Sunteți pe pagina 1din 8

Psihoterapie psihodinamica 1 Autor: Camelia Airinei Psihoterapia psihodinamica inglobeaza terapiile analitice axate pe explorarea relatiei dintre constient

si inconstient. Adeptii acestor psihoterapii se bazeaza in cea mai mare parte pe teoriile lui Sigmund Freud, Alfred Adler si Carl Jung. Psihoterapia psihodinamica este similara psihanalizei prin faptul ca atribuie problemelor emotionale unor motivatii si conflicte inconstiente, insa, spre deosebire de teoria freudiana, aceste motivatii nu sunt neaparat de natura sexuala. Psihoterapiile dinamice sunt eficiente in tratarea unei game largi de afectiuni psihice, inclusiv tulburari depresive, tulburari de anxietate, atacuri de panica, dificultati in sfera sexuala si afectiuni legate de stres. Terapia se remarca prin autointrospectie si utilizarea relatiei intre pacient si terapeut ca oglinda a reatiilor problematice din viata pacientului. Pacientul este incurajat sa vorbeasca despre relatiile din copilarie cu parintii si alte persoane importante din viata sa, cu scopul de a dezvalui continuturile inconstiente, ameliorand astfel tensiunea psihica. Terapeutul se straduieste sa ramana complet impersonal si obiectiv, pentru a fi ca o panza alba pe care pacientul sa-si proiecteze sentimentele in legatura cu sine si persoanele importante din viata sa. Utilizand aceste informatii terapeutul il va ajuta pe pacient sa isi constientizeze problemele si sa le rezolve. Dinamica relatiei dintre terapeut si pacient are o importanta crescuta in psihoterapia dinamica, fata de alte forme de terapii. Psihoterapia psihodinamica utilizeaza doua forme de terapie: expresiva si suportiva. Terapie expresiva este un proces explorator ce incearca ameliorarea simptomelor prin intermediul insight-ului (al iluminarii sau al intelegerii de sine), iar terapia suportiva este utilizata atunci cand este necesara ameliorarea imediata a suferintei pacientului si ramane la nivelul superficial al problemelor. O sedinta de psihoterapie dinamica are aproximativ 50 de minute, frecventa fiind de 2 - 3 sedinte pe saptamana, iar durata terapiei variaza in functie de natura problemei pacientului - cateva luni sau mai mult. Terapiile psihodinamice de scurta durata includ 7 - 40 de sedinte, iar cele de lunga durata peste 50 de sedinte. Tratamentul poate fi insotit de administrarea medicamentelor psihotrope, pentru administrarea tulburarilor de anxietate, stare psihica sau de gandire Modul n care un specialist abordeaz psihoterap ia sau, cum se mai spune, orientarea psihoterapeutic poate s varieze foarte mult, innd n ultim instan de persoana specialistulu i. Cei mai muli terapeui studiaz n cadrul cursurilor de formare mai multe orientri i se specializeaz mai trziu, n cursul activitii profesionale. Cursurile de formare interacioneaz cu personalitatea psihoterapeutului i cu background -ul su cultural i profesional pentru a determina n cele din urm stilul unic de terapie pe care l dezvolt. Totui, exist un numr de orientri terapeutice recunoscute ca atare pe care le vom trece n revist n rndurile care urmeaz. Psihoterapiile psihodinamice Teoria psihanalitic i psihoterapia bazat pe aceast teorie a personalitii a fost ntemeiat de ctre Siogmund Freud. Din structura teoretic original elaborat de Freud au evoluat mai multe teorii separate dar nrudite conceptual, care sunt cunoscute ast zi sub denumirea de teorii psihodinamice. Termeni ai limbajului de specialitate psihologic precum nevroz, conflict, ataament, relaii obiectuale, incontient, mecanisme de aprare, sine, eu, supraeu i multe altele i au originea n aceast abordare. Princip alele tipuri de terapie psihodinamic sunt: psihanaliza (pus la punct de Sigmund Freud), psihoterapia adlerian (Alfred Adler) psihoterapia analitic (Carl Jung), psihoterapia relaiilor obiectuale (Mahler, Winnicott, Fairbairn, Klein, Gutrip, Kernberg), psihologia self-ului (sau a Sinelui), fondat de Heinz Kohut. Teoria original a lui Freud se bazeaz pe ipoteza conform creia existena uman i implicit psihopatologia sunt determinate de conflicte ntre instanele psihice. Gsii aici cte ceva despre instanele psihicului ide ntificate de Freud. Aceste conflicte i au originea n deosebirile care exist n funcionarea structurilor biologice ale psihicului i funcionarea structurilor de origine social. Anumite aspecte ale acestor conflicte sunt incontiente i influeneaz comportamentul fr ca persoana s fie contient de acest lucru. Principiul de funcionare al psihoterapiilor psihodonamice este aducerea n contiin a conflictelor ascunse, incontiente care sunt responsabile pentru tulburrile psihice. Adepii acestor orientri consider c obinnd prin terapie o mai bun nelegere a propriilor nevoi i triri, pacientul va cpta control asupra acestor conflicte. n psihoterapia adlerian clienii sunt ncurajai s i depeasc sentimentele de nesiguran personal i s nvee s se simt acceptai social. Cu ajutorul metodei dialogului socratic sunt nvai s i corecteze credinele, atitudinile comportamentele i sentimentele disfuncionale despre ei i despre lume. ncurajarea constant din partea terapeutului i stimuleaz s ncerce lucruri care preau imposibile nainte de terapie. Scopul terapiei este s nlocuiasc acele comportamente care determin boala psihic prin contribuii sociale curajoase. Carl Gustav Jung a fost initial un discipol al lui Freud care apoi i-a creat propria teorie psihologic i metod terapeutic numit Psihologie analitic. Cu toate c teoria lui Jung se bazeaz la fel ca cea a lui Freud pe reconcilierea dintre contiin i inconti ent, Jung a modificat structura teoretic initial innd cont de cultur, mitologie i spiritualitate. Pentru Jung cel mai import ant obiectiv pe care trebuie s l ating o persoan de-a lungul vieii este mplinirea personal prin procesul de individuaie i prin atingerea armoniei ntre contient i incontient. Exista multe tipuri de psihoterapii. Poate chiar vreo 400. Dar principale sunt doar cateva. Are vreo importanta care sunt acestea si prin ce se caracterizeaza fiecare? Pentru cei mai multi nu. Tot ceea ce conteaza este ca terapia sa dea rezultate. Totusi, pentru cei care vor sa stie mai multe despre domeniul fascinant al psihoterapiei, iata cateva repere.

Abordarea psihodinamica - se refera nu numai la psihoterapia psihanalitica, ci si la multe alte tipuri de terapii de orientare 2 psihodinamica, toate avand legaturi cu teoriile lui Sigmund Freud (1856-1939), cel care a fondat psihanaliza. Nici un psiholog sau psihoterapeut contemporan nu poate afirma ca nu este influentat de opera lui Freud. Ideile acestuia au generat mai multe scoli de psihoterapie, unele infiintate de fosti colaboratori ai lui Freud care au simtit nevoia sa se distanteze de acesta: C.G. Jung (psihoterapia analitica), Alfred Adler (psihoterapia individuala), Wilhelm Reich, Melanie Klein (scoala relatiilor de obiect), D.W. Winnicott. Exista si unele abordari moderne care, desi nu se trag direct din opera lui Freud, au fost masiv influentate de aceasta: analiza tranzactionala si Gestalt terapia. 1. Observaii: - modelul psihodinamic - un ansamblu de teorii bazate pe activitatea clinic i de cercetare a lui S. Freud i a discipolilor acestuia - explic ntr-un anumit mod structura personalitii i comportamentul uman - psihodinamice - comportamentul manifest - rezultatul agitaiei forelor intrapsihice timpuri aflate n conflict - forele incontiente urmresc individul pe tot parcursul vieii acestuia Teorii psihodinamice n asistena social 2. Interpretarea viselor (1907), Psihopatologia vieii cotidiene (1913), Totem i Tabu (1913), Doliu i melancolie (1917), Dincolo de principiul plcerii (1920), Eul i sinele (1923), Trei eseuri asupra psihanalizei (1927), Cazul Dora, Micul Hans, Dou psihan alize: omul cu lupi i cazul preedintelui, Psihanaliz i art: Moise al lui Michelangelo i o amintire din copilrie a lui Leonardo da Vinci. Publicaii - Freud 3. C.G. Jung A. Adler K. Horney M. Klein O. Rank E. Fromm J. Bowlby D. Winnicott Teorii psihodinamice post-freudiene 4. teorie, metod de investigaie a psihicului dar i metod de psihoterapie o psihologie abisal, a adncurilor, a incontientului unde se afl sediul tendinelor nemrturisite, al pulsiunilor nepermise, al amintirilor uitate legate de fapte indezirabile din tr ecut. Psihanaliza 5. Determinismul - comportamentul nostru este produs de cele mai multe ori de experiene, amintiri, nevoi, multe dintre ele nefiind contientizate. Tot ceea ce o persoan simte, viseaz, fantazeaz are o motivaie psihologic Concepte fundamentale : 6. Instinctele bazale (sexul si agresivitatea) - instinctul eros al hedonismului sexual (energia sexual/libidoul) - instinctul thanatos al distrugerii i disoluiei. 7. Dezvoltarea psihosexual - trei stadii oral - de la natere pn la un an i jumtate anal - de la un an i jumtate la 3 ani falic/genital 3-5 ani, perioad n care apare i complexul Oedip Copilul este tatl adultului (Freud) 8. Incontientul i structurile mentale = Id, Ego, Superego. 9. Id-ul (sinele) - instana biologic - reprezentant al potenialitilor ereditare, - rezervor al energiilor psihice, - exponent al lumii interioare, subiective, o realitate psihic fr contiina realitii obiective, total incontient. - domeniul instinctelor (sexuale i agresive) - nu poate suporta creterea energiei psihice pe care singur o dezvolt, punnd n felul acesta organismul n tensiune. tendina continu de a reduce tensiunea psihic i disconfortul, asigurnd echilibru, linitea, plcerea, satisfacia, gratificaia i adaptarea organismului. - Id-ul recurge fie la aciuni reflexe (reacii automate) fie la procese primare (obinerea gratificaiei n plan imaginativ, simbolic). - se ghideaz dup principiul plcerii (hedonist) Aparatul psihic n viziune freudian 10. Ego-ul (eul) - instana psihologic i are originea n Id dar se ghideaz dup principiul realitii instana executiv a personalitii un mediator ntre dorinele i pulsiunile ndreptate spre plcere ale incontientului i interdiciile superegoului o for integratoare i organizatoare instana raional care ncearc satisfacia real i autentic cenzureaz pulsiunile id -ului pentru a gsi modaliti reale i raionale de mplinire dispune de fora reprimrii i amnrii tendinelor instinctive, este i un instrument al superego-ului n reprimarea pulsiunilor indezirabile ale id-ului. testeaz realitatea 11. Superego-ul (supraeul) - instana social expresia dezvoltrii i existenei persoanei n mediul social reprezentantul civilizaiei, a regulilor morale i sociale dezvoltat n funcie de nivelul socio-cultural al comunitii are originea tot n abisurile id -ului dar se dezvolt n cadrul relaiilor determinate de experienele ego -ului cu lumea extern oblig ego-ul s substituie scopurile realiste cu altele superioare, morale, umanitare reprezentantul regulilor, al normelor, valorilor i idealurilor. 12. cele trei instane dei au funciuni diferite ele nu acioneaz divergent i dezorganizat ci interdependent i complementar. Ego-ul i superego-ul constituie elementul contient care devine cu att mai manifest cu ct persoana se maturizeaz. cele dou fore contradictorii (id-ul i superego-ul) sunt deosebit de puternice fiind capabile s striveasc ego -ul, s mping individul n boal - dac Eul este distrus atunci aceast stare conflictual se exprim sub forma unor stri emoionale inexplicabile, greeli de limbaj, visuri, deliruri, comaruri sau comportamente deviante Observaii

13. tehnica asociaiei libere (ncurajat s spun orice le trece prin minte). Scopul acestei tehnici este autoevaluarea i autonelegerea. 3 calea regal spre incontient (Freud) - incitarea clientului s-i - analiza activitii onirice sau interpretarea viselor -visul reprezint relateze visele ntruct visul exprim frici i pulsiuni incontiente. Se caut semnificaia real a viselor. Tehnici utilizate n psihanaliz 14. atenia flotant a analistului ce const ntr -un mod special de ascultare dar i de identificare a terapeutului cu afectele i ideile clientului. catharsisul (abreacia) - fenomenul de eliberare, de descrcare a tensiunii afective negative. insight -ul - nelegerea, clarificarea propriilor triri, un fenomen pur intelectual. interpretarea - procedeul prin care analistul atribuie evenimentelor sau fenomenelor relatate de pacient o semnificaie sau o cauz subadiacent 15. - ajutata mai puin la dezvoltarea unor planuri de intervenie i metode de lucru - o relaie ndelungat ntre asistent social i beneficiar - o teorie discutabil referitoare la natura uman - se neglijeaz problemele curente ale beneficiarilor - potrivit persoanelor cu o inteligen peste medie Limite : Psihanaliza Autor: Camelia Airinei Psihanaliza reprezinta un set de teorii si o disciplina pusa la punct de medicul neuropsihiatru austriac Sigmund Freud si dezvoltata de adeptii teoriilor sale. Psihanaliza este o abordare psihodinamica a psihologiei si s-a nascut din dorinta de a trata afectiunile psihologice, precum si de a analiza mintea umana si modul in care gandim si ne comportam. Aceasta disciplina are la baza principiul determinismului sau cauzalitatii psihice, si anume credinta ca fenomenele psihice si comportamentele umane sunt determinate de evenimente petrecute in trecut si care, daca nu sunt constientizate, produc repetarea incontinuu a acelorasi tipuri de comportamente. Mecanisme psihice descoperite de Freud se intalnesc in mod obisnuit in psihologia umana, insa pot in aceeasi masura sa produca un comportament in limitele normalului sau unul patologic. Psihanaliza poate fi considerata prima forma de psihoterapie moderna (in aceeasi masura si prima disciplina psihologica unitara si coerenta), iar Freud primul psihoterapeut profesionist. Mai mult decat o psihoterapie, psihanaliza presupune si o conceptie despre om - latura antropologica - si despre lume - dimensiune filosofica. Freud a creat psihanaliza sintetizand idei si informatii provenite din diferite directii - alti medici si oameni de stiinta ai timpului, cazuri clinice, inclusiv auto-analiza la care s-a supus el insusi. Prin urmare, este o disciplina factuala, bazata pe experienta clinica. El a incercat sa creeze o miscare psihanalitica asociindu-se si colaborand cu mai multe personalitati marcante. In incercarea de a proteja psihanaliza de influentele externe, Freud a infiintat "Comitetului secret", format din psihanalistii cei mai apropiati si mai fideli, iar mai tarziu a exclus din acest comitet orice membru care s-a abatut de la linia doctrinara clasica. De-a lungul timpului insa, miscarea psihanalitica a suferit mai multe rupturi si diluari de ordin ideologic, astfel incat in zilele noastre a aparut o reevaluare a teoriilor si practicilor acestei discipline. Teoriile bazate mai mult sau mai putin pe opera lui Freud au dus in final la imbogatirea considerabila a psihanalizei, precum si la numeroase aplicari in domeniile literar si artistic. Astazi exista cel putin 22 de orientari teoretice psihanaliste, care analizeaza psihicul si dezvoltarea umana. Teme majore in psihanaliza freudiana Constient, preconstient, inconstient Dichotomia constient - inconstient nu a fost inventata sau descoperita de Freud, insa a fost imbogatita si popularizata de catre acesta. In starea constienta ne dam seama de perceptiile, amintirile, gandurile, fanteziile si sentimentele traite. Ceea ce Freud a numit preconstient si astazi este cunoscut ca "memorie disponibila" sau inconstient reprezinta amintirile si cunostintele la care nu ne gandim pe moment, dar pe care le putem aduce oricand in starea constienta. De exmplu, desi nu ne gandim tot timpul, in fiecare secunda la adresa pe care o avem, mancarea preferata sau la ce am facut vacanta trecuta, putem oricand sa ne amintim aceste lucruri, astfel transferand aceste informatii din inconstient in constient. Unicitatea teoriei freudiene consta in ideea ca aceste doua stari - constient si preconstient - reprezinta cea mai mica parte a mintii umane. Portiunea majoritara este formata dinsubconstient, acolo unde se afla toate lucrurile reprimate, de care nu ne dam seama

(amintiri pe care nu le putem aduce in constient si care ar genera anxietate si suferinta) si unde isi au originea multe dintre trairile 4 descrierea si conceptualizarea subconstientului ca sistem umane - instincte, impulsuri, nevroze. Teoria topografica cuprinde dinamic. Potrivit lui Freud, subconstientul este sursa motivatiilor noastre, fie ca este vorba despre mancare, sex, impulsuri nevrotice sau motivatii artistice. Mintea umana refuza iesirea la suprafata a acestor instincte primare, pe care le putem percepe doar intr-o forma camuflata - acte ratate (erorile in vorbire, scris sau citit, lapsusurile, ticurile, etc.) , vise, simptome ale tulburarilor psihice. Criticile acestei teorii s-au axat pe natura si dimensiunea subconstientului. Psihologii de factura umanista, comportamentala sau existentialista au considerat ca subconstientul este responsabil pentru mai putine motivatii si probleme, avand o activitate si o importanta mai redusa decat credea Freud. Majoritatea psihologilor de astazi spun ca subconstientul reprezinta lucrurile pe care nu vrem sau nu avem nevoie sa le cunoastem, fie nu folosesc deloc acest concept. Eros si Thanatos Eros si Thanatos reprezinta cele doua instincte fundamentale: viata si moartea, iar acestea stau la baza comportamentului uman reprezinta energia din spatele aparatului psihic. Instinctele vietii sunt asociate cu istinctele sexuale si ne asigura supravietuirea, satisfacerea placerii si perpetuarea speciei. Freud constata ca instinctele vietii nu sunt suficiente pentru a explica modul in care ne comportam si a motivat existenta fortelor autodistructive prin prezenta instinctului mortii - Thanatos. Energia sa se manifesta prin comportament agresiv si violenta indreptata spre sine sau spre cei din jur. Energia vietii a fost numita de catre Freud "libido" si se manifesta prin iubire, cooperare si alte actiuni prosociale. Conceptele id, ego si superego in psihanaliza Potrivit teoriei structurale sau teoriei instantelor, Freud a presupus ca aparatul psihic sau mintea umana este impartita in trei instante: Ego (Eu), Superego (Supra-Eu) si Id (Sine sau Se). Id sau Sinele (Se-ul) exista in subconstient si este responsabil pentru transformarea necesitatilor umane primordiale in forte motivationale, sau instincte, numite dorinte de catre Freud. Aceste transformari au fost numite procese primare. Sinele functioneaza potrivitprincipiului placerii, sau a satisfacerii necesitatii imediate: foame, sete, sex, evitarea durerii, etc. In viziunea psihanalitica, nou-nascutul este reprezentarea pura a seului - acesta plange instinctiv ori de cate ori ii este foame sau vrea sa fie curat, desi nu stie exact de ce plange. Seul include continuturi ereditare (instincte) si dobandite (rezultatul refularii), si reprezintaizvorul de energie al psihicului uman, precum si baza din care se nasc eul si supraeul, sub influenta lumii externe. Totodata, seul intra in conflict cu eul si supraeul. Ego sau Eul rezida cu preponderenta in constient, este legat de realitate prin simturi si are rolul de a materializa dorintele seului. Aceasta activitate de rezolvare a problemelor se numeste functie secundara. Spre deosebire de sine, care functioneaza pe principiul satisfacerii imediate a cerintelor, eul functioneaza pe principiul realitatii: satisfacerea dorintei in momentul in care se gasesc resursele adecvate. Eul cuprinde functiile psihice precum gandirea, toleranta, testarea realitatii, controlul, planificarea, apararea, sinteza informatiilor, functionarea intelectuala si memoria. Eul reprezinta ratiunea si bunul simt, in opozitie cu pasiunea, reprezentata de sine (id). In diagrama modelelor structurale si topografice ale mintii, Freud prezinta continutul eului ca aflandu-se jumatate in constient, un sfert in preconstient si celalalt sfert in subconstient. Superego sau Supra-Eul rezida cu preponderenta in preconstient. Potrivit lui Freud, supraeul se naste din complexul oedipian, prin identificarea cu parintele de acelasi sex. Prin aceasta identificare copilul interiorizeaza regulile impuse de parinte. In perioada de latenta sexuala supraeul achizitioneaza si normele si valorile morale ce dirijeaza eul in actiunea sa de combatere a sinelui. Supraeul comunica cerintele sale eului prin sentimente de mandrie, rusine, culpabilitate, etc. O parte a supereului este formata din valorile inspirate de parinti, profesori, mentori, cu alte cuvinte constiinta umana. O a doua parte a supraeului este Ego ideal sau Eul ideal - informatiile despre ceea ce este bine sau ce ar trebui sa faca o persoana; cu alte cuvinte, imaginea interioara la care fiecare dintre noi aspiram. Mecanismele de aparare ale eului (ego) Mecanismele de defensa identificate in psihanaliza reprezinta procedeele psihice prin care eul este menajat de confruntarea directa cu continutul subconstientului, adica pulsiunile si refularile . Aceste mecanisme de aparare ofera un refugiu in fata situatiilor la care nu putem face fata. Astazi lista mecanismelor de defensa este uriasa si nu exista un conses in privinta numarului acestora. Printre primele identificate se numara: Negarea realitatii psihice interne presupune in acelasi timp afirmarea existentei acesteia - nu poti nega decat ceva ce exista. Astfel refularile patrund in constient sub forma negata. Recunoasterea acestor ganduri si dorinte reprimate ar produce o stare anxioasa extrema.

Refularea este cel mai vechi, mai important si mai cunoscut mecanism defensiv in psihanaliza, acest concept nascandu-se odata cu 5 cel de subconstient. Prin procesul de refulare sunt pastrate in subconstient toate acele reprezentari pulsionale interzise de supraeu. Refularea este un mecanism de baza in nevroza, dar si un proces normal in viata cotidiana. In general, se presupune ca sunt refulate acele experiente din copilarie care ar duce la un dezechilibru al psihicului imatur al copilului. Potrivit lui Freud, psihanaliza are rolul de a aduce si a prelucra la nivel constient conflictul refulat, pentru a putea fi condamnat. Identificarea este situatia in care eul unei persoane preia in mod inconstient anumite trasaturi de la alta persoana. Un exemplu este lesinul cu caracter isteric al fiului cu tatal decedat. O forma de identificare este identificarea cu agresorul, un mijloc de aparare utilizat in relatiile cu obiectele lumii exterioare carora subiectul nu poate sa le faca fata. Un exemplu este cel al victimei care se transforma in agresor. Deplasarea reprezinta asocierea unei incarcaturi afective cu un obiect sau eveniment aflat in intr-o relatie de contiguitate cu cele initiale care au provocat starea afectiva. Un exemplu este cel al parintelui care isi descarca nervii pe copil, atunci cand a fost pus intro situatie frustranta de catre sef la serviciu. Sublimarea se refera la transformarea impulsurilor instinctuale in activitati acceptate de societate, cum ar fi utilizarea energiei instinctului sexual in scopuri artistice, sau a impulsurilor agresive intr-un sport. Proiectia este atribuirea propriilor caracteristici, sentimente, dorinte sau trasaturi de caracter pe care nu ni le dorim sau nu le cunoastem, unor obiecte sau persoane din exterior. Rationalizarea este procedeul prin care incercam sa dam o explicatie logica sau acceptabila din punct de vedere moral unor inclinatii, manifestari sau sentimente considerate inacceptabile si a caror cauza nu este perceputa. Regresiunea este procesul de intoarcere la un stadiu de dezvoltare psihica anterior, fie ca este vorba despre gandire, sentiment sau comportament. Un exemplu este divortul intentat de sot, pentru a se casatori cu o iubita din tinerete. Formatiunea reactionala reprezinta dezvoltarea unei atitudini sau comportament in sens opus cu o tendinta instinctuala refulata. De exemplu, manifestarea unei obsesii pentru curatenie poate ascunde dorinta perversiunilor sexuale. Mecanismele de aparare descrise in psihanaliza nu implica neaparat patologicul. Acestea fac parte din sistemul Eului si servesc la adaptare si sunt in mod normal folosite in viata de zi cu zi, care fara ele ar fi imposibila sau prea angoasanta. Starea patologica apare atunci cand, prin rigiditate si utilizare persistenta, aceste mecanisme devin o piedica in gandire si actiune, producand un comportament inadaptat. Complexul lui Oedip In viziunea lui Freud, conflictul oedipal este o etapa in dezvoltarea psihosexuala a copilului prin care trecem cu totii si a carei rezolvare - pozitiva sau negativa - influenteaza performantele si sanatatea psihica a omului. Cu alte cuvinte, complexul lui Oedip reprezinta nucleul nevrozei si sursa culturii si civilizatiei umane - arta, mit, religie, filosofie, terapie. Sursa de inspiratie pentru aceasta teorie o reprezinta tragedia greaca a lui Sofocle, Oedipus Rex, in care Oedip era destinat sa il ucida pe tatal sau si sa se casatoreasca cu mama sa . Parintii lui Oedip l-au instrainat la scurt timp dupa nastere, cand au aflat ce i-a prezis oracolul insa, ajuns la maturitate, Oedip a ucis un barbat si s-a casatorit cu o femeie, devenind rege, fara a sti ca este vorba despre tatal si mama sa. Cand si-a dat seama ce a facut, Oedip s-a autopedepsit scotandu-si ochii. Analogia feminina o reprezinta complexul Electrei - aceasta a complotat la uciderea mamei sale. Freud plaseaza etapa oedipala in intervalul de varsta 3 - 5 ani, cand copilul dezvolta o atractie erotica pentru parintele de sex opus si, in consecinta, ostilitate fata de parintele de acelasi sex. Tensiunea acestui conflict sta la baza majoritatii tulburarilor psihice. Freud face legatura intre complexul lui Oedip si dezvoltarea supraeului - asimilarea valorilor morale ale tatalui/mamei sau identificarea cu parintele de acelasi sex. Supraeul (superego) rezolva conflictul oedipal utilizand sentimentul de vina pentru a preveni relatiile orientate spre incest. O alta metoda de a rezolva conflictul oedipal o reprezinta refularea si blocarea sentimentelor si amintirilor in inconstient. Aceasta solutie insa nu ofera o rezolvare eficienta, deoarece nu dezamorseaza conflictul intre se (id) si eu (ego). Perpetuarea complexului lui Oedip duce la cantonarea in etapa falica de dezvoltare sexuala si poate duce la transformarea baiatului intr-un barbat agresiv, ambitios si superficial. Din acest punct de vedere, parintii nu trebuie sa apeleze la pedepse pentru a impune respectarea normelor de catre copil, ci la puterea exemplului si la recompense pentru a consolida comportamentul pozitiv. Astfel copilul va internaliza normele sociale si valorile morale, si nu le va respecta doar de frica pedepsei. Descarcare - Catharsis Una din teoriile psihanalizei - terapia cathartica - isi are baza in experienta prietenului si mentorului sau, Dr. Joseph Breuer si a pacientei sale Anna O. in anii 1880. Pacienta suferea de o serie de simptome, dar care nu aveau nicio cauza fizica - tuse, dificultati de vorbire, paralizie, spasme involuntare, halucinatii vizuale. In acea vreme, aceasta tulburare era numita isterie. Aceste simptome sau intensificat mai ales dupa moartea tatalui sau, pe care il ingrijise cea mai mare parte din viata sa. Anna suferea de schimbari dramatice de stare, fantasmagorii, si incercase de cateva ori sa se sinucida, insa in timpul serii intra intr-o stare asemanatoare cu

hipnoza si reusea sa povesteasca medicului fanteziile si experientele din timpul zilei, iar apoi se simtea mai bine. Anna numea aceste discutii "tratament prin vorbire" sau "curatarea hornului" . Breuer6a observat ca unele evenimente de care Anna isi amintea, se identificau drept cauza a unui simptom. Spre exemplu, dupa o perioada in care, desi ii era sete, nu putea sa bea apa, in timpul discutiilor cu medicul pacienta si-a amintit ca a vazut un caine de companie band apa dintr-un pahar pe care stapana obisnuia sa-l foloseasca. Pe moment Anna a simtit un puternic dezgust, insa la putin timp a reusit sa bea un pahar de apa. Astfel, simptomul evitarea apei a disparut imediat ce si-a amintit evenimentul generator si a experimentat sentimentul asociat evenimentului. Breuer a numit aceasta experienta "catharsis", cuvantul grec ce inseamna purgatie sau curatare. Treptat, in acest mod Anna a reusit sa scape de toate simptomele de care suferea, insa numai cu ajutorul lui Breuer. Din pacate colaborarea celor doi a generat aparitia unor dorinte de natura sexuala, motiv pentru care medicul a intrerupt sedintele de terapie. Dupa acesta experienta, Breuer si asistentul sau Sigmund Freud au scris o carte despre isterie, in care explicau noua teorie: orice tip de isterie este rezultatul unei experiente traumatice, care nu se incadreaza in conceptul pacientului despre lume in general. Desi emotiile asociate cu trauma respectiva nu sunt exprimate in mod direct, acestea nu dispar, ci sunt exprimate prin comportament, sub forma unor simptome fizice. Atunci cand pacientul constientizeaza intelesul simptomelor - prin terapie cathartica, sentimentele refulate sunt eliberate (prin retraire) si astfel dispare necesitatea exprimarii prin simptome. Se poate face o analogie intre acest proces sidrenarea unei infectii. Mai tarziu Freud a adaugat ceea ce Breuer nu a putut sa recunoasca in public, si anume faptul ca dorintele sexuale ascunse stau la baza nevrozelor isterice. Catharsisul este important in psihanaliza deoarece terapia nu poate progresa daca pacientul nu isi exprima trairile afective, fapt ce aduce cu sine un sentiment de usurare si il incurajeaza pe pacient sa continue terapia. Transferul in psihanaliza Transferul este un fenomen prin care pacientul proiecteaza in mod inconstient asupra psihoterapeutului sentimente ce ar trebui sa fie indreptate catre persoanele apropiate pacientului. Putem defini acest fenomen ca "repetarea inadecvata in prezent a unei relatii foarte importante in copilarie", sau "reproducerea unor emotii ce au legatura cu experiente refulate din copilarie si substitutia obiectului original al emotiilor reprimate, cu o alta persoana" . De exemplu, in viata reala o persoana poate fi inclinata sa nu aiba incredere in alta persoana care seamana cu fostul sot abuziv, sau sa indrageasca pe cineva doar pentru ca seamana cu prietenul din copilarie. Relatiile de transfer se diferentiaza de relatiile normale prin caracterul excesiv si de inadaptare - au o calitate, cantitate si durata inadecvata. In terapia psihanalitica transferul ia deseori forma atractiei erotice - la fel cum s-a intamplat cu pacienta Anna O. (caz in care transferul a scapat de sub control), insa poate fi vorba si de furie, ura, neincredere, dependenta extrema sau idolatrizare. Desi initial transferul era vazut ca o piedica in succesul psihanalizei, mai tarziu Freud si-a dat seama ca este un fenomen necesar pentru a scoate la suprafata sentimente refulate si conflicte nerezolvate din copilarie. De fapt, astazi, importanta fenomenului de transfer in terapia psihanalitica este printre putinele concepte unanim recunoscute de catre psihanalisti. Analiza nu poate exista fara transfer, insa fenomenul are loc si independent de aceasta. Psihanaliza doar descopera transferul si il analizeaza. Fenomenul insa poate fi nociv atunci cand devine intr-u totul negativ - cum se intampla in paranoia, sau nu exista transfer de emotii, iar terapeutul nu poate influenta pacientul prin mijloace psihologice. O regula a psihanalizei stabileste faptul ca transferul nu trebuie interpretat inainte ca el sa se fi stabilit . Psihanalistul trebuie sa-l anunte progresiv pe pacient ca retraieste o relatie deja avuta in trecut, cu un personaj important din acea perioada. Transferul implica nu numai ganduri si sentimente, dar si apararile impotriva acestora. Readucerea trecutului in prezent face trimitere nu numai la trecutul real al pacientului, ci si la cel imaginat. Psihanaliza activeaza trasaturi de personalitate bazate pe conflictele intrapsihice, iar stabilirea transferului si aducerea acestuia la cunostinta pacientului face posibila producerea iluminarii - insight-ului - sau a intelegerii de sine. Mecanismele de rezistenta in psihanaliza Rezistenta se refera la opozitia in fata accesului psihoterapeutului la subconstientul pacientului. Freud a invatat sa se foloseasca de aceste mecanisme de rezistenta - adica sa le analizeze si interpreteze - pentru a conduce o terapie de succes. Manipularea rezistentelor si a fenomenelor de transfer reprezinta elemente esentiale in psihanaliza, fapt recunoscut si de catre psihanalistii de astazi. Opozitia in fata demersului psihoterapeutic poate lua orice forma, iar rezistentele pot fi constiente (refuzul de a discuta despre sau asi aminti ceva anume, absentarea de la o sedinta) sau inconstiente (blocajele din timpul asociatiilor libere, aparitia unor noi simptome). Cele mai mportante sunt rezistentele inconstiente, deoarece ofera informatii despre personalitatea pacientului si conflictele intrapsihice ale acestuia. In analizarea acestor procese de rezistenta, terapeutul se concentreaza pe aspectelor terapiei pe

care pacientul are tendinta de a le evita, precum si pe fenomenele care blocheaza actul constientizarii - insight-ului. In ultima revizuire a mecanismele de rezistenta la analiza, Freud a 7 identificat cinci tipuri de rezistente, provenind din trei surse: ego (eu), id (sine) si superego (supraeu). Represia,transferul si beneficiul secundar al bolii sunt rezistente ce au ca sursa eul. Sinele dezvolta o rezistenta ivita din repetarea compulsiva, iar supraeul impune auto-sabotajul, cauzat de simtul culpabilitatii sau necesitatea de a pedepsi. Aceste rezistente la analiza au ca scop protejarea eului de disconfort emotional. Freud s-a pronuntat pentru prelucrarea lenta a acestor rezistente, astfel incat pacientii sa le constientizeze si sa descopere pulsiunile reprimate care le provoaca. In acest scop, terapeutul trebuie sa ramana neutru, pentru a permite rezistentelor sa se evidentieze in fenomenul de transfer. Iluminare - Insight Iluminarea sau insight-ul este momentul in care pacientul isi da seama de sursa emotiilor sale - evenimentul traumatic originar (recumerarea amintirilor uitate). Odata ce s-a produs catharsisul(descarcarea) si iluminarea (eng. insight) sau intelegerea cauzelor conflictelor intrapsihice, cea mai mare parte a terapiei psihanalitice s-a realizat. Mai ramane aplicarea acestui insight in psihicul si comportamentul actual. In procesul de atingere a insightului trebuie parcurse patru etape (Hutchinson, 1950): Etapa pregatitoare - trairea sentimentelor de frustrare, anxietate si disperare; - activitatea de cautare (prin tatonare si eroare) a unei solutii; - recaderea in vechile modele comportamentele si de gandire . Etapa de incubatie - dorinta de a fugi de problema; - lipsa de motivatie/ de rezistenta in rezolvarea problemelor. Etapa de iluminare - problema devine clara pentru subiect; - clientul identifica solutia. Etapa de evaluare si elaborare a solutiei - confruntarea solutiei cu criteriile exterioare furnizate de realitate. Consilierea de tip psihanalitic este recomandata in terapia anxietatii, in fobii si in isteria anxioasa. Rolul consilierii este sa identifice cauzele care au generat in trecutul individului aceste dezechilibre. Abordarile psihodinamice moderne/postfreudiene - au drept sursa modelul clasic al psihanalizei Adeptii : A. Adler, C. Jung, K Horney, H. Sullivan A. Alder considera ca depasirea propriului sentiment de inferioritate constituie principalul conflict al omului. Scopul individului nu este altul decat punerea in valoare a potentialului propriu, in depasirea starii inferioritate din copilarie. In consecinta, cauzele comportamentelor indezirabile sunt in viitor si nu in trecutul individului.C.Jung sustine ca la baza actiunilor omului se afla nu numai propria lui experienta ci si aceea a comunitatii in care traieste. Tehnici si metode utilizate: Metoda asociatiilor libere - consta in libertatea acordata pacientului de a spune orice, fara jena sau fara dorinta de a face o impresie buna. Motivul utilizarii acestei metode este ca inconstientul va scoate la iveala continuturile sale reprimate, eliberand astfel pacientul de efectele lor. In declansarea unor noi asociatii libere consilierul va folosi, ca stimuli, intre barile directe : La ce te duce gandul acesta?. Analiza viselor Sentimentele si dorintele puternic reprimate, in care clientul este profund implicat incat nu le poate aduce in constiinta sa prin efort personal, reprezinta continutul latent al visului. Fiecare vis este o lupta a individului in rezolvarea conflictelor de natura inconstienta. Analiza actiunilor clientului Comportamentele verbale ca si cele nonverbale ale consiliatului pot oferi informatii importante expertului. Printre elementele ce pot fi supuse analizei sunt: grija excesiva, privirile anxioase, erorile de pronuntare a unor cuvinte, etc. Analiza egoului - vizeaza cunoasterea naturii specifice a atitudinilor constiente si a comportamentului subiectului. Consilierul trebuie sa se centreze nu numai pe impulsurile si mecanismele de aparare ale eului, ci si pe identificarea unor solutii la problemele curente ale clientului. Interpretarile Interpretarea de tip psihanalitic consta in ordonarea de catre consilier a materialului propus de pacient in

cursul asociatiilor libere si in analiza visurilor. Aceste interpretari ajuta clientul in obtinerea insightului sau in descoperirea brusca si 8 intuitiva a continuturilor inconstiente ce reprezinta cauzele comportamentelor dezadaptative. Prelucrarile asupra materialului produs de client Prelucrarea materialului produs de pacient este realizata prin exprimarea unor interpretari ulterioare specifice, inclusiv in cazurile in care subiectul manifesta tendinta de intoarcere la comportamentele sale infantile www.consultanta-psihologica.com/abordari-psihodinamice/ 4/7