Sunteți pe pagina 1din 2

Conservarea “ex situ” inseamna conservarea diversitatii biologice in afara habitatelor lor

naturale.
Protejarea ex situ se realizeaza prin aducerea exemplarelor in gradini zoologice, acvarii, sau
gradini botanice, si care se aplica doar pentri speciile care aproape au disparul.
Protecţia speciilor în afara habitatelor naturale (ex situ):
În conservarea diversităţii biologice o atenţie mare se acordă dezvoltării şi protecţiei
fondului genetic în afara habitatelor naturale (ex situ).
Printre acţiunile prioritare în acest domeniu se poate menţiona:
• înregistrarea şi evaluarea plantelor cultivate, animalelor domestice, colecţiilor de plante şi
microorganisme, certificarea şi asigurarea lor cu fondurile necesare;
• optimizarea capacităţilor instituţionale ale băncilor de gene de plante cultivate;
• conservarea speciilor în grădini botanice şi zoologice, asigurarea supravieţuirii, multiplicării şi
reintroducerii în ecosistemele naturale, în special, a celor rare şi periclitate.

Conservarea ex situ se referă la băncile de gene şi la grădinile botanice şi zoologice.


Conservarea resurselor genetice în băncile de gene este considerată cea mai avansată formă.
Băncile de gene sunt instituţii speciale având ca obiective colectarea, evaluarea şi conservarea
R.G.V.
Banca de Gene are ca responsabilitate să conserve germoplasma vegetală din România şi, prin
colaborare internaţională, contribuie la asigurarea resurselor genetice vegetale mondiale.
Resursele genetice vegetale contribuie la securitatea alimentară constituind cel mai preţios dar
dat nouă de către natură.
Obiective :
 păstrarea colecţiei naţionale a tuturor plantelor înmulţite prin seminţe
 furnizarea de material biologic cu un înalt nivel de rezistenţă la factorii biotici şi
abiotici pentru programele de ameliorare
Conservarea „in situ”:este definita ca o activitate de conservare a ecosistemelor si habitatelor
naturale cu mentinerea si refacerea variabilitatii populatiilor (specilor) in mediul lor natural
Conservarea in situ se refera in principal la conservarea padurilor si a siturilor valoroase prin
ampla variabilitate pe care o detin, potentialului in specii salbatice, sau a unor ecosisteme valoroase
socio-economic.
Eficienta si utilitatea activitatilor de consevare „in situ” depind de anumite considerente:
- asigurarea unor masuri specifice de conservare, in arile protejate, pentru speciile
salbatice inrudite cu cele de cultura, sau pentru plantele salbatice care se pot utiliza in scopuri
alimentare sau medicinale.
- Asigurarea unui management adecvat pentru zonele cu paduri intinse si pentru
ecosistemele locuite de oameni.
- Conservarea si folosirea sustinuta a soiurilor locale, respectiv a culturilor traditionale
din fermele autohtone.
Protectia in situ la conservarea animalelor se poate asigura atat in ariile protejate, cat si in ariile
neprotejate.
Ex: la noi in tara.....Pestra Liliecilor de la Costesti.....o zona protejata in mediul ei natural