Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie Nicolae Testemianu Catedra de Stomatologie Terapeutic

REFERAT

Remedii medicamentoase si mecanismul lor de actiune in stomatitele virale

Student: Chitic Aurel Conductor: Chetrus Viorica, d.s.m., conferentiar universitar

Chisinau 2011

Cuprins
Introducere

Clasificarea agentilor virali Clasificarea remediilor medicamentoase antivirale


Mecanismul de actiune al deferitor grupe de medicamente folosite la tratarea stomatitelor virale Bibliografie

Introducere

Bolile virale sunt cele mai raspindite afectiuni ale omului. De aceea si cavitatea orala este de multe ori interesata de aceste afectiuni. Stomatitele virale sunt provocate de diverse virusuri, aflate in stare latenta, si care la scaderea imunitatii incep sa se inmulteasca, provocind diferite stomatite. Din acesta grupa de maladii ale mucoasei cavitatii bucale fac parte: Gripa Rujeola Febra aftoasa Mononucleoza infectioasa SIDA Leziunile herpetice Varicela Zona Zoster

Din toate cele enumerate cel mai des intilnite sunt stomatitele herpetice provocate de virusul herpetic tip I si II. Ce tine tratament, volumul si caracterul masurilor curative sin tin functie de perioada evolutiei bolii, de gravitatea ei, de caracterul evolutiei si de infectiile associate. Tratamentul maladiilor produse de virusuri rmne i n continuare unul simptomatic i de susinere a organismului n reaciile sale de aprare. Rezultatele terapiei etiologice, specifice, antivirale sunt nc destul de modeste. Cauza rezid in faptul ca agentul viral triete strict intracelular, utiliznd pentru aceasta organitele celulei parazitate, inclusiv sursele de energie, sistemele enzimatice sau aparatul nuclear. Deci, o terapie antiviral specific implic i un atac direct asupra celulei gezda, uneori cu efecte adverse deosebite. Virusurile sunt microorganism alcatuite dintr-un invelis de natura proteica sau lipoproteica si un genom. In functie de natura genomului, virusurile se impart in : I Virusuri ADN- genomul este alcatuit dintr-o simpla sau dubla catena de ADN II Virusuri ARN-materialul nuclear fiind reprezentat de o catena de ARN III Retrovirusuri- contin o catena de ARN, dar prin actiunea reverstranscriptazei, se formeaza o catena de ADN, care si se include in genomul celulei gazede. Tratamentul afectiunilor virotice prevede utilizarea local si general a unor remedii medicamentoase din mai multe grupe cu diferite macanisme de actiune.

Tratamentul general Preparate anestezice

Tratament local Lidocain, Xilocaina, Anestezina, Dicaina Antiseptice: Decatilen, Kollustan, Stopangin, Strepsils, Etoniu Sangviritrin; Cloramina,Romazulan, Nitrofural. Antibiotice: Microcid, Gentamicina, Ectericida DNA-za, Terrilitin, Iruksol, Tripsina, Chemotripsina, Lizozim. Mefenaminat de Na, Pirimidant

Antibiotice(Tetraciclina, Eritromicina, Piromicina), sulfanilamide

Preparate antimicrobiene

Preparate necrolitice

Salicilat de Na, Acid mefenaminic Metronidazol.

Preparate antiinflamatoare

Sceroizi anabolici, vitaraine C, P, Corecia proceselor metabolice B, microelemente, electrolii, preparate adaptogene

Aatihistaminice(Dimedrol, Suprastin, Diprazin, Diazolin), preparate de Ca Glucoza, Hemodeza, Reopoliglucina, enterodez, enterosorbenti 'Immunal, Imudon, Groprinozin, Izoprinozin, Gama-Globulin, Decaris, Pentoxil, T-activin, Vilozen, Timalin, Nucleinat de ; Na, Kemantan, Metacil,

Preparate hiposensibilizante

Preparate detoxicante

Terapie aplicativ-sorbant

Preparate imunocorectoare

Lizozim, Interferon, Vilozen, T-activin, Decaris, Gossipol, Prodigiozan.

"Valtrex, Ciclovir, Interferon, Aciclovir, : Bonafton, Remantadin, Polivaccin herpetic cu aciune Ig dirijat

Tratamentul etiotrop antiviral 23 zile

Vectavir, Viru-mer, Interferon cu metacil, Riodoxol, Bonafton, Gossipol, Aciclovir, Oxolin, Arbidol, Poludan, Ung, Tebrofen, Ung. florenal, Ung. Alpizarin, Sulfat de Cu, Zovirax

Preparate keratoplastice

Citrl, Solcoseril, Erbisol

Mecanismul de actiune al anestezicelor locale Substane care, introduse n imediata apropiere a formaiunilor nervoase n concentraie potrivita, provoac pierderea reversibil a sensibilitii dureroase ntr - o zon delimitat, mpiedicnd procesul de excitatie-conducere, fara lezarea fibrelor nervoase. Aceste preparate scad excitabilitatea formaiunilor periferice ale nervilor senzitivi i blocheaz transmiterea impulsurilor prin fibrele nervoase. Anestezicele locale afecteaz oricare tip de neuron i fibr nervoas. Sunt interesate mai cu uurin fibrele nervoase cu diametru mic (care au o suprafa de contact mare), fibrele amielinice sau puin mielinizate (teaca de miclin constituie un obstacol pentru difuziune) i axonii scuri. Mai nti se implic n anestezie fibrele vegetative i cele ale durerii i temperaturii, apoi cele proprioceptive, tactile i de presiune i, n sfrit, fibrele motorii somatice. Corespunztor, la nceput apare o senzaie de cldur (paralizia fibrelor simpatice vasoconstrictoare), apoi dispar pe rnd senzaiile termic i dureroas, propriocepiunea, senzaia tactil i de presiune, funcia motorie. Fibrele stimulate frecvent, n prealabil, sunt mai sensibile dect cele n repaos. Fibrele de suprafa sunt afectate naintea celor din profunzime, la care anestezicul ajunge pe msura difuzrii de-a lungul cilor inrafasciculare. De aceea anestezia progreseaz de la teritoriile proximale (inervate de fibrele superficiale) la cele distale (inerva de fibrele centrale). Revenirea se face invers, moleculele anestezi fund preluate de vasul sanguin, situat n centrul nervului. Antisepticele acioneaz prin urmtoarele mecanisme: 1) aciune la nivelul peretelui celular sau membranei externe prin influenta asupra componenilor acestora (pcptidoglicanilor, lipopoliza- haridelor, proteinelor etc.) cu diminuarea rezistentei lor gutaraidc- hida etc.
2) aciune la nivelul membranei celulare prin modificarea funciilor sau lezarea ei - fenolii, acizii organici, coloranii acridinici, detergenii, clorhexidina etc. 3) aciunea la nivelul acizilor nucleici prin: intercalarea in structura acizilor nucleici (coloranii acridicini); alchilarea componenilor acizilor nucleici (aldehidele); ruperea catenei de AND i/sau ARN prin radicali liberi (oxidan(ii); agregarea materialului nuclear (argintul azotat); 4) aciunea asupra proteinelor celulare prin: denaturarea proteinelor (alcoolii, fenolii); alchilarea proteinelor (aldehidele); 5) coagularea proteinelor din citoplasm (compuii halogenai); denaurarea proteinelor enzimatice (oxidanii, preparatele metalelor grtle, coloranii etc.).

Activitatea antisepticelor este influenat de : concentraia antisepticului la locul de aciune ce determin efectul bacteriostatic sau bactericid; temperatur (efectul se dubleaz cu fiecare 10 0C); substratul organic existent la locul aciunii (ser, snge, puroi, lesuturi etc.) care, de regul, micoreaz eficacitatea preparatelor; 4) flora microbian prezent - sensibilitatea descrete dup cum urmeaz - cocii gram pozitivi >coci gram negativi >bacili gram pozitivi > bacili gram negativi > micobacterii > formele sporulate, virusurile, ciupercile; 5) mrimea populaiei microbiene - cu ct ea este mai mare cu att efectul este mai mic; 6) aciunea concomitent a altor ageni antimicrobieni cu demente de sinergism sau antagonism; 7) forma farmaceutic sub care se folosete antisepticul; 8) factorii de mediu - pH-ul, umeditatea relativ a aerului, duritatea apei; 9) factorii locali - mecanici sau chimici.
1) 2) 3)

Mecanismul de actiune al preparatelor enzimatice


Enzimoterapia e bazat pe aciunea selectiv a enzimelor proteolitice asupra esuturilor necrotizate. Preparatele enzimelor provoac bidmliza polinucleotidelor cu desfacerea legturilor dieterice, ce leag reziduurile acidului fosforic cu grupele alcoolice ale ribozei. Ca rezultat are loc fluidificarea puroiului, mucilagiului i a altor produse de origine inflamatoare. Enzimele proteolitice contribuie la lichifierea mucusului vscos n diverticulul rdcinii i expulzrii din el a esuturilor neviabile, fr a influena asupra celor vii. Preparatele din aceast grup sunt capabile s catalizeze hidroliza legturilor polipeptidice, formale cu ajutorul grupelor carboxil ale argininei i lizinei. Aceasta contribuie la scindarea esuturilor necrotizate i conglomeratelor fibrinice. Enzimele mai intensifica si actiunea antibioticelor si a altor remedii asupra microflorei si stimuleaza fagocitoza.

Mecanismul de aciune a remediilor ant inflamatoarelor este polivalent i include:


1. inhibiia sintezei mediatorilor inflamaiei (prostaglandine, histamina serotonina, chinine, produsele reaciilor imune, sistemele enzimatice lizozomale i cele active); 2. micorarea permeabilitii capilarelor 3. stabilizarea membranelor lizosomale, mpiedicarea eliberrii hidrolazelor lizosomale, capabile si produci o aciune distructiv asupra tuturor componentelor tisulare; 4. inhibiia formarii compuilor macroergici, in special a ATP- ului; micorarea cantitii de ATP poate duce ia suprimarea procesului inflamator. 5. aciunea citostatica cu inhibiia fazei proliferative a inflamaiei si micsorarea proceselor sclerotice postinflamatorii.

Mecanismul de aciune al antihistaminelor


Preparatele antihi.staminice blocheaz concurent H-receptorii de pe membrana postsinaptic la periferie i SNC. Efectul concurent se manifest mai marcat dac prep aratele se indic nainte de actiunea alergentului i eliber area histaminei in musculatura neted a bronhiilor, intestinului i vaselor de calibru mare blocada histaminoreceptorilor duce la inhibiia fosfolipazei C cuplate pri intermediul proteinelor G cu diminuarea formrii inozitoltrifosfatului, mobilizrii calciului i i nhibiia procesului contractil. Unele preparate mai pot manifesta unele mecanisme secundare ca: creterea cuplrii histaminei cu proteinele (cloropiramina); amplificarea inactivrii histaminei prin stimularea histaminazei (cvifenadina); inhibarea degranulrii mastocitelor (loratadina, te rfenadina etc.); blocada receptorilor serotoninici (ciproheptadina, setastinu, dimebon).

Mecanismul de aciune al imunostimulatoarelor


Imunostimulatoare stimuleaz imunitatea celular; favorizeaz diferenierea i maturarea limfocitelor T, le normaliz eaz funciile efectoare i reglatoare, reface activitatea fagocitar a macrofagilor i granulocitelor; la nivelul T-limfocitelor, macrofagilor, neutrofilelor mrete concentraia de GMPc schimbnd raportul GMPc/ AMPc n favoarea primului; se presupune ca prin intermediul schimbrii acestui raport intr-o direcie sau alta se realizeaz reglarea central i intrasistemica a celulelor implicatc n procesul imun; GMPc activitatea proliferative a limfocitelor T i B mature sensibilizate .

Mecanismul de aciune al antiviralelor


Preparatele acestei grupe sunt utilizate pentru profilaxia i tratamentul infeciilor virotice. Virusurile sunt dependente metabolic de celulele macroorganismului n interiorul crora ele triesc. Pn la ptrunderea n celulele organismu lui uman ci reprezint acizi nucleici, nconjurai de o membran proteic i sunt puin sensibili la preparatele chimioterapicc. Virusurile se debaraseaz de ea o dat cu penetrarea in celule unde modific biosinteza lor, folosind sistemele cnzimatice ale celulei-gazda . Din aceste considerente influena asupra paraziilor respectivi este destul de dificili deoarece diapazonul dintre nivelul concentraiei desi i a dozelor, ce afecteaz virusul i/sau celulele macroorganismului sunt mici. Elaborarea numai a unor pepirate cu aciune selectiv asupra cnzimelor virotice permit de a efectua un tratament antiviral efectiv i inofensiv.

Mecanismul de aciune al Keratoplasticelor


Din substanele cheratopiastice fac parte reprezentani din diverse grupe farmacologice, cptate din plante (sucul de calahhoie, tinctur de glbenele, uleiul de clin alb, mcie), produse de origine animalier (pro polis, proposol, retinol), precum i remedii sintetice (tocoferol, livian. metiluracil). Mecanismul aciunii cheratopiastice al remediilor este divers. Aceste substane stimuleaz formarea anticorpilor, fagocitoza, intensific dezvoltarea i reproducerea celulelor, stabilizeaz membrana i regleaz permeabilitatea lor, contribuie la sinteza membranelor celulare i intracelulare, particip Ia procesele respiraiei tisulare. Efectul final al preparatelor acestei grupe se manifest prin intensificarea regenerrii mucoasei cavitii bucale. Plante ce se pot folosi: afin, aloe, arnic, asmui, brustur, ctin, ceai negru, cerenel, cimbru, coada calului, coada oricelului, ciuboica cucului, creuc, echinaceea, fumri, glbenele, iarb mare (oman), lmi, mr (coaj), mrar, micunele ruginite, mueel, nprasnic, nsturel, nuc, ptlagin, plop negru, roini, rostopasc, salvie, saschiu, spunari, ovrf, stejar, trei frai ptai, ttneas, turt (ciurul znelor), ungura, urzic, usturoi.

Bibliografie Eni Ana Afectiunile complexului mucoparodontal, Chisinau 2007


Sofia Sirbu, Victor Ghicavii Farmacoterapia afectiunilor stomatologice Chisinau 2002 Matcovschi Constantin Ghid farmacoterapeutic, Chisinau 2002