Matematica in biologie

2009
Cursul 1

Cunoasterea umana a oricarui domeniu al realitatii incepe cu observarea

atenta a acestuia, culegerea de cat mai multe date despre respectivul domeniu,
continuata cu gruparea si ordonarea acestora dupa anumite criterii, formularea
unor ipoteze de lucru, studierea lor cu diferite metode si mijloace, tragerea unor
concluzii, toate cele de mai inainte …ind urmate de confruntarea rezultatelor
cercetarii cu realitatea. In cazul unei bune concordante intre rezultatele studiu-
lui teoretic si cele obtinute prin observatii directe inseamna ca ipotezele de lucru
au fost, pentru aceasta etapa a cercetarii si acest moment istoric, corecte si pot
… incluse intr-o teorie (ce explica acceptabil realitatea din domeniul avut in
vedere). Daca, in momentul respectiv sau ulterior, dupa culegerea unui numar
suplimentar de date, se constata discrepante "serioase" intre predictiile teoriei
si rezultatele observatiilor directe se vor abandona ipotezele de lucru si teoriile
construite pe baza lor si se vor formula altele noi, iar procesul cunoasterii se
reia.
Si in matematica apar, in mod natural, tot felul de "date"; obiecte; operatii
cu ele etc. care se prelucreaza oarecum asemanator; se grupeaza, ordoneaza,
claseaza, organizeaza si se inzestreaza cu diferite structuri, iar toate aceste op-
eratiuni permit studiul, intelegerea si extragerea de informatii utile care urmeaza
a … folosite ulterior in noi constructii teoretice sau aplicate in practica.
Rolul jucat de matematica in studiul diverselor domenii ale cunoasterii a fost
diferit, in functie de epocile istorice. Daca la inceput aplicatiile matematicii erau
legate de o utilizare directa in viata de zi cu zi, ulterior acestea s-au diversi…cat
ajungand astazi ca in aproape orice domeniu sa poata … decelat un "parfum"
matematic cu intensitati mai mult sau mai putin accentuate. Pe parcursul vre-
murilor au avut loc sedimentari si acumulari succesive in‡uentate, mai mult sau
mai putin, de dezvoltarea generala a societatii umane. Intre cerintele dezvoltarii
tehnologice, ale avantului schimburilor comerciale si necesitatile progresului in
multe alte sfere ale activitatilor umane si dezvoltarea matematicii exista o in-
terdependenta care nu este greu de pus in evidenta de un studiu serios al istoriei
cunoasterii umane.
Cunoaşterea ştiinţi…c¼a este bazat¼a pe schematizarea propriet¼ aţilor p¼
arţilor
sistemelor materiale sau de orice alta natur¼ a, pân¼ a la obţinerea unor atribute
între care se pot stabili relaţii simple, prin care se urm¼ areşte obţinerea unor legi
generale. Aceast¼ a schematizare se numeşte modelare, iar schemele obţinute se
numesc modele.
Printre cele mai importante modele ştiinţi…ce sunt cele numite matematice.
Un model matematic al unui anumit fenomen sau obiect din lumea înconjur¼ a-
toare este o descriere aproximativ¼ a a acestuia (i.e. a fenomenului sau a obiectu-
lui) realizat¼a cu ajutorul noţiunilor, obiectelor şi simbolurilor matematice. Anal-
iza modelului matematic cu ajutorul teoriilor şi mijloacelor matematicii permite

1
p¼atrunderea în esenţa fenomenului studiat. Modelarea matematic¼ a reprezint¼ a
un instrument, probabil cel mai puternic şi uneori singurul, de cunoaştere a
lumii atât la nivelul macro, cât şi la cel micro. Totodat¼ a ea permite evidenţierea
unor caracteristici noi ale fenomenului studiat, descoperirea unor obiecte şi pro-
cese noi precum şi „controlul ” asupra comport¼arii lor, fapt care ne ajut¼ a la
aplicarea acestora la îmbun¼ at¼
aţirea vieţii şi la progresul civilizaţiei umane.
Pentru obţinerea unor modele matematice este îns¼ a nevoie s¼ a se realizeze
preliminar, de exemplu în cadrul …zicii teoretice sau experimentale, alte modele,
speci…ce fenomenelor …zice. În acest scop este necesar¼ a cunoaşterea st¼ arilor
mediilor …zice în care au loc astfel de fenomene, respectiv caracteristicile de stare
cum ar …, de exemplu, temperatura, presiunea, sarcina electric¼ a, vâscozitatea
etc.
Procesul de modelare matematic¼ a presupune, în esenţ¼ a, parcurgerea a patru
etape.
1) În prima etap¼ a se selecteaz¼ a m¼ arimile (caracteristicile) fundamen-
tale care caracterizeaza fenomenul avut în vedere şi se formuleaz¼ a
legile care le conexeaz¼ a. Aceast¼ a etap¼ a necesit¼a o bun¼ a şi (eventual) ampl¼ a
cunoaştere a faptelor legate de procesul respectiv şi o …n¼ a decelare a relaţiilor
(interconexiunilor) dintre ele. Aceast¼ a etap¼ a se …nalizeaz¼a prin (de)scrierea în
termeni matematici a reprezent¼ arilor calitative formulate privind conexiunile în-
tre obiectele modelului. De multe ori problemele matematice care apar pe baza
model¼ arii matematice a unor fenomene diferite (cel puţin în aparenţ¼ a) coincid,
ceea ce constituie o anumit¼ a proprietate de universalitate pe baza c¼ areia se
pun evidenţ¼ a clase mari de procese cum ar … cele oscilatorii, cele de difuzie sau
cele staţionare etc. Având în vedere aceast¼ a caracteristic¼a asemenea probleme şi
noţiuni matematice universale se pot considera ca obiecte de sine st¼ at¼atoare,
abstractiz¼ ari ale fenomenelor studiate.
2) În etapa a doua se studiaz¼ a problema matematic¼ a la care s-a
ajuns în urma procesului de modelare matematic¼ a. Chestiunea fun-
damental¼ a pentru acest moment o constituie rezovarea problemei directe,
adic¼ a obţinerea ca rezultat al analizei modelului a datelor de ieşire (care sunt
deci consecinţe ale unui demers teoretic) în vederea unei compar¼ ari ulterioare
a lor cu rezultatele observaţiilor (experimentelor) asupra fenomenului studiat.
În aceast¼ a etap¼a un rol decisiv îl joac¼ a aparatul matematic necesar pentru
analiza (studiul) modelului matematic cât şi tehnica de calcul –mijloc im-
portant (de multe ori indispensabil) pentru obţinerea informaţiei cantitative de
ieşire ca rezultat al rezolv¼ arii unor probleme matematice care se dovedesc a …,
în majoritatea cazurilor, complicate.
3) În etapa a treia se cerceteaz¼ a dac¼ a, în ipotezele f¼ acute, modelul
asociat avut în studiu îndeplineşte (satisface) criteriile practice, adic¼ a
se r¼aspunde la întrebarea dac¼ a rezultatele obţinute pe baza deducţiilor teoretice
din model concord¼ a, în limitele de exactitate (precizie) admise, cu cele ale obser-
vaţiilor directe (experimentale). Dac¼ a modelul a fost complet de…nit (adic¼ a toţi
parametrii s¼ ai au fost determinaţi) problema direct¼ a a fost rezolvat¼ a şi se trece
la evaluarea erorii ceea ce înseamn¼ a c¼a se m¼ asoar¼
a abaterile dintre rezultatele
obţinute pe baza consideraţiilor teoretice şi cele determinate din m¼ asur¼ atori di-

2
recte. În cazul în care abaterile constatate dep¼ aşesc marja de toleranţ¼ a admis¼a
pentru observaţii modelul propus este invalidat. Este necesar¼ a reexaminarea
modelului …zic, a ipotezelor f¼ acute, a procesului de modelare matematic¼ a pen-
tru a vedea dac¼ a nu s-au f¼acut simpli…c¼ ari (idealiz¼ ari) prea mari (severe) etc.
Adesea, pentru a se putea face construcţia unui model corect, unele dintre
caracteristicile sale r¼amân, momentan, neprecizate (nedeterminate). Problemele
în care este necesar¼ a determinarea unor anumite caracteristici (tr¼ as¼
aturi) (para-
metrice, funcţionale etc.) ale modelului aşa încât informaţia furnizat¼ a de acesta
s¼
a …e în concordanţ¼ a, în limitele de toleranţ¼ a ale m¼ asur¼
atorilor, cu rezultatele
observaţiilor directe efectuate asupra fenomenului se numesc inverse. Dac¼ a se
întâmpl¼ a ca pentru nici o alegere a caracteristicilor avute în vedere modelul
s¼
a nu furnizeze date de ieşire comparabile, în limitele de eroare admise pen-
tru m¼ asuratori, atunci acesta se dovedeşte ca …ind inacceptabil pentru studiul
fenomenului respectiv.
Aplicarea criteriilor practicii în evaluarea modelelor matematice ne per-
mite s¼a tragem concluzii asupra plauzibilit¼ aţii (corectitudinii) ipotezelor care se
a‡a¼ la fundamentul modelului (ipotetic) supus studiului.
4) În sfârşit, în etapa a patra, pe m¼ asur¼ a ce apar abateri între datele
de ieşire ale modelului matematic şi observaţiile directe sau indirecte
asupra fenomenului studiat se ra…neaz¼ a modelul pentru a obţine o
diminuare a lor ( a abaterilor). Dar la un moment dat nu se mai poate face
nimic! Atunci cand între observaţii şi predicţiile furnizate de model
apar diferenţe semni…cative ce nu mai pot … explicate de acesta se
abandoneaz¼ a modelul şi se trece la altul nou care s¼ a …e mai conving¼ a-
tor decât cel vechi.
Pân¼ a acum scenariul (procesul) descris mai sus s-a repetat ciclic, uneori
cu perioade de sute şi chiar mii de ani. Exemplul cel mai cunoscut este cel
al sistemului solar care, la începuturile umanit¼ aţii, a fost „explicat” prin di-
verse mituri, apoi a ap¼ arut modelul geocentric al lui Ptolomeu, urmat de cel
heliocentric al lui Copernic, completat de Kepler, Newton, Einstein etc. Pe
baza modelelor matematice ale sistemului solar, care la un moment dat nu mai
funcţionau cum trebuie, au fost descoperite planetele Neptun (în anul 1846 de
c¼
atre astronomul francez Le Verrier) şi Pluto (în anul 1930 de c¼ atre astronomul
american William Tombaugh).
Pentru a vedea care este esenţa procesului de elaborare a unui model matem-
atic guvernat de una sau mai multe ecuaţii diferenţiale ordinare sau cu derivate
parţiale vom apela la excelenta lucrare Numerele naturii a lui Ian Stewart care,
cu un talent remarcabil şi cu o deosebit¼ a expresivitate, în termeni proprii limba-
jului „natural”, surprinde şi …xeaz¼ a, în tuşe precise, ideile de forţ¼a ale procesului.
„Toate legile naturii care au fost descoperite urmând ideea de baz¼a a lui New-
ton conform c¼areia schimb¼arile în natur¼a pot … descrise prin procese matematice,
exact aşa cum formele în natur¼a pot … descrise prin obiecte matematice, au un
caracter oarecum asem¼an¼ator. Legile sunt formulate ca ecuaţii care leag¼a între
ele nu (neap¼arat) m¼arimile …zice importante (care intervin în descrierea proce-
sului sau fenomenului …zic), ci, mai degrab¼a, vitezele cu care aceste m¼arimi se
schimb¼a în timp sau / şi spaţiu (poate mai bine ar … ca, în loc de termenul vitez¼a,

3
s¼a utiliz¼am expresia „rat¼a a schimbarii”, adic¼a schimbarea m¼arimii respective în
unitatea de timp sau spaţiu). De exemplu, „ecuaţia c¼aldurii”, care determin¼a
modul de difuzie (propagare) a c¼aldurii printr-un (corp / mediu) conductor, im-
plic¼a numai rata schimb¼arii temperaturii corpului, iar „ecuaţia undelor”, care
guverneaz¼a mişcarea undelor în aer, ap¼a sau alte medii (inclusiv în vid), se
refer¼a (numai) la rata schimb¼arii ratei schimb¼arii înalţimii undei (acceleratia!).
Legile …zice ale luminii, sunetului, electricit¼aţii, magnetismului, deform¼arilor
elastice ale materialelor, curgerii ‡uidelor, ale reacţiilor chimice etc. sunt toate
ecuaţii pentru diferite rate ale schimb¼arii.
Deoarece rata schimb¼arii se refer¼a la diferenţa dintre o anumit¼a cantitate în
momentul de faţ¼a şi aceeaşi cantitate o clip¼a mai târziu, ecuaţiile care se obţin în
acest fel se numesc ecuaţii diferenţiale. De la Newton încoace strategia …zicii
matematice a fost mereu s¼a descrie universul în termenii ecuaţiilor diferenţiale
pe care apoi s¼a le rezolve şi pe baza r¼aspunsurilor obţinute s¼a progreseze în
cunoaşterea acestuia”.
Strategia conturat¼ a mai sus s-a aplicat, în mod constant, timp de mai bine
de trei secole, cu un succes crescând, în domenii din ce în ce mai variate, la
înţelegerea unor fenomene tot mai complicate situate la nivele ale cunoaşterii
tot mai înalte. Ceva totuşi s-a schimbat pe parcurs şi anume: înţelesul sintag-
mei „a rezolva”. La început acest fapt a presupus g¼ asirea unei (unor) formule
matematice precise (şi explicite !) pe baza c¼ areia (c¼arora) s¼a se poat¼a obţine
o descriere adecvat¼ a a fenomenului (sistemului, procesului sau obiectului) avut
(avute) în vedere (şi, eventual, a evoluţiei lor într-un interval stabilit de timp).
Pe m¼ asur¼ a ce acest deziderat devenea tot mai greu de îndeplinit, accentul s-a
pus pe g¼ asirea valorilor aproximative ale soluţiilor. Apoi s-a constatat c¼ a, de
fapt, ceea ce intereseaz¼ a cu adevarat sunt „propriet¼ aţile soluţiilor”şi c¼
a pen-
tru obţinerea informatiei dorite este su…cient s¼ a se dea o descriere calitativa a
acestora, care s¼ a nu mai fac¼ a apel la rezultate greu sau chiar imposibil de g¼ asit.
Ast¼ azi se ştie c¼
a exist¼
a probleme de matematic¼ a, având sursa în realitatea încon-
jur¼atoare, ale caror „soluţii” nu se pot exprima prin intermediul unor formule.
Faptul c¼ a se întâmpl¼ a aşa ceva nu este prea grav deoarece nu formulele în sine
sunt importante ci informaţia care s-ar obţine din ele este valoroas¼ a. Dac¼ a nu
se pot obţine formule atunci se încearc¼ a a‡area informaţiei care ne intereseaz¼ a
prin alte metode şi cu alte mijloace şi / sau (alte) tehnici. Schimbarea de accent
c¼atre o teorie calitativ¼ a a constituit un progres important. Pentru prima data
s-a început înţelegerea naturii în, ceea ce s-ar putea numi, dupa unii savanţi,
proprii ei termeni.

4
 In continuare vom prezenta cateva exemple foarte simple de modele matema-
tice ale unor procese biologice.
1) Constructia unui acvariu.
Sa ne imaginam ca dorim sa construim un acvariu. Pentru simplitate vom
admite ca acvariul are forma unui paralelipiped. Stiind ca un pestisor, pentru
a se dezvolta "armonios", are nevoie de un "spatiu vital" de cm3 de apa sa se
determine care este numarul maxim de pestisori care pot … plasati in acvariu. O
prima abstractizare are loc atunci cand asimilam acvariul cu un paralelipiped.
Acesta este un concept matematic. Apoi vom asocia o anumita lungime …ecarei
laturi a paralelipipedului. Masurarea acestor lungimi se face utilizand o unitate
de lungime si conceptul de numar real. Iata o noua abstractizare si anume,
notiunea de numar real. Apoi trebuie sa calculam volumul paralelipipedului cu
ajutorul unei formule matematice obtinute in geometrie. Daca laturile paralelip-
ipedului au lungimile a cm; b cm si c cm; atunci volumul acvariului, masurat in
cm cubi, va … abc cm3 : Prin urmare numarul maxim de pestisori care ar putea
… plasati in acvariu ar …:
abc
p= ;

unde, pentru un numar real r am notat cu [r] partea intreaga a lui r:

2) Dezintegrarea radioactiva:
Una dintre legile fundamentale ale dezintegrarii substantelor radioactive,
asociata cu numele lui Rutherford, stabileste ca: viteza de dezintegrare (inteleasa
ca numarul de atomi, din substanta radioactiva, dezintegrati in unitatea de
timp) este proportionala cu cantitatea totala de substanta (adica numarul
total de atomi) existenta la momentul respectiv: In foarte multe situatii ne
intereseaza, in primul rand, evolutia in timp a cantitatii dintr-o anumita sub-
stanta radioactiva. Sa ne mai reamintim si faptul ca pentru …ecare substanta
radioactiva exista un timp de injumatatire (adica timpul in care jumatate
dintre atomii dintr-o anumita cantitate din acea substanta se dezintegreaza)
notat cu T1=2 : De exemplu, in cazul carbonului radioactiv (C 14 ) acest timp este
T1=2 = 5568 ani. Dupa alti 5 568 de ani înca jumatate din ceea ce a ramas.
Astfel, dupa aproximativ 10 „vieti”(10 perioade de înjumatatire), cantitatea de
carbon radioactiv din proba analizata este redusa la cantitati nesemni…cative.
Cu alte cuvinte, într-o perioada de 50 60:000 de ani se ating limitele metodei;
…zica ofera, în schimb, peste acest interval de timp, tehnicile radiometrice. Ma-
suratori mai recente propun o valoare cuprinsa in intervalul [5568 40; 5568+40]
de ani a timpului de injumatatire T1=2 .
Sa vedem cum "suna" varianta "diferential¼ a" a legii lui Rutherford.Pentru
aceasta sa notam cu x(t) cantitatea de substanta radioactiva la momentul t > 0:
Atunci, pentru un > 0 su…cient de mic, are loc relatia:

x(t + ) x(t)
= kx(t) + o(t; );

unde o(t; ) ! 0; daca ! 0; iar k 2 R este o constant¼a speci…c¼

a substantei
radioactive in chestiune. Intrucat, prin dezintegrare, cantitatea de substanta

5
radioactiva descreste cu trecerea timpului constanta k trebuie sa …e < 0: Trecand
la limita in relatia de mai sus obtinem ecuatia diferentiala:

x0 (t) = kx(t) (1.1)

3) Dinamica populatiilor:
a) Modelul lui Malthus.
O veche si mereu actuala preocupare a oamenilor de stiinta, dar si a unora
dintre reprezentantii conducerilor diferitelor state, a constituit-o estimarea si
predictia evolutiei in timp a numarului de indivizi dintr-o anumita populatie,
inclusiv umana. Pe baza cunoasterii volumului acelei populatii se pot face di-
verse predictii in privinta organizarii acelui stat, a alocarii diferitelor resurse si
a asigurarii armoniei sociale sau a pastrarii echilibrului ecologic.
Inca din prima jumatate a veacului al XIX-lea s-au creat modele din ce in ce
mai complexe si mai ra…nate ale fenomenelor de dinamica populatiilor, o data
cu perfectionarea metodelor de investigare sociologica sau biologica, rezultatele
obtinute …ind tot mai precise si descriind tot mai adecvat realitatea inconjura-
toare.
Inceputul, cum este si …resc, s-a facut cu o situatie mai simpla, chiar "simpli-
…cata" am putea spune: evolutia populatiei unei singure specii. Fie x(t) volumul
populatiei dintr-o anumita specie, intr-un anumit areal, care dispune de surse de
hrana su…ciente si nu este in competitie, pentru resursele de hrana, dar nici din
alte motive, nici cu o populatie alogena, dar nici in "interiorul" acelei populatii.
Pornind de la observarea atenta a evolutiei unei asemenea populatii s-a observat
ca, intr-un interval "mic" de timp [t; t + ]; ( > 0 "mic"), rata de crestere a
acelei populatii
x(t + ) x(t)

este proportionala cu volumul populatiei x(t): Deci exista k 2 R astfel incat

x(t + ) x(t)
kx(t):

Aproximatia devine din ce in ce mai acurata pe masura ce > 0 devine mai

mic. Trecand la limita cu & 0 obtinem

x0 (t) = kx(t);

adica ecuatia diferentiala liniara, de ordinul intai,

x0 = kx: (1.2)

Aceasta ecuatie diferentiala descrie acurat evolutia diferitelor culturi micro-

biene sau bacteriene. Ea a fost adoptata ca model matematic de evolutie si
pentru populatia umana de catre Malthus. In anumite perioade din evolutia
societatii umane, de exemplu intre anii 1700 - 1960, predictiile bazate pe acest
model matematic s-au dovedit corecte, dar exista si perioade in care predictiile
nu mai corespund cu realitatea.

6
 b) Modelul lui Verhulst.
Din nevoia de a pune de acord predictiile modelului matematic cu datele
obtinute experimental, in anul 1837, matematicianul, totodata si biolog, belgian
Verhulst a propus un model mai "realist" de crestere a populatiei, descris de
ecuatia "logistica" :
x0 = ax bx2 ; (1.3)
cu a; b constante strict pozitive.
Pentru determinarea constantelor a si b se determina efectiv solutiile acestei
ecuatii (aceasta este o problema de matematica !) si din compararea acestor
solutii cu datele experimentale se estimeaza parametrii.
c) Modelul Lotka - Volterra.
Modele matematice si mai realiste trebuie sa puna in evidenta "interac-
tiunea" intre diferite specii. De exemplu, in cazul interactiunii a doua specii,
una …ind considerata "prada" si avand volumul x1 (t); iar alta considerata drept
"pradator" si avand volumul x2 (t) se obtine sistemul de ecuatii diferentiale,
atribuit matematicienilor Lotka si Volterra, urmator:
dx1
dt = ax1 bx1 x2
dx2 ; (1.4)
dt = cx1 + dx1 x2

unde a; b; c ; d sunt constante strict pozitive care se determina experimental.

Ulterior vom considera o multime de alte modele matematice ale unor fenome-
ne biologice.

Sa trecem acum la lucruri mai precise.

Primul concept fundamental este cel de numar. Ne reamintim urmatoarele
clase de numere:
a) multimea numerelor naturale:

N = f0; 1; 2; :::; n; :::g :

Cu N vom desemna numerele naturale n 1:

b) multimea numerelor intregi:

Z = f:::; n; :::; 2; 1; 0; 1; 2; :::; n; :::g :

c) multimea numerelor rationale:

na o
Q= j a 2 Z; b 2 N :
b
d) multimea numerelor reale R:
Aceasta multime este mult mai complicat de descris, dar ne aducem aminte
ca:
N Z Q R:
p
Printre numerele reale din RnQ ne reamintim de: 2; e = 2; 7182:::; =
3; 1415:::: .

7
 O reprezentare deosebit de convenabila si, mai ales, utila a multimii nu-
merelor reale, cu ajutorul unei drepte numita si axa reala, se obtine cu ajutorul
bijectiei lui Descartes.
Se alege o dreapta, un punct oarecare, dar …xat, pe dreapta (notat O) numit
origine, un sens (considerat pozitiv) si o unitate de masura, adica un anumit
segment cu lungimea …xa, considerat ca …ind unitatea de masura. Atunci ori-
carui numar real ii corespunde un anumit punct pe dreapta si, reciproc, oricarui
punct de pe dreapta ii corespunde un anumit numar real. Asadar corespondenta
de mai inainte este o aplicatie unu la unu, numita bijectia lui Descartes.
Dupa cum ne este binecunoscut cu numerele reale se pot face adunari,
scaderi, inmultiri si impartiri (daca impartitorul este nenul).
Sa reamintim cateva dintre proprietatile importante ale tripletului: (R; +; ):
1) adunarea este o operatie interna pe multimea numerelor reale, adica
suma a doua numere reale este (totdeauna !) tot un numar real; prin urmare

+ :R R!R;

2) adunarea este asociativa, adica

8x; y; z 2 R) (x + y) + z = x + (y + z) ;

3) adunarea este comutativa, adica

8x; y 2 R) x + y = y + x ;

4) exista un numar real (special!) notat 0 (zero) astfel incat

x + 0 = 0 + x; 8x 2 R ;

5) 8 x 2 R 9 x0 (= x) 2 R astfel incat

x + x0 = x0 +x = 0;

6) inmultirea este o operatie interna pe multimea numerelor reale, adica

produsul a doua numere reale este (totdeauna !) tot un numar real; prin urmare

:R R!R;

7) inmultirea este asociativa, adica

8 ; 2 R si 8 x 2 R ) ( x) = ( )x ;

8) inmultirea este distributiva fata de adunare (in varianta I), adica

8 2 R si 8 x; y 2 R ) (x + y) = x + y ;

9) inmultirea este distributiva fata de adunare (in varianta II), adica

8 ; 2 R si 8 x 2 R ) ( + )x = x+ x ;

8
 10) exista un alt numar real (special!) notat 1 (unu) astfel incat:

1 x = x; 8x 2 R:

Proprietatile 1) 5) ne spun ca (R; +) este un grup comutativ.

In cursul precedent am vazut ca, pentru n 2 N = Nrf0g; spatiul

Rn =R R ::: R
| {z }
n factori

se poate inzestra, in mod natural, cu doua operatii (legi de compozitie binare):

i) una interna, notata cu +;

+ : Rn Rn ! Rn ;

numita adunare si de…nita astfel:

(x1 ; :::; xn ) + (y1 ; :::; yn ) := (x1 + y1 ; :::; xn + yn );

8x = (x1 ; :::; xn ); y = (y1 ; :::; yn ) 2 Rn si

ii) o alta externa, notata cu ;

:R Rn ! Rn ; ( ; x) ! x = x;

numita inmultire cu scalari de…nita dupa cum urmeaza:

(x1 ; :::; xn ) := ( x1 ; :::; xn );

8 2 R si 8(x1 ; :::; xn ) 2 Rn :
Inzestrat cu adunarea de…nita mai sus Rn devine un grup comutativ, adica:
1) (x + y) + z = x + (y + z); 8x; y; z 2 Rn (asociativitate);
2) x + y = y + x; 8x; y 2 Rn (comutativitate);
3) exista element neutru 0Rn = 0 = (0; :::; 0) 2 Rn astfel incat

x + 0 = 0 + x = x; 8x 2 Rn ;

4) 8x 2 Rn 9x0 = x = ( x1 ; :::; xn ) 2 Rn asa incat

x + x0 = x0 + x = 0:

In raport cu operatia de inmultire cu scalari sunt veri…cate proprietatile:

1) (x + y) = x + y, 8 2 R, 8 x; y 2 Rn ;
2) ( + )x = x + x; 8 ; 2 R; 8 x 2 Rn ;
3) ( x) = ( )x; 8 ; 2 R; 8 x 2 Rn ;
4) 1 x = x; 8 x 2 Rn :

9
 Observatii.
i) O reprezentare deosebit de convenabila si, mai ales, utila a lui R2 , cu
ajutorul planului, se obtine cu ceea ce se numeşte bijecţia lui Descartes.
Se considera un plan in care se aleg doua drepte perpendiculare. Punctul
lor de intersectie se noteaza cu O si se numeste originea sistemului de coordo-
nate. Pe …ecare dintre cele doua drepte se alege cate un sens (consideratca …ind
pozitiv), de obicei spre dreapta pe axa orizontala (numita si axa absciselor ) si
in sus pe dreapta perpendiculara pe axa absciselor, numita si axa ordonatelor ).
Daca …xam un anumit segment pe care il vom considera ca …ind unitatea de
masura atunci oricarei perechi de numere reale (a; b) 2 R2 ii asociem un punct
bine determinat A pe axa absciselor, de abscisa a si un punct bine determinat
B pe axa ordonatelor, de ordonata b: Daca prin A ducem o paralela la axa
ordonatelor, iar prin B o paralela la axa absciselor cele doua paralele se vor
intersecta intr-un punct (unic !) M din plan. Acesta va … imaginea "punctului"
(a; b) 2 R2 ; avand abscisa a 2 R si ordonata b 2 R: Reciproc, oricarui punct M
din plan, procedand invers ca mai sus, ii putem asocia o pereche (a; b) din R2 :
Prin bijectia lui Descartes unei drepte dintr-un plan ii corespunde "ecuatia":

ax + by = c;

unde a; b; c sunt trei numere reale …xate, iar x; y sunt coordonatele punctului
curent de pe dreapta.
Analog, unui cerc de raza R > 0; cu centrul in punctul O(x0 ; y0 ); ii core-
spunde "ecuatia":
(x x0 )2 + (y y0 )2 = R2 ;
unde x; y sunt coordonatele punctului curent de pe cerc.
Analog si altor "…guri" geometrice le corespun anumite "ecuatii". Operati-
ilor din geometrie le corespund anumite operatii cu ecuatiile de mai sus. In acest
fel s-a algebrizat geometria. Sa retinem ca acesta este un proces "invers" celui
din antichitate cand se "geometrizase", pe cat posibil, intreaga matematica. Si
astazi se mai pastreaza reminiscente ale acelor vremuri. O expresie ca a2 se
citeste "a p¼atrat" (probabil pentru ca daca a ar … lungimea laturii unui p¼ atrat
atunci a2 ar reprezenta m¼ asura ariei acelui p¼
atrat), iar numerele complexe

2k 2k
$k = cos + i sin ; 0 k 2
3 3
se mai numesc si radacinile cubice ale unitatii ($3k = 1). Mai sus, i2 = 1:
S-a produs asadar o schimbare de paradigma cu efecte extraordinare in dez-
voltarea civilizatiei umane. Pentru majoritatea fenomenelor si proceselor natu-
rale intalnite de om s-au putut crea modele matematice tot mai precise care au
permis o intelegere mult mai profunda a acestora (fenomene si procese). Toate
aceste acumulari de cunostinte au condus la perfectionari continue in procesele
industriale, crearea de noi masini, tehnologii, instrumente, aparaturi, etc. mereu
si mereu mai performante, la o crestere nemaintalnita a productivitatii. Asa a
aparut civilizatia tehnologica de astazi !

10
 ii) Si pentru R3 se poate obtine o reprezentare convenabila, cu ajutorul unei
bijectii a lui Descartes, prin intermediului spatiului tridimensional. In acest caz
se aleg trei drepte care trec printr-o origine O; doua cate doua perpendiculare.
Pe …ecare axa se alege un sens si apoi cu o unitate de lungime aleasa si …xata se
asociaza, in mod unic, …ecarui "punct" (a; b; c) 2 R3 un punct imagine M din
spatiul tridimensional. Axa pe care se a‡a punctele de forma (a; 0; 0) se numeste
axa absciselor; axa pe care se a‡a punctele de forma (0; b; 0) se numeste axa
ordonatelor, iar axa pe care se a‡a punctele de forma (0; 0; c) se numeste axa
cotelor.
iii) Toate cele patru proprietati ale adunarii vectoriale (pe Rn ), cat si cele
patru proprietati ale inmultirii cu scalari se demonstreaza (veri…ca) !
Alte exemple de spatii care se inzestreaza, in mod natural, cu o operatie
(interna) de adunare si cu o operatie (externa) de inmultire cu scalari (numere
reale sau complexe) sunt urmatoarele:
a) spatiul polinoamelor cu coe…cienti reali, de grad k:

Pk = fa0 + a1 X + ::: + ak X k j a0 ; :::; ak 2 Rg;

b) multimea matricilor cu m linii si n coloane, avand componente reale;

c) multimea functiilor de…nite pe [0; 1] si cu valori reale;
d) multimea functiilor continue pe [ 1; 1] avand valori reale.
Observatie. In …ecare dintre cele patru exemple de mai sus corpul nu-
merelor reale poate … inlocuit cu corpul numerelor complexe.
Se constata usor ca, in oricare dintre aceste cazuri, proprietatile adunarii
vectoriale cat si cele ale inmultirii cu scalari, indeplinite mai sus pentru cazul
lui Rn ; se veri…ca din nou.
Pentru a nu mai … nevoiti sa studiem …ecare caz particular in parte se intro-
duce un concept abstract care constituie o generalizare extrem de importanta
si cu aplicatii multiple in matematica moderna si anume notiunea de spatiu
vectorial sau spatiu liniar.

11