Sunteți pe pagina 1din 1

O scrisoare pierduta Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg roman, care, in comediile sale, se axeaza

pe contrastul dintre aparenta si esenta, satirizand vanitatea, prostia, ipocrizia, personajele sale facand concurenta starii civile (G. Ibraileanu). O scrisoare pierduta (1884) este o capodopera a genului dramatic prin care comedia de moravuri se inpleteste cu cea de caracter (Pompiliu Constantinescu). O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri si prezinta viata publica a unor politicieni rosi de ambitii in contextul alegerilor pentru camera, dar scriitorul satirizeaza si viata de familie prin triunghiul amoros Zoe-Tipatescu-Trahanache. Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte unde are loc conflictul dintre Nae Catavencu si prefectul Tipatescu, pe baza unui santaj (o scrisoare de amor pierduta de Zoe, amanta lui Tipatescu). Cand totul pare rezolvat, urmeaza o lovitura de teatru, sosirea lui Dandanache, un alt santagist. Dupa sedinta de numire a candidatului, Catavencu pierde scrisoarea, este prins de Trahanache cu o plastrografie si obligat sa il sustina pe Dandanache. Finalul este specific unei comedii , situatia initiala se rezolva si totul se reia ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic: Tipatescu ramane perfect si amantul lui Zoe, Catavencu se imbratiseaza cu vechii adversari, intr-o atmosfera de carnaval, condusa de Pristandra. Compozitional, comedia este alcatuita din patru acte inlantuite prin tehnica amplificarii treptate a conflictului (bulgarele de zapada). Amplificarea conflictului se realizeaza prin intrarile repetatea cetateanului turmentat care creeaza o stare de tensiune, niciodata rezolvata. Conflictul principal este intre reprezentantii partidului aflati la putere (Tipatescu, Trahanache si Zoe) si gruparea independenta din jurul lui Catavencu, avand la baza contrastul dintre aparenta si esenta