Sunteți pe pagina 1din 21

www.eurocor.

ro
D
EM

LE NST
O
C RA
ŢI T
E IV
Ă
INTRODUCERE

O locuinţă trebuie să fie un spaţiu cât mai plăcut, care să răspundă atât dorinţelor de
intimitate ale locatarilor săi, cât şi cerinţelor de reprezentare socială ale acestora.

Ce putem face, prin urmare, pentru a organiza spaţiul casei astfel încât să folosim
la maxiumm potenţialul acesteia, dar şi să creăm o atmosferă cât mai plăcută şi mai
intimă?

Pentru a răspunde acestor cerinţe, cursul de Design Interior elaborat de EUROCOR a


fost astfel conceput încât să vă ofere noţiunile de bază pentru a învăţa să vă amenajaţi
singuri locuinţa. Subiectele discutate în cadrul cursului nostru vor fi, în primul rând,
legate de proiectarea casei şi de modul în care se face o schiţă de amenajare sau de
reamenajare a unei locuinţe. Apoi se vor discuta propunerile de amenajare, începând
cu instalaţiile electrice şi sanitare şi până la alegerea culorii pereţilor şi a stilului
corpurilor de iluminat, luând pe rând fiecare încăpere a casei (vestibul, camera de
zi, sufragerie, dormitor, camera copiilor, baie şi cămară).

Cursul, structurat în 16 module (32 de lecţii), este elaborat la un nivel care să


satisfacă atât cerinţele celor care vor să-şi amenajeze propria locuinţă, dar şi să
ofere cunoştinţele de bază celor care doresc să se iniţieze în profesia de decorator de
interioare. Informaţia este prezentată pe larg, cu exemple şi, acolo unde este cazul, cu
fotografii, desene şi schiţe relevante; în fiecare lecţie, exerciţii şi întrebări vă vor
ajuta să verificaţi în ce măsură aţi înţeles materialul prezentat. Fiecare capitol şi fiecare
lecţie se încheie cu rezumate, care cuprind cele mai importante aspecte ce au fost
abordate. De asemenea, la sfârşitul fiecărui modul vă va fi prezentat un scurt istoric
al arhitecturii şi mobilierului, iar noţiunile noi vor fi sintetizate în două dicţionare,
unul de termeni de specialitate, iar celălalt de termeni istorici. Anexele nenumerotate
ce însoţesc modulele vă vor fi şi ele de un real folos în activitatea practică.

La sfârşitul fiecărei lecţii este prevăzută o temă pentru acasă, pe care o veţi putea
trimite spre corectare, pe adresa EUROCOR, profesorului dumneavoastră personal;
acesta vă va asista pe întreg parcursul cursului, oferindu-vă sfaturi, sugestii şi, dacă
este necesar, recomandări pentru a vă îmbogăţi cunoştinţele de specialitate.
2 lecţie demonstrativă curs de design interior

Pentru a vă facilita studiul, pe marginea textelor lecţiilor veţi întâlni următoarele


simboluri:

Întocmiţi un desen la mâna liberă, un desen redactat (cu ajutorul instrumentelor) sau un
proiect!

Coloraţi un desen existent!

Marchează informaţiile foarte importante.

i Indică noţiuni, definiţii sau ipoteze noi. Acestea sunt scrise cu caractere italice.

e Indică un exerciţiu practic.

În completarea cursului prin corespondenţă puteţi opta


pentru un scurt program de consultaţii faţă în faţă,
la sfârşitul căruia veţi obţine în plus un certificat de absolvire
emis împreună cu Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei.
curs de design interior lecţie demonstrativă 3

Programa cursului de DESIGN INTERIOR


Modulul 1 Cu ce se ocupă decoratorul de interioare? Locuinţa, tipuri de locuinţe, tipuri
de parcelări. Infrastructura, instalaţiile locuinţei (apă, canalizare, gaz, energie
electrică, încălzire). Prevederi legislative în construcţii.
Întocmirea unui plan. Funcţiuni, grupări funcţionale.
– arhitectura antică, cultura obiectului (Egipt, Grecia, Imperiul Roman)

Modulul 2 Locuinţa, elementele locuinţei, materiale, structură, tehnologii de


construcţie.
Cum desenăm? Desenul tehnic de arhitectură. Desenul în proiecţie, planul,
secţiunea, vederea, proporţii. Relevare, redactare, reprezentări arhitecturale,
linii de cotă.
– arhitectura şi mobilierul Evului mediu timpuriu

Modulul 3 Exigenţele locatarului, exigenţe funcţionale, emoţionale, exigenţe generale şi


speciale. Scara umană, antropometrie, ergonomie.
Tipuri de mobilier, categorii de mobilier. Conformarea funcţională a mobilierului,
materiale, structură, dimensiuni.
– arhitectura gotică, arta mobilierului; exemple

Modulul 4 Spaţiile de circulaţie ale locuinţei, locuri de depozitare. Funcţionalitatea


locuinţei, circulaţia în cadrul locuinţei, amplasarea grupărilor de mobilier.
Instalaţiile de încălzire şi electricitate ale locuinţei.
Împărţirea spaţiilor interioare pe verticală şi orizontală. Spaţii simple şi compuse,
efecte spaţiale, spaţii închise şi spaţii deschise, posibilităţi de corecţie optică.
– arhitectura Renaşterii, arta mobilierului în Europa

Modulul 5 Camera de zi – spaţiul vieţii de familie. Elemente de delimitare a spaţiului


locuit (pardoseli, tavane, pereţi), modalităţi de realizare, materiale, structură,
formă. Plafoane suspendate, pereţi montaţi, separări de spaţii.
Tipuri de închidere a golurilor (uşi, ferestre). Tipuri de scări interioare,
dimensionare. Mobilier înzidit.
– arhitectura Renaşterii, arta mobilierului; exemple

Modulul 6 Bucătăria – loc de preparare şi servire a mesei. Reprezentarea spaţiului


interior. Imagini speciale: axonometria, izometria, perspectivele, redactare –
proporţii.
Cum să redactăm (să desenăm cu ajutorul instrumentelor de desen)? Diferite
tehnici de redactare. Reprezentări pentru ofertare.
– arhitectura, mobilierul, concepţia spaţială barocă

Modulul 7 Spaţiu multifuncţional, camera copilului.


Reprezentări colorate.
Lumea culorilor. Scurtă teorie a culorilor, istoric.
Practica folosirii culorilor. Dinamica culorilor, preferinţe pentru culoare.
– mobilierul, concepţia spaţială şi caracteristicile stilului rococo

Modulul 8 Dormitorul, loc de retragere şi de dormit. Folosirea culorilor în amenajarea


interiorului. Desenul tehnic colorat, reprezentarea de ofertare colorată. Materiale
de colorat, tehnici, metode grafice de reprezentare, folosirea mostrelor de
culoare.
Culoare, compoziţie de culori, contraste, echilibru, simetrie, asimetrie, proporţii,
proporţionalitate. Efectul optic al desenului.
– arhitectura, mobilierul şi compoziţia spaţială în clasicism; exemple
4 lecţie demonstrativă curs de design interior

Modulul 9 Baia – spaţiul igienei corporale; proiectare, funcţii, securitate, dimensionare,


ergonomie. Obiectele de amenajare şi auxiliare din baie. Încălzirea, iluminatul,
placajele şi stilul băii.
Lumina, lumina naturală şi lumina artificială. Scurtă teorie a luminii.
Iluminarea locuinţei. Surse de lumină, corpuri de iluminat. Moduri de iluminare
a spaţiilor cu diverse funcţiuni (supraveghere computerizată).
– mobilierul şi arta interioarelor Empire şi Biedermeyer; exemple

Modulul 10 Cunoaşterea materialelor, tehnologii. Materiale de bază folosite în amenajări


interioare, produse semifabricate, produse prefabricate: lemn, metal, sticlă,
piele, hârtie, textile, piatră, silicaţi, materiale plastice, vopsele.
Unde şi de ce folosim aceste materiale? Tehnologia punerii în operă, pregătirea
suprafeţelor.
– istoricismul, eclectismul, romantismul, caracteristici stilistice, mobilier,
interioare

Modulul 11 Locuinţa tinerilor căsătoriţi. Cu ce situaţii de amenajare ne putem întâlni?


Eventuale exigenţe de confort.
Procesul proiectării. Practica proiectării: materiale prestabilite, cu scop precis,
în spaţii definite, crearea unui interior funcţional. Schiţa de proiect, proiect de
ofertă, proiect de execuţie.
– influenţa revoluţiei industriale de la sfârşitul secolului al XIX-lea asupra
obiectelor culturale, începuturile producţiei de serie; istoricul mobilierului
Thonet

Modulul 12 Locuinţa familiei cu copii mici. Cu ce situaţii de amenajare ne putem întâlni?


Posibile exigenţe de confort.
Procesul proiectării. Practica proiectării: materiale prestabilite, cu scop
precis, în spaţii definite, crearea unui interior funcţional. Cum să întocmim o
antemăsurătoare?
– Secession, Art nouveau, experimentele începutului de secol XX, arhitectura,
mobilierul şi arta interiorului

Modulul 13 Spaţii cu alte funcţiuni, amenajarea lor, locul de muncă de acasă, locul de
deconectare.
Posibilităţi de umbrire, structuri pentru umbrire. Perdele.
– elemente stilistice art deco, principale exemple de obiecte şi amenajări
interioare

Modulul 14 Stilul interioarelor, caracterul locuinţelor şi spaţiilor, rolul decorării.


Elemente ce determină caracterul de intimitate – colectivitate, modernitate,
elemente la modă.
– apariţia modernismului, caracteristici stilistice arhitecturale şi de mobilier

Modulul 15 Biroul cu calculator. Dimensionare, principii de amenajare.


Mobilierul modern pentru birou, confortul ambiental.
– Bauhausul şi înflorirea sa între cele două războaie mondiale; principiile
artistice ale Bauhausului, cultura obiectelor

Modulul 16 Tipuri de ţesături pentru locuinţă, covoare, carpete, perdele. Modul de amplasare,
varietate stilistică.
Particularităţile amenajărilor podurilor.
– mobilier contemporan, cultura obiectelor, noţiunea de „design”; stiluri,
tendinţe
curs de design interior lecţie demonstrativă 5

Pentru exemplificare, vă prezentăm în continuare câteva secvenţe


din materialul de curs. Din modulul 1 am selectat câteva fragmente.

Tipuri de locuinţe, tipuri de parcelări


În orice aşezare organizată există legi, regulamente care stabilesc zonele construibile.
Acestea, la rândul lor, se subîmpart în sectoare construibile, în care funcţionează regulamente
de urbanism care stabilesc felul construcţiei, ariile construite, densitatea locuirii, nivelul
de echipare cu utilităţi (apă, canalizare, încălzire, electricitate), suprafaţa spaţiului verde.
Respectarea acestor regulamente intră în atribuţiile proiectantului.
Este recomandabil ca şi cel ce se ocupă cu amenajările de interior să cunoască aceste
regulamente, pentru că ele determină tipurile de case. Fiecare tip de bază prezintă avantaje
care trebuie fructificate, precum şi dezavantaje care, prin studiul din cadrul proiectului,
pot fi diminuate sau eliminate.

casa Multora le place să locuiască în spaţii cu


unifamilială multă vegetaţie, dorinţă firească a omului,
independentă combinată, desigur, cu avantajele confortului
urban.
Conform statisticilor, 60% din totalul
locuinţelor sunt case unifamiliale. Acestea
sunt, în general, case compuse dintr-o locuinţă
ce este înconjurată din toate părţile de parcela
proprie şi care poate avea pe toate laturile uşi
şi ferestre.

1. hol 7. scara pivniţei


2. camera de zi 8. cazan
3. dormitor 9. baie
4. bucătărie 10. grup sanitar
5. sufragerie 11. vestibul
6. cămară 12. terasă

casa pe o latură Acest tip de ocupare a lotului este caracteristic multor sate, dând un
a parcelei caracter specific aliniamentului stradal. Specialiştii denumesc acest
tip de ocupare a lotului „în pieptene”, casele desfăşurându-se în
adâncime pe lot. Împărţirea interioară este mai dificilă în comparaţie
cu tipul anterior, datorită faptului că unul dintre pereţi este opac.
Deschiderile sunt numai spre stradă şi curte. În acest fel, se asigură
o parte a separării de vecini. Este preferabil ca partea dinspre curte a
casei să primească mult soare.
1. pridvor
2. hol
3. bucătărie cu loc
de luat masa
4. camera din faţă
5. camera de zi
6. baie WC
6 lecţie demonstrativă curs de design interior

casele familiale Sunt caracteristice fronturilor stradale urbane.


la frontul Casele se unesc la frontul străzii. Prin uşa porţii
stradal se poate accede în curte.
Poarta se deschide într-o curte intimă. În oraşele
istorice se mai găsesc şi azi asemenea tipuri de
ocupări de parcele.

1. hol 5. sufragerie
2. camera de zi 6. camera de oaspeţi
3. cămară 7. WC duş
4. bucătărie 8. terasă

casele cuplate Acest mod de ocupare a terenului este folosit


pentru a construi două case independente,
în cazul în care lotul este mic. La asemenea
construcţii, casele sunt lipite pe o latură,
imaginea fiind cea a unei singure case.
În cazul caselor cuplate, este foarte
importantă orientarea, deoarece, în cazul
unei orientări proaste, unul din proprietari ar
putea avea camere cu orientare defavorabilă.
Ideal este ca frontul stradal să fie orientat
spre nord, astfel latura dinspre curte având
orientare spre sud pentru amândouă casele.
1. hol 5. camera de zi
În cazul unei orientări defavorabile, trebuie
2. dormitor 6. baie
foarte bine gândită amplasarea camerelor.
3. camera de oaspeţi 7. WC
4. bucătărie 8. terasă
curs de design interior lecţie demonstrativă 7

casa cu atrium Un tip foarte vechi de construcţie este casa cu


atrium. Casa cu frontul exterior închis cuprinde
o curte interioară intimă. Spaţiile de locuit se
deschid spre această curte. Pentru ca soarele să
pătrundă bine în camere, curtea trebuie să fie de
cel puţin 6 × 6 m.
Acest model greco-roman de casă familială este
folosit şi în zilele noastre. Dezavantajul este
că, în acest caz, este necesar un lot mai mare.
Avantajul este că, spre deosebire de tipurile
precedente, la casa cu atrium este posibilă
realizarea celei mai intime legături dintre spaţiul
interior şi cel exterior.
1. vestibul 6. camera de lucru
2. camera de zi 7. baie WC
3. bucătărie, 8. WC
sufragerie
4. dormitor 9. duş WC
5. camera de oaspeţi 10. garaj

imobilele cu În oraşele mai mari, la începutul secolului


apartamente al XX-lea s-au construit imobile cu apartamente
de închiriat de închiriat. Sunt construcţii tipic urbane, cu
mai multe apartamente, cu câte 5-6-7 etaje, cu
lift şi chiar cu un culoar exterior, aşa-numita
„cursivă”.
În aripa de la stradă se amplasau apartamentele
mari cu un confort sporit, cu două sau trei camere.
Aripa spre curte cuprindea apartamentele
modeste, numai cu
o cameră şi bucătărie (fără confort, cu WC-ul
la capăt de culoar).

1. vestibul 5. bucătărie
2. camera de zi 6. sufragerie
3. dormitor 7. baie
4. cameră 8. WC
Împărţirea interioară dezavantajoasă a
apartamentelor din imobilele de închiriat
reprezintă o problemă serioasă pentru un
decorator de interioare. Multe apartamente
au holuri fără geamuri sau camerele
comandate. La apartamentele vechi,
avantajul poate fi înălţimea camerelor
(4,5-5 m), care pot fi subîmpărţite pe
verticală cu supante care măresc suprafaţa
locuibilă.
8 lecţie demonstrativă curs de design interior

casele Sunt imobile cu mai multe apartamente


colective (3-12 apartamente) şi cu mai multe niveluri.
Apartamentele care au suprafeţe diferite şi
care sunt orientate corect sunt accesibile din
casa scării.
La amplasarea unor astfel de locuinţe
colective, trebuie avut în vedere ca toate
apartamentele să aibă cât mai mult soare.

1. apartament
2. apartament
3. apartament

imobilele din La acest tip de locuinţe s-a dezvoltat tipul


elemente cu culoar central neluminat. Apartamentele
prefabricate se deschid către acest culoar întunecos, ca la
hoteluri.
Locuinţele aflate pe centrul imobilului sunt
de regulă mai mici, iar camerele, precum şi
bucătăria, sunt amplasate pe partea străzii.
Apartamentele de la capetele tronsonului au mai
multe camere şi primesc mai multă lumină.
În ultimii ani, s-au construit multe blocuri din
elemente prefabricate. În zilele noastre nu se
mai fac astfel de imobile, iar locatarii acestora
ar dori să le modernizeze.

1. vestibul 5. cameră
2. camera de zi 6. baie
3. bucătărie, 7. WC
sufragerie
4. dormitor 8. balcon

e
Faceţi comparaţii între tipurile de case enumerate până acum. Gândiţi-vă cum
influenţează tipologia caselor împărţirea interioară, precum şi amplasarea
mobilierului.
curs de design interior lecţie demonstrativă 9

Pentru a vedea cum se structurează cunoştinţele învăţate,


vă prezentăm rezumatul şi întrebările de verificare ale modulului 1.

Rezumat – casele, tipurile de case


1. Casa unifamilială independentă:
– în general, este o casă formată dintr-o locuinţă înconjurată din toate părţile de
propria parcelă; poate avea uşi şi ferestre pe toate laturile.
2. Casa pe o latură a parcelei:
Se mai numeşte ocupare a terenului „în pieptene”, casele desfăşurându-se adânc în
interiorul parcelei. Împărţirea interioară este mai dificilă, având în vedere că peretele
spre vecin este „orb”.
3. Casa familială la front stradal:
Casele se unesc la frontul străzii, iar accesul în curte se face prin uşa porţii. Casa
delimitează o curte intimă. În oraşele vechi se mai găsesc asemenea case.
4. Casele cuplate:
La asemenea construcţii, cele două case sunt lipite printr-un perete comun, iar
imaginea este cea a unui singur imobil.
5. Casa cu atrium:
Din exterior faţada este închisă, la interior casa cuprinzând o grădină intimă. Spaţiile
de locuit se deschid către această grădină.
6. Imobilul cu apartamente de închiriat:
Aceasta este o modalitate tipic urbană de locuire, cu mai multe apartamente şi 5-6-7
etaje, cu lift; cele mai caracteristice sunt cele cu culoar exterior (cursivă).
7. Casele colective:
Sunt imobile cu 3-12 apartamente şi 2-3 etaje. Apartamentele care sunt accesibile
prin intermediul casei scării au suprafeţe diferite şi sunt corect orientate.
8. Imobilele din elemente prefabricate:
Sunt structurate pe un culoar central, iar apartamentele sunt accesibile de pe ambele
laturi ale culoarului.

Întrebări de verificare

Recapitulaţi cele învăţate până acum, răspunzând la următoarele întrebări:


1. Care sunt caracteristicile casei unifamiliale independente?
2. Cum este casa desfăşurată pe o latură a parcelei?
3. Cum este casa familială la front stradal?
4. Ce caracterizează o casă cuplată?
5. Cum se caracterizează, din punctul de vedere al construcţiei, casa cu atrium?
6. Ce caracterizează casele colective?
7. Cum sunt apartamentele imobilelor de închiriat?
8. Care sunt caracteristicile unei locuinţe într-un imobil din prefabricate?
10 lecţie demonstrativă curs de design interior

Continuăm cu prezentarea câtorva fragmente din modulul 3, care vă oferă


informaţii despre rolul ergonomiei în proiectarea spaţiilor locuinţei.

Datele oferite de antropometrie sunt folosite de ergonomie.

ergonomia Pentru ca obiectele pe care le folosim în locuinţă sau la serviciu să fie cât mai confortabile,
este necesar ca ele să fie produse potrivit principiilor ergonomiei.

i Ergonomia este disciplina adaptării muncii la om, având ca obiect raţionalizarea


efortului la locul de muncă.

În momentul actual, ergonomia este o ştiinţă ale cărei principii sunt din ce în ce mai folosite,
atât pentru ameliorarea condiţiilor şi a ambianţei la locul de muncă, cât şi în proiectarea de
arhitectură.
Rezultatele cercetărilor ergonomice sunt folosite în toate ramurile industriale, prin urmare
şi pentru producerea bunurilor de consum.
Orice producător, fie el fabricant de mobilă, de obiecte pentru băi sau bucătării, de corpuri
de iluminat, de jucării pentru copii sau de instrumente de lucru, trebuie să folosească la
producerea acestor obiecte şi cunoştinţele puse la dispoziţie de ergonomie.
Ce se poate întâmpla dacă la proiectare sunt ignorate principiile ergonomiei?
Oamenii au capacitatea de a se adapta instrumentelor incomode, dar cu preţul oboselii rapide,
iar, ca o consecinţă, durerile de cap, de spate sau de ochi duc la scăderea randamentului
muncii.

Dintre disciplinele care se ocupă de om, ergonomia foloseşte mai ales cunoştinţele
oferite de fiziologie şi psihologie.

Ergonomia consumului studiază gradul de siguranţă, eficacitate şi confort al produselor


folosite de publicul larg.
Analizele constată că există foarte multe moduri de a folosi obiectele, diferind după vârsta
sau sexul utilizatorilor. Însă bunurile de consum sunt produse, de obicei, pentru utilizatori
cu un comportament previzibil.
În ultimul timp, însă, producătorii pot satisface cerinţele unor grupuri din ce în ce mai mici
de utilizatori, după cum se poate constata în industria de automobile. Să vedem cum stau
lucrurile în amenajările de interioare.
Cel ce s-a obişnuit cu confortul de la locul de muncă sau din maşină va pretinde ca şi locuinţa
să-i ofere acelaşi confort.
Toate obiectele casnice ar trebui să ofere confort, siguranţă şi eficacitate; printre ele există
un element de mobilier cu care venim foarte des în contact: scaunul. Omul foloseşte scaunul
pentru odihnă, dar şi la muncă. De aceea, nu este întâmplător că la confecţionarea unui scaun
trebuie neapărat luate în seamă datele ergonometrice.
curs de design interior lecţie demonstrativă 11

mobilierul Ergonomii au constatat că statul pe scaun este cel mai nesănătos mod de odihnă. Corpul
destinat uman este constituit pentru mişcare, mers şi odihnă periodică într-o poziţie orizontală. Însă
şederii foarte multe activităţi ale sale sunt legate de folosirea mesei şi, deci, a scaunului.
De aceea, vă prezentăm câteva probleme care apar la proiectarea scaunelor sau a fotoliilor,
ca şi unele greşeli mai frecvente de dimensionare a acestora.
În primul rând, mobilierul destinat şederii sprijină corpul în mod insuficient şi limitează
posibilităţile de mişcare.
O altă deficienţă constă în faptul că dimensiunile funcţionale ale scaunelor nu se pot modifica
pentru fiecare utilizator în parte.

Criteriul ergonomic este pe primul plan, atât la locul de muncă, cât şi acasă

Să vedem ce se înţelege prin dimensiuni funcţionale ale unui scaun:

Dacă staţi pe un scaun când citiţi această lecţie, ridicaţi-vă şi verificaţi măsurile
acestuia.
Dimensiunile funcţionale ale mobilierului destinat şederii sunt:
– hs - înălţimea şezutului scaunului (înălţimea la care se plasează şezutul scaunu-
lui);
– hsp - înălţimea spătarului scaunului;
– as - adâncimea şezutului scaunului (suprafaţa pe care se poate sta);
12 lecţie demonstrativă curs de design interior

În funcţie de activitatea depusă, se pot distinge trei poziţii de bază ale corpului aşezat la o
masă: lăsat pe spate, cu spatele drept sau aplecat în faţă (peste masă).
În fiecare dintre aceste poziţii, spătarul flexibil al scaunului ar trebui să sprijine spatele.

Poziţii ale corpului: pe spate, drept, în faţă

Mobilierul destinat şederii este folosit pentru diverse activităţi: servitul mesei, învăţat sau
altă activitate care se desfăşoară la o masă.

Activităţile care se desfăşoară acasă: servitul mesei, învăţatul, lucrul la calculator

coordonarea Masa sau scaunul care servesc la desfăşurarea unei activităţi trebuie să fie dimensionate
dimensiunilor corect, pentru un utilizator ideal.
Aceasta înseamnă că cele patru elemente care intră în relaţie, scaun-om-activitate-masă,
trebuie să aibă dimensiunile proiectate astfel încât să fie în corespondenţă unele cu altele.
Dacă staţi la o masă, priviţi-o cu atenţie. Sunt dimensiunile ei corect proiectate pentru ac-
tivitatea pe care o desfăşuraţi?
curs de design interior lecţie demonstrativă 13

Vă prezentăm acum câteva fragmente din modulul 5,


referitoare la circulaţia interioară din locuinţă.

Circulaţia interioară în camera de zi


La începutul lecţiei am precizat că circulaţia principală în camera de zi trebuie să fie
între intrare şi uşa terasei, a balconului sau fereastră. Pe acest traseu nu se amplasează
obiecte de mobilier. Diferitele grupări funcţionale de mobilier trebuie să fie accesibile de
pe acest traseu, iar activităţile din camera de zi nu trebuie să se intersecteze.

i Printr-o amplasare corespunzătoare a mobilierului se pot face legături funcţionale


logice în camera de zi.

Mobilierul camerei de zi trebuie conformat funcţiunilor acesteia. Dacă apreciem corect


capacitatea camerei, va rezulta cât şi ce fel de mobilier este necesar funcţionării corecte.
Pentru aceasta, este util să reluaţi şi să folosiţi anexa nr. 3.

Prin separarea grupărilor de mobilier, circulaţia interioară devine evidentă

iluminarea Cu toate că problemele legate de iluminare vor fi tratate în cadrul lecţiei 17, este necesar să
precizăm unele aspecte legate de iluminarea camerei de zi, cu atât mai mult cu cât aceasta
are anumite particularităţi.

i Secretul unei iluminări corecte constă în iluminarea diferenţiată.

În prezent, iluminarea camerei de zi cu un lampadar agăţat în mijlocul camerei este depăşită.


Deoarece o cameră de zi are mai multe funcţiuni, pentru fiecare dintre acestea fiind necesar
un mod deosebit de iluminare, trebuie asigurat în primul rând un iluminat general, care se
poate realiza cu ajutorul unor plafoniere, al unor corpuri aplicate pe pereţi sau al unor scafe
de lumină. În afară de aceasta, este nevoie şi de iluminat local.
14 lecţie demonstrativă curs de design interior

Pentru locul de servit masa, pentru gruparea mobilierului destinat şederii, dar şi pentru locul
de lectură sau de audiţii muzicale trebuie asigurată iluminarea independentă.

i Iluminatul general asigură orientarea în spaţiu, iar iluminatul local asigură îndeplini-
rea funcţiunilor camerei de zi.

Funcţiunile camerei de zi în perspectivă

Proiectarea iluminării spaţiilor este sarcina designerului de interior.

În cadrul proiectului de iluminare, se poziţionează corpurile de iluminat de pe


pereţi sau plafon.

Reţeaua de cabluri pentru iluminat este proiectată de un specialist pe baza proiectului de


iluminare.

Iluminarea spaţiilor trebuie gândită cu multă atenţie.

Iluminatul bine proiectat este nu numai în beneficiul îndeplinirii funcţiunilor, dar şi în cel
al esteticii spaţiului.
În alegerea placărilor sau tapetelor camerei de zi trebuie să primeze criteriul practic (cum

Mobilier de separare funcţională

tapete, placări vor fi pardoseala, pereţii sau tavanul). Acest criteriu este, în general, determinat de compoziţia
familiei sau de modul de viaţă al membrilor ei. În acelaşi timp, deoarece camera de zi este
locul de primire a oaspeţilor, trebuie să se ţină seama şi de criteriul reprezentativităţii.
curs de design interior lecţie demonstrativă 15

Iată dicţionarul de specialitate al modulului 5.

Dicţionar de specialitate pentru lecţiile 9-10


balama – accesoriu metalic care leagă partea fixă de cea mobilă,
ceea ce permite deschiderea foii
casa scării – spaţiul scării, împreună cu pereţii şi podestele
dimensiunea interioară a tocului – deschiderea liberă a uşii sau a ferestrei
foaie – partea mobilă a uşii sau ferestrei
folie hidroizolantă – folie care nu permite trecerea vaporilor de apă
geam termoizolant – ansamblu etanş de două sau trei rânduri de geam, cu
strat de aer între ele
iluminare diferenţiată – folosirea iluminatului general în concordanţă cu
iluminatul local
lambă – proeminenţă în lungul muchiei unei piese de lemn
sau de metal, care intră în scobitura corespunzătoare a
altei piese, pentru a realiza o îmbinare
lambriu – placaj de lemn, din şipci cu lambă şi uluc
linia pasului – linie desenată în planul unei scări, la distanţa de 50
cm de balustradă
mână curentă – element al balustradei care serveşte la sprijinirea
mâinii
plafon fals – plafon suspendat de planşeul structural
plintă – fâşie de lemn, piatră sau alt material, de cca. 10 cm
lăţime, aplicată la partea de jos a pereţilor unei
încăperi, pentru a-i proteja de lovituri sau pentru a
acoperi rostul dintre pardoseală şi perete
podest – porţiune orizontală, legată de rampa scării, care are
o lăţime cel puţin egală cu lăţimea rampei
prag orb – partea cadrului unei uşi aflată sub nivelul pardoselii
rampa scării – porţiunea ce cuprinde treptele scării
şemineu – amenajare specială a locului de încălzit cu foc de-
schis, formată dintr-o nişă căptuşită cu piatră sau cu
cărămidă, care comunică direct cu o hotă
şpros – element orizontal sau vertical pentru subîmpărţirea
suprafeţei de geam la o fereastră sau uşă
toc – partea fixă a unei uşi sau ferestre, montată în perete
uluc – scobitură făcută în lungul unei piese pentru a putea
fi îmbinată cu o alta; nut, canelură
vang – grindă oblică, aşezată pe centrul sau pe lateralele
rampei care susţine treptele
16 lecţie demonstrativă curs de design interior

Să vedem acum câteva fragmente din modulul 7 conţinând lecţiile 13 şi 14,


dedicate istoricului arhitecturii şi mobilierului în perioada rococo.

Rococoul: elemente stilistice, mobilierul specific şi principii de


amenajare a spaţiului
stilul rococo În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Europa
este în plină înflorire aşa-numitul „art rocaille”, adică
rococoul.
Barocul este un curent artistic apărut ca reacţie la Reforma
protestantă. El prefera formele dinamice, ornamentaţia
abundentă, formele torsionate, iluzia spaţială.
Rococoul s-a născut din baroc. O dată cu apariţia lui,
ornamentele greoaie ale barocului se rafinează, devin Watteau: Firma negustorului
mai uşoare. Rococoul preferă eleganţa, asimetria, exo-
tismul chinezesc, iar efectele sale se impun puternic. de tablouri Gersaint
Influenţa lui mai poate fi încă depistată în primele forme
ale romantismului.
Denumirea stilului provine din cuvântul francez „rococo,
rocaille”, care însemnă „scoică, valvă”.
Ornamentaţia nu urmăreşte logica geometriei; suprafeţele
pereţilor şi mobilierului sunt abundent acoperite cu mo-
tive decorative, compoziţii cu cochilii, vrejuri, panglici
şi frunze.
Stilul rococo s-a născut în Franţa, dezvoltarea lui fiind
legată de numele şi domnia lui Ludovic al XV-lea (Louis
Quinze). În timpul lui Ludovic al XV-lea se înregistrează
o puternică creştere economică. Acest avânt, însoţit
de o înstărire generală, atrage după sine şi dorinţa de Boucher: Diana în baie
confort şi lux. Această stare de spirit domneşte la curtea
franceză, de aceea rococoul francez poate fi numit şi
stil de curte.

pictura Cel mai mare pictor francez din secolul al XVIII-lea este
Watteau. În tablourile sale, el a imortalizat o atmosferă
nostalgică, uşor marcată de deziluzia ascunsă în spatele
bucuriei de a trăi. Un alt artist cunoscut al epocii este
François Boucher, pictorul unor nuduri feminine sen-
zuale. Francezul Chardin picta naturi moarte, tablouri
cu o atmosferă intimă.
Dintre italieni, Giambattista Tiepolo a devenit faimos Chardin: Masă pentru servirea
prin aplecarea asupra unor scene mitologice şi biblice. micului dejun
Numeroase compoziţii de fresce ale lui decorează pereţii
palatelor italiene şi germane. Privind frescele sale, ne
este aproape imposibil să separăm arhitectura reală de
cea pictată, deoarece el apelează în mod constant la trom-
pe l’œil (iluzia spaţială). O însemnătate asemănătoare a
avut în epocă şi pictorul austriac Maulbertsch, care lucra
mai ales în Austria şi în Ungaria.
Cu tablourile sale înfăţişând peisaje, Canaletto s-a remar-
cat printre contemporanii săi, pictând mai ales Veneţia şi
canalele sale, de la care îi vine, de altfel, şi numele.
Canaletto: Clădirea vămii
din Veneţia
curs de design interior lecţie demonstrativă 17

arhitectura Rococoul sau barocul târziu nu are o arhitectură


semnificativă. Misiunea arhitecturii se rezumă la
amenajarea interioară a micilor castele şi a conacelor
de provincie. Cea mai importantă caracteristică a sa
este diferenţa din ce în ce mai mare între arhitectura
exterioară şi cea interioară, încăperile îndepărtându-se
de formele sugerate de faţade.
Cele mai însemnate lucrări sunt interioarele palatelor,
cum ar fi salonul cu plan de formă ovală al palatului Pavilionul Zwinger din Dresda,
Soubise din Paris. Creaţia semnificativă a arhitecturii Germania
rococoului german este palatul episcopal din Würzburg,
operă a lui Balthasar Neumann.

arhitectura Rococul este în primul rând un stil arhitectural pentru


interiorului interioare. În locul sălilor baroce grandioase apar budo-
arele, saloanele mai mici. Accentul cade pe decorarea
interioară cât mai rafinată a acestora. Folosirea oglin-
zilor, a decoraţiilor deosebit de bogate în stuc aurit sau
vopsit anulează efectele spaţiale. În timp ce în perio-
ada barocă în sălile grandioase existau relativ puţine
piese de mobilier, în epoca saloanelor şi a budoarelor
numărul acestora creşte foarte mult. Multe piese de
mobilier aproape se contopesc cu spaţiul interior, cu
pereţii, ca de exemplu masa în consolă. Lambriurile
şi uşile demonstrează un cert simţ decorativ. Uşile se Salon din palatul Soubise, Paris
caracterizează prin multitudinea statuilor sculptate.
Lambriurile acoperă total suprafeţele dintre podea şi
tavan. Deasupra uşilor, lambriul formează un cadru
(supraporte) ornamentat cu tablouri, acestea fiind deseori
opere ale unor pictori celebri. Lambriul era pictat cu
verde şters sau cu altă culoare deschisă, dar baza putea
fi şi albă, iar marginile aurite.
Se accentuează influenţa orientală, mai ales cea chineză,
apărută deja cu ceva timp în urmă. Creaţiile artistice
chineze, minuţioase şi fine (chinoiseries), mai ales
cele din porţelan şi cele lăcuite ajung repede în cen-
trul preferinţelor. La începutul secolului al XVII-lea
ajungeau la colecţionari multe creaţii artistice provenite
din China. Aproape în toate castelele notabile exista o
cameră chinezească, în care se aflau piese de mobilier
şi dulapuri lăcuite, vitrinele fiind decorate cu obiecte Biserică din Ottobeuren (detaliu)
din porţelan chinezesc. Creaţiile neobişnuite, deosebite,
uneori bizare le-au servit drept model decoratorilor
europeni.

amenajarea Sarcina cea mai importantă a artei amenajării era deco-


salonului rarea artistică a camerelor de locuit tipice pentru epocă,
budoarul şi salonul.
Aceste încăperi se caracterizează prin farmec şi
dezinvoltură feminină. Sunt dominante culorile deschise:
alb, albastru deschis, verde deschis, roz, totul fiind poleit
din belşug cu aur.
{emineul era aşezat la loc de cinste în camerele
destul de aglomerate din pricina mobilierului. Acesta
are dimensiuni mai mici decât în epocile anterioare,
cu ramă din marmură sau din stucaturi de ghips,
fiind acoperit cu o consolă de marmură pe care erau
aşezate sfeşnice şi obiecte decorative. Deasupra Biserica din Wies
(detaliu de interior)
18 lecţie demonstrativă curs de design interior

şemineului era amplasată oglinda aurită, având rama


cu o ornamentaţie bogată. În camere se aflau o mulţime
de oglinzi în felurite locuri, iar sub oglinzile de perete
erau aşezate jumătăţi de mese, adică mese în consolă.
Pe lângă numeroasele oglinzi, erau folosite materiale
scumpe, lemne exotice, multă marmură, mătase, goble-
nuri, ca şi ornamente din bronz. Datorită influenţei
chineze, şi în Europa s-a extins folosirea tapetului
din hârtie pentru acoperirea pereţilor. În arta decorării
interiorului apare cerinţa amenajării unitare a camerei Comodă rococo franceză
(ensemble). Amenajarea este planificată în aşa fel încât
toate elementele folosite în acest scop – ornamentaţia
pereţilor, a tavanului, a podelei, perdelele, piesele de
mobilier, oglinzile – să alcătuiască un tot unitar, să dea
impresia generală de spaţiu unificat. Nu mai există preo-
cuparea, ca în baroc, de a explica şi a prezenta registrele
arhitecturale, formele pilaştrilor, ale bolţilor şi lisenelor.
În loc de aceasta, suprafeţele sunt dantelate prin orna-
mente stucate capricioase, formându-se o arhitectură pur
decorativă. În rococoul târziu nu mai există nici un fel
de împărţire arhitecturală sau vreo urmă de simetrie. În
schimb, suprafeţele sunt acoperite de o ţesătură deasă
compusă din frunze de acant, ghirlande de flori, cartuşe,
vrejuri răsucite, între care se intercalează frecvent scoica,
ornamentul specific pentru acest stil. Sofa cu căptuşeală de mătase

arta În rococo s-au creat noi tipuri de mobilier, piese con-


mobilierului fortabile, destinate mai ales folosirii lor de către femei;
de exemplu: secrétaire-ul cu picioare lungi, placă
rabatabilă, sertare închise; dulăpioare cu sertare pentru
corespondenţă; măsuţe de toaletă cu oglinzi mobile;
noptiere rotunde şi pătrate; mese de cusut cu forme
variate.
Tâmplarii de mobilă fină lucrau cel mai frecvent cu lemn
de fag şi de nuc, dar foloseau şi arţar, cireş sălbatic,
măslin, platan. Dintre lemnele exotice, pe lângă ma-
hon, preferau să prelucreze pentru fabricarea de mobilă
lămâiul, abanosul şi mai multe feluri de palisandru.
Cu toate acestea, cel mai mare grad de confort şi de
eleganţă îl avea mobilierul destinat şederii. În epocă
apar piese noi pentru acea vreme: canapeaua, şezlongul
(chaise-longue), fotoliul cu reazeme pentru cap (cu
urechi), berjera.
Mobilierul de şezut devine mai larg, suprafaţa lui
orizontală se măreşte. Mobilele dispun de un cadru Fotoliu cu tapiserie de goblen
sculptat, acoperit cu tapiserie de culoare ştearsă sau
îmbrăcat în pânză de mătase ornamentată cu ţesături şi
broderii care sunt în armonie cu modul de amenajare a
interiorului.
Mobilele de şezut sunt organizate în garnituri, se fabrică
ansambluri compuse din sofa, fotoliu şi masă.
Între mobilele gen dulap, un rol important joacă co-
moda şi birourile de scris. Comoda în stil rococo are
de obicei două sertare. De fapt, biroul de scris înalt s-a
format din combinarea comodei cu masa de scris şi cu
dulapul-cabinet.

Divan din secolul al XVIII-lea


curs de design interior lecţie demonstrativă 19

Iată acum şi dicţionarul explicativ pentru perioada Rococo.

Dicţionar explicativ – Rococoul: elemente stilistice, mobilierul


specific şi principii de amenajare a spaţiului
aplicaţie lucrare realizată prin aplicare, ornament confecţionat dintr-un alt
material decât cel pe care se aplică
berjeră fotoliu larg şi adânc, cu spătarul şi braţele articulate capitonate cu
material textil, piele etc., cu pernă mobilă
budoar încăpere prin excelenţă feminină, spaţiu intim, destinat primirii doar
a persoanelor foarte apropiate
cabinet dulap decorativ; sertare pentru depozitare de documente şi dulap de
scris
cartuş element decorativ specific pentru încadrarea suprafeţelor de tip tablou;
se compune din ornamente cu margini rotite în sus
chinoiserie motive decorative chineze, modele de grilaje ajurate
ensemble amenajare de cameră planificată ca un întreg, sub aspect unitar
lăcuire în relief ornament sculptat într-un strat gros de lac; decoraţie de influenţă
chinezească
lisenă tip de pilastru foarte îngust şi subţire, lipsit de capitel şi de bază,
ritmând la exterior faţadele bisericilor romanice; se întâlneşte şi în
Renaştere, baroc, rococo, dar şi în secolul al XIX-lea
masă în consolă jumătate de măsuţă, sprijinită şi fixată de perete, sub o oglindă mare
stuc ornament pentru tavan din ghips sau ornament de tavan, montat pe
loc, manual
stucatură ansamblul decoraţiei arhitecturale a unui edificiu sau al ornamentelor
aplicate pe diverse piese de mobilier, având la bază stucul
supraporte suprafaţă de perete ornată, aflată deasupra ferestrei sau a uşii

Cu aceste fragmente din dicţionarul referitor la perioada Rococo


se încheie lecţia demonstrativă.

Sperăm că materialul prezentat v-a convins de accesibilitatea şi atractivitatea cursului


nostru pentru toţi cei interesaţi de acest domeniu.

Cu prezentarea formularului de temă pentru acasă


se încheie lecţia demonstrativă a cursului de Design Interior.
În speranţa că materialul prezentat v-a convins de accesibilitatea
şi atractivitatea cursului nostru,
Vă aşteptăm să deveniţi cursant al Institutului EUROCOR
înscriindu-vă la cursul de Design Interior!

tel. 021/33.225.33; www.eurocor.ro


20 lecţie demonstrativă curs de design interior

Temele se rezolvă pe formulare speciale din cadrul modulului de curs.

U
PL
EM

E!
EX

IT
IM
EL

TR
D
O

SE
M

U
N

Semnătura profesorului: