Antebratele, pumnii, darlogii si inelul zabalutii din gura calului trebuie sa formeze o linie continua, dreapta, fara unghiuri Pumnii care tin darlogii trebuie sa fie usor inchisi, cu degetul mare in sus, iar celalalte degete inchise asezate fata in fata, la 10-15 cm unul de altul, cu darlogul trecand de jos in sus printre degetul 4 si 5 (respectiv, intre degetul inelar si degetul mic), in palma inchisa, apoi intre degetul index (al doilea deget, sau degetul aratator) si degetul mare

Gatul si capul drepte, privind in fata, Nu in capul calului sau in jos Coapsele si gambele vin vertical, cu realizarea unui unghi intre ele, unghi mai mare sau mai mic, functie de lungimea scaritelor; coapsele sunt aderente de sa, iar gambele trebuie sa cada liber, in contact cu flancurile seii, dar fara sa o stranga, ramanand cat mai fix in pozitie aproape verticala, fara sa balangane in fata si in spate. Piciorul asezat in scarita are ca punct de sprijin treimea anterioara a labei piciorului pe scarita, cu coborarea la maxim posibil a calcaiului; pozitia calcaiului cat mai jos si a gambei cat mai lejer si fix, trebuie sa asigure o pozitie verticala a tragatorilor scaritei lucru care ii confera echilibru calaretului.

O astfel de pozitie corecta avem in desenele de mai jos, unde vedem ca o linie dreapta, perfect verticala, coboara de la mijlocul capului calaretului, la fata anterioara a umarului, la nivelul cotului, apoi prin mijlocul bazinului, pana la fata posterioara a calcaiului. Aceasta linie verticala trece si prin centrul de greutate al calului, asigurandu-i astfel si lui posibilitatea de a se echilibra si a sta relaxat.

Pozitia in echilibru (in monta) Este pozitia in care sezuta calaretului paraseste saua, se ridica putin, pierzand contactul cu saua, bustul se apleaca putin in fata si intreaga greutate a calaretului se lasa in scarite si in picioare, mai bine zis, in calcaie, care trebuie sa stea cat mai coborate. Ceea ce diferentiaza fundamental pozitia IN SA de pozitia IN ECHILIBRU, este locul in care se afla centrul de greutate al calaretului: La pozitia in sa, centrul de greutate este pe sezuta La pozitia in monta, acesta trebuie sa cada vertical de-a lungul tragatorilor, pana in punctul de sprijin al talpii in scarita.

In ambele cazuri, centrul de greutate al calaretului trebuie sa fie deasupra centrului de greutate al calului, pe o linie verticala. Pentru ca un calaret sa treaca de la pozitia in sa la cea in echilibru, cu alte cuvinte, sa-si treaca centrul de greutate de pe sezuta, pe scari, el NU trebuie sa se ridice in scari, ci sa-si aplece bustul inainte, cu ridicarea doar a sezutei, care se si deplaseaza usor

inapoi, tocmai pentru a contrabalansa deplasarea inainte a bustului si a pastra centrul de greutate al calaretului peste cel al calului. Cand calaretul are nevoie sa iasa din sa, el poate face acest lucru usor, fara sa -si piarda fixitatea si echilibrul, cu conditia ca deschiderea sau inchiderea unghiului format de articulatia genunchiului sa fie sincronizata automat cu aceeasi inchidere sau deschidere a unghiului articulatiei soldurilor, astfel incat greutatea trimisa in spate de sezuta care s-a deplasat spre inapoi, sa fie egala cu greutatea trimisa in fata de bustul si umerii ce s-au deplasat spre inainte. Ca o concluzie, putem spune ca in pozitia in echilibru avem: Sprijinul in scarite Inchiderea si deschiderea sincronizata a unghiurilor genunchiului si soldului, prin aplecarea inainte a bustului si ridicarea din sa si deplasarea inapoi a sezutei Greutatea pe calcaie, si NU pe laba piciorului, iar sprijinul pe scara sa fie luat pe articulatia degetului mare de la picior lucru essential pentru fixitatea gambei, care nu are voie sa alunece inainte si inapoi!

Cele mai frecvente greseli pe care le face un incepator: Sta foarte incordat, ceea ce-l va face sa oboseasca repede si chiar sa aibe dureri musculare Nu sta cu spatele drept, ci cocosat Gamba si piciorul au tendinta sa alunece spre inainte

Nu tine calcaiul jos; pentru ca sta cu intreaga coapsa si gamba incordata, incercand sa se tine cat mai strans de sa cu piciorul, are tendinta sa ridice mereu calcaiul, iar scarita se deplaseaza spre tocul ghetei, respectiv spre partea din spate a talpii, nu in treimea din fata Nu lasa bratele sa atarne vertical pe langa trunchi, facand un unghi cu antebratul; are tendinta sa inainteze mainile ce tin darlogii, inaintand si bratele, astfel incat acestea nu mai fac unghi cu antebratul la nivelul cotului; acest lucru va face umerii sa stea tensionati; Are tendinta sa se agate de darlogi, sa-si caute sprijin si echilibru in ei; Are tendinta sa se uite mereu in jos sau in capul calului

Avand in minte toate aceste inevitabile greseli, elevul se poate controla mai bine si-si poate ajusta pozitia in timp ce este calare, mai ales la pas. La trap si galop, sau la diverse exercitii (cavalete, etc.) aceste vicii de pozitie se accentueaza in mod reflex si mai mult, dar, dupa mai multe repetitii de ajustare si corectare a pozitiei, lucrurile vor sta, cu siguranta, mult mai bine. Nu disperati! Progresul va veni cu siguranta! Doar de voi depinde, pentru ca e necesar un numar de ore si de exercitii la inceput, sunt necesare vointa si disponibilitate pentru aceste lectii. Dar daca va doriti cu adevarat, precis veti reusi, chiar foarte repede! Echipa EQUESTRIA Lectia nr. 4 - 10.02.2012

AJUTOARELE Numim generic ajutoare toate mijloacele de care poate si trebuie sa dispuna calaretul pentru a obtine de la calul sau ceea ce doreste sa fie calm, linistit, sa mearga inainte, sa se opreasca, sa urmeze un anume traseu, sa mearga intr-o anume alura, sa execute anumite miscari, sa sara, etc. Din punct de vedere didactic, distingem doua tipuri de ajutoare: 1. 2. Ajutoare naturale: piciorul (pulpa), mana, sezuta si vocea Ajutoare artificiale: pintenii, cravasa

Buna folosire a acestora, intr-un mod logic si echilibrat, duce la rezultatul dorit; prin intermeiul ajutoarelor, calaretul comanda calului ce trebuie sa faca, de aceea, el nu trebuie sa dea semnale contradictorii prin folosirea contradictorie a ajutoarelor. De exemplu,daca vrem sa facem calul sa mearga inainte, nu facem o presiune mai mare cu pulpele pe flancul calului, dar in acelasi timp sa rezistam cu mana, sau sa folosim vocea spunand: ho, ho. Dar sa le luam pe rand. Ajutoarele naturale Printr-o comparatie (destul de nefercita, dar clasica) cu o masina, putem spune ca pulpa este acceleratorul cea care determina plecarea calului de pe loc, sau accelerarea intr-o anume alura, iar mainile sunt frana si volanul - prin actiunea lor, calul incetineste, se opreste, sau merge intr-o anume directie. 1. Pulpele (partea de jos a membrelor inferioare, respectiv: gamba, moletul intern si calcaiul) sunt cele care creaza si intretin impulsia adica, un fel de combustibil necesar calului sa mearga inainte, cu o anume viteza si forta. Pulpa trebuie sa ramana in contact permanent cu calul, respectiv, cu partile laterale ale trunchiului (flancuri), unde actioneaza prin mici lovituri, care sunt, de fapt, presiuni scurte si repetate, mai mult sau mai putin energice, dupa cum si calul ras punde mai greu sau mai usor. Actiunea pulpei variaza de la cea mai usoara la cea mai energica, astfel: simpla deschidere a articulatiei gleznei, sau o simpla apasare pe scarite a halucelor (degetele mari de la picioare), poate determina o actiune pozitiva de impulsie Presiunea moletului pe chinga, sau usor inapoia ei, dupa caz; Mici lovituri de molet: piciorul se indeparteaza de flancul calului, apoi revine cu presiune inapoi pe flanc Mici lovituri cu partea din interior a calcaiului Mici lovituri cu pintenul (acest ajutor artificial vine si actioneaza ca o prelungire a piciorului)

2. Mainile sunt cele care, prin tinerea si manevrarea darlogilor, vin in contact indirect cu gura calului, dandu-i astfel acestuia semnale pe care calul le intelege, datorita senzatiei pe care o simte in gura, prin intermediul zabalutei. Astfel, putem spune ca drumul parcurs de la comanda calaretului la actiunea efectuata de cal este: mana > darlogi > zabaluta > gura > efect de control. Mainile nu au nici un rol daca nu au darlogi de aceea, practic, acest ajutor ar trebui sa se numeasca mainile cu darlogii. Foarte important este contactul cu gura calului, fara de care actiunea mainilor ar fi grav perturbata sau inexistenta. Prin contactul cu gura calului intelegem o anumita tensiune pe care mainile, prin intermediul darlogilor, o exercita asupra gurii calului, iar aceasta, la randul ei, tot prin intermediul darlogilor, riposteaza printr-o forta egala cu cea produsa de mana calaretului, dar de sens opus, numita sprijin. Calul are nevoie si cauta permanent sprijin in mana calaretului, de aceea si contactul trebuie sa fie permanent, in orice miscare sau exercitiu al calului. Contact sprijin

Eficienta mainilor poate fi rezumata in trei categorii: mainile actioneaza, cedeaza sau rezista Actionarea: se realizeaza prin strangerea degetelor pe darlogi, evitand orice tragere de darlogi, dinainte spre inapoi, uneori si prin ridicarea usoara a mainilor Cedarea: degetele se deschid usor, mainile coboara si avanseaza putin, fara sa piarda contactul Rezistenta: mana devine fixa, degetele se strang pe darlogi, coatele aproape lipite de corp

Foarte important: nici o actiune a mainilor NU are voie sa fie brutala, nici macar brusca , ci ferma, dar supla si elastica. 3. Sezuta are si ea, un rol foarte important, dar care va fi invatat dupa mai multa experienta calare. Modul in care calaretul roteste trunchiul, sau chiar si capul, cum isi lasa greutatea mai mult pe o parte sau alta a seii, pozitia trunchiului mai pe spate, sau mai aplecat in fata toate acestea au o importanta covarsitoare asupra modului in care calul executa anumite miscari, prin modificarea pozitiei centrului de greutate a calaretului, implicit si a masei comune cal-calaret. Intre mana, pulpa si sezuta calaretului trebuie realizat un echilibru de asa natura, incat calul sa fie permanent in impulsie, adica sa aiba dorinta de a merge inainte, atent si responsiv la comenzile calaretului. Acest mers inainte in impulsie trebuie sa se realizeze din spate spre fata, adica: pulpa calaretului > actiunea posterioarelor calului, care se angajeaza sub masa (corpul) calului > trecerea energiei spre ancolura si apoi gura calului (ancolura se ridica, botul calului vine aproape pe verticala, sau usor inaintea verticalei) > gura cu zabaluta > darlogi > mana calaretului = CONTACT cu gura calului. Impulsia se realizeaza intotdeauna dinapoi spre inainte, NU invers!

Acest circuit (pulpa > posterioare > ancolura > gura calului > mana calaretului) sta la baza a ceea ce se cheama punerea calului in mana, un concept de baza in dresaj, la care vom reveni in stadii mai avansate: (a) = debutul punerii pe mana a calului; (b) = cal pus pe mana; (c) = cal pus in mana (a) (b) (c)

4. In sfarsit, dar nu pe ultimul loc, este vocea unul din ajutoarele cel mai usor de folosit de catre incepatori. Elevul calare trebuie sa comunice cu calul permanent, prin comenzi de plecare, sau accelerare (un zgomot al gurii, cu efect stimulator, imposibil de descris in cuvinte), sau prin comenzi de incetinire a vitezei, sau chiar de oprire (ho, hop, ola, sau un usor fluierat).

Mai mult decat atat, si tonul vocii e important: o voce calda, calma si cu tonalitate joasa are darul sa linisteasca si sa tempereze calul, sa-l incetineasca, sau chiar sa-l opreasca, dupa cum, o voce raspicata si sonora, va determina calul sa mearga inainte mai hotarat, sa accelereze, chiar sa devina mai agitat dupa cum situatia o cere si dupa cum folosim si celalalte ajutoare. Toate ajutoarele trebuie sa fie actionate cat mai discret si NU MAI MULT DECAT ESTE NECESAR, nici ca intensitate, nici ca durata a actiunii lor! Unui calaret avansat nici nu trebuie sa i se vada gesturile, ca si cand n-ar actiona deloc, nici cu vocea, dar nici macar cu mana sau cu pulpa. Chiar daca nu intra in ajutoarele clasice, putem spune ca mangaierea calului este tot un ajutor natural pentru ca e singura modalitate practica prin care sa-l felicitam, calare fiind, transmitandu-i calului ca a raspuns bine la o anumita comanda. Ajutoarele artificiale Acestea sunt folosite in special pentru a intari actiunea pulpei, pentru a face calul mai atent la comenzi, pentru a stimula impulsia. Pintenii actioneaza ca o prelungire a piciorului si au rol de s timulare (accelerator), dupa cum cravasa actioneaza ca o prelungire a mainii, tot ca stimulator, prin mici lovituri sau doar atingeri in zona umarului sau a crupei. In lectiile urmatoare vom vorbi despre cum trebuie sa folosim aceste ajutoare, astfel incat calul sa ne raspunda: Cum realizam mersul in diverse aluri Cum facem trecerea de la o alura la alta Cum mergem intr-o anumita directie