Sunteți pe pagina 1din 13

coala Postliceal Fundaia Ecologic Green Braov

STUDIU DE CAZ
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU FRACTURI ALE MEMBRELOR INFERIOARE.

Cursant: Cicorschi Cosmina, Anul: II AMG E

PLANUL LUCRRII: CAPITOLUL I; Partea teoretic ...................................... Pag.4


Noiuni de anatomie; Fractura; Generaliti; Definiie; Clasificare;

CAPITOLUL II; Simptomatologie: ...................................... Pag.8


Fracturile diafizare ale femurului; Definiie; Etiopatogenie; Simptomatologi; Diagnostic; Evoluie; Complicaii; Tratament ortopedic; Tratament chirurgical; Tratament de recuperare; Tratament medicamentos;

CAPITOLUL III: Procesul de ngrijire; Noiuni teoretice: ....................................................... Pag. Tehnici de nursing:
Primul ajutor Pregtire preoperatorie ngrijirea postoperatorie Supravegherea a unui numar de trei bolnavi cu diagnostic de fractura diafizara de femur; Bibliografie.

MOTIVAIE:
2

Aparatul specializat care efectueaz micrile corpului uman este denumit aparat locomotor, iar funcia complex a acestui aparat se numete de locomoie. Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg, nu ca o manifestare izolat a unor mecanisme ale unor aparate i sisteme care ar aciona complet independent. La baza micrilor stau factori morfofuncionali rezultai din micarea nsi i care nu sunt altceva decat organele aparatului locomotor (oase, articulaii, muchi) i organele sistemului nervos (receptori, nervi senzitivi, mduva spinrii, encefal, nervi motori, plci motorii, sisteme gama). Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg, micarea fiind rezultatul intrrii n aciune a tuturor factorilor, morfofuncionali amintii. Intrarea n aciune a acestor factori i mecanismul lor sunt stereotipe i pot fi considerate ca nite principii. Din istoricul anatomiei se desprind cteva nume celebre, cum ar fi grecul Galien (131-201) sau Andre Vesal (1524-1564), cel mai mare anatomist al secolului XVI-lea, care a trit la Bruxelles, fiind unul dintre primii care s-au ocupat de sistematizarea tehnicii diseciei corpului omenesc. Anatomia omului, ca i celelalte ramuri ale tiinelor naturii, a cunoscut n secolele urmtoare dup nfrngerea prejudecilor religioase, un remarcabil progres i a ajuns s stea la baza studiului a numeroase activiti tiinifice i artistice. coala romneasc de anatomie a adus o important contribuie la dezvoltarea acestei ramuri a biologiei. Numele lui Fr.Rainer, Gr. T.Popa, V. Papilian, Z. Iagnov, E. Repciuc, D. Riga, T. Rusu i al multor altora vor rmne strns legate de evoluia anatomiei, n general, i a anatomiei funcionale, n special.Definiia lui Fr. Rainer - Anatomia este tiina formei vii- concretizeaz concepia colii romneti de anatomie.

CAPITOLUL I: 1.Partea teoretic 1.1. Noiuni de anatomie:


SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR: Membrul inferior are trei segmente: Coapsa, al carui schelet este format din femur; Gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula; Piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele

FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere. - Capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se articuleaza cu cavitatea cotiloida; - Gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas in pas; - Trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului cu corpul. La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur patrulater care prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic. De la trahanterul mare porneste spre trahanterul mic, creasta intreahanterica. Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii musculare.Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa; extremitatea superioara este trifurcata, iar extremitatea inferioara este bifuracta. Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern. Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei. OASELE GAMBEI: Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula. TIBIA: os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat fibula.Prezinta un corp si doua extremitati. Extremitatea superioara este mai columnioasa decat cea inferioara, este formata din doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu. Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale tibiei care se articuleaza cu condili
4

femurali. Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul candilului lateral si merge in jos si medial; ea se numeste linia oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie, creasta anterioara.Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. La partea interna, extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize numita maleala mediala, caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula. FIBULA: este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este un os lung, mai subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia. Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. Pe fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este apofiza piramidala, apofiza stibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor. Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala, turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a tibiei. Pe fata mediala are suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal. ROTULA: os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente. Anatomia coapsei: Scheletul coapsei este format din femur. Femurul este format din epifiza proximal, ce reprezint capul femurului, colul i dou tuberoziti (marele i micul trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera i se articuleaz cu cavitatea acetabulara a coxalului mare i micul trohanter, sunt unii anterior prin linia intertrohanteric iar posterior prin creasta intertrohanteric.Diafiza este prismatic prezentnd o fa anterioar, una medial i alta lateral. La unirea feelor medial i lateral, se observ linia aspr care n sus se trifurc iar n jos se bifurc. Epifiza distal prezint dou suprafee articulare numite condilii femurale. Anterior ntre cei doi condili, se afl suprafaa paletat, iar posterior fosa intercodiliar. Deasupra condilului medial se afl epicondilul medial, iar deasupra condilului lateral se afl epicondiliul lateral.Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remarc n centru, canalul medular ce conine mduva osoas. n jurul canalului medular, se afl o zon de esut osos compact care are n structura sa sisteme hawersiene (osteoane) uniti morfostructurale ale tesutului osos. n centrul osteonului se afl canalul Hawers, esut conjuctiv i vase de snge. n jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 12 lamele osoase concentrice, n care se afl caviti numite osteoplaste, n interiorul crora sunt adpostite osteocitele. n afara esutului osos compact, se dispune periostul, o membran conjuctiv vascular, cu rol n creterea osului n grosime i n refacerea esutului osos la nivelul fracturilor. Periostul este alctuit din fibre conjuctive i este bogat vascularizat i inervat. La exterior, prezint o ptur fibroas iar la interior o ptur osteogenetic cu rol n formarea esutului osos. La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare cartilagiul de cretere, responsabil de creterea n lungime
5

a oaselor. Epifizele sunt n structura lor, esut spongios, n interior i esut compact la periferie. esutul spongios din interiorul epifizelor, privit la microscop, este format din lamele osoase care se ntretaie i delimiteaz spaii numite areole, pline cu mduv roie. Areolele sunt echivalentul canalului medular din diafiza oaselor lungi.Musculatura coapsei se mparte n trei grupe funcionale: extensori, flexori i aductori. Muchii extensori: a) Muchiul croitor este flexor i slab aductor al articulaiei coxofemurale n locomoie, flexor al gambei pe coaps i rotator intern al genunchiului (cnd gamba este parial flexat). b) Muchiul cvadriceps femural, este extensor al articulaiei genunchiului. Muchii flexori: a) Muchiul semitendinos situat pe partea medial a feei posterioar a coapsei, este flexor al genunchiului, efectueaz o rotaie interioar dac genunchiul se afl n flexie. b) Muchiul semimembranos situat sub muchiul precedent i are aceai aciune ca i muchiul semitendios. c) Muchiul bicept femural acioneaz ca flexor al genunchiului, efectueaz i o rotaie lateral, dac genunchiul se afl n flexie. Muchii aductori sunt situai n partea medial a coapsei: a) Muchiul pectineu are o slab aciune de aducie, este mai mult un flexor i un rotor exterior al coapsei. b) Muchiul aductor lung are aciune de aducie, flexie i rotaie a coapsei. c) Muchiul aductor scurt, similar cu muchiul aductor lung. d) Muchiul gracilis, situat pe partea median a coapsei. Ca aciune are o component de aducie i de rotaie intern a gambei, dac genunchiul se afl n flexie. e) Muchiul aductor mare, muchi profund, situat n partea medial a coapsei, este cel mai puternic aductor al coapsei, avnd nsa o aciune de rotaie interna. Un mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia coapsei. I.2. SCHELETUL GAMBEI: Este format din doua oase asezate in paralel: TIBIA ; FIBULA sau PERONEUL.

I.2.1. Tibia:

Tibia: este un os lung, situat in partea mediana sau interna a scheletului gambei, fiind principalul os de sprijin; Prezinta un corp si doua extremitati. a) Extremitatea superioara Este mai voluminoasa decat cea inferioara, este formata din doua tuberozitati care se numesc condili: Condilul interior ; Condilul exterior.

Pe fata lor superioara, condilii au suprafete articulare, cavitati glenoide ale tibiei, care se articuleaza cu condilii femurali.Condilul extern are o fateta periniera pentru articularea cu capul fibulei. Pe fata anterioara se afla o proeminenta numita tuberozitatea interioara, pe care este fixat tendonul rotulei. Corpul tibiei are forma unei prisme triunghiulare; Pe fata posterioara se afla o creasta care porneste din dreptul condilului extern pana in jos si median, numindu-se linia oblica a tibiei, serveste pentru insertia muschilor solear si tibial posterior. Extremitatea inferioara: este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Prezinta o fata articulara pentru trohleea astragalului. La partea interna, extremitatea se prelungeste sub forma unei apofize, numita maleola interna (se articuleaza tot cu astragalul). Pe fata externa a acestei extremitati se afla o fateta articulara pentru fibula.

I.2.2. Fibula sau peroneul: Fibula este un os lung, mai subtire decat fibula, asezat in partea externa a gambei. Prezinta un corp si doua extremitati care se articuleaza cu tibia. a) Extremitatea superioara: Extremitatea superioara se prezinta cu o ingrosare, numita capul tibiei. Pe fata superioara se afla o suprafata articulara pentru condilul extern al tibiei, iar lateral are o apofiza piramidala numita apofiza stiloida. Capul tibiei este subtire, avand forma unei prisme triunghiulare cu suprafete neregulate (pentru intersectia muschilor). b) Extremitatea inferioara: Formeaza maleola externa si se prezinta cu o ingrosare ovala, turtita lateral. I.2.3. Elemente de microstructura ale gambei:

Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt grad functiei de rezistenta si sustinere.Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare cantitate de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive a caror orientare este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra osului.Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta fundamentala, care este structurata sub forma de lame osoase. Cavitatile, denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele osoase fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine. Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului.Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana conjunctiva vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi.Dedesubt se gaseste osul compact, strabatut de canalele Hawers ce contin vase de sange si tesut conjunctiv lax. In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos spongios, dispus sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste cavitati (areole) ce dau osului aspectul unui burete. Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior maduva osoasa. Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica speciala corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce actioneaza asupra osului.Cercetarile au aratat ca vindecarea unei fracturi este un proces continu in care periostul joaca un rol vital.

Vindecarea fracturii s-ar produce, dupa unii autori, in doua stadii:


STADIUL I: sau faza colusului primar, se caracterizeaza prin formarea de os nou sub periostul adiacent focarului de fractura, in primele zile sau saptamani ; STADIUL al-II-lea: sau faza colusului secundar, se caracterizeaza prin formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat.

CAPITOLUL II: Definiie; Etiopatogenie; Simptomatologie; Diagnostic; Evoluie; Complicaii.


Definiie: Fracturile diafizare ale femurului cuprinse ntr-o linie superioar care trece la 3 centimetri sub micul trohanter i alta infenioar la 10 12 cm deasupra marginii superioare a condiilor (Vidal), cunosc n ultima vreme o frecven din ce n ce mai mare datorit accidentelor rutiere ct i datorit accidentelor de munc. Ele survin dup traumatisme importante i sunt adesea nsoite de o stare de oc grav, mai ales cnd se produc n cadrul unui politraumatism sau a unei polifracturi.
8

Etiopatogenie: Fracturile diafizare ale femurului se ntlnesc cu predilecie la adulii tineri, dar i la copii, iar btrnii nu sunt nici ei exclui. Se tie c diafaza femural, constituie a localizare frecvent a fracturilor spontane pe os patologic (metastazele osoase ale tumorilor viscerale), ct i sediul unor fracturi obstetricale mai ales n prezentrile pelviene.Mecanismul de producere poate s fie direct, trecerea unei roi peste coaps, dar mai frecvent este indirect, prin flexie, cu accentuarea curburii femurale, ca n cderile de la nlime sau accidentele de bord, iar alteori prin torsiune ca n acidentele de schi. Anatomia patologic: Traiectul de fractur poate fi: simplu, transversal, oblic, spinoid sau complex cu traiecte secundare care confera fracturii un aspect cominutiv. Fragmentele osoase, de regul, se deplaseaz sub aciunea factorului traumatic i a musculaturii puternice a coapsei. Astfel fragmentul proximal sub aciunea muchilor pelvi-trohanterieni, se deplaseaz n abducie i rotaie extern, iar prin aciunea psoas-iliacului, n flexie.Fragmentul distal acionat de muchii aductori i ischiogambieri este deplasat proximal i n abducie, nct formeaz cu fragmentul proximal un unghi cu vrful orientat anteroextern. Sub aciunea greutii membrului, fragmentul distal este i rotat extern. n fractura diafizara nalt, delasarea fragmentelor osoase realizeaz imaginea de mner de pistol, n vreme ce n fractura joas, fragmentul distal, sub aciunea muchilor gemeni (a gastrocremianului) este deplasat i basculat exterior.Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobirea cu dilacerare a musculaturii coapsei i produce un hematom important care provoac stare de soc. Simptomatologie: Durerea nu constituie semnul subiectiv constant i pregnant, i se accentueaza la mobilizarea fragmentelor. Impotena funcianal este total, accidentatul neputnd ridica piciorul de pe planul patului.Obiectiv se constat la inspecie o tumefiere a coapsei i deformare n cros cu convexitate avansat anteroextern. Membrul respectiv este inut n rotaie extern i este mai scurt dect cel sntos, distana de la spina iliac anteroposterioar la vrful rotulei fiind cu 38 cm mai mic.La palpare se constat a durere local vie, care corespunde focarului de fractur. Mobilitatea anormal i crepitaiile osoase se pun n eviden introducnd o mn sub focarul de fractur i cu cealat plasat sub regiunea poplitee, se ridic usor genunchiul. Uneori, prin palpare, mai ales n fracturile nalte, se poate simi vrful ascuit al fragmentului superior.Deoarece deformarea coapsei, tumefacia i celelalte semne sunt suficiente pentru diagnosticul clinic, cercetarea mabilitii anormale i a crepitaiei osoase este mai bine s nu se fac cu insisten.n fracturile diafizare joase, se poate ntlni i o hidrartroz a genunchiului, care poate s aib lec, fie ca urmane a aciunii traumatismului i asupra genunchiului, fie coexistena unei entorse, fie datorit unei tulburri circulatorii reflexe legate de vasodilataie din focarul de fractur.Examenul clinic va consemna starea vascularonervoas a membrului respectiv, sub aspectul tegumentar, a cldurii, a cercetriipulsului la tibia posterioar i la pedicoas, a sensibilitii i mobilitii degetelor i piciorului.

DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA:


Se face pe baza semnelor clinice si mai ales radiografice. El trebuie sa fie complet si sa cuprinda obligatoriu: Denumirea osului fracturat; Locul fracturii; Daca este fractura inchisa/deschisa; Daca intereseaza articulatia; Capetele osoase

Exemplu: Fractura inchisa 1/3 medie femur drept, transversala, fara deplasare:. Bilantul clinic si radiologic are ca principale obiective: stabilirea diagnosticului de fractura; Aprecierea starii tegumentelor; Contuzii susceptibile de evolutie spre necroza; Deschiderea focarului de fractura; Cercetarea complicatiilor;

Obligatoriu se vor examina: pulsul distal, temperatura si coloratia tegumentului, motricitatea si sensibilitatea sub focarul de fractura. In politraumatisme, examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile terapeutice.In toate cazurile care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie pentru a evita emboliile gazoase si agravarea leziunilor partilor moi in timpul imobilizarii pacientului. Evoluie: Fracturile diafizare ale femurului avnd fragmentele bine vascularizate i fiind nconjurate de un manson muscular important, au de obicei a evoluie favorabil, ele consolidndu-se la aduli n 3-4 luni, dac sunt bine reduse i imabilizate corect i sunt urmate de un tratament recuperator instituit precoce.Vindecarea unei fracturi se obine prin formarea calusului, proces ce se desfoar n dou etape; la nceput calusul moale, fibros i apoi calusul osos. Constituirea calusului osos i consolidarea definitiv depinde de: Vrsta bolnavului, cu ct este mai tnr procesul de vindecare este mai rapid; Dimensiunea osului, durata de consolidare a oaselor late fiind mai lung dect cea a oaselor lungi; Modul de aezare a fragmentelor osoase, contactul intim al fragmentelor osoase favoriznd calusul osos; Numrul total al fracturilor concomitente; Starea biologic general, accidentaii cu o stare general bun, n perfecte condiii biologice, se vindec mai usor dect cel cu boli cronice, n covalescen, diabetici i cei care au tulburari hormonale; Calitatea tratamentului care se efectueaz.

10

Dinamica consolidrii focarului de fractur se poate aprecia i pe baza aspectelor clinice prin: Perceperea calusului la palpare; Dispariia durerii n focar; Dispariia impotenei funcionale. Complicaii Complicaii generale imediate: Ele sunt consecine ale traumatismului i sunt dependente de violena acestuia i de teren: * ocul traumatic, care se ntlnete n toate cazurile i sunt dependente de violena acestuia i de teren. * Congestia pulmonar, se instaleaz la btrni repede dup traumatism ducnd la bronhopneumonii grave. * Tulburri urinare, la btrni cu adenom de prostat care pn la accident urinau mulumitor. * Diabetul care era lent nainte de traumatism poate s ia un aspect clinic sever, ducnd la acidoz. * Embolia grazoas. Complicaii locale imediate: * Deschiderea focarului de fractur, se ntlnete mai rar dect la gamb, datorit manonului muscular protector. Cel mai des, plaga are un aspect punctiform sau liniar, fiind produs prin nteparea tegumentelor dinuntru spre afar, de un fragment osos. Alteori, plaga este mare, anfractuoas, prin aciunea din afar a agentului traumatic, cum se ntmpl n accidentele de circulaie sau n timp de rzboi. Din cauza distrugerilor ntense, aceste plgi comport riscul infeciei, cu germeni generali i aerobi care, la aceti accidentai ocai, pot s aib evoluie foarte grav. Complicaii embolice, sunt frecvente la balnavii imobilizai mult vreme la pat, mai ales cu tratamente ortopedice. Administrarea anticoagulantelor reduce simitor riscul tromboembolic.Leziuni vascularo-nervoase, sunt mai rar ntlnite, interesnd artera sau vena femural i nervul sciatic. Complicaii tardive: Mai frecvent ntlnit, este redoarea de genunchi, mai ales dup tratamentul ortopedic al fracturii. Imobilizarea ndelungat n aparat gipsat, duce la instalarea aderenelor ntre cvadriceps i focarul de fractur, dac nu s-a instituit de ndat tratamentul funcional. * Calus vicios, se ntlnete mai ales, dup tratament ortopedic incorect, fie o redresare insuficient, fie o imobilizare defectuas, care favorizeaz deplasarea secundar a fragmentelor.

11

CAPITOLUL III:

PROCESUL DE NGRLJIRE. NOIUNI TEORETICE:


Componentele planului de ingrijire: 1. Culegerea datelor, se face prin discuii directe cu bolnavul sau cu aparintorii acestuia. Se urmrete identificarea i stabilirea antecedentelor personale i a antecedentelor heterocalaterale, motivele internrii i istoricul bolii. 2. Planificarea ngrijirilor funcie de necesiti, de o real importan este cunoaterea celor 14 necesiti ale omului, stabilite de Virginia Henderson, cadrul mediu sanitar fiind independent n a satisface nevoile bolnavului. 3. Stabilirea obiectivelor n funcie de prioriti, aceast etap este dirijat n dou subetape: examinarea datelor culese cu interpretarea lor (innd cont i de datele tiinifice) i stabilirea problemelor reale ce afecteaz sntatea pacientului i a sursei de dificultate. 4. Realizarea ngrijirilor, o dat abiectivele formulate se poate trece la realizarea ngrijirilor, care reprezint baza procesului de ngrijire. De felul cum se va aciona acum, de calitatea interveniei cadrului mediului sanitar, depinde mersul evolutiv, al bolii, spre vindecare sau cronicizare. 5. Evaluarea: analizarea i evaluarea obiectivelor propuse, permite evaluarea procesului de ngrijire i aducerea de modificri pe ntreaga evoluie a strii de sntate a pacientului. Dup indeprtarea placii (nu trebuie scoasa dect dup 18 luni) fracturile internative sunt posibile.

TEHNICI DE NURSING;

PRIMUL AJUTOR:
Fracturi nchise: Primul ajutor are ca prim obiectiv salvarea vieii accidentatului, atunci cnd aceasta este ameninat. Vorbind despre traumatismele membrelor, pericolul vital n traumatismele extremitilor sunt hemoragia masiv i infeciile grave. Primele gesturi de prim ajutor vor
12

trebui deci s urmresc executarea imediat a hemoragiei i pansarea plgilor.Imobilizarea pravizorie a fracturilor are scopul diminurii durerilor (importana pentru prevenirea instalrii ocului) i evitarea complicaiilor leziunilor iniiale.

Fracturi deschise: O fractur deschis este o urgen care trebuie rezolvat integral n primele 6 ore de la accident prin: ndeprtarea complicaiilor generale i locale care amenin viaa traumatizatului (stop cardiorespirator, embolii, hemoragii externe) dac este cazul; mbrcmintea sau nclmintea din segmentul rnit vor fi tiate cu un cuit, lam sau foarfec pentru a nu provoca suferine inutile bolnavului, plaga va fi inspectata (aspectul plagii) pentru a constata dac exist impuriti (pmnt, lemn, testuri etc.); exploatarea instrumental a plgii cutanate (la locul accidentului), n scopul prezicerii acesteia cu focarul de fractur este interzis; toaleta fizic i chimic a tegumentului din jurul plgii (cu ap i spun, degresarea cu eter sau benzin i dezinfectarea cu alcool, tinctur de iod); toaleta fizic i chimic a plgii, se ndeprteaz impuritile libere cu instrumente sterile, se cur plaga prin tergere cu soluie de eter iodat sau neofalin 0,5%. Aceste soluii nu altereaz vitalitatea esuturilor sntoase. n caz de impregnri cu impuriti, plaga poate fi curat i cu ser fiziologic, cloramin 0,2%, permanganat de K 1/1400 de culoare roz pal. Nu trebuie pudrate plgile cu antibiotice; se mai sterilizeaz a dat tegumentul din jurul plgii (alcool, tinctur de iod);

BIBLIOGRAFIE: Dr. Roxana Maria Albu Anatomia i fiziologia omului. www.Sfatulmedicului.ro

13