Sunteți pe pagina 1din 109

CIPRIAN ŞORÂNDARU

INSTRUMENTAŢIE VIRTUALĂ ÎN INGINERIA ELECTRICĂ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

ŞORÂNDARU, CIPRIAN Instrumentaţie virtuală în ingineria electrică / Ciprian Şorândaru :

Orizonturi Universitare, 2003 173 p. ; 24 cm. Bibliogr. ISBN

CIPRIAN ŞORÂNDARU

INSTRUMENTAŢIE VIRTUALĂ ÎN INGINERIA ELECTRICĂ

EDITURA ORIZONTURI UNIVERSITARE

EDITURA ORIZONTURI UNIVERSITARE

TIMIŞOARA 2003

Referenţi ştiinţifici

Prof. univ. dr. ing. GHEORGHE ATANASIU Prof. univ. dr. ing. DORIN POPOVICI

Universitatea "POLITEHNICA" din Timişoara

Consilier editorial

Prof.univ.dr.ing. Ştefan KILYENI

Tehnoredactare computerizată

Ciprian ŞORÂNDARU Valentina ŞTEF

Coperta

Ioana BANCIU

© 2003 Editura ORIZONTURI UNIVERSITARE

Timişoara

PREFAŢĂ

Prin termenul de Instrumentaţie Virtuală se înţelege utilizarea unui computer, dotat cu echipamente periferice de intrare şi ieşire specializate, pentru a simula caracteristicile şi funcţionarea unui instrument sau sistem de măsurare, de testare sau de înregistrare a datelor. Instrumentele virtuale fac uz de traductoare şi senzori pentru a intra în contact cu mărimea fizică măsurată, de eventuale sisteme de condiţionare a semnalelor, precum şi de circuite pentru conversia analog - digitală. Diferenţa în raport cu sistemele de măsurare "clasice" este aceea că de această dată toate funcţiunile de prelucrare şi analiză a valorilor măsurate, de stocare a acestor informaţii şi de transmitere a lor către utilizatorul uman sunt realizate de către computer şi nu de către aparatura dedicată. Aplicaţiile software înlocuiesc astfel componente estimate a reprezenta 80% din circuitele unui aparat de măsurare sau testare specializat "clasic".

Software-ul care realizează aceste funcţiuni posedă în majoritatea cazurilor o interfaţă grafică având acelaşi aspect ca şi cel al panoului frontal al unui aparat de măsurare. Acesta este motivul pentru care aplicaţiile respective sunt numite Instrumente Virtuale.

Unul din programele care s-au impus în domeniul instrumentaţiei virtuale este realizat de firma National Instruments şi se numeşte LabVIEW. LabVIEW este un program din multe puncte de vedere asemănător cu C, PASCAL, BASIC, sau cu produsul LabWindows al aceleiaşi firme, National Instruments. Totuşi LabVIEW diferă de toate aceste aplicaţii printr-un aspect foarte important: pe când celelalte sisteme de programare utilizează limbajele bazate pe text pentru a crea linii de cod, LabVIEW foloseşte un limbaj grafic de programare, G, pentru a crea programe în formă de diagrame bloc. LabVIEW, la fel ca şi C, PASCAL sau BASIC este un sistem de programare de uz general, cu extinse biblioteci de funcţii cu scopul de a realiza cele mai variate tipuri de aplicaţii. LabVIEW include biblioteci pentru achiziţii de date (GPIB şi interfaţare cu control serial), instrumente, analiză de date, prezentare şi stocare de valori. LabVIEW include de asemenea facilităţi identice cu cele ale programelor convenţionale. De exemplu pot fi setate, în cadrul programului, puncte de oprire, poate fi amânată execuţia unui program pentru a vedea parcursul valorilor de la intrare şi până la ieşire, precum şi posibilitatea de execuţie pas cu pas a programului pentru a facilita o depanare mai uşoară a acestuia în cazul apariţiei unor erori.

Programele LabVIEW sunt numite instrumente virtuale pentru că, prin forma lor, precum şi prin modul lor de operare imită instrumentaţia actuală de măsură şi control. Instrumentele virtuale au o interfaţă interactivă cu utilizatorul, un cod-sursă echivalent şi acceptă o ierarhizare împreună cu alte instrumente virtuale. Cu toate acestea ele sunt identice cu funcţii din limbajele de programare convenţionale. Instrumentele virtuale au o structură ierarhică şi modulară. Acestea pot fi utilizate atât ca şi programe principale cât şi ca subprograme în interiorul altor programe sau subprograme. Un instrument virtual (denumit prescurtat IV, după denumirea sa în limba engleză: Virtual Instrument), utilizat ca subprogram pentru un alt IV este denumit subinstrument virtual (subIV). Icoana şi conectorul unui subinstrument virtual lucrează ca şi parametri, astfel încât datele pot fi vehiculate între cele două instrumente virtuale. Având în vedere toate aceste facilităţi, mediul de programare LabVIEW promovează şi aderă la conceptul de programare modulară, în mod asemănător cu mediile de programare ale firmei Borland: C, C++, PASCAL, etc. Prezenta lucrare se adresează studenţilor în domeniul ingineriei electrice şi se doreşte a fi un suport pentru curs dar şi pentru părţile aplicative (laborator, proiect). Lucrarea poate fi utilă în aceeaşi măsură inginerilor şi oricăror persoane interesate în domeniul instrumentaţiei virtuale şi al sistemelor de control şi achiziţie de date (SCADA). Mulţumesc pe această cale domnilor Prof.dr.ing. Gheorghe Atanasiu şi Prof.dr.ing. Dorin Popovici pentru atenţia şi răbdarea cu care au recenzat materialul de faţă, precum şi pentru sugestiile făcute. De asemenea doresc să mulţumesc colectivului Laboratorului de Testare Maşini Electrice cu Sisteme de Achiziţie şi Prelucrare a Datelor D109 al Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara coordonat de domnul Prof.dr.ing. Marius Biriescu, pentru amabilitatea cu care mi-a pus la dispoziţie programul, echipamentele şi documentaţia aferentă, necesare elaborării acestei lucrări. Toate referirile şi aplicaţiile prezentate în prezentul volum sunt realizate în versiunea 6.0 a programului LabVIEW.

Ciprian ªorândaru

CUPRINS

1. INTRODUCERE ÎN LabVIEW 9

1.1. Instrumente virtuale

1.2. Mediul de programare LabVIEW 11

9

1.2.1.

Crearea unui nou IV

12

1.2.2.

Încărcarea unui IV 12

1.2.3.

Panoul şi diagrama Windows 13

1.2.4.

Meniul

principal

16

1.2.5.

Paleta

de

unelte

19

1.2.6.

Paleta

de

comenzi

20

1.2.5.

Paleta de funcţii 21

1.2.7.

Salvarea unui IV

23

1.3. Opţiunile de ajutor din LabVIEW 25

1.4. Aplicaţie 26

2. CREAREA, EDITAREA SI DEPANAREA UNUI VI 27

27

32

2.3. Tehnici de depanare 36

37

40

41

3.1. Idei de baza

3.2. Crearea unei icoane si a unui conector 41

47

50

52

53

53

4.1. Bucla WHILE

55

56

58

4.4. Bucla FOR

60

GRUPURI

63

64

5.3. Ordinea elementelor într-un grup 66

5.4. Utilizarea grupurilor pentru transferul datelor între două subIV-uri 68

69

5.5.1. Realizarea grupurilor 69

5.5.2. Descompunerea grupurilor 71

63

41

2.5. Aplicaţii propuse

3. CREAREA UNUI SubIV

2.1. Crearea unui instrument virtual

2.2. Tehnici de editare

2.4. Noduri proprietate

3.3. Proprietăţile unui instrument virtual

3.4. Utilizarea unui IV ca un subIV

3.5. Crearea unui subIV dintr-o selecţie

4. BUCLE. REGIŞTRI DE DEPLASARE. CONVERSIE NUMERICĂ

4.2. Acţiunea mecanică a comutatoarelor booleene

4.3. Regiştri de deplasare

4.5. Conversia numerică

5.

5.1. Elemente generale. Crearea grupurilor

5.2. Crearea grupurilor de constante în diagrama

5.5. Funcţii referitoare la grupuri

6.

5.5.3. Conversia grupurilor 72

5.5.4. Operaţii cu grupuri 72

MATRICE

73

6.2. Crearea matricelor utilizând bucle

6.3. Funcţii referitoare la matrice 78

6.4.

81

73

6.1. Elemente generale

76

Polimorfisme

82

83

83

7.2. Diagrame ale formelor de undă 85

7.1. Elemente generale

6.5. Aplicaţii propuse

7. DIAGRAME ALE FORMELOR DE UNDĂ ŞI GRAFICE

7.3. Grafice

2D

89

7.4. Grafice

numerice

92

92

94

95

8.1.

8.2.

8.3.

104

105

9.1. Şiruri 105

7.5. Grafice 3D

7.6. Aplicaţii propuse

8. STRUCTURI DE TIP CAZ ŞI SECVENŢĂ. FORMULA DE CALCUL

9.6.

9. ŞIRURI ŞI FIŞIERE DE INTRARE / IEŞIRE. TABELE

Structura de tip caz 95

Structura de tip secvenţă 97

Formula de calcul 99

Aplicaţii propuse

9.2. Funcţii referitoare la şiruri

108

9.3. Fişiere de intrare / ieşire

112

9.4 .Tabele şi fişiere de intrare / ieşire

117

9.5. IV-uri referitoare la fişiere binare

121

9.6. Aplicaţii propuse

122

10. CONFIGURAREA INSTRUMENTULUI VIRTUAL

123

11. ACHIZIŢIA DE DATE

129

11.1. Generalităţi 129

11.2. Organizarea IV-urilor pentru achiziţia de date

11.3. Intrările analogice 134

133

11.4. Ieşirile analogice 136

11.5. Scanarea mai multor canale de intrări analogice

136

11.6. Aplicaţie

138

12. VARIABILE LOCALE ŞI

GLOBALE

141

12.1. Crearea şi utilizarea variabilelor locale

141

12.2. Crearea şi utilizarea variabilelor globale 147

12.3. Consideraţii referitoare la utilizarea variabilelor locale şi globale 151

13. BIBLIOTECA MATEMATICĂ LabVIEW. APLICAŢII ÎN DOMENIUL INGINERIEI ELECTRICE 153

153

13.2. Rezolvarea ecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii diferenţiale 154

13.1. Prezentare generală

13.2.1.

Metoda Runge-Kutta de ordinul 4

155

13.2.2.

Metoda Cash Karp de ordinul 5

156

13.2.3.

Metoda Euler

157

13.2.4.

Metoda numerică de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul n

157

13.2.5.

Metoda simbolică de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul n

158

13.2.6.

Metoda numerică de rezolvare a sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare

158

13.2.7.

Metoda simbolică de rezolvare a sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare

159

13.3. Aplicaţii

159

13.3.1.

Generatorul de curent continuu

159

13.3.2.

Maşina de curent continuu cu excitaţie separată

160

13.3.3.

Maşina de inducţie

161

13.3.4.

Maşina sincronă cu magneţi permanenţi

163

13.4. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale de ordinul doi 165

14.

APLICAŢII ÎN DOMENIUL ELECTRONICII NUMERICE

167

14.1. Adunarea binară

167

14.2. Convertorul

numeric-analogic

169

14.3. Convertorul analog-numeric 171

14.4. Celula de afişare numerică cu şapte segmente 171

14.5. Aplicaţie propusă

172

BIBLIOGRAFIE

173

Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN LabVIEW

1.1. Instrumente virtuale

Programele LabVIEW sunt denumite instrumente virtuale - IV (în limba engleză „virtual instruments”, prescurtat VIs). Instrumentele virtuale au trei părţi principale: panoul frontal, diagrama bloc şi pictograma / conectorul.

Panoul frontal este mediul prin intermediul căruia utilizatorul setează mărimile de intrare şi vizualizează ieşirile din diagrama bloc a instrumentului virtual. Deoarece panoul frontal este analog unui panou frontal al unui instrument real, intrările sunt denumite comenzi iar ieşirile sunt denumite indicatoare. Se pot utiliza o mare varietate de comenzi şi indicatoare cum ar fi de exemplu: butoane rotative, întrerupătoare, comutatoare, diagrame, grafice ş.a.m.d. pentru a face ca panoul frontal să fie uşor identificabil şi de înţeles. Un exemplu de panou frontal pentru un instrument virtual Temperature.vi este prezentat în figura 1.1.

virtual Temperature.vi este prezentat în figura 1.1. Figura 1.1. Panoul frontal al instrumentului

Figura 1.1. Panoul frontal al instrumentului Temperature.vi

Fiecare panou frontal are o diagramă bloc care îl însoţeşte, care este de fapt programul instrumentului virtual. Diagrama bloc se construieşte utilizând limbajul de programare grafic, G. Diagrama bloc poate fi privit ă ca ş i codul sursă al aplic-aţiei. Componentele diagramei bloc reprezintă nodurile programului; de exemplu buclele For, structurile de tip Case, funcţiile aritmetice, ş.a.m.d. Componentele sunt legate între ele pentru a determina circulaţia datelor în cadrul diagramei bloc. Diagrama bloc pentru Temperature.vi este prezentată în figura 1.2. Pentru a transforma instrumentul virtual într-un obiect (subIV) care poate fi utilizat ca şi o subrutină în diagramele bloc ale altor instrumente virtuale se

utilizează pictograma / conectorul. Pictograma reprezintă grafic instrumentul virtual în dia-grama bloc a altui instrument. Terminalele conectorului determină unde anume trebuie legate intrările, respectiv ieşirile respectivei subrutine. Terminalele sunt analoage parametrilor subrutinei. Ele corespund comenzilor şi indicatoarelor de pe panoul frontal al instrumentului. Figura 1.3 reprezintă pictograma şi conectorul pentru instrumentul Temperature.vi. Conectorul este de obicei ascuns în spatele pictogramei, până în momentul în care utilizatorul doreşte explicit vizualizarea lui.

în care utilizatorul dore ş te explicit vizualizarea lui. Figura 1.2. Diagrama bloc a instrumentului Temperature.vi

Figura 1.2. Diagrama bloc a instrumentului Temperature.vi

Figura 1.2. Diagrama bloc a instrumentului Temperature.vi Figura 1.3. Conectorul ş i pictograma instrumentului

Figura 1.3. Conectorul şi pictograma instrumentului Temperature.vi

Puterea mediului LabVIEW rezidă în natura ierarhică a instrumentelor virtuale. După crearea unui instrument virtual, acesta poate fi folosit în diagrama bloc a unui instrument de nivel superior. Practic numărul straturilor din această ierarhie este nelimitat. Ca un exemplu, sa privim un instrument virtual care utilizează Temperature.vi ca şi un subIV în diagrama sa bloc (figura 1.4). Panoul frontal al instrumentului ierarhic superior este prezentat în figură. Temperature.vi, folosit ca şi un subIV, colectează datele, şi apoi instrumentul ierarhic superior trasează grafic rezultatele. Numărul măsurătorilor precum şi timpul (întârzierea) între două măsurători sunt specificate prin intermediul panoului frontal al instrumentului ierarhic superior.

Instrumentul virtual ierarhic superior conţine subrutina Temperature.vi într-o buclă. Instrumentul virtual colectează valorile măsurate pe perioada fiecărei iteraţii a buclei. După ce bucla este executată de un număr specificat de ori, instrumentul virtual transferă informaţiile către instrumentul superior care trasează graficele pe panoul său frontal. Toate aceste elemente vor fi discutate mai târziu.

Toate aceste elemente vor fi discutate mai târziu. Figura 1.4. Utilizarea IV-ului Temperature.vi ca un subIV

Figura 1.4. Utilizarea IV-ului Temperature.vi ca un subIV

Cu LabVIEW se poate folosi un IV ca un subIV. Această caracteristică face ca diagramele bloc să fie modulare şi uşor de depanat, înţeles şi întreţinut.

1.2. Mediul de programare LabVIEW

Sistemul LabVIEW constă în aplicaţia LabVIEW şi câteva fişiere asociate. În mediul Windows, meniul grupului LabVIEW conţine de regulă următoarele picto-grame:

Programul LabVIEW, care lansează aplicaţia executabilă

Pictograma de dezinstalare LabVIEW

Utilitarul NI-DAQ – instalat opţional

1.2.1. Crearea unui nou IV

La lansarea în execuţie a aplicaţiei LabVIEW apare fereastra principală

(fig.1.5.)

ţ iei LabVIEW apare fereastra principal ă (fig.1.5.) Figura 1.5. Fereastra principal ă LabVIEW Crearea unui

Figura 1.5. Fereastra principală LabVIEW

Crearea unui nou instrument virtual se poate face:

din fereastra principală LabVIEW selectând comanda New VI;

din meniul unui alt IV deschis deja, selectând comanda File » New VI sau utilizând tastele de scurcircuit Ctrl+N.

1.2.2. Încărcarea unui IV

Încărcarea unui instrument virtual se poate face în mai multe feluri:

Figura 1.6. Înc ă rcarea unui IV • din fereastra principal ă LabVIEW (figura 1.5)

Figura 1.6. Încărcarea unui IV

din fereastra principală LabVIEW (figura 1.5) selectând comanda Open VI. Există posibilitatea deschiderii IV-urilor recent folosite cu ajutorul săgeţii din dreapta opţiunii Open VI.

din meniul altui IV deja deschis, selectând comanda File » Open sau direct, utilizând tastele de scurtcircuit, Ctrl+O.

Un instrument virtual poate fi încărcat direct din directorul curent (figura 1.6), dintr-un alt director sau dintr-o bibliotecă (figura 1.7). Biblioteca este văzută de sistemul de operare ca un fişier cu extensia .llb, fişier care conţine laolaltă mai multe instrumente virtuale.

care con ţ ine laolalt ă mai multe instrumente virtuale. Figura 1.7. Înc ă rcarea unui

Figura 1.7. Încărcarea unui IV dintr-o bibliotecă

1.2.3. Panoul şi diagrama Windows

Panourile frontale şi diagramele bloc constau dintr-o colecţie de obiecte grafice, care sunt elementele de programare pentru LabVIEW. Panourile frontale conţin o mare varietate de comenzi şi indicatoare. Diagramele bloc conţin terminalele corespunzătoare comenzilor şi indicatoarelor de pe panoul frontal, precum şi constante, funcţii, subIV-uri, structuri şi legături prin care sunt transportate datele între două obiecte. Figura 1.8 prezintă un panou frontal şi diagrama bloc asociată, cu explicitarea principalelor elemente.

1.2.3.1. Meniul principal al panoului frontal

Atât fereastra panoului frontal cât şi cea a diagramei bloc au un meniu principal care conţine butoane de comandă şi indicatoare de stare, utilizate pentru

Figura 1.8. Panoul frontal ş i diagrama bloc cu explicitarea principalelor elemente controlul instrumentului virtual.

Figura 1.8. Panoul frontal şi diagrama bloc cu explicitarea principalelor elemente

controlul instrumentului virtual. La un moment dat, doar unul dintre cele două meniuri este activ, depinzând de fereastra în care se lucrează. În partea de sus a panoului frontal apare următorul meniu principal:

sus a panoului frontal apare urm ă torul meniu principal: • Butonul de EXECU Ţ IE
sus a panoului frontal apare urm ă torul meniu principal: • Butonul de EXECU Ţ IE

Butonul de EXECUŢIE (RUN). Prin apăsarea acestui buton se lansează în execuţie instrumentul virtual.

buton se lanseaz ă în execu ţ ie instrumentul virtual. ⇒ dac ă instrumentul virtual este

dacă instrumentul virtual este programul principal

⇒ dac ă instrumentul virtual este programul principal ⇒ dac ă IV-ul este o subrutin ă

dacă IV-ul este o subrutină

programul principal ⇒ dac ă IV-ul este o subrutin ă . Prin ap ă sarea Când

. Prin apăsarea

Când un IV este în execuţie, apare butonul de STOP

acestui buton, se opreşte imediat execuţia instrumentului virtual curent. Notă: Este de dorit evitarea utilizării butonului de STOP pentru oprirea execuţiei unei aplicaţii şi se preferă prevederea în aplicaţie a unor condiţii care să controleze oprirea acesteia. Dacă se procedează la oprirea controlată a aplicaţiei, se va şti în orice moment care e starea aplicaţiei. De exemplu se poate programa oprirea aplicaţiei prin plasarea unui buton de STOP pe panoul frontal al acesteia.

pe panoul frontal al acesteia. • • • • • • • Butonul de EXECU Ţ

Butonul de EXECUŢIE cu eroare. Acest buton înlocuieşte butonul de EXECUŢIE şi indică faptul că instrumentul virtual nu poate fi compilat deoarece conţine erori. Pentru a se cunoaşte erorile, se apasă pe acest buton şi va apare o fereastră cu acestea.

Butonul de EXECUŢ IE continuu . Prin ap ă sarea acestui buton, se comand ă execu ţ ŢIE continuu. Prin apăsarea acestui buton, se comandă execuţia continuă a instrumentului respectiv. În timpul execuţiei,

butonul se înlocuieşte cu acesta:

starea iniţială.

Prin apăsarea acestui buton, se revine la

ini ţ ial ă . Prin ap ă sarea acestui buton, se revine la Butonul de
ini ţ ial ă . Prin ap ă sarea acestui buton, se revine la Butonul de

Butonul de Pauză / continuare: Acest buton stopează pt. moment execuţia aplicaţiei. Prin apăsarea sa încă o dată, se continuă execuţia.

Selectarea caracterelor: tipul de caracter, stilul

şi culoarea.

Alinierea obiectelor: De aici se poate alege tipul de aliniere a obiectelor: vertical, la stânga etc.

Distribuţia obiectelor: Se selectează spaţiile dintre obiecte, compresia etc.

Reordonarea obiectelor: Se pot realiza grupuri de obiecte şi se poate schimba ordinea acestora.

grupuri de obiecte ş i se poate schimba ordinea acestora. 1.2.3.2. Meniul principal al diagramei bloc
grupuri de obiecte ş i se poate schimba ordinea acestora. 1.2.3.2. Meniul principal al diagramei bloc
grupuri de obiecte ş i se poate schimba ordinea acestora. 1.2.3.2. Meniul principal al diagramei bloc
grupuri de obiecte ş i se poate schimba ordinea acestora. 1.2.3.2. Meniul principal al diagramei bloc

1.2.3.2. Meniul principal al diagramei bloc

Conţine în mare parte elementele cuprinse în meniul panoului frontal dar, în plus, conţine patru unelte pentru depanare:

dar, în plus, con ţ ine patru unelte pentru depanare: În continuare se vor prezenta doar

În continuare se vor prezenta doar cele patru opţiuni de depanare, existente în plus în meniul principal al diagramei bloc.

existente în plus în meniul principal al diagramei bloc. • Butonul de execu ţ ie cu

Butonul de execuţie cu evidenţiere. Prin apăsarea acestui buton se acti-

cu eviden ţ iere . Prin ap ă sarea acestui buton se acti- veaz ă execu

vează execuţia cu evidenţiere. În acest mod, butonul se schimbă în acesta:

şi execuţia este încetinită cu vizualizarea întregului transfer de date între noduri.

cu vizualizarea întregului transfer de date între noduri. • Butonul de salt peste : Prin ap

Butonul de salt peste: Prin apăsarea acestui buton se activează modul de execuţie pas-cu-pas care execută IV-ul nod cu nod. El este afişat interminet la întâlnirea fiecărui nod, ceea ce denotă care nod urmează să fie executat.

Prin apăsarea încă o dată a acestui buton, se sare peste o buclă sau un subIV. Prin salt peste nodul respectiv, se execută acel nod, fără a se trece cu execuţia prin acel nod care poate conţine alte elemente (exemplu Temperature.iv).

poate con ţ ine alte elemente (exemplu Temperature.iv ). • Butonul de salt în : Asem

Butonul de salt în: Asemănător cu cel precedent. Prin apăsarea aces- tuia însă, se intră în respectivul nod şi se execută buclele sau subIV-urile pas- cu-pas.

nod ş i se execut ă buclele sau subIV-urile pas- cu-pas. • Butonul de salt afar

Butonul de salt afară: Asemănător, cu deosebirea că acesta sare în afara nodului respectiv. Prin apăsarea acestuia, se termină rapid (nu pas-cu- pas) execuţia nodului respectiv şi se sare în afara acestuia, trecându-se la nodul următor.

sare în afara acestuia, trecându-se la nodul urm ă tor. Indicatorul de aten ţ ionare :

Indicatorul de atenţionare: Acesta există când apare o problemă care însă nu face ca IV-ul să nu fie executabil. Acesta poate fi activat sau dezactivat din meniul Edit.

1.2.4. Meniul principal

Meniul File

din meniul Edit . 1.2.4. Meniul principal Meniul File New VI – Creeaz ă un nou

New VI – Creează un nou IV New – Creează un nou IV şi deschide panoul său frontal Open – Deschide un IV existent Close – Închide fereastra activă Close All – Închide toate IV-urile

Save – Salvează IV-ul curent Save As – Salvează IV-ul curent sub un nou nume Save All – Salvează toate IV-urile Save with Options – Salvează o copie a IV-ului curent Revert – Se reîntoarce la ultima variantă salvată a IV-ului

Page Setup – Configurează pagina pentru tipărire Print – Tipăreşte IV-ul curent Print window – Tipăreşte fereastra activă

VI Properties – Proprietăţile IV-ului curent

Recently Opened Files – Lista fişierelor deschise recent

Exit – Părăseşte LabVIEW

Meniul Edit

recent Exit – P ă r ă se ş te LabVIEW Meniul Edit Undo Window Size

Undo Window Size – Revenire la dimensiunea anterioară Redo – Refacere Cut Şterge obiectul selectat şi îl plasează în Clipboard Copy Copiază obiectul selectat şi îl plasează în Clipboard Paste – Aduce o copie a Clipboard-ului în fereastra activă Clear Şterge obiectul selectat Find – Găseşte Show Search Results – Arată rezultatele căutării Customize Control – Personalizarea comenzii Scale Object With Panel – Scalează un obiect după panoul frontal Set Tabbing Order – Configurarea ordinii elementelor Import Picture From File – Aduce o imagine dintr-un fişier Remove Broken Wires Şterge conexiunile greşite între noduri Create SubVI – Crearea unui subIV Run-Time Menu – Editorul meniului principal

Meniul Operate

Menu – Editorul meniului principal Meniul Operate Run – Execut ă IV-ul curent Stop – Opre

Run – Execută IV-ul curent Stop – Opreşte execuţia IV-ului curent Suspend when called – Opreşte execuţia când este apelat respectivul VI Print at completion – Tipăreşte panoul frontal al IV-ului după ce acesta a fost executat Log at completion – Stochează datele după executarea IV-ului curent Data Logging – Opţiuni referitoare la datele stocate Make current Values default – Setează valorile curente ca şi valori implicite pentru comenzi şi indicatoare Reinitialize All to default – Setează toate comenzile şi indicatoa-rele la valorile implicite Change to run mode – Comută între modurile RUN şi EDIT

Meniul Tools

Meniul Tools Measurement & Automation Explorer ş i automatiz ă ri Instrumentation – Instrumenta ţ ia

Measurement & Automation Explorer şi automatizări Instrumentation – Instrumentaţia Data Acquisition – Achiziţia de date

VI Revision History – Istoria IV-ului

User Name

Edit VI Library – Editarea bibliotecii cu IV-uri

Web Publishing Tool

Advanced – Comenzi avansate

Options

– Măsurări

– Numele utilizatorului

– Unealta de publicare pe internet

- Opţiuni

Meniul Browse

 

Show VI Hierarchy – Arată ierarhia IV-urilor

This VIs Callers – Arată toate IV -urile care apelează IV-ul curent This Vis SubVIs – SubIV-urile acelui IV Unopened VIs – IV-urile care nu sunt deschise Unopened Type Defs – Definiţiile de tip nedeschise

Breakpoints – Punctele de oprire

Meniul Window

Breakpoints – Punctele de oprire Meniul Window Show Panel – Comut ă între fereastra panoului frontal

Show Panel – Comută între fereastra panoului frontal şi cea a diagramei bloc

Show Functions Palette – Paleta de funcţii Show Tools Palette – Paleta de unelte Show Clipboard - Clipboard Show Error List – Lista erorilor

Tile Left and Right – Poziţionarea ferestrelor stânga-dreapta Tile Up and Down - Poziţionarea ferestrelor sus-jos Full Size – Dimensiunea maximă

Ferestrele curente deschise

Meniul Help

Dimensiunea maxim ă Ferestrele curente deschise Meniul Help Show Context Help – Deschide fereastra de ajutor

Show Context Help – Deschide fereastra de ajutor Lock Context Help – Blochează fereastra de ajutor

Contents and Index – Conţinut şi Index View Printed Manuals – Manuale Help for This VI – Ajutor pentru IV-ul curent

Examples

Web Resources – Resurse pe Internet Explain Error – Explicarea erorii

FlexMotion VI Online Help – Activ doar dacă este instalat FlexMotion

– Exemple

IMAQ Vision

– IMAQ Vision

NI-IMAQ VIs

– IV-uri IMAQ Vision

ValueMotion VI Online Help

About LabVIEW – Despre LabVIEW

– Ajutor ValueMotion

1.2.5. Paleta de unelte (Tools Palette – figura 1.9)

1.2.5. Paleta de unelte (Tools Palette – figura 1.9) • Unealta de operare – utilizat ă

Unealta de operare – utilizată pentru manipularea comenzilor şi indi- catoarelor pe panoul frontal.

comenzilor ş i indi- catoarelor pe panoul frontal. • Unealta de pozi ţ ionare – utilizat

Unealta de poziţionare – utilizată pentru selectarea, deplasarea sau

redimensionarea obiectelor.

selectarea, deplasarea sau redimensionarea obiectelor. • Unealta de etichetare – utilizat ă pentru

Unealta de etichetare – utilizată pentru introducere text şi etichetare.

– utilizat ă pentru introducere text ş i etichetare. • Unealta pt. executarea de conexiuni –

Unealta pt. executarea de conexiuni – utilizată pentru a conecta obiectele din diagrama bloc.

pt. executarea de conexiuni – utilizat ă pentru a conecta obiectele din diagrama bloc. Figura 1.9.

Figura 1.9. Paleta de unelte

Unealta de afi ş are a meniului aparent – utilizat ă pentru afi ş area

Unealta de afişare a meniului aparent – utilizată pentru afişarea meniului specific utilizând butonul din stânga al mouse-ului. În general acelaşi rezultat se obţine cu butonul din dreapta al mouse-ului.

 
stânga al mouse-ului. În general acela ş i rezultat se ob ţ ine cu butonul din
 

Unealta de deplasare – utilizat ă pentru deplasarea în cadrul ferestrei curente f ă r

Unealta de deplasare – utilizată pentru deplasarea în cadrul ferestrei curente fără a utiliza bara de defilare.

Figura 1.10. Paleta de comenzi

Unealta de marcare a punctelor de oprire – marcheaz ă punctele de oprire pentru depanare.

Unealta de marcare a punctelor de oprire – marchează punctele de oprire pentru depanare.

Unealta de testare – Plaseaz ă un instrument de test pe panoul frontal. Utilizat în

Unealta de testare – Plasează un instrument de test pe panoul frontal. Utilizat în special la depanare.

test pe panoul frontal. Utilizat în special la depanare. Unealta de copiere a culorilor – copiaz

Unealta de copiere a culorilor – copiază culoarea pentru a o folosi în executarea desenelor.

Subpaleta mă rimi de intrare / ie ş ire ărimi de intrare / ieşire

Subpaleta numere de referinţă ţă

   

Unealta de colorare – colorează fundalul sau textul cu

Subpaleta comenzi dialog• Unealta de colorare – coloreaz ă fundalul sau textul cu •  

 

culorile curente.

1.2.6. Paleta de comenzi (Controls Palette – figura 1.10)

Subpaleta comenzi clasice1.2.6. Paleta de comenzi (Controls Palette – figura 1.10) •

Subpaleta de comenzi numerice• • Subpaleta ActiveX

Subpaleta ActiveX• Subpaleta de comenzi numerice •

Subpaleta de comenzi logice• • Subpaleta comenzi de decorare

Subpaleta comenzi de decorare• Subpaleta de comenzi logice •

Subpaleta de comenzi ş ir de caractere ş i c ă i de fi ş iere şir de caractere şi căi de fişiere

Subpaleta selectare comenzi• Subpaleta de comenzi ş ir de caractere ş i c ă i de fi ş

Subpaleta matrice ş i grupuri şi grupuri

Subpaleta utilizator• Subpaleta matrice ş i grupuri •

Subpaleta de comenzi liste ş i tabele şi tabele

1.2.7. Paleta de funcţii (Functions Palette – figura 1.11)

Subpaleta de comenzi grafice• • Subpaleta de structuri

Subpaleta de structuri• Subpaleta de comenzi grafice •

Subpaleta inele ş i enumer ă ri şi enumerări

Subpaleta numerică ă

• Subpaleta boolean ă • Subpaleta de ş iruri • Subpaleta de matrice • Subpaleta

Subpaleta booleană ă

Subpaleta de ş iruri şiruri

Subpaleta de matrice•

Subpaleta de grupuri•

Subpaleta de comparare•

Subpaleta de timp ş i dialog şi dialog

Subpaleta de lucru cu fiş iere şiere

Subpaleta de achiziţ ie de date ţie de date

Subpaleta forme de undă ă

 

Subpaleta de analiză ă

Subpaleta de instrumente•

Subpaleta elemente de miş care şcare

Figura 1.11. Paleta de funcţii

Subpaleta elemente matematiceFigura 1.11. Paleta de func ţ ii •

Subpaleta de comunicaţ ie ţie

Subpaleta aplicaţ ii de comand ă ţii de comandă

Subpaleta grafice ş i sunete şi sunete

Subpaleta tutorial•

Subpaleta generare rapoarte•

Subpaleta comenzi avansate•

Subpaleta de selectare a unui IV•

Subpaleta bibliotecă utilizator ă utilizator

1.2.8. Salvarea unui IV

Salvarea unui instrument virtual se face din meniul acestuia, având la dispo- ziţie patru comenzi: Save, Save As, Save All şi Save with Options.

Prin utilizarea comenzii Save, instrumentul virtual este salvat sub acelaşi nume şi în acelaşi loc unde el există deja. Dacă se utilizează comanda Save la prima salvare a instrumentului, LabVIEW va deschide o fereastră de dialog pentru precizarea numelui fişierului şi a locului unde va fi salvat.

Prin utilizarea comenzii Save As, se deschide automat fereastra de dialog, indiferent dacă fişierul a mai fost salvat sau nu (figura 1.12).

Comanda Save All (identică cu comanda Save) va salva toate instrumentele virtuale deschise în acel moment.

Comanda Save with Options permite specificarea unor opţiuni suplimentare de salvare, de nivel mai avansat, cum ar fi de exemplu salvarea unui instrument

virtual pentru a putea fi utilizat sub o versiune anterioară de LabVIEW (5.0) (figura 1.13). Din acelaşi meniu se poate crea o nouă bibliotecă, cu comanda New VI Library.

crea o nou ă bibliotec ă , cu comanda New VI Library . Figura 1.12. Salvarea

Figura 1.12. Salvarea unui IV

cu comanda New VI Library . Figura 1.12. Salvarea unui IV Figura 1.13. Fereastra de salvare

Figura 1.13. Fereastra de salvare cu opţiuni Save with Options

Salvarea unui instrument virtual poate fi făcută direct, într-un director, sau într-o anumită bibliotecă LabVIEW (fişier cu extensia .llb – figura 1.14).

ă LabVIEW (fi ş ier cu extensia .llb – figura 1.14). Figura 1.14. Salvarea unui IV

Figura 1.14. Salvarea unui IV într-o bibliotecă

1.3 Opţiunile de ajutor din LabVIEW

Pentru a afişa fereastra de ajutor, se selectează opţiunea Help » Show Context Help sau se apasă tastele de scurtcircuit Ctrl+H. Când este plasată o unealtă din paleta de unelte (Tools Palette) pe un obiect de pe panoul frontal sau din diagrama bloc, fereastra de ajutor prezintă pictograma pentru subIV, funcţiile, constantele, comenzile şi indicatoarele pentru acest obiect, precum şi conexiunile şi semnificaţiile acestora.

precum ş i conexiunile ş i semnifica ţ iile acestora. • Buton care comut ă între

Buton care comută între diagrama de ajutor simplă (figura 1.15) şi

cea complexă (figura 1.16).

Diagrama de ajutor simplă prezintă doar conexiunile principale ale obiectului respectiv.

ă doar conexiunile principale ale obiectului respectiv. • Lock Help – prin ap ă sarea acestui

Lock Help – prin apăsarea acestui buton, fereastra de ajutor rămâne

blocată, iar mutarea cursorului pe un alt obiect nu duce la schimbarea conţi- nutului acesteia.

obiect nu duce la schimbarea con ţ i- nutului acesteia. • Butonul More help – acces

Butonul More help – acces la documentaţia electronică instalată pe calculator.

Figura 1.15. Fereastra de ajutor simpl ă Figura 1.16. Fereastra de ajutor complex ă 1.4.

Figura 1.15. Fereastra de ajutor simplă

Figura 1.15. Fereastra de ajutor simpl ă Figura 1.16. Fereastra de ajutor complex ă 1.4. Aplica

Figura 1.16. Fereastra de ajutor complexă

1.4. Aplicaţie

Se deschide instrumentul

National

Instruments\LabVIEW6\Activity\Digital Thermometer.vi (fişier creat la instalarea LabVIEW). Se exemplifică utilizarea comenzilor de încărcare şi salvare a unui IV. Se

lansează în execuţie instrumentul cu comanda EXECUŢIE (RUN). Se utilizează meniul HELP.

Capitolul 2

CREAREA, EDITAREA ŞI DEPANAREA UNUI

IV

2.1. Crearea unui instrument virtual

Instrumentele virtuale au trei părţi principale: panoul frontal, diagrama bloc şi pictograma / conectorul. Pictograma / conectorul vor fi prezentate în capitolul următor.

Panoul frontal

Panoul frontal al unui IV este constituit ca o combinaţie de comenzi şi indi- catoare. Prin comenzi se înţeleg acele elemente prin care se furnizează date din exterior către instrumentul virtual. Indicatoarele monitorizează datele / valorile generate de instrument. În LabVIEW există mai multe de tipuri comenzi şi indicatoare. Comenzile şi indicatoarele se pot adăuga pe panoul frontal utilizând paleta de comenzi. Dacă aceasta nu este vizibilă, aducerea ei pe ecran se face selectând opţiunea Show Controls Palette din meniul Window.

Comenzi şi indicatoare numerice

Două dintre cele mai utilizate obiecte numerice sunt: comanda numerică şi indicatorul numeric. Pentru a introduce o nouă valoare sau a modifica valoarea existentă într-o comandă numerică, pot fi utilizate fie săgeţile de incrementare / decrementare din stânga comenzii, fie unealta de etichetare directă (figura 2.1).

Comenzi şi indicatoare booleene

Pentru a introduce sau a monitoriza valori booleene de tip adevărat-fals (True-False) se utilizează comenzile şi indicatoarele booleene. Obiectele booleene simulează întrerupătoare, butoane şi LED-uri. Cele mai utilizate obiecte booleene sunt butonul, comutatorul vertical şi LED-ul rotund (figura

2.2).

, comutatorul vertical ş i LED-ul rotund (figura 2.2). Figura 2.1. Comenzi ş i indicatoare numerice

Figura 2.1. Comenzi şi indicatoare numerice

2.2). Figura 2.1. Comenzi ş i indicatoare numerice Figura 2.2. Comenzi ş i indicatoare booleene Configurarea

Figura 2.2. Comenzi şi indicatoare booleene

Configurarea comenzilor şi indicatoarelor

Aproape toate comenzile şi indicatoarele pot fi configurate utilizând opţiunile din meniurile acestora. Meniul aparent al unei comenzi sau al unui indicator se accesea-ză prin poziţionarea cu mouse-ul pe obiectul respectiv şi executarea unui clic dreapta.

pe obiectul respectiv ş i executarea unui clic dreapta. Figura 2.3. Eticheta unei comenzi Diagrama bloc

Figura 2.3. Eticheta unei comenzi

Diagrama bloc

Diagrama bloc este compusă din noduri, terminale şi legături. Nodurile sunt elementele de execuţie ale programului. Nodurile sunt analoage cu declaraţiile, funcţiile şi subrutinele din limbajele de programare clasice. Există patru tipuri principale de noduri:

funcţiile;

subIV-urile;

structurile;

nodurile de interfaţă cod (Code Interface Nodes CINs).

Funcţiile sunt noduri prefabricate pentru executarea operaţiilor elementare, cum ar fi de exemplu adunarea numerelor, operaţii cu fişiere de intrare / ieşire sau formatarea şirurilor de caractere.

SubIV-urile sunt de fapt IV-uri proiectate şi create anterior şi apelate din diagrama altui IV. Structurile ca de exemplu buclele For, While controlează executarea programului. Nodurile de interfaţă cod sunt interfeţe între diagrama bloc şi codul în C scris de utilizator. Terminalele sunt porturile prin care datele trec între diagrama bloc şi panoul frontal pe de-o parte, şi între nodurile diagramei bloc pe de altă parte. Terminalele sunt analoage cu parametrii şi constantele din programarea în limbaj clasic.

ş i constantele din programarea în limbaj clasic. Configura ţ ia terminalelor pentru func ţ iile

Configuraţia terminalelor pentru funcţiile de adunare şi scădere

pentru func ţ iile de adunare ş i sc ă dere Figura 2.4. – Panoul frontal

Figura 2.4. – Panoul frontal şi diagrama bloc ale unui IV

Există două tipuri de terminale: terminale ale comenzilor şi ale indicatoarelor şi terminale ale nodurilor. Valorile pe care un operator sau un alt IV le introduce în aceste comenzi trec către diagrama bloc prin intermediul acestor terminale. Când IV-ul este terminat de a fi executat, valorile trec dinspre diagrama bloc către panoul frontal prin intermediul terminalelor indicatoarelor. Terminalele comenzilor şi ale indicatoarelor sunt create sau şterse automat în diagrama bloc în momentul în care este creată sau ştearsă o comandă sau un indicator pe panoul frontal.

Conexiunile

Conexiunile sunt căile de date între terminale. Acestea sunt analoage cu variabilele în limbajele de programare convenţionale. Datele circulă doar într-o direcţie, de la un terminal de tip sursă către unul sau mai multe terminale de tip destinaţie. Conexiunile sunt de mai multe tipuri, în funcţie de datele care circulă prin ele. Legăturile între obiecte se fac cu linii de diverse tipuri, culori şi grosimi, în funcţie de datele care circulă între acestea. În figura 2.5 se prezintă sintetic, tipurile de legături între diverse obiecte, existente în LabVIEW.

leg ă turi între diverse obiecte, existente în LabVIEW. Figura 2.5. Tipuri de conexiuni Conexiunile între

Figura 2.5. Tipuri de conexiuni

Conexiunile între obiecte se fac cu butonul din stânga al mouse-lui. Pentru a conecta două terminale între ele, se face clic pe primul terminal, apoi clic pe al doilea terminal. Acestea vor fi afişate intermitent în momentul în care sunt accesate cu mouse-ul. Nu este necesară menţinerea apăsată a butonului de mouse pe parcursul conectării obiectelor. Cu butonul Space se schimbă direcţia conexiunilor. Funcţia Tip strip uşurează identificarea funcţiilor şi terminalelor nodurilor pentru interconectare. Când se poziţionează cursorul în zona unui terminal, apare o mică fereastră galbenă în care se furnizează informaţii asupra nodului respectiv.

Figura 2.6. Func ţ ia Tip strip Vizualizarea terminalelor . Pentru u ş urarea execut

Figura 2.6. Funcţia Tip strip

Vizualizarea terminalelor. Pentru uşurarea executării conexiunilor, se pot vizualiza terminalele cu opţiunea Visible Items >> Terminals. Revenirea se face cu Visible Items >> Icon.

. Revenirea se face cu Visible Items >> Icon . Figura 2.7. Vizualizarea terminalelor Circula ţ

Figura 2.7. Vizualizarea terminalelor

Circulaţia datelor

Principiul care stă la baza execuţiei unui program LabVIEW este denumit circulaţia datelor. Un nod este executat doar atunci când datele sunt disponibile la toate terminalele sale de intrare: nodul furnizează datele la toate terminalele sale de ieşire de îndată ce acesta a fost terminat de executat. Principiul circulaţiei de date contrastează cu metodele convenţionale de executare a programelor, unde instrucţiunile sunt executate în ordinea în care sunt scrise. Pentru o mai bună înţelegere, să studiem comparativ două exemple. În primul caz să considerăm că avem de adunat două numere x şi y iar din rezultat să scădem un al treilea număr z. Diagrama bloc este prezentată în figura 2.8.

num ă r z. Diagrama bloc este prezentat ă în figura 2.8. Figura 2.8. Circula ţ

Figura 2.8. Circulaţia datelor în LabVIEW

În acest caz operaţiile se execută de la stânga la dreapta. În primul moment sunt disponibile mărimile x, y şi z, deci operaţia de adunare poate fi efectuată deoarece ambele mărimi de intrare sunt disponibile, în timp ce operaţia de scădere nu. Abia după ce este efectuată adunarea şi rezultatul este transferat terminalului de intrare al funcţiei de scădere, şi prin urmare la intrarea funcţiei de scădere sunt toate mărimile disponibile, se poate efectua şi această operaţie.

disponibile, se poate efectua ş i aceast ă opera ţ ie. Figura 2.9. Ordinea execut ă

Figura 2.9. Ordinea executării operaţiilor

Să presupunem însă că în aceeaşi diagramă bloc, pe lângă operaţiile prezentate anterior mai avem de efectuat şi o altă operaţie: cos(a*b). Noua diagramă bloc va arăta ca în figura 2.9. Se pune acum problema care dintre cele două operaţii – adunarea sau înmul- ţirea – va fi efectuată mai întâi. În acest caz nu există o ordine sigură a efectuării celor două operaţii.

2.2 Tehnici de editare

Crearea obiectelor

Crearea obiectelor se poate face atât prin intermediul panoului frontal cât şi prin intermediul diagramei bloc. De asemenea meniul nodurilor, care se accesează cu butonul din dreapta al mouse-lui permite crearea de comenzi, indicatoare şi constante.

permite crearea de comenzi, indicatoare ş i constante. Figura 2.10. Crearea obiectelor ATEN Ţ IE: Dup

Figura 2.10. Crearea obiectelor

ATENŢIE: După crearea unei comenzi sau a unui indicator prin intermediul diagramei bloc, acesta poate fi şters doar din panoul frontal

Selectarea obiectelor

Se face cu unealta de poziţionare. Pentru a selecta mai multe obiecte simultan, se selectează primul, se menţine tasta Shift apăsată, şi se selectează în continuare al doilea obiect … ş.a.m.d. Selecţia multiplă se poate face şi încadrând într-un dreptunghi elementele dorite, tot utilizând unealta de poziţionare.

Mutarea obiectelor

Se face cu mouse-ul, după selectare. Se poate restricţiona direcţia de mutare a obiectelor la orizontal sau vertical, prin apăsarea tastei Shift.

Ştergerea obiectelor

Cu tasta Delete sau cu Clear din meniul Edit, după ce în prealabil elementele care se doresc a fi şterse au fost selectate.

Multiplicarea obiectelor

Pentru a multiplica un obiect în LabVIEW se procedează în felul următor: se selectează obiectul original, care se doreşte a fi multiplicat (pot fi selectate mai multe obiecte), se apasă şi se menţine apăsată tasta Ctrl, apoi cu unealta de poziţionare (menţinând butonul din stânga al mouse-ului apăsat) se translatează obiectul dorit.

Etichetarea obiectelor

În LabVIEW există două tipuri de etichete: etichete libere şi etichete

asociate obiectelor. Etichetele libere pot fi plasate oriunde în spaţiul panoului frontal sau a diagramei bloc. Etichetele asociate obiectelor se referă şi se deplasează împreună cu acestea.

Pentru a crea o etichetă liberă se utilizează unealta de editare

o etichet ă liber ă se utilizeaz ă unealta de editare din paleta care a de

din paleta

care a

de unelte. La terminarea editării se apasă butonul de confirmare

apărut în meniul instrumentului virtual în momentul începerii editării textului. La adăugarea unei comenzi sau a unui indicator pe panoul frontal al unui instrument virtual, acesta are o etichetă predefinită (care se referă în special la tipul obiectului şi la numărul de ordine al acestuia). Iniţial textul etichetei este selectat, astfel încât prin simpla scriere a unui nou text, eticheta acestuia este înlocuită.

Selectarea şi ştergerea conexiunilor

Segmentul este o linie de legătură orizontală sau verticală. Punctul unde se întâlnesc două segmente (unul orizontal cu unul vertical) se numeşte punct de întoarcere. Punctul unde se întâlnesc trei sau mai multe segmente se numeşte joncţiune. Ramura este o conexiune între două joncţiuni, formată din două sau mai multe segmente (figura 2.11). Selectarea conexiunilor între obiecte de face cu mouse-ul, executând un clic pe legătură, în felul următor:

1 clic: se selectează segmentul dintre două puncte de întoarcere (figura 2.12 a);

2 clicuri: se selectează o ramură (figura 2.12 b);

3 clicuri: se selectează întreaga conexiune (figura 2.12 c).

se selecteaz ă întreaga conexiune (figura 2.12 c). Întinderea conexiunilor Figura 2.11. Conexiunile între dou

Întinderea conexiunilor

Figura 2.11. Conexiunile între două obiecte

O

dată efectuate conexiunile între două obiecte, acestea se pot deplasa fără

ca

legătura dintre ele să fie afectată.

a b c Figura 2.12. Selectarea conexiunilor Conexiuni eronate În LabVIEW conexiunile eronate s unt
a b c Figura 2.12. Selectarea conexiunilor Conexiuni eronate În LabVIEW conexiunile eronate s unt

a

b

a b c Figura 2.12. Selectarea conexiunilor Conexiuni eronate În LabVIEW conexiunile eronate s unt reprezentate

c

Figura 2.12. Selectarea conexiunilor

Conexiuni eronate

În LabVIEW conexiunile eronate sunt reprezentate cu linie întreruptă. O conexiune eronată între două blocuri poate să apară din mai multe motive. Dintre cele mai des întâlnite, amintim: tipul incorect al obiectului (comandă în loc de indicator şi invers), tipul incorect al datelor (numeric, boolen sau string), dimensiunea incorectă a matricei sau grupului, ş.a.m.d. De asemenea nu trebuie confundată linia întreruptă care semnifică o eroare în efectuarea conexiunilor (figura 2.13 a) cu linia punctată verde care semnifică o conexiune corectă între două mărimi booleene (figura 2.13 b).

ă între dou ă m ă rimi booleene (figura 2.13 b). a b Figura 2.13. Conexiune

a

ă între dou ă m ă rimi booleene (figura 2.13 b). a b Figura 2.13. Conexiune

b

Figura 2.13. Conexiune eronată (a) şi conexiune corectă (b)

Ştergerea conexiunilor (eronate sau corecte) se face selectând conexiunea respectivă cu unealta de poziţionare şi apoi apăsând tasta Delete. Ştergerea conexiunilor eronate se mai poate face global, cu ajutorul funcţiei Edit » Remove Broken Wires (sau utilizând tastele de scurtcircuit Ctrl+B).

Schimbarea caracterelor, stilului de text şi a mărimii acestuia

Utilizând funcţia Text Settings din meniul panoului frontal sau al diagramei bloc se pot modifica dimensiunea, stilul (îngroşat, înclinat …), alinierea şi culoarea textului. Unealta folosită în acest scop este unealta de etichetare.

Modificarea dimensiunilor obiectelor

Dimensiunile obiectelor plasate pe panoul frontal pot fi modificate utilizând unealta de poziţionare. În momentul în care unealta este plasată pe unul din colţu-rile obiectului, aceasta îşi modifică cursorul şi arată astfel:

aceasta î ş i modific ă cursorul ş i arat ă astfel: În acest moment ea

În acest moment ea va acţiona ca şi o unealtă de redimensionare.

Alinierea, distribuirea şi reordonarea obiectelor

, se selectează obiectele în cauză (prin încadrarea cu un dreptunghi folosind unealta de poziţionare sau prin selecţie multiplă menţinând tasta Shift apăsată) şi se selectează operaţia care se doreşte a fi efectuată.

Copierea obiectelor între IV-uri sau în / din alte aplicaţii

LabVIEW este o aplicaţie Windows şi, în consecinţă, toate facilităţile referitoare la editare, şi anume copiere (Copy), tăiere (Cut) şi lipire (Paste) - inclusiv tas-tele de scurcircuit aferente Ctrl+C, Ctrl+X şi Ctrl+V - sunt valabile. Acestea pot fi folosite în cadrul aceluiaşi instrument virtual, între două instrumente virtuale sau chiar între LabVIEW şi o altă aplicaţie Windows care suportă aceste facilităţi.

Utilizarea culorilor

La iniţializare, LabVIEW are un set de culori predefinit pentru fundalul panoului frontal (de obicei gri) şi al diagramei bloc (de obicei alb). Utilizând

unealta de colorare

Pentru a se realiza alinierea

Utilizând unealta de colorare Pentru a se realiza alinierea , distribuirea sau reordonarea ş i paleta

, distribuirea

de colorare Pentru a se realiza alinierea , distribuirea sau reordonarea ş i paleta de culori

sau reordonarea

Pentru a se realiza alinierea , distribuirea sau reordonarea ş i paleta de culori (figura 2.14)
Pentru a se realiza alinierea , distribuirea sau reordonarea ş i paleta de culori (figura 2.14)

şi paleta de culori (figura 2.14) se pot modifica

aceste culori (Background color), inclusiv culorile cu care se desenează (Foreground color).

Selectând căsuţa T

obiectul va deveni transparent.

Figura 2.14. Paleta de culori LabVIEW 2.3 Tehnici de depanare G ă sirea erorilor În

Figura 2.14. Paleta de culori LabVIEW

2.3 Tehnici de depanare

Găsirea erorilor

În cazul în care butonul de execuţie (Run) arată astfel:

instrumentul virtual nu poate fi executat din cauza existenţei unor erori. Prin apăsarea acestui buton va apare o listă a erorilor care vor trebui înlăturate.

Executarea programului cu evidenţiere

O tehnică de depanare a programelor în LabVIEW este execuţia cu

evidenţiere (Execution Highlight). Aceasta permite o execuţie mult încetinită

a instrumentului, cu evidenţierea valorilor care circulă între două obiecte.

Executarea cu evidenţiere se face apăsând butonul

bloc, acesta preschimbându-se în

activată executarea cu evidenţiere. Prin apăsarea încă o dată pe acest buton,

se revine la modul de executare normal.

Executarea pas-cu-pas a unui IV

În scopul executării pas cu pas a unui instrument virtual, există trei comenzi

distincte: Salt în (Step Into)

(Step Out)

din butoanele Salt în sau Salt peste. Primul obiect care va fi executat va fi astfel marcat. Prin apăsarea încă o dată a unuia din cele două butoane se va executa obiectul respectiv, iar următorul obiect va fi marcat ş.a.m.d. Dacă la un moment dat obiectul marcat este un subinstrument virtual, prin apăsarea butonului Salt în se va intra în interiorul acestuia, şi subIV-ul respectiv va fi executat tot pas-cu-pas. Dacă se apasă Salt peste se va executa normal subIV-ul respectiv şi se va continua execuţia pas-cu-pas în programul principal.

Probe

execu ţ ia pas-cu-pas în programul principal. Probe înseamn ă c ă din meniul diagramei ceea

înseamnă că

pas-cu-pas în programul principal. Probe înseamn ă c ă din meniul diagramei ceea ce semnific ă

din meniul diagramei

principal. Probe înseamn ă c ă din meniul diagramei ceea ce semnific ă faptul c ă

ceea ce semnifică faptul că a fost

meniul diagramei ceea ce semnific ă faptul c ă a fost salt peste ( Step Over
meniul diagramei ceea ce semnific ă faptul c ă a fost salt peste ( Step Over

salt peste (Step Over)

şi salt afară

c ă a fost salt peste ( Step Over ) ş i salt afar ă .

. Pentru a porni execuţia în mod pas-cu-pas se apasă unul

Opţiunea Probe este utilizată pentru a vedea o anumită valoarea care circulă între două obiecte, fără a fi necesară plasarea unui indicator pe panoul frontal. Plasarea unei probe se face pe conexiunea dintre două obiecte cu unealta cores-punzătoare din paleta de unelte.

Puncte de oprire

Ca şi în cazul celorlalte limbaje de programare, şi în LabVIEW se pot preciza puncte de oprire (Breakpoints). Instrumentul va fi executat normal până la întâlnirea unui punct de oprire. De aici încolo se poate continua execuţia în mod pas-cu-pas. Marcarea punctelor de oprire se va face cu

unealta corespunzătoare din paleta ce unelte

va face cu unealta corespunz ă toare din paleta ce unelte . 2.4. Noduri proprietate Nodurile
.
.

2.4. Noduri proprietate

Nodurile proprietate apar în diagrama bloc şi corespund componentelor de pe panoul frontal; prin intermediul acestor noduri programatorul are acces la proprietăţile obiectelor. Proprietăţile definesc:

proprietăţi fizice: dimensiuni, culoare, poziţie pe ecran;

comportarea:obiectul este vizibil / invizibil, activ / inactiv la un moment dat (operatorul nu poate interacţiona cu el), afişare intermitentă (blink), formatul şi precizia valorii numerice reţinute, tipul de afişare utilizat pentru o componentă tip şir de caractere etc. Valoarea unei proprietăţi poate să fie citită sau modificată.

Pentru a avea acces la proprietăţile unui obiect, se creează un nod proprietate. Acţiunea de creare a unui nod proprietate se poate executa pe panoul frontal sau în diagrama bloc:

Pe panoul frontal:

Din meniul aparent asociat elementului respectiv se selectează opţiunea Create » Property Node (figura 2.15).

Figura 2.15. Crearea unui nod proprietate În diagrama bloc se insereaz ă un nod proprietate;

Figura 2.15. Crearea unui nod proprietate

În diagrama bloc se inserează un nod proprietate; pentru localizarea acestuia, se alege din meniul aparent opţiunea Find » Property Nodes (figura 2.16).

În diagrama bloc:

Se selectează din meniul aparent al terminalului elementului respectiv opţiunea Create » Property Node (figura 2.17). Nodul proprietate este inserat în diagrama bloc în vecinătatea terminalului. Nodul proprietate moşteneşte eticheta comenzii sau a indicatorului la care se referă. Se poate modifica numele etichetei nodului proprietate dar se recomandă să se utilizeze eticheta obiectului referit, pentru a nu se crea confuzii referitoare la apartenenţa proprietăţii.

confuzii referitoare la apartenen ţ a propriet ăţ ii. Figura 2.16. G ă sirea unui nod

Figura 2.16. Găsirea unui nod proprietate

ăţ ii. Figura 2.16. G ă sirea unui nod proprietate Figura 2.17. Crearea unui nod proprietate

Figura 2.17. Crearea unui nod proprietate în diagrama bloc

Figura 2.17. Crearea unui nod proprietate în diagrama bloc Figura 2.18. Crearea mai multor propriet ăţ

Figura 2.18. Crearea mai multor proprietăţi în cadrul