Periartrita scapulohumerala.

De la sindromul de impingere la tendinita degenerativa

Periartrita scapulohumerala (PSH) reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin durere, redoare articulara si impotenta functionala determinat de procese patologice localizate la nivelul umarului si care afecteaza structurile periarticulare: ligamente, capsula articulara, tendoane, bursa si muschi. Afectarea articulara propriu-zisa se limiteaza mai ales la nivelul articulatiilor acromioclaviculara si sternoclaviculara, deoarece articulatia scapulohumerala are cea mai imperfecta coaptatie si, din acest motiv nu a unge de obicei, prin ea insasi, sa determine disfunctionalitati. !ste intalnita la ambele se"e, la subiectii activi, dar cu incidenta ma"ima la persoanele peste #$ de ani, e"plicaDr. Alin Popescu, medic specialist in medicina sportiva. PSH are cinci forme clinico-anatomo-functionale, dupa scoala medicala franceza, si sase, conform scolii engleze. %onform scolii engleze, in cadrul PSH intra urmatoarele sase entitati clinice: &. Sindromul de impingere (impingement s'ndrome)( ). Sindromul supraspinosului (tendinita degenerativa)( *. +endinita bicipitala( #. +endinita calcifianta si bursita( ,. %apsulita adeziva( -. .marul pseudoparalitic. %ele doua clasificari sunt in mare superpozabile, o particularitate in clasificarea engleza fiind sindromul de impingement. Etiopatogenia PSH (principalele cauze de producere a PSH) +raumatismele si microtraumatismele repetate, e"punerea la frig, factori favorizanti ce tin de sistemul nervos (afectiuni ale sistemul nervos central: accident vascular cerebral, boala Par/inson, traumatism cerebral, sindrom talamic( si afectiuni ale sistemului nervos periferic: nevralgie cervico-brahiala, zona zoster), afectiuni ale organelor intratoracice care pot favoriza pe cale refle"a dezvoltarea unei PSH (tuberculoza pulmonara apicala, infarct miocardic, interventii chirurgicale intratoracice etc) reprezinta principalele cauze de producere a acestei afectiuni. orme clinice de PSH Sindromul de impingere (!mpingement s"ndrome) !ste determinat de o suferinta a tendonului muschiului supraspinos. Asupra acestuia, datorita particularitatilor anatomice, se e"ercita o presiune (0impingere1) care repetata poate determina dezvoltarea unei tendinite calcifiante ce poate favoriza ruptura partiala si chiar totala de manson (0coafa1) al rotatorilor.

#a$lou clinic 2ureri recidivante la nivelul umarului, la subiecti tineri frecvent practicanti a unor sporturi ca: aruncare greutatii, sulitei etc. 2ebut insidios, cu o crestere gradata a intensitatii durerii si care este accentuata de activitate. 2urerea are un punct ma"im pe fata antero-laterala a umarului, iradiaza pe brat, este e"acerbata noaptea, in somn, la schimbarea pozitiei si perceputa la ridicarea bratului mai ales intre unghiurile 3$ 4 &)$5 (ridicarea bratului deasupra capului), la abductia pasiva si rotatia interna. 6obilitatea umarului este afectata mai ales pentru miscarile de fle"ie si rotatie interna E%amenul clinic local Semnul 0impingerii1 este pozitiv( daca se in ecteaza &$ ml "ilina &7 imediat sub acromion durerea se diminueaza (semnul1impingerii1 se negativeaza), confirmand diagnosticul de sindrom de impingement. Apasarea marginii anterioare a acromionului produce durere intensa. !magistica 8adiografie umar: deceleaza prezenta de: chisturi, necroza marii tuberozitati a capului humeral, osteofite pe marginea anterioara si fata inferioara a acromionului (artroza secundara). 9 imagine radiologica normala a umarului nu e"clude diagnosticul de PSH. 86: detecteaza un spectru larg de afectiuni, de la degenerare pana la ruptura partiala sau totala. 6ai poate evidentia leziuni ale tesuturilor moi si este deosebit de util in urmarirea evolutiei postoperatorii. !cografia mio-entezo-osteo-articulara poate fi si ea utila deceland rupturi medii la nivelul coafei rotatorilor. !lectromiografia si studiul velocitatii conducerii influ"ului nervos sunt obligatorii atunci cand o afectare neurologica este suspectata. #ratament 6edicamentos 4 se administreaza numai la indicatia medicului ci consta in: antiinflamatorii nesteroidiene (A;:S), corticoterapie locala (diprofos in ectat sub acromion), anestezice aplicate local (intra- sau periarticular sau in puncte dureroase). <izioterapie: termoterapie, crioterapie, electroterapie analgetica si decontracturanta (curenti diadinamici, interferentiali, curent galvanic etc), ultrasonoforeza, laser. =inetoterapia este cea mai importanta deoarece pe langa recuperarea functionalitatii umarului, este esential in combaterea recurentei. %hirurgical: se adreseaza pacientilor tineri care dezvolta acest sindrom. >a varstnici tratamentul este conservator. #endinita degenerativa (Sindromul supraspinosului) 2intre muschii care formeaza mansonul rotatorilor cel mai afectat de leziunile degenerative este tendonul supraspinosului. Apare frecvent la barbati peste ,$ ani cu activitate fizica intensa, cu o preponderenta pentru anumite profesii: tamplari, pictori, sudori. >a subiectii diabetici si alcoolici, un rol important il oaca ischemia si leziunile trofice. #a$lou clinic

Asimptomatic multa vreme, devine clinic manifest in urma unui traumatism local sau dupa o solicitare e"cesiva. 2urerea este imprecis localizata, de obicei in profunzimea umarului, accentuata nocturn. 6obilitatea umarului este afectata pe toate a"ele de miscare, mai accentuat pe abductie (ma"im la abductia intre ?$ 4 &$$5). !volutia cronica (peste trei luni) poate determina hipotrofie musculara cu scaderea fortei musculare. E%amen clinic local >a palpare apare durere e"trema sub acromion, la &-) cm de marea tuberozitate. !magistica 8adiografie umar: normala la cei cu tendinita recenta( chisturi, osteoscleroza, osteofite. !cografia mio-entezo-osteo-articulara: confirma diagnosticul. #ratament Similar cu cel al sindromului de 0impingere1.