MICROBIOLOGIE

C5

STREPTOCOCUL

STREPTOCOCUL: este foarte răspândit pe tegumente şi în cavităţile naturale ale

omului şi animalelor.

DESCRIERE: - coc gram pozitiv;

– germene sferic, sau uşor ovalaţi;

– diametrul: cca. 0,8µ-1µ;
– se aşează in formă de lanţuri, sunt nesporuraţi şi imobili;
– se dezvoltă greu pe mediile obişnuite,de aceea se adaugă sânge sau
diverse zaharuri pe care să le fermenteze.

Sunt 4 tipuri de streptococi:

Streptococi beta-hemolitici (β):produc o zonă de hemoliză totală bine delimitată;

Streptococi alfa-hemolitici(α):produce o hemoliză verzuie;

Streptococi alfa-prim-hemolitici(α´):produce hemoliză incompletă;

Streptococi gama(γ):de origine animală;aerobi,dar au şi tulpini anaerobe.

Au nevoie pt.dezvoltare în mediul de cultură de: - glutamină;- acid pantotenic;-

vitamina B₆;- vitamina B₂ (riboflavonă).

Este relativ revistent.Se distruge in 60’ la 60°; în apă oxigenată de concentraţie 3%;
în fenol şi tinctură de iod cu alcool, detergenţi cationici din spitale.

După structura antigenică sunt 17 grupe(numerotate de la A-S). Cei patogeni pt. om

sunt din grupa A.

PATOGENITATEA: este dată atât de de virulenţă cât şi de toxicitate. Elaborează

multe toxine ca: toxina eritrogenă(dă înroşire);toxina scarlatinoasă; toxina dick.

STREPTOLIZINA „O”-are acţiune de topire asupra hematiilor; este

antigenică;măsurarea antistreptolizinelor:ASLO(evidenţiat la om după infecţii
streptococice repetate).

BOLI PE CARE LE
PROVOACĂ:impetigo;erizipel;pleurezii;pericardite;endocardite;febra
puerperală(după
naştere);bronhopneumonii;artrite;adenite;faringite;angine;sinuzite;peritonite;abcese
;flegmoane;flebite; infecţii urinare;septicemii.

TRATAMENT:antibiotice;chimioterapice;vaccino-terapie;sero-terapie.
IMUNITATEA:cea antimicrobiană este specifică;cea antitoxică este variabilă de la
streptococ la streptococ. Se poate căpăta după infecţii cu doze mici,repetate,sau
prin vaccinare.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR: se face în 3 etape: - a)diagnosticul bacteriologic;

Cuprinde izolarea şi identificarea germenului; recoltarea sterilă; medii de cultură cu

zaharuri.

Pt.identificarea subgrupelor: antibiograma.

– b)diagnosticul serologic;

Prin această metodă se pun în evidenţă anticorpii antistreptococici; titrul ASLO

urmăreşte cantitatea de streptolizina „O” în sângele bolnavului.(titrul ASLO este
pozitiv la mai mult de 200 de unităţi şi arată că s-a produs o infecţie cu streptococ
A,care poate da atingere cardiacă sau renală).

Antistreptokinaza ASK- peste 1/160 este patologic;efect hemolitic-dizolvă cheaul în

6 ore.

– c)diagnosticul biologic.

Se efectuează intradermoreacţia Dick. Antigenul diluat în soluţie se injectează pe

partea anterioară a braţului,intravenos,0,1ml toxină. Dacă nu provoacă înroşirea
înseamna că a făcut infecţie.

EPIDEMIOLOGIE:vizează în special scarlatina şi anghina pectorală(amigdalita), boli

frecvente mai ales la copii. Apar cu precădere în sezonul rece când aerosolii sunt
mai frecvenţi.

SURSA DE INFECŢIE:omul bolnav de scarlatină şi de celelalte complicaţii ale ei:

rinite, otite, adenite supurate; bolnavii de faringite si amigdalite streptococice;
purtătorii sănătoşi sau cu amigdalită cronică.

PNEUMOCOCUL

Se găseşte aproape constant în căile respiratorii ale oamenilor şi animalelor fiind de

obicei saprofit.

20-70% din persoanele normale pot avea pneumococ patogen. Iar animalele
purtătoare sunt: câini, pisici, cai, viţei, cobai, şobolani şi maimuţe.

DESCRIERE: - formă ovalară sau lanceolată;

– dimensiuni: 0,5-1,25 µ;
– sunt dispuşi câte 2;
– germeni gram pozitivi; nesporuraţi;
 – pe medii simple de cultură se dezvoltă greu,având nevoie de sânge de
cal,berbec, ser sanguin,lichid de ascită;
– temperatura optimă dezvoltării: 37°C,la ph uşor alcalin.

Ph-ul este de la 1-7 acid,iar de la 7-14 alcalin.

– prezenţa CO₂ accelerează creşterea;

– germeni aerobi,facultativ anaerobi;
– fermenteză zaharurile adăugate mediului de cultură;
– sunt puţin rezistenţi la acţiunea luminii,uscăciunii şi a frigului;
– mor în 10’ la 52°C;
– foarte sensibili la sulfamide şi antibiotice.

ANTIGENIE:există 4 tipuri de pneumococi notaţi:I,II,III,IV.

PATOGENITATE:eliberează toxine ca hialuronizada care le asigură permeabilitatea.

Participă la infecţii mixte cu alte bacterii.

Produce: traheobronşite,bronhopneumonii, abcese pulmonare;aceste infecţii

urmează după infecţia (postvirală) bacterială. Singur
produce:bronhopneumonii,pleurezii,otite mastoide,sinuzite,meningite.

TRATAMENT:antibiotice şi sulfamide şi ser antipneumococic.

IMUNITATEA:se dobândeşte în urma bolii şi este specifică şi de durată.

TRANSMITEREA GERMENILOR: pe cale aerogenă,picături Pfluge. Când apar epidemii

într-o colectivitate se recomandă vaccin.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR:se face prin recoltarea de produse patologice şi

examinarea acestora. Examen microscopic;izolarea germenului prin inocularea la
şoarecele de laborator sau însamanţarea pe medii de cultură; testări serologice;
antibiograma.

REZERVORUL DE BOALĂ:omul bolnav,pe cale respiratorie. Boala apare la indivizii cu

apărare imunologică slabă(copii,bătrâni,alcoolici).

PREVENIREA:se face prin evitarea factorilor predispozanţi.