Sunteți pe pagina 1din 156

ELEANOR WOODS

Urm`rire

p`tima[`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de NICU APOSTOLESCU

ALCRIS

Romance

Capitolul 1

O vacan]` \n extrasezon \i p`ruse Elizabethei McBain o intreprindere interesant`, amintindu-i senza]ia de chiul. S` [tii c` n-ar trebui, dar s` sim]i c` tenta]ia este prea mare! P`suirea nea[teptat` de la constrângerile carierei se ivise la insisten]ele unchiului ei. „Las` totul balt`, Amanda Elizabeth!” Folosea, \n continuare, numele din copil`rie, rezervat rudelor [i prietenilor. „Consider` c` n-ai altceva mai important de f`cut decât s` hot`r`[ti meniul viitoarei mese”, o \ndemnase Luke Tyler. |ntâi se opusese, explicându-i c` era imposibil. |ns` unchiul Luke \[i demonstrase calit`]ile de avocat, convingând-o. Cât ai clipi, se pomenise cu bagajele f`cute [i gata de plecare. Acum, cu discul ro[u al soarelui aproape de orizont [i bagajele deja despachetate, era ner`bd`toare s` ajung` pe plaja familiar` a insulei South Padre.

6

ELEANOR WOODS

Cu o rapiditate pe m`sura ner`bd`rii, \mbr`c` o pereche de pantaloni scur]i de doc, ponosi]i [i o bustier` alb`. Câteva treceri ale periei [i p`rul ei castaniu \nchis fu adunat la ceaf`, prins cu o benti]` elastic`. Ie[i din dormitor, parc` plutind. Fa]a p`stra o expresie de ner`bdare, iar ochii c`prui-\nchis erau str`lucitori [i larg deschi[i. |ntregul aspect tr`da mul]umire de sine, de via]` [i de lume, \n general. Dup` o hoin`real` \ndelungat`, menit` s`-i lini[teasc` dorul de a sim]i nisipul sub t`lpi [i bura, iscat` de valuri, pe fa]` [i-n p`r, Elizabeth se \ntoarse [i porni spre c`su]a de vacan]`, a familiei Greg, ce urma s`-i fie c`min, \n urm`toarele câteva zile. Ajuns` la câ]iva metri de casa vecin`, ridic` \ntâmpl`tor ochii [i, pentru prima oar`, observ` silueta solitar` a b`rbatului, care o urm`rea de pe verand`. Nici o ezitare nu-i \ntrerupse plimbarea lipsit` de griji, pe când \i \ntorcea privirea deschis`. B`rbatul era \mbr`cat cam la fel cu ea, exceptând faptul c` de la brâu \n sus era gol. La acea distan]`, nu-i putu distinge decât dimensiunile \mpozante. Picioarele lungi, bronzate [i musculoase, se continuau cu [olduri prelungi [i o talie \ngust`, fiind completate de un piept bombat [i ni[te umeri largi. P`rul era \nchis la culoare [i zburlit de briza marin`. O u[oar` mi[care [i una dintre ultimele raze de soare f`cu s` sclipeasc` un soi de medalion, aproape invizibil \n p`durea de p`r negru care-i acoperea pieptul. Elizabeth \[i desprinse privirea cu oarecare efort, \ntorcându-se spre ocean. Dar, cu toate c` nu-l putea vedea, [tia c` el o studia \n continuare. |i sim]ea ochii, cercetând-o apreciativ din cre[tet pân`-n t`lpi.

URM~RIRE P~TIMA{~

7

Cu non[alan]` ostentativ`, exersat` pe parcursul carierei, Elizabeth \[i continu` plimbarea tihnit`, \nfrânându-[i dorin]a de a sc`pa cât mai iute de sub observa]ie. Ajuns` la ad`postul treptelor largi care duceau spre

veranda casei familiei Greg, fu incapabil` s` reziste tenta]iei de

a furi[a o ultim` privire spre dreapta. Conform a[tept`rilor,

tulbur`torul str`in se \ntorsese [i continua s-o urm`reasc`, numai c`, de ast` dat`, zâmbetul care-i \nflorise pe chip d`dea la iveal` [i o fulgerare a albului din]ilor. |n loc s`-l str`pung` cu o privire semea]`, Elizabeth g`si c`

\ndr`zneala lui era amuzant`. Zâmbi, \i f`cu semn cu mâna [i intr` \n cas`. Tot timpul cât \ncropi ceva de mâncare pentru cin`, gândul

\i z`bovi la b`rbatul \nalt din vecini. „M` \ntreb cine o fi?” \[i

spuse, pe când mesteca sandvi[ul cu [unc` [i bea un pahar de lapte rece. De obicei, b`rba]ii nu-i stârneau interes mai mult de câteva \ntâlniri. Nu c` ar fi avut ceva contra sexului opus. De fapt, \i era foarte drag. Dar, \ndat` ce aflau c` \ndr`zne[te s` aib` opinii privind economia, politica interna]ional`, sau despre ultima decizie a Cur]ii supreme de justi]ie, \ncepeau s-o considere un fel de ciud`]enie. Descoperise, destul de devreme, c` numai un individ sigur de el se putea sim]i la largul s`u \n prezen]a unei femei ce refuz` s`-[i mascheze intelectul sub o masc` de zâmbet insipid, cine g`tite acas` [i extaziere simulat` la toate vorbele lui. Strânse \n [ervet firimiturile r`mase, apoi se ridic` \n picioare, \ntrebându-se \n acela[i timp ce fel de om era vecinul cel interesant. |[i duse farfuria [i paharul la chiuvet`, le sp`l`

8

ELEANOR WOODS

[i le l`s` s` se scurg`. Ar putea fi c`s`torit, \i [opti o voce interioar`, ceea ce, dintr-un motiv necunoscut, \i provoc` o \ncruntare brusc`. Plimbarea f`r` ]int` prin cas` o aduse, \n final, \napoi la buc`t`rie. |[i aminti c` asta trebuia s` fie o vacan]`. Relaxare [i uitare a tuturor capcanelor vie]ii. |[i impusese s` dea uit`rii cariera. Pe timpul concediului, avea s` fie pur [i simplu Elizabeth McBain, f`r` s` se mai preocupe de altceva, decât, eventual, cum s` se bronzeze mai bine. Totu[i, nu se putea \mpiedica s` se \ntrebe, dac` cele cinci zile vor fi doar prilej de a nu face nimic. Alte d`]i, când venise pe insul`, fusese \mpreun` cu Carol Greg, colega ei de camer` din facultate, ai c`rei p`rin]i de]ineau c`su]a de pe plaj`. Singur`, s-ar fi putut s` se plictiseasc`. F`r` s` se gândeasc`, Elizabeth p`r`si lini[tea \nconjur`toare, pentru a ie[i pe plaj`. Exteriorul o atr`sese aici, concluzion` ea p`[ind pe nisip. Aproape imediat, se sim]i mai \nsufle]it`, respirând aerul marin. |[i puse \n minte ca ziua urm`toare s`-[i preg`teasc` un picnic pentru prânz [i s` stea afar` cât mai mult. |n mersul f`r` ]int`, \ntrerupt de [uturi date unor cochilii ciudate, atent` s` nu loveasc` vreo a[chie de lemn, n-o interesa scurgerea timpului. Totu[i, \n cele din urm`, u[oara oboseal` a mu[chilor, neobi[nui]i cu drumurile lungi prin nisip, o f`cu s` devin` con[tient` de ora \naintat`. Deja, seara cedase locul nop]ii, iar lumina slab` a unei luni \n primul p`trar sc`lda insula. Cu un suspin, cauzat de perspectiva abandon`rii minunilor naturii, Elizabeth se \ntoarse pe propriile urme.

URM~RIRE P~TIMA{~

9

Mersese o bucat` bun` de drum, când constat` c` nu era singura amatoare de aer proasp`t. V`zu un b`rbat care venea \n direc]ia ei cu pas hot`rât. S` fi fost misteriosul vecin? El trebuia s` fie. Nu era posibil s` apar` altcineva cu umeri la fel de largi, de[i acum ad`ugase la ]inuta lejer` [i o c`ma[`. Mai mult curioas` decât precaut`, Elizabeth a[tepta cu ner`bdare momentul \ntâlnirii. Oare se va opri s`-i vorbeasc`, sau va trece mai departe? Cu cât era distan]a mai mic`, cu atât \[i sim]ea gura mai uscat`. „Nu fi gâsculi]`!”, \[i spuse. „Este doar un b`rbat”. Dar nici un fel de \ndemn nu-i putea opri tremurul nervos din piept, sau ame]eala ridicol` care pusese st`pânire pe ea. Ajuns la trei-patru metri, str`inul se opri \n a[teptare, cu degetele vârâte sub cing`toare. De ce? |[i puse \ntrebarea [i apoi \ncepu s` simt` primii fiori de team`. {i dac` nu era un turist inocent, ci vreun criminal retras departe de lume, pentru a se feri de lege? Aceste gânduri \i p`rur`, dintr-o dat`, proste[ti. Nu v`zuse destule, \n meseria ei, ca s`-[i dea seama c` aparen]ele puteau fi foarte \n[el`toare? De[i fusese gata s-o zbugheasc` pe plaj`, \n]elese c` nu putea evita s` se opreasc` [i s` converseze calm cu acel b`rbat, oricare i-ar fi fost inten]iile. – |]i dai seama c` ai plecat de mai bine de un ceas? mârâi muntele de mu[chi \nveli]i \n piele bronzat`, pe un ton nelini[tit. Elizabeth se opri din drum, cu ochii larg deschi[i. Continua s` priveasc` \n sus de la \n`l]imea celor 160 de centimetri, pân` când sim]i c` o durea ceafa. „Doamne!” \[i zise, pierdut`. „Este \nalt ca un vulcan [i gata s` dea pe dinafar`.” |[i trecu vârful limbii peste buzele uscate.

10

ELEANOR WOODS

– Nu [tiam c` trebuie s`-mi compostez fi[a de pontaj,

domnule…

– Nate Foster, complet` el, f`r` ezitare. Nu [tiai c` nu-i bine s` umbli de una singur`, noaptea, domni[oar` …?

– Elizabeth McBain.

– Habar n-am de unde ai picat, domni[oar` McBain, dar ai

cu siguran]` destui ani \ncât s` [tii asta. Dac` n-ai observat,

popula]ia acestei insule a crescut sim]itor. Ca \n toate cazurile, progresul este acompaniat de elemente nedorite. Ai face bine s` te gânde[ti la chestia asta data viitoare când vei avea chef s` defilezi pe plaj`, \n sus [i \n jos, pe timpul nop]ii. |n adâncul ochilor lui st`ruia o lucire ciudat`, iar gura exprima \nver[unare. Nemul]umirea era vizibil` \n toate tr`s`turile abrupte ale figurii lui, care, prin intermediul maxilarului p`trat [i al b`rbiei \nc`p`]ânate, sugera putere [i voin]` nesupus`. C`ma[a pe care o luase \n grab` era descheiat` [i abia cuprindea torsul puternic. Una peste alta, era cel mai mare [i mai impun`tor b`rbat din câ]i cunoscuse vreodat`. Departe de temerile ini]iale, acum era aproape convins` c` are de-a face cu un adev`rat smintit, care considera toate femeile mai vârstnice de zece ani, drept victime sigure.

– Ei bine? rupse t`cerea stânjenitoare, cel ce-[i aroga

pozi]ia de gard` de corp. }i-a intrat, \n sfâr[it, \n creiera[, cât

de periculoas` este situa]ia \n care te-ai vârât? Referin]a neglijent` la capacit`]ile ei mentale, \i dizolv` cu totul buna dispozi]ie. Ar fi putut accepta, chiar aprecia, o grij` rezonabil`, oricât de ne\ntemeiat`. |ns` remarca aceea sarcastic` la adresa materiei sale cenu[ii, ac]ion` ca un [oc electric.

URM~RIRE P~TIMA{~

11

– Dumneata, domnule Foster, ai o minte suspicioas`. E[ti

singura persoan` dubioas` pe care am \ntâlnit-o pe plaj`, pân`

acum. Po]i s`-]i iei inten]iile caritabile [i s` te duci la naiba, cu tot cu ele! Noapte bun`! |l ocoli cu abilitate, dorind s` pun` cât mai repede oarecare distan]` \ntre ea [i acel nebun. Nu f`cuse decât câ]iva pa[i, când sim]i o mân` grea prinzând-o de bra] [i \ntorcând-o.

– Acolo de unde vin eu, domni[oar` McBain, nu-i politicos

ca femeile s` vorbeasc` urât. Mai ales când se adreseaz` unei persoane care tocmai a \ncercat s` le atrag` aten]ia asupra primejdiei.

Elisabeth se sim]ea deja scoas` din min]i de manierele lui dictatoriale. Nu era obi[nuit` s` fie astfel tratat`, iar strânsoarea mâinii lui umplu paharul.

– Sunt antrenat` s` m` ap`r singur`, replic` ea mu[c`tor

\ncercând s`-l priveasc` „de sus”. Dar, când \[i aduse aminte c`, pentru a[a ceva, ar fi fost necesar s` se urce pe o scar` de

câ]iva metri, apel` la compromisul de a-i privi direct [i

sugestiv menghina \ncle[tat` pe bra]ul ei. Ia mâna de pe mine! ceru ea.

– Oblig`-m`! ripost` el, cu voce mieroas`. Sau poate c`

abia acum pricepi primejdia \n care te-ai fi putut afla?

– A, te rog, \ncepu Elizabeth, permi]ând unui slab tremur

s` i se strecoare \n glas. F`cu un pas \nainte, rec`p`tându-[i echilibrul. Nu m` gândisem. Spera c` fusese suficient de conving`toare. Aproape imediat, strânsoarea sl`bi. |n acela[i moment, \l prinse de \ncheietur` cu ambele mâini, apoi se \ntoarse rapid cu spatele spre el. Se arcui cu toat` puterea [i r`mase f`r` grai. Deoarece, cu u[urin]a cu

12

ELEANOR WOODS

care ai arunca peste um`r o coaj` de banan`, fiorosul domn Foster zbur` prin aer [i ateriz` pe nisip, slobozind un geam`t \nfundat, \mpreun` cu aerul care-i p`r`sea pl`mânii. |n loc s` a[tepte confruntarea, Elizabeth z`bovi doar cât s`-l vad` mi[cându-se [i s`-l aud` \njurând. Apoi, asigurându-se c` nu-l omorâse, fugi spre siguran]a casei de pe plaj`. Nu-[i \ncetini sprintul pân` la u[` [i trase toate trei z`voarele. Abia atunci fu \n stare s` aprecieze umorul situa]iei. Se sprijini de u[` [i râse pân` o podidir` lacrimile. Scurta ei prezen]` la cursurile de autoap`rare, concepute pentru copii de zece ani, se dovedise inutil`. Nu reu[ise s`

\nve]e mare lucru, iar rezultatul particip`rii ei se concretizase mai ales \n \nveselirea celorlal]i cursan]i. |n cele din urm`, instructorul, un expert \n domeniu, o \ntrebase discret dac` n-ar dori s` renun]e la curs. C`zuser` de acord. El promisese s` \mpr`[tie zvonul c` vor face lec]ii particulare, iar ea, c` nu se va mai \nscrie niciodat` la cursurile lui. Dintr-o dat`, vorbele unchiului Luke, [optite la ureche pe aeroportul din Houston, \i revenir` \n minte.

– Odihne[te-te, pune ni[te culoare \n obrajii `ia, \i zisese

pe ton imperativ. G`se[te-]i un b`rbat, Amanda Elizabeth, [i f`-]i de cap!

|ncerc` s`-[i recapete calmul.

– |mi pare r`u, unchiule, dar a c`utat-o cu lumânarea.

***

Zorii anun]au o zi \nsorit` [i frumoas`, iar Elizabeth se trezi la [ase. Inuman` or`! Morm`i consternat` privind micu]ul ceas de c`l`torie, printre genele \nc` lipite de somn.

URM~RIRE P~TIMA{~

13

– Imposibil, murmur` dezgustat`, [i se vâr\ cu rapiditate

\napoi sub p`tur`. |ns` oricât se str`dui, somnul o p`r`sise, sprin]ar ca un fluture \ntr-o diminea]` de prim`var`. Se ridic` [i arunc` \n l`turi cuvertura, sc`pând printre buze un suspin r`gu[it. |n locul uzualei amor]eli de diminea]`, se sim]ea plin` de energie [i \nfometat`. O jum`tate de ceas mai târziu, purtând numai ni[te bikini galbeni, se afla \n buc`t`rie, sco]ând sunete pofticioase, \n vreme ce amesteca aluatul de cl`tite [i supraveghea cu un ochi [unca sfârâind` din tigaie. Era pe cale s` toarne aluatul \n forma \ncins`, când r`sun` o b`taie puternic`, ner`bd`toare, \n u[a de la intrare. L`s` iute jos vasul cu aluat [i porni spre sufragerie. Apoi \i trecu prin minte c` vizitatorul putea fi prea-virtuosul

domn Foster. Se opri, nehot`rât`. Dep`[i momentul de indecizie [i, de fric` s` nu-i fie smuls` u[a din balamale, porni din nou. Destul de curajoas`, \ndep`rt` z`voarele [i deschise, prev`z`toare. Nate Foster, cel cu ochi alba[tri, amenin]`tor, \n carne [i oase, st`tea \n fa]a ei. Elizabeth \l privi, ne[tiind \nc` ce s` fac`.

– B … bun` diminea]a, \ng`im` ea, cu o voce care sem`na

teribil cu a unui b`iat, la pubertate.

– E[ti surprins` s` m` vezi, domni[oar` McBain? zise el

mu[c`tor. Credeai c` \nc` zac pe plaj`, incon[tient? Sperai s`-mi fi provocat o leziune permanent`? O fractur` de coloan`

sau m`car o contuzie?

– Nu, sigur c` nu, se gr`bi ea s`-l asigure. |mi pare r`u

pentru ce s-a petrecut, domnule Foster, dar v-a]i purtat

14

ELEANOR WOODS

grosolan. Vorbind, \[i ]inea privirea ]intuit` pe figura lui. Chiar a[a mânios cum era, se sim]ea atras`, parc` absorbit` de o for]` hipnotic` ce o cople[ea \nceti[or. Purta alt` pereche de pantaloni scur]i [i o c`ma[`, din nou descheiat`, ceea ce o f`cu s` se \ntrebe de ce se mai \ncurca, purtând astfel de articole de \mbr`c`minte.

– Am venit s`-mi cer iertare pentru comportamentul de

asear` [i s` te invit la micul dejun. Vorbele fuseser` rostite pe cel mai pl`cut ton de pân` acum folosit fa]` de ea. V`zând-o c` ezit`, continu`: Ai mâncat deja?

– Nu, r`spunse Elizabeth. De fapt … Fu \ntrerupt` brusc de

Nate, care o \mpinse violent, deschise u[a [i trecu pe lâng` ea. Elizabeth se \ntoarse [i-l privi \nm`rmurit`. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere la vederea v`l`tucilor de fum care ie[eau din buc`t`rie.

– Exist` un sting`tor lâng` frigider, strig` pornind \n grab`

dup` el. F`r` s` se opreasc`, Nate g`si [i smulse cilindrul ro[u de pe perete [i \ncepu s` \mproa[te cu spum` tig`i]a din care se ridicau fl`c`ri portocalii. Forma pentru cl`tite primi acela[i tratament. |n câteva secunde, din ceea ce ar fi putut deveni un dezastru, nu r`m`sese decât un aragaz acoperit de spum` carbonic`. Continuându-[i opera]iunile de salvare, Nate deschise geamul [i u[a din spate, apoi, f`r` s` cear` permisiunea, trecu din camer` \n camer`, tr`gând perdelele [i deschizând toate ferestrele. Revenind \n buc`t`rie, o g`si pe Elizabeth, alb` ca varul, sprijinit` de cadrul u[ii, paralizat` de ceea ce s-ar fi

putut \ntâmpla.

URM~RIRE P~TIMA{~

15

Nate se opri \n mijlocul camerei, cu o mân` \n [old [i cu

cealalt` frecându-[i b`rbia. Privi harababura din buc`t`rie, apoi pe Elizabeth [i \n cele din urm` zâmbi.

– Oferta mea r`mâne \n picioare.

Elizabeth fu uimit` de diferen]a enorm` \ntre acel b`rbat zâmbitor [i cel care o \nfruntase mânios cu o sear` \n urm`.

– |mi pare r`u, domnule Foster, spuse ea cu bun` credin]`,

ap`sându-[i cu o mân` stomacul agitat. Nu cred c-a[ mai fi \n stare s` \nghit ceva, dup` cele petrecute.

Nate nu-i r`spunse imediat, ci continu` s-o observe tulburat, sorbindu-i din priviri corpul \mbr`cat numai cu

bikini. Elizabeth sim]i o u[oar` ro[ea]` \mpurpurându-i obrajii

[i nesiguran]` \n privin]a propriilor sentimente. Se \ntoarse,

ca s`-[i ascund` confuzia, apoi se \ntinse dup` rola de prosoape de hârtie, aflat` pe mas`.

– Mai bine m-a[ apuca de cur`]enie.

Nate se apropie [i se opri lâng` ea, lipit de tejgheaua bufetului. |ntinse o mân` ca pentru a-i atinge bra]ul, dar se r`sgândi, cu o grimas` comic`.

– Poate c` ar fi mai prudent s` nu te ating. V`zându-i fa]a

destins` de un zâmbet, continu`: Ai suferit un [oc. Te-ai fi putut arde cu u[urin]`, \ncercând s` stingi focul. A[a c` – \[i \nclin` capul cu farmec [i surâse – de ce s` nu trecem al`turi

[i s` gust`m cele mai grozave ou` cu [unc` din Texas?

– A[ prefera s` r`mân aici, r`spunse Elizabeth, cu voce

slab`. F`r` s` aib` habar cum, sau când se petrecuse asta, aerul era \nc`rcat de tensiune. Avea treizeci [i doi de ani, era competent` \n meserie [i st`tea pe propriile picioare. Cu toate

16

ELEANOR WOODS

astea, iat-o tremur`toare [i nesigur`, \n prezen]a unui b`rbat

pe care-l \ntâlnise cu mai pu]in de dou`zeci [i patru de ore \n urm`.

– Domni[oar` McBain, \ncepu el pe un ton grav, r`gu[it,

e[ti o femeie foarte \nc`p`]ânat`. Puse o mân` noduroas` pe um`rul ei gol. Ce-ar fi s` renun]i la obstina]ia asta de catâr [i s` m` acompaniezi la micul dejun? Bine?

– OK, accept` ea, la fel de surprins` de r`spuns ca [i de

propriile sentimente. Cu o mi[care lipsit` de gra]ie, se deplas` lateral, apoi se \ntoarse [i disp`ru \n dormitor. F`r` s` cugete, scoase din dulap un [ort alb [i o bluz` galben`, \mbr`cându-le peste bikini. |[i netezi pu]in cu peria cascada de p`r [i-l prinse la ceaf`. Pe buze, aplic` o nuan]` deschis` de ruj [i fu gata. Ie[ind, \nh`]` saco[a \mpletit` \n care-[i ]inea portofelul [i ]ig`rile. Drumul pân` la casa \nvecinat` fu parcurs \n t`cere [i Elisabeth se surprinse, pentru prima dat`, redus` la t`cere \n prezen]a unui b`rbat. Cel de fa]` era altfel [i situa]ia o z`p`cea. Stânjeneala \n prezen]a unui membru al sexului opus era o experien]` inedit`. Nate, pe de alt` parte, nu p`rea deloc deranjat de perspectiva unui oaspete la mas`, deduse ea \n urma privirilor furi[e pe care riscase s` i le arunce. O amuza ideea c` se ocupa de o femeie, despre care, doar cu o sear` \n urm`, considerase c` se cl`tina periculos pe marginea pr`pastiei. L`sând la o parte protocolul, o invit` s` intre pe u[a din spate, direct \n buc`t`rie. Ea privi curioas` \mprejur, surprins` de ordinea ce domnea. Alt` fa]et` a acestei personalit`]i

complexe, \[i spuse ea buim`cit`.

URM~RIRE P~TIMA{~

17

– Stai jos, zise el, f`cându-i semn spre unul din cele patru

scaune ce \mpresurau m`su]a de stejar din mijlocul \nc`perii. Merse la frigider, de unde scoase [unc`, ou` [i unt.

– M`nânci mai mult de dou` ou`? \ntreb` el, peste um`r.

– ~ … nu prea, r`spunse ea. De obicei, m` mul]umesc cu

cereale. Ieri, am cump`rat ni[te aluat de cl`tite, fiindc` scria

c` nu trebuie decât s`-i adaugi ap`. M` tem c` nu-s o gospodin` grozav`. Nu era o minciun`. Niciodat` nu reu[ise s` prind` toate cuno[tin]ele acelea specific feminine, adic`, abilitatea de a t`ia m`runt o ceap`, de a cur`]a un cartof, sau de a prepara bucate rege[ti. V`zuse adesea prieteni, sau membri

ai familiei p`lind la perspectiva de a fi obliga]i s` m`nânce din

preparatele ei. Cel mai bine se pricepea la mâncare preambalat`. |n aceast` privin]`, se considera autoritate de

nivel mondial, de la „Lean Cuisine” la „Texas Jack’s Barbecue”.

– Nici o mirare c` buc`t`ria familiei Greg seam`n` acum cu

o zon` de r`zboi, hohoti Nate batjocoritor. Mama nu te-a \nv`]at nimic?

– Ba da, domnule Foster, replic` Elizabeth t`ios, sco]ând

o ]igar` din saco[` [i aprinzând-o. Mi-a spus c` este grosolan s`-mi vâr nasul unde nu-mi fierbe oala. Dar pe dumneata, ce

te-a \nv`]at? \ntreb` ea, dulceag.

– Destule, domni[oar` McBain, destule. Privirea ochilor

alba[tri z`bovi asupra ei, iar pleoapele se strânser`, urm`rind nori[orul de fum exhalat. Se \ncrunt`, apoi se \ntoarse la g`tit. Ciudat amestec, \[i spuse ea privindu-l cum se deplasa prin

buc`t`rie. „M` \ntreb cum o fi ar`tând diminea]a, la de[teptare”. Apoi, se ru[in` de direc]ia absurd` spre care-i porniser` gândurile.

18

ELEANOR WOODS

Dup` primele vorbe schimbate, conversa]ia se rezum` la

câteva sunete din partea ei, pe când el \ntorcea costi]a sfârâind` [i sp`rgea ou`le \ntr-o uria[` tigaie neagr`. Situa]ia \i convenea Elisabethei de minune. Era o desf`tare s`-l urm`reasc` [i se dovedea un mod pl`cut de a-[i petrece vremea, dac` trecea cu vederea schimb`rile lui bru[te de dispozi]ie. Era aproape convins` c` Nate Foster f`cea parte dintre cei ce nu d`deau nici o ceap` degerat` pe p`rerile altora. Privi p`rul des [i negru care-i dep`[ea gulerul c`m`[ii, apoi cobor\ \nceti[or de-a lungul trupului atractiv, peste [oldurile acoperite de pantaloni scur]i. Coapsele [i gambele lui musculoase o f`cur` s` cread` c` era adept al exerci]iilor fizice. Bronzarea intens` \l ar`ta a fi \ndr`gostit de natur`, la fel cu amintirea atingerii mâinii lui. Palma era acoperit` de b`t`turi [i u[or aspr`. Nu se putu ab]ine s` se \ntrebe de ce-[i pierdea timpul pe insul`. Judecând dup` ce v`zuse, nu p`rea foarte entuziasmat de acea vacan]`. Deodat`, o farfurie cu dou` ou`, costi]` [i pâine pr`jit` \i poposi \n fa]`, \nso]it` de ordinul concis de a mânca. Mai urmar`: un cu]it, un [erve]el [i o can` de cafea neagr`, aburind`.

– Mul]umesc, domnule Foster, spuse ea amabil, stingând

]igara \ntr-o scrumier` pr`fuit`, a[ezat` la mijlocul mesei.

– M` cheam` Nate, o inform` el, a[ezându-se \n fa]a propriului mic dejun copios. Cred c`, \n aceste \mprejur`ri, am putea renun]a la formalit`]i, nu-i a[a? O m`sur` din priviri. Dup` toate cele, când e[ti aruncat la p`mânt de o buc`]ic` de

femeie, ghea]a tinde s` se sparg` de la sine. Nu e[ti de acord?

– Ba da, aprob` Elizabeth, cople[it` de stânjeneal`. Sun` logic. Ridic` furculi]a [i \ncepu s` m`nânce.

URM~RIRE P~TIMA{~

19

– Spune-mi câte ceva despre tine, Elizaberth McBain. Ce

aduce o femeie frumoas` pe aceast` insul` uitat` de Dumnezeu, mai ales atât de devreme? Câteva clipe, Elizabeth fu tentat` s`-i povesteasc` despre schimbarea ce avusese loc \n via]a ei profesional`, impunând necesitatea unei vacan]e, dar se r`zgândi. Nate \i provoca o

senza]ie mult prea nelini[titoare pentru a-i relata nestânjenit` am`nuntele propriei vie]i.

– Trebuie s` existe vreun motiv anume?

– Frumoas` [i evaziv`, zâmbi el. Constitui o pl`cut` surpriz`.

Insinuarea mascat` \i aduse pe chip o expresie fugar` de \ngrijorare.

– M` aflu aici doar pentru o scurt` vacan]`. N-am inten]ia de a fi „o surpriz` pl`cut`” pentru nimeni.

– {i irascibil`, de asemenea. Zilele care urmeaz` promit s` fie interesante.

– Chiar a[a? Elizabeth pusese \ntrebarea arcuind sugestiv

sprâncenele sub]iri. Te rog, aprofundeaz` pu]in asupra accesului de bun` dispozi]ie ce pare s` te fi cuprins brusc. Eu nu-i g`sesc vreun motiv, replic` ea me[te[ugit.

– E foarte simplu. |n loc s` fiu obligat s`-mi pierd vremea

cu localnicii, pot s` stau cu tine. Am [ansa de a acompania o femeie frumoas`, \n loc s` ascult pove[ti cu pe[ti uria[i care au sc`pat. A[a c` – o privi cu atâta \ndr`zneal` [i mali]ie, \ncât fu tentat` s` izbucneasc` \n râs – \n]elegi, acum, motivul ridic`rii moralului meu? Un moment, \i \nfrunt` privirea, apoi \ncepu s` \ntind` gem pe felia de pâine pr`jit`. Introduse \n gur` ultimul dumicat [i r`mase pe gânduri \nainte de a-i r`spunde.

20

ELEANOR WOODS

– N-a[ vrea s`-]i stric dispozi]ia, dar trebuie s`-]i atrag

aten]ia c` aceast` schimbare subit`, dintr-un tiran imposibil \ntr-un escroc zâmbitor, nu-i o metod` prea sigur` de a-mi face inima s` bat` mai repede. Arunc` o privire pofticioas` spre ultima bucat` de pâine pr`jit`. |mi dai voie? Nate nu se mi[c` [i nu-i r`spunse mult` vreme. Figura lui era impenetrabil`, ca de marmur`, \ns` Elisabeth nu se l`s` impresionat` de t`cere. Era viclean, ca o vulpe \n cote]ul g`inilor, [i la fel de periculos.

– Ce anume te face s` cau]i refugiu pe insula Padre,

Elizabeth? |nainte de a r`spunde, \[i compuse o masc` impasibil`.

– Una, alta. Lucrez pentru unul din prietenii tat`lui meu.

Din fericire, [eful se arat` \n]eleg`tor cu angaja]ii care vor

s`-[i ia zile libere. |i zâmbi. Altceva?

– Exist` vreun b`rbat responsabil pentru aceast` mic`

vacan]`? Nu-i prost, Elizabeth, o aten]ion` mica ei voce interioar`.

Individul este \n[el`tor

– S-ar putea spune [i a[a, min]i ea cât mai veridic, pe când imaginea unchiului Luke i se \nfiripa \n minte. De fapt, un b`rbat care-]i seam`n` bine. Fu surprins` s` constate c` era adev`rat. Nate [i unchiul Luke aveau o constitu]ie fizic` asem`n`toare, aceea[i severitate \n voce, pân` [i acela[i sim] de r`spundere, dat \n vileag de primul când o crezuse \n primejdie, pe plaj`. Dar asta era tot. Unchiul era un avocat de succes, recunoscut \n tot sud-vestul pentru priceperea sa. Cât despre Nate Foster? Din câte [tia, ar fi putut s` fie vagabond.

URM~RIRE P~TIMA{~

21

– Dar tu, de ce te afli aici \n aceast` perioad` a anului,

Nate? Oare nu se pot aplica [i \n cazul t`u acelea[i deduc]ii? Putea fi la fel de indiscret`. Cu ce te ocupi?

– |l iube[ti pe b`rbatul acela? continu` el, de parc` ar fi fost cel mai normal subiect de discu]ie \ntre doi necunoscu]i.

– |l iubesc, dar nu-s \ndr`gostit` de el, spuse Elizabeth,

resemnat` [i ni]el deranjat` de perseveren]a lui. E prieten de familie [i m-a leg`nat pe genunchi când eram mic`.

– |n]eleg, zise el, mul]umit. |[i l`s` scaunul s` revin` pe

cele patru picioare [i se \ntinse dup` ibricul de cafea, aflat pe

aragaz. Mai dore[ti? Când Elizabeth \[i acoperi cana cu mâna [i scutur` din cap, el ridic` o sprâncean`, chicotind. E[ti b`utoare de ceai?

– Da. S` fie dezaprobare \ncrezut` fa]` de respectiva

b`utur`, ceea ce detectez acum? \ntreb` ea, ar]`goas`. Naiba s`-l ia! Nu-i r`spunsese la nici una din \ntreb`ri. Nu era obi[nuit` cu asemenea tratament. Dar poate c` [i el avea ceva de ascuns.

– Cu siguran]`, nu, r`spunse el calm. N-a[ \ndr`zni s` nu

fiu de acord cu o femeie care m-a dat de p`mânt. De asemenea, mi-am notat s` m` aprovizionez cu câteva soiuri de ceai, \nainte de apus. Elisabeth \[i d`dea seama c` o lua peste picior; lucrul era vizibil \n privirea lui. |n scurtul r`stimp de când se cuno[teau, acei ochi \i spuseser` mai multe despre personalitatea lui, decât vorbele. Cineva s-ar fi putut pierde, cu u[urin]`, \n abisurile lor albastre. Cu toat` siguran]a de sine, pe care reu[ise s-o \ncropeasc`, se ridic` [i \mpinse scaunul \napoi.

22

ELEANOR WOODS

– Mul]umesc pentru micul dejun. M` vei scuza, dar trebuie s` m` \ntorc [i s` m` apuc de cur`]enie.

– Sigur. Nate r`mase \ntr-o atitudine de amuzament

lenevos. Cheam`-m`, dac` ai nevoie de ajutor, o \ndemn` el. Dormitorul t`u d` spre buc`t`ria mea.

– Da, observasem, spuse Elizabeth. |[i recuper` saco[a, o

ag`]` de um`r [i porni spre u[`. Cred c` ne vom mai \ntâlni.

– S` fii convins`, Elizabeth, replic` el, din imediat`

apropiere. Proximitatea lui \mprumut` repeziciune pa[ilor ei [ov`ielnici. Abia \n siguran]a buc`t`riei proprii, cu u[a \nchis` \n urm`, respira]ia i se normaliz`. |nchise ochii [i l`s` s`-i scape o expira]ie [ov`itoare. Scutur` din cap, dezam`git`. Aruncând [lapii din picioare, porni spre dormitor. |ntâlnise tot soiul de b`rba]i. Nate Foster constituia o categorie aparte. Era direct [i pu]in intimidant, iar ea se sim]ea \ncântat` s`-l aib` \n preajm`. Scoase bluza [i pantalonii scur]i. R`mas` iar \n bikini, \[i spuse c` trebuia s` se ocupe de buc`t`rie \nainte de a ajunge la plaj`. |[i privi imaginea din oglind` [i f`cu o grimas`. Prin compara]ie cu vecinul, ar`ta anemic`. Totu[i, imediat ce va termina cu corvoada, avea de gând s` corecteze paliditatea tenului.

Capitolul 2

Câteva ceasuri mai târziu, Elizabeth se ridic` numai atât cât s` poat` \ntinde por]ii generoase de crem` pentru bronzare, pe picioare [i coapse, pe por]iunea de piele foarte alb` dintre slipul simplu [i sutienul minuscul, pe piept [i umeri. Cu un suspin lung, tremurat, se \ntoarse [i trase de marginea ap`r`torii de ochi din pânz` alb`. Pe spate sim]ea câteva \n]ep`turi, care ar fi trebuit s`-i spun` c` st`tuse destul afar`. Dar lini[tea [i pacea din \mprejurimi, briza care-i mângâia constant pielea neted`, o adormir` ca pe un bebelu[. Ultimul gând fu de recuno[tin]` pentru unchiul Luke, care-i sugerase scurta vacan]`. Urm`torul moment de luciditate nu mai fu nici pe departe atât de pl`cut. Se de[teptase, sim]indu-se tras` de ambele mâini cu o for]` ce amenin]a s`-i disloce bra]ele. Undeva deasupra, r`suna o voce, proferând cel mai bogat repertoriu de \njur`turi pe care-l auzise vreodat`.

24

ELEANOR WOODS

– Pentru numele Domnului! nu m` pot \ntoarce cu spatele

cinci minute, f`r` s` te pr`je[ti crocant. Ce dracu e cu obsesia asta de a \ncerca s` te transformi \n cenu[`? Elizabeth deschise pleoapele, ca ni[te fleici umflate de carne crud` [i se zgâi la matahala de Nate Foster.

– Ai cea mai spurcat` gur`, reu[i s` spun`, \nainte de a

sim]i durerea provocat` de soarele de dup`-amiaz`. Ooo!

exclam` ea, pe când corpul \i protesta \mpotriva mi[c`rilor, oricât de slabe.

– Chiar trebuie s`-]i spun ce s` faci cu p`rerea despre

vocabularul meu, domni[oar` McBain? izbucni furiosul Nate.

Se l`s` pe vine, al`turi. O s` te doar` ca dracu, dar trebuie s` te iau de la soare. Strig`, scrâ[ne[te din din]i, dar nu te \mpotrivi. Cu aceste indica]ii, introduse o mân` sub genunchii ei, cealalt` pe dup` umeri [i se ridic`. Elizabeth strânse pleoapele din cauza durerii sfâ[ietoare, prinzând doar câteva dintre vorbele morm`ite [i blestemele salvatorului, care mergea \ntins spre cas`. La umbra verandei, sim]i o pauz` trec`toare a usturimii provocate de soare. Apoi auzi pa[ii lui Nate pe trepte, traversând veranda [i intrând \n cas`. Când deschise ochii, nu recunoscu ambian]a pl`cut` a camerei de zi a familiei Greg, ci v`zu alt` camer`, având aceea[i destina]ie \n casa vecin`. Probabil c` morm`ise un protest, \n sensul c` nu putea r`mâne acolo, fiindc` imediat Nate se porni din nou.

– Nu face pe fata mare, pudic`, Elizabeth, mârâi el,

continuând s-o duc` \n bra]e. Sunt sigur c` n-ai ajuns la vârsta

asta f`r` s`-]i fi petrecut vreo noapte cu un b`rbat.

URM~RIRE P~TIMA{~

25

Când ajunser` \n dormitor, era greu de stabilit ce era mai

\ncins, temperamentul Elisabetei, sau pielea de pe trup. Tot ce reu[i s` spun`, \n circumstan]ele date, fu un \ndârjit:

– Du-te dracului!

– Vai! Sunt consternat! rânji Nate, batjocoritor. Nu [tiai c`,

dac` \njuri, ai s` faci negi pe n`sucul `la obraznic? Travers` camera transportând-o pân` la pat [i se a[ez` u[urel, ]inând-o \nc` \n poale. |ndep`rt` cuvertura cu o mân`, apoi o depuse pe Elizabeth, care protesta \nc`, \n culcu[ul m`t`sos [i r`coros. Poart`-te frumos, altfel s-ar putea s` te las singur`. {i

ce te-ai face? \ntreb` el, de la o \n`l]ime impun`toare. Nu-i de mirare c` ai venit singur` \n excursie. Probabil c` prietenilor t`i li s-a p`rut riscant s` te \nso]easc`. E[ti ca o bomb` ambulant` cu ceas.

– S` ai parte de o bomb`! scrâ[ni ea, mu[cându-[i buzele

din cauza focului mistuitor ce-i cuprinsese tot corpul.

– Suntem consecven]i \n gre[eal`, nu-i a[a? chicoti el. De

data asta te iert, convins c` durerea este de vin`. M` \ntorc repede. Elisabeth nu putu decât s`-i urm`reasc` spinarea lat`, pe când ie[ea din camer`. O durea fiecare p`rticic` a

trupului, din vârful capului, pân` la degetele de la picioare [i, deocamdat`, era la mila lui Nate Foster. |nchise ochii, gândindu-se la farsa groaznic` pe care i-o jucase soarta. L`sarea patului, ca [i când cineva s-ar fi a[ezat pe margine, o determin` s`-[i \ntredeschid` pleoapele umflate.

– Va trebui s` te ung pe tot corpul cu asta, o inform` Nate,

ar`tându-i un tub de crem`. O s` te doar` ca dracu, dar este

26

ELEANOR WOODS

un leac miraculos pentru astfel de arsuri. OK? Pentru prima oar` observ` compasiune pe figura lui [i fu surprins` de constatare. Nu-l crezuse capabil de asemenea sentiment.

– Am de ales? \ncerc` ea s` braveze.

– Nu, dar cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Renun]ând la alte eforturi de convingere, Nate scoase c`p`celul [i stoarse \n palm` o cantitate generoas`. |n

a[teptarea primului contact cu mâna lui, Elizabeth \[i \ncle[t` pumnii. |ns` când se produse, fu delicat [i mângâietor, \n nici un caz chinul pe care-l a[teptase. |ncetul cu \ncetul, sub alunecarea mâinii uria[e, tensiunea [i usturimile \ncepur` s` se estompeze.

– Te doare? \ntreb` el blând, \n timp ce \nainta de-a lungul

picioarelor spre coapse.

– Nu. |i zâmbi, abia schi]at. Pari s` fii expert. Obi[nuie[ti

s`-]i cari aici toate prietenele [i s` le aplici tratamentul?

– Nu. Tu e[ti prima beneficiar`. De obicei, când mângâi [i

dezmierd un corp de femeie, nu o fac spre a trata pielea cu

crem`, ci doar ca preludiu amoros. Ochii \ndr`zne]i o \nfruntau, \n timp ce-i vorbea. Elizabeth \ntrerupse contactul cu nelini[titoarea privire magnetic`.

– Am pus o \ntrebare, numai. De ce trebuie s` dai explica]ii

atât de grosolane.

– Iar tu, de ce trebuie s` fii atât de indiscret` \n privin]a

vie]ii mele intime? replic` Nate, mieros. Dac` vrei s` afli ceva, \ntreab`-m` direct, Elizabeth. Nu-i nevoie de ocoli[uri. Mi-ar face pl`cere s`-]i \mp`rt`[esc oricare din micile mele

secrete.

URM~RIRE P~TIMA{~

27

– Insinuezi c` urm`ream s` aflu ceva despre via]a ta intim`?

– Ce altceva? E[ti o femeie frumoas`, \n compania unui

b`rbat. Ridic` indiferent din umeri. Normal s` fii curioas`.

Nu-[i g`sea cuvintele. |nainte de a profera remarca

insult`toare c`utat`, sim]i c` degetele lui Nate p`trundeau sub materialul slipului [i fu cuprins` de panic`.

– Ce naiba crezi c` faci? \ntreb` ea, strop[it. Renun]`,

pentru moment, la insultele preconizate. |ncerc` s`-i \ndep`rteze mâna, dar fu lovit` u[or peste degete.

– Indiferent dac` m` crezi, sau nu, priveli[tea corpului t`u

de culoarea racului nu m` prea stimuleaz`. Acum, continu` el blând, m` la[i s`-mi fac datoria? Ro[ea]a provocat` de ru[ine era mascat` de arsurile provocate de insola]ie. |[i \ntoarse capul [i privi fix spre perete. Curând, era complet uns` cu crem`, de la un cap`t la altul, pe toate p`r]ile. Singurele cuvinte spuse de Nate fuseser` de avertizare,

\nainte de a scoate mâna de sub elasticul slipului, sau de sub copca sutienului. Apoi, o acoperi u[urel cu cear[aful.

– A[a, spuse el, prozaic. Asta-i tot. Pân` mâine ar trebui s`

fii ca nou`. |nchise tubul de unguent [i-l a[ez` pe noptier`.

Vrei s` te ajut s` te \ntorci? o \ntreb` cu solicitudine.

– Nu, mul]umesc, morm`i Elizabeth, cu fa]a \ngropat` \n

moliciunea pernei. Era cel mai enervant b`rbat pe care-l cunoscuse vreodat` [i la fel de tulbur`tor. R`mânând \n continuare \ntoars` cu spatele, ferit` de privirea lui iscoditoare, pricepu dintr-o dat` c` vacan]a pe insul`, ini]ial planificat`, s-ar fi putut termina dezastruos. Ceva din atitudinea lui Nate \i spunea c` nu se va l`sa redus la

28

ELEANOR WOODS

importan]a unei note de subsol, ca to]i ceilal]i b`rba]i din via]a ei. Dac` avea s` r`mân`, [tia – cu aceea[i siguran]` cu care a[tepta r`s`ritul la est [i apusul la vest – c` vor face dragoste. Acceptarea for]at` a ajutorului lui Nate sparse ghea]a. Fusese constrâns` s`-[i petreac` noaptea la el [i, \n mod ciudat, nu se sim]ise amenin]at` de prezen]a lui. De fapt, trebuia s` admit`, era \ngrozit` de clipa când va trebui s` se \ntoarc` \n c`su]a familiei Greg. |n cele din urm`, nu mai fu cazul. Ea [i Nate petrecur` \mpreun` fiecare minut din restul zilelor de vacan]`. Subiectul nu fu luat \n discu]ie; se \ntâmplase pur [i simplu. Erau foarte con[tien]i de atrac]ia puternic` ce se instalase misterios \ntre ei [i o acceptau f`r` \mpotrivire. Pentru Elizabeth, \ntreb`rile sâcâitoare privind via]a [i obiceiurile lui intime, r`maser` f`r` r`spuns. Nu l`sase s` se \n]eleag` c` ar fi avut vreun loc de munc` [i nici nu p`ruse s` arate vreun interes profesional aparte, permi]ându-i s` concluzioneze c`, probabil, avea alt` surs` de venituri. Bunul-sim] o avertizase c` aceast` pl`cut` joac` era doar temporar`, dar respinsese neatent` semnalele respective. Vraja \n care o \nv`luise Nate era atât de perfect` \ncât n-o mai interesa altceva \n afara prezentului. Nu \n]elegea mecanismul [i pierdu destul timp analizând subiectul. Era o femeie \n toat` firea, matur`, ale c`rei sim]uri fuseser` deodat` trezite la via]`, de c`tre un b`rbat pe care, \n condi]ii normale, l-ar fi dispre]uit. Dar fiind practic singuri, c`ci nici unul dintre ei nu cuno[tea al]i turi[ti, sub influen]a soarelui, ziua, [i a lunii, noaptea, o ciudat` necesitate se

URM~RIRE P~TIMA{~

29

\nst`pânise asupra Elizabethei. Un \ndemn l`untric profund o determinase s` se aga]e de aceast` scurt` ocazie de fericire … [i a[a f`cuse. Ca instructor \n ale dragostei, Nate o conduse spre primii

fiori ai trezirii la via]`. |i ini]iase \n corp, minte [i sim]uri, o con[tientizare atât de intens`, \ncât \i r`spunsese complet desc`tu[at`. Mâinile [i buzele lui \i atingeau [i mângâiau fiecare centimetru din trupul vibrant. Timiditatea ei se topise sub atingerile lui, ca un strat de z`pad` expus la soare.

– De ce e[ti atât de t`cut` [i gânditoare? murmur` el \ntr-o

noapte, dup` ce f`cuser` dragoste [i reveniser` cu picioarele pe p`mânt. Elizabeth \[i ]inea capul pe um`rul lui, jucându-se cu degetele prin p`rul sârmos de pe piept.

– Of, suspin` ea, fiindu-i dificil s`-[i exprime sentimentele,

cred c` este vorba de pu]in regret, de \mplinire, amestecat` cu

pl`cere [i chiar de fric`.

Mâna uria[` a lui Nate se \ntinse [i o prinse pe a ei, \ntr-o strânsoare cald` [i ferm`.

– Frica de care vorbe[ti, se refer` cumva la posibilitatea de a r`mâne gravid`? \ntreb` el.

– Nu. |[i \n`bu[i cu greu zâmbetul provocat de panica ce-i

r`sunase \n glas. Iau anticoncep]ionale. Frica – [i nici nu-s sigur` c` este cuvântul corect – provine din situa]ia prezent`. Tu [i cu mine, aici, \n pat. Ambii, nu dorim s` dezv`luim mai

mult decât strictul necesar despre propria persoan`, dar am cedat instinctelor f`r` ezitare. – {i ce-i a[a de \nsp`imânt`tor \n asta? \ntreb` Nate, \ntinzându-[i corpul lung, bronzat [i apoi cuprinzând-o mai strâns \n bra]e.

30

ELEANOR WOODS

– M` face s` m` \ntreb, cât de bine m` cunosc. Nu face

parte din obiceiurile mele, s` sar \n pat cu orice str`in. Nate strânse pumnul uria[ sub b`rbia ei [i-i \mpinse capul pe spate.

– Nici o clip` nu mi-am \nchipuit contrariul, Elizabeth. {i

dac` este momentul adev`rului, s` [tii c` [i eu sunt destul de surprins de ceea ce s-a petrecut \ntre noi. Lucrurile au evoluat

f`r` interven]ia noastr` con[tient` [i, cu siguran]`, n-am avut nimic \mpotriv`. Nici eu, \[i spuse Elizabeth, involuntar. Mai târziu, avea s` aib` destul` vreme s` se gândeasc` la ce ar fi trebuit s` fac`. Ochii ei devenir` melancolici, amintindu-[i via]a trepidant`

la care urma s` se \ntoarc` – o existen]` care nu-l includea [i pe Nate – [i la solitudinea pentru care optase. El \i deschisese ochii asupra pustiet`]ii propriului viitor, f`când-o s`-[i regrete inabilitatea de a sus]ine o rela]ie normal` cu un b`rbat, care s` conduc` la c`s`torie [i procreare. Cu o brusche]e care-i smulse un ]ip`t de surpriz`, Nate o ridic` u[or [i o depuse deasupra lui. |n noua pozi]ie, \i sim]ea c`ldura trupului [i era con[tient` c` ceva din ceea ce spusese sau f`cuse, \l stârnise. Fiecare termina]ie nervoas` vibra anticipativ, urm`rind bra]ele de bronz care \ncepuser` o c`l`torie excitant` peste talie, pe coaste, mângâindu-i p`r]ile laterale ale sânilor, cuprinzându-i, \n cele din urm`, fa]a.

– Nu prea respec]i regulile acestui joc, considerat sportul

regilor, nu-i a[a, Elizabeth? [opti el. Nu-mi plac regretul din glas [i melancolia din privire. Apoi \mi vei spune c` o [edin]` de amor cu mine te afecteaz` cât o b`utur` r`coritoare, \n

c`ldura dup`-amiezii.

URM~RIRE P~TIMA{~

31

Elisabeth \l privi \n ochi [i zâmbi, \ntrebându-se, pentru o frac]iune de secund`, cine o blestemase s` \ntâlneasc` un asemenea b`rbat enigmatic. Mai mult ca sigur, era un vagabond oarecare, dar exista ceva ce o atr`gea spre el [i o f`cea s`-l doreasc`.

– Nu orice fel de b`utur`, Nate. Am o preferin]` pentru

limonad`. {i, \n ultimile câteva zile, n-am avut parte decât de r`coritoarea acri[oar`. Sub atingerea lui, momentul de alean [i nesiguran]` trecu instantaneu. |n ochii negri ap`ruser` scânteieri [trengare, ce s`ltau [i dansau ca ni[te dr`cu[ori

micu]i. Nate \[i strânse pleoapele pân` ce privirea deveni un fascicul \ngust, \n fa]a acelui amestec de inocen]` ademenitoare [i descântec vr`jitoresc.

– E[ti con[tient` ce provoci? [opti el aproape de buzele ei m`t`soase.

– F`r` promisiuni [i f`r` regrete. Vorbele, purtate de o

respira]ia u[oar`, se amestecar` cu s`rutul lui. Nu asta doreai s` auzi? – Nu-s chiar a[a de sigur. R`spunsul, \ns`, nu fu recep]ionat. Pasiunea pusese st`pânire pe ea. Se sim]i alunecând pe spate, iar noile [i excitantele senza]ii o n`p`dir`, una dup` alta. Sim]`minte provocate de acele mâini [i buze, care p`reau s`-i cunoasc` atât de bine fiecare p`rticic` a corpului. Era cuprins` de v`p`i. Nu [tiuse c` sânii ar fi putut frige ca doi c`rbuni aprin[i, cu sfârcurile cer[ind r`coarea binef`c`toare a buzelor lui Nate. Dorin]a \i cotropi \ntreaga fiin]` [i se abandon` \n bra]ele lui.

Capitolul 3

Judec`toarea Amanda Elizabeth McBain strânse din buze cu grij`, pentru a \n`bu[i un c`scat de plictiseal`, reflectând p`rerea ei asupra lucr`rilor de dup`-amiaz`. Dintre toate cazurile care-i trecuser` prin fa]a ochilor, \n scurta carier` la curtea cu juri, cel \n curs era, f`r` \ndoial`, cel mai lipsit de sens. |[i l`s` privirea s` colinde peste reclamant [i pârât [i se minun` cum de puteau doi oameni normali s` ajung` s` se du[m`neasc` atât, \ncât s` fie nevoie de o decizie a tribunalului, pentru atribuirea custodiei asupra câinilor. Din p`cate, rezolvarea ridicolei [arade nu era nici ajutat` nici gr`bit` de pledoariile avoca]ilor. Cazul era urmarea unuia dintre divor]urile urâte, \n care dorin]a de r`zbunare \ndep`rta ra]iunea la \mp`r]irea propriet`]ii comune. Dup` p`rerea ei, p`r]ile ar fi trebuit \nchise \n aceea[i camer` [i l`sate s`-[i reverse, unul asupra celuilalt, temperamentul dezgust`tor [i l`comia.

URM~RIRE P~TIMA{~

33

Reflec]iile \i fur` \ntrerupte de un nou conflict \ntre domnii Hamilton [i Simmons, presupu[ii distin[i membri ai baroului, care ad`ugaser` deja nenum`rate ore disputei.

O insesizabil` urm` de nervozitate afect` tr`s`turile, altfel

atr`g`toare, ale Elizabethei, la aceast` nou` demonstra]ie de dispre] fa]` de Curte, a celor doi, dar [i la adresa autorit`]ii ei de judec`tor. Era prima oar` când ap`reau \n fa]a Elizabethei [i, conform obiceiului, \ncercau s` vad` cât de departe puteau merge. Cu pu]ine excep]ii, fusese obligat` s` aminteasc` avoca]ilor pledan]i c` datorau respect judec`torului care

prezida [edin]a. Cu voce ferm`, \ntrerupse ciond`neala \nd`r`tnic` [i ceru avoca]ilor s` se apropie. Figurile celor doi c`p`tar` expresii diferite, pe când

p`r`seau disputa \ncins`, uitându-se la tân`ra cu p`r negru, ale c`rei dimensiuni deja nesemnificative erau parc` mai diminuate de pupitrul masiv de judec`tor [i de roba neagr` ce-i \nf`[ura f`ptura.

– Domnilor! V` rog, apropia]i-v`! repet` ea solicitarea. |n

timp ce-i privea venind, la \ncheietura sprâncenelor ap`ru o \ncre]itur` u[oar`.

– Domnule Hamilton, domnule Simmons, zise Elizabeth

pe un ton calm. |n primul rând, v` anun] c` pân` m` voi l`muri asupra aspectelor … cam ciudate ale cazului, n-am s` permit nici unuia dintre dumneavoastr` s`-mi ia locul. A]i \n]eles? Felul lini[tit de a vorbi fusese \nlocuit de un ton ceva

mai ridicat. V` ve]i \nfrâna obiec]iunile [i \ndr`zneala de a v` certa asupra temeiniciei lor. Sunt singura \n m`sur` s` apreciez dac` obiec]iunile sunt, sau nu, \ntemeiate. |n ochi \i

34

ELEANOR WOODS

str`lucea o lumini]` care anun]a necazuri pentru cel ce ar fi

\ndr`znit s-o \nfrunte. Aici este tribunal [i eu prezidez [edin]a. A]i face bine s` v` aminti]i lucrul `sta [i s` ac]iona]i \n consecin]`. Nici unul dintre dumneavoastr` nu [i-ar permite asemenea conduit` \n fa]a judec`torului Cann, sau a judec`torului Marshal [i, fi]i siguri, nici eu n-am s-o tolerez. M-a]i \n]eles?

– Da doamn` judec`tor, r`spunser` cei doi, la unison.

– Asta este tot. S` \ncerc`m s` termin`m ast`zi cu aceast`

risip` a banilor contribuabililor. Cred c` respectivii dumneavoastr` clien]i vor pl`ti scump nerezolvarea rapid` a custodiei lui Dagmar [i Alonzo, le mai spuse Elizabeth virtuo[ilor avoca]i. Pe când se \ntorceau la locurile lor, pe figurile celor doi se citea supunere nemul]umit`. John Hamilton, mai ales, se st`pânea greu s` nu pufneasc`. Elizabeth \i fusese stagiar` \n ultimul an de studiu. R`m`seser` prieteni, dar amici]ia n-o \mpiedicase s`-i scarmene pielea groas`. Dup` avertismentul ferm, ambii avoca]i revenir` la eticheta normal` \ntr-o sal` de tribunal [i, pu]in \nainte de patru [i jum`tate, se stabili \n]elegerea ca Dagmar, buldogul matur, s` stea cu reclamantul. Alonzo, puiul, urma s` locuiasc` la pârât. Era finalul unei b`t`lii \ndelungate, f`r` menajamente. Elizabeth se bucura c` lucrurile se \ncheiaser` [i spera din tot sufletul s` nu mai aib` de-a face cu nici unul dintre protagoni[ti. Cu pa[i gr`bi]i, ie[i din sal`, zâmbindu-i lui Jim Tolar, aprodul, cu gândul la refugiul propriului birou. Tocmai \[i scotea roba, când u[a biroului se deschise,

l`sând-o s` intre pe Isobel Denning.

URM~RIRE P~TIMA{~

35

– Pe cuvântul meu! oft` secretara, \n timp ce ducea

echipamentul greoi al Elizabethei la cuierul str`vechi. O zi

\ntreag` pierdut` cu gâlceava asupra custodiei câinilor! N-am mai … murmur` ea dezaprobator.

– Exact la fel am sim]it [i eu, Isobel, remarc` Elizabeth, \n

vreme ce-[i dezmor]ea umerii [i-[i masa ceafa \n]epenit`. Purtarea robei echivala cu o condamnare la carcer`. Eliberarea era \ntotdeauna binevenit`.

Se \ndrept` spre masa de lucru care domina \nc`perea [i privi lista aglomerat` de program`ri.

– Totu[i, zise ea \ncet, prefer o asemenea disput` asupra

câinilor uneia privind copiii. Mâine, va fi mult mai nepl`cut. Trebuie s` decid cine va primi custodia unui b`ie]el de doi ani.

– Sunt sigur` c` nu va fi u[or, spuse Isobel, \ncepând s`

rea[eze dosarele \n dulapul din spatele mesei de lucru.

– Cât` dreptate ai! zise Elizabeth, mu[cându-[i buza de jos. {i voi primi blesteme, oricare ar fi hot`rârea.

– Deciziile nu pot aduce mereu mul]umire, nu-i a[a?

\ncerc` Isobel s-o consoleze.

– |ntr-adev`r. Dar cele referitoare la copii m` fr`mânt` cel mai mult.

|[i turn` o can` de ap` fierbinte din recipientul filtrului uzat, a[ezat pe m`su]a din col]. Lu` un pache]el de ceai [i-i d`du drumul \n can`. Dup` ce amestec` o vreme, se \ntoarse la masa de lucru, scoase o ]igar` din pachet [i o aprinse, inhalând cu nesa].

– N-ai v`zut ultimele statistici despre efectul ]ig`rilor

asupra s`n`t`]ii? \ntreb` Isobel, privind cu nemul]umire indulgent` la Elizabeth [i la fumul ce se ridica \n spiral`

deasupra capului ei.

36

ELEANOR WOODS

– Ei bine, nu, Isobel, n-am f`cut-o. Ca secretar`, este treaba ta s` m` informezi. |[i \n`bu[i un zâmbet, provocat de aerul u[or lezat pe care-l afi[a femeia mai vârstnic`.

– Cum dore[ti, doamn` judec`tor McBain. Totu[i, probele

sunt clare. – Mul]umesc, Isobel, inton` Elizabeth, solemn, apoi se sprijini pe sp`tarul scaunului [i se delect` cu ceaiul [i ]igara. Isobel Denning era o relicv`. Fusese paznic al acestui sanctuar, pe vremea judec`torului Mann, al c`rui deces o adusese pe Elizabeth \n actuala pozi]ie. Revenindu-[i din [ocul provocat de moartea celui ce-i fusese [ef [i prieten mai bine de dou`zeci de ani, Isobel \[i transferase, pur [i simplu, capitalul de fidelitate c`tre noul judec`tor. Anii ei de experien]` u[uraser` mult tranzi]ia Elizabethei, de la pozi]ia de avocat pledant, la cea de judec`tor al Cur]ii de pace. |n cele câteva luni de când era acolo, \ntre cele dou` se \nfiripase o prietenie afectuoas`. Singurele momente de discordie ap`reau numai atunci când Isobel \ncerca s` treac` de la rolul de secretar`, la cel de mam` adoptiv`. Elizabeth era con[tient` de frustr`rile pe care i le provoca [i-i p`rea r`u. |ns`, dac` i-ar fi permis, Isobel ar fi sufocat-o. Era prea independent` din fire, ca s` permit` o asemenea evolu]ie a rela]iei. Alegerea Elizabethei, ca \nlocuitor al judec`torului Mann, pe perioada ultimilor luni ale mandatului acestuia, fusese rezultatul compromisului \ntre mai multe fac]iuni politice – fiecare hot`rât` s`-[i promoveze propriul om. |ntrucât ea nu avea nici o simpatie politic` declarat`, toate p`r]ile interesate

c`zuser` de acord c` reprezenta cea mai bun` alegere.

URM~RIRE P~TIMA{~

37

F`r` s`-[i fi dorit o carier` de judec`tor, Elizabeth acceptase, cu condi]ia ca, la terminarea actualului mandat, s` nu candideze pentru \nc` unul. Unchiul Luke, la firma c`ruia era asociat`, o \ncurajase s` fac` pasul. Elizabeth \i urmase sfatul [i, \n general, era mul]umit` de noul post. Totu[i, existau unele aspecte ale func]iei, mai ales cele legate de luptele \ncrâncenate pentru custodia asupra copiilor, care o deprimau. Copil fiind, ea \ns`[i fusese la voia sor]ii \ntre doi oameni \nc`p`]âna]i. Copil`ria \i fusese iad, din cauza p`rin]ilor, incapabili s` se pun` de acord. Separat, fiecare era afectuos, iubitor. La un loc, erau du[mani de moarte. Luptau f`r` s` respecte vreo regul`. Divor]ul fusese o binecuvântare pentru toat` lumea. Traiul la internat [i siguran]a afec]iunii unchiului Luke [i a m`tu[ii Amanda fuseser` coordonatele adolescen]ei ei dificile. Amanda Tyler, sora mamei sale, [i unchiul nu avuseser` copii [i-[i rev`rsaser` iubirea asupra tinerei nepoate. Când fusese pus` \n fa]a alegerii unei cariere, Elizabeth nu avusese dubii. Petrecuse destul` vreme \n preajma unchiului, pentru a-[i descoperi fascina]ia pentru domeniul justi]iei. Michael McBain fusese r`nit de refuzul unicei fiice de a-i urma pa[ii, \n medicin`. Mama, Celeste, fusese la fel de nemul]umit`. |[i \nchipuise c` Elizabeth va locui cu ea [i se va integra vie]ii de petreceri f`r` sfâr[it [i de vacan]e improvizate \n orice sta]iune la mod`. De când \[i putea aminti, alegerea carierei fusese unica ocazie când \[i v`zuse p`rin]ii de aceea[i p`rere. Refuzul de a-i asculta se soldase cu [ase luni de binecuvântat` t`cere, din

38

ELEANOR WOODS

partea amândurora. |[i privise p`rin]ii cu mil`. Pe figurile lor citise panic`, datorat` bru[tei \n]elegeri a faptului c` pierduser` ultima ocazie de a se r`ni unul pe cel`lalt. Mai târziu, dup` ce discutase adesea cu m`tu[a Amanda purtarea ciudat` a p`rin]ilor, Elizabeth ajunsese la convingerea c` se iubeau, dar diferen]ele de personalitate, \mpreun` cu incapacitatea de a ceda, f`cuser` imposibil` convie]uirea. Dar, \ntrucât nici unul nu se rec`s`torise, Elizabeth continua s` ad`posteasc` \n inim` speran]a c` \ntr-o bun` zi … cumva …

– A sunat unchiul [i a spus s`-]i aduc aminte c` te a[tept`

la cin`, ast` sear`, \i \ntrerupse Isobel reveria. Ar mai fi un am`nunt … Vocea secretarei se pierdu, pe când ea ie[ea, pentru a se \ntoarce peste câteva momente, ducând un pachet frumos ambalat, pe care-l a[ez` \n centrul mesei de lucru. E pentru tine.

– Isobel. Elizabeth \ncercase s` par` ne\nduplecat`, dar

e[uase lamentabil. Mi-ai proimis c` n-ai s-o faci. Ziua de

na[tere pare s` se repete cu o frecven]` tot mai sup`r`toare.

– Aiurea. Isobel zâmbea. Dac` o s` ]ii seama de alternativ`,

n-ai s` mai sim]i astfel. Apoi, mai ai \nc` suficient timp s` \ntâlne[ti un cavaler \n armur` str`lucitoare.

– Vai, Isobel, o tachin` Elizabeth, \n adâncul inimii e[ti o

romantic` [i pân` acum ai ascuns asta de ochii lumii. |ncepu

s` rup` ambalajul de hârtie. Tr`s`turile Isobelei se \mblânzir` subtil [i, pentru un moment, p`ru tulburat`.

– E chiar a[a greu de imaginat? Pân` [i domni[oarele b`trâne au momente de sl`biciune.

URM~RIRE P~TIMA{~

39

Elizabeth dep`[i stânjenitoarea clip`, concentrându-se

asupra cadoului. Niciodat` n-ar fi f`cut sau spus ceva care s-o r`neasc` pe Isobel. Dup` scoaterea capacului cutiei [i \ndep`rtarea câtorva straturi de hârtie fin`, Elizabeth sc`p` un suspin slab, admirativ, la vederea bluzei de m`tase, de culoarea prunei coapte. O ridic` [i privi spre Isobel.

– Este minunat`. Mul]umesc.

– Mi-a amintit de tine, atât este de vibrant` [i captivant`. S-o por]i s`n`toas`! La mul]i ani, Elizabeth!

– Mul]umesc.

– Acum – Isobel reveni la aspectul energic obi[nuit – mai

ai ceva s`-mi dai de f`cut, \nainte de a pleca? Elizabeth o asigur` c` nu mai era nimic de f`cut [i, când p`r`sir` cl`direa tribunalului, se f`cuse deja cinci [i jum`tate. Apropiindu-se de locul rezervat MG-ului, \n parcare, Elizabeth nu-[i putu re]ine zâmbetul provocat de aspectul obosit al „cale[tii” proprii. P`rin]ilor ei, m`tu[ii Amanda [i majorit`]ii prietenilor le era ru[ine s` fie v`zu]i \n acea ma[in`. Doar unchiul Luke \n]elegea afec]iunea ce o lega de mica [i urâta ma[in` [i, uneori, \[i \nghesuia cei peste un metru [i optzeci [i cinci de centimetri ai staturii sale pe locul pasagerului, devenind un adev`rat tor]ionar pentru [ofer. Scotoci \n po[et` dup` cheie, descuie portiera [i se sui, \ntrebându-se de ce \[i mai d`dea osteneala s-o \ncuie. Probabil c` ar fi trebuit s` pl`teasc` un ho], dac` voia s`-i fie furat mijlocul de transport [i \nc` s`-l pl`teasc` bine.

40

ELEANOR WOODS

Ca \ntotdeauna, \nainte de a porni motorul relicvei, rosti \n gând o rug`ciune, de fapt, o invocare a ajutorului proniei. Azi, Dumnezeu \i zâmbi [i ma[inu]a prinse via]`, gata s` intre \n focul b`t`liei. Dup` dou`-trei \ncerc`ri de a cupla viteza \ntâi, judec`toarea [i ma[ina ei ie[ir` din parcare, \n vuiet de motor. Vântul \i flutura p`rul lung, p`trunzând prin fereastra deschis`.

***

Abia apucase s` dea drumul la ap` \n cad` [i s` scape de

fusta taiorului verde, pe care-l purtase, când r`sunar` dou` b`t`i puternice la u[`. Lu` un halat din dulap [i se \nf`[ur` \n el. |n locul figurii vecinei, la care se a[teptase, descoperi un comisionar de flor`rie, purtând o cutie lung`. – Domni[oara Amanda Elizabeth McBain? zâmbi el prietenos.

– Chiar ea. |i \ntoarse zâmbetul. Sper c` acea cutie con]ine flori [i c` sunt pentru mine.

– Da, doamn`. Ave]i dreptate \n ambele cazuri. |i \nmân`

cutia [i se retrase. S` v` bucura]i de ele!

– A, po]i fi sigur, \l asigur` ea. Dac` a[tep]i pu]in …

– Nu este nevoie, o opri tân`rul. A avut grij` expeditorul.

Elizabeth se gr`bi s` ajung` \n buc`t`rie, ]inând sub bra] cutia prelung`. |ncerca s` ghiceasc` cine, dintre b`rba]ii cu care se \ntâlnea din când \n când, \i trimisese flori, \n vreme ce c`uta un vas potrivit.

URM~RIRE P~TIMA{~

41

– Probabil Frank Witcomb, \[i spuse, punând o vaz` minunat cizelat` sub robinet [i umplând-o cu ap`. Dintre admiratori, pe el \l vedea cel mai frecvent. Va trebui s`-mi amintesc s`-i mul]umesc la telefon. Cu un zâmbet fericit pe figur`, scoase capacul [i ridic` marginile verzi de hârtie ale ambalajului. Dar, \n locul murmurului aprobator pentru trandafirii cu tulpin` lung` pe care-i a[tepta, respira]ia i se opri \n gâtlej [i corpul \i fu cuprins de o brusc` sl`biciune. C`ci, din cutie, n-o \ntâmpina rev`rsarea de purpuriu prev`zut`, ci ni[te micu]i boboci roz, ai c`ror petale catifelate se amestecau cu verdele intens al frunzelor. Nevenindu-i s`-[i cread` ochilor, se \ntreb` de ce, dup` patru luni de t`cere, Nate Foster se hot`râse s`-i aminteasc` astfel s`pt`mâna petrecut` \mpreun`, pe insula Padre. C`ci, f`r` \ndoial`, el era expeditorul. Nimeni altul, dintre b`rba]ii cu care se \ntâlnea, nu-i cuno[tea preferin]a pentru acea culoare. C`ut`, cu degete tremurânde, o carte de vizit`, printre straturile de hârtie fo[nitoare, dar nu fu surprins` când nu g`si nimic. Lipsa l`muririlor \i amintea doar misterul [i senza]ia de ireal ale acelor zile. Era o demonstra]ie a faptului c` Nate, de[i nu-i d`duse respectivele informa]ii, aflase cine era [i unde putea fi g`sit`. Un moment, Elizabeth se sim]i pierdut` \n torentul amintirilor, sub influen]a izbucnirii de culoare. Nu uitase ocazia \n care-[i exprimase preferin]ele pentru trandafiri roz [i margarete. Se plimbau pe plaja inundat` de str`lucirea lunii.

42

ELEANOR WOODS

– Dar acestea nu reprezint` decât o fa]et` a personalit`]ii tale. Care este floarea potrivit` felinei aprige, gata s` dea de p`mânt cu un b`rbat, cu u[urin]a unui lupt`tor de categorie grea? o nec`jise Nate. Elizabeth \l fixase cu o privire sever`, ridicându-[i seme] b`rbia.

– Credeam c` ]i-am explicat.

– O, ai f`cut-o, chicoti, lipind-o de el. |mpreun` cu

nepriceperea ta la g`tit [i cu plictiseala pe care ]i-o provoac` treburile casnice. Ceea ce nu mi-ai spus, este cu ce te ocupi [i unde locuie[ti. Se \ntorsese cu fa]a la ea [i, atingându-i b`rbia cu mâna, o obligase s`-i \nfrunte privirea. E[ti o femeie adev`rat`, plin` de pasiune, Elizabeth McBain. {i cu asta se

termin` ceea ce [tiu despre tine. E[ti plin` de secrete, misterioas`, [i nu-mi place deloc. Mai r`mâi cu mine o vreme! [opti el, \ncercând s`-[i sporeasc` puterea de convingere cu un s`rut. |ns` ea plecase, iar acum constata c` nu mai prezenta nici un mister pentru Nate. O clip`, crezu c`-i vor ceda genunchii, \n]elegând c`-i cuno[tea adresa. Of, Doamne! gemu Elizabeth, \ntr-o implorare mut`. Era pur [i simplu imposibil. Dar pic`turile cristaline, str`lucind diamantin pe petalele trandafirilor, p`rur` s`-i aminteasc` faptul c`, prin voin]a cerului, Nate \i ]inea \ntregul viitor \n mâna sa b`t`torit`. Cu mi[c`ri vizibil st`pânite, Elizabeth arunc` apa din vaz` [i o puse la loc \n dul`piorul de sub chiuvet`. Apoi intr` \n camera de zi [i alese \n loc o cup` de Sèvres, primit` cadou de la mama ei. Aranj` trandafirii, cu grij` infinit` pentru

URM~RIRE P~TIMA{~

43

fragilitatea lor. Arunc` la gunoi ambalajul, apoi lu` cupa [i o duse \n dormitor. Cu resemnarea celui ce-[i \mpline[te destinul, travers` \nc`perea [i a[ez` florile pe noptier`. Nu putea spune dac` ac]iunile ei erau provocate de mândrie, sau constituiau un soi de isp`[ire. Era sigur` numai c` florile deschiseser` cu for]a o u[` \ncuiat`, \n spatele c`reia se \mbulzeau amintiri pe care le crezuse ve[nic uitate. Sub influen]a aceleia[i st`ri de amor]eal`, intr` \n baie, dar fu imediat trezit` la realitate de imaginea b`ltoacei de ap`, care se l`]ea pe gresie. P`[i prin ap` [i \nchise robinetul, apoi lu` cele dou` prosoape preg`tite [i le arunc` \n micul lac, ce se extindea lent. – Foarte bine Nate, zise ea, batjocoritor. Ajunge s`-mi trimi]i flori [i, \n mai pu]in de cinci minute, mi-ai [i generat o mic` criz`. Bine de [tiut, m`icu]`, pl`cinta cu mere, basebalul [i Nate Foster continu` s` aib` acelea[i efecte! Cu un fior care-i f`cu piele de g`in`, Elizabeth \[i scoase furoul bej, cu bordur` de dantel` [i dresurile, apoi intr` \n apa fierbinte. Se a[ez` [i \[i sprijini capul pe marginea c`zii.

***

M`tu[a Amanda o f`cuse din nou, \[i spuse Elizabeth mai târziu, l`sându-se s` cad` pe canapeaua din salonul familiei Tyler. Vocile [i râsetele \ntâmpl`toare ale celorlal]i invita]i veneau, estompate, din sufragerie [i bibliotec`, sem`nând cu un bâzâit de fundal.

44

ELEANOR WOODS

Cina fusese minunat`, de la cocteilul suculent de creve]i, castronelele aburinde de sup` groas` din fructe de mare, servite cu orez pufos, pân` la jum`t`]ile de vân`t` umplute cu carne de crab, cu sos de creve]i [i terminând cu desertul u[or. Elizabeth adora fructele de mare, iar meniul fusese alc`tuit ]inând seama de preferin]ele ei. Pentru moment, s`rb`torita

era ghiftuit` [i nu [tia dac`, la plecare, va mai fi capabil` s` mearg` pân` la ma[in`.

– Ei bine, Elizabeth, râse Isobel, venind s` se a[eze al`turi. Ai fost surprins`?

– {i ce surprins`! zâmbi ea. Nu-mi \nchipuiam c` m`tu[a va

invita mai mult` lume.

– P`cat c` p`rin]ii t`i n-au putut veni.

– Nu-i chiar a[a. Nu prea cred c` ziua mea de na[tere ar fi

reu[it s`-i tempereze. Familia s-a obi[nuit cu ciocnirile lor, \ns` prefer`m s` … nu se dea \n spectacol \n fa]a altora.

– Atunci, am s` m` rezum la a spune c` m`tu[a ta s-a

\ntrecut pe sine cu preg`tirea cinei [i cu invitarea unui grup de oameni atât de potrivi]i, remarc` Isobel, cu o grimas` mâhnit`.

– Bine zis, domni[oar` Denning. Abilitatea dumitale de a

trece peste cele mai stânjenitoare evenimente este de-a dreptul nelimitat`.

– Mul]umesc. Am avut ocazia s`-mi perfec]ionez tactul, pe

parcursul anilor petrecu]i cu judec`torul Mann [i apoi cu succesorul acestuia, r`spunse ea, chicotind apoi la vederea expresiei acre a Elizabethei.

URM~RIRE P~TIMA{~

45

Dar, \nainte ca aceasta s` poat` g`si o continuare adecvat`

a discu]iei, se auzi clinchetul muzical al soneriei de la intrare. |n exact acela[i moment, Frank Whitcomb veni din buc`t`rie, ducând o tav` cu pahare de b`utur`.

– Mi s-a impus pozi]ia de chelner, se plânse el. Totu[i,

pentru invitata de onoare [i amica ei, n-aveam cum refuza. Le servi pe Elizabeth [i Isobel, apoi l`s` tava pe m`su]a de

cafea. |[i lu` un pahar [i veni s` se a[eze pe bra]ul canapelei, lâng` s`rb`torit`.

– Peste câteva s`pt`mâni, voi avea un caz de prezentat \n

fa]a frumoasei judec`toare McBain. Se aplec` spre urechea ei, conspirativ. Crezi c`-[i va mai aminti amabilitatea [i-mi va acorda o decizie favorabil`?

– Hmmm. „Frumoasa judec`toare” se pref`cu a cânt`ri

propunerea. |ntoarse spre el o figur` zâmbitoare [i zise:

Posibil, domnule avocat, dar v` va costa considerabil mai mult decât o pr`p`dit` de b`utur`. |[i trecu degetul trandafiriu peste marginea cravatei lui, cu ochii sclipind de amuzament.

Ce altceva mai ave]i de oferit?

– P`i, inima [i toate posesiunile mele lume[ti, onorat`

instan]`, zise Frank, pe acela[i ton de zeflemea inofensiv`.

– Toate astea pentru o simpl` decizie favorabil` \ntr-un

proces interminabil de divor], interveni ironic Isobel, f`când-o

pe Elizabeth s` râd` [i pe Frank s` priveasc` amenin]`tor, \n vreme ce o \mbr`]i[a prietene[te pe s`rb`torit`. – A, iat-o! Vocea baritonal` a lui Luke Tyler r`sun` din u[`. Elizabeth, draga mea, d`-mi voie s`-]i prezint un prieten. Unchiul, \nso]it de musafir, ajunsese deja la bra]ul canapelei,

46

ELEANOR WOODS

pe care st`tea Frank. Nepoata mea, Elizabeth McBain. Acesta este Nate Chandler. Am lucrat \mpreun` cu tat`l lui la exploat`rile petrolifere, când eram tineri. Trei perechi de ochi se \ndreptar` spre b`rbatul \nalt de lâng` Luke, dou` exprimând curiozitate [i apoi cordialitatea normal` \n astfel de situa]ii. Cel de-al treilea membru al trioului se mul]umi s` schi]eze un salut [i s` afi[eze o palid` umbr` de zâmbet. Auzise bine, oare? Unchiul Luke \l prezentase drept Nate Chandler, \ns` ea \l cuno[tea sub numele de Nate Foster. Cel cu care \[i petrecuse vacan]a pe insula South Padre, la \nceputul prim`verii, b`rbatul cu care avusese o aventur`. R`mase ca o statuie, flancat` cum era de cei doi prieteni. Sub influen]a panicii, Elizabeth \nchise ochii, sperând c` nu

era decât un vis care se va spulbera dup` o vreme. Nici timpul, nici dorin]ele ei, nu reu[ir` s-o scape de prezen]a masiv` a lui Nate Chandler. |l v`zu scuturând mâna lui Frank [i apoi cucerind-o cu totul pe Isobel, care era gata s` le[ine, sub influen]a zâmbetului lui. Elizabeth \n]elese c` trebuia s` spun` sau s` fac` ceva, \nainte ca to]i cei prezen]i s` constate c`, de la intrarea lui Nate, inima i se oprise [i se f`cuse alb` la fa]`.

– Dr`gu] din partea dumneavoastr` s` ne vizita]i, domnule

Chandler, reu[i s` \ngaime \n cele din urm`, destul de calm. R`mâne]i mai mult` vreme \n Houston?

– Da, domni[oar` McBain, r`spunse el calm, \n timp ce

ochii alba[tri o \nv`luiau cu o privire afectuoas`. Mi-am pus \n

minte s` r`mân destul de mult. Avem o sucursal` aici [i o voi conduce, câteva luni.

URM~RIRE P~TIMA{~

47

– Ei bine, m` bucur foarte mult s` aud, Nate. Luke \l b`tu pe um`r. Dac` l-am putea scoate pe Jef din ferma lui, ne-am distra de minune. Elizabeth p`rea incapabil` s`-[i dezlipeasc` ochii de Nate. Din toate gesturile [i mi[c`rile lui radia \ncredere \n sine. Spre groaza ei, \n loc s`-l conduc` \n bibliotec`, pentru a-l prezenta m`tu[ii Amanda [i lui Carol Greg, unchiul alese s` ocupe, \mpreun` cu Nate, cele dou` fotolii ce st`teau \n fa]a canapelei. Con[tient de stânjeneala ei [i de dorin]a de a r`mâne t`cut`, Nate reu[i, \ntr-o manier` discret`, s-o coopteze pe Elizabeth \ntr-o conversa]ie conven]ional`. Singura indica]ie c` ceva nu-i convenea, erau privirile printre gene pe care le adresa, din când \n când, lui Frank, \nc` a[ezat lâng` Elizabeth, cu bra]ul petrecut nep`s`tor \n jurul umerilor ei. Prin pâcla ce p`rea s-o \nconjoare, Elizabeth observ` c` Nate purta un impecabil costum \nchis la culoare, excelent croit. C`ma[a gri pal [i cravata completau ]inuta sa corect`. P`rul negru, a c`rui atingere aspr` \i persista \nc` \n memorie, era acum \ngrijit tuns. Tr`s`turile bine cunoscute, chiar [i cutele fine de la col]ul ochilor, r`m`seser` neschimbate, pricinuindu-i un val de emo]ie. Nate Foster sau Chandler … sau cum l-o fi chemând, apar]inea unei clipe trec`toare de intimitate. Elizabeth nu voia s` lase s` se vad` c`-l cuno[tea. Nu era preg`tit` s` \nfrunte bârfele care ar fi urmat, dac` se afla c` petrecuser` vacan]a \mpreun`.

48

ELEANOR WOODS

Ce-ar fi putut spune? „Nate Chandler? Sigur c`-l cunosc. Am f`cut dragoste \n vacan]`, ast` prim`var`. Numai c`, pe atunci, se d`dea drept Nate Foster.”

La urm`toarea acalmie \n conversa]ie, \[i adun` puterile [i

\ntreb`:

– |n ce domeniu activa]i, domnule Chandler? {tia c`,

pentru moment, \[i putea permite s`-l chestioneze [i era

foarte interesat` s` afle de ce, pe insul`, ar`tase ca un pierde- var`, l`sând deoparte folosirea altui nume.

– Petrol.

– La nivel de conducere, desigur? continu` Elizabeth cu o

mic` \mpuns`tur`. Nu p`re]i a fi omul care s` se murd`reasc` pe mâini cu o munc` de necioplit. Exista o companie Chandler Oil. Cu siguran]`, nu putea fi acel Chandler.

– Dumneata, mai mult decât oricine altcineva, ar trebui s` [tii

c` nu-i \n]elept s` judeci pe cineva dup` aparen]e. Glasul grav al lui Nate, atât de pl`cut [i sigur, \i provoc` mai mult` nelini[te. Florile, apoi aceast` apari]ie nedorit`, la un eveniment rezervat

exclusiv familiei [i prietenilor intimi, \i hr`neau ne\ncrederea. Luke, sim]ind ostilitatea pe care o emana, \i atrase cu pricepere pe Nate [i pe Frank \ntr-o conversa]ie despre ultimele sale ispr`vi vân`tore[ti. Mai recunosc`toare decât ar fi putut exprima \n cuvinte, Elizabeth a[tept` numai atât cât era necesar ca b`rba]ii s` se prind` \n discu]ie, \nainte de a-[i cere scuze [i de a pleca \n c`utarea m`tu[ii.

O g`si citind mul]umit` ni[te re]ete, \mpreun` cu Carol.

Amândou` studiau ultima carte de bucate, pe care Amanda o cump`rase recent.

URM~RIRE P~TIMA{~

49

– Este necesar s` afectezi interes pentru g`tit, pentru a fi

primit \n acest mic grup select? \ntreb` ea, coco]ându-se pe bra]ul fotoliului m`tu[ii.

– Nu fi r`ut`cioas`, Amanda Elizabeth, zise Carol, cu ifos.

Este primul exemplar, continu` ea, indicând cartea groas`. – |nc` speri s` capturezi vreun s`rman b`rbat naiv, z`p`cindu-l cu talentele tale culinare, Carol? contr` Elizabeth, pe un ton sec. Obiceiul lor de a se insulta \n glum` una pe cealalt`, de câte ori se ivea prilejul, nu era o noutate pentru Amanda. Zâmbi doar, iar apoi continu` s`-i arate lui Carol

re]etele favorite.

– V` mai aminti]i motivul s`rb`toririi din seara asta, nu-i

a[a? se plânse Elizabeth. Ceva referitor la ziua mea de na[tere? Nu festivalul culinar Pillsbury Bakeoff.

– Nu fi invidioas`, Elizabeth, rosti Carol, cu voce pi]ig`iat`.

– Invidioas`? Pe ce?

– Pe faptul c` nu e[ti capabil` nici s` fierbi un ou. E[ti singura persoan` din câte cunosc, invitat` de fabricant s`

avizeze o cin` preambalat`, \nainte de a fi scoas` pe pia]`, \i aminti Carol. Elizabeth \[i privi fix cea mai bun` prieten`.

– }ine-o tot a[a, domni[oar` Greg, [i am s`-i povestesc

m`tu[ii Amanda ni[te lucruri tare interesante despre tine, de

pe vremea facult`]ii. |ntoarse o figur` inocent` spre m`tu[`. Pe cuvânt, avea o reputa]ie groaznic`.

– Destul, râse Amanda, scuturându-[i capul atr`g`tor. De

ce este necesar s` v` tachina]i astfel, de fiecare dat`? Unii ar putea crede c` v` du[m`ni]i de moarte.

50

ELEANOR WOODS

– N-o ur`sc pe Carol decât atunci când se leag` de

priceperea mea la buc`t`rie, se ap`r` Elizabeth.

– Nu m` iau de ea decât atunci când glume[te pe seama

statutului meu de persoan` nec`s`torit`, replic` [i Carol.

– Ei bine, oft` Amanda, presupun c` exist` tot felul de

rela]ii, dar prietenia voastr` este cea mai ciudat`. Trainic`, chicoti ea, dar ciudat`!

– Apropo, m`tu[` – zise Elizabeth, coborând vocea [i

devenind brusc serioas` – de ce l-a invitat unchiul Luke pe

acest Nate Fo … ` … Chandler? {tiai c` va veni?

– Da. Nu-i un tân`r \ncânt`tor? A vorbit cu unchiul t`u

acum câteva zile [i au luat prânzul \mpreun`. Luke l-a invitat la cin` ast` sear`. Nate a refuzat invita]ia, din cauza unei c`l`torii pe care trebuia s-o fac`. M` bucur c` a reu[it s` se

\ntoarc` la vreme. Se ridic` \n picioare [i le zâmbi celor dou` prietene. Am tras chiulul destul. Când ve]i fi terminat cu insultele, veni]i \n camera de zi. Dup` plecarea ei, Carol o privi pe Elizabeth cu o expresie de \n]elegere.

– Probleme?

– Probabil.

– Pot s` te ajut cumva?

– Nu, doar dac` mi-ai putea furniza ni[te informa]ii despre

Nate Chandler, r`spunse Elizabeth cu blânde]e, apoi merse pân` la fereastra larg` cu vedere spre piscin`. Vezi tu, l-am cunoscut pe South Padre [i m-am \ndr`gostit lulea. |l [tiam drept Nate Foster [i-l consideram un pierde-var`. Ridic` din umerii \ngu[ti. |]i po]i \nchipui nedumerirea care m-a cuprins,

când unchiul l-a adus [i l-a prezentat ca Nate Chandler.

URM~RIRE P~TIMA{~

51

– {i cât de bine v-a]i cunoscut? \ntreb` Carol lini[tit`,

venind s` se a[eze lâng` prietena ei.

– Foarte bine, fu r`spunsul abia auzit al Elizabethei, care o

surprinse momentan pe Carol. Erau prietene \nc` din clasele primare. Trecuser`, \mpreun`, prin tot soiul de situa]ii [i chiar avuseser` aceia[i prieteni. {tia bine c` Elizabeth evita, de obicei, rela]iile serioase cu b`rba]ii. Acum, era nevoit` s` aleag`. Fie s` se

pretind` ignorant`, fie s`-i spun`, \ntr-un mod cât mai elegant, adev`rul despre reputa]ia lui Nate. |[i scutur` capul, mâhnit`.

– Atât am s`-]i spun, drag`. Când te hot`r`[ti s` te arunci cu

capul \nainte, o faci de pe Everest. Nate Chandler este cu doisprezece sau treisprezece ani mai mare ca noi. |n vreme ce noi ne d`deam de ceasul mor]ii s` ne facem o carier`, el era preg`tit s` preia frânele la Chandler Oil. Tat`l lui a suferit un atac de cord, iar Nate [i-a asumat conducerea companiei. Lucrase deja la toate nivelurile [i cuno[tea afacerea ca pe propriul buzunar. Au existat, [i persist` \nc`, zvonuri cum c` ar fi afemeiat. Se spune c` ar fi destr`mat c`s`toria unui prieten, sau c` [i-ar fi p`r`sit o logodnic`, dou` s`pt`mâni \nainte de nunt`. A[ putea continua, dar cred c` ai re]inut esen]ialul.

– Din p`cate, da. |ncep s`-mi amintesc [i eu asemenea

pove[ti. Acum, mi-e foarte clar de ce era atât de evaziv, de câte ori \i puneam o \ntrebare mai intim`. M` \ntreb, \ns`, de ce a folosit numele de Foster?

– Este numele de fat` al mamei sale, o l`muri Carol. Poate

c` dorea s` se simt` ca un individ oarecare. Banii, puterea [i o

anumit` reputa]ie pot deveni poveri, dup` un timp. Elizabeth se \ntoarse s-o priveasc`.

52

ELEANOR WOODS

– {tiai c` de]ine c`su]a de lâng` casa de vacan]` a tat`lui t`u?

– Acum, c` mi-ai spus, \mi dau seama c` a[a este. Dar nu uita, eu n-am mai avut vreme de vacan]e de foarte mult timp. Un moment r`mase pe gânduri. Crezi c` venirea lui aici este o coinciden]`, sau [tia c` e[ti nepoata lui Luke Tyler?

– N-a fost coinciden]`, murmur` Elizabeth [optit [i-i

povesti despre buchetul primit imediat dup` ce sosise acas`.

– E prima dat` când v` \ntâlni]i, de la vacan]`? o chestion` Carol, curioas`.

– Da.

– Hm, m` \ntreb de ce?

Elizabeth ro[i. Rânji proste[te.

– Amândoi am fost cam zgârci]i cu informa]iile personale.

– |n]eleg. Apoi, din aceea[i suflare, \ntreb` de ce, demonstrând c`, de fapt, nu pricepea deloc.

– Cine [tie? ridic` Elizabeth din umeri. Pe atunci, m`

gândeam la cariera de judec`tor [i, cumva, Nate, \mpreun` cu atmosfera ce-l \nconjura, m-au f`cut b`nuitoare. |n ciuda confuziei care-i st`pânea emo]iile, zâmbi. Cred c`, \n subcon[tient, am avut premoni]ia zilei \n care, privind prin

sala de judecat`, i-a[ fi \ntâlnit ochii alba[tri. Sobrietatea unui judec`tor nu prea se potrive[te cu zbenguiala la lumina lunii, cu un b`rbat pe care l-ai cunoscut de numai câteva zile.

– {i acum, c` misteriosul t`u domn Chandler [i-a f`cut

apari]ia, ce inten]ionezi?

– S` suport lungile momente de teroare, [opti Elizabeth

f`r` ezitare, pe ton glume]. Dar, orice ar fi, \n planurile mele de viitor n-are loc nici un b`rbat, cu atât mai pu]in Nate

Chandler.

URM~RIRE P~TIMA{~

53

– La[o, o lu` \n derâdere Carol. |n]elegea \ns` logica din

spatele panicii Elizabethei. Fusese profund lezat` de rela]ia p`rin]ilor ei [i-i era fric` s` ri[te. Nu-l l`sa s` te prind` la \nghesuial`. Dac` nu vrei s`-l mai vezi, atunci spune-i s-o [tearg`.

– P`i, de ce nu m-oi fi gândit la una ca asta? \ntreb`

Elizabeth, pe ton ferm. Era o prieten` minunat`, dar aceast` ultim` sugestie n-o convingea. Experien]ele lui Carol \n materie de b`rba]i, incluzând [i câteva dezastre, o f`ceau s`-i priveasc` sfatul cu scepticism.

– Bine, admise Carol, sup`rat`. Sunt ultima persoan` care

ar trebui s` vorbeasc`, despre acest subiect. Dar [i tu m-ai

ajutat \n destule situa]ii grele. |mi displace profund s` te v`d atât de nefericit`.

– Nu-]i face griji, Carol. N-am inten]ia s`-l las pe Nate s` m`

domine. Am treizeci [i doi de ani, nu [aptesprezece. Cuvintele sunau \ncurajator, iar Elizabeth credea ceea ce spusese. Totu[i, continua s` considere prezen]a lui Nate \n Houston ca intimidant`. Nimic nu i-ar fi convenit mai mult decât s` r`mân` ascuns` \n biblioteca unchiului Luke, pentru restul serii, dar n-a fost posibil. Amanda \i chem` pe to]i \n sufragerie, la o felie de tort [i \nghe]at`. A[a c`, din nou, Elizabeth fu obligat` s` afi[eze masca de polite]e [i amici]ie fa]` de Nate [i s` fac` fa]` conversa]iei tensionate \n care acesta o atrase, departe de urechile celorlal]i. Se dusese \n buc`t`rie s`-i aduc` unchiului \nc` o felie din tortul de ciocolat`, special f`cut pentru ziua ei, când u[a se

54

ELEANOR WOODS

deschise [i intr` Nate. Veni lâng` ea [i se sprijini de bufet. Mirosul p`trunz`tor de aftershave p`ru s-o \mpresoare, stârnindu-i amintirile.

– Ai primit florile? \ntreb` el cu brusche]ea caracteristic`.

– Da. Sunt minunate, r`spunse ea, f`r` s`-l priveasc`. Mi-ai aflat adresa de la unchiul Luke?

– Nu. Ai \nchiriat o ma[in`, ca s` ajungi pe insul`. |]i aminte[ti?

– De ce e[ti aici, Nate? \ntreb` Elizabeth, privindu-l

suspicioas`, \n vreme ce \[i [tergea degetele de glazur` cu un [erve]el. Ai afaceri cu unchiul? „Doamne!” \[i spuse, privindu-l. „Chiar acum, doar uitându-m` la el [i stând \n aceea[i camer`,

simt cum m` cuprinde dorin]a.” O deranja acea atrac]ie. Era doar o posibil` surs` de suferin]`.

Nate \[i \ncruci[` bra]ele peste piept [i o privi printre gene.

– De ce n-a[ putea face o vizit` unui vechi prieten al tat`lui meu? Un gest atât de inocent nu poate ridica suspiciuni.

– Pe dracu, inocent! exclam` ea. }i-ai pierdut, probabil,

orice urm` de naivitate, \nc` de pe vremea gr`dini]ei. N-am nici un pic de \ncredere \n tine. |nfruntarea ochilor intens alba[tri [i a amintirii intimit`]ii lor, se dovedea o \ncercare

dificil`. Sub efectul gândurilor ce-i asaltau mintea, \[i cobor\ privirea.

– Au fost ni[te zile [i nop]i frumoase, nu-i a[a, Elizabeth?

vorbi Nate, aproape [optit. Nu f`cu nici o \ncercare de a o atinge. Era numai privirea aceea atotcuprinz`toare, obligând-o s`-[i aminteasc` atingerile [i chiar aroma fiin]ei lui.

– |ncerc s` uit vremea petrecut` pe South Padre. A fost

pl`cut, dar, cu siguran]`, n-a constituit punctul culminant al

URM~RIRE P~TIMA{~

55

vie]ii mele. Cuvintele ie[eau for]at. |[i ridic` privirea. Credeam c` dore[ti acela[i lucru, având \n vedere prevederea de a-]i ascunde identitatea.

– Dar tu? Vreau s` spun, ]i-ai afi[at identitatea?

– Sigur c` da.

– O persoan` nu este definit` doar de nume, Elizabeth. De

ce te-ai zb`tut atât s` m` faci s`-]i pierd urma? |i aminti minciunile prin omisiune. Domni[oara Elizabeth McBain din… ? {i, ia s` vedem – \[i ridic` fruntea, privind-o de sus – dup` spusele tale, lucrai la firma unui prieten de familie. Nici

nu-mi trecea prin minte c` amica mea cea libertin` este avocat, pe cale de a deveni judec`tor.

Elizabeth se \ntoarse la felia de tort, preg`tit` pentru unchiul ei. N-avea cum s` resping` acuza]iile. |l indusese \n eroare cu bun` [tiin]`.

– |n clipa aceea, am considerat c` era mai prudent s` nu-mi dezv`lui adev`rata ocupa]ie, sau domiciliul, spuse ea, \n \ncercarea de a se disculpa. Nate \i arunc` acela[i rânjet strâmb, pe care-l v`zuse de atâtea ori când o tachina, sau când folosea cuvinte \ngrozitoare, f`când-o s` ro[easc`.

– Te temeai c` am s` apar deodat` \n via]a ta, \ncercând s` te [antajez?

– S-au mai v`zut asemenea cazuri. {i, pentru informarea

dumitale, domnule Chandler, dup` ]inut` [i purtare nu prea

aduceai a proprietar al Chandler Oil.

– Poate c` [i eu eram la fel de b`nuitor, \n privin]a ta, domni[oar` McBain. M` simt dator s` subliniez \nc` o discrepan]` \n ra]ionamentul t`u, ad`ug` el lini[tit.

56

ELEANOR WOODS

– Care?

– Cum apreciezi faptul c` ai f`cut amor cu un b`rbat pe

care-l considerai inferior, \n mod vizibil? Pe când vorbea, toat` c`ldura [i tonul de amuzament din glas se estompar` treptat. R`m`sese un b`rbat, ai c`rui ochi aruncau scânteieri amenin]`toare. Elizabeth sim]ea mânia ascuns` de aparen]a lui calm` [i era nel`murit`. S` fi fost deranjat c` jucase dup` acelea[i reguli care p`reau s`-i domine

[i lui via]a [i c`, \ntr-un fel, \l b`tuse cu propriile arme? Sau poate c`, pur [i simplu, Nate Chandler, cuceritorul, nu putea accepta c` ea plecase, f`r` s` caute o continuare a rela]iei?

– }i-e greu s` g`se[ti un r`spuns, Elizabeth? zeflemisi el.

– Deloc, Nate, declar` ea domol, [tiind c` min]ea cu

sfruntare. C`ci, cu \ntrebarea pus` de el, se luptase [i ea pe timpul vacan]ei [i dup`. Dar n-avea de gând s`-l lase s` afle. |[i

compuse o expresie de indiferen]` [i-l privi f`r` s` clipeasc`. Ca s` fiu cinstit`, subiectul nu m-a prea preocupat. De fapt, sunt surprins` c` ]i-ai dat osteneala s` m` g`se[ti, doar ca s`-mi pui \ntrebarea. Ridic` farfuriu]a [i i se adres`: Ar trebui s` ne al`tur`m celorlal]i. Acum, figura lui Nate era \ncruntat`, iar el p`rea adâncit \n gânduri. Lucru indicat nu doar de tr`s`turi, ci [i de pozi]ia capului.

– Exist` vreun invitat anume la care vrei s` te \ntorci? De

exemplu, Frank Whitcomb? Elizabeth \[i strânse buzele provocator, l`sând impresia c`

\ntrebarea \i convenea.

– Este o surpriz` pentru tine, Nate. Spre deosebire de unii

b`rba]i, el este suficient de matur, \ncât s` nu apeleze la un nume fals, când \ntâlne[te o femeie pe care dore[te s-o cunoasc` mai bine.

Capitolul 4

Revenit` \n camera de zi, Elizabeth sim]ea c` nu poate \ndura \ntrebarea, prezent` \n ochii lui Nate, de fiecare dat` când privirile li se \ntâlneau. „|l po]i ignora”, \[i spuse ea [i, imediat, \[i lu` \n râs ideea. Nate nu era omul care s` tolereze asemenea tratament, mai ales din partea unei femei pe care o cuno[tea intim. |n fa]a acestei crude realit`]i, se hot`r\ s` comit` o \nc`lcare a etichetei, la care nici nu s-ar fi gândit, \n mod normal. Ca s` fie sigur` c` Nate nu-i va da planul peste cap, se folosi de pretextul transport`rii farfuriilor goale la buc`t`rie. Dup` ce l`s` vasele pe bufet, porni \n c`utarea unchiului Luke. |n mod norocos, acesta tocmai ie[ea din bibliotec`, unde purtase o convorbire telefonic`. |[i duse rapid degetul la buze, apoi \l prinse de bra], \mpingându-l \napoi \n camer`. |nchise u[a [i i se adres`:

– Am nevoie de ajutorul dumitale, unchiule! Imediat, sprâncenele stufoase se \mpreunar` deasupra ochilor alarma]i.

58

ELEANOR WOODS

– Ce s-a \ntâmplat, draga mea?

– Nu-]i pot explica, dar trebuie s` plec. Po]i s`-mi acoperi

dispari]ia, \n fa]a celorlal]i? De la \n`l]imea staturii uria[e, Luke privi spre f`râma de nepoat` [i zâmbi.

– Am f`cut o prostie, nu-i a[a? zise el. Mi-am dat seama, din

clipa \n care l-ai z`rit pe Nate Chandler, c` ceva nu era \n

regul`. |l cuno[teai mai de mult?

– Da, l-am \ntâlnit la \nceputul anului. El … ` … adic`

noi… Sunt sigur` c` ne vom revedea [i vom aprofunda cuno[tin]a, dar nu acum. Luke o atrase la pieptul lui larg [i o \mbr`]i[`.

– Fugi acas`, draga mea! Niciodat` n-am avut ocazia s` joc

rolul p`rintelui ne\nduplecat. Cred c`-mi va face pl`cere. O b`tu pe um`r [i-i d`du drumul. Am eu grij` de Nate! Peste câteva minute, Elizabeth se strecur` \n spatele volanului ma[inu]ei ponosite. Din p`cate, fuga ei nu r`mase deloc secret`, cum [i-ar fi dorit. La prima \ncercare, motorul porni, cu o serie de zgomote, culminând cu o explozie, care-i sperie pe to]i oaspe]ii familiei Tyler. Numai unchiul Luke r`mase impasibil, abia \n`bu[indu-[i zâmbetul [i scuturând din cap. |n aceea[i clip`, Nate \ntâlni privirea amuzat` a gazdei, pe deasupra convivilor. |ntre cei doi p`ru s` existe o comunicare mut`. Dac` Elizabeth ar fi privit \ntâmpl`tor \n urm`, ar fi observat c` \nc` un oaspete p`r`sea re[edin]a familiei Tyler. Un b`rbat la fel de \nalt ca unchiul Luke, \n al c`rui mers spre Lincolnul negru ce-l a[tepta, se putea citi aceea[i hot`râre

implacabil`.

URM~RIRE P~TIMA{~

59

|nainte s` se poat` \ndep`rta mai mult de jum`tate de

cvartal, Nate v`zu luminile de pozi]ie ale MG-ului, iar distan]a se mic[or` vizibil, r`mânând apoi constant`. Elizabeth \ncepu s` se cread` urm`rit` abia când observ` perechea de faruri care, \n mod suspicios, r`mâneau mereu \n oglinda retrovizoare. C`lc` accelera]ia, iar MG-ul reac]ion` parc` surprins. |ns`, manevra fu copiat` de urm`ritor. |ncetini, iar „coada” f`cu \ntocmai. „Doar, nu-i f`cuse unchiul asemenea…? Sigur c` nu putea fi vorba!” \[i [opti \n barb`. |ns`, oprind la un semafor, privi atent \n oglinda retrovizoare [i sim]i c`-[i pierde respira]ia. Nate era atât de aproape, \ncât \i putea z`ri figura.

– La dracu! explod` ea. Numai afec]iunea pentru propria ma[in`

o opri s` cupleze \n mar[arier [i s`-l ciocneasc` pe urm`ritor.

|n acela[i moment, observ` o patrul` de poli]ie, cu \nsemne caracteristice [i girofar. Când ma[ina poli]iei opri al`turi, Elizabeth se \ntoarse [i le zâmbi celor doi ocupan]i, \n timp ce \n mintea ei se \nfiripa o idee grozav`. F`r` s` mai cump`neasc` asupra consecin]elor, cobor\ fereastra [i se adres` ofi]erului de pe scaunul pasagerului:

– Bun`, Fred. A[ putea \ndr`zni s`-]i cer o favoare?

– Desigur, doamn` judec`tor, r`spunse tân`rul.

|nainte de a prelua noua func]ie, pe când lucra \nc` la firma unchiului, Elizabeth \l reprezentase pe poli]ist \ntr-un proces legat de un accident de ma[in`. Acesta r`m`sese impresionat de abilitatea ei, \n \nfruntarea cu avocatul p`r]ii

adverse. De asemenea, fusese surprins [i pu]in \ngrijorat de maniera \n care-[i impusese condi]iile [i de refuzul de a negocia sub suma stabilit`. |nc`p`]ânarea ei \i permisese lui

60

ELEANOR WOODS

Fred Hobbs s` pun` deoparte ni[te bani pentru educa]ia viitoare a fiului s`u. |n acela[i timp, ea câ[tigase un prieten de n`dejde. La lumina verde a semaforului, micul MG ]â[ni ca o rachet` instabil`, iar Lincolnul urm`ritor fu oprit de patrula de poli]ie.

***

|n vreme ce-[i scotea rochia [i o punea la loc \n dulap, nu-[i putea re]ine chicotul pricinuit de \ntâmplarea cu patrula. Desigur, vor exista consecin]e, dar va avea timp s`-[i preg`teasc` ap`rarea \mpotriva lui Nate. |[i scoase furoul [i \mbr`c` o c`ma[` de noapte pestri]`, având brodat` pe piept, cu roz-aprins, cifra zece. Respectivul articol – c`ruia Elizabeth \i refuza demnitatea de a-l numi altfel – \i fusese f`cut cadou de Carol, pe vremea filmului de mare succes „10”. Cunoscând \nclina]ia Elizabethei, pentru cele mai ciudate pijamale imaginabile, \i adusese, \n glum`, bizarul articol de \mbr`c`minte. Dup` dep`[irea [ocului ini]ial, Elizabeth descoperise c`-i pl`cea coloritul. |n drum spre buc`t`rie, dup` un pahar de lapte fierbinte, \[i z`ri imaginea \n oglind` [i zâmbi. – M` \ntreb, ce-ar spune colegii mei de breasl`, dac` m-ar vedea acum. Probabil, nimic, r`spunse tot ea. Avoca]ii sunt recunoscu]i pentru lipsa lor de interes pentru orice nu are leg`tur` cu legea. A[teptând \nc`lzirea laptelui, Elizabeth reu[i s`-[i fixeze gândurile fugare. Temperamentul exploziv al lui Nate era complet nesemnificativ, fa]` de perspectiva prezen]ei lui \n Houston, pe o perioad` nedefinit`.

URM~RIRE P~TIMA{~

61

***

A doua zi diminea]`, pe parcursul din parcare pân` la

birouri, din mersul Elizabethei lipsea suple]ea uzual`. Nu

existau semne f`]i[e de noapte pierdut`, nici ale nelini[tii care ar fi provocat-o. Fuseser` ascunse, cu pricepere, sub un strat de fard. Unui observator neatent, i-ar fi p`rut proasp`t` [i energic`, \n rochia galben`.

– Bun` diminea]a, Isobel! \[i salut` ea secretara, p`trunzând \n biroul acesteia. V`d c` suntem \ntr-un gând. Se uit` la ceasul de mân`. E numai [apte [i un sfert.

– M` a[teapt` un morman de hârtii de b`tut la ma[in`,

r`spunse Isobel, privind-o peste rama \ngust` a ochelarilor de citit. Te sâcâie ceva?

– O… Elizabeth ridic` din umeri. E vorba despre cazul

acela. Se apropie [i se sprijini de masa de lucru. Enorm` responsabilitate! Ambele tabere au argumente viabile.

– {tiu, dar n-am nici o \ndoial` c` vei g`si solu]ia optim`. Se

l`s` pe spate cu scaunul [i-[i scoase ochelarii. Ai darul `sta, Elizabeth, de a asculta m`rturiile, de a le rezuma [i de a \mp`ca jargonul juridic cu propriul bun-sim]. Po]i s` fii sigur` c` vei

g`si [i acum cea mai bun` rezolvare, pentru toat` lumea.

– Totu[i, este decizia mea, nu-i a[a? O decizie care – bun`

sau rea – va afecta un num`r de vie]i. R`mase u[or \ncruntat`, mu[cându-[i buza inferioar`. Nu-mi place s` ]in locul lui

Dumnezeu, Isobel. |mi piere tot curajul. Isobel o privi gânditoare, c`utând cuvintele cu care s-o \mb`rb`teze. Era o reac]ie normal`, pe care o observase de multe ori \n lunga ei carier`.

62

ELEANOR WOODS

– Poate, contemplarea alternativei – ca sistemul nostru

juridic s` fie altfel structurat – ]i-ar face decizia mai u[oar`.

Cred c` ceea ce sim]i acum este un soi de resentiment. Continu`, ca r`spuns la \ncruntarea interogativ` a Elizabethei:

Nu-]i convine faptul c` doi adul]i au reu[it s` creeze asemenea confuzie \n propriile vie]i, \ncât trebuie s` te accepte ca

arbitru. |n sufletul t`u, ai vrea s` mul]ume[ti pe toat` lumea, dar asta nu-i posibil. F`r` tribunale, judec`tori [i avoca]i, fiin]a numit` om s-ar autodistruge.

– A[ zice c` ai dreptate, oft` Elizabeth. Nu m` consoleaz`

decât con[tiin]a faptului c` mai am de suportat numai \nc`

dou` luni. Un prea-cinstit caz de plastografie, sau alt` infrac]iune la fel de trivial`, ar fi ca o man` cereasc`.

– Visul oric`rei femei, sunt convins`! Isobel suspin`. De ce

nu te preocup` m`riti[ul [i copiii?

– A, Isobel, nu \ncepe [i tu. P`i, fiindc` a[ e[ua lamentabil

ca so]ie. Ca s` nu mai spun c` meseria va fi mereu pe primul

loc. Care b`rbat s-ar mul]umi cu asemenea aranjament?

– Sunt sigur` c` exist` o mul]ime de b`rba]i care ]i-ar

respecta suficient succesul profesional, \ncât s` accepte [i

inconvenientele.

– Hm! |mi pot imagina tipul. Un b`rbat dispus s` tr`iasc`

doar cu mâncare preambalat` [i sandvi[uri [i s`-[i vad` so]ia numai câteva minute pe zi, ar trebui s` fie cu totul aparte, iar eu nu cred c` voi \ntâlni vreodat` un asemenea ins.

– Pe Frank Whitcomb nu-l consideri suficient de „aparte”?

Momentul de reflec]ie fu \nso]it de o ridicare indiferent`

din sprâncene.

– C`s`toria cu Frank ar sem`na cu fuziunea a dou`

companii. Nu mi-ar cere s`-mi fac timp pentru el. {i, \n felul

URM~RIRE P~TIMA{~

63

`sta, a[ sfâr[i prin a-l pierde. |n doi ani, dac` nu mai iute, am ajunge s` avem dormitoare separate, replic` ea mali]ios. |[i l`s` capul pe spate [i \nchise ochii. Pân` [i partidele de sex ar avea loc la date prestabilite. Parc` v`d o not` informativ` pe birou, solicitând acceptul pentru vizita lui s`pt`mânal`, sau lunar`, \n patul meu. Deschise ochii [i o v`zu pe Isobel, r`mas` cu gura deschis`. Dac`, [i insist asupra termenului „dac`”, ar fi s` iau \n considerare c`rarea \ntortocheat` [i excesiv \mpodobit` a c`s`toriei, lucru de care m` \ndoiesc, mi-a[ dori un b`rbat care s` m` amenin]e cu moartea la cea mai mic` aluzie privind paturile separate, ca s` nu mai vorbim de dormitoare separate. Ar trebui s` fie atât de excitant, \ncât s` m` fac` s`-mi doresc s` vin seara acas`, s`-i servesc \n persoan` cina preambalat`. Abia st`pânindu-[i tremurul buzelor, Isobel \ntreb`, cu ochi str`lucitori:

– A[a ca Nate Chandler?

O \ncruntare amenin]`toare \nlocui amabilitatea \ntip`rit`

de obicei pe figura Elizabethei.

– Ce te-a f`cut s`-l aminte[ti?

– M` ier]i! vorbi Isobel, cu r`bdare resemnat`. M-ai putea

credita cu un minimum de putere de deduc]ie, draga mea. Când b`rbatul acela incredibil de sexy a p`truns \n sufrageria familiei Tyler, ai reac]ionat ca o ciut` speriat`. Iscusita ie[ire din scen` a fost urmat`, imediat, de plecarea acelui minunat exemplar. Se l`s` pe sp`tar, incapabil` s`-[i mai st`pâneasc` râsul. Cinstit, Elizabeth, la zgomotul oribil f`cut de ma[ina ta, am s`rit to]i \n sus. Dar numai Nate Chandler a ]â[nit ca din pu[c` dup` tine.

64

ELEANOR WOODS

– Ei bine, poate c` [i-a amintit de vreo \ntâlnire. |ncerc` s`

abandoneze subiectul. N-avea de gând s`-i spun` Isobelei c`-l cuno[tea, cel pu]in nu \nc`. Era convins` c` „vestea” avea s` ias` la lumin`, cât de curând.

– |ntr-o bun` zi, Elizabeth McBain, vei \ntâlni un b`rbat

care te va da gata, atât de repede \ncât nici nu vei [ti ce s-a \ntâmplat.

– E[ti gata s` pariezi, Isobel? Elizabeth se \nclin`, din locul

ei, cu o mân` \ntins`, \n a[teptarea r`spunsului, ]inându-se cu

cealalt` de marginea mesei. – Nu-s foarte sigur`, r`spunse Isobel, privindu-[i

gânditoare [efa. Totu[i, \n cazul de fa]`, cred c-a[ face bine s` \ncep s` caut un cadou de nunt`.

– Vai, vai! Elizabeth se pref`cu zguduit`. Dac` e[ti atât de convins` c`-s condamnat`, n-ai putea s`-mi divulgi m`car numele cuceritorului?

– Invoc al cincilea amendament, care-mi permite s` nu

depun m`rturie.

– Bine, chicoti Elizabeth, lu\ndu-[i servieta [i pornind spre

propriul birou. Numai s` nu cheltuie[ti prea mult. Gândindu-m`

mai bine, ai putea colabora cu m`tu[a Amanda. De când m-am n`scut, se chinuie s`-mi \ncropeasc` un trusou.

O dat` intrat` \n camera sa, u[uratica [icanare \n care se

compl`cuse fa]` de Isobel disp`ru, l`sându-i o senza]ie de gâtuire. Oare to]i \i observaser` reac]ia? Cu cât pritocea mai mult subiectul, cu atât devenea mai convins` c` ac]iunile ei fuseser` la fel de u[or descifrabile ca o reclam` de neon. Chiar [i t`cerea m`tu[ii Amanda, \n privin]a ciudatei ei dispari]ii, de la o

petrecere ce-i fusese dedicat`, nu putuse r`mâne neobservat`.

URM~RIRE P~TIMA{~

65

– Of, Doamne! gemu Elizabeth, a[ezându-se. Acum, \mi dau seama. Curând, tot ora[ul, statul, sau chiar \ntreaga lume va afla c` judec`toarea Elizabeth McBain s-a ad`ugat pe lunga list` a cuceririlor lui Nate Chandler. Se \ncrunta progresiv, gândindu-se la subiect. Pe cine vreau s` p`c`lesc? \[i spuse, pe un ton caustic. Au trecut patru luni. |n perioada asta, individul probabil c` s-a \mperecheat cu cel pu]in zece femei. Un interval de timp de câteva minute, care-i p`ru \ns` o eternitate, urm`ri cu ochii min]ii o imagine care-l avea \n centru pe Nate, \nconjurat de o mul]ime de femei, de toate felurile [i dimensiunile. Ca un \mp`rat roman, cu toga \nlocuit` de pantalonii scur]i, ponosi]i, se l`f`ia pe o saltea gonflabil`, \n piscin`, purtând pe chip o expresie plictisit`, \n timp ce fetele sumar \mbr`cate \ncercau s`-i capteze aten]ia, una dup` alta, sau simultan. – Probabil c` sunt pe cale s`-mi pierd min]ile! \[i spuse ea, \n cele din urm`, alungând viziunile bizare, cu un efort supraomenesc. Ce m` intereseaz` pe mine cu câte femei a avut de-a face? Important este s` nu m` adauge [i pe mine \n coada listei. Oftând nest`pânit, \n]elese c` lucrul nu era chiar floare la ureche. C`ci, \n ciuda tuturor judec`]ilor ra]ionale, ]inea la el. Dar acesta avea s` r`mân` micul ei secret, ne[tiut de nimeni, mai cu seam` de Nate.

Capitolul 5

O u[oar` triste]e afecta tr`s`turile atr`g`toarei tinere, reclamant \n disputatul proces de divor], pe când r`spundea \ntreb`rilor propriului avocat. Din vocea [i atitudinea ei r`zb`teau for]` [i fermitate. Elaine Warrick \naintase ac]iune de divor] \mpotriva so]ului, Charles, fiul uneia dintre cele mai \nst`rite familii din sud-vestul ]`rii. Solicita [i custodia asupra fiului lor, \n vârst` de doi ani. Unicul sprijin moral venea de la o prieten`, care acceptase s`-i fie martor [i de la avocat. Pârâtul era, prin contrast, \nconjurat de p`rin]i, surori [i amici [i beneficia de cea mai select` reprezentare juridic`. |ntregul clan Warrick, sprijinindu-l \n t`cere pe reclamat, era \nconjurat de un aer de ingâmfare, dispre]ul pentru reclamant` ie[ind la suprafa]`, din când \n când, o dat` cu derularea urâtei pove[ti. Chiar \n pozi]ia pleo[tit` pe scaun, Charles Warrick emana cruzime, \n privirea insolent` cu care-[i fixa so]ia, \n timp ce

URM~RIRE P~TIMA{~

67

relata despre alcoolismul lui, despre b`t`ile \ndurate [i despre infidelit`]ile conjugale, pe care nu \ncercase s` le ascund`. Privirea Elisabetei era uneori atras` de individ, pu]in surprins` c`, \n acest stadiu avansat al procedurii, nu f`cea nici un efort de a-[i ameliora imaginea. De parc` ar fi fost sigur c` lucrurile vor evolua \n favoarea lui, iar prezen]a obligatorie \n fa]a instan]ei, n-ar fi fost decât un inconvenient plictisitor. Mare parte din diminea]` trecuse cu prezentarea martorilor, iar Elizabeth se sim]i ru[inat` \n locul participan]ilor, care-[i spuneau p`surile, unul lini[tit, cel`lalt \ntr-o manier` furtunoas`, \n ciuda \ncerc`rilor avocatului de a-l calma. La ora unsprezece [i jum`tate, Elizabeth decret` o pauz` pân` la dou`. P`r`si f`r` \ntâreziere atmosfera descurajant` a s`lii de judecat`, \n favoarea singur`t`]ii calme a biroului. Relatarea dezintegr`rii unei familii \i l`sase un gust amar. Sim]ea o strângere de inim` gândindu-se la b`ie]el [i la efectele pe care le va avea decizia ei. |[i scoase roba grea [i o potrivi pe sp`tarul unui scaun. Trecând pe lâng` masa de lucru, se opri la fereastr`, \[i aprinse o ]igar` [i r`mase cu privirea \n gol. |n ochii c`prui ap`ru o pâlpâire ciudat`, la amintirea propriei copil`rii [i a interminabilelor b`t`lii amare. Doi adul]i ar`tându-[i col]ii [i ]ipând unul la cel`lalt, \n vreme ce copilul singur [i \nsp`imântat \ncerca s`-[i astupe urechile, agresate de ura din voci. Oare, Timothi Warrick fusese deja afectat de lupta continu` a p`rin]ilor? Elizabeth \[i zise c`, poate, scoaterea lui din acel

68

ELEANOR WOODS

mediu nociv pentru personalitate, la o vârst` atât de fraged`, i-ar oferi o [ans` mai bun` decât avusese ea. Spera c`, \n familie, \[i va face apari]ia un „unchi Luke”, sau o „m`tu[` Amanda”, sau m`car un tat` vitreg, care s`-l ajute, oferindu-i stabilitatea necesar` unei dezvolt`ri armonioase. R`mase la fereastr` un timp, gânditoare, singura mi[care fiind cursa, pân` la buze, f`cut` de ]igar`, din când \n când. Elaine Warrick va primi divor]ul. M`rturiile ample \i furnizaser` suficient` motiva]ie pentru o asemenea decizie.

|n cazul acesta, custodia asupra copilului devenea o ultim` decizie a acelei zile, pe care ar fi preferat s` nu fie nevoit` s-o ia.

– E un priveghi particular, sau poate participa oricine? \ntreb` Isobel, din u[`.

Elizabeth se \ntoarse [i zâmbi. Veni la birou [i stinse ]igara.

– Riscurile meseriei. Ce-ai spune de un prânz?

– |mi pare r`u, dar am \ntâlnire cu sor`-mea, r`spunse

Isobel. Vrei s-o amân?

– Nu, nu. Am s`-mi iau un sandvi[ [i am s` fac o plimbare.

Cred c` aerul proasp`t \mi va face bine. Isobel aprob` [i \[i v`zu de drum. Ellizabeth \[i lu` po[eta [i ie[i din birou, sim]ind c`-i era imposibil s` r`mân` \n`untru. O intriga faptul c` era atât de atras` de exterior. |nc` din copil`rie, când ap`rea vreo problem`, ie[ea la o plimbare lung`. Ajunse \n coridor [i \nchise u[a \n urm`. |ntorcându-se, se pomeni \n fa]a lui Nate Chandler, care se sprijinea de perete, discutând cu Jim Tolar, aprodul. „Foarte amical!” \[i spuse ea.

„De unde-l cunoa[te, oare, pe Jim?”

URM~RIRE P~TIMA{~

69

– A, iat-o, zise el, t`r`g`nat, provocând-o din privire s` fac`

o scen`. Parc` \i transmitea un mesaj, avertizând-o c`, la

nevoie, putea [i el s` joace incorect. Purta alt costum elegant [i o c`ma[` alb`, contrastând cu gâtul [i figura bronzate. Aspectul lui contrasta brutal cu cel afi[at pe insula Padre. Cu excep]ia privirii provocatoare. Pe moment, de]inea toate atuurile, iar Elizabethei nu-i convenea deloc situa]ia. Nedorind s` dea un spectacol \n folosul lui Jim, \n]elese c` era constrâns` s`-l \nso]easc` pe Nate afar` din cl`dire. „Dar nici un pas mai departe!” \[i jur` ea. Nu va \ndr`zni s-o r`peasc` de pe strad`. Oare?

Arbor` un zâmbet for]at [i porni spre el. Numai Nate era con[tient c` acea atitudine amical` din gesturi nu se reflecta [i

\n privirile, ca ni[te lame de pumnal, sfâ[iindu-l cu cu vârfuri

o]elite.

– Am \ntârziat? \ntreb` ea, dorindu-[i s` r`mân` calm`.

„A[teapt` numai s` ajungem afar`, domnule Chandler,” \[i zise. „Ai s` regre]i ziua \n care ]i-ai \nchipuit c` po]i intra aici

\n pas de dans, ca s` m` obligi s`-]i rabd prezen]a.”

– Deloc, replic` Nate suav. |l salut` pe Jim, apoi veni s`-i ia

bra]ul.

– |n locul t`u, a[ fi foarte atent, Amanda Elizabeth. Altfel,

s-ar putea s` fii obligat` s` apelezi la un dentist, o aten]ion` el calm, conducând-o spre u[a de la intrare.

– Ce vrei s` spui? se r`sti ea, riscând o privire fugitiv` la expresia pl`cut` ce-i \mpodobea figura.

– |ntreb`ri [i iar \ntreb`ri! o tachin` el.

– {i cum se face c`-l cuno[ti pe Jim Tolar?

70

ELEANOR WOODS

– Ast`zi l-am v`zut pentru prima oar`, dar scrâ[ne[ti din

din]i a[a de tare \ncât m` mir c` nu te doare. Mul]umit`? Ochii alba[tri \i scanar` tr`s`turile fe]ei, oprindu-se mai mult asupra gurii. Nu te atrage ideea de a lua prânzul cu iubitul dumitale, doamn` judec`tor? \ntreb` el, \n b`taie de joc. – Nu e[ti iubitul meu, Nate Chandler, mârâi ea r`zbun`toare, observând apoi c`, \ntr-adev`r, \ncepuse s-o doar` maxilarul. {i nici n-am de gând s` prânzesc cu tine. A[ prefera s` m`nânc \n compania celui mai aprig du[man, decât s` m` a[ez la aceea[i mas` cu tine.

– Ciudat, chicoti el, ca r`spuns la acea ostilitate f`]i[`. |mi

\nchipuiam c` de]in monopolul. Mai sunt [i al]i nenoroci]i, pe care-i dezavuezi la fel de mult? – Pentru moment, nu-mi mai vine \n minte nici unul, murmur` Elizabeth mohorât`. De ce n-o invi]i la mas` pe amazoana aceea blond`? P`rea destul de interesat` de compania ta, când a reu[it s`-]i dea de urm` pe South Padre. Te-ai plictisit de ea atât de curând?

La dracu! De ce nu era capabil` s`-[i ]in` gura? Cuno[tea r`spunsul \nc` \nainte de a pune \ntrebarea. Se sim]ise umilit` la apari]ia blondei \nalte, care coborâse din ma[in` \n acea ultim` zi a vacan]ei. Se \ncovoiase ca lovit`, privind la picioarele lungi [i bronzate ce r`s`reau din [ortul alb, foarte sumar, \n vreme ce acopereau distan]a dintre ma[in` [i locul \n care Nate se plimba pe plaj`. R`m`sese paralizat` de agonie, când \mbr`]i[area se transformase \ntr-un s`rut lung, plin de pasiune.

– Mica vizit` a Nadiei te-a f`cut geloas`? \nterveni Nate, \ntrerupând dureroasa amintire.

URM~RIRE P~TIMA{~

71

– Geloas`? Vocea ei era rigid`. Nu prea. Mai iute

recunosc`toare. F`r` interven]ia ei, m-a[ fi putut da \n spectacol mai r`u. |ntr-o oarecare m`sur`, era adev`rat. Apari]ia altei femei o

obligase s` ia \n considerare toate avertismentele ignorate pân` atunci, cu non[alan]`. Dup` câteva zile [i nop]i de idil`, \[i \nchipuise despre situa]ie lucruri care o f`ceau, \nc`, s` intre \n p`mânt de ru[ine.

– Deci, asta este motiva]ia noti]ei pe care am g`sit-o lipit`

pe u[`, când m-am \ntors de la prânzul cu Nadia, murmur` el,

gânditor. Dac` ai mai fi r`mas o vreme, ai fi constatat cu proprii ochi c` am trimis-o acas`.

– |ntr-adev`r, nu m` intereseaz`, Nate. Acum, nu-mi

doresc decât s`-mi dai drumul la bra], \i comunic` Elizabeth,

pe tonul cel mai caustic. Am avut parte de o diminea]` destul de nepl`cut`, iar dup`-amiaza nu se anun]` mai promi]`toare. De \ndat` ce ajunser` \n strad`, se opri, purtând pe chip o expresie \nc`p`]ânat`.

– Pl`nuie[ti s-o zbughe[ti imediat ce-]i eliberez bra]ul? Privirea ei r`mase ferm`.

– Nici nu-]i \nchipui cât de repede.

– |n cazul acesta, m` tem c` nu-]i voi face pe plac.

|ntâmpl`tor, [tiu c` avem la dispozi]ie dou` ceasuri [i vreau s`-]i ofer un prânz. Avem de discutat câteva chestiuni. Se citea hot`râre \n privirea lui. Dac` ar fi continuat s`-l resping` categoric, ar fi l`sat impresia c` se temea de el. Poate c` ar fi fost mai \n]elept s`-i accepte planurile, deocamdat`. |n afar` de asta, [tia, din experien]a h`r]uielilor anterioare, c` Nate avea reac]ii foarte

72

ELEANOR WOODS

nea[teptate. Cu efort minim, realiza lucruri pe care al]i b`rba]i nu le-ar fi ob]inut niciodat`. |n cazul ei, era cu siguran]` adev`rat.

– Bine, fie, accept` ea, f`r` cordialitate. Dar, s` [tii, merg

fiindc` a[a vreau, nu de fric`. Nu m` interesezi ca prieten, sau

ca amant [i nici nu umblu dup` banii t`i. Clar?

– Desigur, Elizabeth.

|n locul sclipirii triumf`toare la care se a[tepta, ochii lui exprimar` doar o satisfac]ie calm`. „{i de ce nu?” argument` ea \n sine. „Este mult prea cizelat, pentru a recurge la asemenea manifest`ri jalnice.” Numai un b`rbat nesigur pe

sine [i calit`]ile sale ar fi jubilat. Nate se n`scuse cu talentul de a dezarma membrele sexului opus. Fruntea Elizabethei era \ncruntat`, iar ea \[i mu[ca buza de jos. – N-a[ vrea s`-]i \ntrerup medita]ia profund`, Amanda Elizabeth, dar nu crezi c` am b`tea la ochi mai pu]in, dac` ne-am \ndrepta spre parcare? Oamenii \ncep s` ne priveasc`, remarc` el, cu blânde]e.

– Nu-mi pas` [i renun]` s`-mi mai spui Amanda Elizabeth.

Ai f`cut-o de mai multe ori [i nu-mi place. Doar prietenii intimi [i familia au acest privilegiu. Privi spre ma[ini, apoi \[i aminti c` el spusese ceva despre parcare. Unde este ma[ina ta? \ntreb` ea, mu[c`tor.

– La reparat.

– Da? {i unde anume vom mânca?

– La mine acas`.

– A, nu. F`cu un pas \napoi. Pân` aici!

– }i-e team`? o provoc` Nate.

URM~RIRE P~TIMA{~

73

– Nu. Doar c` nu m` intereseaz`, atâta tot.

Nate zâmbi periculos, apoi eliber` bra]ul Elizabethei [i-i prinse mâna.

– Asear`, ]i-ai dat silin]a s` m` convingi c` cele petrecute

pe South Padre n-au fost decât un interludiu pl`cut. Acum, te por]i ca o femeie deranjat` de amintirile respective. Trebuie s` existe un motiv pentru panica [i nervozitatea ce par s` te cuprind` de \ndat` ce apar. Decât s` r`mân` pe trotuar la ora amiezei [i s` se certe cu el, Elizabeth oft`, resemnat`. |[i retrase mâna [i porni spre

parcare.

– Nu prea obi[nuiesc s` asigur transportul, când sunt

invitat` la mas`, \i arunc` peste um`r, pentru cazul c` s-ar fi sim]it victorios.

– Nici nu m-a[ fi a[teptat, replic` el concis.

– Sigur, asta nu se aplic` \n cazul t`u, zise ea cu voce

mieroas`, menit` s`-l zgând`reasc`. La banii t`i, a[ zice c` ai la

dispozi]ie oricâte ma[ini.

– Te deranjeaz` c` nu-s s`r`ntoc, cum m` credeai?

– Nu. M` deranjeaz` numai c` trebuie s`-]i suport prezen]a.

Faci des a[a ceva, sau sunt fericita aleas` pentru o toan`?

Nate \[i st`pânea greu amuzamentul.

– Având o asemenea reputa]ie, m` str`duiesc s` fac fericite pe toate doamnele. Elizabeth se opri brusc, privindu-l mânioas`.

– E[ti un …

– Hei, hei, Amanda Elizabeth, \i \ntrerupse el ie[irea

necontrolat`. Aminte[te-]i cine e[ti! Nu se face ca lumea s` te

vad`, \n mijlocul parc`rii, prad` unui acces de mânie.

74

ELEANOR WOODS

– Nu eram pe cale s` am un acces de furie.

Vâr\ mâna \n po[et`, c`utând cheile, apoi porni spre locul rezervat.

Uimirea f`]i[` a lui Nate \n fa]a MG-ului hodorogit, reu[i, prima dat` de când se \ntâlniser`, s-o bine dispun`.

– Doamne! exclam` el, zgâindu-se la micu]a ma[in`. Nici

o mirare c` asear` se auzea de parc` ai fi condus un tanc.

Acum, la lumina zilei, se vede c`-i numai bun` de aruncat la gunoi. – }i-e fric`, Nate, spuse ea, aruncându-i o privire nimicitoare.

– Te pricepi la [ofat la fel de bine ca la f`cut amor? \ntreb` el, pe acela[i ton potolit.

– N-am \nregistrat nici o plângere \n ultimele patru luni …

nici la volan, nici \n pat, replic` ea, f`r` s` clipeasc`. A[a – \[i ridic`, provocator, leg`tura de chei – mergem? |ncruntat, Nate se \nghesui pe scaunul pasagerului. Elizabeth \l urm`rea, cu bucurie r`ut`cioas`.

– Acum, regre]i invita]ia? zise ea, sprijinindu-se de sp`tar.

Constatase \n timp, c` era mult mai prudent s`-[i lase pasagerii s` se acomodeze pu]in, \nainte de a-i supune n`b`d`ilor ciudate ale ma[inu]ei. Când \l crezu suficient acomodat, Elizabeth \ntoarse cheia \n contact [i a[tept` ca motorul s` prind` via]`. Apoi, introduse schimb`torul \n mar[arier. Dup` ce ma[ina fu corect aliniat` spre ie[irea din parcare, reveni \n treapta \ntâi de vitez`. MG-ul se supuse, cu un minunat spectacol de convulsii [i smucituri, provocându-i lui Nate un [ir de expresii

neortodoxe.

URM~RIRE P~TIMA{~

75

Elizabeth se ab]inu s`-i comenteze ie[irea, concentrându-se la schimbarea vitezelor, la ma[inile care-i dep`[eau vâjâind [i asupra luminilor semafoarelor, \ncercând, f`r` s` reu[easc`, s` r`mân` serioas`.

– Ce dracu g`se[ti atât de amuzant? \ntreb` Nate pe un ton

amenin]`tor, c`utând ceva de care s` se ]in`. – Pe tine, râse ea. Pari un gigant prins \ntr-o cutie de chibrituri. E[ti sigur c` nu-]i va afecta reputa]ia? continu` vesel`, dar imediat \[i dori s` fi t`cut. Câteva momente o privi fix, cu sprâncenele unite \ntr-o

linie aspr`, deasupra ochilor alba[tri. Elizabeth se sim]i transportat` \n alt timp [i loc, f`când dragoste sub lumina

blând` a lunii str`lucitoare. F`r` s`-[i dea seama, scutur` din cap, \ncercând s` scape de viziune. Amintirile acelea erau moarte. Apar]ineau unei realit`]i dep`[ite de mult` vreme.

– Po]i s` porne[ti, acum, Elizabeth. Vocea aspr` a lui Nate

rupse vraja. S-a f`cut verde. Spera ca vibra]iile ma[inii s`-i ascund` tremurul mâinilor. Se \ntoarse [i r`mase cu privirea a]intit` asupra drumului. Restul drumului \l parcurser` \n lini[te. Ea era asaltat` de nesiguran]` [i team`, iar el p`stra o expresie gânditoare. Apartamentul contrazicea reputa]ia b`rbatului. |n locul a[teptatei abunden]e, Elizabeth descoperi un c`min primitor, decorat cu gust. Camera de zi era cu dou` trepte mai jos, fa]` de holul de la intrare. R`mase \n pragul u[ii duble [i studie \nc`perea, cu surpriz` aprobatoare. Camera enorm` con]inea o gam` pl`cut` de canapele lungi [i fotolii tapisate cu ]es`turi de lân`, \n nuan]e de crem, ruginiu [i castaniu. Pardoseala era

76

ELEANOR WOODS

acoperit` de un covor gros, plu[at, de culoare bej. Mai multe m`su]e [i veioze erau amplasate cu vizibil` preocupare pentru confort [i relaxare. Pe m`su]e erau \mpr`[tiate reviste, iar farmecul camerei era completat de câteva ghivece cu plante ornamentale.

– Nu cumva e[ti surprins`? \ntreb` Nate.

– Pare … atât de primitor, spuse ea, cerându-i scuze din

privire. M` a[teptam la ceva ni]el mai preten]ios.

– |n]eleg. Poate ni[te lumini difuze, muzic` \n surdin` [i

divane joase? |n sprijinul orgiilor pe care le organizez noapte de noapte. Asta te a[teptai s` g`se[ti, Elizabeth? spuse el, pe un ton ce nu \ncerca s`-i ascund` nepl`cerea. – Ei bine, nu se presupune c` ai fi un soi de rege al

libertinajului? }i-ai dat mult` osteneal` s` m` pui la curent cu succesele tale la femei. De ce te deranjeaz` c` m` a[tept s` descop`r ceea ce mi-ai sugerat? |l v`zu pe Nate, desprinzându-se de canatul u[ii [i f`când un pas \n direc]ia ei, cu o lucire hot`rât` \n privire. Instinctiv, se retrase [i se sim]i p`[ind \n gol. |nainte de a reu[i s` strige, Nate o prinse [i o ridic`. |n loc s-o lase jos, continu` s-o ]in` \n bra]e. Mâinile ei, care cu câteva clipe \n urm` b`teau aerul, \ncercând s` amortizeze iminenta c`dere, \i cuprinseser` acum grumazul.

– Nu [tiu ce-a fost \n mintea mea, s` cred c` va fi nevoie de

eforturi de convingere, pentru a te ]ine iar \n bra]e, spuse el r`gu[it. Nu aveam decât s` r`mân \n preajma ta cinci minute, ca s` ajungi aici din proprie ini]iativ`.

URM~RIRE P~TIMA{~

77

De ast` dat`, Elizabeth nu reac]ion`. |[i sim]ea trupul r`spunzând bra]elor viguroase [i c`ldurii emanate de el. Pân` [i parfumul lui aparte contribuia la instaurarea senza]iei de

panic`. {tia c` nu are nici o [ans`, dac` nu va sc`pa de el, de orice form` de contact fizic.

– Las`-m` jos, ceru ea, cu o voce miorl`it`, parc` str`in`. Se

zb`tu s` scape din bra]ele lui. Te rog, Nate! \l implor`. N-am

venit ast`zi, aici, ca s-o lu`m de la cap`t. Ochii ei exprimau aceea[i solicitare. Nate fu surprins de spaima [i vulnerabilitatea reflectate pe figura ei.

– Bine, cu o condi]ie, zise el lini[tit.

– Care?

– S` m` s`ru]i. Un pupic, Elizabeth. S` spunem – \[i ridic` fruntea, zâmbind cu mândrie – \n amintirea trecutului.

– Nu mi s-a mai cerut niciodat` ceva \n schimbul mesei, \i

spuse ea, \ncruntat`.

– Atunci, ca individ deschis noului, ar trebui s` prive[ti

lucrul ca pe o experien]` inedit`, doamn` judec`tor. Folosise un ton la fel de \nc`p`]ânat. Acum, nu e[ti \n propria sal` de tribunal. Acesta este domeniul meu [i eu fac legea. Nu-s patrule de poli]ie [i nici posibilit`]i de evadare pe u[a din dos. Clar? Gura [i b`rbia lui aveau un aspect de hot`râre, care o

f`cur` s` nu-i pun` la \ndoial` sinceritatea.

– Un s`rut? \ntreb` ea sceptic`.

– Unul. Numai c` nu accept o pup`tur` pe obraz sau pe frunte. Vreau un s`rut adev`rat, Elizabeth.

78

ELEANOR WOODS

– Prea bine, suspin` ea \n semn de resemnare silit`. „De ce

naiba mi-am \nchipuit c` va fi mai simplu s`-i fac pe plac?” \[i spuse ea, s`rutându-l. Ini]ial, inten]ionase s`-[i lipeasc` buzele de ale lui, iar apoi

s` se retrag`. Dar, la fel cu toate celelalte planuri bine concepute, privindu-l pe Nate, [i acesta \[i lu` zborul pe fereastr` \n momentul atingerii buzelor. Sentimentele uitate dup` patru luni p`rur` s` pun` st`pânire pe situa]ie [i sim]i c` \n ea s`l`[luiesc dou` voin]e. Latura ei pasional`, care-i mai cedase lui Nate pe insul`, prelu` ini]iativa. Sub influen]a s`rutului, se deschise ca o floare, amintindu-[i vechile senza]ii. |n acea n`val` a sim]utilor, revenind la via]` sub influen]a

sângelui care-i alerga prin vene, Elizabeth auzi parc` slaba batjocur` a celeilalte jum`t`]i a personalit`]ii ei, \ncercând s`-i arate cine era Nate, de fapt. |n scurtul moment de luciditate, \ncerc` s` se desprind`. Nate \i sim]i reculul [i-i interzise evadarea. |ndep`rt` mâna care o sus]inea sub genunchi [i o l`s` s` alunece \nceti[or de-a lungul corpului lui. Pe parcursul scurtului, dar excitantului traseu, Elizabeth era con[tient` de musculatura ce juca sub costumul lui. Auzi suspinul aspru care-i p`r`si buzele, atunci când se \ndrept` ca s-o priveasc`.

– Nu cred c` e[ti atât de indiferent`, pe cât ai vrea s` m`

faci s` cred, Elizabeth. |i \ntoarse privirea, cu ochii plini de disperare t`cut`. „Nu,” \[i spuse, „nu-s indiferent`, dar sunt \nfrico[at`!”

URM~RIRE P~TIMA{~

79

– Cred c` amândoi am fost cinsti]i, Nate, \n privin]a sentimentelor, zise ea blând. Te g`sesc foarte atr`g`tor.

– Atunci, de ce ai reac]ionat astfel, când ne-am \ntâlnit la

unchiul t`u? \ntreb` el, \n vreme ce o mângâia pe spate [i pe umeri. Ai luat-o la fug` de parc` a[ fi fost un pericol pentru

siguran]a ta. Elizabeth zâmbi trist`. |[i a[ez` palmele pe pieptul lui [i f`cu un pas \napoi.

– Pune-te \n locul meu, o clip`. Am avut o escapad` cu

tine, considerându-te … – ridic` din umeri indecis` – golan.

Când ]i-ai f`cut apari]ia cu unchiul Luke, am r`mas buimac`. Pe urm`, cred c` a fost un amestec de mânie, cauzat` de \n[el`ciune, [i stupiditate.

– |]i pare prosteasc` dragostea dintre noi? \ntreb` Nate. N-a

fost un simplu capriciu estival, Elizabeth. A fost fantastic` [i minunat`, [i-mi voi da toat` silin]a s` se repete. Vocea lui nu era amenin]`toare, afirmând doar o stare de fapt, cu o hot`râre mai \nsp`imânt`toare decât o ac]iune f`]i[`. Se \ndep`rt` mai mult, bucuroas` c` nu mai \ncerca s-o opreasc`. |ns` el nu ac]iona astfel. Aflase de mult` vreme. {i poate c` `sta era lucrul care o deranja cel mai mult. Dac` Nate ar fi fost tipul de b`rbat care s` profite de sl`biciunea femeilor, s-ar fi putut consola cu ideea ira]ional` c` n-avusese ce face, \n fa]a for]ei. Dar [tia c` nu era cazul. Nu-i promisese nimic [i nici nu-i ceruse promisiuni. Când ajunseser` s` fac` dragoste, lucrul se petrecuse simplu [i natural. Privi spre el, peste um`r, iar ochii ei erau \nc`rca]i de o ciudat` triste]e.

– |mi pare teribil de r`u Nate, dar nu pot fi de acord cu

tine. Fiindc`, vezi tu, n-am de gând s` relu`m povestea.

Capitolul 6

– Ai o leg`tur` cu Frank Whitcomb? \ntreb` el dup` o

scurt` pauz`. – |mi este prieten, nimic mai mult, r`spunse ea cu repeziciune. Pentru mine, este foarte important s` nu m` ata[ez de nimeni.

– De ce? fu el curios, urmând-o \n camer`. {i nu \ncerca s`

m` am`ge[ti, spunându-mi c` nu e[ti interesat`, fiindc` [tiu c` nu-i a[a.

– Dar chiar a[a este. Elizabeth zâmbi cu blânde]e. {i nu

\ncerc s` te duc cu pre[ul. Acesta este adev`rul. Problema, sau

cum vrei s`-i spui, ]ine de mine, de alc`tuirea mea. – Adic`? \nsist` Nate. Se apropie de una dintre canapele [i se a[ez` cu ceafa sprijinit` de sp`tarul scund.

– Nu doresc s` m` implic, spuse ea. |mi place s` fiu liber`

s` vin sau s` plec dup` bunul meu plac. Cariera mea evolueaz` foarte bine. A[a c`, nu \n]eleg de ce ar trebui s`-mi complic existen]a.

URM~RIRE P~TIMA{~

81

Atitudinea lui Nate, care o privea [i asculta micul discurs preg`tit, o tulbura pe Elizabeth.

– Vrei s` spui c` n-a mai fost nimeni \n via]a ta, de când

ne-am v`zut ultima dat`? \ntreb` el, ne\ncrez`tor. Elizabeth oft`, a[ezându-se pe bra]ul unui fotoliu capitonat.

– Mi-ar fi pl`cut s` m` crezi, Nate, dar, dac` nu po]i, asta-i

treaba ta. M` v`d cu o serie de b`rba]i, dar nu m-am culcat cu

nici unul. Se \ncrunt`. E chiar a[a greu de crezut? Nate ridic` din umerii puternici.

– A[ zice c`-i unicat, pentru epoca asta [i vârsta ta.

– Am senza]ia c` n-ai spus-o ca pe un compliment. |i zâmbi

pe deasupra m`su]ei joase din fa]a canapelei.

– Probabil c` ai dreptate, admise el, \n sil`. Se ridic`. N-am

mai avut parte de o femeie care s` refuze s` se culce cu mine, Elizabeth, o inform` el de la \n`l]imea sa dominatoare, [i cred c` egoul mi-a fost bini[or afectat. Veni spre ea, acoperind distan]a din câ]iva pa[i. Bun – zâmbi el, \ntinzându-i mâna – dac` nu te pot convinge s`-mi admiri dormitorul, mai ales patul, ce p`rere ai de ceva de mâncare? Joseph are \ntotdeauna câte ceva pus deoparte. – Ei bine, domnule Chandler, foarte amabil din partea dumitale, zise ea, permi]ându-i s-o ajute s` se ridice. Te avertizez, \ns`, nu prea mi-e foame.

– Ah, probabil c` ai uitat cât de conving`tor pot fi. }i-am

mai zgând`rit apetitul dificil [i alt` dat`, ]ii minte? Elizabeth \[i amintea foarte bine [i \[i feri ochii de lumini]ele juc`u[e din privirea lui. Fusese o remarc` ambigu` [i amândoi erau con[tien]i.

82

ELEANOR WOODS

***

–Nu [tiu cine-i acest Joseph, spuse Elizabeth mai târziu, pe când savurau cafeaua, \n micu]ul separeu al buc`t`riei str`lucind de cur`]enie, dar, dac` poate fi ademenit s` te p`r`seasc` o voi face. G`lu[tele lui sunt dumnezeie[ti. Nate se a[ez` mai bine pe scaun [i o urm`ri cum aprindea o a doua ]igar`, \n mai pu]in de zece minute.

– |mi voi face datoria s`-i comunic lui Joseph aprecierile.

S-ar putea s` ob]in o urm` de zâmbet de la nemernicul irascibil. Fumezi prea mult, doamn` judec`tor McBain. Ce te deranjeaz`? \ntreb` el, schimbând brusc subiectul. „Chiar tu,” fu tentat` s` r`spund`. Dar nu era complet

adev`rat. De[i prezen]a lui ap`rea ca o amenin]are, privind viitorul apropiat, pentru moment o \ngrozea perspectiva \ntoarcerii \n sala de judecat` [i hot`rârea pe care trebuia s-o ia.

– Cred c` ]i-am mai pomenit despre procesul de divor],

destul de nepl`cut, pe care-l judec. |n dup`-amiaza asta,

trebuie s` decid cine va avea custodia asupra copilului de doi ani.

– {i asta nu-]i convine?

– Da. Poate c` a fi judec`tor este o ocupa]ie cu prestigiu,

dar abia a[tept ziua \n care voi putea s`-mi practic meseria, f`r` s` fiu constrâns` s` impun legea. Nate sprijini un cot pe bra]ul fotoliului [i-[i propti b`rbia \n pumn, admirând frumuse]ea delicat` a femeii din fa]a lui. |n locul lucirilor de l`comie [i a perseveren]ei, prezente de

URM~RIRE P~TIMA{~

83

obicei \n ochii cuno[tin]elor sale feminine, pe figura Elizabethei nu g`sea decât compasiune [i grij`, iar lucrul nu-i prea pl`cea. C`ci nici una nu-i era adresat`. Era obi[nuit s` beneficieze de \ntreaga aten]ie a femeilor [i, cinstit vorbind, adesea, mai mult decât afec]iunea pe care o

cerea. Totu[i, \n ceea ce-o privea pe Elizabeth, prezen]a lui o influen]a cam cât o r`ceal` sever`.

– |]i plac copiii, Elizabeth?

– A, da, r`spunse ea cu c`ldur`, l`sând garda jos pentru

moment. Adesea, m-am gândit la cât de pl`cut ar fi s` am o familie numeroas`.

– Z`u? spuse Nate cu \ngâmfarea aceea enervant`. {i asta

nu provoac` unele specula]ii printre tovar`[ii t`i de munc`?

– De ce ar face-o? Se cunosc destule cazuri de femei care

au copii, f`r` ca asta s` determine scandaluri serioase.

– P`i, replic` el inocent, dup` mine, ideea ta este minunat`

[i \]i ofer tot sprijinul. Dar, ce voiam s` spun este c`, dac` e[ti

atât de deschis` noului, pe cât vrei s` m` faci s` cred, iar refuzul t`u de a te implica \ntr-o rela]ie serioas` cu un b`rbat r`mâne \n vigoare, nu pricep cum speri s`-]i atingi remarcabilul scop? O clip`, Elizabeth \l privi fix. Era clar c` picase \n propria capcan`. Dar rela]ia lor unic` o \mpiedica s` admit` \nfrângerea atât de u[or.

– Exist` [i alte modalit`]i ca o femeie s` devin` mam`, care

nu implic` obligativitatea prezen]ei constante a unui b`rbat, Nate, contr` ea, cu [iretenie.

– Ca de exemplu?

– P`i … la mintea coco[ului ar fi adop]ia. O mam` singur`

nu mai este privit` atât de r`u, \n zilele noastre. Apoi,

84

ELEANOR WOODS

continu` ea, incapabil` s`-[i ascund` veselia, sunt b`ncile de sperm`. |n ultimul timp, au ap`rut o mul]ime de posibilit`]i, ca o femeie singur` s` creasc` un copil, spre deosebire de vremurile când purta stigmatul de „nec`s`torit`” [i era considerat` incompetent`.

– Doamne! Nate o privea cu gura c`scat`. Cred c` ]i-ai

pierdut min]ile. – Z`u? De ce? zise ea degajat, \ntâlnindu-i privirea ne\ncrez`toare. De ce n-ar avea femeia dreptul de a hot`r\ dac` vrea sau nu s` \ndure atitudinea de p`un a unui b`rbat, \n timpul ritualului de \mperechere? Se sprijini de sp`tarul

scaunului [i pretinse c` prevede viitorul. Gânde[te-te, Nate. Rolul b`rbatului \n societate, a[a cum \l percepem acum, s-ar putea perima. Ce fantastic pas \nainte ar fi ca femeia s` capete dreptul inalienabil de a decide asupra destinului omenirii!

– Ce aiureal`!

– Cum ai spus? zise Elizabeth, reu[ind cu greutate s` treac` peste hohotul de râs cara amenin]a s-o \nece.

– M-ai auzit, murmur` el, folosind acel ton nepl`cut, pe

care [i-l amintea din ziua când se cunoscuser`. N-ai decât s`-]i compari toate cuno[tin]ele masculine cu p`unii, dac` a[a

crezi, \ns` eu refuz s` fiu vârât \n aceast` categorie. Elizabeh \[i mu[c` buza de jos, gânditoare, \nfruntând limbajul aspru al b`rbatului \ncruntat din fa]a ei.

– Poate c` ai dreptate, c`zu ea de acord, f`r` tragere de

inim`. Nu pot s` afirm c` ]i-ai fi expus penajul str`lucitor.

Dac` m` ajut` memoria, te-ai comportat mai degrab` ca un urs lipsit de maniere.

– |ntotdeauna? \ntreb` el, aluziv. Nu prea cred, iubito!

Dac` [i eu \mi amintesc bine, o lu` el \n derâdere, ursul cel

URM~RIRE P~TIMA{~

85

moroc`nos a fost bine venit \n câteva rânduri, \n s`pt`mâna aceea de prim`var`. Spre mul]umirea ei, Elizabeth fu \ntrerupt` de sosirea lui Joseph Dane. |n sine, nu-l putea descrie pe salvator decât cu vorba „aspru”. |n timp ce nou-venitul l`sa pe bufet dou` pungi uria[e cu alimente, fu convins` c` figura lui era demn` de

a fi imortalizat` pe pânz`, purtând titlul de „Om \n

suferin]`”. Nici o urm` de zâmbet nu-i lumin` fa]a, când Nate \l chem` [i f`cu prezent`rile. Nici un efort s`-[i fac` prezen]a bine

venit`, de[i o supuse unei examin`ri atente. Amuzat` de atitudinea acestui individ irascibil, Elizabeth deschise gura, pentru a-i ar`ta cu mândrie, \ntr-un zâmbet amical, dantura impecabil`.

– Elizabeth e impresionat` de g`lu[tele tale, Joseph,

\ntrerupse Nate t`cerea stânjenitoare instalat`. Totu[i, nu l`sa lauda s` ]i se urce la cap. Ea nu-i \n stare nici s` pr`jeasc` o

felie de [unc` f`r` s` stârneasc` un dezastru, ad`ug` el mieros, aruncându-i Elizabethei un surâs mali]ios.

– Nu ]ine seama de tachin`rile lui Nate, domni[oar`

McBain. De când s-a n`scut, \mi dau silin]a s`-i insuflu m`car

un minimum de bun` cre[tere. Din p`cate, sunt obligat s`-mi recunosc e[ecul.

– |n]eleg perfect, Joseph. Elizabeth \i zâmbi \ncruntatului

personaj. Am avut prilejul s`-i cunosc comportamentul. |]i

pricep dezam`girea.

– Ei bine … spuse el, pe gânduri. |[i mut` privirea spre

Nate, purtând pe chip o expresie mul]umit` – cel pu]in, a[a i

se p`ru Elizabethei.

86

ELEANOR WOODS

– S-ar putea s` mai existe speran]` pentru tine, b`iete.

Elizabeth fu \nveselit` de tratamentul pe care i-l aplica Joseph. B`iete nu se prea potrivea cu conforma]ia, sau experien]a \n materie de amor, ale lui Nate. Afectând obi[nuin]` resemnat` la glumele \ndoielnice ale

unei persoane ce nu se poate l`uda cu integritatea facult`]ilor mentale, Nate se \ntoarse spre ea, zâmbind \nghe]at.

– Dac` n-ai \n]eles, tocmai ai primit un compliment,

Elizabeth.

– Capacit`]ile intelectuale ale domni[oarei McBain fac

inutile clarific`rile, Nate, anun]` Joseph, sarcastic. Tân`ra

domni[oar` [i cu mine ne \n]elegem perfect, nu-i a[a?

– Desigur, aprob` Elizabeth f`r` \ntârziere, impulsionat`

de remarcile insult`toare pe care [i le aruncau cei doi. Când veni vremea plec`rii, \n loc s-o conduc` pân` la ma[in`, Nate se \nghesui din nou pe locul pasagerului. De

data asta, Elizabeth nu mai f`cu nici un efort de a-[i ascunde amuzamentul.

– Ce pericol extrem te oblig` s` ri[ti alt` c`l`torie \n ma[ina mea?

Nate o privi câteva secunde f`r` s` r`spund`, apoi zise:

– O \ntâlnire, peste dou`zeci de minute. Plus faptul c`

n-am fost niciodat` capabil s` rezist unei provoc`ri periculoase. Iar o c`l`torie cu tine asta reprezint`. Scuturând [treng`re[te din cap, Elizabeth puse \n func]iune motorul astmatic. Peste câteva momente, pe drumul

spre tribunal, \l \ntreb` pe Nate unde-l g`sise pe Joseph.

– Cred c` n-am mai cunoscut niciodat` un astfel de om. Mereu este la fel de sincer?

URM~RIRE P~TIMA{~

87

– |ntotdeauna, r`spunse Nate. A lucrat pentru tata, \nainte

de na[terea mea. A suferit un accident [i a fost constrâns s` r`mân` la pat mai multe luni. |n vremea aceea, m-am n`scut,

iar mama a murit. |n loc s`-[i reia vechiul post, la ferm`, mi-a devenit d`dac`. Tata continua s` sufere dup` dispari]ia mamei [i, o vreme, a cam uitat c` exist.

– |mi pare r`u, murmur` Elizabeth.

– Ah, nu d`dea vina pe mine; pur [i simplu nu putea trece

peste pierdere. Joseph, nu numai c-a avut grij` de mine, dar l-a sus]inut [i pe tata. A[a c` – \i arunc` o privire mâhnit` –

acum, am de suportat flec`reala a doi b`trâni ]âfno[i [i excentrici.

– St` de mult cu tine?

– Din p`cate! oft` el. A doua zi dup` ce m-am mutat, s-a

\nfiin]at la u[`, declarându-[i inten]ia de a avea grij` de mine.

|n prezent, lupta dureaz` de mai mult de optsprezece ani [i sunt \ntr-o permanent` retragere strategic`.

– Dar nu prea te deranjeaz`, nu-i a[a? Vreau s` spun c` este

vizibil` afec]iunea pe care ]i-o poart`. Rela]iile dintre voi sunt amuzante [i, \n acela[i timp, \nduio[`toare.

– O, \n]eleg, t`r`g`n` cuvintele Nate, privind-o fix. Dac`

este atât de dornic s` aib` grij` de mine, mai bine s`-i permit s-o fac`. Asta voiai s` zici? Elizabeth \[i lu` ochii de la traficul intens, privindu-l un singur moment [i apoi se \ntoarse iar la drum.

– Da. De ce?

– P`i, spuse el, pref`cându-se nedrept`]it, \n ultimele dou`zeci [i patru de ore, am tot \ncercat s` atrag aten]ia unei

88

ELEANOR WOODS

anumite persoane, c` mi-ar pl`cea s`-i port de grij`. Nu m-am ales decât cu o tentativ`, nu foarte reu[it`, de evadare [i o lung` conversa]ie cu poli]istul Hobbs.

– Nu ]i-a pl`cut Hobbs? \ntreb` ea, \n`bu[ind un nou acces de râs.

– Nici de fric`! Te cam dezumfli, când ma[inile \ncetinesc

[i [oferii te privesc, \n vreme ce stai de vorb` cu prietenii

no[tri \n uniform` albastr`. Imediat te percep ca pe un soi de infractor, posibil vinovat de vreun viol, sau mai r`u.

– Fred Hobbs nu-[i \nchipuia a[a ceva, \[i ap`r` Elizabeth

prietenul. L-am rugat doar s` te re]in`, cât s` am vreme s` ajung acas`.

– {i ce motiv i-ai dat, dac`-mi dai voie s` \ntreb?

– I-am spus c` era ziua ta [i c` aveam nevoie de timp s`-]i

preg`tesc o petrecere surpriz`. La strig`tul lui batjocoritor, ea r`spunse cu un zâmbet mieros. Ce-i, Nate? Pari s` nu m` crezi!

– Chiar a[a, rânji el. Dup` cât se pare, ai uitat c` am mai

suferit o experien]` la fel de umilitoare din partea ta. Se aplec` spre ea, iar privirea lui o l`s` f`r` suflare, \n ciuda amintirii pl`cute a acelei evolu]ii aeriene. Da, spuse el, nepl`cerea \ntip`rindu-i-se pe figur`. V`d c`-]i aminte[ti.

– A[ vrea s` accentuez, domnule Chandler, c` mi-am cerut

scuze a doua zi [i c` le-ai acceptat. Ai obiceiul de a readuce \n discu]ie gre[eli vechi, de fiecare dat` când \]i convine?

– Nu, izbucni el ofensat. Dar, nici n-am mai jucat dup` cum

dicteaz` altcineva, pân` acum. Elizabeth nu coment`, ne[tiind \ncotro se \ndrepta discu]ia. Nate p`rea cuprins de o dispozi]ie ciudat`, iar ea se sim]ea destul de intimidat`.

URM~RIRE P~TIMA{~

89

O t`cere stânjenitoare \i \nv`lui restul drumului, pân` \n

parcarea tribunalului. Elizabeth opri MG-ul pe locul rezervat [i se aplec` s` opreasc` motorul [i s` scoat` cheia

din contact. |nainte de a apuca s-o retrag`, degetele lui \i cuprinser` mâna \ntr-o strânsoare u[oar`, \mpiedicându-i orice mi[care.

– A[ vrea s` ne mai vedem.

– De ce? Au trecut mai multe luni, Nate, de la \ntâlnirea noastr` pe South Padre. Doar nu te a[teptai s` cred c`,

dintr-o dat`, te-a n`p`dit dorin]a de nest`vilit de a m` c`uta?

– A, dorin]a a existat mereu, Elizabeth, crede-m`. Dar a

trebuit s-o las deoparte, din cauza unor c`l`torii de afaceri \n str`in`tate. Mai era [i problema minor` a g`sirii tale. M-am cam enervat, atunci când am dat peste articolul ce-]i anun]a numirea.

– Spui c` erai sup`rat, când ai descoperit anun]ul. De ce?

\ntreb` ea [i \[i ]inu respira]ia \n a[teptarea r`spunsului.

|nainte de a-[i explica sim]`mintele, Nate o privi gânditor [i-i eliber` mâna.

– Amintirile, cu o femeie splendid` tremurând de pasiune

\n bratele mele, nu se prea potriveau cu imaginea ta de judec`tor. Din nou, sprâncenele sale se unir` \ntr-o linie

continu`, deasupra nasului acvilin. N-ai urmat regulile, Elizabeth, [i m-a deranjat.

– De ce oare am senza]ia c`, dac` nu ]i-a[ fi dat ocazia

s`-mi iei urma ca un ogar, acum n-am mai fi aici? \ntreb` ea,

90

ELEANOR WOODS

sarcastic`. Dup` cum ]i-am spus asear`, faptul c` te-ai prezentat drept Nate Foster te priveaz` de dreptul de a solicita onestitate, sau respectarea regulilor. Cred c` eram doi oameni \n c`utare de relaxare, dup` constrângerile la care fuseser`m

supu[i de carierele respective. De ce nu vrei s` accep]i situa]ia [i s` treci mai departe?

– |n]eleg. Te-ai hot`rât s` exploatezi la maximum

antipatica mea prezen]`, tratându-m` ca pe o simpl` amintire sup`r`toare a zilelor tale de desfrâu? \ntreb` el, mai degrab` nemul]umit decât enervat. |nc` te am`ge[ti c` voi accepta aceast`, generos acordat`, audien]` [i voi

renun]a?

– {i de ce nu? r`spunse Elizabeth, cu o bravad`

dispropor]ionat` fa]` de sentimentele ei reale. Credeai cu adev`rat c` am s`-]i sar \n bra]e, pentru simplul motiv c` ]i-ai g`sit vreme s` te distrezi pe seama mea, jenându-m` cu prezen]a? Cuvintele care-i ]â[neau din gur` nu aveau nici o leg`tur` cu sim]`mintele reale pentru uria[ul \ncruntat de lâng` ea. Se temuse de ziua \n care ar fi g`sit-o [i chiar \[i imaginase momentul. Numai c` n-o preocupase nici o clip` situa]ia stânjenitoare. |i era fric` doar c` nu va reu[i s`-i reziste, \n cazul c` el ar fi dorit s` reia vechea rela]ie. |n cele dou` ocazii, din ultimele dou`zeci [i patru de ore, Elizabeth \[i d`duse seama c`, dac` nu-l oprea cumva, Nate putea deveni mult mai mult decât o cuno[tin]` intim`, dar \ntâmpl`toare. Ar fi putut descoperi [i afec]iunea pe care i-o purta.

URM~RIRE P~TIMA{~

91

Poseda abilitatea de a dep`[i orice baricad` conceput` de ea. De asemenea, era destul de inteligent`, \ncât s` priceap` c` atrac]ia pe care o exercita asupra lui se datora, par]ial, aparentei ei lipse de interes.

– Accep]i s` cin`m \mpreun`, ast` sear`?

– |mi pare r`u, murmur` Elizabeth, str`duindu-se s`

\ndep`rteze gândurile ce o asaltau. Ce ai spus?

– Te-am invitat la mas`, desear`. Continu`, aspru. Dac`

prezen]a mea \n Houston \]i este atât de indiferent`, ce importan]` poate avea dac` ne \ntâlnim, din când \n când? Ca atunci când o invitase la prânz, p`rea o propunere inocent`. Totu[i, fusese emis` pe un ton mustind de provoc`ri

ascunse. Fa]` de vremea petrecut` pe insul`, folosea o

strategie total diferit`, \ns` Elizabeth nu avea de gând s` accepte o a doua \ntâlnire \n aceea[i zi.

– Nu [tiu la ce or` am s` scap de la tribunal, Nate. {i nu

prea cred s` mai am chef de ie[it \n ora[. Poate, alt` dat`. Se uit` la ea, pe gânduri, iar Elizabeth aproape c` sim]i

intensitatea acelei sfredeliri albastre. Con]inea o derâdere sugerat`, prezent` [i \n zâmbetul buzelor lui senzuale.

– Te-ai hot`rât, dintr-o dat`, s` faci pe inaccesibila,

Elizabeth?

– Nu, zise ea. Nimic nu-i mai complicat decât acceptarea

unei invita]ii la cin`. Femeia trebuie s` aib` minimul de polite]e de a se angaja \ntr-o conversa]ie. {i, \ntrucât asta nu m` prea atrage, dup` o zi \ntreag` petrecut` \n instan]`, prefer s`-mi petrec seara singur`.

92

ELEANOR WOODS

Se \ntoarse, deschise portiera [i cobor\, cu un mic suspin de regret. Ar fi fost atât de simplu s`-i accepte ini]iativa. A[a de u[or! Ocoli MG-ul [i fu oprit` de Nate, care-i bara drumul cu propria persoan`. Ochii ei uimi]i \i \ntâlnir` privirea tulbur`toare, \n timp ce mâini grele i se a[ezau pe umeri. – De ast` dat`, am s`-]i accept scuza, Elizabeth, dar trebuie s` te avertizez. Indiferent dac` e[ti sau nu de acord, am avut o rela]ie foarte reu[it`, de[i scurt`. Nu-]i cer jur`minte eterne, doar [ansa de a ne bucura unul de compania celuilalt, o vreme. N-ai decât s` inventezi oricâte scuze, \ns`, pân` la urm`, voi ob]ine ceea ce-mi doresc. |i zâmbi, se aplec` [i-i mângâie fruntea cu un s`rut. |ntotdeauna reu[esc s`-mi ating scopul. |nainte s` poat` g`si ceva de spus, se trezi singur` \n parcare, privindu-l cum se \ndep`rta [i disp`rea dup` col]ul cl`dirii. Pentru o clip`, sim]i dorin]a de a bate din picior de frustrare, sub influen]a incredibilei neobr`z`ri a mizerabilului! „Auzi, s`-[i ating` scopul!” murmur` ea, traversând parcarea. Nu numai c`-[i afirmase explicit dorin]a de a relua rela]ia, dar \i negase dreptul de a avea un cuvânt de spus, pe aceast` tem`. „Ei bine, domnule Chandler, vei constata c` [i eu cunosc jocul acesta”, \[i spuse ea, cu o lucire diabolic` \n privire. „Nu-s obi[nuit` s` mi se impun` ceva, mai ales de c`tre un desfrânat egoist, convins c` nu trebuie decât s` pocneasc` din degete pentru a m` avea la a[ternut.”

URM~RIRE P~TIMA{~

93

***

Ascultând pledoaria final` a avocatului ap`r`rii, Elizabeth \[i zise c` nu avea nici un rost s`-[i amâne decizia. |n ciuda acuzelor lui Charles Warrick la adresa so]iei, [i \ncerc`rii avocatului s`u de a p`c`li instan]a cu astfel de inven]ii, nu exista nici urm` de dovad` privind nerespectarea, de c`tre reclamant`, a \ndatoririlor de mam` [i so]ie. Pe de alt` parte, avocatul ei prezentase fotocopii ale certificatelor medicale, demonstrând efectele b`t`ilor pe care i le administrase Charles Warrick. Martorii povestiser` despre mai multe ocazii \n care pârâtul o agresase verbal, sau se \mb`tase \n asemenea hal \ncât nu mai putea umbla. Dup` terminarea pledoariilor, Elizabeth \[i strânse gr`bit` noti]ele [i privi spre cei doi avoca]i. Se ridic` \n picioare [i vorbi:

– Vom lua o pauz` de treizeci de minute, ca s`-mi rev`d noti]ele. Apoi, voi da glas hot`rârii judec`tore[ti. {edin]a se \ntrerupe pân` la ora patru. Ajuns` la masa de lucru din cabinet, Elizabeth \[i recapitul` toate \nsemn`rile f`cute pe parcursul depozi]iei reclamantei, comparându-le cu venitul declarat de pârât [i constatând c`, probabil, va rezulta cea mai mare pensie alimentar` din scurta ei carier` de judec`tor. Cealalt` decizie care-o a[tepta, era mult mai u[or de luat. Datorit` instabilit`]ii psihice a tat`lui [i vârstei fragede a copilului, nu exista nici o umbr` de \ndoial` \n privin]a acord`rii custodiei.

94

ELEANOR WOODS

***

La aflarea deciziei, dup` cum era de a[teptat, r`sunar` exclama]ii de surpriz` din partea familiei pârâtului. Charles fu mult mai explicit, \n manifestarea nemul]umirii, s`rind \n picioare [i \mpro[când-o pe Elizabeth cu o mostr` de limbaj [i maniere care-l l`s` f`r` cuvinte pân` [i pe propriul avocat. Pe când Jim Tolar se \ndrepta spre b`rbatul mânios, Elizabeth se ridic` \n picioare [i se aplec` \nainte, sprijinindu-se cu palmele de marginea pupitrului. – Domnule avocat, dac` nu-]i po]i struni clientul, am s`-l \nchid pentru sfidarea cur]ii!

Capitolul 7

Combina]ia dintre prezen]a lui Nate \n Houston [i stresul provocat de procesul Warrick o l`s` pe Elizabeth cu vitalitatea unui melc, aproape total lipsit` de energie. Pe \nserate, intrând \n apartament, nu se mai obosi s` aprind` lumina \n sufragerie, ci trecu direct \n dormitor pentru a sc`pa de pantofii cu toc [i de \mbr`c`minte. Dup` câteva clipe, p`[i sub rev`rsarea cald` a du[ului. |ntoarse \nceti[or robinetul cromat, pân` ce abia mai putu suporta fierbin]eala apei, sperând s` elimine astfel tensiunea acumulat` \n ceaf` [i umeri. Atunci când, dup` câteva minute, c`ldura \i \nvinse oboseala, \nv`luind-o, opri brusc apa cald`. R`bd`, câteva secunde, asprimea du[ului sco]ian, apoi opri [i apa rece [i ie[i din baie. |nf`[urat` \ntr-un prosop mare, intr` \n dormitor. |mbr`c` bluza pestri]`, o pereche de chilo]i cura]i [i ni[te ciorapi de bumbac.

96

ELEANOR WOODS

Se strâmb` la propria reflexie \n oglind`, adunându-[i prosopul [i hainele purtate [i depozitându-le \n co[ul de rufe murdare din baie. Nu mai aducea nici pe departe cu femeia \ngrijit`, \ndeplinind func]ia de judec`tor [i exact asta \[i dorea. Se \ndoise adesea de \n]elepciunea accept`rii acelei \ns`rcin`ri. Problema nu provenea din incapacitatea ei de a face fa]`. Era mul]umit` de ceea ce realizase \n noua pozi]ie. „Ceea ce te deranjeaz`”, \[i spuse ea, „este incapacitatea de a te deta[a de cei cu care ai avut de-a face. Oameni ale c`ror vie]i au fost schimbate de hot`rârile tale … mai ales copii.” Lu` peria [i \ncepu s`-[i piept`ne p`rul \n mod mecanic. Singura consolare i-o oferea faptul c` mandatul ei de judec`tor avea s` expire curând. |[i adun` p`rul la ceaf` [i-l

prinse cu o agraf` sub]ire. Astfel aranjat, \i \ncadra figura lipsit` de fard, conferind o delicat` vulnerabilitate tr`s`turilor fine. |n adâncimile ochilor \ntuneca]i st`ruia o sugestie de singur`tate melancolic`, pe care ar fi negat-o, dac` ar fi observat-o altcineva. Tocmai \ntindea pe obraji crem` hidratant`, când auzi soneria de la intrare. |nchise ochii o clip`, \ncruntându-se deranjat`. N-avea chef de companie [i se gândea s` nu r`spund`, \ns` cel care sunase ap`s` din nou, hot`rât, pe buton.

– La dracu! murmur` Elizabeth. L`s` micul recipient cu

crem`, \nh`]` nervoas` un [erve]el ]i se [terse pe mâini,

\ndreptându-se spre u[a de la intrare.

– Cine-i acolo? \ntreb` ea, iritat`, oprindu-se cu mâna pe clan]`.

URM~RIRE P~TIMA{~

97

– Cine ai vrea s` fie, seara, atât de devreme? r`sun`

r`spunsul obraznic al lui Carol Greg. Elizabeth deschise u[a [i se d`du la o parte.

Nimeni. Z\mbi glacial. Speram s`-mi petrec seara \n

lini[te. Amica se strecur` pe lâng` ea, cu un rânjet neobr`zat pe figur` [i cu fruntea sus.

– Amanda Elizabeth, manierele tale las` mult de dorit. Nu

se opri decât la canapea, l`sându-se s` cad` cu un suspin de satisfac]ie. Privi spre Elizabeth, care o urm`rea cu vizibil`

nemul]umire din cel`lalt cap`t al camerei. Dac` n-a[ [ti c` nu-i a[a, a[ zice c` nu te prea bucuri s` m` vezi. Elizabeth trânti u[a de la intrare, reveni \n camer` [i se

a[ez` pe un scaun.

– N-ai aflat c` politicos este s` suni \ntâi [i s` \ntrebi dac` nu deranjezi, \nainte de a onora pe cineva cu prezen]a? ripost` ea.

– Vai, vai, ce sensibil` e[ti! râse Carol. Am trecut numai ca s` te \ntreb dac` nu vrei s` iei masa cu mine. M` simt singuratic`.

– Nu, mul]umesc, spuse Elizabeth, f`r` o cât de mic`

ezitare. Am avut parte de o zi absolut mizerabil` [i n-am nici o inten]ie s` mai ies din cas`. Carol accept` refuzul nepoliticos cu un calm ce vorbea de la sine despre tr`inicia prieteniei lor.

– De vin` pentru dispozi]ia de scorpie, e ziua de la tribunal, sau Nate? \ntreb` ea, f`r` menajamente. Elizabeth ridic` din umeri nemul]umit`.

98

ELEANOR WOODS

– Ambele.

– Pare promi]`tor. Te-a sunat Nate?

– Nici vorb` de asemenea aten]ie! Nu prea pune pre] pe

regulile polite]ii, ca [i alt` cuno[tin]` de-a mea. S-a \nfiin]at la

u[` [i am dat peste el la prânz.

– Hmmm. Ochii lui Carol str`lucir` r`ut`cios. Cred c` o s`-mi plac` individul.

– Normal, coment` Elizabeth, sarcastic`. Sem`na]i remarcabil de bine. De fapt, a]i face o pereche perfect`. Ce-ar fi s` v` aranjez o \ntâlnire?

– |n nici un caz! zise Carol, scuturând din cap, hot`rât`.

Asear`, nu-]i trebuia cine [tie ce putere de observa]ie s` consta]i c` domnul Chandler a sosit la Houston \n c`utarea unei oarecare domni[oare Amanda Elizabeth McBain. Nu f`cu nici un efort de a-[i opri hohotul de râs. Cinstit, Elizabeth,

s`rmana m`tu[` a r`mas f`r` cuvinte, la dispari]ia ta. Elizbeth zâmbi f`r` s` vrea. Totala nep`sare a blondei \n fa]a proastei dispozi]ii a gazdei [i comportamentul ei, de parc` ar fi fost bine venit`, erau dezarmante.

– Te rog – spuse ea, ridicând o mân` – nu-mi mai aminti.

M-am purtat groaznic. Totu[i, \n clipa aceea, p`rea o solu]ie foarte bun`.

– Ai prânzit cu Nate? \ntreb` Carol.

– Da. Am ajuns la concluzia c` exist` momente când e mai

prudent s` cedezi, \n loc s` te opui. Ast`zi, a fost o astfel de

ocazie. – P`i, acum, c` ce era mai dificil a trecut [i ai sc`pat nev`t`mat`, de ce s` nu te bucuri de el, cât` vreme r`mâne \n

URM~RIRE P~TIMA{~

99

Houston? suger` Carol, cu obi[nuita lips` de fine]e. Exist` o mul]ime de femei gata s`-[i sacrifice mâna dreapt` [i chiar mai mult, ca o astfel de brut` sexy s` le caute.

P`rerea Elizabethei fu scoas` \n eviden]` de pozi]ia sfid`toare a b`rbiei sale, exprimând \nc`p`]ânare. Se ridic` \n picioare.

– Hai s` renun]`m la subiectul `sta! Vrei un pahar cu vin?

– Da, da. C` bine zici! chicoti Carol. Se ridic` [i ea,

urmând-o pe Elizabeth \n buc`t`rie. Acesta este, f`r` discu]ie,

cel mai ciudat articol de \mbr`c`minte, pe care l-am v`zut

vreodat`, remarc` ea, cu ochii pe c`ma[a de noapte. Când am cump`rat-o, nu-mi \nchipuiam c` o s-o [i por]i. Elizabeth privi \n jos, la vibrantele pete de culoare, [i zâmbi.

– {i ce-i r`u \n asta?

– Dac` este nevoie s`-]i spun eu, atunci e grav. De ce dracu

nu-]i cumperi ni[te bulendre mai sexy, \n care s` defilezi? Dac` te-ar vedea acum, sunt convins` c` Nate [i-ar pierde

interesul pentru micul flirt \n care v-a]i implicat.

– Nu obose[ti niciodat` s` te dai \n spectacol? \ntreb` Elizabeth, turnând vin \n pahare.

– Nu. Am fost binecuvântat` cu o doz` mare de hedonism, când vine vorba despre b`rba]i. M` intrig`… adic`,

majoritatea. Lu` paharul \ntins de Elizabeth [i ciocni. |n cinstea b`rba]ilor … [i a lui Nate Chandler.

– Exist` vreo diferen]`? vru Elizabeth s` afle.

Carol \[i privi prietena din copil`rie [i scutur` din cap, \n semn de disperare mut`.

100

ELEANOR WOODS

– Dintre cuno[tin]ele mele, e[ti singura femeie capabil` s`

pun` asemenea \ntrebare ridicol`. Soneria telefonului \ntrerupse interesanta conversa]ie. Elizabeth \i f`cu semn lui Carol spre dormitor, murmurând un „Scuz`-m`!” gr`bit [i se duse s` r`spund`. La cap`tul firului era Amanda. |i fu fric` s` nu aduc` vorba despre Nate, apoi, pe m`sur` ce vorbeau, se calm`. M`tu[a nu f`cu vreo aluzie la serbare, de parc` nici n-ar fi avut loc. P`rea c` se str`duia, \n mod atipic, s` evite pomenirea evenimentului, iar Elizabeth \i mul]umi \n gând unchiului Luke. |n vreme ce vorbeau, i se p`ru c` aude o b`taie la u[`, \ns`

nu-i d`du aten]ie. Putea r`spunde Carol. Probabil vreun vecin, \[i zise ea, [i \ncerc` s` se concentreze asupra discu]iei.

– Am fost complet n`ucit`, draga mea. Au trecut mai mult

de doi ani, de când nu m-a mai vizitat mama ta. – Vrei s` spui c` mama vine aici? \ntreb` Elizabeth surprins`, dându-[i seama c`, \ntre timp, Amanda \[i continuase relatarea.

– Sigur c` da! Nu m-ai auzit? \ntreb` m`tu[a. Mi-a scris [i se

pare c` nu se simte prea bine. O cuno[ti pe Celeste; dup` ea, nu exist` doctori competen]i decât aici, \n Houston.

– }i-a comunicat data exact` a sosirii? zise Elizabeth, acum

foarte atent`. Trecuse mai bine de un an, de când nu-[i mai v`zuse p`rin]ii.

– Pân` \ntr-o s`pt`mân`, ceea ce \nseamn` oricând. A[a c`,

\ncearc` s`-]i faci un program cât mai flexibil, drag`. Sunt sigur` c` vei dori s`-]i petreci vremea cu ea.

URM~RIRE P~TIMA{~

101

– A[a voi face, m`tu[` Amanda. {i, dac` mai afli ceva, te rog

s` m` anun]i. Dup` ce o asigur` c` a[a va face, Amanda spuse c` trebuia s` plece. Elizabeth puse receptorul \n furc` [i r`mase pe marginea patului, cu o expresie gânditoare \ntip`rit` pe figur`. Se \ntreba dac` mama era \ntr-adev`r bolnav`, sau dac` vizita se va solda iar printr-o \nfruntare ostil` cu fostul so]. Erau exper]i \n a se \ntâlni „\ntâmpl`tor”, iar Elizabeth [tia c` tat`l ei pl`nuia s` participe la un congres medical, \n Houston. Pe felicitarea de ziua ei, existase o mâzg`litur` gr`bit`, anun]ând-o asupra venirii lui iminente [i a zilei aproximative. |n mod ciudat, datele coincideau. Se ridic` [i ie[i din camer`, gândindu-se c` o vacan]` ar fi fost ideal`, \n tentativa de a sc`pa de confruntarea amar`

dintre Michael [i Celeste. |n camera de zi se opri brusc, cu ochii pe Nate, a[ezat pe canapea, lâng` Carol, cu care discuta lejer, de parc` s-ar fi cunoscut de o via]`. La vederea acelei scene tihnite, se sim]i n`p`dit` de un val de mânie. Toate gândurile \i fur` alungate din minte de sunetul râsului gutural al lui Carol, reac]ie la cuvintele lui Nate. Dac` s-ar fi aflat \ntr-o stare mai receptiv`, ar fi observat imperceptibila lui \ncruntare, pe când \i evalua ]inuta extrava- gant`, sau vulnerabilitatea reflectat` de chip [i blânde]ea care \nl`tura \nceti[or asprimea obi[nuit` a tr`s`turilor sale. Abia când Nate se ridic`, privind peste um`rul ei, Carol se \ntoarse [i o z`ri pe Elizabeth.

– A, iat`-te, spuse ea nestingherit`. |ncepusem s` cred c`

vei r`mâne la telefon toat` seara. |i arunc` cel mai dr`cesc

zâmbet. Mi-am permis s`-i ofer ceva de b`ut lui Nate.

102

ELEANOR WOODS

– |]i mul]umesc, spuse Elizabeth, ie[ind din nemi[care. Se

a[ez` pe acela[i scaun, apoi, privindu-l pe Nate insistent, \ntreb`: Ce vânt te-a adus?

– Sunt purt`torul unui mesaj culinar din partea lui Joseph.

|[i rea[ez` statura uria[` pe canapea, p`rând a nu-i observa primirea deloc entuziast`.

– Dr`gu] din partea lui, zise Elizabeth lini[tit`, r`mânând

apoi mut` sub privirea ochilor alba[tri ce o ardea [i o mângâia, concomitent, prin materialul bluzei. Se foi stânjenit`, apoi se \ntoarse spre Carol. Va trebui s` r`mâi la mas`. Nu [tiu ce mi-a trimis Joseph, dar e un buc`tar excep]ional.

– Vai, drag`! spuse Carol, f`când o mutr` lung`. Mi-ar pl`cea, dar am o \ntâlnire. De fapt – ridic` mâneca

puloverului albastru \nchis, uitându-se la ceas – dac` n-o iau din loc, am s` \ntârzii. Conducând-o pân` la u[`, \[i st`pâni cu greu impulsul de a o sugruma.

– {tiu c` min]i, [opti ea printre din]i. Nu p`]e[ti nimic dac`

mai r`mâi o vreme. – Nu te mai preocupa atât de adev`rul sau falsitatea, spuselor mele, neghioabo, [i gr`be[te-te s` \mbraci ceva mai sexy, pentru numele lui Dumnezeu! replic` amica, pe un ton identic. |n ]inuta asta, aduci a papagal. Elizabeth renun]` la disput`, strângându-[i buzele. Imediat ce Carol ie[i pe hol, trânti u[a \n urm`-i. La revenirea \n sufragerie, \l auzi pe Nate chicotind grav. Cu ochi scânteietori, \l interpel`:

URM~RIRE P~TIMA{~

103

– Ce ]i se pare atât de amuzant, domnule Chandler?

– Dumneata, domni[oar` McBain, r`spunse el lejer. Carol

m-a informat c` ast` sear` e[ti prost dispus` [i \ncep s`-mi dau

seama cât de mult` dreptate avea. Elizabeth \[i feri ochii de expresia lui enigmatic`. N-avea nici un rost s` \ncerce s`-l uluiasc`, prin manifest`ri de proast` cre[tere. Cuno[tea acea privire [i [tia c` nu va pleca decât atunci când va voi el.

– |mi pare r`u, spuse ea \n cele din urm`, con[tient` c`-i

datora scuze. Am tr`it una din zilele acelea despre care auzi uneori, dar pentru care nu e[ti niciodat` preg`tit.

– Presupun c` te referi la procesul pe care l-ai prezidat, spuse el lini[tit.

– Da, afirm` ea gr`bit`, \n]elegând instantaneu c` [i el

considera propria apari]ie nea[teptat` ca motiv suplimentar de bulversare. – E[ti o mincinoas` jalnic`, Elizabeth, spuse el pe nea[teptate. Totu[i, continu` Nate, ridicându-se \n picioare, n-o s` aprofund`m chesiunea. Se apropie [i-i \ntinse o mân`. Hai s` vedem ce a hot`rât Joseph c` ar fi indicat s` mânc`m. |i d`du mâna f`r` s` se gândeasc` [i se l`s` ridicat` de pe scaun. |n loc s-o elibereze, Nate \i prinse [i cealalt` mân`, [i le petrecu pe sub bra]e, fixându-le cu coatele. Astfel, \[i eliber`

propriile bra]e, utilizându-le pentru a-i ridica b`rbia [i a o obliga s`-l priveasc`. Elizabeth se conform` \n sil`.

– Nu [tii c` nu te-a[ putea r`ni niciodat`? [opti Nate, \n

vreme ce buzele lui \i atingeau ochii, vârful nasului [i \n final

104

ELEANOR WOODS

gura, cu o moliciune [i delicate]e nea[teptate din partea unui b`rbat cu dimensiunile lui. |ns` Elizabeth \i mai sim]ise blânde]ea, a[a c` nu fu surprins`. Mai avusese de-a face cu senza]ia respectiv` [i cu for]a de atrac]ie pe care o exercita asupra ei. – Poate c` nu, cu bun` [tiin]`, spuse lini[tit`, pe când atingerea \i transmitea un tremur u[or de-a lungul spin`rii. Dar nu-mi pot asuma riscul, Nate. El ridic` fruntea [i o privi, observând amestecul de regret

[i dorin]`, ce i se oglindea \n ochi. Zâmbi.

– A, dar eu cred c` ai s-o faci! Poate nu de bun`voie, dar, totu[i, ai s` ri[ti. O s`rut` posesiv. {tia c` era o gre[eal` s`-i accepte intimitatea. Mintea \i transmitea semnale clare de primejdie, dar trupul ei vorbea alt` limb` [i sim]i c` nu mai are sc`pare. F`cur` dragoste prin intermediul buzelor reunite, al

gurilor, al limbilor ce se \ntâmpinau \n semn de recunoa[tere

[i bun venit. Elizabeth se ag`]ase involuntar de materialul

hainei lui, \mpiedicându-i c`derea pe pardoseal`. Degetele lui \i p`r`sir` obrajii, iar mâinile o atraser` spre c`ldura [i vigoarea trupului lui. La \nceput, s`rutul fusese vindicativ, aproape ca o pedeaps`. Dar, cu fiecare secund`, redevenea molatic, z`bovitor. Elizabeth uitase de toate precau]iile, iar trupul ei vibra de excitare. Sub atingerea mâinilor, care-i luau \n st`pânire rotunjimile corpului, punctele izolate de pl`cere p`rur` s` convearg` \ntr-o explozie comun`.

URM~RIRE P~TIMA{~

105

|i cuprinse gâtul, ca o corabie ce se ad`poste[te \n port

dup` o noapte furtunoas`. Trupul r`spundea singur fiec`rei mi[c`ri a lui Nate. Pentru moment, o obseda un singur lucru:

s`-i simt` cât mai bine c`ldura, palmele aspre pe sfârcurile sensibile ale sânilor. Apoi, la fel de incredibil, mâinile lui se oprir`, iar trupul lui se \ndep`rt`. Elizabeth \[i spori strânsoarea, \ns` el \i desf`cu bra]ele cu blânde]e. Constrâns` s`-[i ridice pleoapele, \i v`zu deasupra figura st`pânit` [i ochii plini de dorin]`. Ceva, \n contactul trupurilor, era responsabil pentru expresia de uimire care-i afect` fugar tr`s`turile.

– N-a venit \nc` timpul, Elizabeth, spuse el mângâietor,

dezmierdându-i obrajii \ncin[i cu un suflu r`coros. Acum, e[ti \ntr-o stare de emotivitate intens`, iar eu [tiu asta. Zâmbi trist. Sunt sigur c` o s`-mi par` r`u, mai târziu, dar nu m` simt capabil s` profit de momentul t`u de sl`biciune. Pentru o clip`, sub influen]a bru[tei schimb`ri, Elizabeth

\nchise ochii. Era sincer, sau folosea o alt` stratagem` dezarmant`?

– Ciudat. Deschise ochii [i-l privi intens. Nu m-a[ fi a[teptat s` ai scrupule, când vine vorba de ceea ce-]i dore[ti. Ce ]i-a dictat schimbarea asta, fa]` de s`pt`mâna petrecut`, pe Padre? Doar, suntem aceia[i.

– Chiar a[a? Scutur` din cap. Nu prea cred! Pe insul`,

ambian]a era mai liber`… mai lipsit` de constrângeri. {i, cu

toate c` ambii am ascuns anumite lucruri, am cedat de bun` voie pornirilor.

106

ELEANOR WOODS

– Iar prezenta ambian]` este inhibant`?

– |ntr-o oarecare m`sur`. Mai ales pentru tine, cred. Pu]in

mai devreme, când ai reac]ionat atât de minunat, era o consecin]` a disper`rii. Mai pe scurt, erai pe cale s` m` utilizezi ca mijloc de a sc`pa de tensiunile [i nepl`cerile meseriei. Elizabeth se sim]i, pe m`sur` ce pricepea sensul clar al cuvintelor, ca sub un [uvoi de ap` \nghe]at`. Cel mai r`u lucru era c`, par]ial, el avea dreptate. Era tensionat`, \ntr-adev`r, presiunea o cople[ise. |ns`, \n acela]i timp, [tia cu certitudine c` nu mai exista un alt b`rbat pe p`mânt, afar` de Nate, c`ruia

s` i se predea astfel. Totu[i, departe de a fi mul]umit` de

sensibilitatea lui, se sim]ea prost dispus` [i nelini[tit`, mai \nsp`imântat` decât ar fi putut recunoa[te. |ndep`rt` mâinile lui Nate, care i se sprijineau cumin]i pe umeri [i se \ndep`rt`.

– Ai spus-o de parc` a[ fi c`utat un b`rbat, orice b`rbat,

numai s`-mi satisfac necesitatea, murmur` ea, \nnegurat`.

– Nu, nu oricine, Elizabeth, \i t`ie vorba Nate, aspru. Nu

cred c` ai mai reac]ionat astfel, \n fa]a altui b`rbat. Fie c`-]i place sau nu, te excit, [tii asta al dracului de bine. Continuau s` se priveasc`, iar Elizabeth \i putea citi \n ochii adev`rul spuselor. N-ar fi putut nega nimic din cele afirmate. Sim]ea c`, \n prezen]a lui, se \mpotmolea \n nesiguran]` [i team`. Trec`tor, se gândi la Frank [i se \ntreb` cum de nu-i stârnise niciodat` acel tip de emo]ii – reac]ia ei instantanee [i lipsit` de efort, \n preajma lui Nate.

URM~RIRE P~TIMA{~

107

– Te felici]i? }i-ai demonstrat, din nou, ce u[or po]i seduce pân` [i pe cea mai hot`rât` femeie? izbucni ea. Era o \ncercare nedemn` de a-l pune la punct. |ns` miza era propria mândrie, la dracu, iar ea sim]ea nevoia de a se r`zbuna. – Un b`rbat adev`rat nu jubileaz` niciodat`, Elizabeth. Dup` aceast` afirma]ie, se \ntinse [i-i cuprinse ceafa \n palma uria[`, cald`. Ar fi trebuit s` pricepi, din perioada petrecut` \mpreun`, c`, \n rela]ia dintre b`rbat [i femeie, nimic bun nu se poate realiza cu for]a. Nu \ncerc s` seduc decât dac` \n ochii femeii citesc \ncurajare. Acum – se \ntoarse [i intr` \n buc`t`rie – s` vedem ce ne-a preg`tit Joseph. M`car voi avea satisfac]ia de a potoli una din dorin]ele tale. Privirile Elizabethei aruncau pumnale spre spinarea lui, ce se \ndep`rta. |l du[m`nea pentru atitudinea \ncrezut` [i aerul autoritar nemai\ntâlnit. |[i cercet` ner`bd`toare mintea, \n c`utarea unei arme, care s`-i fisureze armura de siguran]` de sine. Dar, \n str`fundul inimii, [tia c` o astfel de stratagem` nu exista. {i, fie c` accepta sau nu, el r`mânea o personalitate, cuvântul c`p`tând noi \n]elesuri \n acest caz. |n felul cum trata femeile nu exista nimic viclean sau ascuns. Privea activitatea sexual` a doi parteneri ca pe ceva perfect normal, [tiind, \n acela[i timp, c` dac` vrea, o poate determina pe femeie s` i se d`ruiasc` de bun`voie. Scandalizat`, c` \ndr`znea s-o amestece cu celelalte femei pe care la cunoscuse, \nainte, Elizabeth inspir` adânc [i-l urm`. Mai târziu, dup` o t`cere prelungit`, impus` de Elizabeth, care-i bloca orice tentativ` de conversa]ie, Nate se sprijini pe sp`tarul scaunului [i r`mase privind-o.

108

ELEANOR WOODS

Cu sim]urile la pând`, urm`rindu-i cea mai mic` schimbare de dispozi]ie, Elizabeth \[i ridic` ochii de pe bucata de friptur` de pui.

– S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea.

– Ah, nu, r`spunse el simplu. Doar c` m` intrig`

interesanta ]inut` pe care o por]i, ca s` nu mai vorbim despre culoare. A[ putea afla unde ai descoperit o asemenea „crea]ie”?

|n ciuda eforturilor de a r`mâne serios, Elizabeth \i citea \n ochi amuzamentul.

– Este cadou de la o prieten`. De ce? \ntreb` ea, pus` pe

har]`. Nu-]i place? De[i sunt convins` c` nu seam`n` cu ]inutele adoptate de obicei de fostele tale cuceriri, când aveau cinstea de a cina singure cu tine, \mi convine de minune.

– Dar, care parte din tine este mul]umit`? continu` el, pe

tonul dibaci-speculativ, care o c`lca atât pe nervi. Este un fel

de rebeliune, cauzat` de nepl`cerile inerente meseriei? Sau doar o manifestare a femeii pline de pasiune, pe care am cunoscut-o pe South Padre?

Elizabeth fu obligat` s`-[i mute privirea. |[i \ntoarse aten]ia spre propria farfurie.

– Vorbele tale m` fac s` par misterioas`, murmur` ea

r`gu[it.

– Dar, chiar a[a e[ti, draga mea. O parte din tine este

strivit` de responsabilitatea meseriei, care-]i r`pe[te culoarea din obraji, l`sându-te tensionat` [i nervoas`, \n vreme ce restul este femeia care a cunoscut iubirea p`tima[` a unui b`rbat [i ar dori s-o p`streze. Nu reu[esc s` decid care predomin`. Tu po]i, Elizabeth?

Capitolul 8

|n vreme ce lucra la birou, vineri dup`-amiz`, week-end-ul ce urma acaparase toate gândurile Elizabethei. Dup` debutul agitat al s`pt`mânii, timpul trecuse relativ lini[tit, lucru pentru care era foarte recunosc`toare. Din p`cate, via]a ei privat` nu beneficia de acela[i calm temporar, iar pentru asta trebuia s`-i mul]umeasc` lui Nate. N-o mai a[teptase la ie[irea de la tribunal [i nici nu mai ap`ruse acas`, neinvitat. |n loc de asta, apelase la stratageme mai subtile de a-i re]ine aten]ia. Un asemenea memento sosise la birou, sub forma unui buchet de trandafiri roz. Frumuse]ea lor simpl` o dusese cu gândul la s`pt`mâna petrecut` pe insula Padre, exact ceea ce sperase Nate. |n diminea]a respectiv`, Isobel \i adusese \n camer`, cu ochii str`lucind de curiozitate. |i d`duse târcoale, pe când Elizabeth c`uta o eventual` carte de vizit`. – Cine i-a trimis? \ntrebase secretara \n cele din urm`, dup` ce ea abandonase cercetarea.

110

ELEANOR WOODS

– Habar n-am. Elizabeth apelase la mica minciun` f`r` s`

ezite. Privise inocent spre Isobel. Poate c` mi-au fost trimi[i din gre[eal`.

– Nu prea cred. Tân`rul care i-a adus a insistat c` sunt

pentru tine [i c`, dac` nu e[ti aici, ]i-i va duce acas`.

– Ei bine, d`duse Elizabeth din umeri, a nep`sare, probabil

c` am vreun admirator secret. Isobel o privise insinuant [i apoi p`r`sise \nc`perea. Alt truc la care apelase Nate, era s`-i telefoneze sear` de sear`. Nu-[i explica apelurile [i nici ea nu i-o cerea. Nu avea nevoie; [tia cu exactitate ce urm`rea [i nu-l putea \mpiedica.

|ntr-una dintre convorbiri, \i [i spusese asta [i imediat regretase.

– Te deranjeaz` c`-]i telefonez, Elizabeth? Te re]in de la ceva? \ntrebase el mieros.

– Nu, nu despre asta este vorba. Doar c`… eu… am uitat,

\ng`im` ea, \n cele din urm`.

– }i-a priit cina cu Frank, asear`? se interes`, de parc` lucrul ar fi avut o importan]` vital` pentru el.

– A fost bine. Frank este o persoan` foarte pl`cut`. |[i

mu[case buza, \ntrebându-se cum de aflase [i apoi \l chestionase.

– Când un b`rbat poart` interes unei femei, Elizabeth, \[i

d` silin]a s` afle totul despre ea. Exclama]ia ei batjocoritoare \i provocase lui Nate un chicotit. La terminarea convorbirii, Elizabeth nu se putuse \mpiedica s` se \ntrebe dac` Nate o urm`rise. |ns` respinsese imediat ideea, ca ridicol`. Nici m`car el n-ar fi mers atât de

departe.

URM~RIRE P~TIMA{~

111

Totu[i, i se p`ruse ciudat c` nu \ncercase s-o vad`. |ntr-un anumit sens, se sim]ea u[urat`, dar [i ni]el dezam`git`. Nate nu era omul care s` se mul]umeasc` \ntr-o postur` solitar`; m`car atât aflase din bârfele ce-l \nso]eau. Imaginea lui Nate f`când dragoste cu alt` femeie n-o consola deloc. U[a de la intrare se deschise [i sosirea Isobelei \i destr`m`

gândurile nelini[titoare. Privi \ntreb`tor spre secretar` [i-i zâmbi.

– Ce s-a \ntâmplat?

– Am terminat referatul despre compania de gaze [i am

reprogramat audierea \n afacerea de adop]ie pentru luni, la

dou`, explic` Isobel. Se aplec` [i a[ez` referatul pe mas`, \n fa]a Elizabethei. Te \ntorci dup` prânz?

– Nu prea cred, replic` Elizabeth. Trebuie s` m` duc la

cump`r`turi [i s` fac curat \n apartament.

– De ce nu angajezi o menajer` care s` vin` o dat`, sau de

dou` ori, pe s`pt`mân`? \i suger` femeia mai vârstnic`. Era o

discu]ie mai veche, \ns` Elizabeth refuzase mereu s` angajeze ajutoare \n gospod`rie.

– Am s` m` gândesc, r`spunse ea placid, [tiind c` nu avea

nici o inten]ie s`-i urmeze sfatul. Dup` ce citi atent referatul, Elizabeth i-l \nmân` din nou lui Isobel. Arat` foarte bine. Deschise sertarul de jos al biroului [i scoase po[eta. M` duc s` cump`r ni[te alimente [i apoi, acas`. |]i urez un week-end pl`cut, Isobel. Ne vedem luni.

Dou` zile \ntregi [i \nc` jum`tate, \n care putea face exact ceea ce-[i dorea, \[i spuse ea, \n vreme ce [ofa. Num`ra clipele

112

ELEANOR WOODS

r`mase pân` s` redevin` avocata Elizabeth McBain. Abia a[tepta s` scape de stresul func]iei actuale, \n favoarea succesorului. P`trunse \n parcarea unui magazin universal [i avu norocul s` g`seasc` loc exact lâng` intrare. Pe când \[i lua unul din c`rucioarele metalice mari, ochii \i sclipeau de amuzament. Cu to]i anii petrecu]i \n meseria de avocat [i, mai nou, ca judec`tor, continua s` fie u[or intimidat` de imaginea gospodinelor de tot felul, \mpingându-[i c`rucioarele pline, ca o armat` de solda]i bine instrui]i. Cu o strâmb`tur` vag jalnic`, scoase din po[et` lista pe care o \ntocmise ceva mai devreme [i \[i \ncepu c`l`toria, amestecându-se printre ceilal]i clien]i. Trecuse mai mult de o or`, atunci când ajunse la cas`. |mpinse gr`bit` caruciorul spre parcare, ner`bd`toare s` plece. Totu[i, apropiindu-se de MG, i se p`ru c` asfaltul cedase sub greutatea micu]ei ma[ini, \n partea din spate. Fiindc`, \n ciuda zgomotelor ciudate pe care le f`cea [i a aspectului ei ponosit, Elizabeth era sigur` c` n-o mai v`zuse astfel pozi]ionat`. O inspec]ie mai atent` scoase la iveal` faptul c` nimic nu era \n neregul`, cu excep]ia cauciucurilor din spate, ambele turtite ca ni[te cl`tite. |i d`du roat`, sperând c` o \n[elau ochii. Din p`cate era adev`rat, iar ziua ce \ncepuse atât de promi]`tor, aducea tot mai mult a co[mar. Avea dou` ro]i dezumflate [i un c`rucior plin cu alimente. Prevedea cum vor ar`ta toate acele cine preambalate peste un ceas.

URM~RIRE P~TIMA{~

113

Cu r`bdarea la limit` [i pus` pe ceart`, \ntoarse c`ruciorul

[i porni spre intrarea \n magazin. Abia f`cuse câ]iva pa[i, când

un Mercedes albastru \nchis ap`ru de dup` [irul de ma[ini parcate [i opri brusc lâng` ea.

Atunci când se \ntoarse spre [ofer, era \ncruntat` [i o replic` t`ioas`, referitoare la priceperea lui, era gata s`-i scape de pe buze, dar \ntâlni privirea curioas` a lui Nate, oscilând \ntre ea [i MG.

– Ce naiba cau]i aici? \ntreb` ea, surprins`.

– Simplu, Elizabeth. Am sunat la serviciu s` te invit la cin`

[i Isobel mi-a comunicat c` ai plecat mai devreme, ca s` faci

cump`r`turi. A zis c`, probabil, te vei opri aici, fiind cel mai

aproape de apartamentul t`u. Mi-a dat, cu amabilitate, toate \ndrum`rile necesare [i, spre norocul t`u, bine c` a f`cut-o. Privi spre partea din spate a ma[inu]ei. Ai trecut de curând printr-o p`dure de cuie? \ntreb` nep`s`tor, de parc` a avea dou` pene de cauciuc, era o postur` uzual` pentru ea.

Elizabeth era sfâ[iat` \ntre unda de bucurie, sim]it` la vederea figurii lui b`rb`te[ti [i nepl`cerea de a fi constrâns` s`-i cear` ajutorul. |nainte de a putea lua vreo hot`râre, Nate deschise portiera

[i cobor\.

– Urc`, Elizabeth, iar eu am s` \ncarc cump`r`turile, o

invit` el, deschizând portiera din spate, pe partea [oferului.

– A[ putea chema un taxi. Protestul neconving`tor era doar

o \ncercare \nc`p`]ânat` de a-[i p`stra independen]a. Privirea lui lini[titoare o convinse s` renun]e la idee [i-l ascult`.

Se relax` pe tapi]eria de velur, plimbându-[i ochii peste interiorul cizelat al Mercedesului. Obi[nuit` cu simplitatea

114

ELEANOR WOODS

comenzilor MG-ului, bordul \ndr`zne] \i sugera panoul de comand` al unui avion cu reac]ie. Apoi se concentr` asupra lui Nate. |l v`zu sc`rpinându-[i b`rbia, \n vreme ce studia starea cauciucurilor ma[inii ei. Chiar se aplec` s` le pip`ie. Dup` ce p`ru edificat, transfer` urgent pachetele pe bancheta din spate a ma[inii sale.

– Ai condus pe drumuri de ]ar`? \ntreb` el, dup` câteva

minute.

– Nu. Numai la serviciu [i \napoi. De ce?

– A[a… Ridic` din umeri [i-i arunc` un zâmbet. F`r` nici

un motiv, atâta doar c` ro]ile tale par tocite pe interior. Poate

c` ar trebui s` le schimbi \ntre ele mai des.

– Cum adic`?

– Adic`…, \ncepu el cu r`bdare, oprindu-se apoi pentru a

o privi. Le-ai schimbat \ntre ele, a[a cum trebuia, nu-i a[a?

– ~ … nu, cred c` nu, fu ea obligat` s` admit`. Ce rost avea s-o fac, atâta timp cât func]iona? Are toane.

– Cine? \ntreb` Nate.

– Ma[ina, confirm` ea declara]ia anterioar`, con[tient` de

deruta lui. Unii oameni se ata[eaz` de haine, de mobil`, sau

de multe altele. Eu am afec]iune pentru ma[in`. – Fiecare cu p`s`rica lui, Elizabeth. Abilitatea cu care manevra \n trafic, \i aduse respectul silit al pasagerei.

– C` veni vorba despre ma[ini, Nate, unde era Mercedesul,

ieri? Ai vândut Lincolnul?

– Nu, r`spunse el, f`r` urm` de stânjeneal`. Era parcat \n garaj. Continuu s` posed Lincolnul [i, de asemenea, un vehicul cu trac]iune integral`.

URM~RIRE P~TIMA{~

115

– Atunci, de ce ai pretins c` n-aveai ma[in`?

– Cum altfel a[ fi reu[it s` te conving s` vii la mine? Am mizat pe mila ta, drag`. Iar tu, fiind personificarea

bun`voin]ei, ai reac]ionat exact cum m` a[teptam. Elizabeth se \ntoarse s` priveasc` pe fereastr`, acceptându-i stratagema f`r` proteste. Dac`, \n ziua aceea, n-ar fi fost \ntr-o dispozi]ie atât de rea, i-ar fi descifrat inten]iile. A[a stând lucrurile, nu se putea declara surprins`. De fapt, [i ea \i jucase o fest` destul de urât`. Una peste alta, putea fi mul]umit` c` nu apelase la o r`zbunare mai drastic`.

– Ce pui la cale, Elizabeth? rupse Nate t`cerea,

determinând-o s` se \ntoarc` spre el. Sunt convins c` e vorba de ceva meschin [i \n[el`tor. – S`-]i fie ru[ine, Nate Chandler, replic` ea, cu seriozitate

pref`cut`. Gândurile mele erau mai pure ca z`pada abia a[ternut`.

– Greu de crezut, a[a irascibil` cum e[ti, pufni el,

nep`s`tor la adresa susceptibilit`]ilor ei. Dac` gândurile ar

putea ucide, a[ fi murit de zece ori pân` acum. {i nu vorbim decât despre o s`pt`mân` [i jum`tate.

– Vai, vai, suspin` dramatic Elizabeth, scuturându-[i capul

\ntr-o consternare simulat`. Am fost nepoliticoas`. Fa]` de un

b`rbat atât de dr`gu], cinstit [i gentil. |l privi trufa[. Doar nu te a[teptai s`-]i cer scuze?

– Nu-s convins c` nu merit, \i r`spunse el \n doi peri, cu

fruntea \ncruntat`. Ar fi o schimbare pl`cut`, s` cap`t [i eu ceva din c`ldura [i grija cu care-i tratezi pe ceilal]i. Pe de alt`

parte, probabil c` a[ fi foarte ne\ncrez`tor \n fa]a unui astfel de tratament, venind de la tine, domni[oar` McBain. Te prefer a[a.

116

ELEANOR WOODS

– Simt exact la fel, domnule Chandler, ad`ug` Elizabeth,

zâmbind. {i … mul]umesc! Apoi \[i sprijini capul de tetier`, cuprins` de o senza]ie de mul]umire.

– Oricând, iubito, oricând! o mângâie vocea grav` a lui

Nate. Pe tot restul drumului pân` la apartamentul ei, nici unul dintre ei nu mai f`cu vreo tentativ` de a lega o conversa]ie, iar

pentru Elizabeth lini[tea fu bine venit`. Deoarece, pe parcursul inocentului schimb de replici, avusese senza]ia c`,

\ntre ei, mai c`zuse un obstacol, \nt`rind leg`tura slab` ce-i unea.

– Ai vreun program pentru seara asta? \ntreb` Nate,

urmând-o \n apartament, apoi \n buc`t`rie, cu bra]ele \nc`rcate de pungi cu alimente.

– Nu prea, admise ea, cu onestitate. Cump`r`turile erau

singurul punct obligatoriu de pe list`. De ce, ai vreo propunere? |i \nfrunta privirea. De când ap`ruse \n Houston, nu mai avusese parte de lini[te. Ca s` fie cinstit`, de când

revenise de pe insula South Padre. |ncercase s` se fereasc` de o posibil` implicare, dar nu-i mersese. |n afar` de asta, când nu era prin preajm`, \[i petrecea mai mult` vreme decât i-ar fi pl`cut s` admit` \nchipuindu-[i-l \n compania altor femei.

– Sugerezi c` am putea petrece dup`-amiaza \mpreun`?

\ntreb` Nate. |n voce r`suna ceva mai mult decât l`sau s` se \n]eleag` cuvintele, iar ea pricepu. |n privirea lui direct`, Elizabeth citise un avertisment, cum c` nu avea de-a face cu vreun tân`r neexperimentat, mul]umindu-se cu „firimituri”.

Era b`rbat [i dorea s-o pun` \n gard`.

URM~RIRE P~TIMA{~

117

Deodat`, atrac]ia exercitat` de privirea lui, deveni

insuportabil`. |[i cobor\ pleoapele [i \ncepu s` despacheteze cump`r`turile.

– Un timp … da, murmur` ea, asurzit` de vuietul propriei

inimi. Nu exist` nici un motiv pentru care s` nu ne putem bucura fiecare de compania celuilalt, nu-i a[a?

– Nici o pricin`, Elizabeth, replic` el calm. Cu coada

ochiului, \l z`ri sco]ându-[i haina de la costum, apoi cravata [i a[ezându-le pe sp`tarul unui scaun. Se \ntoarse [i \ncepu s-o ajute la despachetat. {tii, zise el pe gânduri, deschizând u[a de

la congelator, credeam c` glume[ti, cum c` n-ai fi \n stare s` g`te[ti. Dar nu era glum`, nu-i a[a?

– Din p`cate, nu. |ns` Carol e o gospodin` des`vâr[it`. Ce dracu o apucase s` spun` una ca asta?

– {i asta te deranjeaz`?

– Nu, nu prea… pe cine vreau s` p`c`lesc? arunc` ea peste um`r, depozitând \n dulapuri conservele. Sunt verde de

invidie. Mi-a[ dori ca m`car o dat` s` preg`tesc un fel de mâncare, care s` nu se turteasc`, s` nu capete consisten]a plumbului topit, sau s` nu explodeze \n cuptor.

– Chiar atât de grav` e situa]ia? zâmbi Nate, ca r`spuns la

triste]ea din vocea ei. Cinstit, Elizabeth, asta-i reconfortant.

– Ce vrei s` spui? Se \ntoarse s`-l priveasc`. Nu [tiai c` ar

trebui s` devii un pion neputincios \n mâinile mele, sub vraja delicioaselor preparate culinare?

– Dar, astfel, nu mai trebuie s` m` fr`mânt c` joci pe

degete al]i b`rba]i, vr`ji]i de asemenea talente.

– Cinic` vorb`, aprecie Elizabeth, f`r` s` se fi sup`rat, apoi zâmbi.

118

ELEANOR WOODS

Nate se apropie de ea [i, dintr-o dat`, aerul \nconjur`tor se \nc`rc` de electricitate. V`zând [i apoi sim]ind mâinile uria[e care o tr`geau spre el, Elizabeth nu opuse nici un fel de rezisten]`. Trupul ei se l`s` condus de u[oara presiune, pân` ce se sim]i \nv`luit` de aura masculinit`]ii lui, pe care o p`stra ascuns` \n inim` [i al c`rei gust \i z`bovea \nc` \n cerul gurii. |i era fric` s` vorbeasc`, s` judece chiar, ca nu cumva s` destrame fugitivul moment de comuniune ce ap`ruse atât se spontan. Nate o cuprinsese cu bra]e ca de o]el [i o s`ruta. Buzele ei se \ntredeschiser` \n \ntâmpinarea lui, descoperind tezaurul de senza]ii, pe care \ncercase s` i-l ascund` acas` la el. Acum, \n loc s` se retrag` \n fort`rea]a construit` de mintea ei, \[i deschise larg por]ile sufletului, primindu-l \nsetat`. Dorin]a, \ntâi \n`bu[it`, apoi incandescent`, izbucni \n cele din urm` ca o flac`r` mistuitoare. Gândurile uzuale [i sunetele se pierdur` \n furtuna pasiunii, care-i ghida lui Nate mâinile \ntr-o frenezie de mângâieri ner`bd`toare. Buzele lui p`r`sir` gura, pentru a-i s`ruta ochii, obrajii, apoi fiecare tr`s`tur` a fe]ei, \n vreme ce degetele ei se \ncle[tar` pe ceafa lui. Atingerea p`rului, c`ldura emanat` de piele, \i trezir` amintirea trupului bronzat, fierbinte. Mâinile lui poposir` pe sânii excita]i, iar ea se arcui spre trupul lui, transmi]ându-i parc` n`zuin]a pentru ceea ce avea s` urmeze. – Doamne, Elizabeth! spuse el cu voce tremur`toare [i aspr`, cuvintele strecurându-se pe lâng` um`rul ei. Mi-era atât de team` c` franche]ea ta a disp`rut. Dar este \nc` acolo. Simpl`, adev`rat`, unic` [i incredibil de inocent`.

URM~RIRE P~TIMA{~

119

|[i ridic` fruntea [i o privi, transfigurat de pasiune [i dorin]`.

– M-ai f`cut dependent. |i zâmbi. Continuu s` te caut \n

fiecare femeie pe care o \ntâlnesc. Clinchetul telefonului r`sun` \n urechile Elizabethei ca venind de foarte departe, strident, \n atmosfera tihnit` a micu]ei buc`t`rii. Nate deveni atent, apoi \njur` cu fervoare. Purtând pe figur` un zâmbet \n]eleg`tor, ea \l s`rut` rapid [i o zbughi spre dormitor. Ridic` receptorul sidefiu [i spuse, cu voce m`t`soas`:

– Alo.

– Doamna judec`tor McBain? \i r`sun` \n ureche un glas

[optit, necunoscut.

– Da. Cine \ntreab`, v` rog?

– }i-a pl`cut cum ]i-am aranjat cauciucurile?

– Pardon? Riduri de perplexitate \i \ncre]ir` fruntea, pe

când \ncerca s` priceap`. Ce spunea]i despre cauciucurile mele?

– Am avut mare grij` s` le tai cât mai frumos. Vrei s` spui c` n-ai observat ce bine am lucrat? continu` cu \ngâmfare

vocea [optit`. Apoi scoase un hohot de râs, care-i provoc` fiori de team` Elizabethei. Tres`ri, sim]ind atingerea unei mâini [i-l observ` pe Nate, petrecându-[i bra]ul, ocrotitor, peste umerii ei. |[i dusese un deget la buze [i se aplecase s` poat` auzi.

– E[ti \nc` acolo? \ntreb` vocea voalat`, obraznic`.

– Da, sunt aici, r`spunse ea, afectând un calm pe care nu-l sim]ea.

120

ELEANOR WOODS

– Atunci, ai face mai bine s` ascul]i cu aten]ie. Ai f`cut o

gre[eal` [i trebuie s` fii pedepsit`. Ai auzit? Cauciucurile au

reprezentat numai \nceputul. De acum, ]i se vor \ntâmpla tot soiul de mici accidente, continu` tor]ionarul f`r` chip. |ntr-o noapte, s-ar putea s`-]i fac [i o vizit`. Nu ]i-ar pl`cea? Elizabeth \ncerca s`-[i aminteasc` tot ce [tia despre felul cum trebuie s` r`spunzi unui telefon de amenin]are. Dar, \nainte de a g`si m`car un singur r`spuns logic, auzi un declic [i apoi tonul. Cu for]a celui ce abia reu[e[te s` se st`pâneasc`, Nate lu` receptorul [i-l trânti \n furc`. Elizabeth r`mase ca \nghe]at`, \ncercând s` priceap` tot ce-i spusese necunoscutul.

– Ro]ile … cauciucurile mele, Nate, se poticni ea. A zis c`

mi-a t`iat pneurile. |i privi figura \mpietrit`. Cum de n-am

observat ceva atât de evident?

– Fiindc` nu e[ti instruit` s` cau]i asemenea semne,

Elizabeth, spuse el cu asprime, umblând f`r` ]int` prin

dormitor.

– Dar tu le-ai v`zut, nu-i a[a? \[i aminti ea inspec]ia

am`nun]it`, [i \ntrebarea de mai târziu, privind condusul pe drumuri de ]ar`. {tiai, \nc` de atunci, c` era mai mult decât un caz de cauciucuri dezumflate simultan.

Nate veni lâng` ea [i-i prinse mâinile tremurânde.

– Da. Mi-am dat seama. |mi p`ruse extrem de improbabil

ca dou` cauciucuri s` se sparg` \n acela[i timp. {i, dup` cum am aflat adineauri, aveam dreptate. A[a c`, nu ne r`mâne decât s` facem urm`torul pas.

URM~RIRE P~TIMA{~

121

– Ce vrei s` spui?

– P`i, s` anun]`m autorit`]ile. Este necesar s` afle, explic`

el, r`bd`tor. Va trebui s` lu`m anumite precau]ii, s` instaur`m m`suri de securitate.

– Nu! Aproape strig`, apoi se smuci de lâng` el [i nu se

opri decât \n mijlocul sufrageriei. |nchise ochii, \ncercând s`-[i st`pâneasc` teama vizibil` care pusese st`pânire pe ea. Nate veni \n urma ei, neluând \n seam` fiorul de respingere ce o cuprinsese la atingerea lui. Ignor` [i atitudinea crunt` a b`rbiei, sau privirea \nghe]at` a ochilor. Pur [i simplu o cuprinse \n bra]e, \ncercând s-o integreze \n fiin]a lui, dorind ca propria c`ldur` s-o \nconjoare ca un zid de ap`rare. O mângâie \nceti[or pe p`r. Astfel, \i oferea toat` compasiunea [i protec]ia [i, pentru prima oar` \n via]a ei de adult, Elizabeth accept` sprijinul cuiva.

Capitolul 9

|n vreme ce Nate \l conducea la u[` pe inspectorul Donovan, Elizabeth ridic` t`vi]a cu ce[tile de cafea [i o duse la buc`t`rie. Scoase capacul filtrului [i se uit` \n`untru. Cum era de a[teptat, nu mai r`m`seser` decât ni[te sedimente. F`r` s` se gândeasc` la ceea ce f`cea, cur`]` filtrul, complet` apa din rezervor [i puse o por]ie proasp`t` de cafea. Seara se anun]a la fel de nelini[titoare ca [i dup`-amiaza abia trecut`, iar lui Nate \i pl`cea cafeaua la fel de mult ca femeile. Nea[teptatul gând \i provoc` un suspin. Mecanismele de autoap`rare protestar` t`cut la imaginea tulbur`toare care nu f`cea decât s`-i sporeasc` suferin]a. Se \ntreb`, privind ca hipnotizat` pic`turile de ap` ce se adunau \n recipientul filtrului, de ce alesese tocmai acel moment pentru a se gândi la infamul stil de via]` al lui Nate. Nu exista un r`spuns concis, \ns` Elizabeth fu obligat` s` admit` c` sim]`mintele ei contradictorii, \n privin]a lui Nate, erau \nlocuite progresiv de o dorin]` imposibil de negat.

URM~RIRE P~TIMA{~

123

Reu[ise s` i se insinueze \n via]`, iar ea ajunsese la acea

concluzie ceva mai devreme. Amândoi erau pruden]i, fiecare \ncercând cu tenacitate s`-[i men]in` „teritoriul”, ca ni[te câini de curte.

– De ce te zgâie[ti la cafetier` de parc` ar fi un glob de

cristal? Vocea lui sâcâitoare o lu` pe nepreg`tite. Se \ntoarse

brusc, purtând \n ochi aceea[i \ntrebare rostit` de buze:

– A plecat inspectorul Donovan?

– Da. Nate veni spre ea, puse o mân` pe tejgheaua bufetului [i-i cercet` atent figura. Dup` cum ]i-a spus,

telefonul va fi pus sub observa]ie [i se vor \ndesi patrulele de poli]ie din zon`. F`r` tragere de inim`, \[i ridic` cealalt` mân` \n semn de complezen]`. Restul, \l [tii.

– Continui s` nu fii de acord, nu-i a[a? \ntreb` Elizabeth. |[i

\ntoarse fa]a ca s` nu-i mai vad` dezaprobarea st`pânit`. Nevoia de activitate o \mpinse s` fac` ordine \n buc`t`rie. C`nile, farfuriile [i linguri]ele fur` introduse \n ma[ina de sp`lat vase, cutia de cafea ajunse la locul ei, \n frigider.

– Cred c` \nc`p`]ânarea ta va d`una investiga]iei, remarc`

el succint. N-ai de-a face cu vreun nebun, care se excit` [ocând femeile cu limbajul la telefon, pentru numele Domnului! Ai

fost aleas` anume, Elizabeth, iar individul `sta [tie ce face. Nate avea o figur` mai mult decât chinuit`, \n vreme ce continua disputa \n care avusese [i sus]inerea inspectorului.

– Nu-s neroad`, Nate, zise Elizabeth tran[ant, numai c` nu pricep cum putem afla ceva despre individ, dac` voi fi

\nconjurat` de o armat` de g`rzi de corp, clip` de clip`.

– Atunci, las`-l pe inspector s` fac` ceea ce a propus.

Permite-i s` posteze câ]iva agen]i sub acoperire. Cu siguran]`,

124

ELEANOR WOODS

doi am`râ]i de poli]i[ti nu-]i vor afecta modul de via]`. Corpul s`u puternic, aplecat pu]in \nainte, \n focul argumentului, avea o atitudine r`zboinic`. La nenorocitul `la de birou,

continui s` fii o ]int` u[oar`. Iar vârstnica Isobel nu-i \n stare nici s` se apere pe sine, dar`mite s`-]i vin` \n ajutor.

– Crezi \n t`ierea r`ului din r`d`cin`, nu-i a[a? Sub

aparenta st`pânire de sine se \nghesuiau o serie de emo]ii, printre care frica nu era cea din urm`. Nu avea motive perverse când refuzase o protec]ie mai strict` [i era convins` c`, de fapt, ob]inuse aprobarea inspectorului. |ns` Nate r`m`sese de neclintit \n p`rerea c` ar fi trebuit s` angajeze o gr`mad` de \nso]itori [i chiar un [ofer. Elizabeth observase privirea evaluatoare pe care le-o adresase inspectorul, \n vreme ce asculta argumentele \nc`p`]ânate. Aproape sigur, se gândise c` urma s` fie p`zit` precum bijuteriile coroanei, indiferent dac` era sau nu de acord, atâta vreme cât Nate supraveghea opera]iunea. – Dac` nu te superi, a[ prefera s` renun]`m la subiect, i se adres` ea unui Nate posac. Sunt obosit`, mi-am ie[it din min]i de fric` [i mi-e foame. {i, cinstit vorbind, domnule Chandler, acum

sunt \n stare s`-l bat m`r pe cel care ar \ndr`zni fie doar s` m` priveasc` chiondorâ[. Excluzând, desigur, pe cei prezen]i.

– Nu m` sperii, veni r`spunsul \mbufnat al b`rbatului,

r`mas f`r` argumente. De undeva, din lumea ei dintr-o dat` \ntoars` cu susul \n jos, Elizabeth descoperi brusc hazul, amestecat cu cutezan]`, al acestui uria[ \ncruntat, cu tr`s`turi ferme [i atitudine hot`rât`. Era foarte preocupat de siguran]a ei [i, pentru un

moment, \l comp`timi pe cel ce provocase actuala criz`.

URM~RIRE P~TIMA{~

125

– Acum câteva zile, mi-ai cerut un s`rut drept r`splat`

pentru un prânz delicios. E[ti de acord s` prime[ti aceea[i recompens` pentru cin`? Ochii alba[tri se \ngustar` vizibil, o dat` cu schimbarea

enigmatic` a expresiei lui. Col]urile gurii, pân` atunci \ncre]ite a nepl`cere, se relaxar`, iar buzele pline devenir` un magnet pentru privirea ei, \n vreme ce atingerea lor iubitoare \i juca [otronul prin minte.

– Nu sunt copil, Elizabeth, a[a c` nu \ncerca s` m` duci cu

vorba, spuse el moale. Având \n vedere c` este prima dat` când m` invi]i, am s` accept. Totu[i, r`splata propus` de tine nu pare adecvat`. Cred c` va trebui s` mai negociem. |n vreme

ce f`cea aceast` declara]ie, zâmbi de satisfac]ie, la apari]ia petelor de culoare din obrajii ei.

– Orice ]i-ai \nchipui, nu doream decât s` te recompensez

pentru neczurile pe care le-ai tr`it ast`zi, din cauza mea. |ns`, dup` aceast` dr`g`la[` remarc`, m` \ntreb de ce mi-oi mai fi dat silin]a. Se n`pusti afar` din buc`t`rie, spre dormitor. Consecvent \n comportamentul s`u surprinz`tor, Nate o urm` calm, pân` ce ajunse lâng` pat. Se tol`ni, f`r` nici o grij`, pe cuvertura alb`, stropit` cu floricele albastre. |n timp ce

Elizabeth \l urm`rea nemi[cat`, singurul zgomot din \nc`pere fu provocat de c`derea pantofilor lui scumpi pe covorul gros. Complet neinhibat de privirea uciga[`, Nate \[i \ncruci[` bra]ele sub cap [i \nchise ochii.

– Te sim]i bine? sosi \ntrebarea mali]ioas` a Elizabethei.

Poate ]i-ar surâde o p`tur` sau \nc` o pern`? Din voce r`zb`teau prevestiri funeste, oglindite [i de ochii ei c`prui, fixa]i asupra siluetei lungite comod \n pat.

126

ELEANOR WOODS

– O b`utur` n-ar fi rea deloc. Whisky cu ghea]`, dac` se

poate, rosti el t`r`g`nat, f`r` s` deschid` ochii. – Vineee! P`[i rapid spre dulap [i arunc` pantofii cu toc. Se

deplas` apoi f`r` zgomot, purtând pe figur` un zâmbet crud. Nu irosi nici o clip` s` pun` trei cuburi de ghea]` \ntr-un pahar, acoperindu-le cu ap` de la robinet. Amestec` de câteva ori con]inutul cu o linguri]`, pentru omogenizare, apoi reveni \n dormitor.

– Cred c`-i exact ceea ce-]i trebuie, murmur` ea indiferent.

Ridic` paharul deasupra c`m`[ii lui descheiate, ce dezv`luia par]ial p`rul de pe piept. Cu mare aten]ie, v`rs` con]inutul paharului \n deschiz`tur`. Victima voitei gre[eli se trezi la via]` cu viteza unei rachete [i o expresie de [oc \ntip`rit` pe figur`. Imediat dup` comiterea odioasei fapte, Elizabeth se retr`sese [i-i observa din u[` contorsion`rile frenetice, cu maxim` pl`cere. |n vreme ce \ncerca disperat s` se ridice, pentru a sc`pa de cuburile de ghea]` p`trunse sub c`ma[`, dormitorul r`sun` de mostrele de limbaj birj`resc, proferate de Nate \n flux continuu. Elizabeth se refugie \n baie [i \ncuie u[a, temându-se de probabilele represalii. Vocea lui Nate, \mpro[când o diversitate de amenin]`ri la adresa ei, \i provoca o senza]ie de satisfac]ie cople[itoare. Ignorând g`l`gia, se \ntinse [i d`du drumul la du[. Trecur` câteva minute [i Elizabeth gemea de satisfac]ie, masându-[i capul, prin stratul de spum` produs de [ampon, când u[a se deschise [i un flux de aer rece \i atinse trupul gol.

URM~RIRE P~TIMA{~

127