UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV FACULTATEA DE DREPT ANUL II- FR

REFERAT LA DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

Profesor:

Student:

BRASOV 2012

Dreptul Marii

Mrile i oceanele constituie aproximativ 70 %din suprafaa planetei. Aceasta preocup in prezent toate statele i popoarele atat pentru cerinele navigaiei cat i pentru valoroasele resurse piscicole, minerale energetice. Dezvoltarea activitilor maritime i a raporturilor dintre state in acest sens au dus la apariia i formarea principiilor i conceptelor dreptului mrii. In sec. XII-XVII Suedia, Danemarca, Spania, Portugalia i alte state europene promovau i practicau ideea dreptului de proprietate asupra unor teritorii intinse ale mrilor la care acestea erau state riverane. In sec. XVI Frana, Olanda, aveau deplin libertate de navigaie, comer i pescuit. Referitor la dreptul de proprietate asupra mrii au fost propuse dou concepii. Prima concepie formulat de Groius in 1609 care afirma c mrile i oceanele trebuie s fie deschise tuturor statelor pentru navigaie, comer i pescuit. A doua concepie este formulat de Selden in 1635 care susine dreptul de insuire i de monopol al Marii Britanie asupra unor zone maritime intinse. In sec. XVIII-XIX in practica raporturilor dintre state se evideniaz conceptul de mare teritorial i mare liber. Drept criteriu de delimitare a limii mrii teritoriale era stabilit: btaia tunului, linia orizontului, sau criteriul celor trei mile marine de la rm. Mai tarziu dup Conferina de la Haga se recunoate conceptual de zon contigu in care statul riveran are dreptul s exercite anumite drepturi speciale (vamale, fiscale, control sanitar,). In 1958 are loc prima conferin asupra dreptului mrii sub egida ONU: sunt adoptate patru convenii: asupra mrii teritoriale, a mrii libere, a platoului continental i a pescuitului, conservrii resurselor biologice. In 1968 Adunarea General a ONU a creat un organism special numit Comitetul de utilizare panic a subsolului mrilor i oceanelor dincolo de limita jurisdiciei naionale. Codificarea dreptului mrii s -a fcut pe deplin odat cu adoptarea textului final al Conveniei privind dreptul mrii din1982. prin aceast convenie s-a constituit i consolidat bazele dreptului mrii. Marea teritorial se delimiteaz de apele maritime interioare de linia sa de baz, iar in larg se intinde pan la o limit care s nu depeasc 12 mile marine(o mil egal cu 1600-1800m). Marea teritorial este parte integrant din teritoriu de stat fiind supus impreun cu resursele sale suveranitii naionale a statului riveran, iar regimul su juridic este stabilit prin legislaia intern a statului riveran inandu-se seama de prevederile dreptului internaional. Asupra mrii teritoriale statul riveran exercit toate drepturile ce decurg din suveranitatea sa in ceia ce privete apele, solul i subsolul, coloana de aer, drepturi ce constau in pescuit, navigaie i control, protecia mediului avand i obligaii corespunztoare. Pescuitul i exploatarea resurselor naturale revine in exclusivitate statului riveran. Activitile de mai sus pot fi efectuate de alte state numai in urma incheierii unor acorduri care prevd expres condiiile

de pescuit i exploatare a resurselor naturale de alte state. Desfurarea unor asemenea activiti fr consimmantul statului riveran este supus sancionrii statul riveran este de a reglementa in conformitate cu dreptul internaional efectuarea de ctre navele comerciale ale unor state a dreptului de trecere inofensiv. Tratatele internaionale prevd interzicerea trecerii prin marea teritorial a unui stat a oricror nave care au la bord armament nuclear sau alte arme de distrugere in mas sau care transport astfel de arme. Dreptul de control i de supraveghere vamal urmrete prevenirea contrabandei i aplicarea de sanciuni pentru astfel de infraciuni. Statele pot crea pe teritoriul lor porturi i zone libere in interiorul crora sunt acordate faciliti vamale i fiscale pentru activiti de comer exterior, tranzit, depozitare, control sanitar care au ca scop asigurarea sntii populaiei. Reglementarea navigaiei in marea teritorial de statul riveran are ca scop asigurarea securitii traficului, protecia cablurilor i a conductelor petroliere. Inc din sec. XVIII s -a format o serie de criterii pentru delimitarea mrii teritoriale fa de marea liber. Nici una din conferinele de la Haga i Geneva nu au stabilit o limit exact intre marea teritorial i marea liber. De obicei statele singure delimiteaz aceste zone maritime prin legi. La Conferina ONU din 1982 privind dreptul mrii s -a stabilit dreptul fiecrui stat riveran de a stabili limea mrii sale teritoriale de 12 mile marine de la liniile de baz determinate in conformitate cu convenia. Linia interioar de la care se msoar limea mrii teritoriale difer in raport cu configuraia rmului. Dac rmul este lin fr crestturi aceast limit este format din linia de baz normal dea lungul rmului, iar cand rmul reprezint crestturi adanci in uscat sau a unor insule dea lungul coastei limita interioar este constituit din liniile de baz drepte care unesc punctele cele mai indeprtate in larg legate ins efectiv de uscat i urmeaz configuraia rmului. Se ridic probleme deosebite referitor la delimitarea zonelor maritime in cazul existenei unor golfuri, insule pentru statele arhipelagice. Dreptul de trecere inofensiv este recunoscut tuturor statelor. Trecerea trebuie s fie neintrerupt i rapid. Oprirea sau ancorarea sunt interzise exceptandu-se cazurile impuse de nevoile navigaiei sau ca urmare a unui caz de for major sau avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutarea navelor i aeronavelor aflate in primejdie. Trecerea este inofensiv atata timp cat nu aduce atingere pcii, ordinii publice sau securitii statului riveran. Se consider c trecerea este inofensiv dac nava strin desfoar in marea teritorial una din activitile: Amenin cu fora sau folosete fora impotriva suveranitii, integritii teritoriale sau independenei politice a statului riveran; Efectueaz activiti i manevre cu arme de orice fel; Culege informaii care pot s prejudicieze aprarea i securitatea statului riveran; Desfoar propagand care prejudiciaz interesele aprrii sau ale securitii; Svarete acte de poluare grav, efectueaz cercetri sau pescuiete.

Ca instituie a dreptului internaional al mrii, platoul continental a fost consacrat pentru prima dat in Convenia din 1958 a ONU i apoi dezvoltat in Convenia din 1982. Din punct de vedere geologic platoul continental reprezint prelungirea rmului statului riveran intr-o pant uor inclinat, iar in unele cazuri abrupt sub apele mrilor i oceanelor pan la marginea continental unde acestea au adancimi de 150-200 m dincolo de care incepe panta continental i marile adancimi. Sub aspect juridic platoul continental reprezint fundul mrilor i oceanelor i subsolul acestora dincolo de limita exterioar a mrii teritoriale in larg pan la o distan de 200 de mile msurare de la linia de baz de la care se msoar limea mrii teritoriale. Asupra platoului continental statul are i exercit nu suveranitatea, ci drepturi suverane cci platoul continental nu face parte din teritoriul naional, ci reprezint o prelungire a acestuia. Drepturi suverane ale statelor riverane asupra platoului au ca obiectiv explorarea i exploatarea resurselor naturale ale acestuia in deosebi a petrolului i gazelor naturale. In acest caz statul are dreptul de a construi staii i instalaii fixe i are dreptul de a stabili o zon de securitate de 500 m in jurul instalaiilor avand totodat obligaia de a nu incurca navigaiei i cilor de comunicaii. Asupra platoului continental au drepturi suverane doar statele riverane, cele neriverane au dreptul doar de a instala cabluri i conducte submarine. Probleme apar cand exist unele insule in apropierea litoralului, fac parte din teritoriul de stat, iar delimitarea se face de la linia de baz trasat dea lungul litoralului. Convenia din 1982 stabilete c regimul de mare liber se aplic mrilor i oceanelor situate in afara zonei economice exclusive a mrii teritoriale, apelor interioare a statelor. Regimul juridic al mrii libere este guvernat de principiul libertii mrii potrivit cruia aceasta este deschis tuturor statelor. Convenia mai prevede libertatea de pescuit in condiii care s asigure conservarea resursel or biologice. Marea liber se va utiliza in scopuri panice i se interzice blocarea porturilor de ctre forele armate ale altui stat. Conform tratatului din 1968 privind interzicerea experimentelor nucleare in atmosfer, cosmos, sub ap in marea liber i in spatial aerian deasupra acestuia sunt interzise orice fel de experimente nucleare, iar tratatul din 1971 interzice amplasarea armelor nucleare pe fundul mrilor i oceanelor i in subsolul lor. Totui marea liber este militarizat deoarece nu se permite amplasarea dar desfurarea de manevre militare, deplasarea i circulaia navelor este permis. Aciunile privind rspunderea penal sau disciplinar a personalului navelor in cazul oricrui incident de navigaie in marea liber sunt de competen exclusiv a autoritilor administrative i judiciare ale statului de pavilion sau a crui cetean este persoana. In exercitarea libertii de navigaie pe marea liber statelor le revine serie de obligaii de a preveni i pedepsi transportul de sclavi pe nave, de a coopera pentru reprimarea pirateriei in marea liber. Conform Conveniei din 1982 fundul mrilor i oceanelor, subsolul acestora situat dincolo de limita interioar a platoului continental constituie ceia ce convenia numete patrimoniul comun al i ntregii omeniri. Exploatarea i explorarea zonei i resurselor sale se face cu participarea i in beneficiul tuturor

statelor i popoarelor. Aceste zone i resursele lor nu pot fi supuse suveranitii naionale. In zon pot fi fcute activiti de cercetare tiinific, exploatare i explorare a gazelor naturale de ctre state. Autoritatea Internaional organizaia prin intermediul creia statele organizeaz, realizeaz i controleaz activitile din zon in interesul intregii omeniri. Autoritatea internaional are la baz principiul egalitii suverane a tuturor statelor membre avand ca organe principale: Adunarea constituit din statele membre; Consiliul format din 36 de membri alei. In cadru consiliului activeaz dou comisii: comisia juridic i tehnic, comisia de planificare economic; Secretariatul Protecia mediului marin se realizeaz in baz legilor interne i a conveniilor internaionale pentru zonele de sub jurisdicia naional. Astfel prin convenia de la Londra din 1954 privind combaterea polurii mrii cu hidrocarburi continuand cu conveniile de la Bruxsell din 1959, 1971 privind rspunderea i intervenia in caz de accident s-au stabilit reguli i principii pe baza reglementrilor interioare. Prin convenia privind dreptul mrii s-au stabilit prevederi vizand toate formele i tipurile de poluare pentru toate zonele mrilor i oceanelor i conservarea mediului marin, supravegherea i controlul respectrii prevederilor conveniei.