Sunteți pe pagina 1din 10
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE INGINERIE „HERMMAN OBERTH” Specializarea: ELECTRONICA

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE INGINERIE „HERMMAN OBERTH” Specializarea: ELECTRONICA APLICATA

DISCIPLINA: ELECTRONICĂ DE PUTERE

Programa analitică a cursului

Programa analitică a laboratorului

Bibliografie

Modalităţi de evaluare a cunoştinţelor

Subiecte de examen

Referat

Coordonator:

Student:

Francisc Török

GRECU MIRCEA Grupa: 322/2

ANUL UNIVERSITAR: 2011 2012

Programa analitică a cursului

1.

Conversia energiei electrice .Conversia parametrică a energiei electrice. Conversia energiei electrice.

2.

Dispozitive Semiconductoare de Putere. Dioda semiconductoare. Tiristorul. Diacul. Triacul. Tranzistorul bipolar de putere. Tranzistorul MOS de putere. Tranzistorul bipolar cu poartă izolată IGBT

3.

Dispozitive semiconductoare de putere. Tiristorul cu comandă bilaterală (GTO). Tranzistoul bipolar cu poartă izolată (IGBT). Tranzistorul controlat MOS (MCT). Tranzistorul cu inducţie statică şi tiristorul cu inducţie statică. Comparaţii între dispozitivele semiconductoare de putere.

4.

Comutaţia în circuitele electronice cu circuite semiconductoare. Întrerupătoare statice.

5.

Variatoare de curent alternativ

6.

Convertorul monofazat. Convertorul monofazat cu nul. Convertorul monofazat în punte

7.

Convertorul trifazat. Convertorul trifazat cu nul. Convertorul trifazat în punte

8.

Regimul de conducţie întreruptă

9.

Convertoare de 4 cadrane. Cicloconvertoare.

10.

Variatoare de tensiune continuă

11.

Invertoare cu comutaţie forţată. Modulaţia în durată a impulsurilor (PWM)

12.

Invertoare. Invertoare de tensiune PWM. Invertoare de curent PWM. Convertoare de frecvenţă.

13.

Surse. Alimentare în tampon. Surse neîntreruptibile de tensiune (UPS). Surse pentru sudarea cu arc electric.

14.

Energetica conversiei energiei.

http://dl.transfer.ro/transfer_ro-17jun-

57eb84cc453cc.zip

Programa analitică a lucrărilor de laborator

1.

Influenţa curentului electric asupra corpului omenesc. Norme de protecţie a muncii în laboratorul de electronică de putere. Studiul aparatelor de laborator.

2.

Studiul regimurilor staţionare ale dispozitivelor semiconductoare de comutaţie energetică

3.

Studiul regimurilor dinamice ale dispozitivelor semiconductoare de comutaţie energetică

4.

Studiul convertoarelor monofazate cu nul şi în punte.

5.

Studiul convertoarelor trifazate cu nul şi în punte

6.

Studiul vânătoarelor de tensiune continuă de tip BUCK

7.

Studiul variatoarelor de tensiune de tip BOOST

8.

Studiul invertoarelor de tensiune PWM

9.

Studiul convertoarelor de frecvenţă de ca/cc

10.

Studiul unui invertor monofazat cu circuit rezonant în serie

11.

Studiul unor surse de rezervă

12.

Studiul unor surse în comutaţie

13.

Studiul unui convertor de ca/cc cu izolare galvanică

14.

Studiul regimului deformant

Bibliografie

1.

Kelemen A. şi col.: Electronică de putere, EDP, Bucureşti 1983

2.

Alexa D. : Aplicaţii ale convertoarelor statice de putere. Ed.tehnică Bucureşti

1989

3.

Ionescu F. şi col. : Electronică de putere.Convertoare statice. Ed.tehnică Bucureşti

1996

4.

Popescu V. : Electronică de putere. Ed.de Vest Timişoara 1996

5.

Bitoleanu A. : Convertoare statice. Îndrumător de laborator, Universitatea din Craiova 1995

6.

Golovanov C.şi col. : Probleme moderne de măsurare în electroenergetică,

Ed.tehnică Bucureşti 2001

7.

Popescu V. : Stabilizatoare de tensiune în comutaţie. Ed.de Vest Timişoara

1992

8.

Bitoleanu A. : Convertoare statice şi structuri de comandă performante. Ed.Sitech Craiova 2000

9.

Williams B.W. : Power Electronics, Ed.Macmillian 1987

Modalităţi de evaluare a conoştinţelor

Capacitatea de analiză şi sinteza a studenţilor se testează şi de-a lungul semestrului, atât la orele de curs şi la laborator. Nota finală N obţinută de student ca o măsură a cunoştinţelor acumulate şi a disponibilităţilor de utilizare a acestor cunoştinţe are următoarele componente:

N 1 – nota pentru prezenţă; N 2 – nota pentru activitatea desfăşurată în laborator; N 3 nota pentru referat; N 4 nota pentru lucrari de control; N 5 nota pentru examenul final;

N= 0,05 x N1 + 0,1 x N2 + 0,25 x N3 +

0,1 x N4 + 0,5 x N5

Prezenţa este obligatorie la laborator. Activitatea de laborator este finalizată în urma efectuării tuturor lucrarilor, absente maxim 4, care se recuperează la sfârşitul semestrului. În timpul semestrului fiecare student va întocmi un referat pe o temă aleasă din programa analitică a cursului. Se va face o cercetare tematică pe Internet pentru intocmirea referatului. Lucrările de control sunt considerate, testele de debut şi sfârşit de disciplină, în care se verifică cunoştinţele minime legate de prezenţa la disciplină. Examenul final este oral cu răspuns după biletul de examen, care conține 3 subiecte. Obţinerea notei 5 după subiectele de pe biletul de examen dă dreptul studentului la un joc interactiv de îmbunătăţire a notei obţinute. Nota finală se măreşte în procent de 20 % pentru activităţile deosebite în interesul disciplinei.

1. Conceptul de energie

Subiecte de examen

2. Forme de energie

3. Elemente pasive de circuit (rezistorul)

4. Elemente pasive de circuit (condensatorul)

5. Elemente pasine de circuit (bobina)

6. Întrerupătoare în electronica de putere; dispozitive semiconductoare

7. Diode semiconductoare

8. Diode redresoare

9. Diode rapide

10. Tiristorul; caracteristici, regim dinamic;

11. Tiristorul; comanda, puteri disipate, protecții

12. Diacul, Triacul

13. Tiristorul GTO

14. Tranzistorul bipolar de putere

15. Tranzistorul MOS de putere

16. IGBT

17. MCT

18. SIT, SITH

19. Conectarea c.a monofazat, intrerupătoare de c.a monofazat

20. Întrerupătoare de c.a trifazat

21. Variatoare de c.a (monofazat şi trifazat)

22. Cicloconvertoare

23. Variatoare de tensiune continuă

24. Invertoare

25. Modulaţia în durată a impulsurilor (PWM)

26. Convertoare de frecvenţă

27. Surse în comutaţie

28. Surse neîntreruptibile de tensiune

29. Protecţia convertoarelor statice de putere

30. Convertoarele BUCK cu izolare galvanică

31. Convertoarele BOOST cu izolare galvanică

32. Convertoarele FORWARD cu izolare galvanică

33. Convertoarele FTYBACK cu izolare galvanică

34. Puteri, energii în regimul deformant

35. Parametrii regimului deformant

36. Regimul deformant în sisteme energetice

37. Regimul deformant produs de convertoarele c.a./c.c.

38. Măsurarea regimului deformant

39. Filtre active

40. Redresor monofazat ideal PWM

41. Redresor trifazat ideal PWM

42. Convertoare PFC

43. Comanda PFC prin curent de vârf

44. Circuite integrate pentru convertoarele PFC

45. Convertoarele cvasirezonante ZCS

46. Convertoarele cvasirezonante ZVS

47. Convertoarele cu circuit de sarcinp rezonantă

48. Surse în comutație

49. Circuite integrate PWM pentru surse în cumutație

50. Circuitul integrat UC 1846

51. Surse neîntreruptibile de tensiune UPS

REFERAT

Diacul si Triacul

Rezumat

In aceasta lucrare sunt prezentate cateva aspecte teoretice despre studiul diacului si al triacului. Diacul (dioda de curent alternativ) este un dispozitiv cu doua borne (un dipol) realizat pentru a produce pulsuri de curent necesare la amorsarea unor dispozitive de comutatie, cum sunt tiristoarele si triacele. Acesta este utilizat în circuite de curent alternativ. Deoarece conduce în ambele sensuri se utilizează în special pentru generarea impulsurilor de comandă ale triacelor. Triacul(TRIAC = TRIode Alternating Current) este un dispozitiv semiconductor bidirectional care poate sa conduca in ambele directii daca i se aplica impuls de comanda pozitiv sau negativ. Se utilizeaza in schemele convertoarelor de intrare si iesire in curent alternativ, inlocuind tiristoarele in antiparalel. Au fost construite triacuri cu un curent pana la 40 A si 600 V pentru 50-60 Hz si triacuri pentru frecvente medii de 400 Hz.

Desfasurarea Lucrarii

Diacul

Dispozitivul are cinci straturi şi patru joncţiuni, poate fi considerat ca fiind realizat din două structuri PNPN aşezate antiparalel în acelaşi monocristal de siliciu. Diacul are conductibilitate bidirecţională, cei doi electrozi notându-se cu T 1 şi T 2 . Schema şi simbolul diacului sunt prezentate în Fig de mai jos.

Structura şi simbol fig.1 La aplicarea unei tensiuni pozitive, structura PNPN din dreapta schemei echivalente

Structura şi simbol fig.1

La aplicarea unei tensiuni pozitive, structura PNPN din dreapta schemei echivalente din Fig. 1 este polarizată direct, iar amorsarea se face la tensiune de amorsare naturală (U DM ) şi are caracteristica din cadranul I. Când polaritatea tensiunii se inversează, intră în conducţie structura PNPN din stânga, la care amorsarea se face la tensiunea U IM . În general construcţia diacului se face astfel încât tensiunile de amorsare să fie egale în modul de unde rezultă o caracteristică simetrică.

în modul de unde rezultă o caracteristică simetrică. caracteristica grafică a diacului. fig.2 Caracterstica

caracteristica grafică a diacului. fig.2

Caracterstica statica a diacului mai prezinta o particularitate: exista regiuni in care panta sa este negativa; aici rezistenta dinamica definita intr-un punct al caracteristicii prin rd = dU/dI, este negativa. Vom vedea ca aceasta rezistenta dinamica negativa este elementul cheie in functionarea si utilizarea sa. La cresterea de la 0 a tensiunii sursei de alimentare, dispozitivul este, deci, blocat, pana cand tensiunea pe el ajunge aproximativ la valoarea "de intoarcere" a caracteristicii, cand are loc comutatia in starea de conductie (amorsarea diacului). Pentru diac, aceasta valoare "de intoarcere" a caracteristicii poarta numele de tensiune de amorsare sau de aprindere, este, de fapt, corespondenta tensiunii de pic de la caracteristica de intrare a tranzistoarelor unijonctiune. Cele mai utilizate valori pentru tensiunea de amorsare sunt intre 30 si 40 V, fiind alese astfel datorita aplicatiei sale tipice, in circuite alimentate la 220 Vef.

Salturile de amorsare si blocare evidentiate in cadranul I al caracteristicii diacului. fig.3 Dupa amorsare,

Salturile de amorsare si blocare evidentiate in cadranul I al caracteristicii diacului. fig.3

Dupa amorsare, tensiunea pe diac ramane practic constanta si valoarea ei este numita tensiune reziduala, UREZ; Aceasta este cu DU= |UBO - UREZ| mai mica decat cea de amorsare; aceasta diferenta, cu valoarea tipica de 5 V, este numita tensiune dinamica de amorsare . Pentru ca diacul sa ramana in conductie este necesar ca valoarea curentului sa nu coboare sub curentul de mentinere IH.

Triacul

Structura triacului este aratata in figura 4 . Este compus din straturi pn alternative, si anume intr-o structura P1 N2 P2 N3 in paralel cu una N1 P1 N2 P2. Dispozitivul are doi electrozi principali E1 si E2 si un electrod de comanda (grila) G. In figura s-a aratat si simbolul utilizat pentru triac

G. In figura s-a aratat si simbolul utilizat pentru triac Simbol si Structura internă a triacului
G. In figura s-a aratat si simbolul utilizat pentru triac Simbol si Structura internă a triacului

Simbol si Structura internă a triacului fig. 4

Considerand electrodul de referinta E1 in figura 5 s-a reprezentat caracteristica statica(curent- tensiune) a unui triac. Triacul poate functiona in cadranul 1 cand E1 este pozitiv si in cadranul

3 cand E2 este pozitiv, fata de electrodul celalalt. Caracteristica reprezinta simetrie fata de origine. Are doua portiuni de conductie 1 si 4, si doua portiuni de blocare 2 si 3. Tensiunea de basculare a triacului depinde de impulsul de comanda. Triacul ramane in conductie pana ce curentul prin el scade sub valoarea de mentinere IH. In ceea ce priveste caracteristicile triacului, acestea sunt asemanatoare cu cele ale tiristoarelor cu deosebirea ca aici nu se lucreaza cu valori medi, ci cu valori eficace ale curentului.

cu valori medi, ci cu valori eficace ale curentului. Caracteristica statica curent-tensiune fig.5 In absenţa

Caracteristica statica curent-tensiune fig.5

In absenţa impulsului de comandă pe grilă, triacul este blocat, şi se comportă, între terminalele principale A 1 şi A 2 , ca un întrerupător deschis, (curentul anodic este neglijabil în ambele sensuri). Amorsarea triacului se realizează cu impulsuri de curent, pozitive sau negative, aplicate grilei şi rămâne în conducţie până la scăderea curentului sub valoarea de automenţinere. Când terminalul A 2 este pozitiv in raport cu A 1 , amorsează tiristorul T 1 ; când terminalul A 2 devine negativ şi terminalul A 1 joaca rol de anod, intră in conducţie tiristorul T 2 , care amorsează atunci când poarta este negativă in raport cu A 1. (daca si potentialul portii G este pozitiv in raport cu cel al terminalului A 1 ).

Parametri specifici şi valori limită ale triacului

Principalii parametri ai triacului indicaţi în foile de catalog sunt:

-U B0 tensiunea de întoarcere sau de amorsare este tensiunea anodică în punctul de întoarcere al caracteristicii triacului, tensiunea anodică minimă la care triacul se amorsează fără comandă pe poartă. -U DRM – tensiunea de vârf repetitivă în stare blocată directă este valoarea maximă a tensiunii pe care triacul o poate suporta în regim permanent la temperatura maximă admisă a joncţiunii -U RRM - tensiunea inversă de vârf repetitivă–definită la fel cu U DRM dar pentru starea de blocare inversă -U GT – tensiunea de poartă de amorsare este tensiunea de poartă pentru care triacul amorsează la o tensiune anodică specificată

-U TM – tensiune reziduală care, după amorsare, rămâne practic constantă -I H – curentul de menţinere este curentul minimal pentru menţinerea triacului în conducţie în absenţa oricărui semnal pe grilă -I Tef – intensitatea efectivă a curentului sinusoidal în conducţie directă

Concluzii

In concluzie atat diacul cat si triacul au principii de functionare relativ simple si sunt foarte practice si de aceea se regasesc in foarte multe circuite si in ziua de astazi. Acestea rezolva multe probleme in electronica si ajuta foarte mult in realizarea de diverse circuite.

Bibliografie

Viorel popescu- Electronica de putere Ionescu F. - Electronică de putere.Convertoare statice. Cosma Dragoş. Chivu Aurelian. - Componente şi circuite electronice www.wikipedia.com