Sunteți pe pagina 1din 10

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative

Ideologia primitivista. Ideologia Autohtonista

Ionela Adriana Laliu – Master Gen si Politici Europene


Antropologia nu detine un subiect de studiu care o deosebeste de celelalte stiinte
umaniste si sociale. Principalul domeniu de interes il reprezinta societatile primitive,
domeniu de cercetare preluat si de alte discipline ca demografia, psihologia sociala
stiinta politica sau dreptul1. Levi – Strauss remarca fenomenul interesant potrivit caruia
antropologia se dezvolta invers proportional cu societatile care au tendita sa dispara, sau
cel putin sa-si piarda trasaturile distinctive.
Antropologia este rezultatul unei anumite conceptii despre lume, o modalitate
originala de a pune problemele in cadrul studiului fenomenelor sociale2. Aria de interes a
antropologiei sunt societatile primitive, iar deosebirile proeminente pe care acestea le
prezinta in raport cu societatea din care face parte observatorul evidentiaza anumite
proprietati generale ale vietii sociale care devin obiectul de studiu al antropologului.
Indiferent ca vorbim despre antropologie “culturala” sau “sociala”, pentru Levi-
Strauss, antropologia aspira spre cunoasterea omului total , privit intr-un caz pe baza
reprezentarilor sale, iar in celalalt in functie de productiile sale. Orientarea catre cultura
va apropia antropologia de geografie, tehnologie si preistorie, in timp ce o abordare
sociologica va avea inclinatii catre arheologie, istorie si psihologie. Indiferent de
perspective, antrolopologia va dezvolta o stransa legatura cu lingvistica, pentru ca
limbajul este in acelasi timp faptul cultural prin excelenta, care il deosebeste pe om de
animal, dar si liantul prin intermediul caruia se stabilesc si se perpetuaza toate formele
vietii sociale3
Victor Barnouw defineste antropologia pornind de la originea cuvantului,
grecescul “anthropos” – om, individ si “logia” – studiu, astfel ca aceasta devine disciplina
care studiaza fiintele umane. Este concentrata mai curand asupra unei singure specii,
Homo sapiens (termenul zoologic folosit pentru specia noastra), decat asupra diverselor
organisme care intra in aria de cercetare a botanicii si zoologiei4. Obiectivul antropologiei
este, in viziunea lui Barnouw, studiul speciei umane, de la cum ajuns ceea ce este astazi,
pana la realizarile sale de – a lungul evolutiei si perspective viitoare. Pentru ca aceste
obiective de cercetare presupun multe directii de investigatii, Barnouw propune o
divizare a disciplinei. Ne vom putea orienta astfel catre antropologie fizica si
1
Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti, 1978, p.418
2
Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti, 1978, p 419
3
Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti, 1978, pp 433 - 434
4
Barnouw, Victor – Anthropology, The Dorsey Press, Homewood, Illinois, p.1
antropologie culturala. La randul ei, antropologia culturala cuprinde lingvistica,
arheologia si etnologia. Specia umana prezinta anumite particularitati fizice, biochimice
si psihologice, la fel cum toti oamenii si-au insusit un anumit tip de cultura.
In aceeasi maniera ca Victor Barnouw, Carol R. Ember si Melvin Ember fac
trimiteri la originea greaca a cuvantului, pentru a defini antropologia (anthropos – om,
logos – stiinta). Ember&Ember considera ca aceasta interpretare denota in aceeasi masura
acuratete si variabilitate. Acuratetea rezida din actiunile antropologistilor de a oferi
raspunsuri la o varietate de intrebari legate de evolutia si existenta umanitatii.
Antropologistii sunt interesati sa descopere cand, unde si cum au aparut oamenii pentru
prima data pe pamant si de ce trasaturile lor fizice sunt atat de variate. Isi doresc, de
asemenea, sa descopere de ce si in ce fel societatile din trecut si cele din prezent sunt
diferite, care sunt ideile si practicile specifice5. Lipsa de acuratete a definitiei
antropologiei ca studiul fiintelor umane rezida, in viziunea celor doi Carol R. Ember si
Melvin Ember, din catalogul de discipline pe care il presupune acesta definitie. Sub
umbrela antropologiei vor intra astfel sociologia, psihologia, studiile politice, economia,
istoria, biologia umana, si poate chiar studii filosofice si literare.
Si totusi, unicitatea acestei discipline se construieste prin dorinta antropologilor
de a cerceta oameni diferiti din toate colturile lumii, incepand de la primul humanoid care
a trait cu un miliond ani in urma si, urmarind scara evolutiei, pana la omul din prezent.
Fiecare parte a lumii care a gazduit candva viata umana intra in interesul antroplogiei.
Cercetatorii antropologi sunt pregatiti oricand sa corecteze sau sa clarifice credinte sau
practici acceptate de catre contemporanii sai6.
Vintila Mihailescu considera definitia lui Barnouw extrem de larga si probabil
inacceptabila in unele parti ale lumii7. In incercarea de a construi o definitie fidela a
antropologiei, Vintila Mihailescu clarifica disciplinele care nu intra in incidenta
antropologiei si anume, antropologia fizica, arheologia, si unele aspecte din lingvistica.
Alaturandu-se ideei de “etnologie”a lui Barnouw, “antropologie” in vziunea lui Levi-
Strauss, antropologie sociala specifica britanicilor sau antropologie culturala de la

5
Ember, R. Carol and Ember, Melvin – Anthropology, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey,
1985, p.2
6
Ember, R. Carol and Ember, Melvin – Anthropology, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey,
1985, p.3
7
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 13
americani, Vintila Mihailescu evidentieaza iminenta complicare a definirii ariei in care
opereaza antropologia. Totusi, fiecare dintre abordarile amintite are in centru Omul in
unitatea sa8. In antropologie, omul nu apare ca simplu obiect de studiu, ci Omul ca
problema, dar Omul nu a existat si nu a devenit o problema pentru sine decat in oglinda
Celuilalt9.
Gandirea antropologica a fost marcata de-a lungul istoriei sale de doua concepte,
Timpul si Spatiul, utilizate si interpretate in cele mai diverse moduri. In functie de
formele pe care le-au luat, Timpul si Spatiul au dat nastere unor personaje considerate de
Mihailescu drept “emblematice, un fel de eroi eponimi ai antropologiei: Primitivul si
Autohtonul”10.

Ideologia primitivista si ordonarea diferentelor in timp


Asa cum remarca Mihailescu, pentu Paul-Levy, “Timpul ca timp-in-sine a jucat
un rol determinant in conditiile de fundamentare a sociologiei, oferind mijlocul esential si
privilegiat de diferentiere a societatilor”. Paul-Levy a fost preocupat sa demonstreze cum
sociologia a creat si a dezvoltat ideologia primitivista. Vintila Mihailescu arata ca ceea ce
Paul-Levy numeste ideologie primitivista isi are originile in ‘istorismul” sau
“transformismul” Luminilor. Ideologie primitivista a inceput sa se dezvolte odata ce
“dezbaterile asupra starii societii” sunt inlocuite “printr-o problematica a clasificarii
ierarhice a societatilor bazata pe o pozitie fata de momentul si starea originii si definite in
termini de apropiere sau departare fata de acel moment sau acea stare”11.
Primitivul este, in viziunea lui Mihailescu” originea Omenirii, iar organizarea
diferentelor dintre societati, fie ca sunt sociale, culturale, sau politice pe axa timpului se
face in mod ordonat dupa gradul de apropiere sau departare de acest Primitiv12. Ideologia
primitivista reuneste sub acelasi acoperis dupa viziuni despre tratarea diferentelor dintre
societatile de pe pamant ca”varste ale omenirii:
a). afirmarea unitatii omenirii ceea ce presupune ca toti sunt oameni,

8
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p.15
9
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p.16
10
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 264
11
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 264
12
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 265
termenii de “salbatici” sau “non-oameni” fiind inutili. Si daca totisunt oameni, atunci toti
au aceleasi drepturi “naturale” ca si noi
b). afirmarea unui ideal comun de crestere ceea ce inseamna ca
diferentele dintre societati sunt tranzitorii, sunt doar etape ale maturizarii civilizatiei.
Pentru Ei idealul il reprezinta societatea moderna in care trai Noi. Ideologia primitivista
devine astfel piatra de temelie a modernitatii care ofera coerenta si sens vietii sociale a
Omenirii, toate teoriile clasice ale modernitatii impartasindu-i principiile13.
Versiunea esentializata a ideologiei primitiviste este reprezentata in antropologie
de Evolutionismul clasic. Pentru a contura aria in care se desfasura acest evolutionism,
Mihailescu il aduce in atentie pe George Stocking. Acesta afirma ca evolutionismul clasic
a cuprins, printre altele, urmatoarele presupozitii: “fenomenele socioculturale sunt
guvernate de legi pe care stiinta le poate descoperi; aceste legi opereza uniform in
trecutul indepartat si in prezent; prezentul creste din trecut, pritr-un process continuu, fara
intreruperi considerabile; cresterea este in mod natural de la simpla la complexa; toti
oamenii impartasesc o unica si identical unitate psihica; forta care motiveaza dezvoltarea
socioculturala poate fi gasite in interactiunea dintre aceasta natura umana comuna si
mediul inconjurator; rezultatele acestor interactiuni sunt vizibile in dezvoltarea
diferentiala a unor grupuri umane extrem de variate; aceste rezultate pot si masurate in
functie de gradul in care omul stapaneste natura externa … “
Una dintre problemele ridicate de evolutionismul clasic este aceea de a explica
evolutia care, in acelasi timp, uneste si diferentiaza societatile omenesti cum s-a format
Civilizatul pornind de la Primitiv. O solutie a misterului evolutiei amintita de Mihailescu
este cea conturata de Anne Christine Tylor, si anume conflictul dintre necesitatile
fundamentale ale oamenilor si resursele limitate oferite de mediu14. Mihailescu aminteste
si versiunea avansata de Spencer ca explicatie a evolutionismului, cu accent pe
dimensiunea culturala. Spencer sustine ca mintea omeneasca stocheaza experientele
istorice care ajung sa se fixeze ereditar. Creierul uman nu este decat o multitudine de
experiente istorice diverse.
Pentru ca teoria evolutionismului sa fie valabila, trebuia eliminata orice
interventie supranaturala trebuia exclusa. Procesul evolutiv trebuia sa fie continuu,
13
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 266
14
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 269
gradual si unidirectional. Evolutionismul nu se poate limita doar la descriwri si
observatii, o trasatura esentiala a acestuia il reprezinta procesul comparatiei. Etapele
evolutiei umane si caracteristicile clare ale societatilor umane pot fi vizibile prin
comparative.
Eliminarea totala a Divinitatii din procesul evolutiv a determinat aparitia unor
probleme de ordin moral. Trebuia exlicat felul in care se conturau virtutiile umane din
insctinctele brutei, dar si existanta unui sens in acest proces al evolutiei15. In acest
context, evolutionismul clasic trebuia redefinit, astfel ca, dincolo de modalitatea de a
clasifica diferitele societati existente in timp, se completeaza prin modalitatea de a
intelege Omul si destinul sau intr-o lume care nu este creatie e Divinitatii, ci este
rezultatul propriei sale evolutii. Sensul evolutiei este dat de ideea de progres, sub diverse
forme, din care esentiale sunt progresul intelectual si moral.

Neoevolutionismul
Daca teoria evolutionismului clasic a dominat secolul XIX, antropologia secolului
XX se remarca prin critica sistematica a acestuia. Aceste critic au avut ca urmare
constructia culturalismului American sub unelta lui Franz Boas si functionalismul
britanic propus de Radcliffe-Brown. Noile curente aduc o viziune materialista, in centrul
evolutiei este asezata tehnica, definita ca mijloc de adaptare la mediu16.
Neoevolutionismul este preocupat de intelegerea mecanismelor care au permis
evolutia, de felul in care s-au adaptat societatile la mediu, apropriindu-se astfel de
ecologie.

Neoprimitivismul
Neoprivitivismul este privit ca fiind renasterea evolutionismului. Principiile
curentului evolutionist au fost adaptate la conditiile actuale. Astfel se face ca
perfectionarea naturii umane a devenit perfectionarea economiei. Axa timpului nu
ordoneaza societati “primitive” si “societati “civilizate” ci societati mai mult sau mai
putin dezvoltate. Neoprimitivismul aduce, ca element de distinctie intre societati, distanta

15
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 272
16
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 275
fata de starea finala dezirabila a unei societati, si nu cea fata de origine.

Ideologia autohtonista si organizarea diferentelor in spatiu


Ideologia autohtonista reprezinta, ca si ideologia primitivista, o viziune din spatial
modernitatii. Cudeosebite influente asupra antropologiei, ideologia autohtonista s-a
conturat in contradictie cu cea primitivista, si va opera cu “spatial caa spatiu in sine”
pentru a ordona diferentele. Desi pot fi nominalizati multi adepti ai acestui nou curent
care au adus contributii semnificative, ca si in cazul ideologiei primitiviste putem numi
un songur fondator, si vorbim despre Johann Gottfried Herder ca parinte al ideologiei
autohtoniste.
Pentru inceput Herder este perocupat sa alcatuiasca propria viziune asupra
“istorismului”omenirii, declarandu-se impotriva multor dintre ideile promovate de catre
ideologia primitivista. Totusi, in prima sa lucrare de referinta, pastreaza cateva dintre
directiile cuentului primitivist. Se arata interesat de particularitatile fiecarei culturi in
parte si le accentueaza diferentele.Se remarca influenta mediului in constituirea acestor
culture, influent ape care Herder o invoca foarte des. In viziunea lui Herder fiecare
natiune are un centru al implinirii sale, iar omenirea nu poate atinge un punct terminus al
evolutiei sale. Spre deosebire de ideologia primitivista, autohtonismul nu promiveaza
ideea de implinire a omenirii, ci ideea de diversitate, omenescul este prezent in om,
oriunde ar fi, fara a afecta unitatea17
Daca in viziunea primitivista Salbaticul, primitivul era delavorizat, in curentul
autohtonist, in mod contradictoriu, acesta devine un Autohton particular al fiecarui popor.

“… omul originii nu mai este un Primitiv generical intregi omeniri, de care


intreaga omenire trebuie si poate sa se indeparteze prin evolutie, ci un Autohton particular al
fiecarui popor, avandu-si propria ratiune originara si originala, la care fiecare popor poate si
trebuie a se raporteze pentru a se implini pe sine prin Buildung…18”

17
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 284 - 285
18
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, p. 286
Teoriile autohtoniste ale lui Herder vor sta la baza instituirii a ceea ce astazi
numim “dreptul la diferenta”, prin proiectarea drepturilor individuale culturilor si
popoarelor, venind astfel in opozitie cu ideologia primitivista care promova drepturile
universale ale Omului. Pentru Herder fiecare comunitate culturala exprima un aspect al
umanitatii, si promoveaza o recunoastere a unei valori absolute egale pentru toate
culturile, cu precizarea ca fiecare dintre acestea are clipa sa de glorie.
In contradictie cu ideologia primitivista se va contura si procesul de invatare.
Daca perspectiva evolutionista sustinea ca varstele si culturile pot fi studiate prin
comparative, ideologia autohtonista se propunta impotrova acestei actiuni pentru ca nu
exista o “unitate de masura comuna”19. I in viziunea lui Herder, cunoasterea unei culture
se face in trei pasi. In primul rand, pentru a avea acces la o cultura, trebuie sa te eliberezi
de timpul prezent si de poporul din care faci parte. Apoi trebuie ca respective cultura sa-ti
fie draga, simpatica. Si nu in ultimul rand, trebuie sa dai dovada de empatie fata de
cultura pe care vrei sa o cunosti.
Un alt aspect pe care Herder pune accent, de asemenea, in contradictie cu
perspective primitivista este limba. Rationalitatea si cultura pornesc in viziunea
autohtonista din limba. Si cum nu exista doar o singura limba, in mod implicit nu va
exista o singura Ratiune, ci ratiuni, fiecare populatie vorbitoare a unei limbi va fi
inzestrata cu o ratiune anume20. Limba va deveni astfel spatial consacrat al diferentei si va
contribui mai tarziu la cartografierea spatiilor lingvistice.
In concluzie, daca ar fi tragem linie si sa adunam ideile contradictorii ale celor
doua ideologii atat de importante pentru dezvoltarea antropologiei, vom constata ca
fiecare a jucat un rol primordial si niciuna nu este mai putin utila sau interesanta. In
primul rand, primitivismul situa Omul in unicitatea sa in centrul atentiei, in timp ce
autohtonismul vede Omul ca apartinand de o comunitate prin intermediul careia se
defineste. Autohtonismul accentueaza ideea de cunoastere a oamenilor ppornind de la
poporul de care aparatine (problema mediului/teritoriului), de cand sunt (problema
originii, a continuitatii), cu totii care sunt (problema unicitatii) si terminand cu felul in
care sunt oamenii (problema specificitatii)21.

19
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 286 - 287
20
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 287 - 288
21
Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 289
Daca primitivismul promova evolutia universala a tuturor, perspectva autohtonista
se pronunta pentru implinirea particulara a fiecaruia. Toate popoarele au trasaturi
remarcabile si capacitate potentiale egale si care merita acelasi grad de respect, dar nu
toate au reusit sa le implineasca in aceeasi masura, nu toate au acelasi nivel de
autorealizare.
Autohtonismul ii opune timpului universal si cumulative al Omului specific
sustinut de primitivism, un timp particular si repetitive al Omulu, iar axa timpului
promovata de primitivism pentru ordonarea diferentelor, devine in autohtonism, asa
spatiului. Daca autohtonismul aduce in atentie drepturile popoarelor si culturilor,
primitivismul se propunta pentru drepturile universale ale Omului. Primitivismul
accentua mandria si responsabilitatea lumii civilizate de a fi idealul Celuilalt, in timp ce
autohtonismul suprima aceasta grandoare si militeaza pentru mandria si responsabilitatea
implinirii de sine.
Oricat de pur sau combinat s-ar fi manifestat cele doua ideologii, se pare ca in
contextual lumii mondializate din zilele noastre niciuna dintre ele nu pare sa-si mai
gaseasca locul. Mai mult, nici cele doua axe, Timpul si Spatiul, nu mai sunt relevante
pentru ordonarea diferentelor, intrucat se prefigureaza conturarea unui “sat planetar”. Dar
de aici si pana la dizolvarea “istoriei” si a “geografiei” este cale lunga. Timpul si Spatiul
nu se opresc aici, va fi interesant de urmarit felul in care vor fi folosite pentru ordonarea
reprezentarilor chiar in conditiile suprimarii frontierelor de orice fel.
Si oricat de proeminenta va fi aceasta globalizare, idei ale primitivismului sau
autohtonismului vor exista inca, doar ca vor lua alta infatisare. Cred in placerea
oamenilor de a fi diferiti, de a-si construi diversitatea si tocmai faptul ca in zilele noastre
sunt constienti de existenta ei, ii va da nastere. Acea implinire prin sine de care vorbea
autohtonismul, va deveni implinire prin binele celorlalti. Mi s-a parut dintotdeauna
fascinant felul in care oamenii se pregatesc o viata pentru a fi capabili sa gandeasca
binele celorlalti, sa asigure existenta, sa treaca dincolo de sine pentru a respira intru
ceilalti. Ideea promovata candva de primitivism, de ideal de civilizatie se va regasi in
continuare, si nu doar la nivel de individ, ci la nivel de popor. Pentru a evolua, cred ca e
nevoie sa-ti setezi un obiectiv, sa-ti iei un reper, un model ideal pe care vrei sa-l atingi.
Ideea primitivista a Idealului este depasita in momentul in care se trece dincolo de model,
mai mult, evolutia nu se opreste in acel punct si isi cauta implinire incontinuu in cele mai
diverse moduri.

Bibliografie:
Barnouw, Victor – Anthropology, The Dorsey Press, Homewood, Illinois

Ember, R. Carol and Ember, Melvin – Anthropology, Prentice Hall, Inc.,


Englewood Cliffs, New Jersey, 1985

Levi – Strauss, Claude – Antropologie structurala, Editura politica, Bucuresti,


1978

Mihailescu, Vintila – Antropologie, Editura Polirom, Iasi, 2007