Tudor Arghezi Psalmi

Geneza: sursa de inspiratie o reprezinta textele incluse in Vechiul Testament si atribuite regelui David. In general acestea sunt concepute ca imnuri de slava inchinate Divinitatii a carei autoritate absoluta imprima fiintei umane un sentiment de inferioritate si umilinta. Exista si numeroase accente dramatice fiind exprimate deznadejdea, teama, zbuciumul interior dar tonalitatea dominanta a dialogului cu Divinitatea este laudativa. ornind de la acest model poetul il reinterpreteaza subordonand simbolutile religioase unor problematici filosofice: psalmii sai ilustreaza drama conditiei umane marcata de oscilatia relativ!absolut, material!spiritual, efemer!vesnic. Temele: conditia umana, cautarea absolutului, relatia dintre om si Divinitate. Formula lirica: la fel ca in textele originare este prezenta formula monologului adresat care sugereaza o relatie directa intre eul poetic si Diviniate, marcile stilistice ale acestei comunicari fiind vocativele: "Doamne#, "parinte#, alternanta pronumelor "eu#, "tu#. Psalmul 1 As putea vecia cu tovarasie
oetul porneste de la ipoteza unei eternizari a propriei fiinte printr!o creatie dedicata slavirii Divinitatii $creatia psalmica propriu!zisa "as putea vecia cu tovarasie sa o iau partasa#%. osibilitatea implinirii artistice este sugerata prin termenii din sfera semantica a muzicii: "viori#, "lauta#, "coarde#. Verbele la persoana I "sa farmec#, "sa gasesc# exprima forta creatoare conceputa ca un har divin, ca o chemare supraindividuala "o nelinistita patima cereasca& 'ratul mi!l zvacneste& (ufletul mi!l arde#. Totusi poetul refuza din orgoliu, dintr!o vocatie a razvratirii aceasta sansa " painea nu mi!o cant sa te cant pe tine& (i nu!mi vreau cu stele blidu!mi!nvaluit#. )efuzul se intemeiaza pe constiinta propriei demnitati, pe revolta impotriva autoritatii divine in ciuda faptului ca acceptarea umilintei in fata absolutului ar putea aduce artistului desavarsirea. De la refuzul umilintei si al jerfei, eul poetic ajunge la razvratirea luciferica, ajungand chiar sa respinga ideea substantei sale divine. *imbajul este violent inzestrat cu forta de concretizare in spiritul poeziei argheziene "Vreau sa pier in bezna si in putregai+& (i ca!n mine insuti, tu vei fi trait#.

Psalmul 2 unt vinovat ca am ravnit

In ansamblu, psalmul se infatiseaza ca o alegorie a spiritului razvratit impotriva oricaror interdictii de natura morala, religioasa sau de cunoastere. salmistul se recunoaste in ipostaza luciferica exprimata indeosebi de verbele la persoana I:" am ravnit#, "am dorit#, "furasem#. Existenta sa evolueaza sub semnul cautarii, al tentatiei primejdiei in plan concret sau intectual: "in blidul meu ca si in cugetare& Deprins!am gustul otravit si tare#. (fidarea tuturor limitelor, provocarea continua a destinului atinge punctul culminant prin savarsirea pacatului luciferic! trufia negarii Divinitatii, orgoliul propriei superioritati: "pacatul meu adevarat e mult mai greu si neiertat& ,ercasem eu, cu arcul meu, sa te rastorn pe tine Dumnezeu#. Tragismul conditiei umane se afima chiar in

acest moment de suprema sfidare. In confruntarea cu divinul, fiinta umana devine constienta de propria efemeritate, de imposibilitatea desavarsirii de sine in absenta confirmarii absolutului. ,uvintele divine simbolizeaza interdictia ultima, limita impusa orgoliului, cenzura transcendenta: "Iar eu ravnind in taina la bunurile toate& Ti!am auzit cuvinte zicand ca nu se poate#.

Psalmul ! Tare sunt singur" #oamne

salmul are in centru o alegorie prin intermediul careia eul poetic se ipostaziaza intr!un simbol vegetal "copac pribeag uitat in campie# oximoronul sugerand instabilitatea, ratacirea fiintei umane iar epitetul "uitat# este un participiu care exprima constiinta parasirii de catre Divinitate. - alta caracteristica a fiintei umane este revolta, razvratirea exprimata prin enumeratia: #cu fruct amar si cu frunzis, tepos si aspru!n indarjire vie#. In relatia cu Divinitatea, poetul se simte un ales dar in acelasi timp un damnat. Existenta inchinata slavirii Divinitatii reprezinta renuntarea la bucuriile si implinirile umane, firesti spre care aspira cu intensitate, idee sugerata de verbele "tanjesc#,#astept# ,"sa mi se dea ". In acelasi timp, spre a!si mentine netulburata credinta, poetul are nevoie de o revelatie a prezentei divine intr!o forma accesibila simturilor $simbolul ingerului "trimite Doamne, semnul departarii,& Din cand in cand cate un pui de inger#. .ceasta nevoie de revelatie reprezinta una din atitudinile lirice fundamentale in psalmii arghezieni.

Psalmul $ %uga mea e &ara cuvinte

salmul ilustreaza cautarea dramatica, tensionata a Divinitatii de catre un spirit constient de propriile limite, de disproportia dintre uman! divin, relativ si absolut, efemer si etern: "Din vesnicia ta nu sunt macar un ceas# ,autarea Divinitatii reprezinta scopul existentei eului poetic si este reprezentata intr!un limbaj de o mare forta de concretizare " .rd catre tine incet ca un taciune "& "Te caut mut ,te!nchipui ,te gandesc#.$gradatie ascendenta ,comparatie% Divinul reprezinta un absolut a carui intelegere poate oferi fiintei umane sansa desprinderii de propria materialitate, a concentrarii asupra laturii spirituale.#te scrutez#si mai ales de structura metaforica $"pentru ca mintea mea sa poata sa!nteleaga &ne! ngenuchiata firii de pamant#. (i!n acest psalm este exprimata nevoia de revelatie a prezentei Divinitatii printr!o structura metaforica direct inspirata din textul biblic "sufletul meu deschis ca sapte cupe &.steapta o ivire din cristal & e un stergar cu braie de lumina# . /inalul psalmului surprinde tot prin intermediul unei comparatii, ideea limitarii ,a imposibilitatii desprinderii de propia conditie in absenta sprijinului divin : "(unt Doamne prejmuit ca o gradina & in care paste un manz ".

Psalmul ' ( )u(ti cer un lucru prea cu neputinta

salmul exprima nevoia comunicarii directe cu Divinitatea intr!un limbaj familiar, traducand o viziune de tip naiv, popular: "sa!ti dau ghes#, "grijeau#. Eul poetic se adreseaza Divinitatii familiar, exprimandu!si revolta $dublul epitet "recea mea! ncruntata suferinta%, sentimentul parasirii $"tu n!ai mai pus picioru!n batatura#% precum si teama de efemeritate in absenta contactului cu absolutul $"si anii mor, si veacurile pier&.ici sub tine, dedesupt, sub cer#%. In context sunt amintite personaje din 0oul Testament care simbolizeaza comunicarea cu divinul $magii, Iosif%. .cestea se situeaza in opozitie cu eul poetic care simte ca pe o neimplinire absenta spiritului divin, a mesagerului simbolic $ingerul%.

Psalmul * (Te dramuiesc in zgomot si(n tacere

salmul concentreaza mai multe atitudini lirice fundamentale, prezente in intreaga serie a psalmilor: cautarea Divinitatii, oscilatia dramatica intre "credinta si tagada# $intre acceptarea mistica si sfidarea luciferica% si nevoia de revelatie, de constatare a prezentei divine intr!o forma accesibila simturilor, perceptiei umane. ,autarea Divinitatii este reprezentata poetic prin ritualul initiatic al vanatorii $"(i te pandesc in timp ca pe vanat#%. In confruntarea cu Divinitatea, eul se simte atras de doua atitudini contrare: refuzul absolutului in numele orgoliului luciferic sau acceptarea umila a suprematiei acestuia in numele credintei! oscilatie exprimata de dubla interogatie: "sa te ucid sau sa!ngenunchi a cere ". Imposibilitatea alegerii este sugerata si de versurile devenite laitmotiv al liricii psalmice: "pentru credinta sau pentru tagada, te caut darz si fara de folos.# entru spiritul uman, Divinul reprezinta un absolut in sens etic, estetic si existential, astfel incat distrugerea lui sau doar negarea ca valoare ar putea reprezenta o autodistrugere: "Esti visul meu din toate cel frumos& (i nu!ndraznesc sa te dobor din cer gramada#. ermanenta raportare a fiintei umane la absolut capata sensul unei confruntari in care eul isi constientizeaza propriile limite, dar la care nu poate renunta, pentru ca nu! si poate pierde sensul existentei. 1ltima strofa exprima aceasta nevoie de confruntare cu divinul si mai ales de constatare a prezentei acestuia in forma sensibila, amintind astfel de imaginea lui Toma necredinciosul: "(inguri acum in marea ta poveste )aman cu tine sa ma mai masor /ara sa vreau sa ies biruitor. Vreau sa te pipai si sa urlu: este2#

Psalmul + Pentru ca n(a putut sa te(nteleaga

salmul se deschide cu ideea ca fiinta umana, limitata prin insasi natura sa duala spirit!materie $metafora "desertaciunea lor de vis si lut#% este incapabila sa perceapa divinul, sa!i inteleaga substanta si din aceasta imposibilitate ajunge sa!l reprezinte intr!o forma concreta, umana: " (fintii au lasat cuvant ca te!au vazut (i ca purtai toiag si barba!ntraga.# oetul se refera la imaginea Divinitatii din Vechiul Testament aflata intr!un raport de ostilitate cu fiinta umana, interpretand!o totusi intr!un limbaj familiar: "amenintand#, "sa ne!njure#. De la aceasta tonalitate, poetul trece la stilul invocatiei exprimand admiratia,

recunostinta in fata maretiei divine: "Doamne, izvorul meu si cantecele mele& 0adejdea mea si truda mea.# 1ltima strofa, realizata intr!un stil sententios, specific liricii filosofice, introduce ideea ca divinul scapa oricarei incercari umane de reprezentare, de fixare pe coordonatele existenta!inexistenta, relativ!absolut, efemer!etern. /ragmentul poate fi comparat cu geneza din "(crisoarea I#: "Tu esti si!ai fost mai mult decat in fire#! repetitia verbului "a fi# in forma nominala sugereaza ca divinul este etern, exterior categoriei de fiinta. "Era sa fii, sa stai, sa vietuiesti#! divinul este o virtualitate ce poate sa se intrupeze, sa se manifeste oricand. "Esti ca un gand si esti si nici nu esti#! comparatia surprinde natura spirituala a divinului si imposibilitatea incadrarii antinomiei fiinta!nefiinta "Intre putinta si intre amintire.#! divinul se situeaza intre posibilitatea fiintei umane de a!l reprezenta si amintirea starii paradisiace in care omul se afla intr!o comunicare permanenta cu acesta.

Psalmul , Pri-eag in ses" pe munte si pe ape

salmul da expresie unei constiinte acute a limitarii, a prizonieratului fiintei umane in univers si a imposibilitatii evadarii. (unt prezente numeroase simboluri ale inchiderii: "zarea marei stepe#, "lutul#, precum si verbele sugestive "ma inchide#, "sunt prins#, "m!a oprit#. .jungand la aceasta cunoastere superioara, eul poetic nu mai considera creatia ca pe o expresie a revoltei, ci ca pe o sublimare a resemnarii in fata destinului: "(unt leacuri vechi pentru dureri mai noi& (i canta moartea!n trambitele mele.#

Psalmul .( /ecinul meu a strans cu ne(ndurare

rima secventa lirica este inrudita cu psalmul doi prin imaginea unei existente desfasurate sub semnul sfidarii, al revoltei, al confruntarii cu Divinitatea: "(i fostul meu vecin de tarm se tine& Vecin de!o vreme, Doamne si cu tine.# (anctiunea trufiei, a razvratirii se rasfrange insa intr!un plan material, poetul exprimand intr!un limbaj de mare violenta, distrugerea fiintei umane in timp. In ultima secventa lirica se realizeaza o meditatie pe baza a doua motive filosofice: "ubi sunt# si #vanitas vanitatum#, fiind exprimata ideea ca orice actiune, intemeiere, aspiratie a fiintei umane este efemera in raport cu vointa divina absoluta. ,onstatand disproportia uman!divin , eul poetic ajunge la ideea pesimista a inutilitatii existentei ,dar si a umilintei in fata Divinitatii.

Psalmul 10 1a sa te(ating taras pe radacina

salmul reprezinta o concluzie a intregii serii de poeme, deschizandu!se cu o imagine alegorica amintind de psalmul 3. Este prezenta din nou imaginea copacului! dublu simbolic al eului definit prin constiinta propriei superioritati dar si printr!o aspiratie contrara spre umanizare, spre asumarea limitelor firesti: "4i!e foame de nisip si lut& (i dor de apele din care n!am baut.# /inalul experientei psalmice desfasurata printr!o multitudine de trairi si demersuri ale cunoasterii este, paradoxal, gestul simbolic al rugaciunii semnificand acceptarea conditiei umane: "4uta!mi din ceata mana ce!au strivit!o muntii (i adunata, du!mi!o in dreptul fruntii.#