53

3 Grd {iile

f, astice Ar ccn pozifii

rrgd d e gi rnregrl d

vivacitate naturald gi pitorescul inviordtor in corelaliile plastico-spafiale gi iluminativ-coloristice ale

peisajelpr.

in afard de formi insdgi, o mare valoare inh-un peisaj o are mirimea acestei forme, care poate fi privitd in raport cu indlfimea omului sau in comparafie cu m[rimea altei forme din peisaj. Formele pot sd fie la acelaqi nivel cu orizontul, mai sus sau mai jos fafd de acesta, mai aproape sau mai depaf,te de privitor sau situale in diferite pozifii una fafi de alta. Toate aceste posibilitifi indicd existen,ta unei mari diversit6ti nu numai a formelor insiqi, dar gi a mdrimilor qi pozifiilor acestor forme. Aceastd varietate poate fi folositi ca mijloc compozitional pentu crearea peisajelor estetice.

In regularism predomini rigiditatea geomotric[ a liniilor ti formeloq motivele artificiale in

compunerea plantelor, un ritn uniform misurat gi mai mult sau mai pufin sever. Amenajarea regulatl, in conceperea peisajelor este numiti uneori ,,arhitecfurali" deoarece in ea se manifestd principii compozifionale comune cu cele din arhitectura edificiilor. Regularitatea concordd cel mai bine cu terenuri plane qi cu zone situate in apropierea

Echilibrul

este unul din mijloacele frecvent folosite pentru a obline unitatea compozi{ional5

a peisajului. Impresia vizuali cu privire la repartifia corectd a tot ceea ce atrage atenfia in
compozi.lia peisajelor, depinde, in principal de echilibrarea maselor. Masu reprezinti cantitatea de substanp din care este compus obiectul, poate

si

se schimbe

in funclie d,j volumul qi de densitatea formei respective. De exemplu, arborele cu aspect de buchet gi arbustul cu aceeaqi formd sunt diferite in privinfa masei 1or, din care cauz5, avdnd aceleaqi forme, au dimensiuni diferite. Un plop columnar gi un tei sftciic, de aceeaqi iniltime, nu sunt egali in privinfa masei volumetrice ale formei. Cele mai put'n masive sunt formele liniare, iar cele mai masive sunt cele voluminoase. Mai interesante sunt cazurile in care masa depinde de densitatea formei. De exemDlu. marginea uriui masiv de arbori qi arbuqti poate fi plantad rar, masilul intreg devenind transparent. Transparenfa se realizeazd mai ales dacd arbuqtii lipsesc sau sunt pufini. in acest caz se pierde unor analogii intre proporyiile mdrimilor spaliale gi relaliile tomurilor in muzicd. Dupd pdrerea s4 la baza armoniei, at6t in arhitecfuri cet $i in muzici" stau aceleagi raporturi numedce care determind proporfiile plastice qi consonanfele auditive. Plantele sunt mai sugestive decdt mnshucfiile in ceea ce privegte exprimarea plasticd a unei idei artistice. kgrta se$iuii de arn', care s-a r[spdndit mult in arhitectura renagterii italiene, poate fi larg aplicatl qi in arhitectura peisajelor. Aga cum urechea muzicald este ,,educatii" prin receptarea sunetelor melodice, tot aqa gi ochiul omenesc, sensibil la frumos, este ,,educaf' prin inregistarea propo4iilor corpului omenesc gi a altor elemcnte ale naturii, bine proporfionate. Pentru conceperea mirimilor spaliale gi volumetrice, in compozilia peisajelor, este deseori util si se respecte regula secfiunii de aur, ca o cerinfi estetici (CARMAZb,'u-CAcovscIq I 978). Diversele mirimi din peisaj se pot gisi in acelagi raport una fatfr de alta, sau in raporturi diferite, c6nd una dinlre mdrimi diferi mai mult sau mai pufirl fafd de cealall4. Cind mdrimile sunt intr-o relaJie de echivalenfi sau au o micd ,,diferen$ de nuanfd', peisajul este stalb. In crz contrar peisajul apare dinomic, adicd este favoizat de un impuls pentru deplasarea atenfiei spre partea sensibil mai mare in raport cu celelalte. Mdrimile inegale din cadrul peisajului dau posibilitatea implrfirii acestuia in elementele sale componente conform cu importenp lor. Elementele principale se separd astfel incit sd domine asupra celorlalte prin dimensiunea lor mai mare, in raport cu dimensiunile celorlalte elemente. Relafiile care se stabilesc intre mdrimea formei arhitecturale qi inil{imea normald a omului sunt considerate ca realaate gradual. Perceperea graduald a relafiilor intr-un peisaj este favorizatd de existenfa intr-un spaliu verde a unor arbugti apropiali de indlfimea medie a omului, bdnci, garduri, porli etc. in compozifiile peisajelor o valoare mare axe concordanfa formei nu numai cu indlfimea omului, ci qi cu alte forme din spaliul inconjuritor. Exprimarea clard a spaliului geometric face peisajul mai sover, p cdnd interpretarea plasticd libenl face peisajul mai pitoresc. Intrcaga diversitate a mirimilor, pozifiilor, maselor qi propor$ilor formelor plastice, care se afld de obicei in peisaj, hebuie s[ fie cunoscutd pentru a putsa concepe formele plastice in unitatea lor cu spafiul, pentru a realiza o compozigie reuqid a unui peisaj estetic. PinI la sfi4itul secolului al XX-lea, in arhitectura poisajelor a arut loc o intrecere intre regularism (stil geometric), relativ mai sobru Si iregularism (stil peisager), cu tendinfa lui spre
a remarcat existenfa

clddirilor mari. De multe ori, axele principale ale edificiilor sunt prelungite cu spafii verzi, prin menfinerea aceloragi axe principale. Din acest motiv, un peisaj geometlizat se armonizeazd cu cl5direa dominand. Avantajul compozi{iei geometrice constd in claritatea evidenti a schemei compozilionale qi in posibilitatea utilizirii peisajelor sistematizate geometric int-un scop organizatoric, de exemplu pentru dirijarea rafionali a circulafiei unui numir mare de vizitatori sau pentru desfiqurarea acfiunilor organizate, de culturd fizicd sau sport. Dezavantajul compozifiilor geometice constd in monotonia seacd a aspectului general al priveliqlei naturale. In iregularism predomin[ peisajul natural, cu liniile qi formele concepub qi fasate liber, cu motivele fireqti naturale in aspectul vegetafiei. Compozifiile neregulate concordi excelent cu relieful accidentat al terenului, ele folosind orice denivelare a suprafetei solului avAnd ?n vedere crearea efectelor artistice, pentu inviorarea aspectului general al peisajului cu motive variate gi
pitoreqti.

impresia de masiv compact. Cunoscuful teoretician ale arhitecturii Renagterii italiene,

Arernrl,

in secolul noshu, in amenajarea spafiilor verzi se constati tot mai mult tendin;a imbinlrii avantajelor cele doud stiluri de amenajare. Folosirea in paralel a principiilor compozifionale ale celor doud stiluri, preztntl o realizare valoroasd, deoarece deschide un orizont larg pentru peisagiqti, cdrora le pune la dispozife mai multe mijloace de conceplie artistici. Efectul artistic obfinut prin confnrntarea celor doui stiluri devine mai depliq mai complet Compozilia peisajelor in care se asigur[ armonia inte spafiile deschise qi volumele formate din vegetafie qi consfrucfii, este expre-sivd. Compozifia in carc se realiizeazi altemanfa armonioasd intre motivele sobre qi cele pitoregti este 9i mai bogat[ (CARMAzINU-CAcovscHI, 1978). Prin urmare, principalele avantaje ale imbinirii formelor regulate cu cele neregulate sau ale regularismului cu iregularismul, in arhitectura peisagistic[, pot fi exprimate astfel: - Cu ajutorul formelor regulate se poete pune mai bine in evidenf[ claritatea qi expresivitatea spafiului, acesta hebuind sd se deschid[ dint-o datji spre a putea fi contemplat in toatti splendoarea lui. Penpectiva liniard a metodei regulate este avantajoasl pentu deschiderea ad0ncimii spatiului, pentu obfinerea efectului de profunzime a unei priveliqti. Un edificiu frumos, amplasat la capdtul perspectivei liniare devine mai expresiv. Compozifiile regulate, din care s-au ndscut stilurile cele mai rigide ale peisajelor, corespund cazului in care predomind interesul pentu forma artisticd elementar-clard, meniti si exprime viafa interni a naturii int-un mod evident qi simplu. - Compozifiile neregulate permit admirarea in toatd bogdfia plastic[ qi coloristic[ a plantelor, apreciind deosebirile individuale ale speciilor de arbori, arbugti gi flori. Aceas6 compozifie permite deschiderea spafiului in mod treptat qi deci mntemplarea lui succesivd qi lentd. De asemenea permite folosirea mai artistic[ a unor perspective cu diverse gradafii, de claritate qi cu nuanfe fine coloristice, in funcfie de pozifiile condifionate de distanfa dinte anumite obiecte. In locurile unde sunt concentrate clddirile monoton-geometrice, compozilia neregulad a plantafiilor introduce o mare inviorare in aspectul peisajului urban, utilitar, constuit strict rafional qi sever conceput crednd un optimism qi favorizdnd manifestarea t[siturilor pozitive ale oamenilor. - Compozifiile neregulate, pe baza cdrora s-au format stilurile pitoregti ale peisajelor, in care claritatea formelor devine parc[ estompatd, stimuleazd interesul spre exprimarea unei bogate dispozifii la emotii create de viafa liberl a naturii, int-un mod complex qi profund.

534

Fadorii dnrnici (ftniorntori) d peis4idri (ccrnpuitiri)

lente,

in opozilie cu drumurile carosabile, drumnrile pietonalc wnt prevdzute pentru deplasdri mai

Terend, ca element compozifional poate

fi

studiat qi analizat

din punct de vedere al

reliefului qi al structurii. Vdile dau posibilitatea ca de-a lungul lol sd se formeze perspective, iar dealurile permit s[ se unhzeze virfurile lor pentru amplasarea unor construcfii frumoase, de unde se va deschide vederea in depdrtare qi spre care pot fi dezvoltate multe perspective, din diferite puncte ale cdmpiei. Concenlrarea plantafiilor in vii sau la poalele dcalurilor, corespuude atAt cu cerinlele naturii cAt qi cu cele ale arfei. In acest caz se asiguri un aspect deosebit de pitoresc peisajului dacd se planteazi arborii in aqa fel incAt masivele si acopere pantele dealului, iar in v0rful acestuia si fie numai
exemplare solitare. In ztrnele situate la cdmpie varietatea poate fi realuati prin amenajarea terenurilor sifuate la diferite nivele, iar in parcuri cu ajutorul peluzelor pufin adAncite. Arborii qi arbuqtii introduc in toate cazurile o anumiti varietate. Toate acestea fac ca severitatea qi monotonia excesivd a peisajului sd fie mai dulce qi aspectul mai pitoresc. Terasde creeazd mari posibilitdfi pentru aranjarea suprafefelor orizontale, ale cdrdrilor, panduselor dintre aceste terase qi ale cascadelor de ap5. Plantafiile de arbori pitici sau arbuqti amplasati in unghiurile dintre suprafafa vedicalS qi suprafafa orizontal[ a teraselor, acoperd monotonia peretilor verticali qi prezintii, pe marginile laterale ale teraselnr, locuri pentru promenadd gi penhu admirarea peisajelor inconjuritoare. Sructrraterendri se figureazi mai rrrr in compozifii, fiirr,icri pdmdnful inlr-o zond verde este de obicei acoperit cu plantafii sau cu pavajul aleilor gi pielelor. llar in cazurile in care solul este neacoperit, el poate prezenta anumite variafii coloristice in funclie de earactrde gedogfce aleladui. Sf,rrile sub aspectul impuniitor qi monumental, in arhi1,:ctura peisajelor in func1ie de pozifia gi locul lor de amplasare pot fi reprezentate in forme foarl': diferite de prelucrare - de la p[strarea aspectului lor natural p6ni la cioplirea sever-regulatii qi lustr r; irca suprafefelor. Stincile sunt frumoase mai ales prin ci.iloarea lor naturali-gri, i:,;inpletati cu multe nuanfe. Un efect deosebit il are combinarea stdncilor cu vegetalia qi cu apa. lli fli,est c2v cele mai interesante sunt contrastele dintre stdncile masive cu 161r, . ile transparente qi jct:uri diferite ale apei. De efect sunt qi concordanfele armonioase ale stdnciku crr vegetafie viguros rlezvoltatii sau cu liniqtea apei stdtdtoare. Pentru crearea unui aspect pitoresc ;i inviorarea peisajuhri l,jrcnurilor stancoase, se poate combina un sortiment foarte variat de plante cu rnurmurul apei curgdtlare Ei al cdderilor de ap6. Apa in peisaj poate fi sdtitoare sau curgitoare. Efectul plastir :;l apei este dat de suprafafa ei netedi qi lucioasi care creeazd iluzia unui spaliu mdrit precum qi dc jocul de lumind-umbrd a obiectivelor inconjurdtoare care se reflectd in ea. Suprafafa apei are un aspect mult mai atractiv dacd in ea se oglindegte cerul. Plantele acvatice sugereazi existenta unei ape liniqtil,:; ?n acelagi timp ele i*lrcduc o noti de varietate in suprafafa uniformi a apei. Apa curgitoare poate c[dea de pe stfi" l formdnd cascade sau clderi de ap[ care constituie un fel de perdele tansparente sau poate f6qni, t"rmdnd diverse figuri specifice. Pdraiele fac peisajul mai proasp[t gi mai strilucit. O important[ mare o prezintii luminarea apei curg[toare cu razele soarelui sau iluminarea artificial[. Luciul qi jocul jeturilor de apd, murmurul pdraielor qi zgomotul ciderilor de api completeazd impresia generalii de migcare. Amplasarea qi mdrimea efectului de:,;,5 trebuie si fie corelate cu condifiile naturale ale peisajului gi cu dimensiunile gridinii sau pir-i;ului. Lipsa de uniformitate a suprafefei terenului, st6ncile qi ap4 impreund cu vegetafia fac peisajLrl mai pitoresc qi mai bogat. Drrnrrile ca elemente compozifionale ale arhitecturii peisajelor, pot fi studiate din punct de vedere al destinatiei qi stucturii, al traseului gi vegetafiei amplasate de-a lungul lor. Drwrutrile carosabile, in afari de structura lor bine aleasi, in curbe au nevoie de plantatii

se poate vedea toati bogifia vegetald in detaliu. Clasificarea drumurilor pietonale in principale qi secundare se decide nu numai dupd lifimea lor, care este dependentii de flu4 dar gi in funcfie de importanfa lor estetic[. Aleile pot fi foarte variate: umbrite qi deschise, bilateral gi unilateral plantate, avdnd un singur Eir de arbori sau arbuqti pitoresc planhli. 'Alcilc prkcipalc suirt iele mai iargi ji mai frumos amenajate. Ele conduc spre un obiectiv

in cursul cdrora

"

cental, cel mai cuprinzdtor pentru inheaga compozifie qi interesant ca un punct bine vlzut in peisaj. Este important sii se amenajeze cOt mai estetic gi solemn o alee principali, uneori cu gradarea
lreptatli a impresiei in mdsura apropierii de centrul compozifional.

Alzile lnteruIc, ramificate din cele principale qi indreptate spre sectoare separate ale spafiului verdg nu trebuie si fie nici prea largi qi nici prea decorate. Este indicat ca ele sd reflecte specificul sectorului spre ca.re conduc, pregdtinduJ teptat pe vizitator pentu obiectivul final. Aleea de cefiurlt, situal[ la periferie, de obicei cuprinde infeaga suprafa@ amenajati. Caracteristica ei principali o constituie avantajele deschiderii perspectivelor, care oferd posibilitatea de a privi parcul din diferite puncte. Aheatnfunddd este cea care poate fi amenajatd in cele mai frumoase locuri ale peisajului,

de unde se deschide priveligea indepirtati. Ea se poate termina cu o teras5, din care se poate admira o panoram[ sau perspectivl, poate avea numai o parb deschisi pentu privirea spre peisaj, iar cealald plantatd. Faptul cd aleea este infundatii permite pietonilor o odihnd pasivi. Cdrdrilc sunt pievEzute pentru treceri individuale in cazurile in care este nevoio sd se evite aglomerafia sau cdnd lrebuie sI se ajungd la un obiectiv secundar, fiind mult mai linigtite decdt
aleile de lrecere sau cele infirndate.

Drumurile pietonale gi piafetele mici sunt do obicei pavate cu sau fdrd bordur[. Nu so recomandi asfaltarea gi cimentarea aleiloq decdt in anumite cazuri excepfionale. Dalele cioplite din piatr[ naturali sunt interesante deoarece alcdtuiesc un joc fin al diferitelor nuanfe coloristice de piatri, permifind in acelaqi timp creqterea ierbii printre ele. Aceasta mireqte pitorescul cirdrilor, le atribuie o no6 de firesc, natural. Dupd caracterul fiaseului aleile sunt impdrfite in regulate (drepte qi circulare) gi neregulate (liber curbatre sau cu asoect de seroentind in locuri cu reliefaccidentat). Aleile regulate, mai alei cele dreple, organzeazd mai biire deplasarea inf-o anumitii

'

direcfie, sunt percepute mai evident qi mai clar, pot fi u$or tasate in naturi gi pot fi infrumusepte in sensul obtinerii unei note de solemnitate si maiestate. Aleile neregulate mdxesc traseele'de plimbare, sunt mai variate, se acomodeazd mai uqor la Incruciqdrile qi ramificafiile aleilor pot fi in unghi drept sau in diferite alte unghiuri. Se recomandd evitarea repetiirii frecvente a incruciqdrilor in unghi drept deoarece acesta creeazi o impresie do monotonie, cAt gi ramificirile sub unghiuri mici care fdrdmifiazd parcelarea terenului. Piatetele gi piefele pot fi de mirime qi configuratie variatd. Cele mai pldcute pentru privire sunt pia{etele dreptunghiulare qi rotunde. Nu sunt aga de plicute cele ovale. Piafetele lriunghiulare dau o impresie de nelinigte qi sunt admise ca o excepfie. ln piafete sau punctele de intersecfie a axelor drumurilor se recomand[ amplasarea unor obiocte sculpturale sau fintAni arhitectural-sculpturale gi f.ignitoare, care concentreazd atenfa Ei pot
suprafe{e accidentate qi sunt incomparabil mai pitoreqti dec0t cele regulate.

fr vdznb din depirtare.

Pentru pitorescul gi liniqtea intim[ a piafetelor gi a spa;iilor largi, este recomandat sd se realizozs inohiderea spafiilor laterale prin formaroa unor perefi vegetali. Drumurile, aleile gi pialetele plantate in mod sever, ritnic, trebuie sd fie o excepfie. Tendinfa spre pitorescul plantafiilor de-a lungul taseelor de migcare, mai ales cdnd acestea sunt situate in preajma formelor geomefiice regulate ale arhitecturii urbane, asigurd armonia artistici a peisajelor.

joase care

schimbarea direcflei de mers. Plantafiile de arbori po ambele

sI contribuie la evitarea accidentelor de circulatie la incruciqarea vehiculelor sau la pirfi ale goselei sau pe o singuri parte

trebuie s[ se facd sub forma unor grupiri intinse. Distanfa constant[ dintre doi arbori succesivi hebuie corelati cu viteza medie de deplasare a celor mai frecvente autohevicule.

53

5 &hli hd

d nanic (ftni orit or)

ir

ccn pozifi a pis4i d or

Arhitecfura spafiilor verzi, care presupune combinarea materialului de construcfie,,morf'cu cel viu al plantelor, constituie o componend specifici arhitecturii peisajelor.

Pergolele, teajele gi grilajele se combini foarte bine cu plantafiile nu numai prin efstenfa hecerilor mici de lumind, dar qi prin posibilitatea ce o oferd de a fi impletite cu plante agdfdtoare. Aceasti arhitecturi de tip mixt constructivi gi plantafi, reprezintd posibilitlfi largi pentu manifestarea fanteziei creatoare

peisagistului.

Sub aspect estetic prezintd importanp atAt elementele consfuctive ale arhitecturii:
pavilioane, chioqcuri, sclri qi panduse, podefe, bazine, fintini, pergole, treaje, grilaje, bdnci, umbrele, vase ornamentale, cet fi componentele vegetale: teatre verzi, bosoheto, partere de arbuqti gi flori, forme topiare, mozaicuri florale, garduri vi, spaliere. Pavilioanele (addposturi impotriva ploii qi a soarelui), belvederele in form[ de tumuri cu doul-trei etaje gi chiogcurile trebuie s[ fie plasate in locuri situate la limita exterioari a spafiilor mari sau a aleilor lungi, pe insulele unui lac qi pe dealuri. Pavilioanele qi chiogcurile sunt cele mai pldcute ochiului fiind situate intre plantafii qi in infregul ansamblu. Impresia de frumos este cu a6t mai puternici cu cAt ele conlin mai multe elemente de genul grilajelor qi cu cAt celelalte construclii sunt mai depdrtate de
incadrate perfect
ele.

Bincile, umbrarele mari gi vasele sunt, de asemenea, foarte variate ca form5, strucfuri gi
material. Pentru proiectarea qi asocierea acestor forme arhitecturale cu celelalte elemente ale unui spaliu verde este necesar un simf artistic. Toate aceste elemente ale spafiului verde prezintd mai mult un aspect pitoresc decit unul sever, sobru. Formele mici se armonizeazd deosebit de bine cu plantele din jur. Pavilioanele Ei coloanele clasice sunt in contast cu mediul vegetal al peisajului, contast care este sensibit mai ales in cazul in care aceste construcfii sunt in stil toscan sau doric, mai severe in comparafe cu stilurile ionic qi corintic. Cu totul altfel sunt pavilioanele baroce caracterizate pnn finetea formeloq prin dinamica liniilor qi printr-o plasticd omamentald somptuoasi. Ele se armonizeazi excelent cu arbori.

Chioqcurile indlnite in spafiile verzi pot fi de trei tipuri: - chiogcuri naturale, deschise atAt in partea superioard c0t Ei pe pdrlile laterale, acoperite numai de planto agi@toare; - chioqcuri deschise pe pirfile laterale, dar inchise in partea superioar[ cu acoperig; - chioqcuri inchise. Orice chiogc trebuie sd fie un addpost liniqti! un coltigor intirq care sd se lege cu casa prin caracterul unitar al arhitecfurii gi care si domine asupra celei mai frumoase qi addnci perspective.

Sclrile gi panduselg constuite direct pe suprafafa pdmintului, nu pot avea prea mari
diferenfe in ceea ce priveqte inclinarea fap de pant[, deoarece aceastd nepotivire ar da o impresie de neliniqte. Scdrile cu incadrare verde in loc de ziduri gi parapete, la fel ca gi treptele din piatrd cioplitl au un aspecl pitoresc. in loc de repetarea obignuid a rampelor egale, cu aceeagi inilfime a treptelor, se pot consfui sclri, in care sI se micgoreze progresiv qi ritrnic rampele qi indlfimea heptelor in sens descendent. Repetarea obiqnuitii a rampelor poate sd fie inlocuid prin rampe oare se combind ou panduse dulci. in acest caz, scdrile vor avea un aspecl mai pitoresc. Podofele mici, speciale pentru grddin5" se pot folosi ca puncte de priveligte, de unde ochiul parcurge deplrtdrile zonei. Peisajele ce se deschid in preajma podefelor sunt deosebit de pitoreqti, fiind compuse din spafiul ou o plasticd bogad a malurilor, plantaliilor, stAncilor gi efectelor de apd. Arhitectura fdntdnilor cu jeturi de apI trebuie sd fie individualI, s[ nu reprezinte o rezolvare standard. FintAnile cu jeturi de api pot fi clasificate astfel: - fintini deschise; - fintini cu jeturi de api qi coloane; - fhntini in niple perefilor; - fintini deschise, de perete, - fintini de perete compuse in mod monumental; - lhntini cu stAlpi gijeturi micil - IbntAni cu grupuri sculph.rrale; - lintrini cu vase gi bazinel - {hntini cu joturi de ap[ in bazinele din fap chioqcurilor; - fintAni cu jetrri de apd combinate cu sc[ri; - fintAni cu jeturi de apd qi bazine; - flntini in cascad6; - flntini cu jeturi de apd combinate cu canale qi pavilioane. Fdntinile cu jeturi de ap5 gi tealrele naturale sunt asemen[toarg in ele se unifici arhitectura, apa (stititoare qi curgdtoare), sculptur4 lumina pentru evidenfierea jocurilor de apI qi plante

inconjuritoare. Aproape toate tipurile de ftnt6ni cu jeturi de api enumerate sunt pitoregti, ele permif6nd oglindirea cerului qi plantafiilor in api avdnd sculptrra in concordanp cu arhitectura. cu apa gi planta$ile inconjurdloare sau cujeturi de apd gi cascade.

4 stm RID

PUSAIT]L[I
5

NAREA PARTI CULAR TAU rO R (O M FO Z TO I\ALE ALE

peisagisticn

41 Uitr{ea cmrpozi{iordnilunirdivE $ cdoristici h

o mare importantl pentru

I-hitdea crxnpzifiordnilrmirdivi. Lumina face peisajul viu qi plin de viafi. Contastul

lumind-umbrd are
estedc.

expresia spafial-volumeticd

in

peisajele plantate

Existi doui metode principale penlru alcdtuirea compoziliilor

iluminatul:

peisajelor utilizAnd

Compoziliile cu mai multe culori (mubicobre) sunt pestrife. Le apreciem pe baza impresiei generale, in totalitate, fird perceptia distincti qi consecvent?i a culorilor sepaxate (de exemplu: parterele cu flori in stil baroc, gazonul inflora! aleile cu flori, poienile etc.). O combinafie armonioasd se obline prin: imbinarea uneia sau aceleaqi culori, dar in diferite nuante de claritate sau grade de saturatie (arm o nia unit dl ii); 2. armonia culorilor vecine (armonia vecindtdlilof); 3. imbinarea culorilor numai calde sau numai reci (amonia generalitdlii); 4. imbinarea culorilor contrapus e (armonia contrastului).

l.

- centul cc,nrpozifiei este in umbrd, iar tot ce se afld imprejur este iluminat (exemplu: un colf de parc, in care se afli umbrite bincile amplasate in mijlocul unui boschet iluminat dinafari;
acest colt izolat gi cu umbrd deasi este un factor estetic pronunfat sedativ); - centul compozitiei este clar luminat dar periferia este umbriti (exemplu: cdnd privim de pe o alee dens umbrit[ spre o poiand clar luminatd; centrul compozifiei este plin de viap fiind factor estetic stimulativ, care hezeEte o atenfie concentat6 qi destul de incordatil). Arborii gi toate cele[alte componente volumefice ale peisajului au umbrd proprie Si umbrd

Culorile contastante in esenJa lor se unifici nu prin concordan$, ci prin contapunerg contrapunerea fiind asemdndtoare cu cea din lumind qi umbrd, iar sub aspect estetic ea invioreazi peisajul. Aceastii contrapunere trebuie echilibrad prin stabilirea unei corelalii corespunzitoare a elementelor care sunt contrapuse gi sd se piisteze o diversitate moderad in toatd compozifia. Compozifiile care nu sunt bazate nici pe apropiere, nici pe contapunere, sunt relativ dizarmonice. Aceste compozilii apar afunci cAnd se utilizeazd culorile care nu sunt situate in cercul spectral una ldngd alta, dar se afl[ la intervale de un sfert de cerg una din ele fiind caldd" iar alta rece. Acestea ruttt, roqu gi albastru; oranj qi violet; galben-verde qi azuriu. insd dizarmonia culorilor oranj gi violet este slabd din cavzA ci au comun elernentul unificator al culorii roqii, iar dizarmonia celor galben-verzi qi azuriu este estompafii dabriti elementului comun al culorii albastre. Astrel cea mai pufn pldcuti din combinafiile posibile este confruntarea culorii celei mai calde (roqu) cu cea mai rece (albastu). Culorile cromatice pot fi combinate cu cele acromatice. Dintre cele calde sunt mai agreabile gri-inchis gi negru (exemplu: combinarea florilor rogii cu sculptura neagrd), iar dinte cele reci, au un efect deosebit culorile gri-deschis qi mai ales alb (exemplu: combinarea florilor albastre cu
sculptura albd).

ploiectatd.
care

' IJmbra proiectard (cdzdtoare),'la rAnduf ei, se imparte in umbrd principal,i Si secundard sau semiumbrd. Semiumbrele au importanfi penfu exprimarea volumului obiectelor sferice sau elipsoidale din peisai. Parlea iluminali a obiectului poate avea un loc mai putemic iluminat numit paia de lumind. ln'afard de acestoa, mai existd ay-numitele reflexe piovenrte din reflectarea

in procesul e:r'eirii peisajelor are o importanfi deosebiti determinarea efectului estetic il nroduce adt umbra oroorie cdt si umbra oroieclali.

pe

iluminatului put fii;c de la obiectele vecine. Dacd umbra cdzdtoare este aruncati de la obiect pe o singuri suprafapi pland, atunci ea repetd conturul obiectului iluminat. Daci umbra cdz[toare se agazd pe diferite planuri, atunci ea se reflecti pe liniile de intretdiere a acestor planuri. Lhitdea rcmpozifiordlcdoristici. Posibilidfile coloristice in peisaj pentru subordonarea particularitililor compozifiilor unei idei generale sunt nelimitate. Unitatea compozilionalS
coloristicd intr-o rirenajare este deslvArqitii cel mai bine cu ajutorul plantelor floricole. Asociercr :;i dispunerea vegetafiei floricole lrebuie sd se facd rafional, finand seama de particularififile bic'logice qi habitusul plantelor, precum qi de caracterul compoziflonal al peisajului. Trebuie realizate acorduri perfecte intre mase compacte de plante floricole gi in nici un caz nu este indicat sE se fomreze grupuri mici care au un efect minor. . in qazul p.:isajelor amenajale cu plante floricole se pol distinge trei fipuri de compozitii: unicolore, bicol, 'r.. $ multicolore. Compozili,i; unicolore se obfin prin combindri ale diferitelor gradalii de claritate qi saturatie

Culorile neutrale, care completeazi intervalele inhe combindrile culorilor pestrile produc un efect de calm, fac impestriprea mai dulce qi unifici intreaga compozilie (de exemplu florile albe sau plantele gri se pot utiliza adesea ca un element compozifional, care unificd culorile nu numai
armonice ci qi dizarmonice). Unitatea coloristici este una din cele mai importante probleme ale compozifiilor artistice de flori, mai ales sub aspect estetic.

5,42

llit{ea

canpozifiordn redizili

pe

cdea

poportiorditlfii

grldinile roqii, galbene gi albaste, unde sunt alese diferite nurrife ale inflorescenfelor qi pe cdt posibil Aunze de o singuri culoare, bine pronunfatd in peisaj. Aceasti unitate tonali di impresia integului. in afari de aceash, vegetafia insdqi leagi orice compozifie prin culoarea verde, totdeauna dominantd. in general, peisajele au o varietate mare a rrrrantelor, atdt a trunchiurilor, ramificafiilor qi a frunzigului cdt gi a tonurilor de culoare- chiar si ir' .:nzul utilizdrii soeciilor floricole de o sinsurd culoa.re. in conii:...:riile de doud iulori (bicolore) este in-viordtoare combinarea culorilor polar
ale uneia gi aceloi,,si culori. Cele mai interesante sunt

,,Sim[rl m[zurii" constituie un impuls important al unitnfii compozilionale in peisagisticd. I-hitdea stdici a veget{iei. Arborii qi arbuqtii, prin diversele posibilitdfi de dispunere in spa$ile verzi, reprezind elementul principal compozifional al peisajelor, cel mai interesant din
punct de vedere al arhitecturii peisajelor.

Pentru peisajele de pddure, pdduri-parc, piduri de agrement cele mai caracteristice modalitflfi de dispunere a vegetafiei lemnoase sunt masivele qi, parfial, poienile. Pentru spafii verzi mai mici, este caracteristicd gruparea arborilor sub formd de grupuri, curtine, garduri vii. Alegerea qi gruparea vegetafiei in spafiile verzi se rezumi la ideea ci elementele unui grup
de arbori trebuie monotonie.

si formeze un tot unitaf,, varietatea si nu

se transforme

int-o diferenfl

prea mar a

conhapuse, adir,i culori rociproc complementare. Dar in acesto cazuri de confruntare contrastantd

caracterului formelor gi accentului de culoare, dar,

in

acelaqi timp, unitatea sd nu conducd la

de culori, exisrd pericolul de a se distnrge unitatea intregului. AvAnd in vedere cd nu

este

recomandabild alularea impresiei de unitate, este necesar s[ predomine culorile mai pu]in active. Este recomandat, tle exemplu, sd se creeze o patd intens roqie a florilor pe fondul larg al unui gazon verde sau si se plr' rrteze un arbust cu flori galbene pe fondul albastru a1 apei sau cerului. Mult m:ri iiniqtitoare sunt combinafiile culorilor principale cu cele vecine din gama spectrald, de piiiiri. galben cu oranj sau cu galben-verde; roqu cu violet sau cu oranj; albastru cu azuriu sau cu vitii;t; albastru-verde cu galben-verde sau cu azuriu. Fapful se explici prin aceea cd in fiecare culoare cle trecere existii qi cea principali. in mmbinarea culorilor cu confinut parlial comu4

Masivele trebuie si fie compuse din arbori gi arbugti care din depdrtare sd dea aspectul unei mase compacte de verdeap. Masivele tebuie si fte compuse dint-o singurd specie sau din dou[trei specii de arbori. Este recomandat ca in alcdtuirea masivelor sd predomine specii locale. Cend masivele sunt formate din mai multe specii, una dinte ele tebuie s[ fie dominantS. Masivele formeazi volume qi spafii cu conturul cel mai clar, insd in cazul in care se utillzeazd specii cu colorit diferit ele devin un elernent plastic important al peisajelor. in parcuri, masivele pot fi plasate in mijloc (cental) avdnd o anumifi funcfionalitate, diferiE de cea a masivelor marginalg care servesc carzon[ de protecfie. Cu ajutorul masivelor se pot

confastul confmnldrii

se

anuleazi.

impdr,ti spaliile verzi prin crearea unor paravane, care mascheazi locurile lipsite de interes sau tumusefe. De asemenea, cu ajutorul masivelor pot fi create bariere arboricole impotriva vdnfului gi prafului. Arbuqti int-un masiv ii dau un ca.racter compect pronunpt, transformdnduJ in desig. Grupurile de arbori trebuie si fie asimetice qi pitoreqti, cele amplasate pe axa echilibrului fiind mai mari qi predomin0nd asupra celorlalte. Grupurile nu tebuie sd fie alc5tuite dintr-un numir prea mare de specii. in funcfie de mirimea grupului, este recomandat ca in compunerea lui sd existe doud-trei specii cu predominarea evidentii a uneia dintre ele. Grupurile din trei arbori sunt compuse din una sau doud specii, plantAnd exemplarele izolat in vArful unui triunghi neregulat C0nd grupurile sunt formate din patu exemplare, unul dinbe ei se planteazd in interiorul triunghiului neregulat, in vdrful c[ruia sunt plantafi ceilalfi trei. Exemplarul central trebuie sd domine fie prin inilfime, fie prin apartenenla la o specie mai deosebitli. in cazul in care grupul este format din cinci arbori, pe unghiurile unui pahulater neregulat, se planteazd arbori de talie mai mici, iar in mijloc se intoduce unul mai inalt de multe ori reprezentat de un exemplar din altd specie. Arborii solitari au un efect deosebit atunci cAnd sunt expuqi in loouri deschise pentru a fi vdzufi din diferite puncte. Dacd arborele solibr este plantat numai pentru a fi inherupti monotonia, atunci este mai bine si fie din aceeagi specie ca qi arbori vecini. Fiind elemente independente gi interesante, care trebuie si atragi atenfia, arbori solitari trebuie alegi dintr-o specie mai deosebiti de altd forml qi altii culoare comparafiv cu vegetatia din jur. Contururile masivelor qi grupurilor de arbori qi arbuqti trebuie sd fie cdt mai piroreqti. Linia care le contureaz[ in plan qi le di silued trebuie si fie qerpuiti, dar nu ondulat-nelinigtiti. in plan, marginea fiecirui masiv trebuie sd prezinte intrAnduri gi ieqinduri aidoma golfurilor unui ldrm marin. Ldngi iegindurile masivelor se pot crea grupuri asemindtoare cu insulele desplrfite de
continent.

Un aspect la fel de import il constituie integritatea peisajului in funcfie de timp (vdrst5" zi, noapte, ori) qi de spafiu, care se asigur[ prin echilibru, consecvenf5, repetare qi centralizare. Este necesar sd existe o concordanp in timp a elementelor componente ale peisajului, ceea ce constituie un factor determinant in crearea totalifitii artistice a acestuia. in primul rdnd, vegetafia se modificd in funcfie de virsti, iar in al doilea rdnd, modificarea imaginii naturii dupd anotimpuri provoac[ diversitate qi p inviorare plicu?i. Este recomandati in compozi$ile peisajelor
anotimp,
combinarea plantelor vivace, sempervirescente cu cele anuale, cu aspect schimbdtor. De asemene4 se recomandi amplasarea speciilor de conifere in planul al doile4 in acest caz ei alcdtuiesc un fundal inchis pe care sunt clar exprimafi arborii foiogi din primul plan. Un efect deosebit se realizeazd prin combinarea speciilor cu duratd lungd de inflorirg care formeazi mase compacte qi omogene de flori, care pot imprima peisajului un aspect solemn. Pentru crearea integritnfii compozifiilor, atAt zub aspect static cAt qi dinamic un rol important in peisaj il au: - corelarea schimbdrilor ce se produc la arborii care cresc repedo gi la cei care cresc ince! ia fiocare fazd a dezvoltiirii lor; - variafia de inillime a arborilor, cAnd sunt plantati la intervale de cAtiva ani; - durata diferiti de viaf[ a speciilor dint-o compozi;ie. Coordonarea elementelor unui peisaj in functie de cregterea rapidd sau inceafi, de longevitatea arborilor, de anotimp gi spafiu contibuie la unitatea acestuia. Unitatea compoziliei intr-un peisaj poate exista nu numai in cadrul unui cimp vizual, cAnd intreaga compozifie poate fi cuprinsi cu o singurd privire, ci gi in cazul compozifiilor mai intinse, care sunt percpute in mod consecutiv, cind toate cele vdzute succesiv se leagd in imaginafia noaslrd

intro unitate.

Ldngi ieqindurile grupurilor pot fi plasafi arbori solitari, ca stAncile gi pietele pe care marea le-a ,,furaf' flrmului. Cu cAt este mai mare suprafata unui parc sau a unei grddini cu atdt mai simple gi mai monotone trebuie s[ fie masivele gi grupurile de arbori qi arbuqti. Trecerile de la o specie la alta in cadrul unui masiv sau grup mai mare de arbori gi arbugfi trebuie sd se facd heptat gi armonios. in gridinile mici gi scuaruri este admisd, in mare misurd, trecerea bruscd. ln ultimul timp se observi tendinfa de evitare a oric[rei diversitili prea accentuat qi a impeshipri chiar gi in gridinile mici qi in scuaruri, mai ales in scopul plsfdrii unit[fii
coloritului.

Metodele care conduc la armonie in peisaj, adicd la concordanp uniliifii cu diversitatea, astfel ca totalitatea peisajului sd nu teacd in monotonie qi ca varietatea si nu duci la dispersarea atenliei sunl echivalenfa" repetare4 consecventa (HIBBARD, 1968). Echivalenla consld-in aceea c5- confempldnd compozi;ia pe care o putem cuprinde cu privire4 atenfia se imparle proporfional atit pe partea dreaptr cdl qi pe cea stingd a axei centrale verticale. Cind existd b echiva[enSd simetricd. sptcificd peiSajelor regulab. atunci partea dreaptii qi partea stling[ a compoziliei sunt egale. CAnd exist?i echiralenld asimetficd, specificd peisajelor

'

neregulate, elementele din dreaph qi din stdnga sunt plasate in mod diferit mai mult sau mai pufin varia! dar valorile efectelor estetice de pe o parte qi de pe cealalti parte a axei verticale sunt echilibrate. Satisfacfia percepliei acestei compozilii este mai mare decdt in cazul simetriei. Repetarea poate fi eiprimatd printr-uir ritm plastic sau coloristic simplu. De exemplu: o alee

in zonele indepdrtate de centrul parcului este recomandatd plantarea speciilor locale, complet aclimal;nate. Pe mlsura apropierii de locuri mai mult vizitate, sortimentul speciilor trebuie imbogdfit cu specii mai rare, cu exemplare cu efect decorativ deosebit sau planto exotice. Cu cAt este mai simpl5 combinarea speciilor Ei este mai bine evidenfiati starea de vigoare qi dezvoltarea armonioasd a arboriloq cu atit mai putemici este impresia esteticd a vegetafiei. Arbuqtii din componenfa grupurilor au rol de infrumusejare. Ei intregesc spafiul rimas liber in partea inferioari a arborilor, fac leg5tura intre grupele sepaxate de arbori gi trecerea de la arbori spre suprafefele gazonate, peluze, ansambluri florale. De asemenea, indlfimea arbuqtiloq care ajunge aproape la inilfimea omului, constifuie un element ce favoizeazd crearea peisajelor pl[cute ochiului. Prin fiumuselea florilor gi prin varietatea formelor lor - de la sevor geometrizatg tunse pdnd la cele pitoresc imprdqtiate, cu ramuri rare - arbuqtii fac ca diversele pirfi alo spafiului vsrde sd apari solemn decorate sau naturaleArbuqtii tunqi, de obicei sunt plantati in apropierea clddirilor, datorit?i formelor lor care se armonizeazd cu construcfia sau in diferite locuri ale spafiului verde sub formd de garduri vii sau bordurd. Daci tdierea (tunderea) mutileazi prea taxe arbugtii, ducAnd la forme in contadicfie cu stucfura nafural[ a plantelor sau la forme prea artificiale qi uneori wlgare este ddunitoare pentru
peisaj.

cu intervale egale intre arbori sau cu o alternanfi repetatd a anumitor specii int-un gard viu. CAnd existi o repetare ritmic5, elementele care se repeGl se schimi, la intervale regulate prin accenfuiri sau atenuEri succesive - ritrnul static. O repetare ritmic-progresivd se rethzeazd prin alternarea in mod ritnic, repetat a elgmentelor componente dupd principiul progresiei aritmetice sau geometrice - ritm dinamic. Se pot repeta obiectele, spatiile libere dintre ele, formele, proportiile etc. Repet?irile pot fi liniare (de exemplu tulpinile verticale ale arborilor), dar se poate repeta Di forma (de exemplu un grup format din arbori din aceeaqi specie sau din specii diferite, dar cu o formd similard) sau culoarea (de exemplu arbori cu frunze de culoare inchisd cu arbori cu frunze de culoare deschisi int-o anumid ordine, arbori cu frunze rogii, galbene, argintii, care se repetd succesiv sau arbori cu frtnlze verzi de diferite nuanfe repetate mai mult sau mai pufin eviden! dar sesizabil). Cel mai frecvent se utilizeazd ritmul static. Ritmul dinamic se foloseqte in cazurile in care se urmdre;te cre$terea treptetd a expresivit?i{ii elementelor rifrnice, in scopul capacit?iri interesului cdtre un anumit efect. Ca ritn dinamic pot fi amintite urmltoarele exemple: - cre$terea regulati in inilfime a arborilor pe misura apropierii de centul compozi{ional, modificarea intensiti;ii coloritului florilor gi frunzelor arborilor, - mdrirea numdrului de arbori cu frunziq persisten! pe misura apropierii de un edificiu
oarecaxel

Unitatea compozitionald staticd a arborilor gi arbugtilor in ansamblul de una dintre cele mai caracteristice qi mai interesante probleme ale peisajelor.

flori qi gazon

este

il

- aleile cu arbori ds aceeagi indlfime 9i egal depdrtafi unul de elementar, simplu, clar vizibil gi uniform repetal.
l2

altul, sugereazi un ritm

Ritrnul favorizeaziacttl de percepere al unei opere artistice deoarece repetarea la intervale egale devine obignuiti qi in consecinfS" se percepe uqor. Dar valoarea esenliald a ritnului consld in faptul cd el favoizeazd crearea unei opere de arti armonios conceputii. in compoziliile peisajului este necesar ca obiectele sd fie artistic consonante, ceea ce se realizeazd fie prin repetarea unui motiv principal, caracteristic, fie prin impdrlirea introgului in elemente constitutive. Se creeazd astfel posibilitatea de a grupa aceste elemente in jurul centrului compozi$ei, de a subordona unei idei nrincioale- care si sinletizeze intreasa comoozitie. ' Crinseivenla constd in a compuie elerirentrile compozifionale, astfel incAt trecerea de la o
parte la alta a compozifiei, s[ se facd uqor gi pldcut Consecven]a se manifesl[ cel mai adesea ca o melodie plastico-coloristic5, exprim6nd un anumit continut. Ritmul progresiv este o melodie. Utilizarea ritrnului concomitent cu indlfimea qi forma plantafiilor gi constnrcliiloq ou lumina gi coloritul (pentru exprimarea confinufului unui parc), formeazi o ,Jnelodie" ritmico-plaslicd. Conceperea unui spafiu verde intr-un ritrn molodios este posibild sub forma niiqcirii care poate fi: descendent[, ascendentd qi ondulatorie. Centralizarea compozifiei constd in crearea unui centru compozifional de o anumitd form5,
de preferat impunStoare.

Peisagistul Sruorvrdre distinge urmltoarele categorii de unitate: pefspectivei, propo(iilor, grupdrilor,formelor frumoase, surselor de lumind, coloritului, omamentaliei. Profesorul HTBnARD distinge in compozifiile peisajelor, inhe alte feluri de unitiifi qi unitatea economicd qi cea esteticd.

Psihologul LAZURSCTtr a susfinut caracterizat-o drepl unilale in diversitate.

ai

unitdtea esteticd condluce spre armonia artisticd. El

inconjuritor, asupra evidenfierii elernentului principal cdruia i se subordoneazl elementele secundare, precum qi asupra unitilii dintre diversele pirfi ale ansamblului. El consideri ci vegetafia
osto

Urbanistul LAURTAN vorbeqte despro necesitaba unidfii in crearea oraqelor. Dupd pdrerea sa, compozifia oragelor trebuie sd se manifeste in realizarea interdependenfei qi unitdfi dintre funcfiune, mod de construcfie, economie qi expresia plastici, toate ecestea avdnd un rol important in exprimarea confinutului in forme vizuale concrete. El insisti asupra unitlilii dintre oraq gi mediul

Peisajul ca veqnic izvor al esteticului, constituie o sintezi a forfelor naturii cu expresivitatea

un mijloc de exprimare a artei construcfei oragelor. Prin varietatea formei, a shilucirii qi a coloritului vegetafiei, se realizeazd efecte care contribuie la conturarea personalitdlii oraplor. Vegetafia leagi diferitele constucfii qi lucr[ri de arti, valorifici efectele de perspectivi; dispozifia vegetafiei in raport cu dispozifia constructiilor inlituri monotonia, aduce varietate, dezvolti spafiul in addncime, definegte scara. Astfel, spatiile plantate din orage reprezint?i un mijloc eficient pentru
realizarea unitdtii artistice.

artei. Contopirea naturii cu arta - cel mai amplu realizat[ in peisagisticd - constituie un foarte puternic potenfial al viefii, acumulat in peisajele artistice. Acest potential se manifestd printr-un numir nelimitat de factori.
Cele mai imDortante comDonente ale factorilor mediului natural olantal sunl: - factorii siitezei artelor'cu nalura. sporirea acfiunii ulile a peisajului perfecfional artislic.

Compoziliile peisagistice trebuie si dezvolte principiul general al armoniei estetice, formulat pe scurt in expresia: unitate in diversitate. In acest context hebuie respectete urmitoarele
cerinfe: unitate unitate unitate unitate unitate unitate unitate unitate

datoriti comolettirii fortelor naturii cu forlele artei: - faciorii plastiii: prezentarea geometrizali sau liber trasatii a lormei in spaflut - factorii inviordrii: predominarea sobriet[fii sau pitorescului in scopul tezirii sau crelrii unor nuanfe variate de dispozilie sufleteasci a privitorilor; realizarea unitifii inhe general qi
particular in estelica peisaiului; factorii legali de creativitatea in estetica peisajului: necesitatea irrlelegerii gi aprecierii fiecdrLri micro-neisai ca elemenl al intrepului macro-oeisai' -'k;;;;E;bst;i;;iii.".E-iii?J.-,iiitii""io+"ii": tebuie sd fie spocific individualitdtii

intre trecut qi viitor; intre naturd qi art[; inhe spafiu gi plasticd; intre sever qi pitoresc; intre intreg qi pdrfi; intre micro- qi macro-peisaje;

'---'

inte

sisternul macro-peisajelor gi intreaga prd;

gi

in anre de metodele prezentate,

inte confinut

formi.

pentru asigurarea unitlfii peisajului este

necesard

peisagistice a intregii !5ri. GIRARDnI, unul dinte cei mai cunoscuti peisagiqti, a stabilit anumite reguli pentu crearea peisajelor qi anume: - s[ se imite nafura - s[ se foloseasci localitatea pentru creaf,ea fundalului; - sE se indepdrteze orrzontrul creind cdt mai multe planuri; - sd se creeze mase verzi dense in prim plarl dar mai departe, in spatele lor, plantele si fie sifuatc la distante mai mari intre ele; - intr-un masiv hebuie deschise luminiguri care pot concenlra privirea spre efecte deosebite (de exemplu cascade); - sI se plantoze pe culmile dealurilor masive cu arbori piramidali (conici), care intiresc impresia de avdn! inilfare. STDNSToN a suslinutin lucrdrile sale tmretice, cd artistul nu poate sclrimba nafura, ci poate doar sri o innobileze, in sensul finefei, eliminAnd din peisaje ceea ce stricd electul compozitiei gi menlindnd ceea ce este caracteristic gi expresiv pentru mediul supus estetizdrii. Cea mai grea problemd pentru specialiqtii peisagiqti este sd p[streze unitatea fiecdrui peisaj atAt din punct de vedere sistematic cdt qi compozilionale. Importanp acestei probleme reiese, de pildn, din operele unor specialigti ca: Mandes, Studnidka, Hubbard, Lazurschi qi Laurian. Profesorul MeNoss distinse in artd trei catesorii de uritde: 1. substanliald, cAnd integ-ritatea compozi;ioiald este formati de subiect; 2. personald, cend totalitatea compozilionall este atinsd datorilS interpretirii noastre personale, evident manifestat[; componente asemdndtoare.

respectarea stilului, caracterului gi genului specific peisajului.

3. formald, cAnd integritatea compozifionali este realizati dupi forma mai multor
t3