Sunteți pe pagina 1din 13

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea Ingineria Sistemelor Biotehnice

BIOREMEDIEREA APELOR MENAJERE

Student: Marinescu Gabriela Grupa: 744

INTRODUCERE.

Bioremedierea este o tehnologie modernă de tratare a poluanţilor care utilizează factori biologici (microorganisme) pentru transformarea anumitor substanţe chimice în forme finale mai puţin nocive/periculoase, CO2 şi H2O, care sunt netoxice şi sunt eliberate în mediu fără a modifica substanţial echilibrul ecosistemelor. Bioremedierea se bazează pe capacitatea unor compuşi chimici de a fi biodegradaţi; conceptul de biodegradare este unanim acceptat ca o însumare a proceselor de descompunere a unor constituenţi naturali sau sintetici, prin activarea unor tulpini de microorganisme specializate având drept rezultat produşi finali utili sau acceptabili din punct de vedere al impactului asupra mediului.

Pentru aplicarea bioremedierii este necesară executarea unor galerii dacă zona poluantă se găseşte aproape de suprafaţa terenului, sau a unor puţuri de injecţie şi de extracţie când aceasta se află la adâncime mai mare. În amonte de zona poluată se introduce apa, nutrienţii şi oxigenul, iar în aval este extrasă şi recirculată prin puţurile de injecţie.

Se cunoaste la ora actuala faptul ca omul prin deversarea de ape reziduale afecteaza cel mai mult calitatea apelor de suprafata. Epurarea apelor uzate menajere este solutia care se practica la ora actuala in vederea protectiei acestora si implicit a mediului inconjurator.

ISTORIC. In secolul XIX in Anglia au aparut pentru prima data statii de epurare. In

ISTORIC.

In secolul XIX in Anglia au aparut pentru prima data statii de epurare. In SUA, se mai foloseste foarte putin deversarea in emisar a apelor epurate. Acestea se utilizeaza pentru irigatii, se infiltreaza in sol, se utilizeaza in industrie si chiar ca sursa de apa potabila in orase cum ar fi Washinton, bineinteles dupa o preparare avansata. Tot in Anglia s-au pus bazele monitoringului si a fost introdus in anul 1898 parametrul ‘consum biochimic de oxigen’ CBO5 - ca metoda de evaluare a gradului de epurare a apelor reziduale, prin masurarea directa a cantitatii de oxigen necesar cresterii si dezvoltarii populatiilor de microorganisme aerobe.

IMPACT ASUPRA MEDIULUI.

Activitatea umana este cea care contribuie la acumularea de substante nocive in apele uzate cum ar fi fosforul, azotul si compusii acestora. Daca aceste elemente nu sunt retinute in procesul de epurare si ajung in ape, care sunt colectorul principal, au un impact negativ asupra mediului natural. Acumularea azotului si a compusilor acestuia in apa duc la:

a - efecte asupra sanatatii organismului uman, prin scaderea rezistentei generale, favorizand infectiile;

b - epuizarea cantitatilor de oxigen dizolvat in apele care constituie

emisarul;

c - eutrofizarea care inseamna biostimularea cresterii plantelor si

algelor in apele de suprafata prin supraalimentare cu nutrienti ;

d - cresterea toxicitatii in mediul acvatic;

e - scaderea probabilitatii ca apele sa mai fie reutilizabile.

Azotitii nu trebuie sa depaseasca in apa potabila 0,5mg|l iar nitratii au o concentratie maxima admisa de 50mg|l.

Majoritatea statiilor de epurare orasenesti au o schema constructiva asemanatoare si anume:

Treapta primara - mecanica;

Treapta secundara - biologica;

Treapta tertiara - biologica, mecanica sau chimica.

In momentul de fata in Romania foarte putine statii de epurare a apelor reziduale orasenesti detin treapta tertiara.

EPURAREA APELOR UZATE.

Bioremedierea apelor uzate cu ajutorul microorganismelor (bacterii cianobacterii fungi)

Din cele 35 de metale considerate periculoase pentru sanatatea umana 23 au fost catalogate drept metale grele: stibiu, arsen, bismut, cadmiu, ceriu, crom, cobalt, cupru, galiu, fier, aur, plumb, mangan, mercur, nichel, platina, argint, telur, taliu, staniu, uraniu, vanadiu si zinc. Cele mai periculoase substante pentru sanatate sunt considerate plumbul, cadmiul, mercurul si arsenul. Expunerea la concentratii mari din aceste metale poate duce la otraviri cu grave efecte asupra sistemului nervos sau asupra

organelor interne precum plamani, ficat, rinichi si altele. In ultimii ani s-au dezvoltat numeroase tehnici de indepartare a metalelor grele din apele uzate cu scopul de a scadea cantitatea de ape uzate cu continut de metal rezultat din activitatile industriale precum si pentru a imbunatati calitatea efluentilor. Numeroase tratamente precum precipitarea chimica, coagularea, flocularea, flotarea, schimbul ionic sau filtrarea prin membrane pot fi folosite pentru a indeparta metalele grele din ape uzate contaminate, fiecare metoda avand anumite avantaje si limitari. O modalitate de indepartare a metalelor grele este prin utilizarea microorganismelor.

Biotehnologii utilizate in epurarea apelor.

Poluantii principali din apele uzate sunt suspensii solide, compusi organici biodegradabili, compusi organici volatili, compusi xenobiotici recalcitranti, metale toxice, nutrienti, agenti patogeni si paraziti. Epurarea clasica a apelor uzate are ca obiectiv indepartarea suspensiilor solide si materiilor organice, precum si agenti patogeni si paraziti. In ultimul timp insa, datorita restrictiilor impuse pentru protejarea mediului, se fac eforturi si pentru indepartarea nutrientilor, mirosurilor, compusilor organici volatili, metalelor si substantelor toxice.

Metalele grele sunt poluanţi toxici nebiodegradabili şi persistenţi în mediu, cu puternică tendinţă de bioacumulare în diferite elemente ale biocenozei (plante, organisme) sau de acumulare în diferite elemente ale biotopului (sol, depunerile din râuri şi lacuri ). În mediul acvatic, în prezenţa unor agenţi chelatizanţi metalele grele formează complecşi solubili cu stabilitate mare, ceea ce conduce la o mobilitateridicată a metalelor în mediul acvatic. Deoarece depoluarea componentelor contaminate ale ecosistemului (solurile şi surselor de apă) este un proces dificil şi de lungă durată, este importat ca ionii metalelor sa fie îndepărtaţi la sursa de poluare, înainte de deversarea apelor uzate în apele de suprafaţă sau pe sol.

Îndepărtarea ionilor metalici din apa uzată se poate face în următoarele scopuri:

Recuperarea speciilor ionice din apă;

Recircularea apei (recircularea apei în cadrul aceleiaşi instalaţii

sau în altă instalaţie înscopul micşorării cantităţii de apă folosită

din sursa naturală);

• Evitarea depăşirii valorilor impuse la deversare de către legislaţia de mediu;

Reducerea toxicităţii şi creşterea biodegradabilităţii apelor uzate.

Metalele grele pot fi îndepărtate din apa uzată prin următoarele metode:

• Precipitarea chimică.

- prin creşterea valorii pH-ului peste valoarea pH – ului de precipitare (pH 11 pentru marea majoritate a metalelor) cu Ca(OH)2, ionii solubili ai metalelor trecîntr-o formă insolubilă de hidroxid (Cu(OH)2, Fe(OH)2, Fe(OH)3) şi precipită;

• Coagularea, floculare.

- În procesul de coagulare particulele coloidale din apă sunt destabilizate prin folosirea unor agenţi chimici care neutralizează efectele de respingere dintre coloizi sau particule. În procesul de coagulare coloizii sunt transformaţi în particule sedimentabile de dimensiuni mici. Datorită dimensiunilor mici, particulele sunt caracterizate de durate mari desedimentare. Pentru a mări viteza de sedimentare coagularea este urmată de procesul de floculare, în care are loc mărirea dimensiunilor particulelor;

• Flotaţia ionică.

- Flotaţia este procesul prin care particulele cu densitate mai mare sau egală cu a apei sunt antrenate la suprafaţă, datorită asocierii lor cu bulele de aer;

• Filtrarea prin membrane.

- În procesul de filtrare a apelor uzate cu conţinut de ioni de metale grele, apa împreună cu ionii cu dimensiuni mai mici decât porii membranei traversează membrana, în timp ce pe suprafaţa membranei sunt reţinute metalele grele, ionii, molecule şi alte componente cu dimensiuni mai mari decât porii membranei. În funcţie de natura membranei folosite şi a mecanismului de separare, pentru îndepărtare a metalelor grele din apele uzate se utilizează următoarele tipuri de procese de filtrare:

- ultrafiltrarea;

- nanofiltrarea;

- osmoza inversă;

• Metode electrochimice.

- Aceste metode utilizează o pereche de electrozi, catod şi

anod, care sunt capabili să creeze şi să menţină un câmp electric sub acţiunea căruia cationii să se deplasezespre catod, iar anioni

spre anod.

• Metode sorbitive de epurare.

- Sorbţia reprezintă totalitatea interacţiunilor generatoare de

asocieri reversibile sau ireversibile prin care se asigură reţinerea

unei specii chimice (sorbit) dintr-o fază lichidă sau gazoasă, pe un material solid sau lichid, denumit sorbent. Termenul de sorbţie desemnează atât procesul de absorbţie (pătrunderea particulelor de sorbit în volumul sorbentului), cât şi procesul de adsorbţie (acumularea şi reţinerea particulelor de sorbit la suprafaţa sorbentului). Mecanismul sorbţiei depinde de natura interacţiunilor dintre speciile chimice şi fazele sistemului.

Schimbul ionic (Adsorbţia chimică).

Utilizarea proceselor de schimb ionic în epurarea apelor uzate exploatează capacitatea schimbătorilor de ioni de a prelua din apele uzate ioni metalici poluanţi, şi a pune în libertate ioni mult mai puţin toxici. Pe lângă filtrarea pe membrane, schimbul ionic este procedeul cel mai utilizat pentru epurarea apelor uzate cu conţinut de metale grele. În procesele de schimb ionic are loc un schimb reversibil de ioni între faza solidă şi faza lichidă, unde o substanţă solidă (răşina) reţine ioni din soluţie şi eliberează alţi ioni de aceeaşi sarcină într-o cantitate echivalentă, fără a afecta structura răşinii. După separarea răşinii epuizate, ionii metalici pot fi recuperaţi într- o formă mai concentrată prin folosirea unor agenţi de regenerare. În cazul răşinilor cu grupări funcţionale acide sulfonice, interacţiunile fizico-chimice ce au loc în procesul de schimb pot fi reprezentate astfel:

ce au loc în procesul de schimb pot fi reprezentate astfel: Epurarea mecanica . Asigura retinerea,

Epurarea mecanica.

Asigura retinerea, prin procese fizice, a substantelor poluante sedimentabile din apele uzate, folosind in acest scop, constructii si instalatii in a caror alcatuire diferamarimea suspensiilor retinute. Astfel, pentru retinerea corpurilor si suspensiilor mari sefolosesc gratare si site; in unele situatii de scheme de epurare, aceasta operatie se numeste epurare preliminara. Pentru separarea, prin flotare sau gravitationala, a grasimilor si emulsiilor care plutesc in masa apei uzate, se folosesc separatoare de grasimi, iar sedimentarea sau decantarea materiilor solide, in suspensie separabile prin decantare, are loc in deznisipatoare, decantoare, fose septice etc. Acest procedeu de epurare este folosit frecvent in epurarea apelor uzate menajere, constituind o etapa

intermediara de realizare totala a epurarii apelor, indeosebi pentru localitatile in care statia de epurare se construieste simultan cu canalizarea localitatii.

Epurarea mecanica a apelor uzate vizează:

retinerea corpurilor şi a suspensiilor mari (în gratare, site, etc.);

flotarea suspensiilor mai uşoare decât apa (în separatoare de grasimi);

sedimentarea suspensiilor floculente şi a celor granulare (în decantoare, respectiv deznisipatoare). În procesul de epurare a apelor uzate se distinge:

o treapta primara, (mecanica) o treapta secundara (biologica) şi la unele staii (deocamdata nu la toate) o treapta teriara chimica.

secundara (biologica) şi la unele staii (deocamdata nu la toate) o treapta teriara chimica. Schema de

Schema de epurare mecanica

Epurarea biologica.

Epurarea biologică se realizează în urma metabolismului bacterian. Acesta, reprezintă totalitatea proceselor implicate în activitatea biologică a unei celule, prin intermediul cărora energia şi elementele nutritive sunt preluate din mediul înconjurător şi utilizate pentru biosinteză şi creştere, ca şi pentru alte activităţi fiziologice secundare. În urma acestor procese, substanţele din mediu (elemente nutritive) sunt transformate în constituenţi celulari, energie şi produse de uzură (metaboliţi).

Epurarea biologica reprezinta un complex de fenomene biochimice care se realizeaza in statiile de epurare a apelor uzate, cu ajutorul unor microorganisme care mineralizeaza partial substantele organice pe baza de carbon, transformandu-le in material celular sau biomasa. Ea trebuie precedata de treapta de epurare mecanica.

Metodele biologice de epurare avansată, sunt:

membrane biologice; câmpuri irigare; iazuri de stabilizare; bazine de denitrificare; filtrarea biologică.

Schema epurarii mecano-biogice naturale 1- grătare; 2 - deznisipatoare; 3- separatoare de grăsimi; 4- construcţii

Schema epurarii mecano-biogice naturale

1- grătare; 2- deznisipatoare; 3- separatoare de grăsimi; 4- construcţii pentru deshidratarea nămolului; 5- rezervoare pentru fermentarea nămolului; 6- decantoare; 7- bazin de acumulare; 8- câmpuri de irigare şi filtrare.

Treapta tertiara.

Treapta tertiara are rolul de a inlatura compusi in exces (de exemplu nutrienti- azot si fosfor) si a asigura dezinfectia apelor (de exemplu prin clorinare). Aceasta treapta poate fi biologica, mecanica sau chimica sau combinata, utilizand tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbtia pe carbune activat, precipitarea chimica etc. Eliminarea azotului in exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului in azotit si apoi azotat) urmata de denitrificare, ce transforma azotatul in azot ce se degaja in atmosfera. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologica, sau chimica.

In urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie sa aiba o calitate acceptabila, care sa corespunda standardelor pentru ape uzate epurate. Daca emisarul nu poate asigura dilutie puternica, apele epurate trebuie sa fie foarte curate.

Metode de epurare ape reziduale in sistemul casnic, cu metode ale biotehnologiei.

- Apele reziduale contin in proportie mare poluanti organici

biodegradabili.

- Epurarea lor se poate face cu bacterii selectionate nepatogene,

anaerobe prin colectare si tratare in bazine bicamerale, haznale,

canale colectoare, fose septice etc.

- Este o solutie compatibila cu ecosistemul, este ideala pentru viitor si apa se reutilizeaza la irigatii.

Epurare ape reziduale in sistem centralizat:

- Aparitia intr-un ritm alert in zonele rurale a dezvoltarilor

imobiliare si a intreprinderilor de tot felul a dus la cresterea cantitatilor de ape reziduale impurificate cu multiplii contaminanti -Epurarea acestora prin colectare cu sisteme de canalizare moderne si tratare in statii de epurare complexe a fost singura solutie. Statie de epurare / cum functioneaza.

Apele menajere sunt aduse la statia de epurare printr-o retea de conducte prevazuta pe traseu cu 4 statii de pompare/ repompare datorita diferentelor mari de nivel.

Intrarea in statie este prevazuta cu o vana de inchidere in caz de avarie. Apa uzata intra in bazinul de alimentare care este prevazut cu doua pompe. Apa trece printr-un gratar de separare a diferitelor mareriale cu dimensiuni mari, ajunse accidental in retea. Trecere prin separatorul de grasimi unde sunt introduse bacterii anaerobe. Din separator apa trece in bazinul de omogenizare

prevazut cu doua pompe pentru alimentarea statiei propriu zise dotata cu doua linii de prelucrare. Bazine de aerare prevazute cu filtre biologice pe care se realizeaza culturi stationare de bacterii aerobe. Namolul rezultat din proces ajunge intr-un bazin unde este tratat in continuare cu bacterii anaerobe dupa care este deshidratat si ambalat la saci. Apa prelucrata este trecuta prin doua bazine de dezinfectie cu raze ultraviolete dupa care se deverseaza in efluent.

CONCLUZII.

• Remedierea prin metode BIOLOGICE a apelor reziduale din

mediul rural poate fi inclusa ca o etapa intermediara, inainte ca acestea sa fie eliminate in emisar.

• Costurile energetice pentru tratare sunt mult diminuate.

• Biotehnologia va avea un rol important in viitor pentru pastrarea unui mediu cat mai curat.