Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Viscolul De Vasile Alecsandri

Din toata poezia iernii, deloc lipsita de maretie, Vasile Alecsandri se dovedeste totusi un temperament clasic, iubind marile deschideri solare, peisajele luminate puternic. "Teroarea boreala" il determina sa priveasca iarna ca pe un anotimp al incremenirii totale, al mortii naturii, al lipsei de spatiu si mobilitate. Poeziile "Mezul iernei", "Gerul", "Iarna", "Viscolul" construiesc un tablou suprareal, al lumii cuprinse de anotimpul rece. "Viscolul" este e presia cea mai vie a ima!inii apocaliptice a stihiei dezlantuite, venite din tinuturi boreale, din lumea !hetarilor. Aceasta persistenta a nordului eni!matic, preluata din mitolo!iile !ermane, creeaza un "i#lheim sui$!eneris, un taram al zapezilor vesnice, in care sansele de supravietuire ale privitorului solitar nu se implinesc decat in preajma #ocului. Vijelia vine cu intrea!a cohorta de mani#estari a anotimpului rece% "&rivatul din meazanoapte vajaie prin vijelie,' (pulberand zapada$n ceruri de pe deal, de pe campie.' Valuri albe trec in zare, se aseaza$n lun! troian' &a nisipurile dese din pustiul a#rican." Tabloul este desertic, de o maretie inspaimantatoare, poetul percepe viscolul ca pe o amenintare permanenta. Viscolul scoate la iveala animalele de prada, lupii si corbii, simboluri ale #erocitatii e treme, aducatoare de moarte, pradatorii #acand parte din acelasi spectacol dinamic al naturii% "Viscolul #ramanta lumea)... *upii suri ies dupa prada,' Aler!and, urland in urma$i, prin potopul de zapada.' Turmele tremura% corbii zbor vartej, rapiti de vant,' (i rachitile se$ndoaie, lovindu$se de pamant." Ima!inile sonore ale vijeliei sunt coplesitoare+ un urias vacarm, al !roazei apocaliptice, cuprinde intre!ul spatiu% ",berat, ra!et, tipet, vaiet, mii de !lasuri spaimantate' (e ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate,' (i$n departe se aude un nechez rasunator...' "oaptea cade, lupii urla... Vai de cal si calator)". Ima!inea pustiei de !heata se ampli#ica, intr$o !radatie a senzatiilor% demonii anotimpului rece se #ac simtiti peste tot, scotand sunete de o inima!inabila varietate. (in!urul aventurier in acest taram este un calaret ne#ericit, !onit din urma de urletele lupilor, de noaptea trans#ormata intr$un taram al stihiilor. Tabloul naturii dezlantuite, impersonala in maretia ei, este clasic prin esenta, marile talazuiri lichide #iind controlate de o re!ie cosmica per#ecta. (in!ura scapare in acest spatiu neprimitor este casa mitica, primitoare, cu luminile aprinse in

Pagina 1 din 2

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mijlocul pustiului de !heata% "-ericit acel ce noaptea ratacit in viscolire' (ta, aude$n camp latrare si zareste cu uimire' . casuta dra!alasa cu #erestrele lucind,' /nde dulcea ospetie il intampina zambind)" Tabloul crud al iernii, populat cu animale de prada, corbi sau lupi, bantuit de vanturi de o #orta nemasurata, este eludat, prin antiteza, de interiorul bland al casei, #ocul #iind moderator al teribilei vijelii de a#ara. Prietenia peisajului domestic, su!erata chiar prin latratul cainilor, se opune vacarmului teri#iant al iernii. &asa, domul, devine simbolul universului protejat, un centru al lumii, un re#u!iu salvator intr$un pustiu de !heata. Teama de iarna a lui Alecsandri se trans#orma ast#el in prilej de preamarire a asezarilor omenesti, oaze ale linistii si ale calmului vietii personale. &asa incalzita, cu "#erestrele lucinde", re#lectand #ocul din sobe, are corespondenta deplina cu aceea evocata in sensurile ei pro#unde de Gaston 0achelard% "De #apt, casa luminata, in campia pustie, este o tema literara care strabate secolele si pe care o re!asim in toate literaturile. &asa luminata e ca o stea in padure. 1a il calauzeste pe calatorul care s$a ratacit." .bservam cum poezia oscileaza permanent intre doi poli% stihia #luida, purtatoare de nenorociri, prevestitoare de moarte, si peisajul domestic, pazit de patrupedele latratoare, cu o casa primitoare, o#erind spectacolul #ascinant al #ocului. Poezia lui Alecsandri contureaza, in ima!ini bine structurate, desprinse ca pozele dintr$o diorama, ima!inea anotimpului boreal, perturbator tocmai prin senzatia de opozitie totala cu viul, cu viata calduroasa, mediteraneeana. Pastelul "Viscolul" este structurat in patru catrene, cu versuri de cincisprezece silabe si rima imperecheata, aabb. Peisajul este creionat in linii incerte, ima!inea este mai mult auditiva decat vizuala, predominand sunetele ascutite sau !rave, de o tonalitatea cand #oarte joasa, cand #oarte inalta% z!omotul vijeliei se compune din suieraturi, scartaituri #unebre, stri!ate de s#arsit de lume, intr$un concert #ormat diri$roii de !lasuri, venind de peste tot. in ultima stro#a, sunetele isi diminueaza tonalitatea, marcand apropierea unui liman salvator.

Pagina 2 din 2