Sunteți pe pagina 1din 10

Competitivitatea economica

Definirea riguroasa a competitivitatii este dificila sau, probabil, chiar imposibila; ea nu poate fi formulata in mod concis datorita multiplelor componente pe termen scurt, mediu, lung pe care le incumba, si a numerosilor indicatori prin care poate fi relevata. In plus, insesi firmele competitive, care reusesc, au grade de competitivitate diferite, iar susrsele competitivitatii nu sunt totdeauna aceleasi. Marea diversitate a punctelor de vedere si a unghiurilor sub care competitivitatea este abordata se reflecta intr-o ampla literatura, detasandu-se lucrarile lui Michael Porter si Paul Krugman, din care sunt de retinut: competitivitatea economica e prima o stare comple a si dinamica, avand numeroase surse si fatete; in esenta, sunt competitive firmele la care avanta!ele competitive potentiale au devenit si efective; cand intr-un domeniu "industrie sau piata relevanta# sunt numeroase firme nationale competitive, se considera ca si respectiva tara este competitiva international; competitivitatea "interna si internationala# si avanta!ul competitiv sunt, la origine, concepte si realitati microeconomice, pe care se inalta, in ultima instanta si in sinte$a, competitivitatea macroeconomica si avanta!ul competitiv national. %cestea din urma sunt determinate de starea sistemului de firme "companii# si a mediului de afaceri macroeconomic. %stfel, in sinte$a, competitivitatea reprezinta capacitatea de a face fata concurentei, fiind legata de un mediu concurential dat si de posibilitatea de a obtine performante in urma participarii pe piata "de aprovi$ionare, desfacee, financiar-monetara, a fortei de munca etc.#. In vorbirea curenta a fi competitiv inseamna a reusi cel putin la fel de bine ca altii. & firma este competitiva atunci cand, datorita conditiilor de care dispune "factori de productie, capacitati manageriale si de mar'eting, resurse financiare, tehnice si de creativitate s.a.m.d.#, obtine un avanta! durabil fata de competitori "in rpivinta costului, diversitatii, calitatii si reinnoirii ofertei#, asigurand dividende normale pentru actionari, resusre pentru autofinantarea satisfacatoare si remuneratiei fortei de munca, corelata cu productivitatea. (ompetitivitatea tine, in esenta, de conditiile interne, proprii ale firmei, conditii care e prima toate componentele si functiunile care o definesc. Intr-un sens larg, competitivitatea consta in capacitatea firmei de a infrunta concurenta prin marfuri care reaspund clientilor "prin pret, calitate si diversitate#, iar performantele economice ii remunerea$a pe participanti in functie de productivitatea marginala as factorului de productie ce il detin. )a este posibila in masura in care firma detine un avanta! concurential si a carei afirmare "pe piata nationala sau internationala# isi are i$vorul in conditiile interne ale firmei si pe care mediul concurential le poate favori$a sau inhiba. Dintr-o asemenea perspectiva, se propune ca pentru aprecierea competitivitatii la nivel micro "ca suport pentru cea macro# sa se calcule$e

indicele competitivitatii curente "I((#, ba$at, in principal, pe aprecieri cuprinse in chestionare si sonda!e de opinie la care participa persoane repre$entative care isi desfasoara activitatea in companii nationale, oficiali guvernamentali, mari e portatori si repre$entanti ai companiilor multinationale care operea$a in respectivele tari. In construire I((, M. Porter porneste de la premisa ca eficienta intr-o companie, sinteti$ata in productivitatea tuturor factorilor de productie implicati, depinde de: a# comple itatea operatiunilor si trategiile companiei; b# capacitatea de inovare si performantele economice; c# calitatea mediului de afaceri "inclusiv a celui concurential#. *ub aspect financiar, eficienta companiei este sinteti$ata in masa si rata profitului care sunt dependente de aceste impre!urari. Problematica competitivitatii unei economii nationale este e trem de disputata in teoria si practica economica. Dincolo de numeroasele de$bateri si de diversitatea criteriilor folosite, consideram ca o economie este competitiva daca isi mareste cota de piata "in special, ponderea e porturilor proprii in cele mondiale#, gratie preturilor sale care au o evolutie relativ mai favorabila comparativ cu cele ale concurentilor "deci, ea are o competitivitate, pret, si implicit o inflatie, mai reduse# si prin calitatea, diversitatea si promptitudinea marfurilor oferite. Pentru acestea se pot utili$a numerosi indicatori "apropape toti discutabili#: +. avantajul comparativ relevant (RCA), care e prima raportul dintre ponderea e porturilor tarii ,-. "/)# in e porturile modiale totale si ponderea pe care respectiva tara o detine in productia mondiala "/ in PM0#, calculat dupa relatia:

, in care: ) e porturile tarii -; )m e porturile mondiale totale; PI0 produsul intern brut al tarii -; PM0 produsul mondial brut. 1ivelul supraunitar al 2(% releva o situatie favorabila si invers. Indicatorul 2(% are relevanta doar intr-o economie cu concurenta loiala corect reglementata si supravegheata, in care masurile adminstrative de impulsionare3franare a e porturilor3importurilor atat directe, cat si indirecte sunt circumscrise conventiilor internationale din cadrul &M( si al organi$atiilor economice si comerciale regionale. (hiar si in aceste conditii indicatorul trebuie privit cu oarecare re$erve: sunt economii in care indicatorul are o marime

relevanta in ramuri ba$ate pe avanta!e competitive de gradul I sau II cu produse ale industriei e tractive sau de prelucrare primara, dar, in ansamblu, necompetitive si dependente de importuri performante. 4irmele dintr-o tara nu pot fi competitive pe toate pietele relevante, iar pentru o tara, competitivitatea se manifesta in cateva industrii sau produse "cu semnificatie ma!ora in structura consumului#. 5. indicatorul competitivitatii sectoriale a tarii X (CSx) , determinat ca raport intre ponderea pe care e porturile din tara data o detin in cele mondiale aferente ramurii ,!. si ponderea pe care industri ,!. din respectiva tara o detine in totalul mondial, respectiv:

, in care: ) ! e porturile industriei ! provenite din tara -; )m! e porturile mondiale ale industriei !; 6 ! productia industriei ! din tara -; 6m! productia mondiala a industriei !. (u cat acest indicator are valoare mai ridicata, cu atat poate indica performante mai bune ale firmelor din tara - pe piata mondiala relevanta a bunui !. 7otusi si indicatorul acesta are limite, mai ales in conditiile cand lantul "sistemul# valoric se fragmentea$a pe plan international datorita sistemelor productiei internationale integrate "*PII# caracteristice fenomenelor de globali$are economica, accentuarii schimburilor internationale cu bunuri intermediare si cresterii rolului (71 in economia mondiala. 8. nivelul si dinamica productivitatii medii globale a factorilor de productie. Pe termen lung, o economie nationala este competitiva daca asigura sporirea durabila a bunastarii locuitorilor sai gratienivelului si dinamicii ridicate a productivitatii globale a factorilor de productie. %precierea, pre$enta in orice tratat sau lucrare consacrata domeniului, este corecta, dar greu de operationali$at pentru ca: nu dispunem de un indicator sintetic dar convingator prin care sa fie apreciata bunastarea; progresele obtinute prin folosirea ID9 "indicatorul de$voltarii umane# sunt foarte importante, dar insuficiente; metodele prin care se determina nivelul si dinamica productivitatii globale aparente "calculate# a factorilor de productie sunt discutabile. :. competitivitatea unei tari, intr-o abordare analitica , se va !udeca prin capacitatea sa: de a e porta, marindu-si cota pe pietele mondiale;

de a atrage investitii straine directe, in camp ,maro. si ,verde.; de a valorifica resursele si a spori PI0 real pe locuitor; preturile au i evolutie relativ mai favorabila decat ale concurentilor, iar oferta se caracteri$ea$a prin calitate, diversitate si promptitudine.

Avantajul competitiv al firmei si determinantele avantajului competitiv national !iamantul (rombul) porterian
*tudiind structurile ofertei si ale consumului, se constata ca e ista un numar de firme din una sau cateva industrii "ramuri# provenite din anumite tari, capabile ca, timp indelungat, sa se impuna pe pietele nationale si internationale. )le au competitivitate internationala pentru ca a!ung sa-si cree$e si sa-si mentina un avanta! competitiv. 4irmele elvetiene detin asemenea po$itii in domeniul produselor farmaceutice, de orologie, din ciocolata, al serviciilor financiarbancare si al anumitor categorii de servicii turistice. In *9% se afla cei mai renumiti concurnti internationali in domeniul cinematografiei, cartilor de credit, microcalculatoarelor, cercetarii stiintifice si al unor produse agroalimentare etc. 4irmele italiene sunt imbatabile in domeniul echipamentelor de schi, gresiei, faiantei, echipamentelor sanitare si de automati$are industriala, incaltamintei de piele si confectiilor de lu . 2espectivele firme detin surse de avanta!e competitive care prin agregare confera economiilor nationale capacitatea de a detine timp indelungat po$itii bune pe pietele modiale relevante. *tudiile de economie teritoriala si mediu concurential releva ca ma!oritatea sectoarelor prospere si competitive dintr-o tara cuprind grupuri de firme si nu participanti i$olati. 4irmele bine plasate in concurenta internationala sunt de regula grupate in aceeasi regiune sau in cateva regiuni, ele formea$a un cluster sau ;)2 "grupari economice regionale de firme# in limba!ul folosit pentru prima oara de M. Porter. 9n cluster repre$inta o concentrare gografica de firme competitive cu activitati de afaceri internationale care cooperea$a, dar se si concurea$a. (a re$ultat al celor doua mecanisme, in tr-o anumita regiune devine dominant si performant un tip de activitate economica: soft<are in 0avaria ";ermania#, =alencia "*pania#, *ilicon =alle> "*9%#; industria aeronautica si constructoare de masini in $one specifice din 4ranta, ;ermania, *9%, ?aponia. (lusterul include o parte importanta sin $onele care formea$a sistemul valoric al unui produs comple sau al cateorva inrudite. Lantul si sistemul valoric Pentru identificarea si studierea avanta!elor competitive "tipuri, surse, forme#, Michael Porter a inovat e perientele anterioare prin introducerea a doua

concepte-cheie: lantul valoric si sistemul valoric al firmei "produsului# pe ba$a carora circumscrie si politicile strategice si orientarile tactice ale firmelor. In vi$iunea moderna, porteriana, de abordare a avanta!ului concurential al firmei si sursele sale, este adoptata o vi$iune sistematica asupra activitatilor pe care le e ecuta firma si a interactiunilor dintre ele, concreti$ate in lantul valoric. Intelegerea si relevarea avanta!ului competitiv sunt dificle daca firma este privita global, ca un tot. (ele noua categorii generice de activitati care fomea$a lantul valoric se conditionea$a in modalitatile cele mai diferite in functie de domeniu si dimensiunea firmei, de gradul de speciali$are sau diversificare, de nivelul tehnic si comple itatea tehnologiei, de aliantele pe care firma in cau$a le reali$ea$a cu altele. )lementele lantului valoric reali$ea$a legaturi nu doar interne, in cadrul fimei, ci si pe verticala, in amonte "cu furni$orii# si in aval "transportatorii, distribuitorii, cumparatorii, administratiile publice si private, din tara si3sau strainatate#. In felul acesta, lantul valoric este inclus intr-un flu mai larg care poate fi numit sistem valoric, compus din: a# valoare de input, din amonte "de la furni$ori#; b# lantul valoric propriu al firmei structurat pe contributia fiecareia dintre cele noua categorii generice; c# valoarea din aval, cae oca$ionata de numeroasele activitati care insotesc drumul bunurilor marfare de la producatorul primar spre intermediar, distribuitor respectiv consumator. Tipurile avantajului concurential *uccesul concurential al firmei depinde de starea sistemului valoric pe ba$a caruia se reali$ea$a bunul marfar. (a re$ultat, bunul marfar se impune pe piata relevanta interna, comunitare, mondiala gratie avanta!ului concurential pe care-l detine. Pot fi identificate mai multe tipuri de avanta!e competitive: a) avantajul competitiv ba"at pe costuri unitare minime (C#$) semnifica faptul ca respectiva firma este mai eficace decat concurentii sai in conceperea, productia, comerciali$area si service-ul unui produs dat, siguranduri un (7M mai redus in marime absoluta. Promovarea strategiilor costurilor adica minimi$area (7M intalnita preponderent in fabricatiile standard, fara atribute de lu "materiale de constructii, energie electrica etc.#, isi propune ca obiectiv prioritar obtinerea unor avanta!e absolute de cost prin luare in considerare a firmei ca un tot, a tuturor activitatilor si a interactiunilor dintre ele prin care se creea$a valoare pentru client, constituite in lantul valoric. %ctivitatiile primare pot fi bine individuali$ate, uneori chiar spatial si, de regula, isi concreti$ea$a riguros costurile si contributia "la costurile globale si la formarea (7M#. %ctivitatile de spri!in, desi distincte in organigrama, presupun

prestatii care preced, succed sau insotesc fiecare dintre activitatiile primare; de regula, se ignora amploarea si costul lor, punandu-se accentul pe urmarirea si nivelu costurilor contabile pe care le comporta activitatile primare, tradandu-se superficial impactul activitatilor de spri!in si de costurile acestora. *trategia de cost compara proportia in care resursele firmei sunt alocate pe cele noua categorii generice si contributia fiecarei categorii generice la obtinerea bunului finit. &peratiunea este cu atat mai necesara cu cat anali$ele internationale au relevat ca in pretul final al ma!oritatii bunurilor marfare importante costurile de fabricatie, spre care in mod traditional ne concentram in cea mai mare masura anali$a, mai detin in conditiile actuale cel mult 5@-5A/ din (7M-full. b) avantajul competitiv de diferentiere sau diversificare (AC!) apartine firmei care asigura o oferta specifica fata de ceilalti competitori, avand valoare pentru consumatori. Pentru aceasta, raspectiva firma studia$a si adopta deci$ii si actiuni adecvate, luand in calcul: preferintele diferitelor categorii de consumatori "in functie de varsta, pregatire, locali$are geografica#, identificand ,nise. de piata care au fost ignorate de alti competitori; verigile lantului "sistemului# valoric pentru a identifica elementele care-i confera avanta!e fata de concurenti, reali$and diferentiere intrinseca "structura, fiabilitate, mentabilitate, durabilitate, intretinere# sau e trinseca "mod de pre$entare, comerciali$are,conditii de plata#, aprecierea de grupuri de consumator, care se atasea$a de respectiva oferta, devenind chiar captivi. %(D poate proveni din orice element al lantului valoric, iar rolul decisiv il au inovatia si cresterea componentei cultural artistice in valoarea si structura bunurilor. c) avantajul competitiv prin concentrarea pe un element prioritar . De e emplu, pentru un producator de automobile elementul prioritar pe care se concentrea$a poate fi: designul e terior, confortul interior sau al soferului, suspensia, durabilitatea, diminuare riscurilor in ca$ de accident s.a.m.d. Pentru a reusi in competitie, producatorul alege in functie de cumparatorii tinta, un anumit element prioritar pe care il urmareste, cautand sa-l reali$e$e cu cel mai mic cost si cu ,accesorii. care sa-l diferentie$e de alti prducatori. d) avantajul competitiv de flexibilitate apartine acelor firme care reali$ea$a cea mai buna reactie la schimbarile cererii, preturilor, conditiilor de comerciali$are si structura ofertei dominate s.a.m.d. )le se adaptea$a rapid la noile realitati, au intaietate in onorarea oportunitatilor ivite, obtin renta datorita faptului ca o perioada sunt in situatia de unic sau principal ofertant al unui bun marfar care raspunde unor preferinte specifice. 7raditionalele economii de scara si de diferentiere trebuie completate cu economiile re$ultate din fle ibilitatea firmelor intr-o lume in care schimbarile se produc la intervale tot mai scurte.

Daca detinerea unui avanta! competitiv este importanta, decisiva pe termen lung este pastrarea avanta!ului competitiv. %ceasta depinde de numeroase impre!urari, dintre care nu pot fi omise: a sursa avanta!ului competitiv: pot fi avanta!e competitive minore "costul redus al fortei de munca, detinerea unor resurse naturale bogate si ieftine#, care se pot pierde relativ rapid, sau avanta!e competitive ma!ore si durabile concreti$ate in: - tehnologii si bunuri deosebite gratie competitiei interne si unor aptitudini de nivel superior "ale fortei de munca, tehnologii avansate, greu accesibile concurentilor, relatii speciale cu clientii#; - o politica de investitii selective in (D, capital uman, inovatie care vor genera noi tehnologii, materiale si capital uman specifice, metode de management, de comerciali$are, generand schimbari esentiale in sistemul valoric; b numarul surselor de avanta! competitiv pe care le detine firma; daca detine o singura surse de avanta! competitiv concurentii vor urmarii anihilarea ei, fapt posibil de reali$at usor. 7oate firmele care au dominat sau domina de timp indelungat o anumita industrie au cautat sa detina mai multe surse de avanta! competitiv; c efortul persevernt pentru regenerarea si aprofundarea avanta!ului competitiv; d calitatea mediului de afaceri local, national in care firmele isi desfasoara activitatea, sisteti$at in conceptul de competitivitate structurala generata de modul de functionare a institutiilor pietei, calitatea legislatiei, etc. care ofera membrilor acces la informatii si inovatii, la metode moderne de management, la servicii colective performnte si pe pietele e terne; e minimi$area importantei si a dependetei fata de impre!urarile care pot conferi avanta!e competitive artificiale. Determinatele avantajului competitiv national )lementele determinate are avanta!ului competitiv national se afla intr-o relatie de interdependenta, formand un sistem interactiv si dinamic. %actorii de productie (%P) trebuie priviti atat ca surse primare de avanta! competitiv, dar si ca elemente definitorii ale mediului de afaceri: ei sunt atat efect, cat si cau$a a calitatii mediului de afaceri. Pentru aceasta este necesara o vi$iune cuprin$atoare asupra factorilor de productie. Priviti in sens larg, ei includ: factorii de productie clasici si neofactori, dar si impre!urarile economicosociale, sistemul de institutii si organi$atii de care depinde formarea si atragerea lor in circuitul economic, utili$area, respectiv conservarea lor. =olumul, structura si calitatea factorilor de productie se constituie in factori determinanti ai formarii avanta!elor competitive. De altfel, teoria avanta!ului comparatic relativ si teoria Bec'schner, &hlin, *amuelson "B&*# privind dotarea tarilor cu factori de productie au repre$entat teoriile predilecte

pentru fundamentarea speciali$arii tarilor si a ratiunii economice a schimburilor interne si internationale. Din perspectiva aportului factorilor de productie la formarea si perpetuare avanta!ului competitiv, componentele structurale ale factorilor de productie pre$inta roluri si importante diferite. Pentru anali$a-diacnostic a avanta!ului competitiv si a perspectivelor sale, sunt utile gruparea si structurarea factorilor de productie dupa mai multe criterii: dupa natura lor se disting: - factori de prductie elementari: resurse naturale, climatul, situarea geografica, forta de munca necalificata; - factori de productie complecsi: personalul de inalta calificare, infrastructura de comunicatii, reteaua de cercetare stiintifica, inginerie, invatamant superior, informatia, amploarea si natura cunostintelor. dupa provenienta lor, distingem: - factori de productie mosteniti, de regula oferiti de natura sau creati de generatiile anterioare; - factori de productie creati prin investitii, ale caror orientare si structura depind de avnta!e competitive e istente, dar conditionandu-le pe cele viitoare. dupa capacitatea de a fi utili$ati alternativ se disting: - factori de productie nespeciali$ati "reteaua rutiere, infracstructura feroviara etc.#, care pot fi utili$ati intr-o gama larga de industrii; - factori de productie speciali$ati, care au caracteristici specifice, care-i fac apti si eficienti pentru a fi folositi doar in aunele domenii, sau chiar in unul singur; asemenea factori se obtin preponderent prin investitii private, sau mai putin disponibili, care au ca sursa inovarea si la randu-le determina, in masura decisiva, capacitatea de inovare si obtinerea de avanta!e competitive durabile. 0a$a competitivitatii internationale a unei natiuni raman detinerea si asigurarea unei inalte calitati a mecanismelor generatoare de factori de productie speciali$ati si complecsi. Performantele si mediul concurential din industriile inrudite si de sprijin, dina monte si aval. Industriile inrudite sunt acelea care figurea$a in linia de creare a valorii dintr-un sector si a caror contributie poate fi individuali$ata: pun la dispo$itie produse complementare; participa la obtinerea avanta!ului competitiv in orice etapa a lantului valoric prin perfectionarea tehnologiei de fabricatie, mar'eting, servicii postvan$are din randul carora se detasea$a furni$orii de informatii, metode de managament, forta de munca si utila!e, care sunt o premisa a nivelului productivitatii muncii si capitalului. (ele mai bune performante se obtin cand se constituie clustere in care sunt concentrate firme repre$entative care desfasoara activitati, funcii si subfunctii componente ale sistemului valoric. (oncentrate in aceeasi $ona, ele beneficia$a de utilitati si bunuri publice comune si la costuri mai reduse fata de situatia cand sunt disperdate. In cluster se pot reali$a in conditii mai performante

programe comune de formare profesionala si de cercetare, iar deversarea re$ultatelor in practica economica este operrativa si multilaterala. Industriile din amonte si din aval sunt impuse la doua procese contradictorii: de inertie si de inovare. %bilitatea de a se adapta la schimbarile impuse de complementaritate este o componenta esentiala pentru mentinerea si de$voltarea avanta!ului competitiv. Inertia determina mutarea relatiilor de cooperare in alte locatii si implicit deplasarea spatiala a avanta!ului competitiv. Cererea e ercita una dintre cele mai puternice influente in aparitia si mentinerea avanta!ului competitiv. ) istenta cererii este primul criteriu luat in considerare la alocarea resurselor si initierea unei afaceri. In confruntarea cu cererea interna se afirma calitatea bunurilor si sunt for!ate forme de avanta! competitiv. 4irmele si industriile dintr-o tara care isi afirma avanta!ul competitiv pe piata relevanta fac dovada ca inteleg, interpretea$a si satisfac cererea pe segmente de cumparatori mai bine decat concurentii lor. Pentru aceasta pre$inta importanta cunoasterea calitatii si e gentilor clientelei, segmentarea cererii si anticiparea nevoilor, veniturilor si preferintelor clientilor. (a regula: o piata relevanta cuprin$atoare, cu perspective de crestere este suport de avanta! competitiv stimuland investitiile pentru crearea de factori de productie speciali$ati si complecsi; pe piata interna, firmele locale au anumite avanta!e in raport cu cele straine, de aceea pentru asigurarea accesului pe pietele straine este utila construirea de parteneriate cu firme re$idente, apelarea la firme locale de consultanta si consiliere; detin avanta! competitiv pe pietele straine doar firmele si industriilecare s-au dovedit compeitive in satisfacerea cererii interne. Strategiile, structura si concurenta firmelor din fiecare industrie . In evaluarea acestui factor se au in vedere conte tul general in care firmele sunt create, organi$ate si conduse, numarul si raportul de putere dintre ele, competitia si conlucrarea, ceea ce conditionea$a avanta!ul competitiv si reusita pe plan international. *tudiul efectual de M. Porter nu e relevant, la nivel mondial, nici un ca$ in care o firma cu po$itie de monopol pe plan national sa detina avanta! competitiv pe piata internationala. ;ratie protectiei si subventiilor generoase de care beneficia$a, asemenea firme pot detine avanta! competitiv pe plan international doar temporar, dupa care cedea$a in fata celor dinamice si fortificate de un mediu competitional. 9n factor favori$ant pentru obtinerea avanta!ului competitiv il repre$inta rducerea si eliminarea restrictiilor artificiale din calea intrarii in industrie a noi concurenti autohtoni sau straini. Statul, politicile economice si reglementarile juridice . 1umerosi autori inclina sa considere statul ca fiind cel de-al cincilea determinant al avanta!ului competitiv in competitia internationala pentru ca:

a. statul influentea$a formarea si utili$area factorilor de productie prin politici bugetare, fiscale, de madiu, monetare, deinvatamant si de cercetare stiintifica; el influentea$a dinamica si structura cererii, atat prin politica fiscala si bugetara, dar si prin comen$ile de stat, politicile comercale si de protectie sociala b. statul, idenpedent de ideologia dominanta, are un obiectiv fundamental: sa asigure cadrul pentru cresterea economica ce aduce bunastare. Doar acest fapt il legitimea$a ca administrator general al unor interese si conditii particulare, autonome si de cele mai multe ori divergente. c. oricare dintre componetele care formea$a mediul concurential si de afaceri este influentata, intr-o masaura mai mica sau mai mare, de calitatea politicilor, reglementarilor si actiunilor autoritatilor statului. Riscul, &a"ardul si diversi factori aleatori pre$enti in fiecare dintre elementele de mai sus, dar si in derularea raporturilor de interdependenta. Istoria demonstrea$a rolul pe care riscul si ha$ardul l-au avut in e istenta unor firme si deci$iile unor manageri care au stat la ba$a evolutiilor fulminante ale unor firme pe plan national si mondial. In conclu$ie, datorita interdependentei dintre componentele ,rombulu porterian., este dificila delimitarea elementelor cau$a de cele efect in crearea si evolutia avanta!ului competitiv. Punctul de pornire este starea factorilor de productie si luarea in calcul a influentelor pe care celelalte componente le e ercita asupra lor. Productivitatea factorilor de productie este in ultima instanta cau$a si e presia competitivitatii si avanta!ului competitiv. Dar, natura si calitatea factorilor de productie depind de performantele structurilor implicate in formarea factorilor de productie speciali$ati si complecsi, de amploarea si calitatea si rivalitatii dintre firmele din fiecare industrie, de natura relatiilor pe care le anga!ea$a cu industriile din amonte si aval si cu statul, de modul in care structura si intensitatea cererii interne si e terne sunt implicate in deci$iile privind orientarea investitiilor destinate crearii si moderni$arii factorilor de productie.