Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
PARTEA A 3 -A
Capitolul 13. OPTOMETRIE ŞCOLARĂ
Copilul care se naşte cu un defect de vedere sau ocular, sau care îl capătă în cursul
dezvoltării va fi handicapat funcţie de efectele posibile care dau un dezechilibru al
creşterii sale, al dezvoltării fizice, emotive, educaţională si socială.
Unii copii au dificultaţi minore şi nu sunt afectaţi. La alţii un inconfort relativ,
adăugat la toate celelalte constrângeri ale creşterii poate constitui un handicap real:
- temporar si remediabil,
- progresiv,
- in unele cazuri, iremediabil.
Principalele probleme întâmpinate de cei care au dificultăţi mai grave sunt in
principal de ordin emotiv şi de ordin educaţional. Reaţiile sunt diferite funcţie de vârstă.
Strabismul de exemplu, poate sa suscite sentimente de: dependenţă excesivă,
restricţii ale potenţialului educaţional, nesiguranţă. Incapacitatea de a vedea confortabil
chiar după tratament şi compensare poate întârzia succesul şi progresul în clasă. La fel
pentru alte activităţi sociale.
Copilul orb din nastere sau imediat dupa nastere, nu va putea să stabilească
concepte de: distanţă, dimensiune, culoare, poziţie, aparenţă.
1. Ele pot fi corectate prin tratament medical, mijloace ajutătoare optice şi altele;
Statistici
În USA şi Europa - slab văzătorii ar fi în proporţie de 1/500, orbi preşcolari
1/4000, orbi de vârstă şcolară 1/5000.
Se estimează că 25% din copiii de vârstă şcolă au nevoie de îngrijire profesională,
oculară sau vizuală. Sexul feminin reprezintă 2/3 din numărul celor de sex masculin (mai
puţine femei decât bărbaţi).
Populaţia şcolară este în creştere deoarece creşte populaţia în general, mortalitatea
infantilă scade, creşte durata de şcolarizare.
Ar trebui organizate centre de optometrie pe lângă şcoli sau centre
multiprofesionale, care să cuprindă şi optometrie. Acestea vor asigura:
a - servicii de prevenire - optometristul ar fi în măsură să se ocupe vizual de copil
la şcoală şi să prevadă mijloace de protecţie a vederii la şcoală;
b - diagnostic precoce;
c - servicii directe: diagnostic, reevaluare periodică, tratamente medicale sau alte
terapii şi ajutoare speciale; compensare oftalmică; tratamente ortoptice şi/sau reeducare
vizuală. Sunt posibile şi alte servicii directe: o mai bună organizare, planificare, cănd se
cunoaşte problema; cu un anumit copil trebuie să se folosească metode speciale de
învăţare.
d - servicii indirecte: sunt importante în centrele multiprofesionale unde mai multe
discipline lucrează în strânsă colaborare, schimburile de păreri între profesionişti, ceea ce
permite o vedere globală a unei probleme. Ca urmare, îngrijirile date se vor îmbunătăţi şi
de asemeni distribuirea de servicii.
193
Tabelul 13.2
Cauze Copii şcolari
Miopie mare 33,3%
Boli ale cristalinului 13,5%
Ambliopie 12,6%
Fibroplazie retrolenticulară 8%
Nistagmus congenital 6,7%
Albinism 5,9%
Afecţiuni ale nervului şi căilor optice 4,2%
Degenerescenţa maculară 2,6%
Hipermetropie 1,5%
Glaucom 1,1%
Microftalmie 1,1%
Coroidită centrală 1,1%
Altele 8,4%
Observaţie
Fibroplazia retrolenticulară este o stare cicatricială avansată a unei inflamaţii grave
a retinei şi vitrosului, "boala care se produce în primele săptămâni de viaţă la prematuri
sau copii nou născuti, ca urmare a folosirii unei prea mari cantitaţi de oxigen.
195
să fie testaţi în perioada preşcolară: pentru a diagnostica şi trata, dar şi pentru a facilita
adaptarea şcolară.
Există diferite moduri de depistare a copiilor cu probleme vizuale, care cuprind
baterii de teste servind la măsurarea diverselor funcţii vizuale cum ar fi: acuitatea,
echilibrul muscular, fuziunea, starea dioptricii oculare etc. Testarea trebuie realizată,
pentru a fi eficace, după un program bine stabilit.
Alcătuirea unui astfel de program de depistare şcolară trebuie să ţină seama de
urmatoarele fapte:
A - programele de depistare vor fi decise de un comitet consultativ multi şi pluri-
disciplinar din care face parte şi optometristul.
B - programele adoptate pot să varieze funcţie de obiectivele avute în vedere,
disponibilităţile materiale şi umane, numărul şi tipul de copii, timpul disponibil de o parte
şi de alta. Posibilitaţile financiare constituie deasemeni un criteriu important la pregătirea
acestor programe.
C - programele de depistare şcolară trebuie să fie în măsură să descopere o gamă
determinată de probleme.
a) - Problemele organice:
- condiţiile producerii de inflamaţii acute si cronice
- anomaliile de structură, congenitale şi de dezvoltare
- problemele neurologice consecinţe ale unui traumatism sau unei funcţionări
anormală.
- condiţiile numite "degenerative".
Este important să se poată pune în evidenţă astfel de probleme, în vederea unui
tratament cât mai precoce.
b) - Deficienţele de acuitate vizuală
- scăderea acuităţii vizuale legată de problemele organice menţionate mai sus.
- scăderea acuităţii vizuale legată de abaterile dioptricii oculare (hipermetropie,
miopie, astigmatism, anizometrie, etc.).
D - Desi este indispensabil să se poată descoperi toate problemele descrise mai
sus, trebuie să se ţină seama de următoarele patru reguli:
- depistarea să fie rapidă,
- depistarea să fie economică,
- să fie uşor de înţeles,
197
- să fie eficace.
Tabelul 13.3.
198
Bateria de teste poate fi completată pentru copii de 4, 5, 6 ani. Unele teste noi le
vor înlocui pe cele cu acelaşi scop enumerate mai sus.
1. Măsurarea acuităţii cu tablouri de optotipuri obişnuite.
2. Skiascopia congnitivă.
3. Determinarea dominaţiei oculare.
4. Măsurarea performanţelor (abilităţi) stereoscopice cu aparatui
telebinocular Keystone.
§13.3.2. Determinarea testelor
Evaluarea dioptricii oculare
Cu copii si mai ales cu cei de vârstă preşcolară este dificil de facut skiascopie cu
refractorul (foropter). Se pot utiliza ochelari din trusa de testare subiectivă sau la început
lentile singure din trusa de testare.
Pentru a menţine fixarea la distanţă se sugerează proiecţia automată a unor
diapozitive adaptate pentru a-i capta atenţia şi a menţine motivaţia. Tehnica skiascopiei
statice este expusă în cursul "Metode şi mijloace de testare în optometria oftalmică".
În cazul skiascopiei dinamice se foloseşte o ţintă specială în T. Tehnica este
deasemeni expusă în acelaşi curs citat.
Clinicianul îşi va îndrepta atenţia asupra diverselor caracteristici obişnuite,
observate în retinoscopie. Viteza de deplasare a reflexului, culoarea, direcţia de
deplasare, pot avea o importanţă particulară.
1. Testul cu clopoţelul. Clopoţelul agăţat de o sfoară este prezentat la început la o
distanţă de 30 cm. Se apropie clopoţelul până la 10 cm de ochii copilului, cerându-i să îl
urmărească cu ochii. Când s-a ajuns la 10 cm i se spune să atingă clopoţelul. Apoi brusc
copilul trebuie să se uite la clinician. Se revine la 30 cm şi se repetă procedeul
îndepărtând clopoţelul. Clinicianul poate repeta partea din test care poate i se pare
potrivită. Caracteristicile importante de notat sunt:
- usurinţa cu care copilul poate urmării cu ambii ochi,
- copilul relaxează des fixarea?
- modul cum copilul atinge clopoţelul,
- viteza cu care relaxează fixarea când i se cere să privească la clinician,
- reacţiile generale ale copilului.
2. Urmăriri cu clopoţelul. Clopoţelul este aşezat la 50 cm în faţa copilului şi este
deplasat în plan vertical pe orizontala la stanga şi dreapta cel mult 30 cm, pe verticală sus
şi jos tot cu 30 cm, apoi pe un cerc cu raza de 30 cm în sens orar şi antiorar. Se cere
200
această figură ca nivelul maxim actual de acuitate vizuală. Se realizează testarea întâi
binocular şi apoi monocular, începând de la vârsta de patru anui se poate folosi inelul
Landolt sau litera E direct direcţionată. Se începe cu acuitate VB = 0,3. Pe tabloul de teste
sunt reprezentate inele Landolt cu spărtura orientată diferit sau litera E cu diferite
orientări. Copilul trebuie să spună ce orientare are inelul Landolt respectiv litera E. La
nevoie i se dă copilului o machetă de inel Landolt respectiv de litera E şi se sugerează să
o orienteze la fel ca optotipul vizat. Se face testarea monocular şi apoi binocular. Pentru
copii de 5 la 6 ani se foloseşte tablou de teste tip Suellen cu litere mai uşor de recunoscut
"O"; "T"; "L". Se cere să spună ce literă este sau dacă nu este instruit ca să cunoască
alfabetul sau cifrele i se cere să deseneze literele văzute cu mâna în spaţiu. Pentru copii
de peste 7 ani se utilizează tablou de teste normal (tip Suellen) şi se cere să numească
literele sau cifrele. Se notează: metoda de răspuns folosită de copil prin gesturi sau
verbal. Reacţiile generale ale copilului (închide ochii, avansează sau întoarce capul, etc.).
Testarea se face monocular si binocular.
10. Retinoscopia cognitivă.
Copilul examinat trebuie să ţină în mână o carte de citire. Copilul sub 5 ani poate
fi ţinut pe genunchi de mama care ţine şi cartea cu poze. Distanţa de la carte la ochii
copilului este cea folosită de el în mod normal. Clinicianul plasează skiascopul deasupra
marginii superioare a cărţii. El încearcă să neutralizeze cu lentile de testare deplasarea
reflexului retinian. Se analizează reflexul retinoscopic în timpul căutării, localizării,
identificării sau atingerii unui detaliu particular şi relaxarea când există înţelegerea.
Diverse aspecte ale reflexului obţinut:
a) - deplasarea: "neutru", "contra", "cu", (se estimează valoarea) este stabilă?,
variabilă?
b) - strălucirea - este strălucitor, pal, variabil?
c) - culoarea: alb, alb roz, roşu pal, roşu închis.
În prima fază, reflexul este "roşu închis" aproape întotdeauna însoţit de deplasare
"cu" foarte pronunţată. Aceasta este faza fără citire, a căutării (poate fi cazul copilului
care este pus să citească un text care depăşeşte cu mult nivelul său de înţelegere).
În faza a doua, reflexul va fi strălucitor, precis sau variabil funcţie de faptul dacă
copilul a inţeles sau nu textul. Culoarea reflexului este roz, deplasare aproape neutră "sau
uşor hiperopică (+ 0,50 dpt). Aceasta este faza în care lectura textului devine relativ
usoară (localizare).
202
În faza a treia, reflexul este foarte precis foarte strălucitor, culoare roz. El va putea
fi uşor miopic (- 0,50 ÷ 1,00 dpt). Este faza când copilul încearcă să înţeleagă
semnificaţia textului identifică.
d) - Faza a patra corespunde lecturii normale, relativ usoară cu înţelegere. Este
faza de relaxare care va da reflex strălucitor, cu deplasare precisă uşor "cu". Testul
necesită experienţă practică.
11. Testul dominanţei oculare.
a) Metoda tubului. Se face dintr-o foaie de hârtie un tub şi se cere copilului să ţină
tubul în mâna dreaptă şi să vizeze prin el o ţintă. Se repetă încercarea tubul fiind ţinut cu
mâna stângă. Se notează ce ochi este preferat pentru observare (ochi dominant), mişcările
capului, alte reacţii.
b) Metoda găurii într-un carton. Copilul ţine în mână cartonul şi vizează o ţintă
prin gaura. Ochiul folosit de copil este considerat dominant.
Oftalmoscopie. Metoda de lucru este cea clasică descrisă în cursul "Metode şi
mijloace de testare în optometria oftalmică".
Fig.13.2
13. Testul formelor geometrice. Acest test a fost descris la capitolul examen
analitic funcţional şi poartă numărul 34. La vârsta de 3 ani un copil reproduce cu succes o
cruce, şi puţin mai tarziu cercul. La patru ani poate reproduce pătratul. Spre cinci ani
203
Fig. 13.3
În cazul testelor cu figuri geometrice se atrage atenţia asupra caracteristicilor lucrului
efectuat.
1. Organizarea formelor pe foaia de lucru:
a) - modul de aşezare a figurii pe foaie
b) - dimensiunile relative ale formelor
c) - calitatea trasăturii.
Organizarea formelor poate fi ordonată sau dezordonată. Organizarea este funcţie de
vârstă.
2. Spaţiul folosit. Pentru majoritatea copiilor între 5 şi 10 ani este suficientă o
foaie pentru toate desenele. Copiii de 4 ani au nevoie de spaţiu; vor face probabil o
singură schiţă pe o pagină, deci au nevoie de mai multe foi.
3. Locul figurilor pe foaia de lucru. La 5 ani, dacă nu foloseşte toată foaia, are
tendinţa să înceapă cu centrul ei şi apoi să schiţeze în toate direcţiile, deoarece
direcţionalitatea să nu este încă complet stabilită. Un număr mare de copii pot alinia
ligurile pe o orizontală, dar aceasta devine normă la vârsta de 7 ani pentru fete şi 10 ani
pentru baieţi. La 6 ani direcţionalitatea stânga - dreapta se consolidează şi vor aşeza mai
bine formele geometrice spre în sus şi spre stânga foii.
3. Dimensiunea relativă a figurilor. Există multă variaţie în dimensiuni. Există
tendinţa ca să se mărească formele consecutive sau să fie micşorate. După vârsta de 7 ani
schimbări importante şi neregulate presupun instabilitatea unui mecanism.
4. Calitatea trăsăturii. Aceasta este în strânsă relaţie cu vârsta şi personalitatea
copilului.
5. Dominanţa manuală. Copiii de varstă preşcolară tind să copieze cercul în sens
1
orar, dar spre 5 ani sensul se schimbă. Unii copii pastrează acest sens orar şi după
2
204
vârsta de 7 ani; aceştia sunt în majoritatea cazurilor stângaci. Se poate considera că dacă
un dreptaci după vârsta de 6 ani realizează cercul trasând în sens orar, este semn de
imaturitate.
În cazul copiilor stângaci trebuie atenţie ca să nu se judece incorect faptul că
sensul trasării este orar.
Reproducerile realizate de copil rerprezintă randamentul său perceptual. În timpul
testului trebuie să se mai observe următoarele:
- apropierea de lucrul efectuat;
- deviaţia capului;
- tensiunea nervoasă;
- ezitările.
15. Testul spaţial cu cilindru. Până la vârsta de 5 ani, reproducerea va fi un cerc.
16. Testul spaţial cu cub. La reproducerea cubului băieţii sunt superiori fetelor.
Cubul poate fi prezentat în două moduri:
1 - o faţă înainte,
2 - o muchie înainte.
Puţini copii reuşesc reproducerea corectă a cubului înainte de 10 ani.
Folosirea formelor geometrice ca mijloc terapeutic. Se pot folosi în clinică
"patroane" de formă ca mijloc de antrenament la copii care dezvoltă o problemă vizuală
manifestată prin distorsiuni în ce priveşte reproducerea formelor. Sunt şabloane din
carton tare în care s-a decupat una sau câteva figuri, forme geometrice (fig. 13.4).
Fig.13.4
Cu ajutorul acestor şabloane se desenează pe hârtie cu creion figurile geometrice
corespunzătoare. Copilul trebuie să simtă diferenţa între un cerc şi un pătrat de exemplu.
Se cere copilului să traseze de mai multe ori figurile folosind şabloane şi apoi fără
şabloane. Se pot folosi şabloane de trasat pe masă sau pe tablă. În ultimul caz un sablon
conţine o singură figură.
Pentru copiii şcolari o primă fază a procesului de depistare este lista semnelor
observate la şcoală. Acest formular se completează de educator (profesor). În continuare
206
se foloseste chestionarul complet pentru istoria cazului la copii, care cuprinde printre
altele întrebări asupra:
- bolilor oculare ereditare sau în familie;
- bolile mamei înainte de naştere;
- starea de sănătate a copilului;
- plângerile sale;
- etc. (vezi fişa pentru istoria cazului anexată).
§ 13.4.1. Metode de testare în cadrul programului de depistare şcolară.
1°) Examenul extern şi intern al globului ocular. Scopul este să se observe foarte
rapid aparenţa externă a ochiului, pleoapelor, genelor, etc., pentru a constata dacă exterior
starea este normală. Observarea sumară poate fi facută cu ajutorul unei lampi stilou şi
eventual o lupă.
Se profită pentru a evalua rapid reflexele pupilare, mărimea pupilelor şi egalitatea
lor. Implicaţiile anizocoriei pot fi: leziunea simpaticului sau parasimpaticului, diferenţa
între stările dioptrice ale celor doi ochi, paralizie, glaucom, etc. În caz de dubiu privind
normalitatea se poate realiza verificarea conform testului nr.22 din capitolul "Examen
analitic funcţional".
Examenul intern se realizează cu oftalmoscopul. Tehnica examenului este cea
expusă pentru Testui nr.1. (cap. 6). Se notează eventualele anomalii.
Se observă dacă:
A) - mişcările oculare sunt regulate şi precise sau rătăcitoare;
- ochii sar;
- ochii anticipează mişcarea din lipsă de control;
207
Rezumatul testelor din bateria minima care se propune pentru depistare vizuală în
mediu şcolar, Tabelul 13.4
Test Scop Criteriu de referinţă
Oftalmoscop Descoperirea anomaliilor de Se recomandă în toate
ordin patologic (inteme şi cazurile
externe)
Skiascopie Determinarea aproximativă a Miopie - 0,75 dpt.
dioptricii oculare Hiperm. +1,00 dpt.
Astigm. ± 1,00 dpt.
Anizot± 1,00 dpt.
Percepţia culorilor Descoperirea anomaliilor a Test reuşit sau eşuat
vederii în culori
Test cu obturare (ocluzare) Descoperirea anomaliilor în Forie sau tropie exagerată
vederea binoculară
Acuitate vizuală la distanţă Determinarea acuităţii Minim Vb = 0,5 la un ochi
(tablou Suellen sau cu E şi vizuale (până la 7 ani) şi minim
Landolt) Vb =l cel puţin la un ochi
(peste 7 ani)
Testul stereoscopic Evaluarea stereoscopiei Reuşit / eşuat
Evaluarea binocularitaţii şi Rotaţii, fixări Notat problemele particulare
motilităţii
Personal şi echipare.
Optometristul are nevoie de ajutor pentru activitate de secretariat, dar şi pentru
execuţia unor servicii în timpul depistărilor.
Materialul minim necesar pentru activitatea de depistare
- Test pentru vedere în culori.
- Optotipuri pentru acuitate, (proiector de teste).
- Skiascop.
- Lampă stilou.
- Ocluzor.
- Aparat stereoscopic.
- Teste stereoscopice.
- Trusa de testare subiectivă.
- Lupa binoculară, forme geometrice.
Categorii de referinţe.
211
Referinţe corecte asupra celor care au eşuat la testele de depistare şi pentru care un
examen vizual complet indică nevoia de îngrijire vizuală pot fi:
- referinţe cu supraevaluarea problemelor, pacientul eşuează la un număr de teste,
dar examenul complet arată că nu este nevoie de îngrijire vizuală.
- referinţe cu subevaluare, pacientul nu este recomandat, dar ar fi putut să fie
deoarece examenul vizual lasă să se vadă necesitatea îngrijirii, deşi la testele de depistare
nu s-a găsit nici un rezultat semnificativ. Metoda, clinicianul şi subiectul pot influenţa
eficacitatea depistării vizuale şcolare.
Clinicianul (condiţii).
Să aibă îndemânarea de a lucra cu copii şi interes. Să aibă antrenament şi
experienţă.
iniativă, se obişnuiesc să depună mai puţin efort. 0 astfel de atitudine poate duce la
întârzieri grave în dezvoltarea generală a acestor copii şi în procesul de socializare a lor.
Educaţia lor trebuie să se apropie cât se poate de mult de aceea a copiilor normali.
Chiar din primii ani de şcoală trebuie integrat copilul în societate. Orbii al căror mijloc de
comunicare este scrierea Braille sunt în general educaţi în şcoli speciale cu profesori
specializaţi. Ar trebui să existe clase speciale în cadrul şcolilor obişnuite, deci orare
temporal similare.
Semivăzătorii sunt în general plasaţi în clase speciale. Ar trebui ca acestea să
aparţină şcolilor obişnuite, pentru a avea anturaj normal. 0 practică mai recentă,
integrează semivăzătorii în clase obişnuite, cu excepţia unor activităţi particulare. În
cazul unei activităţi de aproape prelungita şi susţinută când devine necesar un ajutor
special, se foloseşte o clasă specială. Se incearcă să se micşoreze cât se poate efectele
handicapului.
Unii copii vor petrece toată ziua în clasă obişnuită, dar vor avea la dispoziţie
material special şi ajutorul particular dat de un educator specializat.
§ 13.4.3. Aspecte practice ale localurilor şi materialclor necesare pentru copii semi-
vazatori
a - Pereţii vor fi zugrăviţi pentru a evita efecte prea contrastante.
b - Iluminarea trebuie să fie difuză pentru a evita orbirea luminoasă.
c - Pupitrele trebuie să fie reglabile (20° pentru citit şi 10 ° pentru scris).
d - Se folosesc cărţi speciale cu caractere mari. Pentru copii sub 7 ani se folosesc
caractere de 6 mm, pentru copii de 7-8 ani caractere de 4,5 mm, pentru 8-9 ani caractere
de 3,5 mm şi se micşorează progresiv până se ajunge la caracter normal de 2,5 mm.
Deficienţii normali, cei care au acuitate vizuală binoculară mai mare de 0,4 după
tratament sau compensare, dar a căror funcţionare vizuală este considerată insuficientă
vor fi plasaţi în colectivitate obişnuită, dar trebuie să. li se permită un orar special pentru
a participa la sedinţe de antrenament vizual. Compensarea trebuie să fie optimă.
Mediul şcolar.
Organismul tinde să se dezvolte şi să funcţioneze ca un întreg. El reactionează faţă
de mediu, organic şi total, căutând echilibrul fizic faţă de forţe externe şi constrangeri.
Când se prelungeşte o activitate vizuală pe un obiect apropiat, primele funcţiuni
vizuale în cauză sunt opto-kinestezice şi posturale.
213
Fig. 13.6
Contrastul.
Obiectele din câmpul vizual sunt distinse dacă luminanţele lor L diferă de
L − Lf
luminanţa fondului Lf. Coeficientul de contrast este definit de relaţia = C când
L
Lf − L
obiectul are luminanţa mai mare decât fondul sau C = = când obiectul are
L
luminanţa mai mică decât fondul.
Textele scrise cu cerneala neagră pe hârtie albă au contrastul cel mai bun.
Dimensiunea.
Posibililatea de a citi depinde de contrast, dimensiunea caracterelor şi luminanţa.
Dimensiunea minimă este legată de acuitate.
Timpul.
Procesele fotochimice ale retinei ca şi cele nervoase nu sunt instantanee. Pentru a
mări viteza proceselor este necesar un nivel de iluminare a obiectelor mărit. Nivelele
înalte de iluminare uşureaza observarea obiectelor în mişcare şi o lectură mai rapidă.
Culoarea.
Din punct de vedere psihologic o culoare este caracterizată de tonalitate, saturaţie
şi factorul de luminanţă. Izvoarele de lumină cele mai bune sunt cele care reproduc
lumina naturală.
Orbirea luminoasă.
Un izvor luminos cu luminanţă mare din interiorul câmpului vizual poate produce
un inconfort caracterizat prin scăderea acuităţii, oboseala, uneori dureri oculare. Orbirea
215
luminoasă directă este produsă de izvoare de lumină primare existente în câmpul vizual.
Izvorul arbitrar poate excita fovea sau retina periferică. Orbirea indirectă este dată de
obiecte din câmp care reflectă lumina dată de izvoarele primare realizând un voal
luminos pe retină parazit care provoacă scăderea contrastului, a acuităţii şi inconfort.
Recomandări practice.
În clasă să nu existe izvoare de lumină în câmpul vizual utilizat de elev.
Iluminarea tablei să se facă de proiectoare care să nu radieze lumină spre elevi.
Iluminatul general să fie asigurat de lămpi prinse în tavan şi care să aibă corpuri de
iluminat cu transmisie difuză.
Iluminatul natural se realizează cu ferestre pe partea stângă. Nu trebuie să fie
ferestre în faţa şcolarului. Iluminarea să fie uniformă în clasă. Pupitrul trebuie să aibă
coeficient de reflexie de 40% si sa nu fie lustruit. Planseui va avea coeficient de reflexie
de 20-25%. Plafonul să fie mai alb.
Alegerea culorilor.
Se va încerca să se realizeze o oarecare armonie fără să se provoace excese de
strălucire. Există diferite păreri în legatură cu influenţa culorilor asupra psihicului. După
unii, culoarea galben ar crea impresia de bucurie şi fericire, roşu incită la activitate,
verdele crează condiţii optime pentru meditaţie. Culorile calde ca galbenul pal şi roşu
atenuat sunt potrivite pentru gradiniţe. Culorile mai reci convin pentru clasele de liceu
unde efortul intelectual este mai intens.
Realizarea unui iluminat corespunzător în combinaţie cu nişte culori adecvate
crează o ambianţă de lucru optimă care favorizează o eficacitate şcolară mai mare.