Sunteți pe pagina 1din 274

1

2
Pentru cei care caută…
Şerban Derlogea

În amintirea unor Oameni, fără ajutorul cărora aş fi fost altfel:


- Costache Enescu, chirurgul care m-a „născut” a doua oară, operându-mă de
peritonită acută când aveam doi ani;
- Gheorghe Popescu (Moş’ Nicu) – un fel de bunic, cel mai bun om pe care l-am
întâlnit;
- Alexandru Dincă (zis Walker) – colegul de liceu cu care încercam să
schimbăm lumea, pe vremea zaverei din ’56 de la Budapesta;
- Ion Avram – profesorul de sport din liceu, elev al vestitului Mikonosuke
Kawaishi (FranŃa), care mi-a dezvăluit lumea Judo-ului într-o vreme când la

-
noi orice artă marŃială era interzisă;
Ion I. Gologan (Nenea Nelu) – unchiul meu, profesor de agronomie la Iaşi,
înŃelept modern care ştia ce e “după”;
Ai-
Ai-Ki-
Ki-Do pentru toŃi
toŃi
- Mihaela Şerban (UŃa) – sora mea, care a publicat la Apimondia primele mele
cărŃi neconvenŃionale;
- AlŃi filantropi, care la nevoie mi-au dat să beau din cana lor, sau m-au ajutat Proiectul:
„să bat un cui”...
Omul de omenie este Om fără să ştie... „Un Dojo în fiecare şcoală românească”

AVERTISMENT:
Această carte nu dezvăluie tehnici secrete cu care să câştigi o luptă cu alŃii, ci arată
cum poŃi duce războiul cu tine însuŃi - dacă vrei să devii Om.

Fără supravegherea unui îndrumător competent, ideile şi exerciŃiile prezentate în


carte pot fi dăunătoare. Autorul şi editura nu au vreo responsabilitate pentru orice
accident, insucces sau consecinŃă de orice fel, care ar putea apărea prin folosirea
unor informaŃii, sfaturi şi indicaŃii din carte.

Toate drepturile asupra cărŃii aparŃin autorului. Opiniile şi concepŃiile exprimate în


carte aparŃin autorului; Editura n-are nici o vină.
Editura UniversităŃii din Bucureşti
Autorul mulŃumeşte dinainte cititorilor care îi vor transmite opinii şi sugestii la 2007
adresa: serban@derlogea.ro
3

PREFAłĂ

„Aikido pentru toŃi” conŃine amintirile şi ideile autorului despre Arta


marŃială pe care a îndrăgit-o şi studiat-o zeci de ani. Cititorii vor găsi idei despre
autoapărarea multilaterală – pentru a supravieŃui într-o lume tot mai violentă, sau
despre soluŃionarea problemelor sociale cu ajutorul educaŃiei fizice - într-o lume tot
mai degenerată fizic, sau poate vor afla o Cale spre iluminarea spirituală - într-o
lume tot mai robită banului. Temele cărŃii sunt prezentate într-o manieră directă,
fără artificii stilistice, ca o reacŃie a autorului faŃă de problemele perene ale
societăŃii în care trăieşte. Numeroase povestioare cu tâlc din folclorul autohton şi
cel oriental însufleŃesc expunerea uneori tehnică dar niciodată plicticoasă.
Autorul propune înnoirea sistemului actual de învăŃământ prin creşterea
substanŃială a importanŃei educaŃiei fizice în ansamblul disciplinelor curriculare.
Dl. profesor Şerban Derlogea nu încearcă să încânte cititorul cu dezvăluirea
unor „secrete” despre invincibilitate, tinereŃe fără bătrâneŃe sau alte clişee
fantasmagorice, deseori asociate practicilor orientale. În schimb, propune scopuri
idealiste dar pragmatice, cum ar fi modelarea caracterului tinerilor cu ajutorul
artelor marŃiale, ca să devină cetăŃeni mai buni. Cartea constituie o continuare a
manualului de Aikido apărut acum 17 ani [2] şi pune accent pe etica Budo. Ea
tratează problematica Aikido dintr-un punct de vedere educativ practic, mai rar
abordat în cărŃile de profil disponibile. Lucrarea urmăreşte îmbunătăŃirea relaŃiilor
din societate (team building), însuşirea capacităŃii de critică constructivă şi
autocritică, limpezirea Ńinutei morale, cu ajutorul învăŃăturilor marilor maeştri (în
special creatorul Aikido, O Sensei Morihei Uyeshiba).
Cartea se constituie într-un manual inedit şi neconvenŃional despre iscusinŃa
de a îmbina adevărurile cotidiene cu cele fundamentale, abordând teme sociale,
educative, psihologice şi filozofice de actualitate, dar cu originea în vechile
perioade de formare a taoismului, zenului, confucianismului. În prezent aceste
concepŃii care au străbătut secolele reprezintă o alternativă faŃă de sistemul
tradiŃional de educaŃie occidentală. Manualul caută să uşureze accesul la valorile
fundamentale (tradiŃionale şi moderne) ale Extremului-orient şi ale Occidentului,
unde noŃiuni ca blândeŃea şi curajul, iubirea şi teama definesc Armonia Universală
la care aspira orice om cu minte.
Cele mai importante câştiguri rezultate din practicarea Aikido şi altor arte
marŃiale neviolente sunt fără îndoială cele legate de conştiinŃa creatorilor lor şi de
modelele morale ale vechilor epoci. De-a lungul timpului aceste exemple valoroase
au fost însă deformate de convenŃii şi prejudecăŃi, care corespund mai curând
4
ideilor celor care au preluat învăŃăturile marŃiale, şi mai puŃin celor care le creaseră.
CivilizaŃia japoneză a beneficiat de o pleiadă de maeştri iluştri, mulŃi din ei încă
necunoscuŃi în Europa, unde în ultimul timp se promovează din păcate aspecte
culturale facile sau mercantile, cum ar fi desenele animate (Manga) sau muzica pop
japoneză. E cazul să revenim la adevăratele izvoare, la marile valori! CUVÂNT ÎNAINTE
Dl. profesor Şerban Derlogea (n. 1937) a fost unul dintre pionierii Aikido în
România. Acum predă la Centrul de Arte MarŃiale şi Studii Asociate al O carte care să aibă ca finalitate înnobilarea moral-spirituală şi fortificarea
UniversităŃii din Bucureşti, alături de un grup interdisciplinar de specialişti în arte corporală a omului este nu numai bine-venită, ci chiar imperios necesară în
marŃiale, psihologie, limbi străine, filozofie şi educaŃie fizică. Ei caută şi propun societatea românească de astăzi, măcinată de tensiuni, conflicte şi dezechilibre
soluŃii noi pentru refolosirea valoroaselor metode tradiŃionale de educaŃie extrem- majore.
orientale în cadrul pedagogiei moderne. Centrul are până acum un caracter unicat EvidenŃiind cu curaj şi discernământ condiŃiile şi situaŃiile actuale care
pe plan naŃional, subliniind astfel rolul UniversităŃii din Bucureşti ca lider al frânează sau alterează procesul de formare al unor personalităŃi integre,
schimbării în domeniul noilor metode de educaŃie. El s-a bucurat de sprijin nu doar armonioase, animate de valori şi idealuri socio-morale perene, autorul consideră că
din interiorul UniversităŃii (din partea Rectoratului şi FacultăŃilor de Psihologie, singura cale eficientă pentru ieşirea din criză este restabilirea în şcoală şi în
Limbi străine, Filozofie) ci şi din partea Ambasadelor din Bucureşti ale Japoniei şi mentalitatea colectivă a statutului educaŃiei fizice, iar în contextul ei – introducerea
Republicii Populare Chineze. practicării Aikido ca materie obligatorie. În opinia autorului, Aikido nu este o
Vrem ca în viitor să prezentăm şi alte lucrări de interes pentru studenŃi, simplă metodă japoneză de luptă, ci o educaŃie fizică integrală, o „Cale marŃială cu
cadre didactice şi publicul larg, elaborate de colaboratorii Centrului. ajutorul căreia oricine o practică poate dobândi atât sănătătea corpului şi tăria de
Recomand cu căldură prezenta lucrare tuturor amatorilor de Aikido, dar şi caracter, cât şi limpezimea minŃii şi echilibrul psihic interior”, necesare înŃelegerii
altor practicanŃi de arte marŃiale, sau celor interesaŃi de cultura şi civilizaŃia corecte a provocărilor şi găsirii răspunsurilor celor mai adecvate.
orientală în contextul globalizării. Şi într-adevăr, prin prezentarea clară, sistematică şi argumentată a
principiilor filozofico-psihologice pe care se întemeiază şi a structurii operaŃionale
interne (ce şi cum trebuie făcut), cititorul se poate convinge că această metodă se
Lector dr. Ghiocel Bota adresează şi influenŃează, în acelaşi timp, benefic, toate componentele şi laturile
Coordonator al personalităŃii.
Centrului de Arte MarŃiale şi Studii Asociate CASA Sistemul de exerciŃii şi acŃiuni pe care în include în sine Aikido este de
al UniversităŃii din Bucureşti natură să contribuie realmente la formarea şi dezvoltarea unor mecanisme
psihologice de autocontrol apte să ne asigure o bună gestionare (stăpânire) a
ian. 2007 emoŃiilor primare negative – frica, agresivitatea, impulsivitatea, anxietatea –
păstrarea echilibrului şi lucidităŃii în situaŃii critice, conflictuale şi dezvoltarea cu
cei din jur a unor relaŃii sănătoase de încredere, cooperare şi comunicare.
Cartea câştigă în consistenŃă şi credibilitate nu numai prin excelenŃa
modului de prezentare a problemelor pe care le subsumează Aikido, ci şi prin
valorificarea de către autor a bogatei sale experienŃe de practicant şi instructor în
acest domeniu.
Considerăm că recomandările şi concluziile pe care Domnia sa le
formulează merită a fi luate în atenŃie atât la nivel individual, cât şi la nivel
instituŃional-educaŃional. Introducerea acestei metode în şcoli, în cadrul educaŃiei
fizice, ar fi de un real folos pentru realizarea laturii educative a procesului de
învăŃământ.

Profesor univ. dr. Mihai Golu


5

Introducere

Cum funcŃionează oamenii? Ce îi mână şi de ce?


În copilărie întrebam cum funcŃionează tramvaiul, liftul, radioul şi alte maşinării,
pentru că mi se păreau minuni de neînŃeles. Cu vremea am aflat însă că problema
cea mai grea nu este priceperea maşinilor, oricât ar fi ele de complicate, ci
înŃelegerea oamenilor, a modului cum gândesc şi acŃionează. Căci oamenii crează
nu numai complexitatea derutantă a obiectelor, ci şi răutatea infinit mai mare a
De 150 de ani se strigă: ”Deşteaptă-te române!” şi nimeni parcă nu se conflictelor cu semenii. Mi-a fost greu să pricep de ce indivizi aparent respectabili
trezeşte. au purtări necivilizate, sunt lipsiŃi de bun simŃ şi gândire raŃională, îşi fac rău
singuri şi le dăunează altora. M-a surprins agresivitatea celor care vor putere sau
De ce chemarea asta rămâne „un strigăt în pustiu”? avere, sau violenŃa în vorbe şi fapte pe care o manifestă de-a-valma tineri şi
vârstnici, bărbaŃi şi femei, în mai toate împrejurările.
Şi, oare ce ar trebui făcut pentru a ne „trezi”? Lumea în care trăim nu este nici pe departe perfectă şi prietenoasă cum ne-o
prezintă de obicei părinŃii şi şcoala, ci dimpotrivă: complicată, crudă, nemiloasă.
Aşa se face că „tranziŃia” actuală - care pare că nu se va mai termina, în loc de a
scădea răutatea oamenilor, cum ar cere civilizaŃia, de fapt accentuează samvolnicia,
mărind inegalităŃile sociale şi distrugând solidaritatea socială. Numeroşi oameni
ajung victime – adică mână de lucru ieftină, ori prostituate, sau carne de tun pentru
războaiele altora, în timp ce mulŃi alŃii devin profitori odioşi.
Însă vina pentru suferinŃele îndurate aparŃine victimelor: nu ungurii, franc-
masonii sau ruşii etc. sunt de vină pentru soarta oricăruia din noi, ci fiecare e
responsabil de viaŃa lui. Succesul „răilor” de tot felul: ticăloşi, escroci, hoŃi,
proxeneŃi, criminali, politicieni corupŃi şamd se datorează foarte puŃin calităŃilor
lor: inteligenŃă, competenŃă etc. (foarte adesea reale!), şi foarte mult defectelor sau
slăbiciunilor victimelor: prostie, indolenŃă, credulitate, neatenŃie, incompetenŃă,
lăcomie, lipsa de vigilenŃă, de cultură, de informaŃie, de solidaritate şamd.
Negândind şi neluptând ca să devină mai tari, pentru a se adapta la noile realităŃi,
cei slabi riscă să piară.
MânaŃi şi orbiŃi de instincte, majoritatea oamenilor sunt materialişti şi văicăreŃi.
Ei ar fi mai mulŃumiŃi de viaŃa lor dacă s-ar gândi şi la altceva decât hrană, sex,
bani. Lumea ar fi mai bună şi oamenii mai fericiŃi dacă ar şti cum să-şi
îmbogăŃească sufletul, cum să facă şi să păstreze prieteni. Deoarece nu banii,
puterea de a stăpâni peste alŃii, maşinile 4x4 sau turnuleŃele de pe case dau măsura
calităŃii de om - ci trăirile sufleteşti şi numărul prietenilor adevăraŃi.
6
DorinŃa excesivă de a face avere este o boală mintală. Pentru înavuŃire e nevoie Atunci tânărul m-a întrebat: doamnă vă rog, mai aveŃi de dat şi altceva de
de o atitudine mentală complet opusă respectului de oameni şi iubirii aproapelui. care domnul nu are nevoie?”.
Căci avere nu se poate face muncind cinstit, productiv, ci doar înşelând alŃi oameni Peste tot oamenii au defecte – “omeneşti”. Însă noi ne-am născut şi am trăit la
sau profitând de slăbiciunile lor. (Recunosc că există şi bogaŃi de excepŃie: cel mai răscrucea dintre civilizaŃia occidentală şi cea orientală, adică „sugem de la două
„tare” îmi pare a fi un american, despre care am aflat că nesilit de nimeni şi-a donat mame”, sau „stăm cu luntrea în două cururi” - cum delicios ne pocea zicala un
gratuit un rinichi, unui bolnav necunoscut!!). mare dregător străin. De aceea avem calităŃi şi defecte luate şi de la unii şi de la
Între prieteni, nu valoarea materială a cadoului contează, ci semnificaŃia lui. alŃii. Poate că am adunat cu nesăbuinŃă, căci până una-alta românii sunt ultimii din
Un european ajuns cu treburi în China locuia alături de numeroşi vecini, cu Europa în prea multe privinŃe.
care s-a împrietenit. În ajunul Crăciunului – sărbătoare inexistentă în China – Toate defectele pot fi însă corectate cu puŃină învăŃătură bună. Dar pentru
se trezeşte la uşă cu bătrânul administrator al blocului, care-i spune: schimbare e nevoie de voinŃă şi muncă, adică un efort pe care prea puŃini consimt
”Domnule, noi te preŃuim pentru că eşti un vecin bun şi un om de treabă. Ştim să-l facă, deşi consecinŃele lenei sunt dezastruase. Din cauza neştiinŃei şi nesimŃirii
că pentru dumneata mâine e o mare sărbătoare şi că eşti singur. Să ştii că îŃi românii riscă să devină o naŃie în declin, o gloată fără identitate colectivă.
suntem cu toŃii alături şi te rugăm să primeşti din partea noastră acest cadou de Încă mai sper că łara mea n-o să dispară; dar ce fel de oameni o vor popula? This
Crăciun”, după care îi întinse o cutiuŃă frumos ambalată. Omul fu impresionat, is the question… Oare cum vor fi românii viitorului: sănătoşi la cap şi corp, falnici
mulŃumi şi deschise cutia – înăuntru era o monedă de doi bani, găurită, având şi respectaŃi de străini - sau nişte milogi degeneraŃi? Şi, vor mai vorbi ei româneşte
legate de ea o mulŃime de bucăŃi de sfoară colorată. - sau vor fi anglofoni, rusofoni, chinezofoni, Ńiganofoni, mârlanofoni? Căci
Nedumerit, străinul întrebă ce înseamnă asta. locuieşti într-o limbă – nu într-o Ńară (Cioran dixit).
Chinezul îl lămuri: “e un obicei de-al nostru. Fiecare din vecinii şi prietenii Tinerii sunt viitorul – adică ei îl fabrică. Însă ce fel de viitor ar putea construi
dumitale a înodat câte o sfoară, prin care se leagă să-Ńi dea o zi fericită din cele tinerii produşi de şcolile noastre? Foarte mulŃi sunt nesimŃiŃi, inculŃi şi neobrăzaŃi,
câte i-au mai rămas de trăit. În felul acesta ai căpătat în dar câteva zile nevolnici sau obezi, alcoolici sau mai rău, fumători fără dileme, individualişti
fericite!”. Creştinul fu adânc mişcat de gest şi îşi sărbători cu multă bucurie iresponsabili fără vreun ideal spiritual, total dezinteresaŃi de binele public: 88%
Crăciunul. El mărturisea că după aceea a avut parte în viaŃă de zile fericite, dintre cei cu vârste între 15-25 de ani visează să emigreze (Banca Mondială, 2006).
fără a şti dacă erau din cele la care avea el „dreptul” - sau consuma din cele AlŃi conaŃionali sunt deja cu un picior în groapă din cauza sedentarismului, chiar
primite cadou. Mai târziu călătorul a dăruit moneda unui prieten, după ce îi dacă au poate capul tobă de carte.
adăugase încă o sfoară, prin care dădea şi de la el o zi fericită. Mai sunt şi concetăŃeni cărora le pasă. Însă prea puŃini din aceşti români ”treji”
Aflam deunăzi că un dregător de-al nostru pregeta să-şi declare averea, susŃinând caută soluŃii de folos obştesc, majoritatea promovând calea salvării individuale. Iar
că procedura e greoaie şi ar fi nevoit să refacă formularul pentru orice fleac. De când cineva câştigă ceva, de obicei nu se mai gândeşte şi la ce pierd alŃii (până la
exemplu, dacă ar dărui soŃiei un cadou mic – un parfum de 100 euro zicea el urmă şi el) cu această ocazie. Din păcate, pe lângă vaiete şi vise, cei care mai
(pentru mulŃi români, un întreg salariu). Nu mă leg de frica lotrului că i se vor doresc „schimbarea la faŃă” în bine a României şi a românilor nu vin şi cu
dezvălui matrapazlâcurile, ci de opinia parvenitului că sentimentele ar fi cu atât mai propuneri practice, realiste, constructive.
grozave cu cât cadoul demonstrativ e mai scump. Nici nu-i trecea prin cap că Din cauza iuŃelii uriaşe cu care se schimbă lumea actuală, ca să supravieŃuim
nevastă-sa ar fi fost mai bucuroasă de un gest sufletist, chiar dacă era mai ieftin. trebui să ne „vindecăm” urgent de metehnele care ne debilitează. În acest scop
Nu m-ar mira să păŃească şi el la fel cu individul - toată vremea atât de avem nevoie de o metodă verificată, coaptă, care să se poată aplica rapid tuturora.
ocupat cu “treburi” încât nu mai avea timp pentru soŃie - care soseşte pe Altfel, până ce inventăm noi alta nouă, am dispare de pe faŃa pământului!
neaşteptate acasă şi îşi găseşte nevasta zbenguindu-se în pat cu un tânăr. Eu susŃin că există o astfel de soluŃie: (re)educarea caracterului oamenilor, prin
Scandal, nervi – dar sare şi femeia cu gura: “stai mă, că nu e ce crezi tu! Nu e revoluŃionarea învăŃământului - bazată pe valorificarea educaŃiei fizice.
nici un adulter, nu trăiesc cu el. Nici nu-l cunosc. E vorba doar de o faptă bună: EducaŃia fizică poate îndrepta, deştepta, vindeca şi chiar mântui oamenii.
pe tânărul acesta l-am găsit în faŃa bisericii şi mi s-a făcut milă de el că părea Pentru cei „treji”, sportul nu este un moft, sau un spectacol, sau o afacere – ci o
tare necăjit. L-am chemat acasă să-i dau ceva de pomană. I-am dat să mănânce datorie morală şi obligaŃie cetăŃenească. Aşa că trebuie practicat de toată lumea: la
bucata aia de friptură pe care o lăsaseşi tu ieri, că te-ai săturat. Apoi, i-am dat şcoală sau la serviciu; în armată şi în închisori; în spitale şi în parcuri. Dar nu un
haina aia veche a ta, care zăcea în dulap pentru că Ńie nu-Ńi mai trebuie. simplu sport, ci o educaŃie fizică; şi nu orice educaŃie fizică, ci neapărat Aikido.
De ce? Deoarece Aikido este cea mai bună educaŃie fizică pentru toŃi.
7
La prima vedere Aikido pare un fel de dans, o metodă japoneză de luptă mai pregătească şi ce să facă spre a da piept cu viaŃa ca nişte cetăŃeni demni, nu ca
blândă, ce seamănă cu binecunoscutul Judo şi serveşte la autoapărare. De fapt, este milogi sau ca fiare. Nu pot accepta ideea că ar fi „irecuperabili”.
cu totul altceva: o educaŃie fizică, mai precis o Cale marŃială. Cu ajutorul acestei Lucrarea încearcă să răspundă unor întrebări cum ar fi:
învăŃături oricine poate dobândi sănătatea corpului şi tăria de caracter, dar şi 1. De ce e lumea smintită?
limpezimea minŃii ca să poată înŃelege provocările lumii spre a le răspunde demn şi 2. Cum am putea s-o dregem?
eficient, pentru a se salva pe ei şi a influenŃa în bine viaŃa celor din jur. 3. De ce toŃi oamenii ar trebui să înveŃe Aikido?
Aikido este o activitate legată de cele mai simple funcŃii şi senzaŃii corporale 4. Ce este şi ce poate face Aikido?
(respiraŃia, transpiraŃia, frica, durerea etc.), dar şi de cele mai evoluate activităŃi Cartea sper să fie utilă atât celor ce practică Aikido cât şi altor cititori, care să se
mintale şi sentimente sufleteşti (planificarea, decizia, respectul, iubirea etc.). dumirească ce e cu viaŃa lor - înainte de a fi prea târziu. Ea este destinată ambelor
Cu adevărat, o educaŃie – de la supravieŃuire la iubirea de oameni, adică de la sexe, fără nici o discriminare sau preferinŃă., aşa că tot ce veŃi citi despre „el” e
animalitate la raŃionalitate şi mai departe, spre spiritualitate. valabil şi pentru „ea”. Iar “elevi” se chiamă toŃi cei ce studiază Aikido, indiferent
Cine face Aikido devine echilibrat şi sănătos, plus că: de vârstă. Cine doreşte să afle şi alte aspecte ale Artei, în afara celor cuprinse aici,
- va putea să se privească în oglindă fără să se ruşineze de ce vede acolo; trebuie să caute în alte cărŃi, sau cu Google. Ori, mai bine să meargă în orice Dojo,
- va zâmbi şi pe patul de moarte la fel cum a zâmbit în viaŃă, fără să-i fie teamă de pentru a descoperi singur răspunsul.
întâlnirea cu autorităŃile de “dincolo”, aşa cum nu i-a fost frică nici de oamenii de- Aikido este oglinda vieŃii raŃionale. Fiind un subiect vast, despre Aikido se pot
aici. spune multe, inclusiv ideile pe care le susŃin (şi care nu sunt toate ale mele, spre
SatisfacŃii pe care unii nu dau doi bani. Dar care pentru mulŃi contează... deosebire de opinii). Nu merg până acolo să cred că ele ar fi chiar „adevărul
ViaŃa este şi o călătorie iniŃiatică, o descoperire a lumii, a celorlalŃi oameni. Dar absolut”, însă după cele deja văzute în viaŃă, nici nu socot că ar fi simple scorneli.
ea nu e o treabă simplă, nici plăcută, ba uneori chiar atât de periculoasă încât duce M-aş bucura să fie luate în seamă şi însuşite, ori combătute cu argumente. „Nu voi
la sfârşitul prematur. Deşi se mai sprijină şi pe unii din jur, fiecare trăieşte şi moare să mă cert, pentru că nu ştiu dacă (până mor) mi-a mai rămas destul timp să mă
singur, în mintea şi corpul său. Pentru supravieŃuirea speciei înaintaşii au datoria să împac” (Dem. Rădulescu); dar nu pot să tac. „Nu sunt ElveŃia” ca să rămân neutru,
ajute tinerii să se iniŃieze cu pierderi minime în arta de a trăi, dar şi tinerii au cum zicea un clasic (încă) în viaŃă. Câtă vreme în jur este atâta tembelism şi
obligaŃia de a se strădui să nu piară înainte de a le „expira termenul de garanŃie”. În nebunie, o carte despre legătura artelor marŃiale cu lumea nu se putea ocupa de
„călătoria” mea, am aflat – uneori cu suferinŃă - că în afară de cunoaşterea unei „parfum de roze” şi iluzii, de distracŃii sau competiŃii sportive, de „artă pentru artă”.
meserii cu care să câştig cinstit o pâine, pentru a trăi în societate e obligatorie şi Nu mai e timp de pierdut. Vreau să provoc discuŃii şi să stârnesc fapte (căci
cunoaşterea metodelor de autoapărare şi a artei negocierilor (tocmelii). Pe la 40 de Aikido = viaŃă = mişcare, nu stagnare sau zacere), chiar dacă nimeni nu e profet în
ani am descoperit Aikido şi avantajele convieŃuirii paşnice, sau a milei faŃă de Ńara sa. Nici Manifestul comunist n-a avut succes în patria lui Marx sau a lui
ceilalŃi. Aikido m-a ajutat să-mi descopăr defectele şi să pricep înfăŃişarea Engels. Prostia, răutatea şi nebunia există oriunde în lume, peste tot unde sunt
înŃelepciunii (aşa sper ...). M-am lămurit şi cum funcŃionează oamenii. oameni. Dar România cu bunele şi relele ei este łara mea. „Cu ea defilez” şi de ea
Din păcate, nu m-am deşteptat nici uşor, nici repede, nici de tot. Am fost nevoit îmi pasă. Aşa că visez la vremea când în orice şcoală românească va fi câte un
să lupt multă vreme cu dracii ascunşi în corpul şi mintea mea. Încerc să evit ispitele Dojo iar societăŃile noastre de asigurări pentru sănătate vor impune tuturor celor
şi să fac ce ar trebui făcut, deşi nu izbutesc mereu. Mă orientez după ce cred eu că înscrişi să facă Aikido.
ar fi binele şi răul, nu după criteriul profitului personal. E un vis frumos, cu mulŃi adversari, în primul rând neştiinŃa şi nesimŃirea
Încât, după o viaŃă întreagă - am ajuns prea bătrân ca să iau o nevastă, prea părinŃilor, educatorilor, întregii societăŃi. Ca să prindă viaŃă, această utopie are
sărac ca să mai mănânc carne, prea păŃit ca să mai fac păcate; mi-a rămas doar nevoie de multă visare (şi acŃiune!), din partea cât mai multor oameni vrednici.
Aikido… (ca să parafrazez un călugăr Zen). Dar nu Aikido sportiv (pentru plăcerea Sper că o vor îmbrăŃişa şi până la urmă vor reuşi s-o pună în practică cei care asudă
personală), ci Aikido educativ (pentru folosul comun). În plus, caut să-i lămuresc pe acum în Dojourile din toată Ńara.
cei din jur să se „trezească” – apucându-se de Aikido din timp, nu la bătrâneŃe. Şcoala internaŃională (privată) Mark Twain, din Bucureşti, este prima dar şi
Am pornit să scriu rândurile de faŃă văzând cu tristeŃe că educaŃia fizică în singura de la noi care a introdus Aikido ca materie obligatorie pentru elevi. Însă, de
general şi ÎnvăŃătura Aikido în special nu-i atrage pe mulŃi tineri. Încă mai sper că ce ar învăŃa lucruri folositoare numai odraslele părinŃilor avuŃi? Ce „vină” au
ei ocolesc biblioteca şi Dojo-ul doar pentru că nimeni nu le-a spus cum să se celelalte milioane de copii, condamnaŃi de societate să crească cocoşaŃi, obezi,
miopi, milogi, drogaŃi?
8
Aikido înseamnă nu vorbe - ci fapte, efort şi transpiraŃie, fără un câştig imediat şi
aparent. De aceea, în ciuda foloaselor sale reale este o activitate de petrecerea
timpului liber mult mai puŃin atractivă decât numeroasele alternative sedentariste,
oferite de reclama comercială care ne înghesuie peste tot.
Nu-mi fac mari iluzii despre înmulŃirea spontană a practicanŃilor de Aikido după
ce va apare cartea. Eu caut doar să duc mai departe sarcina benevol asumată de a
răspândi cunoştinŃele ce le-am primit în dar, de la oameni deosebiŃi.
Nu pierd speranŃa - şi mai încerc. Poate că unele seminŃe vor rodi!

Aşa dar, să vă spun ce-am aflat studiind Aikido. Dar mai înainte de asta, voi
exprima şi aici cu recunoştinŃă câteva binemeritate

MulŃumiri

celor care m-au ajutat să termin cu bine cartea – şi au publicat-o:


- Autorul desenelor: Cristian Mircea;
- Pentru copertă (şi altele): Octav Nicu Bărbulea;
- ParticipanŃii la îmbunătăŃirea manuscrisului: Angela Mihai, Andrei Bănescu,
Simona CondurăŃeanu, Florin Popescu, Adrian Vasilache, Claudia Mihai, Vlad
GhiŃulescu, Secil Omer, Adrian Iftime, Marius Radu, fraŃii Şovărel;
- Autorii cărŃilor indicate în # 15;
- CorespondenŃii listei de discuŃii www.Aikido-L.org;
- Ziariştii săptămânalului Dilema (Veche), cu dialectică molipsitoare;
- Radio (Delta) RFI şi Radio BBC;
- Instructorii şi elevii cu care am colaborat de-a lungul vremii pe diverse Tatami,
în mod deosebit prof. Dan C. Ionescu, prof. Ioan Grigorescu, prof. Adrian
Vasilache;
- Pentru sprijin logistic: Florin Dumitru, Irina Micşunescu, Nigel Vaughan; Ioana
Bărbulea; prof. Ghiocel Bota; prof. Mircea Pascovici (UPB);
- Centrul de Arte marŃiale al UniversităŃii din Bucureşti şi FederaŃia de Aikido
TradiŃional „Kiai”;
- Editura UniversităŃii din Bucureşti;
şi „last – but not least”: prof. dr. Ioan Pânzaru, rectorul UniversităŃii din
Bucureşti.
9
5.4. Aikido ca sistem de educaŃie
5.5. Aikido şi femeile
5.6. Instructorii de Aikido
CUPRINS 5.7. Aikido educativ (pentru toŃi)
5.8. Aikido NU este o metodă de autoapărare fizică
5.9. De ce (să) facem Aikido?
PrefaŃă; Cuvânt înainte 5.10. Proiectul : În fiecare şcoală românească – un Dojo!
5.11. Până când?
Introducere
PARTEA II-a: CE ESTE Aikido?
PARTEA I-a: DE CE Aikido?
6. Aikido pentru suflet: etica
1. Argument: lumea noastră 6.1. Etica artelor marŃiale
1.1. Ne-simŃirea ne sufocă 6.2. Etica faptelor
1.2. Prostia ne doboară 6.3. Etica gândiririi
1.3. Sminteala ne răpune 6.4. Iubirea de oameni (Filantropia)
6.5. Alte izvoare de reguli morale Budo
2. De ce e lumea aşa? 6.6. Deontologia instructorului
2.1. Păcatele civilizaŃiei moderne
2.2. Omul – un animal drogat sexual 7. Aikido pentru corp: principiile mişcării
2.3. DecadenŃa civilizaŃiei 7.1. łinuta şi Postura (Shisei)
2.4. “S”urile îndestulaŃilor 7.2. Deplasarea (Sabaki)
2.5. “S”urile calicilor 7.3. Căderile (Ukemi)
2.6. Omenirea - încotro? 7.4. ReacŃia la un atac
7.5. Contra-atacul
3. Ce-i de făcut? 7.6. Mişcarea
3.1. Omul şi problemele societăŃii 7.7. Loviturile (Atemi)
3.2. EducaŃia actuală este greşită 7.8. ExerciŃiile cu arme
3.3. Deşteaptă-te române! 7.9. ExerciŃii ajutătoare pentru Aikido (Junbi Taiso)
7.10. Jocuri ajutătoare pentru Aikido
4. EducaŃia fizică pentru toŃi 7.11. Un corp mai zdravăn
4.1. De ce fiecare om trebuie să facă efort fizic?
4.2. Renaşterea societăŃii - prin educaŃie fizică 8. Aikido pentru minte: Ki
4.3. Artele MarŃiale pentru toŃi 8.1. Ce este Ki?
4.4. “Bătaia” o fi ruptă din Rai? 8.2. Ki şi viaŃa
8.3. Unificarea corpului cu mintea
5. EducaŃia prin AIKIDO: 8.4. Transferul cunoştinŃelor despre Ki
8.5. Prima etapă: înŃelegerea Ki-ului
de la supravieŃuire la iubirea de oameni
8.6. Etapa a doua: înŃelegerea celor 4 Reguli de coordonare
5.1. Ce este Aikido?
8.7. Etapa a treia: dezvoltarea Ki-ului
5.2. Aikido şi sănătatea
8.8. Etapa a patra: perfecŃionarea
5.3. Aikido şi relaŃiile între oameni
10
8.9. Întăreşte-Ńi mintea – cu ajutorul Ki-ului
8.10. CirculaŃia energiei în corp 13. De la lume adunate
8.11. CurăŃirea fiinŃei (Misogi) 13.1. Proiectul: Aikido pentru infanteria marină a SUA
13.2. La despărŃire
PARTEA III-a: CUM SE ÎNVAłĂ Aikido?
14. Şi, mai departe?
9. Transferul de know-how: profesorul şi elevii
9.1. ÎnvăŃătura Aikido 15. Surse de informare
9.2. Locul transferului
9.3. Salutul
9.4. Antrenamentul (Keiko)
9.5. Transmisia cunoştinŃelor
9.6. Pregătirea psihologică
9.7. Ce îndatoriri are elevul?
9.8. Fără violenŃă!
9.9. Metoda vizualizării
9.10. Aikido cu copiii
9.11. Aikido cu adulŃii
9.12. Antrenamentul – între distracŃie şi agonie
9.13. SilinŃa de unul singur
9.14. ÎnvăŃătorii şi învăŃăturile mele

PARTEA IV: DE UNDE VINE


ŞI ÎNCOTRO SE DUCE Aikido?

10. Trecutul, prezentul şi viitorul Aikido


10.1. Trecutul Aikido
10.2. Aikido în prezent
10.3. Viitorul Aikido

PARTEA V-a: Aikido ÎN VIAłA DE ZI CU ZI

11. Arta păcii - de la teorie la practică


11.1. Aikido şi conflictele
11.2. Societatea şi violenŃa
11.3. AutoprotecŃia contra violenŃei
11.4. Psihologia autoasigurării
11.5. Conflictul verbal
11.6. Autoapărarea corporală

12. Câteva dileme


11
nepriceput – pentru o anumită treabă, sau în general, pentru viaŃă; că faci rău
altcuiva; că vei păŃi ceva rău dacă nu iei măsuri preventive. Înseamnă să fii mitocan
şi să te porŃi ca un ticălos, deşi tu nu eşti rău, doar inconştient.
Pietonii trec pe roşu; şoferii îşi parchează maşinile pe trotuare - silind trecătorii să
meargă pe carosabil; în tramvai tinerii stau pe scaun iar bătrânii în picioare;
telefoanele mobile sună în timpul spectacolului; în mijlocul oraşului derbedeii
1. Argument: lumea noastră zbiară şi fac murdărie ca la uşa cortului fără a fi deranjaŃi de poliŃie; cerşetorii şi
prostituatele sunt agresivi. Parcă nimeni n-ar mai gândi la rostul vieŃii lui – sau a
altora.
1.1. Ne-simŃirea ne sufocă Locatarii consumă apă şi căldură, dar nu-şi plătesc întreŃinerea; mamele îşi
1.2. Prostia ne doboară abandonează sau îşi vând pruncii; ajutoarele pentru copiii handicapaŃi sunt furate;
1.3. Sminteala ne răpune ajutoarele sociale sunt cheltuite pe băutură; accidentaŃii sunt lăsaŃi să moară pe
stradă; pădurile sunt defrişate până ce muntele se prăvăleşte peste sate iar Ńarina
devine deşert.
De voie, de nevoie, suntem vecini şi ne „înghesuim” cu alŃi 6 miliarde de semeni, Vedem prea adesea:
ba în curând chiar 7, pe singurul corp ceresc care oferă condiŃii bune pentru viaŃă. Cheflii şi tineri care vorbesc tare sau dau muzica mai tare; nuntaşi care chefuiesc
Planeta a devenit mică, însă oamenii orbiŃi de interesul personal se luptă între ei (şi chefuiesc… şi chefuiesc…); şoferi din ce în ce mai mulŃi care cred că muzica pe
pentru avere sau putere fără să-şi dea seama că resursele Pământului sunt limitate. care o ascultă ei în maşină trebuie auzită de toată strada. Femei trecute, care se fac
Ei nu s-au dumirit că forŃe supraomeneşti pe care nu le pot îndupleca nici un de râs mimând tinereŃea. Bătrâni care nu se retrag la pensie, cramponându-se de
guvern, nici o armată, rugăciune sau şpagă, îi silesc să coexiste paşnic şi armonios scaun şi de bani, bieŃi nebuni ahtiaŃi de putere şi până la urmă de viaŃa deja trecută,
atât unii cu alŃii, cât şi toŃi laolaltă împreună cu Natura. Din păcate “(în ultima care în loc să-şi accepte vârsta şi să-şi recunoască noile limite, din ce în ce mai
vreme) relaŃiile interumane au devenit mai grosolane, birocraŃii şi politicienii sunt scăzute ale capacităŃilor şi posibilităŃilor, sunt toleraŃi şi adesea manipulaŃi ori
corupŃi, oamenii nu mai au idealuri, morala şi comportamentul etic sunt în exploataŃi de cei din jur.
scădere, iar foarte mulŃi indivizi par că trec prin viaŃă şi societate „dormind de-a- Mahări care îşi văd de interese fără să se sinchisească de norodul pe spinarea
n-picioarelea” (prof. Masando Sasaki, 8 dan, de la Aikikai). căruia trăiesc; parlamentari care îşi tot iau, dar nu dau nimic; diverşi „foşti” ce se
În teorie – cu toŃii avem aceleaşi drepturi (şi obligaŃii...). În practică însă - unii bagă în faŃă sau se înfig în scaune fără nici o jenă, inconştienŃi de ticăloşiile şi
sunt “mai egali decât alŃii” [8]. Dar cei care-şi închipuie că după cele 7 zile biblice, dezastrele sociale ce le-au produs în carieră; numeroşi fuduli, unii chiar cu girofar,
în care a făcut lumea, “Dumnezeu” a intrat într-o vacanŃă prelungită şi stă degeaba, care nu respectă nimic, ne trecându-le prin cap că legile sunt valabile şi pentru ei.
lăsându-i pe ei să-l reprezinte aici şi să-i conducă pe alŃii - se înşeală. Iar faptele pe MulŃi trăiesc de azi pe mâine, fără nici un Ńel lăudabil sau înălŃător. Afacerile cele
care ei le săvârşesc cu inconştienŃă ne târăsc pe toŃi spre un dezastru moral, în mai rentabile sunt: comerŃul şi cămătăria; jocurile de noroc; prostituŃia şi ghicitul;
curând şi corporal, iar într-o perspectivă apropiată - poate chiar spre dispariŃie. mita şi hoŃia; „religia”. Cel mai bine se vând: hrana, sexul, frica, deoarece satisfac
Căci, ce vedem în lumea în care trăim? instinctele primare ale oamenilor: de supravieŃuire, reproducere, teama de viitor.
Toată lumea se vaită, dar nu se implică în rezolvarea problemelor obşteşti. Unii se
înduioşează de câinii vagabonzi - dar nu le pasă de oamenii muşcaŃi de aceştia.
1.1. Ne-simŃirea ne sufocă AlŃii se preocupă de migrena unui gurist de la antipozi, pe care nu l-au văzut şi
probabil nu-l vor vedea niciodată în carne şi oase, dar nu-l ajută pe vecinul cu care
Peştele de la cap se-mpute îşi dădeau zilnic bineŃe – şi care a ajuns neputincios. Necesitatea pomenilor
Ne-simŃire înseamnă: insensibilitate la nevoile celor din jur, exploatarea lor permanente de la străini pentru îngrijirea copiilor orfani sau părăsiŃi mi se pare o
nemiloasă, aroganŃă, mojicie, minciună; nerespectarea regulii clasice de omenie “ce nemernicie descalificantă pentru autorităŃi şi societatea noastră.
Ńie nu-Ńi place, altuia nu face”. Să te gândeşti numai la tine şi deloc la nevoile sau Oamenii se emoŃionează de succesul unui boxer în Canada - dar nu sar în
sentimentele celorlalŃi. Ne-simŃirea te face să nu-Ńi dai seama: că deranjezi pe sprijinul unui trecător agresat de haimanale. Sunt impresionaŃi de averea aiuritoare
altcineva; că există şi alte păreri; că în aer pluteşte un pericol; că eşti nepregătit sau a unui fotbalist pe care îl venerează - dar practic nu fac nimica pentru a câştiga un
12
ban prin muncă cinstită. Averile fabuloase ale miliardarilor de “carton” sau ale cu mai puŃin de 1 dolari USA pe zi, murind încet de foame şi de sete – asta în
fotbaliştilor au rezultat nu atât din muncă, cât din neplata impozitelor. Pentru astfel timp ce fiecare vacă din Europa primeşte o subvenŃie de 3 dolari USA pe zi!?
de fapte, indivizii respectivi merită să fie la închisoare, nu să devină VIPuri. Cât despre fraternité – în afară de câŃiva idealişti (Medecins sans frontières,
Moravurile se carnavalizează. Avem parte de mai mult ecumenism – dar totodată Greenpeace, Maica Tereza sau Albert Schweitzer), restul - homo homini lupus!
şi de mai multe conflicte (inter)religioase. Papa a participat la concerte rock cu Dezvoltarea celor săraci e amânată, durabilă e deocamdată neîncrederea şi
cântăreŃe despuiate, pe malul mării mitropoliŃii organizează slujbe religioase agresivitatea - pe plan local sau la dimensiuni mondiale.
grandioase cuplate cu spectacole lumeşti de sunet şi lumină (în realitate - de Oamenii nu sesizează şi nu vor să priceapă nici urmările propriilor fapte, nici
întunecime!). Deşi aproape toŃi trecătorii îşi fac cruce când văd o biserică, credinŃa consecinŃele pe termen lung ale faptelor altora. De vină e nesimŃirea, produsă de
adevărată s-a refugiat departe, la mânăstiri sau în creierul munŃilor. păcatul trufiei.
NesimŃirea a cucerit şi Internetul. Ba chiar, preşedintele unei Ńări mari chiuleşte în
timpul programului de lucru (plătit din banii publici) şi se apucă de fumat
“trabucuri” cu o tânără dornică să facă orice spre a parveni. 1.2. Prostia ne doboară
Un milion de oameni joacă la loto – dar aproape nimeni nu pune mâna să cureŃe
strada în faŃa casei. Copiii pot alege la televizor doar între filme cu violenŃă şi filme Dacă ar durea prostia
cu sex. AdulŃi bogaŃi merg la meciuri sângeroase sau spectacole frivole, plătind Ar Ńipa toată România! (trupa Luna Amară)
pentru un bilet o sumă cât salariul mediu lunar, din care trăieşte o întreagă familie. Prea mulŃi oameni gândesc puŃin, sau deloc, sau greşit. Şcoala nu le foloseşte la
Ce poate gândi un asemenea „spectator” despre lume, echitate, solidaritate umană? mare lucru. Prostia înseamnă ne-pricepere, sau ne-ştiinŃă, sau neadaptarea modului
Şi mai ales - ce efect are purtarea lui asupra restului societăŃii? de gândire la condiŃiile reale din jur, datorită multor cauze: informaŃii incomplete
Avem „eroi” de la “RevoluŃie” vii şi nevătămaŃi. În locul răniŃilor sau morŃilor – sau greşite, instrucŃie greşită, lipsă de educaŃie, deficienŃe biologice şi altele. Prostia
avem scandalagii burtoşi şi bătăuşi, proprietari de terenuri şi magazine primite este fapta (vorbe, muncă, intervenŃie etc.) fără gândire; acŃiunea fără raŃiune.
gratuit, care cer respectul veşnic al naŃiunii laşe în timp ce vând legitimaŃii în alb Iată doar câteva exemple: credinŃa în minuni; supunerea fără cârteli la silnicii şi
unor noi eroi porniŃi la lupta cu fiscul şi poliŃia. Pe măsura trecerii timpului răutăŃi; nestăpânirea fuduliei; goana după putere; hoŃia şi răutatea, intoleranŃa şi
misterele „loviluŃiei” se lămuresc şi răsplata materială a “revoluŃionarilor” lehamitea, minciuna, trădarea, chiulul, cerşetoria etc.; birocraŃia şi corupŃia; şpaga
oportunişti apare din ce în ce mai neruşinată. dată spre a evita efortul necesar pentru a face o treabă bună sau corectă; refuzul
Pe când ticăloşii autohtoni şi scursurile străine îşi dau mâna să apuce un ciolan, solidarităŃii cu ceilalŃi; folosirea naivităŃii sau neştiinŃei celor din jur pentru a-i
cetăŃenii nepăsători se înghesuie la televizor să privească telenovele sau meciuri de domina sau exploata (în loc de a-i ajuta şi ridica); preocuparea excesivă pentru sex;
fotbal (vezi ratingul!), ori să chefuiască. Tot aşa de inconştienŃi ca vesela omidă ce- sexul neprotejat; neîncrederea în ÎnvăŃătură şi Carte; dispreŃul pentru cultură; să
şi vede de ale ei - în timp ce larva viespii parazite (Ichneumonida) o mănâncă de rămâi sedentar – când ştii de sport; preocuparea pentru sportul competiŃional, în
vie din interior. Admirăm cu invidie patriotismul altor naŃii, bazat pe sacrificii dauna sportului pentru toŃi; zgârierea numelui pe copaci, stânci, pereŃi; distrugerea
exemplare, dar nu mişcăm un deget când propria noastră łară este în pericol, ca şi pădurilor.
când ar fi a altora. Pe cetăŃeni îi leagă frica, foamea şi dezastrele, niciodată scopul, Cu toŃii vorbim prea mult şi tăcem prea puŃin. łipăm mai mult, dar nu ne
sunt masochişti din lene şi sadici din nepăsare. Alcătuite mai ales din individualişti înŃelegem deloc. Ne auzim, dar nu ne ascultăm. Iubim prea rar; urâm prea des.
fuduli, societăŃile moderne sunt sinodale, adică se reunesc fără a se uni. Citim prea puŃin, ne uităm prea mult la televizor, nu ne mai rugăm cu adevărat.
Socializarea şi coeziunea se pot asigura acum doar prin stres sau scandal (Peter Am curăŃit aerul, dar am poluat sufletul. Avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai
Sloterdeijk). puŃină; şosele mai late, dar vederi mai înguste. Unii au locuinŃe mai mari - dar
Problema nu este doar în curtea noastră. După sute, poate chiar mii de ani de familii mai mici; copii mai puŃini, dar jucării mai scumpe; mai multe servicii care
“civilizaŃie”, în toată Ńările idealurile umane “liberté, egalité, fraternité” rămân să-i ajute - totuşi mai puŃin timp. Ne îmbătăm prea des, fumăm prea mult, cheltuim
nişte idei frumoase – dar irealizabile. Libertatea nu e bună chiar pentru toŃi: cei mai fără chibzuială şi râdem prea puŃin.
mulŃi oameni sunt iresponsabili, uneori ucigaşi, alteori sinucigaşi. 20% din Avem mai multe diplome de absolvire - dar mai puŃin bun simŃ; mai multe
populaŃia lumii consumă 80% din resursele Terrei. Ce egalitate poate fi între cunoştinŃe - dar mai puŃină judecată; mai mulŃi specialişti - dar şi mai multe
occidentalul cu venit de 15000-50000 dolari USA pe an şi africanul care “trăieşte” probleme; mai multe medicamente - dar mai puŃină sănătate. Părul mai lung şi
curajul mai scurt. Tocuri mai înalte - dar virtutea mai joasă. Fete altfel cuminŃi, care
13
sar în sus dacă le atingi din greşeală - umblă machiate strident şi costumate ca nişte care nu vor accepta să-şi reducă consumul şi împlicit nivelul de trai, şi restul
prostituate, semnalizându-şi (chiar dacă involuntar) disponibilitatea. lumii, în cap cu chinezii, care doresc şi ei să trăiască mai bine dar nu vor mai avea
Deşi se ştie că nimic bun nu se poate face fără efort – s-a ajuns ca majoritatea cu ce. Se cunosc soluŃiile: limitarea natalităŃii; îmbunătăŃirea tehnologiilor;
femeilor şi medicilor să prefere naşterea prin cezariană. Ba chiar se manipulează schimbarea atitudinii de consum iresponsabil; protecŃia mediului şi salvarea
Natura cu medicamente, pentru ca naşterile să nu se facă în weekend – când lumea ecosistemelor.
se “odihneşte”… Dar – nimeni nu face nimic.
Circulăm prea repede; ne supărăm prea tare, ne culcăm prea târziu şi ne sculăm Din Holocaust, evreii au învăŃat că riscă să dispară fără o Ńară a lor – şi au
prea obosiŃi. Am învăŃat cum să câştigăm o pâine mai albă, dar nu cum să ne trăim întemeiat statul Israel. Din al doilea război mondial japonezii au învăŃat că nu-şi pot
viaŃa. Am adăugat ani la viaŃă, dar nu am dat viaŃă anilor. Am învăŃat să ne grăbim, procura materii prime cu bombe sau soldaŃi - şi au trecut la războiul economic.
dar nu să aşteptăm. Cheltuim mai mult, dar avem mai puŃin; cumpărăm mai multe - NemŃii şi-au reunificat Ńara imediat ce-au avut ocazia. Cecenii se bat pentru
dar ne bucurăm de mai puŃine. Cei cu dare de mână îşi iau maşini cât mai luxoase libertate cu un ocupant de 100 de ori mai numeros. Solidaritatea ungurilor cu
(şi scumpe), dar acceptă fără proteste să le strice pe drumurile pline de gropi – în connaŃionalii din afara graniŃelor este exemplară. China, după îndelungate lupte
care autorităŃile le-au îngropat tot banii lor. O mulŃime de case sunt construite cu fratricide, a recăpătat Hongkongul şi luptă viguros să reintegreze Taiwanul. Din
nepăsare în zone inundabile, ori seismice, sau ameninŃate de catastrofe naturale cauză că ruşii le-au luat insulele Kurile, nici după 60 de ani de la terminarea
inevitabile: alunecări de teren, incendii de pădure etc. războiului mondial japonezii nu vor să semneze tratatul de pace cu Rusia.
Cu toŃii plănuim mai mult, dar îndeplinim mai puŃin. Am realizat lucruri mai Ce concluzie au tras mioriticii din aceste exemple strălucite? Ce se vede.
mari, dar nu mai bune. Ne-au crescut avuŃiile dar ne-au scăzut valorile morale. Dar ce învăŃătură s-a tras din păŃaniile propriei noastre istorii? Lotrii de aici şi de
Apar metode din ce în ce mai perfecŃionate de comunicare – însă oamenii se simt aiurea hăcuiesc fără grijă păduri, Insule şi Canale din trupul łării. După ce că
din ce în ce mai singuri. Scriem mai mult, dar învăŃăm mai puŃin. Avem din ce în ce românii din HerŃa, Bucovina, Basarabia, Voivodina au ajuns să intre cu paşaport în
mai multe calculatoare cu informaŃii în cantităŃi năucitoare, facem mult prea multe patria lor, alŃii îşi vând terenul de sub picioare şi riscă să devină venetici în propria
copii la xerox, blocăm telefoanele cu mesaje SMS – şi totuşi din ce în ce mai puŃin Ńară. MulŃi doinesc sau se vaită în continuare, aşteptând ca Dumnezeu, ori Dracula,
comunicăm cu adevărat. să-i împingă în Europa, să le ridice nivelul de trai ori să le refacă România Mare. Şi
Se ştie că în curând apa va lipsi din multe regiuni ale globului. Se cunosc şi miroase a prostie, în întreaga Românie (trupa Luna amară).
soluŃiile: reciclarea apelor uzate, acumularea apei din timpul iernii etc. Dar, nu se Pentru a vedea comportamentul oamenilor în condiŃii dificile, s-a făcut o
face nimic şi se aşteaptă catastrofa. cercetare: câte un individ reprezentativ a fost închis singur în câte o cameră
În curând oamenii vor fugi din Bucureşti, din cauza poluării aerului şi blocării izolată, unde nu se afla nimic altceva decât două pietroaie mari.
circulaŃiei. SoluŃiile se ştiu: mărirea suprafeŃelor verzi, cu copaci; interzicerea După trei zile, se analizează ce mai zic şi cum se simt “cobaii” respectivi:
construcŃiei de vile oriunde au chef noii îmbogăŃiŃi; limitarea circulaŃiei auto în - Americanul: se simŃea bine; pentru a-şi alunga plictiseala se apucase să
centrul oraşului etc. Dar, nu se face nimic şi se aşteaptă dezastrul. împingă şi să ridice pietroaiele, să facă sport;
Se ştie că SIDA face ravagii în toate Ńările, mai ales cele sărace. Pentru oprirea - NeamŃul: se simŃea bine; pentru a-şi alunga plictiseala se apucase să
flagelului e nevoie ca marii producători de medicamente să renunŃe la o parte din inventeze ceva legat de pietre, umpluse pereŃii camerei cu calcule şi formule;
superprofiturile lor. Dar, ei nu fac nimic şi aşteaptă catastrofa globală. - Al nostru: era necăjit, plictisit, sătul de experimentul pe care îl suporta;
Se ştie că modificarea climatului global a dus la concentrarea ploilor în timp, fără între timp, deja spărsese un pietroi, iar pe celălalt îl pierduse...
a schimba prea mult cantitatea totală de apă şi că prin defrişări sălbatece, omul a Impactul comunismului asupra civilizaŃiei noastre a avut urmări catastrofale,
amplificat fenomenul. Se cunosc şi remediile: amenajări hidrotehnice, împăduriri, asemănătoare năvălirii barbarilor. Valoarea hărniciei a fost înlocuită cu succesul
reducerea emisiilor de bioxid de carbon etc. Dar, nu se face nimic! hoŃiei, cerşetoria a ajuns mai rentabilă decât munca, lenea mai profitabilă decât
Conform Raportului Planeta vie 2002 a WWF (World Wide Fund for Nature), în efortul. Într-un orăşel din Bărăgan şomerii refuză să se angajeze pentru că patronul
curând Pământul nu va mai putea să ne ajungă. Deja omenirea consumă cu 20% noii fabrici nu le dă voie să chiulească şi să fure. În altă parte oamenii propun să fie
mai multe produse regenerabile decât poate da Pământul. Dacă toată omenirea ar daŃi afară din Ńară chinezii, pentru că “ne strică obiceiurile: ei muncesc, iar noi nu”.
trăi şi consuma ca vest-europenii, am avea nevoie de 2 planete; iar ca americanii – ObişnuinŃa cerşitului o dezvoltă părinŃii iresponsabili care “dau” bani de buzunar
de 5 planete! Singurii care consumă (fără să vrea) doar cât poate da Pământul, sunt copilului, în loc să-l îndrume spre un loc de muncă temporar, unde tânărul şi-ar
africanii şi asiaticii. Este inevitabil un conflict mondial apocaliptic, între americanii
14
câştiga singur bani în timpul liber, învăŃând în felul acesta chibzuiala, valoarea între răutatea egoistă şi acceptarea generoasă a celorlalŃi. Am cucerit atomul, dar
banului şi respectul faŃă de muncă. nu vrem să învingem prejudecăŃile.
A devenit mai uşoară îmbogăŃirea prin politică decât prin muncă cinstită, prin pile Prostia şi nesimŃirea sunt infinite, au mii de feŃe, se schimbă mereu: învăluie şi
decât prin performanŃă. IncompetenŃa unora combinată cu hoŃia altora a născut o molipsesc, se travestesc şi strecoară, distrug şi mătură, dau lecŃii şi atrag, motivează
categorie de îmbogăŃiŃi peste noapte. Fără criterii corecte de apreciere, domneşte progresul. Deşteptăciunea de ieri devine prostia de azi, soluŃiile de azi devin
arbitrariul, moralitatea devine o toană ridicolă. „Legea lui Om: eşti om cu mine – problemele de mâine – şi aşa mai departe. Nerozia tinerilor este scuzabilă şi
sunt om cu tine” funcŃionează cu succes. remediabilă. Tembelismul adulŃilor este condamnabil. Gogomănia vârstnicilor este
De multă vreme "prostia nu este un handicap în politică" (Napoleon Bonaparte). fără speranŃă.
De parcă n-ar trebui să facă nimic pentru salariu, belferii din administraŃia publică Că eufemistic îi zice „lipsă de discernământ’ sau „naivitate”, prostia actuală nu
se laudă cu orice realizare măruntă, care le e obligaŃie de serviciu (de exemplu mai e cea tradiŃională, care n-a dispărut nici ea. Nu dă înapoi în faŃa ştiinŃei şi
curăŃirea zăpezii de pe drumuri). E de-a dreptul scandalos, chiar criminal, modul tehnicii, progresului şi modernităŃii, ci dimpotrivă, se dezvoltă. În afară de prostia
cum incompetenŃii pozează drept competenŃi şi mai departe, e dezastruos că clasică - datorată inculturii, a apărut şi alta modernă - care înseamnă ne-gândirea
oamenii îi cred. Cultura politică e la pământ. Pentru majoritatea publicului succesul ideilor primite. Răspândite de mass-media, ideile primite vor zdrobi gândirea
de imagine este dovada competenŃei: dacă apari pe „sticlă” - înseamnă că ai succes; originală şi individuală – cea care a creat civilizaŃia.
dacă ai succes – înseamnă că eşti priceput. Dezorientarea asta cultivată cu Prostia se globalizează. Mitul culturalizării în masă din Ńările dezvoltate este o
premeditare de politicieni duce la pierderea reperelor: falşii competenŃi pierd iluzie. Conform unui recensământ din 1991, jumătate din populaŃia Italiei avea un
conştiinŃa uzurpatorului şi devin convinşi de valoarea lor. Ei devin aproape nivel de instrucŃie de maximum 5 clase elementare, adică mintea unui copil de 12
imbatabili. ani. Iar aşa-zisul vis american e doar un vis: în SUA 40 milioane de adulŃi au studii
AlimentaŃia şi viaŃa neraŃională (consumul mare de alimente rafinate – zahăr, la nivelul unui copil de cel mult 10 ani; 50 milioane n-au asigurări sociale. Nu mai
dulciuri, pâine albă, de grăsimi, de produse conservate cu aditivi dăunători, sare, e vis, ci coşmar. Aşa e în puŃinele Ńări “dezvoltate” – ce să mai zici de multele
băuturi cu gustul “dres”) ameninŃă viitorul biologic al omenirii. Din cauza subdezvoltate. Pe glob sunt 850 milioane de analfabeŃi (2003). În România 50% din
mentalităŃii de adult subdezvoltat (cu minte de copil sau animal), românii vor populaŃie locuieşte la sate (2005), iar din aceştia 66% nu citesc deloc cărŃi, 51% nu
satisfacŃie imediată, sau pe alt plan – bani cât mai iute. De aceea recurg urgent la citesc deloc ziare, 59% din copii merg pe jos la şcoală în alt sat, 87% din gospodării
hoŃie sau prostituŃie – acestea fiind metodele cele mai simple (dar şi cele mai nu au WC în casă, 82% nu au baie. Care o fi nivelul lor cultural?
nerentabile) de a face rost de bani. SubjugaŃi de plăceri, mioriticii sunt cei mai mari Cunoaşterea înseamnă putere, dar la noi nivelul educaŃional scade prin dispariŃia
consumatori de alcooluri tari din Europa. 10% din populaŃie e dependentă de interesului şi motivării pentru şcoală, prin creşterea abandonului şcolar. În acelaşi
alcool, care provoacă 10% din totalul cheltuielilor medicale. De parcă flagelul n-ar timp “digital divide” (prăpastia “numerică” – de fapt mintală, între oamenii care
fi suficient de mare, mai deunăzi o leliŃă se tânguia melodios la Radio: “ieftineşte, folosesc calculatorul şi cei care n-o fac) se adânceşte, cu urmări catastrofale asupra
Doamne, băutura!”. Deşi pe reclamele de Ńigări scrie vizibil: Tutunul dăunează nivelului viitor de trai al celor săraci.
grav sănătăŃii, tot mai mulŃi tineri se apucă de fumat. PărinŃii lasă copii de 8-10 ani Nu-i mai jeli pe morŃi, plânge-i pe cei proşti rămaşi în viaŃă! (proverb arab).
să-şi dea ultimul bănuŃ de mâncare la sala de jocuri din colŃ, un focar electronic de
infecŃie poate mai periculos pentru dezvoltarea mintală decât aburii alcoolului.
Studiile făcute în Anglia au arătat că după ce s-au investit 1,5 miliarde dolari pentru 1.3. Sminteala ne răpune
dotarea şcolilor cu calculatoare, notele elevilor nu s-au mărit deloc. În schimb,
rezultatele s-au îmbunătăŃit substanŃial când au crescut cheltuielile pentru dotarea “Numărul nebunilor este infinit.” (Eclesiastul)
bibliotecilor şcolare cu cărŃi. Cineva l-a întrebat pe Budha: ce vi se pare mai ciudat la oameni?
ÎnŃelepciunea şi prostia se îmbină în fiecare om. Ele au trepte de dezvoltare, dar El răspunse: mă miră cei care îşi pierd sănătatea pentru a câştiga bani, pe care îi
aprecierea lor e subiectivă şi relativă. Aceiaşi acŃiune sau concepŃie este inepŃie în cheltuie apoi ca să-şi refacă sănătatea. Cei care se gândesc cu prea mare teamă la
cazul unui deştept, dar e deşteptăciune pentru altul mai neghiob. Multe manifestări viitor dar uită prezentul, ajungând să nu mai trăiască nici acum, nici în viitor. Cei
pe care unii le consideră sminteli pot rezulta nu din lipsa gândirii, ci dintr-o care trăiesc ca şi când nu vor muri niciodată şi mor ca şi când n-au trăit deloc.
judecată făcută pe baza altor puncte de vedere, sau din conflicte între mentalităŃi, Nimeni nu mai învaŃă pentru a deveni, ci pentru a câştiga poziŃii sociale. ToŃi
între nou şi vechi, între tradiŃie şi modernitate, între tribalism şi multiculturalitate, caută privilegii dar nu aleargă după profesii. Avem mai mulŃi carierişti decât
15
meseriaşi, mai mulŃi clovni decât regizori, mai mulŃi băgători de seamă decât autorităŃile cointeresate. BogaŃii nu plătesc impozite (din care ar profita întreaga
profesionişti. Avem şcoli de dans sau bune maniere, dar n-avem şcoli de meserii. E naŃiune, adică şi ei) în timp ce săracii se calcă în picioare la coadă ca să le achite,
vremea mâncării rapide şi a digestiei lente; a oamenilor “mari” şi a caracterelor unii chiar dându-şi duhul.
meschine. Puzderie de handicapaŃi şi revoluŃionari simulanŃi – „foşti” de la boschetari şi
Deşi sărăcia se răspândeşte ca râia, înmormântările sunt din ce în ce mai luxoase - bişniŃari până la securişti şi activişti, au ajuns respectabili oameni de afaceri sau
şi costisitoare. Avem derbedei cu decoraŃii şi girofar, în timp ce atâŃia oameni deputaŃi. Indivizi pe care un minim control psihiatric i-ar îndruma spre tratament la
valoroşi dar normali mor neştiuŃi, iar cunoştinŃele adunate de ei în viaŃă se pierd ospiciu - ajung dregători, şefi etc. PreocupaŃi numai să roadă o bucată cât mai mare
fără folos pentru comunitate. O organizaŃie nu poate trăi dacă raportul între salariile din ciolanul public, plini de neruşinare şi încântaŃi că i-au “dus” pe oamenii cinstiŃi,
minime şi maxime ale angajaŃilor ei depăşeşte valoarea 1/23 (Peter Drucker), dar în cei care plătesc impozitele şi de la care fură toŃi ticăloşii. Iar nenorociŃii veritabili –
societate acest raport a ajuns la 1/40000 şi prăpastia creşte! Coeziunea socială stau la cozi, suferă, tac….
scade, spre dispariŃie. Într-o caricatură, un individ anunŃă: „iată două liste, una cu securişti şi
Unii colecŃionează timbre, tablouri, icoane sau tot felul de alte lucruri pentru care mari ticăloşi, alta cu 100 de oameni, cei mai bogaŃi din România. GăsiŃi cele
plătesc adevărate averi – dar nu mai fac copii. Pot să iubească un câine sau o 3 diferenŃe!” [52]
broască Ńestoasă – dar să nu le pese de starea părinŃilor lor. Doresc să trăiască 100 ViolenŃa în familie constituie astăzi o problemă socială şi de sănătate publică. În
de ani - dar să nu îmbătrânească niciodată. Majoritatea oamenilor îşi consumă viaŃa Ńările europene 20-50% din femei sunt victime ale violenŃelor conjugale.
fie făcând ce n-ar vrea, fie nefăcând ce-ar trebui. La noi, circa o treime din omorurile comise în 2002 au fost între membrii
Satisfacerea imediată a instinctelor are întâietate faŃă de ridicarea spirituală prin familiei, iar 57% din situaŃiile de tratament rău aplicat minorilor s-au desfăşurat tot
renunŃare, răbdare, dedicaŃie şi altruism. PopulaŃia Ńării scade, însă avem mai mulŃi în familie (adică pentru copiii din Ńara noastră mediul familial este mai periculos
bolnavi de SIDA. CivilizaŃia şi religia au încercat să controleze preocuparea decât cel din afara familiei!?).
exagerată pentru sex, însă după o perioadă de strunire sexualitatea revine în forŃă în În loc să fie luate măsuri active contra hoŃilor, de descurajare prin intervenŃie şi
viaŃă publică iar deviaŃiile sexuale se răspândesc. Din boală sau delict, ele au pedepsire, s-a trecut la mărirea numărului de paznici pasivi, o adevărată “industrie”
devenit aproape un merit. ReŃinerea şi pudoarea au rămas doar pentru babalâci. artificială a agenŃiilor de pază. În loc să-i educe sau măcar să-i pedepsească,
PreoŃi pedofili şi homosexuali din toate confesiunile sunt apăraŃi de autorităŃile autorităŃile din Vest mituiesc imigranŃii delincvenŃi cu sume mari de bani şi-i
bisericeşti. Marketingul se bizuie aproape numai pe sex; succesul unui spectacol plimbă cu avionul înapoi acasă – creindu-le condiŃii optime ca s-o ia de la început.
sau al unei emisiuni TV se bazează pe folosirea unui limbaj degradant, bestial. PoliŃiştii fură benzina din conductele pe care le păzeau, justificându-se cu “am copii
Pe glob există 1,2 miliarde fumători; dintre ei mor anual 5 milioane persoane – iar şi nu-mi ajunge salariul”! O harababură mintală a cuprins întreaga suflare.
în 2010 vor muri 10 milioane! Un fumător riscă de 4 ori mai mult decât un Minciuna, diversiunea, echivocul, corupŃia – au devenit vicii naŃionale.
nefumător să ajungă invalid. Un alcoolic face ciroză, TBC, e predispus la o Nelegiuirea a devenit regulă iar cinstea un handicap. Tinerii cinstiŃi emigrează
mulŃime de boli, fără a mai pune la socoteală sărăcia si degradarea. Bolile cronice pentru că nu-şi pot plăti o cât de modestă locuinŃă iar corupŃii şi tâlharii îşi ridică
omoară încet. Cei cu moarte subită sunt fericiŃi: mor şi scapă. Însă cei mai mulŃi nestingheriŃi vile-palate, în care ar încăpea lejer un pluton de infanterie. Securitatea
rămân nişte semi-oameni, nişte invalizi cronici suferinzi, o povară pentru cei din şi comuniştii au aruncat în aer reperele morale ale întregii societăŃi. S-a produs un
jur. Să rămâi la 50 de ani paralizat din cauza purtării tale, pentru că aşa ai vrut tu balamuc etic care a compromis Ńesutul intim al łării.
să-Ńi faci plăcerea şi ai fumat, sau ai băut, sau n-ai făcut sport, şi să mai trăieşti apoi Ticăloşia se lăfăie peste toŃi şi toate. Criminali odioşi, tâlhari înspăimântători şi
zece ani obligând pe altcineva să te îngrijească şi să-Ńi pună mereu plosca sub fund violatori de minori primesc pedepse simbolice sau sunt lăsaŃi liberi, ca să
- cred că e o vină pentru care meriŃi să fii omorît de mic în bătaie. Şi totuşi statele recidiveze. DelincvenŃii se îndreaptă veseli ca la meci spre închisorile deja
nu interzic cultivarea tutunului sau vânzarea Ńigărilor – pentru că trei sferturi din supraaglomerate, iar acestea sunt golite prin amnistieri sau graŃieri iresponsabile,
preŃul acestora intră în visteria lor sub forma taxelor! dar interesate de voturi. PoliŃia le cere victimelor să-şi prindă hoŃii sau bătăuşii.
Primăriile şi alte instituŃii mimează grija pentru cetăŃeni prin lucrări exorbitante Indivizi care mutilează copii mici pentru a-i exploata apoi ca cerşetori – nici nu
dar inutile – care în realitate ascund sifonarea banilor publici către partide sau sunt căutaŃi de justiŃie. MulŃi părinŃi, patroni, proxeneŃi trăiesc din exploatarea
baronii locali. CorupŃia ne sufocă, numărul acuzaŃiilor de corupŃie creşte vertiginos, copiilor, sportivilor, prostituatelor etc., victime adeseori minore.
dar măsurile de eradicare sunt de râs (cum a fost destituirea serviciului de presă al AutorităŃile se (prea)ocupă de minorităŃi, adică de VIPuri, copiii supradotaŃi,
unui minister - pentru că n-a ascuns bine adevărul). Marii corupŃi sunt acoperiŃi de aurolaci etc. – dar neglijează şi dispreŃuiesc majoritarii. În łară avem poate 100 de
16
elevi olimpici – dar 3 milioane de handicapaŃi sau subdezvoltaŃi mintal. Avem După o vreme în care părea învinsă de civilizaŃie, legea selecŃiei naturale, a
poate 20 artişti şi scriitori de talie internaŃională – dar analfabeŃii sunt jumătate de junglei şi a celui mai tare, revine în forŃă în relaŃiile interumane. InconştienŃa
milion. societăŃii face ca piaŃa liberă să devină capitalism sălbatec, adică o manifestare
Omenirea se refugiază în lumi imaginare, virtuale, cu ajutorul drogurilor de tot deschisă a instinctelor primare, fără nici o cenzură socială, astfel că remarcabile
felul: alcool, tutun, cocaină, TV, jocuri pe calculator – dar refuză să se angajeze cuceriri ale omenirii – precum asigurările sociale şi medicale, să dispară pentru a
pentru îndreptarea oamenilor şi a greşelilor din jur. Se cheltuie 20 miliarde dolari lăsa în loc barbaria, lupta individuală pentru supravieŃuire. Peste tot bogaŃii se
pe an pentru jocurile pe calculator, în timp ce mulŃi oameni nu au după ce bea apă. feresc de săraci izolându-se cu badigarzi şi ziduri – iar calicii îşi răzbună frustrările
Există DeclaraŃia Universală a Drepturilor omului – dar NU există o DeclaraŃie aruncând cu bombe. Pentru săraci ştiinŃa se rezumă la fabricarea explozivilor iar
a ObligaŃiilor omului. În fond, singurul “drept” natural al omului e să moară de religia la explodarea bombelor ascunse sub veşminte.
foame – dacă nu se zbate să supravieŃuiască. Celelalte drepturi sunt invenŃii Pentru hrana animalelor de casă din SUA şi Europa se cheltuiesc 17 miliarde
intelectuale, pentru aburirea alegătorilor creduli - care nu-şi dau seama că tot ei dolari USA pe an, iar pentru imunizarea copiilor, epurarea apei şi alfabetizare în
plătesc oalele sparte. Fără obligaŃii, drepturile nu pot exista: “drepturi” înseamnă a Ńările sărace ar fi nevoie de 16,3 miliarde dolari USA pe an. Un miliard de oameni
da sau împărŃi ceva – care nu există dacă nimeni nu le produce sau adună. Dacă nu au apă curată; 500 milioane nu au acces la nici un fel de apă; peste 50 de ani
drepturile sunt universale şi toŃi se înghesuie să le ia, când vine vorba de obligaŃii, jumătate din populaŃia lumii nu va avea apă. Războaiele viitoare nu se vor mai da
aceiaşi toŃi fug, sau refuză să şi le asume. E adevărată însă că drepturile pot fi egale pentru cucerirea de teritorii, onoare sau glorie – ci pentru apă de băut, hrană, aer
pentru toŃi – dar obligaŃiile nu, din motive biologice, economice, istorice. Sigur că e curat, energie. Israelul cumpără din Turcia 50 milioane mc. apă pe an, dar multe
bine să fie ajutaŃi anumiŃi oameni, dar majoritatea celor care cer avantaje, scutiri Ńări n-au nici apă, nici bani. Dar au arme şi carne de tun. Pentru controlul resurselor
sau discriminare pozitivă, sunt profitori a căror minte se cere îndreptată – prin re- de petrol din Orientul Mijlociu se duc deja războaie, sub masca luptei antiteroriste.
educare consimŃită sau forŃată. Cheltuielile de înarmare devin ce în ce mai mari – dar avem din ce în ce mai
O culme de inechitate o reprezintă politicienii, căci aleşii obŃin venituri obscen de puŃină pace. NaŃiunile “dezvoltate” cheltuiesc 2-5% din PIB pentru armată
mari fără a fi în nici un fel ameninŃaŃi de vreo pedeapsă în cazul că nu-şi (botezată eufemistic “de apărare”), dar nu sunt de acord să rupă 0,7 % din buget
îndeplinesc promisiunile electorale. Există pedepse pentru furtul unei găini sau un pentru ajutorarea Ńărilor sărace, aşa cum cerea acordul internaŃional din 1992. În
viol – dar nu sunt prevăzute pedepse pentru delicte infinit mai grave cum ar fi lume cheltuieleile pentru cosmetice însumează 18 miliarde dolari USA pe an; iar
falimentarea economiei naŃionale, minciunile electorale, încheierea de tratate foametea şi malnutriŃia din lume ar putea fi eradicate cu 19 miliarde dolari USA pe
internaŃionale păguboase, incompetenŃa în administraŃia publică. Datorită nebuniei an. La 11.011.2001 americanii au învăŃat că sunt ameninŃaŃi de terorism şi au luat
unor oameni la putere, ajung la puşcărie ca deŃinuŃi politici cetăŃeni vinovaŃi numai măsuri drastice: invazia Afganistanului, invazia Irakului, crearea alianŃei mondiale
pentru că au opinii diferite de cele oficiale, că au gândit cu capul lor şi n-au înghiŃit contra “Axei răului”, agresiunile preventive (!). În lupta cu terorismul, Pentagonul
propaganda cu care sunt mânate masele. Te întrebi mirat cine le-o fi “dat” unora (ministerul de război din SUA) are la dispoziŃie în fiecare zi o mie de milioane de
dreptul să dicteze ce e bine şi ce e rău pentru restul omenirii, stabilind doar ei: dolari pentru bombe, arme, soldaŃi, în timp ce ONU nu reuşeşte să adune câteva
- Că femeile pot face aceleaşi munci cu bărbaŃii; milioane de dolari pe an pentru construirea şi funcŃionarea şcolilor necesare
- Că fotbaliştii pot să câştige (mult) mai mult decât profesorii; miliardelor de săraci. NefericiŃi care, din lipsa educaŃiei, devin mai târziu revoltaŃii,
- Că pedeapsa cu moartea ar fi inumană; teroriştii, talibanii, cu care inevitabil va ajunge să lupte armata americană, cheltuind
- Că bolnavii incurabili au voie să facă copii – spre a răspândi defecŃiunile pentru reparaŃia crizei de sute sau mii de ori mai mult bănet decât ar fi costat şcolile
genetice şi bolile respective pe un teritoriu cât mai mare; – adică prevenirea pericolului. Masacrele recente din fosta Jugoslavie, la o
- Că unii pot călători oriunde vor, iar alŃii n-au voie nici la vecini; aruncătură de băŃ de Ńara noastră, dovedesc ce aproape e viaŃa aparent normală de
- Războiul sau pacea; nebunia cea mai distructivă.
- Că unele Ńări au “dreptul” să posede bomba atomică, iar altele nu; Cu mintea necenzurată de morală, oamenii se joacă de-a Dumnezeii: au ajuns să
- CâŃi lei (iuani, rupii etc.) valorează un dolar; producă în cantităŃi uriaşe substanŃe “utile” – ce devin gunoaie otrăvitoare şi sunt
- Taxele la notari şi preŃul medicamentelor. aruncate în Natură, sufocând-o. Lumea se îndreaptă spre autodistrugere - cu o
Un miliard de oameni (din care 1,5 milioane români) trăiesc cu mai puŃin de 1 seninătate şi o inconştienŃă dezarmantă. Dezastrele naturale provocate de
dolar USA per om şi zi. A apărut apartheidul global între bogaŃi şi săraci. Unii se nesăbuinŃa oamenilor se vor înmulŃi. Pagubele materiale cauzate pe glob de
închină Dumnezeului virtual – iar alŃii viŃelului de aur: lucrurile pipăibile, dolarii. schimbările climatice datorate poluării se dublează la fiecare 10 ani şi vor atinge
17
150 miliarde dolari pe an. Omenirea îşi distruge planeta, adică propria locuinŃă, cu
o totală iresponsabilitate: deşertificarea progresează rapid nu numai în Africa, ci şi
în China sau Oltenia; peste tot apar inundaŃii catastrofale.
Guvernele Ńărilor civilizate apără Natura împotriva propriilor popoare, spre binele
acestora, în timp ce altele se laudă electoral cu “creşterea economică” obŃinută prin
defrişarea iresponsabilă a pădurilor, lacurile de cianură auriferă şi alte distrugeri ale
mediului. Şansa producerii unui dezastru mondial de proporŃii apocaliptice a
crescut de la 20% (în 1900) la 50% (în 2000). Posibile cauze ale distrugerii
omenirii sunt:
- Terorismul cu arme de distrugere în masă – A(tomice), B(iologice), C(himice);
- Cataclismele naturale: de exemplu blocarea luminii soarelui de cenuşa aruncată
de un vulcan gigantic; lovirea Pământului de un meteorit gigantic; încălzirea
globală; deplasarea polilor;
- Bioingineria şi Nanotehnologia (viruşi ucigaşi creaŃi de om; evadarea din
laborator a unui agent patogen manipulat genetic; oamenii de ştiinŃa declanşează
accidental un dezastru pustiitor; maşinării independente şi răuvoitoare scăpate de
sub control).
Ca rezultat al: poluării mediului, încălzirii globale, deviaŃiilor de comportament
uman, creşterii interacŃiunii între om şi animale, se prevede apariŃia în următoarele
trei decenii a cel puŃin 30 de boli noi, unele infecŃioase. O creştere cu 2ºC a
temperaturii medii globale înseamnă dispariŃia a 25% din toate speciile vieŃuitoare.
Până acuma viaŃa a dispărut aproape complet pe pământ de 5 ori, şi din cauza
omului riscă să dispară a 6-a oară (împreună cu noi), sub ochii noştri. Rapoartele
anuale întocmite de organizaŃii publice ca Transparency International (despre
corupŃie), World Watch Institute (despre poluare) şi altele, dezvăluie comportarea
iresponsabilă a autorităŃilor şi bogătaşilor din aproape toate Ńările lumii.
În loc să trăiască pentru “a fi” şi a deveni, majoritatea oamenilor se străduieşte
numai pentru “a avea”. Aleargă după “fericirea” imediată – fără a se gândi deloc la
viitor. Lozinca lor: după mine – potopul! Nu se gândesc la urmările faptelor lor, nu-
şi dau seama că averile au un preŃ – care pe termen lung poate fi chiar pieirea
omenirii. Deşi oricine poate vedea că nici pe termen scurt averea materială nu
rezolvă totul: cu bani poŃi cumpăra o casă, dar nu un cămin; poŃi cumpăra un pat,
dar nu somnul; poŃi cumpăra un ceas, dar nu şi timpul; poŃi cumpăra o carte, dar nu
cunoştinŃe; poŃi cumpăra un post, dar nu şi respect; poŃi face rost de un doctor, dar
nu şi de sănătate; poŃi cumpăra o inimă, dar nu viaŃa; poŃi cumpăra sex, dar nu şi
dragostea. Studiile arată că depăşirea unui venit de 13 000 dolari USA pe an nu
aduce o creştere a nivelului de fericire, deci goana după un venit mai mare e boală
mintală curată.
Lumea a luat-o razna. Statisticile oficiale pretind că aproximativ 40% din
populaŃie suferă de diverse forme de boli mintale, iar OrganizaŃia Mondială a
SănătăŃii OMS [3.9] susŃine că spre anul 2020 ele vor ajunge pe primul loc în
clasamentul popularităŃii, în prezent fiind pe locul al 3-lea.
18
Cauza cauzelor pentru actuala situaŃie îngrijorătoare este proasta utilizare a
minŃii, pe lângă neglijarea corpului şi a sufletului. Una din consecinŃele cele mai
grave este artificializarea vieŃii, îndepărtarea omului de viaŃa naturală - singura
ce corespunde necesităŃilor corpului său. Traiul într-o lume imaginară (virtuală)
creată artificial de minte, a rezultat din combinaŃia explozivă a doi factori: unul
natural (instinctele) şi celălalt artificial: sedentarismul produs de civilizaŃia
2. De ce e lumea aşa? modernă. Din păcate, cei doi factori se susŃin şi amplifică reciproc, cu consecinŃe
dramatice pentru prezentul, dar mai ales viitorul speŃei umane.
Iată câteva explicaŃii posibile ale situaŃiei actuale:
2.1. Păcatele civilizaŃiei moderne
2.2. Omul – un animal drogat sexual
2.2.1. Instinctul – între necesitate şi nenorocire 2.1. Păcatele civilizaŃiei moderne
2.2.2. Instinctele şi civilizaŃia
2.3. DecadenŃa civilizaŃiei Savantul austriac Konrad Lorentz, laureat al premiului Nobel pentru studiile sale
2.4. “S”urile îndestulaŃilor etologice, spunea în 1973:
2.4.1 Sedentarismul “Am identificat opt motive diferite, aflate într-o relaŃie de interdependenŃă
2.4.2 Stresul cauzală, ce ameninŃă să provoace nu numai dispariŃia culturii noastre
2.5. “S”urile calicilor contemporane, ci şi a omenirii ca specie.
2.6. Omenirea - încotro? Cele opt procese în curs sunt:
2.6.1. Sedentarii de azi – monştrii de mâine 1) Suprapopularea Pământului, care prin excesul de contacte sociale inevitabile
2.6.2. Ce ne mai aşteaptă? ne împinge pe fiecare din noi la izolare, într-un mod principial neomenesc,
declanşând totodată nemijlocit manifestări agresive, ca urmare a aglomerării
multor indivizi într-un spaŃiu restrâns.
2) Pustiirea spaŃiului vital natural, care distruge nu numai mediul exterior
Pentru cel ce crede, nu există întrebare; pentru înconjurător în care trăim, ci şi orice sentiment pios al omului în faŃa
necredincios, nu există răspuns. (Elie Wiesel) frumuseŃii şi măreŃiei unei creaŃii ce-i este superioară.
ViaŃa este o minune - din păcate nerepetabilă. 3) Întrecerea nesăbuită a omenirii cu sine însăşi, ceea ce impulsionează
Constatările de mai înainte nu demonstrează că n-ar merita să trăieşti, ci că prea dezvoltarea tot mai rapidă a tehnologiei în detrimentul nostru, împingând
deseori în jurul nostru apar fapte sau purtări contrare firii sau logicii. Pentru că ne oamenii să devină incapabili de a mai percepe adevăratele valori şi răpindu-le
dăunează şi suntem nevoiŃi să le suportăm fără nici o vină, fără o justificare timpul necesar îndeletnicirii realmente omeneşti de a reflecta.
raŃională sau convenabilă, ele ne pun pe gânduri, ba chiar ne revoltă. DorinŃa de a 4) DispariŃia tuturor sentimentelor şi afectelor puternice, în urma procesului de
(mai) trăi ne obligă să facem ceva ca să înŃelegem ce se petrece şi să intervenim moleşire biologică. Dezvoltarea tehnologiei şi farmacologiei determină o
corector spre a readuce lucrurile la „normal”. intoleranŃă crescândă faŃă de orice provoacă cea mai mică senzaŃie de
Aşa dar, ce mână lumea noastră spre violenŃă, ură, conflicte, autodistrugere? neplăcere. În felul acesta oamenii pierd capacitatea de a mai trăi bucuria ce
La prima vedere, cauzele par evidente: sărăcia, ignoranŃa, mentalităŃile, frica, poate fi obŃinută doar în urma unor eforturi îndelungate, depuse pentru
bolile, degenerarea - unor oameni primitivi, subdezvoltaŃi. Dar şi oamenii aparent învingerea obstacolelor. Jocul de contraste între bucurie şi suferinŃă, care
evoluaŃi, civilizaŃi, fac greşeli sau barbarii nemotivate. există prin firea lucrurilor, se pierde în oscilaŃii insesizabile ale unei plictiseli
În realitate, “cauzele” aparente – economice, filozofice, educative, sociale, fără nume.
politice, biologice, medicale – nu sunt decât rezultatul unor pricini mult mai 5) Decăderea genetică. În afară de “simŃul natural al dreptului” şi de anumite
serioase, legate de fiinŃa omului şi de evoluŃia omenirii alcătuită din “animale cu tradiŃii juridice transmise de-a lungul timpului, civilizaŃia modernă nu are nici
istorie”. Până la urmă purtările oamenilor sunt efecte produse de motive mai adânci. un fel de mijloace care să exercite o presiune selectivă asupra evoluŃiei şi
De vină este însăşi natura biologică a omului şi civilizaŃia pe care el a creat-o. menŃinerii unor norme corecte de comportare socială, deşi dezvoltarea
19
societăŃii ar pretinde imperios astfel de factori generatori. Nu e exclus însă ca distrugerea sunt două aspecte inseparabile ale fenomenului pe care-l numim
multe manifestări infantile, ce fac ca mari părŃi ale actualului tineret civilizaŃie” [Richard L. Rubinstein, The Cunning of History, 1978].
“revoltat” să ajungă nişte paraziŃi sociali, să fie determinate genetic. Cel mai mult îngrijorează faptul că „dacă Holocaustul s-a putut întâmpla undeva
6) Sfărâmarea tradiŃiei. Se ajunge astfel la un punct critic, în care generaŃia la această scară, înseamnă că se poate repeta oriunde. Toate (realizările) astea
tânără nu mai e capabilă să se înŃeleagă din punct de vedere cultural cu reprezintă posibilităŃi ale oamenilor şi, ne place sau nu, Auschwitz-ul n-a făcut mai
generaŃia în vârstă, ca să nu mai vorbim de imposibilitatea oricărei puŃin pentru dezvoltarea omenirii decât debarcarea omului pe Lună” [Kren &
identificări. GeneraŃia tânără o va trata pe cea în vârstă ca pe un grup etnic Rappoport, The Holocaust and the Crisis]. Atâta vreme cât în societatea actuală
străin, nutrind faŃă de el sentimente de ură naŃională. Această imposibilitate de rămân neschimbate condiŃiile care au dus la apariŃia Auschwitz-ului sau Kolimei,
identificare este cauzată în primul rând de lipsa contactului între părinŃi şi ori reeducării de la Piteşti, şi câtă vreme nu se ia nici o măsură specifică pentru a
copii, fapt ce poate avea consecinŃe patologice încă din perioada prunciei. evita în viitor catastrofe similare, teama că ai putea păŃi şi tu la fel nu poate fi
7) Creşterea receptivităŃii oamenilor la fenomenul de îndoctrinare. ÎnmulŃirea potolită: „statul suveran pretinde, ca parte integrantă a suveranităŃii sale, dreptul
numărului de oameni strânşi într-un singur grup cultural duce, laolaltă cu de a comite masacre genocidare asupra populaŃiilor supuse autorităŃii sale, iar
perfecŃionarea mijloacelor tehnice, la influenŃarea opiniei publice, în sensul ONU susŃine acest drept!” [Leo Kuper, Genocide: Its Political Use in the Twentieth
unei uniformizări a mentalităŃilor - pe care istoria omenirii nu a mai Century, 1981].
cunoscut-o vreodată. La aceasta se adaugă faptul că efectul sugestiv al unei O altă voce autorizată, a fizicianului Stephen Hawking - o minte genială a
doctrine ce se bucură de succes creşte o dată cu numărul aderenŃilor, urmând timpului nostru, pretinde că omenirea este în pragul dispariŃiei. Pe om îl paşte
poate chiar o proporŃie geometrică. Se întâmplă deja în unele locuri ca un autodistrugerea şi neantul, fiind incapabil să stăpânească atât forŃa externă a ştiinŃei
individ care se sustrage în mod conştient influenŃei mijloacelor de informare în şi tehnologiei - produse de el, cât şi forŃa dominaŃiei (instinctului) - conŃinută în el.
masă, cum ar fi de pildă televiziunea, să fie considerat de ceilalŃi un caz Hawking mai crede că salvarea la nivel colectiv s-ar putea face numai printr-o
patologic.Efectele pierderii individualităŃii sunt salutate de către toŃi cei ce vor operaŃie de inginerie genetică. Orice altă soluŃie aduce doar scurte şi parŃiale
să manipuleze mari mase de oameni. Sondajele de opinie, tehnica reclamelor ameliorări. Ar fi nevoie de un fel de vaccin cu “raŃionalitate”, o intervenŃie genetică
şi moda abil dirijată îi ajută pe marii producători (capitalişti) din Vest şi pe în masă, care să schimbe (corpul şi prin urmare) mintea oamenilor.
funcŃionarii (comunişti) din Est să dobândească acelaşii tip de putere asupra
maselor.
8) Cursa înarmării nucleare – însă aceasta pune omenirea în faŃa unor pericole 2.2. Omul – un animal drogat sexual
mai uşor de evitat decât cele presupuse de procesele înfăŃişate mai înainte.
Dezumanizarea descrisă mai înainte e înlesnită de trăznaia doctrinei pseudo- Se non e vero – e ben trovato
democratice, care afirmă că modul de comportare socială şi morală a omului n-ar FuraŃi de strălucirea multor realizări ale minŃii omeneşti, uităm că omul este
fi determinat de natura sa biologică, adică de organizarea sistemului nervos şi a (totuşi) un animal, supus instinctelor de bază: supravieŃuire şi reproducere, dotat
organelor de simŃ, prin evoluŃia lor filogenetică, ci este cauzat doar de însă – din motive explicabile doar teologic – cu raŃiune (pe care însă mulŃi semeni
“condiŃionarea” căreia omul îi este expus în decursul ontogenezei sale, prin par s-o folosească foarte rar, dacă nu chiar deloc).
influenŃa exercitată de mediul cultural ambiant…” [7]. După importanŃa ce i se dă, mai important ar fi instinctul de reproducere.
Problema este foarte gravă. În secolul 20 omenirea zisă „civilizată” a evoluat din O mare parte a acŃiunilor omeneşti (dar şi a ne-acŃiunilor), atât bune cât şi rele,
lac în puŃ: două războaie mondiale, două totalitarisme, măceluri şi barbarii de sunt cauzate de transferul impulsului sexual excesiv de puternic şi cel mai adesea
neînchipuit. „Lumea lagărelor de exterminare şi societatea pe care ea o naşte ne nesatisfăcut, în alte planuri ale existenŃei. Pentru a explica această exagerată
dezvăluie amploarea dezastrului progresiv al civilizaŃiei iudeo-creştine. CivilizaŃia manifestare a instinctului, unii savanŃi susŃin că specia umană nu s-a format în
înseamnă nivel de trai ridicat, igienă medicală, idei religioase nobile, o cultură conformitate cu legile Naturii, ci împotriva ordinii generale a lumii vii:
evoluată şi o muzică minunată. Dar ea înseamnă totodată şi sclavie, războaie, Omul nu ar fi, zic ei, produsul unei evoluŃii desfăşurată la fel ca la celelalte
exploatare şi lagăre de exterminare. Este greşit să crezi că civilizaŃia şi cruzimea vieŃuitoare, ci s-a creat el însuşi. Cauza acestei evoluŃii nenaturale ar fi fost
barbară ar fi noŃiuni contradictorii. În prezent, actele de cruzime – la fel ca toate canibalismul: totul a început în momentul când o maimuŃă, din specia ce urma
celelalte aspecte ale lumii noastre - sunt produse cu o eficacitate mai mare decât să devină a oamenilor, a mâncat creierul unui semen de-al său. Faptul nu a fost
oricând altă dată. Ele n-au încetat şi niciodată nu vor înceta să existe. CreaŃia şi deliberat, maimuŃele fiind vegetariene. Probabil că a fost un accident, sau o
20
situaŃie de foame prelungită. Dar, consumul de creier şi în primul rând a Acum aproximativ 50 000 ani oamenii şi-ar fi dat seama de tragedia
glandei hipofize, aflată în cutia craniană, a influenŃat imediat comportamentul propriei evoluŃii, provocată de consumul de drog sexual, şi au trecut la
maimuŃei respective, anume, pulsiunile sexuale s-au intensificat puternic. interzicerea sa, renunŃând la canibalism. Practic, pentru a împiedeca
Treaba i-a plăcut maimuŃei şi ea a început să caute cu osârdie acest nou drog, consumarea morŃilor, omenirea a inventat înmormântarea [9].
mai tiranic decât oricare altul. Plăcerea instinctuală, departe de a fi un sentiment înălŃător, este o simplă senzaŃie
Teoria aceasta neobişnuită se bazează pe date reale dar inexplicabile din nervoasă în măduva spinării, la fel ca multe altele. Depărtându-se de Natură dar
biologie şi arheologie, privind evoluŃia omului şi anume: poziŃia bipedă; mânaŃi de patimă, oamenii au inventat şi continuă să inventeze cu ajutorul minŃii tot
volumul anormal de mare al creierului; toate craniile fosile sunt sparte; felul de mijloace pentru satisfacerea şi amplificarea plăcerii sexuale: de la
existenŃa canibalismului. susŃinerea erecŃiei - cu prafuri din farmacopeea populară (ce au dus, printre altele,
Cercetările ştiinŃifice arată rolul esenŃial al hipofizei (de fapt al hormonului pe la dispariŃia tigrilor şi rinocerilor) sau cu produse de sinteză chimică, până la
care îl produce ea – serotonina), asupra reglării activităŃii sexuale a indivizilor. masturbarea artificială ori mecanică (cu vibratoare electrice, păpuşi gonflabile etc.);
Toate persoanele fără hipofiză (din diverse motive accidentale etc.) sunt imune de la perversiunile sado-masochisto-fetişiste – cum a fost de exemplu bandajarea
la dragoste, nu manifestă nici un gând sau pasiune de simpatie, atracŃie, iubire. picioarelor chinezoaicelor (conform superstiŃiei că piciorul mic determină
Ca urmare a excesului de drog sexual, nevoia de sex s-a separat de instinctul îngustarea vaginului şi creşterea plăcerii) până la excitaŃia virtuală prin Internet.
normal de perpetuare a speciei, devenind o tendinŃă de obŃinere a plăcerii cu ProxeneŃii (peştii) sunt ticăloşi care exploatează slăbiciunile deopotrivă ale
orice preŃ. victimelor şi clienŃilor. Succesul traficanŃilor de carne vie de la noi, ale căror
Rezultatul consumului de drog sexual ar fi dus la diferenŃierea accentuată a profituri imense le depăşesc pe cele din traficul de droguri, dovedeşte cât e de mare
hominizilor faŃă de maimuŃele din care proveneau, printr-o evoluŃie total numărul amatorilor orbiŃi de patimă dar indiferenŃi la suferinŃa „fetelor”.
nefirească a speciei: dispariŃia inexplicabilă a blănii (cel mai perfecŃionat O ştire recentă anunŃa că pigmeii din bazinul fluviului Congo au cerut ajutor la
mijloc de protecŃie pe care l-a putut dobândi o vieŃuitoare terestră); atenuarea ONU să-i salveze de canibali! „Canibalii” sunt atât soldaŃii guvernului actual cât şi
şi dispariŃia semnelor periodice de fecunditate la femele (căldurile); cei răsculaŃi, cu toŃii convinşi că cine înghite carne de pitic capătă puteri
dezvoltarea excesivă a creierului (ceea ce a produs grave deficienŃe nervoase); supranaturale, evident – sexuale.
trecerea de la alimentaŃia vegetariană la una carnivoră (total nepotrivită Omul ar fi, aşadar, o maimuŃă drogată sexual, cu creierul bolnav. Chiar dacă el nu
caracteristicilor fiziologice ale corpului uman); permanentizarea poziŃiei mai consumă drogul (sexual), sechelele i-au rămas pentru totdeauna – şi se văd.
bipede (cauză a numeroase tulburări fiziologice majore).
Lăsând deoparte argumentele aduse în sprijinul teoriei, să vedem care sunt
dezavantajele evidente produse de poziŃia bipedă: 2.2.1. Instinctul – între necesitate şi nenorocire
a) Boli de circulaŃia sângelui: sistemul circulator este făcut pentru
funcŃionarea omului cu trunchiul orizontal; diferenŃa de presiune între cap şi Deşi puterea hormonilor îi mână aproximativ la fel de puternic pe toŃi oamenii, ei
picioare, cauzată de poziŃia verticală, produce manifestări neobişnuite la nu se nasc egali din punctul de vedere biologic (ca forŃă, sex-appeal, charismă,
maimuŃe: leşin, hemoroizi, varice etc. potenŃă, sensibilitate, viteză de reacŃie etc.), aşa că pornirile instinctuale ale multor
b) AfecŃiuni ale oaselor: deformarea coloanei vertebrale, spondiloză, hernii indivizi pot fi satisface cu greu, sau deloc. În mod iraŃional, fiecare ar vrea să fie şef
etc. în comunitatea sa, adică să devină masculul – sau femela – dominant/ă, sau
c) Dereglarea sistemului respirator: respiraŃia insuficientă, datorită înlocuirii individul alfa (cum este denumit ştiinŃific şeful haitei de lupi, al cetei de maimuŃe
respiraŃiei abdominale normale cu cea toracică. etc.), deşi organismul său nu poate face faŃă concurenŃei reale. CotonogiŃi până la
(NA: Bipedia are şi anumite avantaje – vezi # 8.5.5). urmă de adevăratul alfa, membrii haitei (indivizii beta şi gama) se supun şefului şi
Ca urmare a dezvoltării nemăsurate a creierului, pe lângă alte neajunsuri, îl respectă de frică, ba ajung chiar să-l iubescă sau apere (şi să-l voteze din nou!).
omul a mai pierdut şi posibilitatea de percepŃie şi comunicare extrasenzorială, Un crescător de vite se hotărăşte să cumpere un taur nou, mai performant
prin atrofierea şi dispariŃia celui de al 3-lea ochi. Doar din când în când mai decât cei trei pe care-i avea. Aceştia aud svonul şi discută între ei situaŃia.
apar fiinŃe deosebite, în al căror creier s-au restabilit întâmplător conexiunile Taurul cel mai mare grăi: „eu n-am de gând să mă las călcat în picioare nici
neuronale ancestrale.Oamenii obişnuiŃi îi consideră “anormali” pe cei cu de fermier, nici de vreun nou-venit. La vigoarea şi experienŃa mea, de-abia
capacităŃi paranormale - deşi poate că aceştia sunt singurii normali. mi-ajung cele 100 de vaci de care mă ocup, n-o să renunŃ la nici una din ele!”
21
Al doilea taur comentă şi el: „păi, nici eu nu pot să renunŃ la vreuna din cele petiŃionarul, de a deveni în situaŃia respectivă individul alfa, şeful grupului
50 de vaci de care mă ocup, ele nu-mi ajung nici măcar pentru o seară!”. Al constituit ad-hoc din cei doi.
treilea taur, mai tânăr şi mai puŃin fioros, scheună şi el: „eu am în grijă doar Printre efectele bolnăvicioase ale sublimării instinctuluit sexual se numără:
două vaci urâte şi slabe, pe care mi le-aŃi dat voi de milă. Nu mă despart de egoismul, lăcomia – care duc la hoŃie, la escrocherie, la goana după spectacole
vreuna nici în ruptul capului!”. Concluzia lor fu că taurul cel nou n-avea “excitante” (pornografie, jocuri de noroc etc.); călătoriile în Ńări sărace (turismul
decât să-l însămânŃeze pe fermier, că vaci disponibile nu mai erau. exotic fiind o bombă venerică); simbolurile falice (cu ajutorul cărora individul
Pestre câteva zile sosi noua achiziŃie. Cei trei camarazi priveau printre uluci intenŃionează să-şi demonstreze virilitatea) - de la maşinile de lux până la ouăle lui
cum cobora viitorul coleg din camion, un taur cât toate zilele, cu nişte „scule” Adelu. Automobilele mai scumpe decât o Dacie nu sunt decât omagii iraŃionale
monumentale. Când zări vacile, deveni furios şi năbădăios, gata-gata să scape aduse glandelor sexuale ale proprietarilor, un fel de afrodisiac, sau surogat de
din chingi pentru a se repezi la ele, să le ”facă”. orgasm. AroganŃa fără margini a ocupanŃilor respectivi rezultă şi din dispreŃul cu
Căzut pe gânduri la vederea unei vigori atât de mari, taurul cel bătrân zise: care le parchează, ocupând întregul trotuar.
„eu cred că nu e bine să se certe taurii între ei. Noi avem probleme mult mai Oamenii devin raŃionali de-abia după ce-i “iartă Dumnezeu”, adică după
importante de rezolvat, în interesul comun. Aşa că eu o să cedez jumătate din andropauză, respectiv menopauză, când producŃia de hormoni încetează. Altfel,
vaci noului venit, ca să fie linişte”. Taurul mijlociu, şi mai impresionat de mulŃi se fac doar că ar gândi, sau că s-ar ocupa de muncă, de poezii, de afaceri
talia semeaŃă a nou-venitului, adăugă: „sigur, toŃi taurii trebuie să fie ca publice – însă în realitate, toată vremea îşi urmăresc şi manifestă instinctul sexual.
fraŃii, să se ajute. Şi eu o să-i dau jumătate din cireada mea”. InsatisfacŃia – sau abstinenŃa – face ca instinctul să caute alte căi de descărcare a
În schimb, cel tânăr nu numai că nu se alătură corului pacifist, ci chiar energiei vitale (hormonilor) pe care organismul o produce inevitabil. În funcŃie de
începu să scurme Ńărâna cu copitele, să roteasca ochii şi să sufle agresiv pe firea omului (adică factorii interni, biologici) şi de situaŃie (factori externi), aceste
nări, ca şi când dorea să se bată. CeilalŃi doi, emoŃionaŃi de curajul tânărului supape pot fi: o activitate foarte energică (corporală sau intelectuală); sau violenŃa
dar dorindu-i binele, îl avertizară: „ce faci? Eşti nebun? Nu te bate cu ăsta că etc. Platon zicea: cei al căror prisos de rodnicie e trupesc se îndreaptă spre familie,
te face praf!”. La care tăuraşul scânci pierdut: „nu vreau să mă bat cu el, ci cei al căror dor de zămislire le cuprinde spiritul se îndreaptă spre creaŃia în artă,
doar să vadă că nu sunt vacă!”. politică, ştiinŃe sau filozofie. Cei mai orgolioşi oameni par a fi politicienii, artiştii şi
Şi la oameni e la fel. Etologia (o ramură a biologiei, care se ocupă cu studiul fata de la pagina 5.
comportării animalelor) ne explică, prin asemănare, ce „gândesc” şi fac oamenii Marile realizări sociale sunt rezultatul unor insatisfacŃii sexuale bine ascunse.
(care nu sunt altceva decât nişte animale ceva mai evoluate). Conduşi de instincte, Chiar şi isteria preocupării actuale pentru imagine (look) - dar neglijând
o mulŃime de indivizi vor să fie personajul alfa în grupul lor: aleargă după cât mai performanŃa sau realitatea, e tot o manifestare a sexualităŃii nestăpânite, a nebuniei
multă satisfacŃie: glorie, laude, succese, cuceriri (feminine sau de altă natură), caută generale provocată de sedentarism.
titluri şi putere, luptă să li se recunoască "meritele" şi să adune avere, să treacă „în După o lungă perioadă istorică în care religia a cenzurat instinctul şi comentariile
faŃă”. Această motivare inconştientă determină aproape toate acŃiunile omeneşti, asupra lui, Sigmund Freud a fost primul om de ştiinŃă care la sfârşitul secolului 19 a
bazate pe voyeurism sau “orgasm prin procură”: lux, spectacole, competiŃii, avut curajul să vorbescă deschis despre sex, chiar mai mult, să raporteze toate
sporturi extreme etc. activităŃile umane la dorinŃele şi nevoile sexuale ale indivizilor. De atunci
Chiar şi ideologiile, ca să nu mai vorbim de „regimuri”: capitalism, comunism mentalităŃile au evoluat, dar nu în sensul cel bun.
etc., nu sunt altceva decât tot sublimări ale instinctelor nestrunite. Eu nu văd o În zilele noastre, sexul a devenit o distracŃie, nu mai este o necesitate. Scopul său
diferenŃă între securiştii comunişti care torturau români pentru un salariu de 4 ori iniŃial – reproducerea – a fost uitat. Oamenii se înmulŃesc tot mai mult prin
mai mare ca al restului populaŃiei, şi afaceriştii sau politicienii actuali, care fură din mijloace artificiale, nu pe cale naturală. Motivele: de la intenŃia evitării naşterii
diverse bugete şi jecmănesc fără ruşine populaŃia de dragul profiturilor obscene. unor copii cu malformaŃii până la vanitatea unor bogătaşi care vor ca urmaşii să le
Oameni ce altfel par normali şi te-ai aştepta să se controleze pentru necesităŃile şi semene perfect; sau, de la incapacitatea de a face copii provocată de stres până la
avantajele convieŃuirii, devin aroganŃi, iar în egoismul lor nu se sinchisesc de depăşirea vârstei optime de procreere, la femeile care vor să reuşească în carieră.
nimic: familie, prieteni, oameni, organizaŃii, Ńări. Aşa apar nemulŃumirile, stresul, Sexualitatea nedirijată spre dragoste, maternitate, creşterea copiilor – este numai
bolile nervoase şi de sistem, conflictele de orice natură: în familie, de muncă, chiar o formă de sclavagism biologic. Societatea în care sexul este un criteriu valoric pus
politice, interetnice sau internaŃionale. Dar şi alte comportamente reprobabile, de mai presus de maternitate iar pornografia mai presus de dragoste se angajează pe
exemplu şpaga, care e o încercare iraŃională a funcŃionarului public de a domina drumul decadenŃei – şi mai departe, al dispariŃiei.
22
Cu cât acceptăm mai repede aceste realităŃi, cu atât va fi mai uşor de acceptat (sărăciei), cât de comparaŃia diferenŃei de venituri, avere, succes, putere etc.,
adevărul despre viaŃă şi vor putea fi îmbunătăŃite relaŃiile cu ceilalŃi oameni. Vom produsă de inegalitatea şanselor şi a potenŃialului individual. Toată istoria scrisă a
putea să-i înŃelegem şi să-i acceptăm, să-i ajutăm sau să-i potolim. lumii e plină numai cu descrierea încercărilor unora şi altora de a demonstra (prin
În interesul lor – şi al nostru. lupte politice sau armate) că ei sunt mai alfa decât alŃii, după lozinca: scoală-te tu
Pe vremuri, împăraŃii chinezi numeau eunuci ca prim miniştri sau înalŃi ca să mă aşez eu! (sau: mori tu ca să îŃi iau eu locul! Oamenii sunt unica specie de
funcŃionari, conştienŃi că dregătorii testiculaŃi produc blestemăŃii. O idee cu vieŃuitoare ai cărei membri se omoară între ei!).
valabilitate universală şi eternă! Întrucât boala fuduliei este la fel de indiscutabilă sau inevitabilă ca şi lupta pentru
existenŃă, faptul că gândim şi aparŃinem unei civilizaŃii ne obligă să controlăm cu
permanentă vigilenŃă pornirea instinctuală şi să o reducem la dimensiuni
2.2.2. Instinctele şi civilizaŃia acceptabile, prin doze regulate de smerenie şi confruntare cu realitatea. Soarta
Sexul vinde (un expert în reclamă) civilizaŃiei este strâns legată de a speciei. Pe de o parte, fără instinct sau fudulie
Sexualitatea necontrolată produce orgoliul, egoismul şi competiŃia pentru putere. (testicolele se mai numesc şi fudulii) specia ar dispare, prin neînmulŃire. (SituaŃie pe
Numeroşi oameni aparent sănătoşi suferă însă de fudulie, unii fiind chiar putred de care o vedem, mai ales în Ńările avansate.) Pe de alta, manifestarea neîngrădită a
bolnavi. Această boală distructivă nu are limite. Când se va descoperi centrul instinctelor produce războaie, distrugerea ecosistemului etc., adică îndrumă specia
Universului, mulŃi o să fie foarte dezamăgiŃi că nu erau ei buricul lumii. tot spre dispariŃie. În această cursă spre degenerare, agravată de sporirea civilizaŃiei,
Exacerbarea Egoului şi lipsa umilinŃei e ŃâŃâna dezastrului uman, căci de-a lungul oare specia influenŃează civilizaŃia – sau invers?
istoriei a produs crime, nenorociri, revoluŃii şi războaie, a reuşit să frâneze Eu-l (Ego-ul) personal este factorul motor cel mai important al condiŃiei umane,
progresul umanităŃii, blocând dezvoltarea cunoaşterii şi ridicarea spirituală a pe care îl are de îmblânzit orice individ spre a putea urca cu succes spre vârful
oamenilor. Bolnavii de fudulie exacerbată pot distruge orice legătură între oameni. muntelui, pe poteca spre cunoaşterea şi împlinirea de sine.
Dacă reuşeşti să priveşti situaŃia „din afară”, poŃi să te miri când pricepi că Eu-l nestăpânit ne condamnă să zacem în sucul propriu, produs de maşinaŃiile
oamenii sunt motivaŃi de instincte, că lumea e condusă de instinctele transferate în minŃii noastre. Fudulia flămândă de putere sau glorie te face să crezi că ştii tot; să
toate planurile existenŃei. Dar problema reală n-o constituie instinctul propriu-zis, ci vrei să fii şef, dar să nu accepŃi un şef; să nu te asociezi; să nu accepŃi să greşeşti; să
transferul exagerat şi imixtiunea nestăpânită a hormonilor în celelalte domenii ale respingi toleranŃa, noutăŃile, părerile altora. Orgoliul se comportă ca un paznic la
vieŃii. intrarea în minte, ce retează fără odihnă sau milă orice gând ar încerca să intre în
E clar că fără o trufie zdravănă, sănătoasă şi în bună stare de funcŃionare, oamenii cetate, unul după altul. Egocentrismul ne comandă să ne oprim, să săpăm tranşee şi
nu s-ar mai apuca să facă nimic, nu ar mai avea nici o motivaŃie să caute succesul în să apărăm ceea ce deja am apucat (să învăŃăm). Să avem mintea rigidă, să nu mai
alte activităŃi. Orice om cu pornirile instinctuale satisfăcute vrea să doarmă, nu să acceptăm nici un gând nou şi nici o informaŃie proaspătă. Să preŃuim nespus ceea
se apuce de învăŃat, construit, scris cărŃi, compus lucrări muzicale, creat opere de ce deja ştim şi să nu mai învăŃăm nimic, să înŃepenim în proiect fără a trece la
artă şamd. Fără transferul instinctului în plan intelectual, omenirea ar fi rămas la realizarea lui. Înfumurarea şopteşte "Nu, nu poate fi aşa!" cu mult înainte ca
stadiul de maimuŃe, spun evoluŃioniştii. La urma urmei viaŃa nu e o joacă şi nici o adevărata înŃelegere a problemei să fi avut timpul necesar pentru a creşte şi
utopie. Este o luptă continuă pentru supravieŃuire şi reproducere, o întrecere care maturiza. Orgoliul schizofrenic îi scoate pe unii de pe cărarea ce duce spre
începe cu goana spermatozoidului câştigător sosit la ovul înaintea milioanelor de realitatea obiectivă şi-i aruncă tocmai în fundătura subdezvoltării. Ca urmare, ne
tovarăşi, continuă toată viaŃa cu competiŃia pentru supravieŃuire cu miliardele de cramponăm cu toată forŃa de ce ştiam, de comoditate, de mândrie – şi nu putem
colocatari ai planetei şi se termină pe neaşteptate, cu rugăciunea inutilă "Doamne, înŃelege de ce mereu şi mereu o păŃim, rămânem de căruŃă, o încasăm.
ajută-mă să nu mor acum!". Un tânăr muzician talentat, şcolit la un Conservator de la noi, a câştigat în
Pentru a-şi satisface pornirile instinctuale inconştiente (deci necontrolate) Italia un concurs internaŃional şi a fost angajat la opera Scala din Milano, cu
oamenii recurg la mijloace iresponsabile sau antisociale: aroganŃă, violenŃă, ajutorul unui impresar de acolo. Impresarul, filantrop şi om subŃire, s-a oferit
exploatarea semenilor, tiranie, setea de putere sau dominare (în orice împrejurare: să-l găzduiască până ce tânărul urma să-şi găsească o locuinŃă. După ce l-a
politică, ringul de box, la lucru, în familie etc.) - cauza atâtor nenorociri sociale. studiat câteva zile, să vadă cu ce deprinderi venea din lumea lui, italianul i-a
Power is the ultimate aphrodisiac (puterea politică este cel mai tare afrodiziac - dat tânărului un caiet şi i-a cerut să noteze nişte reguli pe care le impunea
Henry Kissinger). Toată agitaŃia oamenilor: progres, conflicte, răscoale, războaie, noua lui stare de angajat al unei companii artistice faimoase.
reforme, etc. este provocată nu atât de valoarea absolută a nivelului de trai
23
Prima regulă suna cam aşa: după ce te piepteni, adună părul din chiuvetă şi mai mari a muncii nu este suficient pentru a păstra civilizaŃia, căci pasiunile
aruncă-l în coşul de gunoi! instinctuale, neraŃionale, sunt mult mai puternice decât interesele raŃionale. De
Tânărul, care se aştepta să audă niscaiva secrete profesionale minunate, în aceea civilizaŃia trebuie să facă mari eforturi pentru a limita agresivitatea
stare a-l ajuta să câştige mai repede glorie şi bani, a rămas cu gura căscată. umană şi a-i reduce manifestările cu ajutorul reacŃiilor psihice de ordin
Povestea mai spune că el n-a înŃeles nimica din întâmplare şi s-a revoltat de cultural. Din păcate, rezultatele au fost slabe. Evident, oamenilor nu le vine
“persecuŃia” şi “jignirea” păŃită, plecând urgent la altă gazdă. Cine ştie, uşor să renunŃe la satisfacerea înclinaŃiei spre agresiune; ei nu au din asta nici
poate şi pentru a putea să se poarte mai departe ca un troglodit, cum făcea un folos.
acasă sau la căminul studenŃesc, fără să-l tulbure cineva. O posibilă soluŃie parŃială este constituirea unui grup relativ mic, în care
MulŃi indivizi şi grupuri de toate felurile au pierdut de-a lungul vieŃii ocazii indivizii să se iubească şi să se unească pentru a-i duşmăni împreună pe toŃi cei
excepŃionale să se ridice învăŃând meserii, teorii sau purtări noi, pentru că Eu-l lor din afara grupului. În felul acesta tendinŃa naturală spre agresiune e satisfăcută
atoateştiutor i-a orbit şi nu i-a lăsat să vadă noile drumuri ce li se deschideau în comod şi relativ inofensiv.” [49]
faŃă. Cartea de faŃă propune Aikido ca o soluŃie acceptabilă, potrivită, promiŃătoare a
Fudulia duce şi la spiritul competitiv, un sentiment care (pe lângă avantaje!) a problemei (auto)strunirii instinctelor, căci nu văd alte soluŃii viabile, nici preocupări
produs multe belele omenirii şi are nevoie de (auto)cenzură – la fel ca instinctele în acest sens. PuŃinele încercări de rezolvare rareori vânturate sunt bazate numai pe
care-l creează. folosirea minŃii; ori, problema e mai mult corporală!
În mod obişnuit, oamenii sunt, sau se lasă, conduşi de instincte (inimă, sentimente O Sensei Morihei Uyeshiba spunea: ”leapădă-te de fudulie (de Ego) şi vei scăpa
etc.), nu de raŃiune. Totuşi, avantajele instinctului sunt vitale, necesitatea sa e de suliŃa morŃii”. A te elibera de fudulie înseamnă să te desprinzi de instincte şi să
evidentă. Aşa dar, soluŃia nu este să eliminăm pornirile şi activităŃile sexuale, ci să nu te mai gândeşti la gloria personală. ”SuliŃa morŃii” o constituie şi criticile celor
înŃelegem situaŃia şi să punem un căpăstru orgoliului deşănŃat. Să căutăm şi să trăim din jur. Când nu te mai preocupă succesul şi faima, nu vei mai fi Ńinta degetelor
„calea de mijloc”. Toată strădania civilizaŃiei, toată educaŃia pentru traiul într-o acuzatoare (suliŃe) care-Ńi pot opri creşterea (şi-Ńi aduc moartea).
comunitate, constă în strunirea instinctelor (nu în anularea lor). Fără acest Aikido e o metodă pentru auto-controlul fuduliei.
control, omul rămâne doar un animal, înclinat să domine prin violenŃă fizică directă
sau mascată.
Deşi ignorat, conflictul dintre instinct şi raŃiune, între hormoni şi creier, între 2.3. DecadenŃa civilizaŃiei
sălbăticie şi civilizaŃie, între violenŃa şi pace, este cea mai gravă problemă a
omenirii gânditoare (şi chiar a speciei umane), încă de la începuturile ei. Plin de nedumerire şi revoltă mocnită faŃă de imbecilitatea neistovită şi nesimŃirea
“Termenul „civilizaŃie” desemnează totalitatea operelor şi organizaŃiilor arogantă a activiştilor comunişti, după loviluŃia din 1989 am reuşit să plec şi eu în
care ne depărtează de starea animală a strămoşilor noştri, cu două scopuri: Vest să văd cum e acolo, sperând că ar fi altfel. Ce dezamăgire!
protecŃia omului contra vicisitudinilor naturii şi reglementarea relaŃiilor CivilizaŃia vest-europeană este un exemplu pentru restul omenirii, o realizare
interumane. CivilizaŃia se sprijină într-o măsură enormă pe principiul excepŃională a minŃii câtorva oameni, puŃini la număr, de care profită foarte mulŃi.
renunŃării la satisfacerea pulsiunilor instinctuale, până acolo că se poate chiar Ea este însă un accident fericit al istoriei, o situaŃie anormală – deoarece se bazează
zice că se bazează pe nesatisfacerea (reprimarea, refularea, sau orice alt pe condiŃii imposibil de reprodus peste tot: prezenŃa unei mase mari de indivizi bine
mecanism) instinctelor puternice. Sublimarea instinctelor constituie una din şcolarizaŃi şi struniŃi (foarte bine manipulaŃi de presa audiovizuală), o elită de
trăsăturile cele mai izbitoare ale dezvoltării în planul civilizaŃiei. Dezvoltarea manageri excelenŃi şi un consum specific de resurse naturale mai mare decât poate
(maturizarea) individului apare ca produsul ciocnirii a două tendinŃe: aspiraŃia asigura planeta. Nu este greu de descifrat că occidentalii trăiesc un vis miraculos –
către fericire pe care în general o numim „egoistă”, şi aspiraŃia la asocierea cu dar iraŃional din punct de vedere ecologic şi vulnerabil în faŃa năvalei calicilor
ceilalŃi membri ai comunităŃii pe care o calificăm drept „altruistă”. pizmaşi şi a barbariei eterne. Spre surprinderea mea, cei mai mulŃi vestici nu
Omul nu e o fiinŃă însetată de iubire, ci are o puternică înclinaŃie instinctuală sesizează nici minunea şi nici pericolele ce-o ameninŃă. Ei consumă cu aroganŃă şi
spre agresiune. Pentru om, aproapele nu e doar un posibil tovarăş şi obiect frenezie autodistructivă moştenirea de civilizaŃie realizată cu multă trudă de
sexual, ci şi un obiect care tentează la agresiune. Din cauza acestei ostilităŃi înaintaşi, fără a mai adăuga ceva spiritual nou şi fără „a crede celui flămând”.
înnăscute faŃă de semeni, societatea civilizată este mereu ameninŃată cu La fel ca nomenclaturiştii comunişti, vesticii se poartă de parcă nu vor muri
dispariŃia. Faptul că asocierea cu alŃi oameni are avantajul unei productivităŃi niciodată. Şi ei sunt tot oameni – adică animale.
24
Nimeni din Vest nu m-a putut lămuri de ce societatea lor mai funcŃionează încă la Azi, cu cât ne convingem mai tare că tot binele este posibil, cu atât avem şi
parametri pe cât de înalŃi, pe atât de ne-naturali. Pentru acest rezultat adormitor o fi presimŃirea că la fel de posibil este şi tot răul: decadenŃa, înapoierea,
de vină oare pacea îndelungată, bazată pe „descurajarea atomică”? barbaria. SiguranŃa epocilor de belşug este o iluzie ce duce la neglijarea
Până la urmă, întors acasă am găsit o carte scrisă acum 70 de ani, dar la fel de viitorului, lăsând conducerea acestuia în seama mecanicii universului.
actuală şi azi, care m-a luminat: inconştienŃa, nebunia şi agresivitatea generalizată Capitalismul ca şi comunismul presupun că viitorul optim al dorinŃelor
în viaŃa personală sau internaŃională nu sunt întâmplătoare; civilizaŃia occidentală noastre se va realiza de la sine, ca şi inevitabilitatea fenomenelor
actuală le naşte inevitabil: astronomice.
„CivilizaŃia europeană a suferit în secolul 19 un salt uriaş, revoluŃionar, Omul-masă se obişnuieşte să nu mai facă apel, din proprie iniŃiativă, la vreo
datorită aplicării principiilor democraŃiei liberale şi a progresului tehnicii. instanŃă din afara lui. El e mulŃumit aşa cum este. Cu sinceritate şi fără
Acestea au dus la apariŃia unor mase mari de oameni noi – omul mediu, care vanitate, el pretinde - ca şi când ar fi cel mai firesc lucru, că tot ce se găseşte
nu mai este nici sărac, chinuit de grijile existenŃei – dar nici evoluat la nivelul în el e bun: opinii, pofte, preferinŃe, plăceri. De ce n-ar face-o, atâta vreme
cultural şi moral al minorităŃilor de elită cu care el se compară şi asemuieşte. cât nimic şi nimeni nu-l sileşte să admită că el este de fapt un om de mâna sau
Omul-masă, omul mediu modern, beneficiază de toate avantajele materiale şi calitatea a doua, mărginit şi incapabil să creeze sau să conserve civilizaŃia
sociale oferite de statul excelent organizat de epocile anterioare. Omul masă care îi susŃine toate mofturile?
se caracterizează printr-o liberă expansiune a dorinŃelor, deci a persoanei Omul-masă n-ar recurge la ceva din afara lui dacă împrejurările nu l-ar sili
sale, şi o lipsă principială de recunoştinŃă fată de tot ceea ce i-a asigurat o cu brutalitate. Or, actualmente, situaŃiile nu-l mai obligă, aşa că el se crede
existenŃă uşoară. Ambele trăsături alcătuiesc cunoscuta psihologie a copilului singurul stăpân al vieŃii sale.
răsfăŃat, de bani gata. În schimb, omul superior, sau de elită, din orice epocă, se caracterizează
Moştenitor al unui trecut îndelungat şi genial – prin inspiraŃie şi strădanii – printr-o pornire sau necesitate interioară de a recurge la o regulă exterioară,
noul vulg a fost răsfăŃat de lumea înconjurătoare. A răsfăŃa înseamnă a nu care îi este superioară şi în slujba căreia se pune de bunăvoie. Omul de elită
îngrădi dorinŃele, a crea unei fiinŃe impresia că totul îi este permis şi nu-i este cere mai mult de la sine însuşi, pe când omul de rând nu cere nimic de la sine,
impusă nici o obligaŃie. FiinŃa răsfăŃată nu ştie care îi sunt limitele, nu-şi ci se mulŃumeşte cu ce deja este, şi e încântat de el. Contrar părerilor
cunoaşte lungul nasului. Tot evitând orice presiune din afară, orice ciocnire obişnuite, nu masa ci făptura de elită trăieşte într-o servitute esenŃială. ViaŃa
cu alte fiinŃe, ajunge să creadă că numai ea există pe lume şi nu mai Ńine cont i se pare fără rost dacă n-o pune în serviciul unei obligaŃii superioare. De
de ceilalŃi – dar mai ales, nu mai poate crede că cineva ar putea să-i fie acea el nu consideră necesitatea de a servi drept presiune; când, din
superior. întâmplare această necesitate dispare, se simte neliniştit şi inventează noi
Aceste mase răsfăŃate sunt suficient de proaste ca să creadă că organizarea reguli şi îndatoriri, mai exigente. Aceasta este viată înŃeleasă ca disciplină,
materială şi socială a societăŃii, pusă la dispoziŃia lor, este de origină viaŃa nobilă. NobleŃea se defineşte prin exigenŃă, prin obligaŃii, nu prin
naturală, la fel ca aerul sau soarele. În felul acesta se explică şi se defineşte drepturi. “Plebeul trăieşte după bunul său plac; nobilul aspiră la ordine şi
absurda stare de spirit a maselor: nu le preocupă nimic altceva decât propria lege” (Goethe).
lor bunăstare - dar totodată ele s-au disociat de cauzele acestei bunăstări. Privilegiile nobleŃii nu sunt la origine concesii sau favoruri, ci cuceriri. În
Cum ele nu-şi dau seama că civilizaŃia este o invenŃie şi o construcŃie principiu, păstrarea lor presupune condiŃia ca privilegiatul să fie în stare să le
miraculoasă, care nu se poate susŃine decât cu mari eforturi şi precauŃii, recucerească oricând apare necesitatea, sau ori de câte ori şi le dispută cu
ajung să creadă că au dreptul înnăscut de a pretinde avantajele respective altcineva. Aşa dar privilegiile sau drepturile private reprezintă rezultatul
fără nici o reŃinere. eforturilor individului, nu sunt o posesiune pasivă ori o simplă bucurie. În
Şcolile au reuşit să predea maselor tehnicile vieŃii moderne, dar nu şi să le schimb, drepturile comune – cum sunt cele ale “omului şi cetăŃeanului”
educe. Masele au primit instrumente pentru a trăi intens, dar nu şi obişnuit – sunt o proprietate pasivă, un dar al soartei, un simplu uzufruct sau
sensibilitatea pentru marile îndatoriri istorice; li s-a inoculat în mod violent beneficiu, nedatorându-se vreunui efort anume.
orgoliul şi puterea mijloacelor moderne, dar nu şi spiritul în care au fost Majoritatea oamenilor nu sunt în stare de alt efort decât cel strict impus ca
născocite. De aceea nu vor să aibă nimic în comun cu spiritul; noile generaŃii reacŃie la o necesitatea externă. PuŃinele persoane capabile de efort spontan
se pregătesc să preia conducerea lumii de parcă aceasta ar fi un paradis fără şi gratuit sunt izolate şi par aproape nişte monumente. Ele sunt oameni de
urme vechi, fără probleme tradiŃionale şi complicate. elită, nobilii, singurii activi şi nu reactivi, cei pentru care a trăi înseamnă o
25
tensiune permanentă, un antrenament necontenit. Antrenament = askesis. CivilizaŃia tehnică actuală este un produs miraculos al istoriei. Pe tot
Aceştia sunt asceŃii. cuprinsul pământului şi de-a lungul istoriei fizico-chimia a reuşit să se
Omul inteligent se descoperă mai tot timpul în vecinătatea prostiei şi face un constituie şi dezvolte numai şi numai în teritoriul restrâns, delimitat de
efort să se distanŃeze de ea. În schimb, nerodul nici măcar nu-şi bănuieşte patrulaterul cu vârfurile în Londra, Berlin, Viena şi Paris, numai în secolul
prostia, se crede spiritual, şi astfel se explică liniştea sufletească de invidiat 19. Adică, ştiinŃa experimentală – care a creat tehnica actuală - este un
cu care imbecilul se complace şi se instalează în propria-i tâmpenie. accident fericit, nu face parte dintr-o evoluŃie previzibilă a istoriei.
Neghiobul e prost pe viaŃă şi de neclintit – fiind mai periculos decât un CivilizaŃia devine tot mai complexă pe măsură ce progresează. Problemele
ticălos. Pentru că ticălosul se mai şi odihneşte uneori; prostul, niciodată. pe care le ridică sunt tot mai încurcate. Pe de altă parte, numărul persoanelor
Omul-masă nu e nătărău, dar această capacitate nu-l ajută deloc, ci al căror spirit este la înălŃimea acestor probleme scade pe zi ce trece tot mai
dimpotrivă, îl face să se închidă şi mai tare în sine. Problema e că omul-masă tare. Dezechilibrul între subtilitatea complicată a problemelor actuale şi
proclamă şi impune dreptul mediocrităŃii, sau mediocritatea ca pe un drept. El incapacitatea spiritelor se va accentua şi constituie tragedia fundamentală a
are cele mai mărginite idei despre tot ce se întâmplă şi urmează să se civilizaŃiei. Omul eşuează pentru că nu poate Ńine pasul cu progresele propriei
întâmple în Univers. De acea nu mai ascultă pe alŃii, căci la ce i-ar folosi, din sale civilizaŃii” [10].
moment ce deja are răspuns la toate? Nu mai are timp de ascultat alte păreri, Deja anticii spuneau că “bogăŃia e fără capăt” şi “Koros (îndestularea) naşte
ci dimpotrivă, numai de pronunŃat, de luat hotărîri. Nu există chestiune legată Hybris (nenorocire)”. BogaŃii vor să devină şi mai avuŃi, dar asta provoacă un fel de
de viaŃa publică în care el să nu intervină, orb şi surd cum e, pentru a-şi isterie colectivă. Cei care ieri căutau puterea politică, azi aleargă după cea
impune “opiniile”. financiară. Însă la fel cum goana după puterea politică şi concentrarea ei în mâinile
Dar “ideile” omului mediu nu sunt autentice, nici corecte, adeseori nici câtorva a dus la nenorocirea numită totalitarism, tot aşa goana actuală după puterea
coerente, pentru că el nu caută adevărul. Ideile rezultă din discuŃii, purtate financiară va duce la alt dezastru.
conform unor reguli culturale. Însă nu există cultură dacă nu există principii Obsesia puterii, de orice fel – politică, financiară etc. – arată o conştiinŃa viciată
de legalitate civilă la care să se poată apela, dacă nu există respect pentru care stă sub semnul răului (Pleonexie). Iar oamenii şi minŃile atinse de Pleonexie nu
anumite baze intelectuale la care să ne referim într-o dispută. Când nu există mai au nimic sfânt, în afară de propria lor îmbogăŃire şi setea de putere nelimitată.
cultură – apare barbaria. Este o formă de boală mintală care, netratată, duce până la urmă la conflicte sociale
Barbaria înseamnă lipsa normelor şi imposibilitatea oricărui apel. şi chiar la dezorganizarea întregii Ńesături sociale, la Dysnomie (oprimarea celor
Masele s-au decis sa conducă societatea fără a fi în stare s-o facă. Omul mulŃi de cei puŃini) - adică monopolizarea puterii fie de cei foarte bogaŃi
mediu se trezeşte cu “idei” pe care însă nu e capabil să le producă. El nu (Oligarhie), fie de cei foarte săraci (dictatura proletariatului)[17].
acceptă dialogul şi de teama că ar pierde acceptând discuŃia, respinge SituaŃia noastră este chiar mai complicată. Sărăcit, fraierit şi distrus sufleteşte
obligaŃia de a respecta vreo instanŃă din afara lui. Nu vrea să mai dea decenii de-a rândul, omul obişnuit din societatea totalitară comunistă şi-a pierdut
explicaŃii şi nici măcar nu vrea să aibă dreptate, ci pur şi simplu doar să-şi una din capacităŃile esenŃiale ale fiinŃei umane: credinŃa şi capacitatea de a crede.
impună opiniile. Apare aşadar “dreptul” de a nu avea dreptate, dreptatea Fără credinŃă, el a devenit un nomad care trăieşte de azi pe mâine sub imperiul
nedreptăŃii, nevoia “acŃiunii directe”. Adică forŃa, pe care civilizaŃia încerca stimulilor exteriori, dar mai ales, sub stăpânirea condiŃionărilor materiale.
s-o transforme în ultim argument în rezolvarea conflictelor, devine primul DispariŃia partidului unic (ultima instanŃă care îi guverna existenŃa), a accentuat şi
argument. mai mult criza spirituală. Fenomenul este mai acut la noi, căci răsturnarea
Întregul complex al convieŃuirii umane evoluate se degradează treptat sub regimului totalitar a fost mai bruscă decât în alte părŃi. Ca urmare banul, sau viŃelul
efectul noului regim în care instanŃele indirecte sunt suprimate. In relaŃiile de aur, a devenit idolul cel mai adorat şi în numele lui se calcă în picioare toate
sociale este suprimată “educaŃia aleasă”, relaŃiile sexuale îşi reduc la minim celelalte valori, inclusiv justiŃia şi dreptatea socială. Principiile tradiŃionale de
formalităŃile. căpătâi, cum ar fi: „iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuŃi” sau „să-Ńi câştigi
Masa nu doreşte să trăiască în comun cu altceva decât cu ea însăşi. Urăşte pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunŃii” au fost înlocuite cu: „iubeşte-te pe
de moarte tot ce nu este ea. Iată deci că masele intervin numai violent. Omul tine însuŃi” şi „caută succesul lesnicios şi rapid”.
dominant azi este un barbar, un primitiv ivit în mijlocul unei lumi civilizate.
Omul-masă nu Ńine cont de raŃiune şi nu învaŃă nimic decât pe propria-i piele.
26
2.4. “S”urile îndestulaŃilor Tinerii (şi nu numai ei) pregetă să meargă pe jos sau cu bicicleta, parcă ar fi
fost născuŃi în autobuz sau automobil. Nu pot uita naivitatea unor profesori străini,
UitaŃi-vă în jur, nu e nevoie să căutaŃi prea mult, sau prea departe: mulŃimi de invitaŃi la o universitate din Bucureşti. Uitându-se în curtea instituŃiei, au rămas
oameni, mai ales tineri - slăbănogi, cocoşaŃi, ochelarişti, incapabili să sară, să miraŃi că nu văd bicicletele studenŃilor, obişnuiŃi fiind la ei acasă cu o puzderie de
deosebească stânga de dreapta, să alerge, să dea sau să primească un brânci. Femei biciclete, care producea destule probleme administrative. Străinii interpretau
obeze, lălâi, deşelate, care merg ca raŃele şi se ceartă mereu. Chiar cei a căror invizibilitatea parkingului drept o mare performanŃă organizatorică, nu puteau
meserie e lupta, de la badigarzi civili până la colonei şi generali din poliŃie sau concepe că bicicliştii nu există!
armată, sunt obezi, guşaŃi, neîndemânatici. Peste tot vedem oameni taraŃi şi bolnavi, Automobilul cauzează mai multe boli şi decese prin sedentarismul pe care-l
incapabili să facă faŃă sarcinilor de serviciu sau să procreeze copii sănătoşi. provoacă decât prin nenumăratele accidente de circulaŃie.
CivilizaŃia a îndepărtat ameninŃarea foamei şi imediat oamenii au profitat, nu De-a lungul evoluŃiei lor, oamenii au fost câteva milioane de ani culegători de
pentru a face ceva înălŃător - ci pentru a-şi satisface restul instinctelor şi a se hrană, vânători şi păstori; vreo 5 000 de ani agricultori; dar numai de 100-200 de
îndepărta de Natură. Bolile civilizaŃiei se datoresc plăcerilor cărora oamenii li se ani muncitori sau funcŃionari. Adică, omul a fost strâns legat de Natură o perioadă
supun – în loc să le strunească. Cine se lasă stăpânit de pântec – va avea în incomparabil mai lungă decât aceea în care a devenit sedentar şi s-a bazat pe
realitate mulŃi alŃi stăpâni (printre care nenumăraŃi microbi). maşini. Prin urmare sedentarismul reprezintă o situaŃie potrivnică naturii umane, ba
Statisticile arată cum inconştienŃa şi iresponsabilitatea scurtează viaŃa: chiar una eminamente distructivă, ce creează condiŃii favorabile pentru apariŃia sau
- fumarea a peste 10 Ńigări pe zi - scade viaŃa cu 10 ani; dezvoltarea a numeroase boli, între care cele cardiovasculare sunt pe primul loc.
- două pahare de băuturi alcoolice pe zi la femei, sau trei la bărbaŃi - scad viaŃa cu Sedentarismul constituie una din principalele cauze ale morbidităŃii şi mortalităŃii
12 ani; pe glob. Inactivitatea fizică provoacă anual 2 milioane decese şi pierderi economice
- stresul acumulat în activitatea obişnuită - scade viaŃa cu 5 ani; de 19 milioane ani concedii de boală, plus circa 20% din cazurile de ischemie
- alimentaŃia bogată în grăsimi - scade viaŃa cu 12 ani; cardiacă, diabet şi unele cancere. Sedentarismul sporeşte cheltuielile globale pentru
- lipsa a 20 minute de mişcare pe zi - scade viaŃa cu 14 ani. sănătate fie direct, fie indirect - prin cazurile de hipertensiune, nivel ridicat de
Principalele cauze ale bolilor celor sătui – afară de cea genetică - sunt: gândurile colesterol şi obezitate. Tutunul, alimentaŃia greşită şi lipsa de mişcare constituie
(rele), hrana (dăunătoare), lipsa de mişcare, adică cei 3 “S”: Sedentarismul; principalele cauze ale bolilor cronice.
Stresul; Supraalimentarea (AlimentaŃia greşită). Sedentarismul adulŃilor creşte cu vârsta şi e răspândit mai mult la femei, săraci şi
cei cu puŃină şcoală – mai puŃin la bărbaŃi, respectiv la cei cu dare de mână şi cu
mai multă şcoală. OMS apreciază că la nivel mondial peste 60% din adulŃi nu fac
2.4.1 Sedentarismul destulă mişcare iar 25% nu fac deloc. Studiile OMS dovedesc că până şi copiii din
ViaŃa omului modern a ajuns să depindă tot mai mult de maşini şi tehnologie, toată lumea au devenit sedentari – mai ales în zonele sărace ale oraşelor. Şcoala,
rezultatul fiind înlocuirea aproape totală a efortului fizic. Nimeni nu mai merge pe părinŃii şi viaŃa au redus drastic timpul alocat educaŃiei fizice, copiii petrecându-şi
jos chiar şi atunci când distanŃele de parcurs sunt foarte mici, iar urcatul scărilor timpul liber la televizor sau la calculator. Două treimi din copiii celor mai multe
fără folosirea ascensorului este aproape de neconceput. Oamenii stau şi pierd Ńări, indiferent că sunt bogate sau sărace – nu se mişcă destul. Jumătate din tinerii
vremea (în realitate, propria lor viaŃă) aşteptând jumătate de oră un autobuz, pentru cu 12-21 ani nu fac sport cu regularitate, fetele mult mai puŃin decât băieŃii; cei
a ajunge la o staŃie - la care mergând pe jos ar fi ajuns într-un sfert de oră. mari mai puŃin decât cei mici. Doar un sfert din studenŃi fac regulat mişcare.
Plimbările pe jos, fotbalul jucat în curtea şcolii, mersul cu bicicleta prin parc, tot Sedentarismul produce următoarele efecte nocive:
ceea ce înseamnă mişcare a fost treptat înlocuit de privitul la televizor, joaca la - corpul se moleşeşte, muşchii şi alte organe nefolosite se atrofiază;
calculator şi navigarea pe Internet. Asemenea activităŃi stimulează mintea dar - moartea prematură - pe locul doi al cauzelor, după fumat;
ignoră corpul, iar implicaŃiile lor pe termen lung sunt catastrofale. - îngrăşarea – iar obezii au şanse mai mari să facă boli cardiovasculare, diabet,
Efortul fizic e considerat la noi o ruşine, nu o necesitate. Sport se mai face doar artrită şi unele cancere (colon etc.);
pe ici pe colo, însă nu mai este un mijloc pentru obŃinerea sănătăŃii, ci a devenit un - boli ale oaselor, coloanei vertebrale, muşchilor şi articulaŃiilor;
spectacol şi o afacere. Pe munte eu întâlnesc numai turişti străini cu rucsacul în - creşterea riscului de căderi şi fracturi;
spate, băştinaşii stau şi chefuiesc în vale, la cabană. - creşterea stresului, anxietăŃii, depresiei, sentimentului de singurătate;
- necesitatea mai multor îngrijiri medicale, medicamente şi spitalizare;
27
- creşterea probabilităŃii de a ajunge delincvent, datorită plictiselii; anormală a organismului se numeşte stres. Efectele sale pot fi: stări de anxietate
- degradarea biologică; (frică fără motiv); panică, palpitaŃii, ameŃeli, sufocare, slăbiciune, transpiraŃie;
- nefericire. insomnie; tulburări emoŃionale (depresii, iritabilitate, nervozitate, plâns din senin);
Degenerarea îi împinge pe oameni spre voyeurism (vezi filmele porno, sau incapacitatea de a face faŃă unor condiŃii mai grele de lucru sau trai. Stresul
emisiunea Big Brother de la TV), la incapacitatea de comunicare (vezi sutele de mii psihologic favorizează cancerul – prin reducerea activităŃii imunitare, scăzând
de procese penale), la exhibiŃionism (vezi tinerii care umbră dezbrăcaŃi pe stradă) şi vigilenŃa organismului, ceea ce permite celulelor precanceroase să crească
altele. nedescoperite.
Specia umană se degradează. Mai sunt încă destule femei tinere frumoase, dar La om, în cazul unui pericol, dar şi al stresului, glanda suprarenala secretă
mulŃi masculi sunt lamentabili, cu o condiŃie fizică mizerabilă şi feŃe de mutanŃi sau cortizon şi adrenalină. Aceşti hormoni au două efecte importante:
de pitecantropi. FrunŃi mici, nasuri îngrămădite, ochi puchinoşi, bărbiile înghiŃite de - unul mai cunoscut: accelerează şi excită unele funcŃii care servesc la
gât, obrajii supŃi sau puhavi, torsul îngust, braŃele prea scurte sau prea lungi, burŃile supravieŃuirea imediată: mobilizarea energiei, contracŃiile musculare etc.;
de bere atârnate peste curea, grăsime la talie, bazinul lat, picioarele crăcănate şi - şi unul mai necunoscut: încetinesc mult alte funcŃii vitale care au ritm lent, se
subŃirele, cu musculatura gambei pe exterior, cu degete umflate, labe cu monturi şi desfăşoară pe termen lung, nu sunt necesare supravieŃuirii imediate: creşterea
unghii încarnate sau teşite, statura fără eleganŃă, mersul şleampăt cu lipsă de oaselor, digestie, refacerea Ńesuturilor etc.
coordonare între membre. Aşa că trei minute de adrenalină şi cortizon pot fi bune şi tolerate de organism, pe
Este vorba de dispariŃia selecŃiei naturale şi triumful socialului asupra speciei, ca vremuri chiar foloseau la salvarea vieŃii. Dar în zilele noastre, oamenii sunt stresaŃi
urmare a “evoluŃiei” societăŃii. Puterea masculului, care atrage femela, nu mai stă tot timpul! InjecŃia de cortizon şi adrenalină pe durată mare: ore, zile are consecinŃe
în frumuseŃe şi muşchi, ci în contul la bancă şi în prestigiul social. Este de aşteptat dezastruase asupra organismului: boli, degenerare, îmbătrânire timpurie. Datorită
ca generaŃiile următoare, rezultate din această împerechere nefastă între femele structurii asemănătoare progesteronului, cortizonul în exces înşeală organismul
frumoase şi masculi burtoşi cu bani şi poziŃii cheie în societate, să dea naştere unor femeilor, care nu mai produce progesteron, provocând infertilitatea.
masculi încă şi mai dezagreabili la vedere, mai degeneraŃi din punctul de vedere De ce e omul stresat? Din multe şi diverse cauze: evenimente neaşteptate (decesul
biologic. Dacă vreodată solicitările fizice vor redeveni, dintr-un motiv sau altul, unei persoane dragi, o dezamăgire sentimentală, conflicte în familie sau în afara ei),
criteriul de supravieŃuire, atunci cei mai mulŃi dintre noi vor pieri… evenimente din cadrul activităŃilor zilnice (condiŃii grele de lucru, examene
În SUA, costurile îngrijirilor medicale provocate de sedentarism au fost de 29 prelungite, grija zilei de mâine, şomaj). Femeile sunt şi mai ameninŃate, din cauza
miliarde dolari în 1987, crescând la 76 miliarde în 2000. emancipării care le-a schimbat modul de trai patriarhal, fără emoŃii (stat acasă,
Raportul OMS pe 2002 arată că motivele principale ale mortalităŃii înainte de crescut copii), într-altul permanent stresant (studii, ierarhie profesională, probleme
termen sunt: bolile de inimă (infarctul, ateroscleroza etc.), drogurile (halucinogene, financiare).
tutunul, alcoolul, televiziunea etc.), diabetul şi obezitatea. Toate se datorează în Fără să ne da seama trăim într-o stare de stres sedentar generalizat. 40% din
principal sedentarismului – chiar dacă mai contribuie şi alte cauze secundare. populaŃie este supusă unui nivel ridicat de stres. În SUA 50% din populaŃie suferă
În plus, sedentarismul produce violenŃă. Indiferent că face sau nu efort fizic, de depresie şi înghite tranchilizante – cel mai cunoscut fiind Prozac. Dar
corpul omului secretă hormoni pentru că aşa este el programat genetic. Lipsa unei medicamentele antidepresive au efecte secundare rele: coşmare, tendinŃa la violenŃă
respiraŃii corecte şi a transpiraŃiei face ca hormonii să nu se consume ci să se etc.
acumuleze, otrăvind creierul, care va gândi agresiv. Suporterii fotbalistici sunt doar Stresul profesional este a doua problemă gravă de sănătate la locul de muncă,
un exemplu dintr-o mie. după durerile de spate (care în cea mai mare parte sunt provocate sau agravate tot
de sedentarism). El afectează unu din trei angajaŃi din Uniunea Europeană (UE),
adică peste 40 milioane salariaŃi şi conduc la apariŃia afecŃiunilor cardiovasculare la
2.4.2 Stresul 16% din bărbaŃi şi 22% din femei. Stresul profesional provoacă 50% - 60% din
zilele de concediu de boală şi produce pagube de circa 20 miliarde euro pe an în
Nu e destul să ai tu noroc, ca să te bucuri mai trebuie economia UE (fără a mai Ńine seama de pierderile şi mai mari produse prin scăderea
şi ca ceilalŃi să nu aibă! (din folclorul Internet) productivităŃii muncii).
Orice factor din mediu (temperatură, poluare, emoŃie, efort, traumatism, Totuşi, stresul e în mare parte o problemă de gândire – nu un factor obiectiv.
schimbare etc.) care tinde să modifice un echilibru existent şi provoacă o reacŃie Orice diferenŃă faŃă de alŃii: venit mai mic, poziŃie ierarhică inferioară, diferenŃa de
28
statut social, aspect fizic etc. naşte stres, deoarece îi arată respectivului că nu este ale funcŃiei sexuale până la impotenŃă; înrăutăŃirea calităŃii spermei şi scăderea
masculul sau femela alfa. fertilităŃii masculine; ateroscleroză; constipaŃie; afecŃiuni ale ficatului.
Studiile arată că la maimuŃele babuine, şeful grupului - masculul dominant (alfa), Dacă lucrurile merg tot aşa, peste 15 ani obezitatea va deveni principala cauză a
îi brutalizează permanent pe toŃi membrii cetei. El e bine mersi, dar restul deceselor, iar copiii obezi (40% din populaŃie!) vor muri înaintea părinŃilor lor din
babuinilor sunt foarte stresaŃi. Analizând secŃiuni prin arterele unora şi altora, cauza alimentaŃiei greşite! (Jamie Oliver).
savanŃii au constatat că ale subordonaŃilor sunt înfundate. Adică, extrapolând la
oameni: şefii sunt relaxaŃi, nestresaŃi, iar subalternii sunt mereu stresaŃi. Persoanele
cu venit mare şi situaŃie profesională bună, şefii, bogătaşii, au siguranŃa zilei de 2.5. “S”urile calicilor
mâine, fac ce vor ei, au control asupra vieŃii proprii, se hrănesc mai bine (cu
alimente mai sănătoase, scumpe; la ore adecvate) – în timp ce subalternii sau săracii Nici cei cu adevărat nevoiaşi nu arată mai bine din punctul de vedere al omului
au condiŃii mai proaste de viaŃă. ideal: şi ei au corpuri degenerate, şi ei suferă de lipsa educaŃiei fizice.
Oamenii se îmbolnăvesc din cauza propriului complex de inferioritate. Invidia “S”urile specifice acestora sunt: sărăcia, subdezvoltarea, subalimentaŃia – deşi
poate provoca suferinŃe grave: diabet, cancer, boli cardiovasculare sau psihice. S-a adeseori se întâlnesc şi la ei sedentarismul, stresul, alimentaŃia greşită.
constatat că în vreme de război scade incidenŃa bolilor cardiovasculare, populaŃia Săracii sunt handicapaŃi siliŃi de condiŃii din afara lor, asupra cărora ei au prea
devenind mai sănătoasă!? Motivul: războiul îi apropie pe oameni, dispar diferenŃele puŃin sau deloc vreo influenŃă, spre deosebire de sedentarii, stresaŃii şi
de rang, stratificările sociale, toŃi sunt la fel de stresaŃi – adică, în mod neaşteptat, supraalimentaŃii bogaŃi – care sunt handicapaŃi voluntari, benevoli. Ciudat că există
mai puŃin stresaŃi! (Plus că mănâncă mai puŃin, adică mai sănătos). şi mulŃi bogaŃi “săraci” (închipuiŃi) – de fapt invidioşi, sau subdezvoltaŃi bogaŃi
Aşa dar, bolile asociate stresului sunt cauzate mai mult de greşita funcŃionare a (vezi şeicii arabi plini de petrodolari).
minŃii – decât de „greutăŃi”, alimentaŃie necorespunzătoare, sărăcie etc. Spre deosebire de cea temporară sau întâmplătoare, sărăcia endemică este o
consecinŃă istorică, de lipsă a unei sursei de câştig, a instrucŃiei şi educaŃiei, timp de
generaŃii succesive, dar uneori şi un rezultat biologic, fiind produsă de indivizi cu
2.4.3. SupraalimentaŃia un material genetic precar, degenerat din cauza condiŃiilor vitrege de viaŃă.
Mâncăm total greşit din punctul de vedere al igienei moderne. De generaŃii ne-am E normal ca săracii endemici să fie Ńinta cea mai justificată a oricărui fel de ajutor
obişnuit să mâncăm nesănătos. Numărul obezilor a crescut de 6 ori în ultimii 10 ani real din partea societăŃii.
(aparent împreună cu numărul de avorturi!?) ajungând la 25-65% dintre români
(70% la americani), iar un milion au forme grave ale bolii, cu complicaŃii. În
Europa, România este pe locul 3 la răspândirea obezităŃii (ElveŃia are ultimul loc). 2.6. Omenirea – încotro?
Obezitatea a dvenit o boală socială: în lume sunt 2,3 miliarde supraponderali, din
care 1,5 miliarde obezi. 2.6.1. Sedentarii de azi – monştrii de mâine
În creier, zonele în care apar senzaŃiile de plăcerea mesei, plăcerea sexuală şi
satisfacŃia relaŃiilor sociale sunt învecinate, astfel că senzaŃiile respective sunt "AtenŃie, mîine rău" (Dan Stanciu)
interschimbabile. ExcitaŃia uneia din zone, de exemplu printr-o masă copioasă (care Continuând să nu facă mişcare şi să-şi distrugă mediul ambiant, fără să-şi dea
este mai uşor de procurat), suplineşte insatisfacŃia din celelalte două domenii seama românii se întrec pentru a deveni primii „oameni ai viitorului”, aşa cum îi
(relaŃii sexuale, relaŃii sociale) – mai greu de satisfăcut. imaginează paleontologul Dougal Dixon. În cartea sa “După om”, adevărat tratat de
Un număr din ce în ce mai mare de elevi din ciclul primar au devenit atât de obezi biologie futuristă, el presupune optimist că specia umană va reuşi să
şi molateci încât nici nu pot lua parte la programele de educaŃie fizică specială, supravieŃuiască totuşi dezastrului ecologic pe care singură l-a provocat. Dar cum?
pentru slăbire. La copii, obezitatea e o problemă gravă, pentru că se produce prin “AgăŃată cu gheare puternice de ramurile unui copac, o creatură informă,
creşterea numărului de celule adipoase; la adulŃi, ea apare prin creşterea volumului acoperită cu bulbi şi artere roşii, pulsând încet, aşteaptă răsăritul. Când
celulelor adipoase existente (boala e cumva reversibilă). Obezitatea, în afara primele raze ale soarelui se târăsc de-a lungul câmpiei moarte, fiinŃa se desface
aspectului respingător, provoacă: dureri de spate şi la articulaŃii; scăderea asemeni unui mugur, absorbind căldură şi energie, apoi se desprinde şi
capacităŃii de efort fizic; creşterea pulsului; hipertensiune; diabet; cancer; perturbări planează spre un lac vâscos unde bea prin trompa ce-i porneşte din mijlocul
trupului ghebos. Printre încreŃiturile pielii şi venelor apare o faŃă: un chip
29
omenesc. Scena ar putea să se petreacă pe Pământ, iar strania creatură de pe Ce să vorbim însă despre viitorul îndepărtat, când deja situaŃia sănătăŃii
creanga acoperită cu muşchi este omul viitorului, urmaşul nostru. poporului nostru e îngrozitor de proastă. În ultimii ani, din cauza sedentarismului,
Cauzele degenerării omului sunt în principal sedentarismul, poluarea şi stresului, mentalităŃii de milog, starea de sănătate a populaŃiei s-a degradat: la
războaiele, care vor da naştere unor defecŃiuni genetice, transmise şi ultimile încorporări erau respinşi prea mulŃi tineri cu deficienŃe fizice; în şcoli şi
amplificate o dată cu trecerea mileniilor, până când aproape fiecare individ ar universităŃi doar 3% dintre elevi şi studenŃi fac sport; afecŃiunile aparatului
deveni purtătorul unei boli. S-ar putea chiar ca inima şi plămânii să se atrofieze cardiovascular s-au dublat. Datorită scăderii vitalităŃii cetăŃenilor săi „în
nepermis de mult, astfel încât pentru a supravieŃui oamenii viitorului să fie următoarele decenii România va deveni pustie, populaŃia ei va scădea cu o treime
nevoiŃi a se baza pe tehnologie (implanturi, proteze, aparate suport etc.). (7 milioane)!” (Ion Iliescu, 2004).
Omul riscă să devină în viitor o patetică boccea de organe şi membre veştede. Lumea, Natura, ne dau o mulŃime de avertismente, însă reacŃia oamenilor e nulă!
Va avea un trup zbârcit, inutil, picioare paralizate, intacte rămânând numai Poate că din fericire sfârşitul omenirii civilizate se tot amână (Apocalipsa fiind
organele senzoriale şi cele de reproducere, supradimensionate. Creierul se va prevestită de peste două mii de ani) ca urmare a degenerării şi prostirii oamenilor.
dezvolta enorm, ajungând de zece ori mai greu decât restul corpului şi În afară de a se înmulŃi, ei nu fac nimica bun. Dacă ar fi continuat să nască din ce în
furnizându-i omului suficientă inteligenŃă pentru a supravieŃui. Corpul uman, ce mai inteligenŃi, mai breji decât Aristotel sau Newton, eram de mult cenuşă!
fragil şi subŃire, va fi neputincios să susŃină acest creier supradimensionat, dar
ingineria genetică va realiza un “suport artificial de menŃinerea vieŃii”,
asemănătoare unei uriaşe coji de nucă, în care vor fi adăpostite organele ce au 2.6.2. Ce ne mai aşteaptă?
mai rămas sănătoase din vechiul stoc genetic, completată cu o trompă pentru
hrănire şi cu organe noi, ridicându-se ca nişte frunze spre soare pentru Orice optimist e un prost fericit.
captarea energiei pe bază fotoelectrică. Membrele scurte şi groase vor avea Pesimistul e doar prost. (Louis Bernanos)
gheare puternice, căci peste 50 milioane de ani copacii vor deveni căminul Viitorul pare descurajant. Nu e nevoie să fii mare prooroc ca să-Ńi dai seama de
omului, după ce munŃii vor fi distruşi în căutarea minereurilor, iar oraşele vor inevitabil:
pieri, din cauza extinderii lor exagerate şi a crizei energetice. Pământul va - Nimic esenŃial nu se va schimba în bine. SperanŃa obişnuită în progres, în mai
deveni un deşert de ruine şi deşeuri, iar oceanele altădată albastre vor fi bine – nu e nici inevitabilă, nici normală, nici productivă. Progresul e un mit. Ideea
înfundate cu gunoaiele generaŃiilor trecute. de progres e recentă, fiind născută de tehnică, de cultura inovaŃiei tehnice. Pentru
Oamenii vor locui în vârful copacilor, hrănindu-se cu alge verzi-albăstrui, cultura umanistă, dinaintea erei tehnice, nu exista ideea de progres. Schimbarea,
obŃinute prin inginerie genetică, capabile să transforme lumina soarelui în zicea Platon, este dăunătoare şi nedorită, fiind asociată cu dezechilibrul şi lipsa
substanŃe hrănitoare. Zonele în care va mai exista viaŃă vor fi de fapt câmpii armoniei. Prin anii ’70 filozoful Ivan Ilich venise chiar cu o teorie despre
plate, acoperite de vegetaŃie, înecate într-o ceaŃă densă, alburie, întreruptă pe contraproductivitatea pe termen lung a progresului omenirii; şi se pare că avea
alocuri de strălucirea verde a lacurilor artificiale în care cresc algele bogate în dreptate, căci: şcoala modernă prosteşte copiii, transportul modern imobilizează
proteine. Jungla tufişurilor scunde va fremăta de viaŃă sălbatecă, dar speciile călătorii, comunicaŃiile ultraperfecŃionate asurzesc şi orbesc oamenii ş.a.m.d.
dominante nu vor mai fi mamiferele (eliminate aproape total de oameni în - Dat fiind cauza biologică (adică obiectivă şi inevitabilă) a purtărilor iraŃionale şi
veacurile de distrugeri iraŃionale) ci pasările, mai iuŃi şi mai mobile, scăpate de incapacitatea oamenilor de a lupta cu soarta - prostia se va răspândi, inegalităŃile
la masacrul globalizat datorită capacităŃii de a se deplasa prin aer la mare sociale se vor accentua; frustrările şi bolile se vor înmulŃi. Ca urmare, se vor
distanŃă. O dată însă cu dispariŃia duşmanilor lor naturali (mamifere şi reptile) dezvolta o mulŃime de vicii: nesimŃirea; mitocănia; nepăsarea; corupŃia; puterea
şi schimbarea regimului alimentar al oamenilor, păsările vor renunŃa treptat la bunului plac; lenea; incultura; exploatarea; înşelătoria; minciuna; duplicitatea;
zbor, devenind alergătoare terestre.” [11] secretomania; trădarea; traficul de influenŃă; escrocheria; dependenŃa economică
SpeŃa omenească pare confruntată cu „alternativa diavolului”, adică e silită să sau psihică; cerşetoria; hoŃia; prostituŃia; servilismul; reclama deşănŃată; şpaga;
aleagă între două variante rele: ori dispariŃia, ori existenŃa într-un viitor sumbru. egoismul; violenŃa; conflictele individuale, comunitare, etnice, locale. Se va
Să fie oare această viziune a lumii viitoare prea sinistră, un alt fel de „Matrix”? accentua decalajul între săraci şi bogaŃi, poluarea mediului şi a gândirii.
Dar ea nu este decât rezultatul logic al analizei evoluŃiei biosferei din ultimele - O parte din ce în ce mai mare a populaŃiei va decade şi va deveni mai incultă,
decenii, presupunând că în continuare tendinŃele vor fi la fel (gândire lineară…). săracă, asocială, violentă. Oamenii vor degenera, starea de sănătate va fi o raritate.
- Meseriile (bănoase, atractive) vor fi din ce în ce mai sedentare.
30
- Cu toate că incultura şi necinstea sunt evident neprofitabile pe termen mediu sau - Academia Civică a produs un Manual de competenŃă în mass-media şi dă
lung, plaga stricăciunii morale este atât de întinsă, încât majoritatea stricată ar putea tinerilor din peste 80 de licee lecŃii de apărare contra manipulării prin presă şi
sili minoritatea de oameni cinstiŃi să i se alinieze şi să renunŃe la lupta pentru publicitate;
adevăr sau dreptate. - pe străzile Bucureştiului, de la o vreme s-au ivit câŃiva biciclişti;
- Oamenii se ceartă, fac războaie – aparent pentru putere, averi, ideologii, - pentru rezolvarea problemei foştilor nomenclaturişti şi securişti a început să ne
acuzându-se unii pe alŃii de hoŃii, exploatare, tâlhării, violenŃe, crime, greşeli de „vină” ajutor, deşi nu deajuns, atât din Cer (care îi cheamă acolo) cât şi de la UE
management sau politică. În realitate - relaŃiile lor nu merg bine din cauza proastei (care îi sileşte să demisioneze).
funcŃionări biologice, a sedentarismului, aşa că negocierile verbale nu vor putea Şi o ştire recentă (februarie 2007): studenŃii din Iaşi au cerut desfiinŃarea
rezolva neînŃelegerile şi conflictele respective. discotecilor din complexele de cămine şi înlocuirea lor cu biblioteci!!! Mă bucur că
- ViolenŃa (inclusiv războaiele) se va dezvolta şi răspândi pe plan internaŃional, am apucat s-o văd şi p-asta: tineri care vor să înveŃe, să facă ceva, şi au declarat
chiar printre Ńările avansate, civilizate, prin: terorism, arme de distrugere în masă, război rapacităŃii şi prostiei. Duşmanii lor sunt atât babalâcii de la putere cât şi
lupta pentru resurse vitale. colegii tâmpiŃi, cei care deturnând (oare contra unor şpăgi grase?) clădirile
- AutorităŃile statului nu vor mai putea face faŃă situaŃiei. Nici chiar intrarea în UniversităŃii de la menirea lor, sau susŃinând afacerea, sabotează viitorul: tinerii pe
UE, de care legăm atâtea speranŃe, se pare că nu ne va aduce vreun folos: „UE este al lor, ceilalŃi pe al Ńării.
o versiune mult mai blândă a URSS – dar este o versiune.... Europa n-o să rezolve Iată dar că şi la noi se poate – şi deci se mai poate spera.
problemele României, ci dimpotrivă, va adăuga propriile probleme peste cele pe Aşa că, să lăsăm văicăreala şi să ne ocupăm de viitor!
care le aveŃi deja. Ca urmare, îi veŃi avea pe cap atât pe vechii voştri comunişti, cât
şi pe noii comisari, restricŃii şi controale de la UE. Şi veŃi fi surprinşi cât de bine se
vor înŃelege între ei. Se vor sprijini unii pe ceilalŃi, împiedecând cu succes
încercarea voastră de a schimba ceva în bine...” [18]. Previziuni confirmate de cel
care a stat 5 ani la ruşi şi mai nou se pupa cu Bush.
- Singura certitudine va fi nesiguranŃa şi schimbarea neîncetată a condiŃiilor de
trai – în mai rău.
Rezultă că societatea nu va mai putea produce siguranŃă pentru toŃi, aşa că fiecare
om trebuie să-şi ia singur măsuri de supravieŃuire. Primii ani din mileniul trei au
fost zbuciumaŃi, dar cei care vor veni vor fi cel puŃin surprinzători (MSR Mihai I).
Ce ne mai rămâne?
SperanŃa - "visul omului treaz", cum o numea Aristotel.
Oricât ar părea de pierdută dinainte lupta pentru mai bine şi o societate mai
dreaptă, nu putem renunŃa la ea – căci ar însemna să acceptăm reîntoarcerea la
barbarie, să lăsăm lumea pe mâna celor răi, la discreŃia inegalităŃilor de tot felul. Ne
ajută şi constatarea că mai există încă destui indivizi „normali”, că prostia,
nesimŃirea şi sminteala n-au cotropit de tot neamul omenesc. Mai sunt români
deştepŃi, dar i-a amuŃit „majoritatea”, care a tot călcat în străchinile istoriei. Au
început să răsară şi firave semne încurajatoare (deşi Aikido n-a fost încă utilizat pe
scară largă...) - vezi [15]:
- unii tineri s-au trezit la realitate, ne mai aşteptând să primească “mură în gură”;
- mulŃi oameni au început să recunoască şi să respingă minciunile, să nu mai
aştepte căderea perei mălăieŃe;
- 100 de tineri au înfiinŃat grupul AICI (Aici Încetează CorupŃia InstituŃionalizată)
şi refuză să mai plătească ori ce fel de şpagă;
31
adaptare. De la relaŃiile cu ceilalŃi oameni sau cu natura nu există scăpare - decât
poate pentru sugari. Nu există scutire medicală, emigrare ori plecare pe o insulă
pustie.
Din analiza făcută la # 2, rezultă că aproape toate necazurile omenirii arătate la #
1 se datorează nestăpânirii instinctelor primare ale indivizilor. ViaŃa socială ne
obligă să înŃelegem că fiecare, şi eu şi ceilalŃi, suntem la fel de supuşi instinctelor.
3. Ce-i de făcut? Şi eu, şi ceilalŃi, trebuie să facem ceva pentru a le domoli, ca să putem trăi
împreună în pace, cu alŃi oameni şi cu Natura. Un om raŃional, treaz şi responsabil,
este silit de viaŃa reală să acŃioneze în două direcŃii:
3.1. Omul şi problemele societăŃii - să lupte cu proprii săi „draci” (instincte) pentru a nu deveni el însuşi o pacoste
3.1.1. De la nepăsare la responsabilitate pentru cei din jur, să se (auto)educe şi să-şi poarte singur de griă,
3.1.2. Iluzii sau eficienŃă? - să lupte cu „dracii” din jur, văzuŃi sau invizibili (oameni, microbi, ameninŃări şi
3.2. EducaŃia actuală este greşită dezastre etc.), pentru ca acŃiunile lor voluntare sau inconştiente (provocate de
3.2.1. ConsideraŃii generale hormoni) să nu-i încurce viaŃa, sau chiar să i-o pună în pericol. Aceasta luptă poate
3.2.2. Defectele educaŃiei actuale lua forma unui ajutor, unei educaŃii, unei manipulări – aplicate „dracilor”, dar şi a
3.3. Deşteaptă-te române! unei (auto)apărări active – de pe urma căreia „dracii” pot chiar să şi piară.
ConfruntaŃi – fără să ştie, fără să vrea – cu o lume din ce în ce mai nebună,
nesimŃită, proastă, egoistă, agresivă, violentă, mi se pare că cei mai mulŃi români
Eşti tânăr doar o dată în viaŃă, dar poŃi să trăiesc afundaŃi în „somnul cel de moarte”, narcotizaŃi de tembelizor... Deşi suferim
rămâi necopt toată viaŃa (Victor Lewis-Smith). de năravuri vechi de sute de ani, până acum românilor „le-a mers şi aşa”. ViaŃa i-a
ObservaŃiile şi consideraŃiile de mai înainte despre lumea înconjurătoare capătă răsfăŃat, lăsându-i să viseze liniştiŃi. Însă lumea s-a schimbat radical: în secolul 21,
importanŃă şi se constituie în „defecte” sau „necazuri” numai dacă le gândim în suprapopularea globului şi evoluŃia ştiinŃei şi tehnicii au modificat complet
perspectiva competiŃiei internaŃionale şi deci a supravieŃuirii naŃiei noastre. Altfel, mentalităŃile (altora) şi regulile jocului (de supravieŃuire internaŃională).
ele pot părea caracteristici nesemnificative, o „vânare de vânt”. Ce se poate face pentru schimbarea mentalităŃilor şi îndreptarea situaŃiei?
Prin punerea lor în evidenŃă am dorit numai să lămuresc realitatea, căci mulŃi Răspunsul pare simplu: dacă relele actuale ale societăŃii se datorează
indivizi nu o văd, iar alŃii, deşi o văd - refuză să o recunoască şi accepte. Adevărul artificializării vieŃii, excesivei îndepărtări a omului de viaŃa naturală, atunci nu
este pretutindeni, dar nu-l vede decât cel care-l caută (Nicolae Iorga). rămâne decât să revenim la situaŃia iniŃială şi coşmarul ar lua sfârşit!
Eu nu combat aspectele nefericite ale unor probleme de la noi comparându-le cu Dar renunŃarea la „cuceririle civilizaŃiei” şi revenirea la o viaŃă sănătoasă nu e
rezolvările fericite găsite de alŃii, pe alte meleaguri, ci doar prin confruntarea cu deloc simplă. RaŃiunea învinge greu instinctele.
bunul simŃ şi logica cea mai elementară. În cursul numeroaselor generaŃii de când durează civilizaŃia actuală, oamenii au
Dar, de ce ne-ar interesa problemele sociale enumerate în capitolele precedente? fost pervertiŃi de societate şi de educaŃia greşită primită. Plăcerea sedentarismului a
MulŃi cititori ar putea să se întrebe: ce amestec am „eu” cu ele? Poate că vreun devenit un drog. Îndepărtarea de efortul fizic, refuzul transpiraŃiei, incapacitatea
amator de sport, chiar de Aikido, va opina că doar politicienii, sau „alŃii”, ar trebui gândirii independente, i-a transformat pe cei mai mulŃi oameni în adversarii oricărei
să-şi bată capul cu astfel de chestiuni, iar el n-ar avea altceva de făcut decât să forme de educaŃie fizică. Au devenit refractari la schimbare, duşmanii propriului lor
trăiască fără griji şi să se distreze civilizat, antrenându-se cât are chef. corp, sinucigaşi încântaŃi de satisfacerea plăcerilor dar inconştienŃi de urmări.
Ei bine, cine judecă aşa se înşeală amarnic. “Datorită unor factori favorabili dar întâmplători şi trecători, trăim o epocă de
Pentru a putea supravieŃui, orice om e nevoit să inter-acŃioneze cu lumea în care libertate, pace şi posibilităŃi enorme. (NA: autorul se referă la lumea occidentală,
trăieşte. Cu cât un individ înŃelege mai bine cum funcŃionează lumea, oamenii şi dar aprecierea este valabilă şi pentru Ńara noastră). Dacă însă nu luăm acuma
natura înconjurătoare, cele văzute şi cele nevăzute – cu atât va trăi mai bine şi mai măsuri dure şi impopulare pentru asigurarea unui viitor convenabil, va fi jale.
mult. Când un om cunoaşte prea puŃin lumea, sau n-o înŃelege bine, reacŃiile lui vor Dacă acum nu ne pregătim viitorul ci huzurim cu inconştienŃă, atunci peste vreo 20
fi nepotrivite ori insuficiente. El va pieri din cauza problemelor pe care şi le face de ani, când copiii noştri vor ieşi din locuinŃele puternic fortificate, împleticindu-se
singur sau i le pun cei din jur, din cauza incapacităŃii sale de autoapărare sau de prin căldura înăbuşitoare sau nămeŃii de zăpadă înnegrită, când se vor strecura
32
printre bandele de naŃionalişti în luptă cu imigranŃii, când vor sta la coadă ore în MulŃi aleg văitatul: se plâng că viaŃa e grea, că societatea decade, că autorităŃile
şir să capete o muncă de la patronul chinez sau indian, ne vor întreba: „Tăticule, chiulesc. Deşi le lipseşte capacitatea de a îndura cu demnitate greutăŃile vieŃii, îşi
ce ai făcut în timpul păcii celei lungi?”. Şi ce le vom răspunde?” (T.G. Ash/ The plâng de milă, învinuind turcii, tătarii, polonezii, ungurii, fanarioŃii, boierii, ruşii,
Times, 2004). comuniştii, legionarii, evreii, masonii, pentru soarta lor tristă. Dintre acuzaŃi lipsesc
Reformarea mentalităŃii e vitală pentru viitorul nostru - dar pentru educatori ea însă intelectualii, Ńăranii, vecinii, fotbaliştii incapabili, posturile TV şi politicienii
constituie o muncă de Sisif şi le aduce o soartă de Casandră. preferaŃi. De fapt, situaŃia noastră n-a fost niciodată la fel de rea ca a campionilor
nenorocirilor: cambogienii cu Khmerii lor roşii, ucrainienii cu Cernobâlul lor, nord-
coreenii cu prea-iubitul lor părinte, africanii cu secetele şi foametea lor şamd.
3.1. Omul şi problemele societăŃii VăicăreŃii ar putea fi acuzaŃi de port ilegal de creier. Ei stau şi aşteaptă o minune,
un dezastru, o (nouă) revoluŃie, un asteroid, un apocalips, o viză, venirea
3.1.1. De la nepăsare la responsabilitate americanilor – ceva din afară care să le schimbe viaŃa, să le rezolve situaŃia de
criză. Lipsa rezultatelor favorabile ale vaietelor şi blestemelor e evidentă: sărăcia
DorinŃa e jumătate din viaŃă, nu dispare; hoŃul nu renunŃă; duşmanul nu piere; inundaŃia nu se opreşte; şeful rău
nepăsarea e jumătate din moarte (Kahlil Gibran) nu e schimbat; nevasta nu te ascultă; copilul nu învaŃă; beŃivul nu se face bine.
ViaŃa este o minune nerepetabilă, care trebuie gândită şi valorificată cât ai Probabil din cauza stresului, românii sunt campioni la înjurături. Vorba regretatului
posibilitatea s-o faci. ViaŃa e unică şi preŃioasă, dar mulŃi se poartă de parcă nu le-ar Carol I, primul nostru rege: „bun bobor, dar stă brea mult în gură cu aia a mă-sii”.
păsa de ea. Dar taclalele nu realizează, nu rezolvă şi nu îmbunătăŃesc nimic. Din contră, apare
Pentru un om nu contează că trăieşte, asta o face orice vieŃuitoare – ci cum un cerc vicios: văicăreala induce o mentalitate de milog (adică dependent de alŃii);
trăieşte: calitatea vieŃii. Degeaba trăieşti, dacă te porŃi ca un animal, sau te sinucizi iar gândirea pesimistă determină o atitudine pasivă şi defetistă, care la rândul ei,
prin modul de trai nepăsător (ca alimentaŃie, gândire, acŃiuni etc.), fără să faci nimic duce la o văicăreală mai mare. Pentru rezultate e nevoie de acŃiuni concrete, de
folositor celor din jur. E bine ca omul să înŃeleagă cine este, de unde vine, încotro fapte. Şi nu de acŃiunile grandioase ale unui erou sau vreunui Mesia, ci de faptele
merge. Că nu este o fiinŃă izolată - ci o părticică a speciei şi civilizaŃiei umane, cu mici dar constructive ale tuturora, mai precis ale fiecăruia - mai ales ale tale,
drepturile şi obligaŃiile sale. Dacă nu înŃelege – nu se va schimba nimic. cititorule!
Nu e suficientă “supravieŃuirea”, e nevoie şi de întrebarea “de ce să mai trăiesc?”. Nu contează ce faci, dar orice faci e foarte important (Rabindranath Tagore).
ViaŃă lungă – dar pentru ce? ToŃi oamenii mor, însă nu toŃi trăiesc (cu adevărat). În faŃa comportamentelor distructive pe care le constată, un om adevărat nu poate
Vestitul bioterapeut bucureştean Valeriu Popa - conştient că vindecarea oricărei sta cu braŃele încrucişate, pierzând vremea cu vorbe. E silit să reacŃioneze cumva,
boli e până la urmă opera bolnavului, nu a vindecătorului - cerea suferinzilor care-i să itervină pentru restabilirea ordinii raŃionale. Altfel, proştii şi nebunii îi ameninŃă
solicitau ajutorul să prezinte în scris motivele pentru care vor să-şi prelungească şi viitorul lui, pot să-i pună în pericol viaŃa. De exemplu, un studiu făcut la
viaŃa. În felul acesta rezulta clar cine are motive puternice pentru a trăi – şi va face Universitatea Lindbergh din Suedia arată că interacŃiunea zilnică cu oameni proşti
tot ce e necesar pentru vindecare, sau cine vrea să trăiască numai datorită iubirii de produce una din formele cele mai grave de stres, iar acesta constituie o cauză
sine, pentru „a face degeaba umbră pământului” – şi este incurabil. principală pentru infarct. Colegii de serviciu tâmpiŃi sunt un pericol mai mare
Unii oameni sunt pierduŃi definitiv – nu le mai poŃi face nimic, nu-i mai poŃi pentru sănătate decât excesul de tutun sau cafea.
ajuta. Un cunoscut de-al meu, vârstnic deja, refuză calculatorul susŃinând că-i ajung Aproape toŃi oamenii îşi trăiesc întreaga viaŃa într-o închisoare, ai cărei pereŃi
cărŃile, ziarele, TV. Degeaba îi argumentez că Internetul şi calculatorul oferă ceva sunt sexul, banii, trufia şi obsesiile. De aceea sunt în permanenŃă nefericiŃi, au
în plus faŃă de mijloacele informaŃionale clasice. Nu poate (sau nu vrea) să mereu regrete şi visează cai verzi pe pereŃi. În realitate, nimeni: lume, oameni,
înŃeleagă. La fel e şi discuŃia unui alfabetizat cu un analfabet, sau între cel ce face natură, viaŃă - nu-i persecută. “NefericiŃii” îşi fac singuri rău, prin atitudinea şi
sport şi cel care nu face - dar îşi dă cu părerea şi refuză să se apuce.… modul lor de gândire. Lumea, Natura sunt neutre şi indiferente, tratându-i pe toŃi
În faŃa problemelor sociale, ai două alternative: ori te eschivezi, ori te implici. oamenii egal. În schimb, oamenii nu se nasc egali biologic. Nu toŃi pot sări la fel de
PoŃi să te vaiŃi, să fugi, să te refugiezi în muncă, distracŃii, chefuri, realitate virtuală, departe, sau gândi la fel de repede, sau vedea la fel bine. Sau – şi aici e problema –
disperare, depresie, boală mintală – dar poŃi să faci şi ceva constructiv, folositor Ńie nu pot avea acelaşi succes la sexul opus. În schimb, fiecare om poate să-şi crească
şi societăŃii. posibilităŃile native, să-şi corecteze defectele, să-şi îmbunătăŃească performanŃele
33
prin muncă, antrenament, gândire – după ce se lămureşte asupra realităŃii şi 3.1.2. Iluzii sau eficienŃă?
consimte să facă ceva ca s-o schimbe, „să plătească preŃul schimbării”.
Cu toŃii am vrea o schimbare în bine a situaŃiei actuale. O schimbare reală, de În iad, cele mai încinse locuri sunt păstrate pentru cei
fond. Însă poate crede oare cineva că schimbarea se poate face cu vaete sau care in vremuri de criză stau şi se uită (Dante Aligheri)
înjurături, oricât ar fi ele de multe, prin fuga de luptă, sau că ea ar putea fi făcută Cu popoarele sau indivizii, e cam la fel: cine alege să scape de pericol acceptând
doar de “alŃii”, sau de vreo minune? să fie violat(Ńi) în corp sau în minte – treaba lui, respectiv a lor. Nimeni nu-i
Problemele nerezolvate la timp şi ascunse reapar mereu, din ce în ce mai grave, împiedecă; ba unii chiar te încurajează şi te plătesc să stai blând. Aproape sigur că
până când în final tot trebuie soluŃionate – dar de data aceasta cu un preŃ mult mai şi tu, cititorule, priveşti impasibil degradarea societăŃii şi comportarea iresponsabilă
mare... a celor din jur, visând minuni. Sigur că poŃi sta cu capul în nisip, bazându-te că te
Pe un lac creşteau nuferi, care se înmulŃeau astfel că în fiecare zi suprafaŃa scapă altcineva: părinŃii, autorităŃile, prietenii. Dar – ia gândeşte puŃin: pot fi ei
ocupată de frunzele lor pe luciul apei se dubla. Peştii vedeau că le tot scade alături de tine chiar 24 de ore pe zi, sau 365 zile pe an? Pot ei să lupte pentru viaŃa
lumina, dar leneşi din fire, nu luau măsuri – să mai smulgă din nuferi. Azi aşa, TA în locul tău? Când peste tine năvăleşte o calamitate, sau vine globalizarea - tot
mâine aşa – tot “lasă că mai avem timp”. Chiar şi în ziua când nuferii nepotismul, tot pachetul cu Kentane sau sarsanaua cu “atenŃii”, toate iluziile, nu
ocupaseră deja jumătate din suprafaŃa lacului, locatarii, adică peştii mai ajută la nimic.
inconştienŃi, erau liniştiŃi: “lasă că mai e timp, uite ce de apă e încă liberă”. Naivitatea credinŃei în minuni e veche la noi, ca şi lupta cu ea - vezi # 13.3.
Dar a doua zi nuferii au ocupat toată suprafaŃa lacului – căci peste noapte îşi Aproape fiecare român este un „Ńepar”, adică visează să capete o pomană sau să
dublaseră numărul de frunze. Ca urmare, peştii – şi cu ei toate celelalte dea o “Ńeapă”, ori un „tun” – la loz în plic, în conducta Petrom, în afaceri, la
vieŃuitoare din apă, au pierit din cauza lipsei de lumină. Neimplicarea, absenŃa percepŃie, la vamă, la biserică, în dragoste etc. Nu este un „maratonist”, adică un
oricărei reacŃii, i-a ucis. (poveste din China) om destoinic, care se Ńine de treaba începută până o termină în bune condiŃiuni,
Azi trebuie făcut ceva. Mâine - va fi prea târziu! conştient că scopul poate fi atins nu imediat, ci după un timp, şi atunci numai prin
Spre deosebire de maimuŃele cu care seamănă la corp, omul e dotat cu capacitatea muncă grea, efort şi poate chiar suferinŃă.
de gândire. Dar la cei mai mulŃi indivizi umani, “animalul” din ei stăpâneşte mintea Pentru necazurile lor, oamenii slabi dau vina pe ceilalŃi şi aproape niciodată pe ei
folosind-o pentru a face prostii mai mari – am văzut cum şi vedem mereu. înşişi. Când colo, soluŃia necazurilor stă în rezolvarea problemele (reale, nu
Dimpotrivă, civilizaŃia şi supravieŃuirea, cer ca raŃiunea – prin educaŃie, imaginate de fudulie) prin eforturi proprii. Singura minune posibilă pe lumea asta
constrângere, îngrijire - să conducă instinctele şi să aibă grijă de „animal”, ca de un este să te schimbi tu însuŃi, prin (auto)educaŃie şi muncă, muncă şi iar muncă
copil mic. (asupra ta). După aceea apar efectele schimbării, pe care prostimea, spectatorii, le
Omul (şi societatea în ansamblu) care umblă cu “capul în traistă”, sau “doarme apreciază drept minuni. Căci sfinŃii, sau O Sensei, nu făceau minuni – ci doar
în ghete”, lăsând lucrurile “în plata Domnului” sau a politicienilor, nu poate nici valorificau minunea propriei lor schimbări.
măcar supravieŃui, cu atât mai puŃin vieŃui cu succes. De aceea nu poŃi rămâne În general majoritatea românilor sunt necompetitivi pe plan internaŃional. Sunt ei
indiferent când îi vezi pe unii greşind, situaŃia te obligă să faci ceva concret – atât oare mai slab dotaŃi mintal decât alte etnii? În principiu nu, dar dacă citeşti ziarele
pentru binele propriei persoane, cât şi pentru folosul grupului sau comunităŃii. [4?] ai putea zice liniştit: Da!
Cunoaşterea fără acŃiune nu înseamnă cunoaştere adevărată (Confucius). Probabil ca acŃiunea de a gândi doare, altfel nu se explică numărul mare al celor
SoluŃiile ar fi: ce nu gândesc. E mai uşor să râgâi decât să gândeşti! Fiecare este ceea ce gândeşte
- să-Ńi pese şi să te implici; el însuşi – şi nu cum se spune: “omul este ceea ce mănâncă”, sau “omul este ce
- să te ajuŃi singur (ca să nu mai fi milog) – de exemplu: să faci mişcare; să bei gândesc alŃii despre el”.
apă suficientă şi să mănânci corect; să te educi; Dar, de ce? De ce “gândesc” oare atâŃia oameni la fel ca ciobanul din “superba”
- să-i ajuŃi concret pe ceilalŃi (să nu mai fie milogi). baladă – un sinucigaş stupid? De ce aşa mulŃi se complac să cerşească? De ce sunt
la noi aşa mulŃi nepricepuŃi, laşi, ticăloşi - care NU gândesc şi NU acŃionează
raŃional (deşi au trecut prin şcoală)? Cauzele sunt numeroase: exterioare şi
interioare; obiective şi subiective; firea şi soarta; istoria şi voinŃa personală. Lenea,
supunerea faŃă de instincte, de plăceri. De vină e neştiinŃa şi nesimŃirea.
Însă explicaŃiile şi scuzele nu ne ajută la ceva.
34
Putem lăsa oare lucrurile să meargă mai departe în halul acesta? Ne convine să InfluenŃarea din exterior a indivizilor, ei fiind lăsaŃi doar să contemple
fim mereu ultimii din Europa la muncă, PIB, curăŃenie, respectul faŃă de celălalt - schimbarea – prin legi, pedepse, religie, politeŃe, exemple frumoase, ajutoare
dar primii la cerşit, hoŃie, minciuni, înjurături, mitocănie, abandonarea copiilor, materiale, comportamente din import etc. – e uneori necesară şi utilă, dar nu dă
alcoolism? Răufăcătorii, cerşetorii şi prostituaŃii minori care au năvălit în Vest sunt rezultate suficient de bune şi nu va reuşi să schimbe firea oamenilor.
ai noştri. Străinii aşteaptă să-i recunoaştem şi să avem grijă de ei, adică să ne Se înşeală cei care cred că vom trăi mai bine din cauză că am intrat în UE şi vom
purtăm ca nişte adulŃi, nu ca mucoşii prinşi cu ocaua mică. fi inundaŃi cu fonduri de solidaritate. În România, în traiul şi mentalităŃile noastre
UE şi NATO ne sprijină să reformăm societatea strâmbă în care trăim. Dar, de la de rude sărace şi fără noroc ai vesticilor, sau de supravieŃuitori prin exepediente
efortul lor lipseşte prea adesea contribuŃia noastră, noi doar “suportăm” (milogeală, hoŃie etc.), nu se va schimba ceva decât printr-o altfel de mentalitate.
schimbările, nu le producem. Străinii ne ajută uneori, dar nu pot face treaba noastră, Fără o mai bună educaŃie, românii ar strica orice pricopseală ar primi. De exemplu,
în locul nostru. Cei care aşteaptă salvarea de la străini, sau de la vreo minune – ar la alŃii comunismul funcŃionează bine mersi (vezi kibuŃurile israelite şamd), la noi
face mai bine să se trezească şi să se apuce singuri de rezolvarea sarcinilor aceiaşi teorie a produs teroare şi tragedii. Tot aşa, la alŃii capitalismul dă rezultatele
neplăcute sau murdare. Căci şi străinii au de cârpit şi pus petece: în UE şi SUA sociale bune scontate (vezi olandezii, nemŃii etc.), la noi nu produce decât
există o mulŃime de corupŃi şi escroci, cetăŃenii celor mai super-avansate state îşi supraîmbogăŃirea obscenă a câtorva ticăloşi.
înjunghie miniştrii, dau foc palatelor regale şi fură miliarde de euro; spre informare, Cel mai bun antidot împotriva răului din societate este justiŃia socială, statul de
corupŃia mondială este de 3 miliarde de dolari pe zi! drept, dar mai ales educaŃia caracterului. Ea formează oamenii educaŃi şi cultivaŃi,
Ce-i de făcut? în stare de cumpătare, echilibru şi măsură, care pot rezista răului.
Poetul nostru naŃional propunea o “rezolvare” radicală, simplistă şi devastatoare: EducaŃia (pregătirea morală, formarea unei atitudini civilizate) – în opoziŃie cu
…Cum nu vii tu, łepeş Doamne, ca punând mâna pe ei, instrucŃia (acumularea de informaŃii şi competenŃe profesionale) – prezintă cel mai
Să-i împărŃi în două cete: în smintiŃi şi în mişei. mare grad de speranŃă pentru salvarea civilizaŃiei actuale.
Şi în două temniŃi large cu de-a sila să-i aduni, Problemele de scurtă durată ale omenirii pot fi rezolvate de politicieni prin
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! (Mihail Eminescu) inginerie socială, dar cele de lungă durată, vindecarea şi prevenirea racilelor
Dar, dreptatea nu e totdeauna egală cu adevărul - sau cu binele. sociale, pot fi soluŃionate numai de educaŃia caracterului. Doar aceasta are cea mai
Deşi atractivă, soluŃia poetului ar însemna lichidarea a circa 60% din întreaga puternică şi mai eficace influenŃă pe termen lung asupra oamenilor. Numai cu
noastră populaŃie (40% bolnavi mintali conform statisticilor plus vreo 20% mişei, ajutorul educaŃiei morale, civice, spirituale, pot ei învăŃa să se salveze singuri şi să
apreciind optimist). Prea multă lume. O hecatombă. Un genocid. E inacceptabilă. făptuiască ceva practic pentru interesul general, nu să se vaete ca nişte neputincioşi,
Evident, sunt necesare alte soluŃii, care să-i “dreagă” şi pe “nebuni” şi pe “mişei”. tot cerşind de la apropiaŃi sau de la străini, ori furând fără scrupule. Fără o educaŃie
După cum am arătat, toate necazurile sociale au o cauză primară de natură corectă a populaŃiei, nebunii şi tâlharii renasc mereu, la fel ca Pasărea Fenix!
biologică. La prima vedere soluŃionarea adecvată ar putea fi tot de natură biologică. Oamenii corect educaŃi:
Varianta directă (de exemplu sterilizarea indivizilor consideraŃi bolnavi incurabili, - nu mai fură, deoarece au învăŃat că bunăstarea celorlalŃi le-o măreşte şi pe a lor;
chiar eutanasia) este considerată inumană. Totuşi, pentru a nu fi lăsate să se - nu mai mint, deoarece au aflat că cinstea dă siguranŃă progresului propriu şi
transforme în violenŃă, dereglările endocrine ale unora (excesul sau insuficienŃa colectiv;
hormonală) trebuie obligatoriu tratate cumva, pe cale fie naturală (prin efort fizic, - nu mai chiulesc, deoarece ştiu că munca e singura cale spre un nivel de trai
duş rece, regim alimentar adecvat, viaŃă sexuală corectă), fie medicală. decent şi durabil;
Mai evoluată, mai morală, pare alternativa indirectă de soluŃionare – prin - nu mai poluează mediul, deoarece au aflat că “micile” distrugeri devin curând
educaŃie. Aceasta nu poate influenŃa din păcate cauza primară, biologică, dar dacă dezastre naturale care îi ameninŃă viaŃa;
este făcută cu cap, poate îndrepta în bună măsură efectele ei, respectiv comportările - nu mai încearcă să facă instantaneu avere, călcând peste “cadavrele” vecinilor,
asociale pe care le produce. pentru că vecinii vii şi activi sunt mai folositori decât cei pasivi sau disperaŃi;
Pentru a supravieŃui şi a face faŃă provocărilor viitorului, singurul remediu este o - au bun simŃ, nu exagerează, se implică în realizarea progresului comun şi
schimbare internă, de mentalitate, printr-o atitudine participativă - adaptarea prin durabil.
pregătire şi educaŃie, individuală sau comunitară. În acest scop e nevoie de un În vremurile noastre nu bogăŃiile naturale, minerale sau de alt fel, constituie
mare efort colectiv, naŃional. averea unei naŃii – ci oamenii, adică minŃile lor. Calitatea cetăŃenilor: capacitatea de
a inova şi produce obiecte dar şi civilizaŃie, patriotismul lor - contează mult mai
35
mult decât rezervele de aur, bani, petrol, grâu, armament sau mărimea populaŃiei. avere sau sex, închipuindu-şi că insuccesele lor s-ar datora lipsei de know-how.
Fără educaŃie (dar şi instrucŃie) nu va fi posibilă supravieŃuirea. Viitorul În realitate, nu softul e insuficient, ci hard-ul: de fapt lor le lipseşte vitalitatea,
neinstruŃilor şi needucaŃilor este pierderea competiŃiei pentru resurse, sărăcia, relaxarea, un mod de viaŃă sănătos, ne-sedentar.
moartea individuală sau a familiei, dispariŃia grupului ori naŃiei… MulŃi dau vina pe alŃii pentru starea lor nefericită. Aceasta atitudine exclude
Cei slabi plătesc din greu: Vae victis! (vai de cei învinşi). terapia vindecătoare. Pentru a putea începe să se trateze, e nevoie de exemplu ca
Din păcate, educaŃia durează mult timp. Însă dacă nu începem odată să facem alcoolicul să recunoască faptul că e alcoolic. Dar oamenii refuză să-şi recunoască
ceva, nu vom scăpa niciodată de soarta de care ne plângem. Deci, hai la luptă! defectele, nebunia – de aici apare necesitatea educării şi „deşteptării” lor. Cel care
Dar, de ce fel de educaŃie avem nevoie? nu-şi dezvoltă trupul şi mintea până la nivelul la care să vadă cu proprii ochi ce e
În cursul istoriei s-au încercat multe metode educative pentru caracter - unele bine şi ce e rău, ce e adevărat şi ce e fals, ce se cuvine să facă şi ce nu se cade - nu
mai bune, altele mai slabe, altele de-a dreptul utopice. Există diverse alternative poate să se conducă pe sine (şi mai ales, pe alŃii).
educaŃionale, oferite de numeroase mişcări, secte, întreprinderi, guverne, autorităŃi: Dacă vrei să nu depinzi de mila altora şi să hotărăşti singur ce vei păŃi – ei bine, e
şcoli laice şi religioase, cursuri de perfecŃionare umană, reeducare, lagăre şi necesar să gândeşti: să te pregăteşti, să munceşti, să înveŃi. Sarcina oricărui om
închisori etc. adevărat este să înŃeleagă pe ce lume trăieşte, pentru a putea prevedea pericolele
Constatăm că e mai uşor să-i instruieşti pe oameni să facă fapte rele: să se bată, propriului viitor şi a se pregăti să le facă faŃă cu succes.
să-i manipuleze pe alŃii pentru a-i exploata, pentru că în acest caz învăŃătura merge Cum?
în sensul unei tendinŃe naturale – comparativ cu dificultatea manipulării lor ca să Fiind atent la ceea ce face, acŃionând cu responsabilitate şi toleranŃă, acceptând
facă fapte bune, adică să se comporte contra naturii. De altfel, omniprezentele filme necesitatea imperioasă a educaŃiei altora dar şi a lui însuşi – adică plătind fără
americane prezintă foarte bine faptele rele (jafuri, bătăi, crime, violuri etc.) dar mult cârteli preŃul autosalvării de la catastrofă, indiferent sub ce formă: bani, timp,
mai puŃin reuşit faptele bune sau educative, care ar putea să schimbe situaŃia eforturi proprii. Pentru asta nu e nevoie de condiŃii inaccesibile, scumpe, de import
proastă înfăŃişată la începutul filmului. ExcepŃie fac happy-endurile cu moartea – ci numai de o resursă disponibilă, pe care Dumnezeu a dat-o fiecăruia: mintea.
personajului negativ, în scene splendid realizate – dar în realitate nici soluŃia asta Oricine o are, dar nu toată lumea vrea s-o folosească.
nu e bună, vezi # 11.2.2.
Uneori oamenii încearcă să facă ceva bun pentru ei şi cei din jur, dar adeseori
soluŃiile propuse sunt greşite: de la descântece la alcool sau droguri, de la intoxicare 3.2. EducaŃia actuală este greşită
cu medicamente până la cure de linişte sau meditaŃie. Din cauza singurătăŃii şi fricii
de moarte, în căutarea unei lumi mai bune, numeroşi indivizi slabi de fire se aruncă 3.2.1. ConsideraŃii generale
în braŃele sectelor, care îi înşeală promiŃându-le tot felul de minuni. Curând se Educarea caracterului poate fi considerată un sistem, alcătuit din următoarele
trezesc şi fără bani şi mai nenorociŃi, dacă nu chiar bătuŃi sau violentaŃi sexual. componente:
Dacă s-ar explica cinstit oamenilor că fiecare soluŃie este potrivită unor anumite - Subiectul (sau victima) educaŃiei - este individul uman, la orice vârstă;
firi, toate ar fi în ordine. Însă, departe de a fi lămuriŃi sincer despre ce e vorba cu - Scopul (sau scopurile) educaŃiei;
adevărat în ofertă, oamenii sunt serviŃi cu iluzii: mijloace derizorii de câştigare a - Factorii (sau agenŃii) educativi – sunt: părinŃii; şcoala de toate gradele; educaŃia
unui ban sunt prezentate drept acŃiuni onorabile şi meritoase, diverse metode fizică; armata; mijloacele mass-media; colectivul apropiat: familie, rude, prieteni,
exotice de terapie psihiatrică drept căi spre obŃinerea nemuririi – recomandate colegi, camarazi; experienŃa vieŃii. Factorii au efecte directe şi indirecte asupra
tuturor cu vorbe îmbietoare, ca să adoarmă concurenŃa. subiectului;
Deşi promit transformarea individului într-un om nou şi fericit, predicând în acest - Mijloacele educative – sunt materiale (clădiri, cărŃi, echipamente etc.), umane
scop deconectarea de la viaŃa socială şi condamnând materialismul, în realitate (educatori, auxiliari etc.), teoretice (metode pedagogice), financiare etc.;
ideologiile, sectele, religiile, vindecătorii, popii trag sfori ca să adune cât mai mulŃi Metodele pedagogice pot fi: informative, formative, de influenŃare.
bani. Folosind o mare varietate de doctrine pseudospirituale, pseudoumaniste sau - Rezultatele educaŃiei – se evaluează comparativ cu scopul iniŃial;
pseudoumanitare, de tehnici de manipulare cu care dresează aderenŃii să devină - Valorificarea experienŃei – conduce la îmbunătăŃirea sistemului.
dependenŃi de un “salvator”, sectele nu fac decât să urmărească un scop totalitarist Procesul educativ poate fi: atractiv (motivant, recompensant etc.), constrângător
şi mercantil. Când ajută, ele tratează aparenŃele, efectele mintale – nu cauza, care (punitiv etc.), reformator (reeducare, recuperare etc.), distructiv (spălarea creierului
este corporală. Convinşi de reclame, mulŃi oameni citesc cărŃi despre cum să faci etc.);
36
EducaŃia se poate adresa fie separat minŃii, corpului, sufletului, sau poate fi domenii la 5 ani. După numai 5 ani de la terminarea şcolii, dacă nu te reciclezi şi
sinergică, adică se adresează omului în ansamblu, cu un rezultat mai mare decât nu beneficiezi de pcr (pile, cunoştinŃe, relaŃii) – rişti să fii concediat şi înlocuit cu o
suma efectelor asupra celor trei părŃi separate. carne de tun proaspătă. Multe din meseriile pentru care pregăteşte învăŃământul
Ca orice activitate umană, educaŃia poate fi tratată şi ca un proiect, cu nostru nu au viitor. Din cauza pregătirii excesiv de teoretice şi a lipsei pregătirii
următoarele elemente şi etape: practice, doar 40% din absolvenŃi se pot angaja după terminarea unei facultăŃi.
- Beneficiar: client, utilizator, finanŃator etc. AlŃii speră că şcoala le dă copiilor oarecare capacitate de a gândi mai bine. În
- Temă (scop): prelucrarea unuia sau mai multor indivizi, pentru a-i face capabili parte e adevărat, dar ea nu-i învaŃă totuşi pe tineri elementele de cultură generală
să realizeze sarcini stabilite; absolut necesare oricărui om, adică:
- Alegerea executantului (cinstit: prin competiŃie); - gândirea eficientă (logica, matematica, creativitatea, cultura religioasă etc.);
- Plan de lucru: documentaŃie, amenajări, acŃiuni, responsabili, costuri, termene; - munca eficientă (lucrul manual, economia casnică şi generală, managementul
- Lista mijloacelor şi resurselor (materiale, umane, financiare) necesare, vieŃii şi afacerilor etc.);
disponibile; - educaŃia fizică (autoapărare individuală şi colectivă);
- ExecuŃie: realizarea lucrării, supravegherea execuŃiei; - supravieŃuirea în natură (reacŃia la calamităŃi);
- Respectarea legalităŃii şi standardelor: protecŃia muncii, protecŃia mediului, - supravieŃuirea în lupta cu bolile (igiena, primul ajutor);
impactul social-politic-economic-uman-internaŃional; - supravieŃuirea în societate (comunicare, politeŃe, educaŃia civică, morala etc.);
- Finalizare: preliminară, probe şi verificări, remedieri; - relaŃia cu natura şi obligaŃii aferente (ştiinŃe, ecologie etc.);
- Predarea către Beneficiar; - acceptarea morŃii inevitabile – dacă nu a lui, măcar cea a rudelor;
- GaranŃie; - educaŃia financiară (relaŃiile cu fiscul etc.);
- Încheiere; - relaŃii şi obligaŃii internaŃionale (limbi străine, istorie, drept etc.).
- Feed-back: învăŃăminte pentru viitor. ÎnvăŃământul nostru actual este informativ şi reproductiv, în loc de a fi bazat pe
EducaŃia şi şcolarizarea în general sunt legate de: înŃelegerea materiei şi a dezvolta spiritul de iniŃiativă al elevilor. Omul trebuie
- dezvoltarea personală (vezi # 5.3); învăŃat să gândească, să raŃioneze. Or, fizica şi matematica, de exemplu, au devenit
- dezvoltarea durabilă (personală, socială etc.). acuma nişte materii abstracte, golite de sens; elevii nu le mai înŃeleg şi nu
raŃionează. Ei aplică mecanic nişte reguli pe care nu le pricep, ca nişte roboŃi.
Astfel de activităŃi pot fi executate mai bine, mai ieftin, mai repede – de
3.2.2. Defectele învăŃământului şcolar actual calculatoare.
În august 2003 se declara oficial şi ritos: “EducaŃia reprezintă pentru România Numeroase meserii - de exemplu jurist, sau funcŃionar la stat, sunt pe cale de
principalul motor care să ne apropie de UE. Şi aceasta nu numai la nivelul copiilor dispariŃie. Ele vor fi preluate în totalitate de calculatoare - infinit mai imparŃiale şi
supradotaŃi...”. mai utile socialmente (vezi introducerea licitaŃiilor electronice). Sau, paznicii ori
La vorbărie, autorităŃile se prezintă excelent. Să vedem însă cum arată practica. badigarzii, alŃi leneşi care nu fac nimic, decât impresie şi burtă, şi vor fi înlocuiŃi de
Din păcate, şcoala din zilele noastre nu-şi îndeplineşte menirea. ÎnvăŃământul sesizoare şi roboŃi (tehnică deja existentă).
românesc este corupt, ipocrit şi imoral (ministrul MEdC, 2006). În orice activitate În competiŃia cu maşina, omul (necalificat) a pierdut şi va pierde mereu. Unde se
umană rezultatele contează, NU intenŃiile, nici cantitatea de efort, muncă, bani va ajunge? Indivizii care lenevesc mintal, complăcându-se în situaŃia existentă şi
cheltuiŃi, nici reclama sau marketingul. Atunci, ce fel de sistem educaŃional e al amăgindu-se că ar avea o slujbă sigură, sunt condamnaŃi la şomaj într-un viitor
nostru, care se laudă cu câŃiva olimpici de succes în concursurile internaŃionale, dar apropiat. Numărul de săraci şi de subdezvoltaŃi va creşte inexorabil.
totodată produce mulŃime de abulici necompetitivi şi imorali? Din cauza educaŃiei greşite, o mulŃime de români simpli nu se pricep decât la
activităŃi primitive (agricultura de subzistenŃă; salahorie; conflicte interpersonale şi
► Ce produce şcoala noastră? interetnice; prostituŃie; hoŃie; cerşetorie) care pe ei îi condamnă la sărăcie – iar łara
Tinerii şi părinŃii naivi poate speră că la şcoală se învaŃă o meserie “bănoasă”. la înapoiere. łăranul român (50% din populaŃie!) s-a întors (ajutat din interes de
Practic, nici vorbă de aşa ceva: majoritatea foştilor studenŃi pe care-i cunosc, ori au autorităŃile ciocoieşti) la ocupaŃia lui tradiŃională: şade pe o piatră sau priveşte la
emigrat, ori lucrează în alte meserii decât cele studiate. În plus, perioada de TV, doineşte eterna jale şi în răstimpuri, mai grăieşte sfătos despre aceleaşi lucruri
înjumătăŃire a cunoştinŃelor – şi deci nevoia de recalificare - a ajuns în unele pe care le celebrau şi strămoşii săi: moş, barză, viezure… Studiile economice arată
37
că pentru a ajunge din urmă celelalte Ńări din UE, jumătate din populaŃia României Fără un proiect de viitor naŃional clar şi consensualizat, fără ca societatea să
ar trebui să-şi schimbe meseria (şi mentalitatea), ceeace pare imposibil, deoarece ştie ce vrea, nici Şcoala nu va şti ce şi cum să predea, ce să extragă din noianul
sistemul actual de învăŃământ nu oferă astfel de posibilităŃi. În epoca zborului cunoştinŃelor contemporane şi cum să aprecieze performanŃa.
spaŃial, competenŃele româneşti tradiŃionale nu fac doi bani în faŃa năvalei Ce produc UniversităŃile noastre (nici una din ele în Top 500 mondial!) afară de
traficanŃilor de droguri sau de carne vie, terorismului, societăŃilor multinaŃionale şi creiere mercenare pentru export? Poate doar mancurŃi. Ori, neveste cultivate şi
finanŃiştilor străini. ViaŃa „curată”, romantică, a Ńăranului nostru, se ciocneşte ieftine pentru străini cu bani. Sau, oferă tinerilor necopŃi distracŃie şi pretextul de a
acuma de suprapopularea globului într-o luptă crâncenă pentru supravieŃuire. petrece un timp într-un oraş mare, pe banii părinŃilor. Nici vorbă de a fabrica
Rezultatul conflictului e clar de la început: dispariŃia sau mizeria celor înapoiaŃi, patrioŃi luminaŃi, luptători pentru binele łării, ceva util poporului român.
incapabili să lupte conform noilor metode şi tehnologii. Dintr-o întâlnire între reprezentanŃii unor universităŃi tehnice şi cei de la câteva
Viitorul nu iartă – şi el va avea nevoie numai de oameni pricepuŃi, calificaŃi, firme importante din Ńară, a rezultat (2006) că proaspeŃii absolvenŃi ingineri au
creativi, hotărîŃi, nu de idioŃi fericiŃi sau cheflii nătângi. următoarele lipsuri:
Dar la noi nici puŃinii foarte şcoliŃi nu sunt performanŃi. Oricât ne-am iluziona că - nivel de pregătire mai scăzut decât în trecut;
avem oameni competenŃi, că putem să ne adaptăm eficient, că olimpicii noştri sunt - necunoaşterea limbilor străine cu aplicaŃie în domeniul tehnic;
mai grozavi decât alŃii - am fost şi rămânem o Ńară în criză de competenŃe. În orice - nu au responsabilitate;
domeniu privim, de la bănci la învăŃământ, de la sănătate la fotbal, de la politică la - nu se pricep la modul de organizare a unei societăŃi comerciale;
cinematografie, stăm rău. De ce? Pentru că nu am putut produce strategi şi lideri, - nu ştiu să se prezinte (să redacteze un CV, au Ńinută neglijentă, nu-şi controlează
conducători vizionari şi creatori de curente. Cu alte cuvinte, au lipsit excelenŃele, emoŃiile);
modelele. “ExperŃii” noştri se pricep doar la mărunŃişuri şi tăierea firului în patru, - nu se pricep să lucreze în echipă.
fiind total nepricepuŃi la strategie şi concepŃie. E adevărat că şcoala produce şi câŃiva performeri – datorită meritelor
Avem specialişti în explicarea deprecierii dolarului, dar sistemul bancar are excepŃionale ale unor părinŃi şi profesori. Însă ei sunt rari, câteva zeci. De-ar fi şi
defecŃiuni majore. Avem profesori carismatici care scriu cărŃi superbe, dar nivelul mii, tot ar fi puŃini faŃă de restul “producŃiei”!
educaŃiei şcolare şi universitare e dezastruos. Avem chirurgi cu mâini de aur, dar
sistemul medical este la pământ. Avem câŃiva angajaŃi la Microsoft în SUA – în ► Şcoala actuală nu educă, ci dresează.
schimb Ńara ne e pe ultimul loc din lume la utilizarea tehnologiei informaŃionale. Sistemul nostru de învăŃământ nu încurajează efortul propriu, dezvoltarea
Avem jucători de fotbal talentaŃi, dar fotbalul nostru e printre ultimele din Europa. creativităŃii şi responsabilităŃii tinerilor – ci indisciplina şi iresponsabilitatea.
Juriştii noştri fac legi execrabile: ba imprecise, ba incomplete, ba inaplicabile, ba Sistemul nu urmăreşte formarea elevilor în spiritul gândirii independente şi logice,
adoptate numai pentru a raporta la UE că au îndeplinit sarcina. Nimeni nu ştie dacă al exprimării clare şi corecte a gândurilor coerente, a ascultării şi a receptării ideilor
merită să aplice legea în vigoare, sau mai bine o aşteaptă pe următoarea. propuse de alŃii, spre a le analiza şi a le refolosi, a încurajării muncii pentru folosul
Dar dominaŃia falselor competenŃe ca boală naŃională îşi are originea şi atinge comun, nu nu doar cel propriu.
forme dramatice în politică, cu efecte fatale pentru łară. Chiar dacă în economie EducaŃia modernă este dezechilibrată: elitistă, intelectuală, laică. Ca urmare a
multe companii private au introdus deja cultura eficienŃei, a eticii, a conducerii prin diverselor reforme şcolare importate fără cap şi aplicate alandala, în zilele noastre
obiective şi a responsabilizării pentru rezultate, în rândul clasei politice această elevii de toate vârstele sunt spectatori care aşteaptă să le fie arătată învăŃătura —
cultură lipseşte cu desăvârşire. Strada crede că la noi politica e sau circ, sau astfel ca efortul lor fizic şi intelectual să fie cât mai mic. Ei nu participă, ci refuză
acoperire pentru hoŃie. De aceea cetăŃenii s-au îndepărtat de politică şi s-au orientat să muncească pentru a învăŃa singuri, chiulind şi refugiindu-se în activităŃi
spre găsirea unor soluŃii personale, cum ar fi emigrarea, sau creşterea egoismului şi îmbietoare care le gâdilă plăcerea de spectator.
egocentrismului până la apariŃia pericolului disoluŃiei corpului social. Şcoala se ocupă numai de instrucŃia copilului sau adolescentului, de memorizarea
România nu e nimic dacă nu apără o idee superioară, un ideal spiritual. NaŃiunea cunoştinŃelor sub forma unei specializări înguste şi îndobitocitoare, oferind o
care nu se gândeşte la altceva decât la plăceri sau junghiuri, care în loc să creeze învăŃătură papagalicească, mecanicistă, o recitare fără inimă, fără înŃelegere şi
ceva se preocupă de ce zic alŃii şi se crede mereu nebăgată în seamă, îşi pierde forŃa participare personală. Bacalaureatul, un examen „de maturitate”, se dă scris, cu o
sufletească, voinŃa şi inteligenŃa. Ea devine o populaŃie şi dispare, prin dizolvarea în „grilă” care măsoară cunoştinŃele „la kilogram”. Cum să-şi arate candidatul
“natură”. maturitatea, când tot ce i se cere este doar o memorie de elefant? „Bacalaureatul e
o parodie de examen” (ministrul Hărdău/ 2006).
38
La baza învăŃământului nostru stă o mentalitate care favorizează gândirea leneşă, PrecauŃia nu e acelaşi lucru cu lenea. Englezii au o reŃetă de succes: wait and
pasivitatea şi imitaŃia. Şcoala produce indivizi lipsiŃi de personalitate, plini de see. Ai noştri au aflat de ea, dar nu s-au prins că pentru valorificarea ei cu folos, e
inhibiŃii şi frustrări, incapabili să ia decizii pe cont propriu, inapŃi să se nevoie să faci şi tu ceva: să înveŃi din ce vezi. Ei au înŃeles că aplicarea formulei
împotrivească sistemului căruia mai târziu îi vor deveni victime sigure, tocmai înseamnă pur şi simplu să te uiŃi în jur la ceilalŃi şi să stai, adică nu cumva Doamne-
pentru că nimeni nu le insuflă mentalitatea de învingător. Şcoala oferă soluŃii, nu fereşte, să ieşi tu primul la bătaie… lăsându-i în faŃă pe înfigăreŃi: răufăcători,
probleme de gândire, învaŃă fast-thinking (ceva analog fast-foodului); fabrică mafioŃi, bandiŃi. Dacă nici măcar nu încerci, n-ai cum să reuşeşti.
specialişti buni pentru o societate care nu-şi pune probleme. Un om pios se trezi pe neaşteptate ruinat şi începu să se roage: “Doamne,
Actuala orientare a învăŃământului nostru primar şi liceal este, dacă nu greşită, ajută-mă să câştig la loterie”. Se rugă ani în şir, dar rămase tot sărac.
atunci foarte deficitară. Obiectivul fundamental al acestui învăŃământ ar trebui să Când muri, se duse direct la Rai, dar ajuns acolo refuză să intre. Explică
fie formarea unui bun cetăŃean. La şcoală se poate imprima în personalitatea Sfântului Petru că trăise toată viaŃa conform învăŃăturilor religioase, dar
individului respectul faŃă de cel de alături, respectul regulilor stabilite de societate, Dumnezeu nu L-a ajutat niciodată să câştige la loterie.
respectul între sexe, respectul fată de mediul înconjurător, respectul pentru muncă, “Tot ce mi-a promis religia a fost o minciună” spuse omul, dezamăgit.
respectul şi iubirea de Patrie. În timpul şcolii se poate dezvolta sentimentul Atunci, Domnul îi răspunse: “Mereu am fost gata să te ajut să câştigi, dar
apartenenŃei la o comunitate în care trebuie să sprijini şi vei fi sprijinit, se poate n-am avut ocazia, căci n-ai cumpărat niciodată un bilet la loterie!”.
învăŃa că violenŃa este o prostie şamd. EducaŃia este singura şansă pentru o politică serioasă privind schimbarea
Când colo, sub masca democraŃiei în şcoală tronează anarhia. Viciul şi indolenŃa României. Practic, trebuie formată la majoritatea cetăŃenilor o mentalitate
tinerilor nu se datorează sărăciei, aşa cum se tot pretinde, ci lipsei de educaŃie compatibilă cu standardele vesteuropene, învăŃându-i să-şi asume valori străine
patriotică şi de repere morale, pe care au asigurat-o autorităŃile antiromâneşti acum unei mari părŃi a populaŃiei, cum sunt: corectitudinea, responsabilitatea,
prăvălite pe capul nostru. Ele constituie “modelul de succes“ pe care îl copiază învăŃarea permanentă, vorbirea articulată, comunicarea corentă şi constructivă,
tinerii şi restul populaŃiei – dar fac numai rău poporului pe spinarea căruia trăiesc. corespondenŃa între vorbe şi fapte, competenŃa prin folosirea ştiinŃei şi tehnicii,
Fiind preocupaŃi numai de propria îmbogăŃire, de perpetuarea rămânerii la putere noŃiuni despre cultura şi religia celorlalŃi, buna cuviinŃă.
pentru a avea acces la spolierea banului public. AcŃionând fără nici o ruşine sau Şcoala actuală nu face o educaŃie utilă şi înălŃătoare, ci manipulează minŃile
responsabilitate, ei duc łara cu bună ştiinŃă spre pierzanie. Platon zicea: ”tiran este tinerilor pentru a deveni roboŃi uşor de mânat de autorităŃi şi politicieni, sclavi
cel care îşi îngăduie, în cetate, să facă tot ce-i place”. pentru străini, consumatori obsesivi, sau carne de tun pentru războaiele altora. Ea
Din cauza educaŃiei greşite primită în copilărie, omul simplu vrea să trăiască în nu educă - ci perverteşte în folosul Puterii. Manipularea din şcoală este continuată
iluzoriu, ca la cinematograf. Cel mai dificil obstacol în calea integrării noastre în viaŃă prin manipularea politică, astfel că oamenii-roboŃi acceptă orice soartă, pe
europene este mentalitatea majorităŃii populaŃiei, de milog asistat social. Ea nu ştie care un individ cu scaun la cap, cu gândire raŃională, ar socoti-o imposibil de
decât să ceară şi să aştepte: nu-şi asumă autoresponsabilitatea. Aşteaptă să suportat şi s-ar revolta.
primească şi nu se simte responsabilă că nu i se poate da. Omul refuză realitatea, nu Aşa se face că aici sau aiurea, popoarele aleg şi îndură să fie conduse de tot felul
acceptă să fie el însuşi. Vrea să rămână sugar şi se bazează pe minuni. În cazul de bolnavi mintali – de care e plină istoria. Să menŃionăm numai pe unii recenŃi:
confruntării cu o problemă, el “gândeşte” cam aşa: „ia să găsesc (sau să votez …) Lenin, Hitler, Stalin, Pol Pot, Ceauşescu, Saddam [12].
un Făt frumos Salvator, un Deus ex machina, un Mesia, sub formă de preşedinte Securiştii de la noi sau din URSS se mirau cât erau de docili cei pe care-i acostau
sau Tătuc providenŃial – şi apoi, gata! Acela va face singur tot ce este necesar, va pe stradă sau în locuinŃă, pentru a-i aresta şi trimite în lagărele de exterminare. Deşi
rezolva toate problemele şi ne va scăpa din necazuri” - fără ca alegătorul să mai fie victimele cunoşteau deja soarta rudelor şi vecinilor, ştiau ce se petrece şi ce-i
nevoit sa facă ceva, decât să-l asculte, laude, eventual plătească. După vremea când aşteaptă – ele nu protestau, nu se apărau, nu încercau să scape, să fugă, să lupte -
Mesia era un individ, acuma UE întruneşte speranŃele. Alegătorul iresponsabil dresaŃi fiind de şcoală şi propagandă, împotriva oricărei logici, să creadă că „în
crede că “salvatorul” imaginar nu va avea nevoie de sprijinul şi efortul tuturor, mai cazul lor” e vorba de o simplă neînŃelegere care se va lămuri repede.
ales de ale sale – respectiv de munca, răbdarea, cinstea, solidaritatea lui şi ale La noi, o culme de manipulare a fost îngrozitorul experiment psihologic făcut în
celorlalŃi. Câtă vreme “salvatorul” se laudă că va face şi va drege, preopinentul 1948-50 de NKVDul sovietic cu ajutorul cozilor de topor – securiştii români, pe
majoritar speră că poate dormi fără griji, că nu va fi nevoit să muncească şi el, să pielea studenŃilor deŃinuŃi politici, din închisorile de la Piteşti şi Gherla. Ruşii
transpire, mai ales să gândească. Ulterior, când personajul investit cu atâtea nădejdi încercau atunci perfecŃionarea metodelor de “spălarea creierului”, pe pielea şi cu
iluzorii dă kix, indivizii cu minŃi de sugar reacŃionează violent
39
preŃul morŃii ori înnebunirii câtorva sute de tineri patrioŃi români (în concepŃia incapabili de idei înalte şi eforturile (sau sacrificiile) necesare pentru punerea
călăilor, doar o carne de tun perisabilă) [5]. acestora în practică, în mintea lor deja învinşi de viaŃă - înainte ca lipsa lor de
pregătire pentru confruntarea cu realitatea să-i arunce cu adevărat la coşul istoriei.
► Defectele educaŃiei actuale Prea mulŃi tineri vorbesc obscen şi incoerent, negramatical, sunt mai tot timpul
La şcoală tinerii noştri nu învaŃă: bolnavi la cap şi la corp, se îmbulzesc la jocuri puerile, sunt destrăbălaŃi, desfrânaŃi,
- să gândească critic, să inventeze, să verifice; lacomi şi egoişti, iresponsabili - adeseori întreŃinuŃi de părinŃi bătrâni şi nevoiaşi. Ei
- educaŃia sanitară şi civică, să facă faŃă calamităŃilor etc. [4]; nu se pricep să-şi pună întrebări şi să tragă concluzii, asistă pasivi la ce li se
- responsabilitatea şi lupta pentru dreptate; întâmplă. Vedem mereu oameni “din popor”, mahări sau parlamentari, dându-şi cu
- să facă - nu să strice; părerea la TV despre orice, vorbind de parcă n-ar gândi deloc. Şi bogaŃii şi săracii
- să respecte - nu să dispreŃuiască; taie copaci şi distrug parcurile publice. Unii pentru a-şi face vile, alŃii pentru a face
- să facă sport – ci să-l privească; focul. Dar şi unii şi ceilalŃi distrug mediul înconjurător din cauza lipsei de bun simŃ.
- să se descurce – ci să se încurce; De ce populaŃia Ńărilor vestice se teme de primirea noastră în UE? Motivul real nu
- să se implice – ci să se eschiveze; sunt explicaŃiile oficiale politicoase, ci mai degrabă proasta creştere a prea multor
- să poată da altora de lucru – ci doar să aştepte pomană sau indicaŃii; concetăŃeni de-ai noştri. ComparaŃi doar aspectul toaletelor de o parte şi alta a
- să fie întreprinzători – ci salariaŃi; graniŃei noastre vestice. Iar în Occident circulă o zicală: „după ce dai mâna cu un
- să lupte – ci să dea bir cu fugiŃii; român, numără-Ńi degetele!”. Cum să accepte cetăŃenii UE năvala unei mulŃimi de
- să fie comandanŃi – ci carne de tun; neamuri proaste care pot înfunda uşor closetele întregii Europe, pot să-i umple
- să fie sănătoşi – ci handicapaŃi; autobuzele cu coji de seminŃe, străzile cu tarabe sau cerşetori, autostrăzile cu
- să învingă – ci să piardă; gunoaie, ori să-i taie toŃi copacii, să le fure toate capacele de la gurile de canal, să le
- să dăruiască – ci să primească; acopere ogoarele şi munŃii cu pungi de plastic, sau să le spargă toate bancomatele?
- să creeze – ci să suporte. Dacă vrem să nu mai fim consideraŃi „Ńigani”, e nevoie să punem cu toŃii mâna la
- să inventeze – ci să copieze; din cauza golului din minte şi incapacităŃii de a treabă, nu la hoŃie sau chiul. E cazul să terminăm cu iluziile, amăgirile şi utopiile
acŃiona, românii sunt mereu disponibili să se ocupe şi să admire diverşi indivizi ca despre aşa-zisa noastră „valoare” înnăscută. În viaŃa reală NU există scăpare de la
Irinel sau Gigi, care totuşi fac ceva (chiar dacă e vorba de prostii); obligaŃii, nu există nici o posibilitate de chiul nepedepsit, nu vine nici un
- petrecerea cu folos a timpului liber; din cauza lipsei de îndrumare şi Dumnezeu sau Superman care să ne scape din dezastru - în timp ce noi doar am sta
nepriceperii, ei se apucă de beŃii, droguri, nelegiuiri, devin bolnavi de manele, să-l admirăm, cum fac babele din sat, la gardul din spre uliŃă.
dependenŃi de jocurile electronice etc. ObservaŃi ce mulŃi elevi se ocupă de aiureli: Catastrofa pe care o trăim provine atât din lipsa educaŃiei corecte: majoritatea
profanări de morminte, ceremoniale sataniste, droguri. oamenilor sunt prost crescuŃi, iar prea puŃinii aproximativ bine crescuŃi suferă de
Pe scurt, şcoala nu-i învaŃă să fie oameni, ci animale şcolite. egoism şi neimplicare civică, cât şi de accentul pus excesiv pe instrucŃia
În loc de a fi împinşi să muncească temporar, tinerii primesc bani de buzunar. În intelectuală şi pe desconsiderarea educaŃiei fizice: sport, lucru manual, militărie etc.
loc să le fie propusă participarea la şantiere ecologice sau umanitare, de folos „Guvernul român a cheltuit mai mult cu întreprinderile de stat nerentabile decât cu
comunitar sau cetăŃenesc, adolescenŃii sunt trimişi să stea degeaba în tabere de educarea populaŃiei. Muncitorii români au o pregătire profesională total
vacanŃă, pentru o scurtă perioadă de iluzie bolnăvicioasă. De aceea tinerii ajung să insuficientă la nivel european. În cadrul competiŃiei dure din UE, productivitatea
nu mai poată deosebi în viaŃă valoarea de nonvaloare, să nu mai distingă între lor scăzută ameninŃă Ńara cu ruina” (Banca Mondială, 2004).
esenŃial şi mărunŃişuri; ei cresc cu o minte abulică. Şcoala nu contribuie la crearea Încercările sincere sau mimate ale oficialităŃilor de a combate sărăcia suferă de
unui sistem de valori pentru tineri, care să le fie o bază solidă pentru dezvoltarea lor greşeala fundamentală că se ignoră cauza reală: incultura săracilor. Se speră că
ca cetăŃeni. Ei sunt lăsaŃi să afle singuri repere valorice, rezultatul fiind că în ajutoarele sociale, scutirile de taxe etc. ar putea soluŃiona ceva. În realitate, singura
majoritatea cazurilor aleg exemple de succes, dar totodată şi de crasă amoralitate. soluŃie reală e educaŃia corectă a întregului popor. Săracii (majoritari!) n-au
Şcoala produce indivizi neştiutori de obligaŃiile şi pericolele care-i aşteaptă în nevoie de pomeni, ci de oportunităŃi – ca să înveŃe, să-şi reconstruiască mintea, să
viaŃă – fie că e vorba de boli sau şomaj, de năvălirea unor hoarde de sărăntoci sau a se afirme ca oameni, să-şi câştige singuri o pâine.
legislaŃiei UE, de un cutremur sau o inundaŃie catastrofală. O mulŃime de absolvenŃi Necazurile actuale se datoresc greşitei şcolarizări generalizate, concentrată pe
sunt tineri nefericiŃi, care-şi ponegresc Ńara deşi în mod inconştient o iubesc, dezvoltarea minŃii, dar lipsită total de educaŃie morală corectă şi de educaŃie fizică.
40
EducaŃia spirituală uzuală nu dezvoltă responsabilitatea civică, datorită: Un tânăr absolvi facultatea cu note mari şi reuşi să se angajeze pe un post
accentului pus pe teorie în defavoarea practicii; cedării în faŃa comodităŃii, lenei, bun la un mare magazin. În prima zi de lucru avu o întrevedere cu directorul
iresponsabilităŃii; căutării plăcerii cu orice preŃ. magazinului, care îl încurajă, îi ură succes în noua sa viaŃă şi serviciu, apoi îl
Iată şi altă părere, veche de aproape 100 de ani, şi ea fără nici o urmare practică: anunŃă că pentru început va face scurte stagii prin diverse servicii, pentru a se
“Faptul de a le ascunde tinerilor rolul pe care sexualitatea îl va juca în viaŃa lor nu familiariza cu modul de lucru şi atmosfera din întreprindere.
este singura greşeală imputabilă educaŃiei de azi. Ea mai păcătuieşte şi Pentru început, zice directorul, te rog să mături prin magazin.
nepregătindu-i în privinŃa agresivităŃii căreia sunt destinaŃi a-i fi Ńintă. Lăsând Tânărul şocat, ripostă: Domnule director, dar eu am făcut o facultate!
tineretul să intre în viaŃă cu o orientare psihologică falsă, bazată pe iluzii, educaŃia Directorul răspunse blajin: aoleo, am uitat! Sigur, e normal să nu ştii să
actuală face la fel cu cel care ar echipa o expediŃie spre polul Nord cu haine de mături dacă ai învăŃat atâta!
vară şi cu hărŃi despre lacurile din Alpii italieni.” [49] Uite (ia el mătura şi începe să măture) să-Ńi arat eu cum se face….
Există însă şi exemple fericite (la alŃii!): acum 150 de ani danezii erau plini de Alt exemplu: examenul de admitere în orice facultate de la noi răsplăteşte
sărăcie, boli, alcoolism, analfabetism, lene, incultură, abulie. Dar unii din ei au memorizarea, nu gândirea creatoare. De aceea majoritatea celor admişi la stat sunt
priceput, încă pe atunci, ce vor păŃi dacă lasă lucrurile în plata Domnului şi se fete scunde – deoarece pe la 18-19 ani fetele sunt mai tocilare decât băieŃii iar
ocupă numai de beŃie şi bocete. Aşa că şi-au luat soarta în mâini şi după vreo 120 persoanele scunde au o vitalitate mai mare decât cele înalte. Această situaŃie
de ani au săltat Ńara pe primele locuri în lume ca nivel de trai. Cum? provoacă mari neajunsuri unor ramuri importante ale economiei naŃionale, în care
Printr-o muncă cu cap. Au educat întregul popor - dar nu de pospăială, ci o activitatea practică, pe teren sau şantier, continuă să fie grea: inginerie mecanică,
educaŃie corectă, serioasă, luminată. Programa analitică a tuturor şcolilor daneze, cu şantiere navale, extracŃia petrolului, agronomie etc.
12 clase obligatorii, conŃine săptămânal numeroase ore de educaŃie religioasă, Examenele de admitere la învăŃământul superior au probe de specialitate îngustă:
educaŃie fizică şi lucru manual pentru toŃi elevii. Mai puŃină matematică sau fizică, istorie, literatură etc. şi se dau în scris. De aceea numeroşi studenŃi nu ştiu să
literatură, dar mai multă obişnuinŃă de a munci cinstit şi de a gândi raŃional, de a vorbească, să comunice pe viu, nu gândesc corect (nu e vorba doar de meserie, ci
folosi mâinile şi capul pentru a realiza ceva practic şi util societăŃii [6]. de gestionarea propriei vieŃi). De sport nici vorbă - rezultatul fiind incapacitatea de
În felul acesta au reuşit să-şi strunească instinctele, să-şi civilizeze oamenii, să nu mişcare, de efort. Aşa că la ce le-ar mai folosi oare acestor slăbănogi cunoaşterea
mai fie sclavii plăcerilor şi speranŃelor utopice, să gândească pentru a crea avuŃie limbii chineze, sau pedagogiei, sau teoriei mulŃimilor, întrucât sunt deja cu un
personală şi naŃională în contextul concurenŃei internaŃionale. picior în groapă – trăgând după ei viitorul întregii łări?
Ce ştiu românii despre toate astea? Ce înŃeleg oare autorităŃile noastre şcolare din Evident că mult mai bună ar fi verificarea candidaŃilor la cunoştinŃe şi capacităŃi
acest exemplu? Se pare că nimica. Ei continuă să-şi ia “salariul”, aşteptând să vină generale, anume: a) gândirea logică şi creativă, b) capacitatea de comunicare şi c)
FMI, sau NATO, sau baroneasa Nicholson - să dreagă lucrurile… Jumătate din vitalitatea. Acestea provin din, şi pot fi apreciate cu ajutorul, respectiv al a)
concetăŃeni cred că nu există o legătură între nivelul de educaŃie şi reuşita în viaŃă! matematicii, b) limbii române şi c) educaŃiei fizice. Cele trei materii ar trebui să fie
O naŃiune poate pieri din cauza inepŃiei şi a faptului că autorităŃile nu singurele probe de examen pentru admiterea în orice facultate!
promovează inteligenŃa şi responsabilitatea populaŃiei (Bertrand Russell). EducaŃia bună nu este un proces de modificare dirijată a comportamentului uman
Sistemul nostru educativ actual e greşit – pentru că nu-i învaŃă pe copii să (aceasta ar fi mai mult îndoctrinare sau dresaj) ci un proces de creaŃie şi re-creaŃie
gândească cinstit, antreprenorial, creativ, să se bazeze pe propriile forŃe, să nu mai umană, de construcŃie şi re-construcŃie a experienŃei umane, de creştere şi
devină sau să rămână cerşetori. ÎntrebaŃi dacă doresc să devină antreprenori, dezvoltare umană, de adaptare şi remodelare permanentă la cerinŃele vieŃii.
căpşunarii răspund da, în timp ce românii care n-au muncit în străinătate (şi ştiu Confucius zicea: “dacă cineva învaŃă de la alŃii dar nu gândeşte, va fi
doar ce i-a învăŃat şcoala) răspund nu. Profesorii noştri sunt incapabili să stimuleze dezorientat. Dacă cineva gândeşte dar nu învaŃă de la alŃii – va fi în pericol”.
gândirea independentă (pentru că nici ei n-au fost pregătiŃi în acest sens). De aceea Oamenii învăŃaŃi de mici să răspundă mai mult la stimuli decât să devină activi şi
elevii lor ştiu să scrie compuneri cu expresii frumoase dar nu ştiu să scrie o petiŃie, conştienŃi de sine, ajung cu timpul indivizi dependenŃi de stimuli şi indicaŃii
pot afirma sus şi tare că „românii este cei mai inteligenŃi din lume”, însă nu ştiu să exterioare, fără o viaŃă spirituală interioară şi incapabili să se descurce singuri.
explice de ce suntem ultimii din UE. Şcoala românească produce fricoşi. Tot acolo învaŃă tinerii să arunce gunoaie peste
Dar oare la ce te-ai putea aştepta, când curricula e alcătuită de oameni care nu fac tot, să fumeze, să bea, să dea şi să primească şpagă, să nu gândească. Din cauza
şi n-au făcut niciodată în viaŃa lor sport sau lucru manual? lipsei de judecată cu care i-a blagoslovit şcoala, acei nefericiŃi imorali şi ahtiaŃi
41
deupă bani au mari şanse să devină la primul prilej nişte ticăloşi, angajându-se fără exemplu Gheorghe Manu – strălucitul savant fizician condamnat în procesul
remuşcări ca hoŃi, securişti, terorişti, torŃionari, bestii imorale. Sumanelor Negre (partizanii români anticomunişti) şi închis în temniŃa grea de la
Iată de ce modurile predilecte de comportare ale celor produşi de sistemul nostru Aiud, a înfiinŃat acolo, printre deŃinuŃii politici, o Universitate cu trei facultăŃi: una -
educativ sunt pe de o parte nepăsarea sau nesimŃirea (care la limită devin apatie şi de dragoste pentru neam, omenie şi bărbăŃie; alta - de dragostea pentru cinste şi
neimplicare), pe de alta violenŃa (care la limită poate deveni terorism). demnitate; a treia - de dragoste pentru cunoaştere şi de cultură. Dar - patriotismul i-
a fost fatal…
► Educatorii sedentari produc cetăŃeni incapabili Cât priveşte rolul educator al părinŃilor, majoritatea sunt incompetenŃi şi nu puŃini
Pentru a educa sunt necesari educatori pricepuŃi şi devotaŃi, modele pentru tineri sunt inconştienŃi, iresponsabili sau chiar dăunători propriilor copii. Un psiholog de
– or, asemenea dascăli sunt mult prea puŃini. Nici n-aveau cum să fie destui, din la un liceu îmi povestea că din consultarea elevilor cu probleme a rezultat că nu ei,
cauza istoriei recente. Cei mai mulŃi dascăli sunt necorespunzători, nu înŃeleg că ci părinŃii lor aveau nevoie de tratament! Englejii au introdus o lege pentru
meseria lor impune chemare şi o bună pregătire permanentă, inclusiv corporală, pedepsirea consistentă a părinŃilor pentru faptele antisociale ale copiilor minori.
pentru a fi animatori şi modele ale tinerilor din jur, în timpul lecŃiilor şi în afara lor. Obstacolele care îi împiedecă pe copii să-şi valorifice potenŃialul înnăscut, sunt:
Profesorii predau ce şi cum li s-a predat şi lor, se supun pasiv unor reguli fără destrămarea familiei, părinŃii iresponsabili şi învăŃământul prost. PărinŃii îi pot
noimă impuse de oficialităŃi incapabile, lucrează fără suflet şi convingere, nu-i învăŃa pe copii doar ceeace ştiu şi fac ei: cei săraci îşi pot învăŃa urmaşii să rămână
motivează pe auditori. La concursul de titularizare a cadrelor didactice din 2006, săraci şi milogi, cei bogaŃi îi pot învăŃa să se îmbogăŃească (mai mult) cu orice preŃ
profesorii au încercat să copieze în masă. Cum ar putea să fie animatori, catalizatori (imoral etc.), iar cei intelectuali - să devină buni meseriaşi dar să nu se implice în
sau modele astfel de indivizi acriŃi de sedentarism? problemele comunităŃii. Dacă nu facem ceva, foarte puŃini copii vor scăpa din
Cadrele didactice sedentare (şi de aceea suferinde şi nefericite) sunt o această implacabilă morişcă a sorŃii. De aceea educaŃia tineretului trebuie s-o facă
calamitate pentru procesul educativ. nu părinŃii, ci alŃi oameni, de meserie (şi de omenie). De fapt, educatorii
Profesorul a fost redus la funcŃiile de predare şi examinare. Rolul său de consilier, profesionişti, cadrele didactice din sistemul de învăŃământ, ar trebui să-i instruiască
partener, lider, prieten, model uman, creator de oameni, este ignorat. De aici rezultă şi pe părinŃi, nu numai pe copii.
statutul lui social şi economic necorespunzător. Profesorul actual e un model social Deşi greşelile educative au bătaie lungă, rezultatul ineficienŃei multor cadre
de eşec. Şcoala a devenit un proces tehnologic iar profesorii se cred ingineri de didactice şi a pedagogiei oficiale se poate vedea încă de pe acum: tineri la care tot a
produs suflete. Ei încurajează gândirea pasivă şi cultivă mediocritatea. Accentul se doua vorbă este una obscenă, studenŃi incapabili să lege două vorbe, adulŃi
pune pe cantitatea de informaŃie şi prea puŃin pe calitatea ei, elevilor li se cere să inconştienŃi, parlamentari agramaŃi, mulŃime de inculŃi, mitocani, imorali, mitomani
reproducă informaŃiile iar educaŃia caracterului lor este lăsată în seama “altora”. iresponsabili. Gloate de incapabili să-şi croiască o soartă mai bună acasă la ei, se
Cadrele didactice pregătesc tinerii pentru un viitor iluzoriu, inexistent – nu pentru reped peste hotare să câştige o pâine mai albă culegând căpşuni în Spania, sau
realitate. spălând vase la Roma, sau cerşind în metroul din Paris, sau angajându-se ca lăutari
Un tânăr îmi declara că din vreo 60 de cadre didactice cu care avusese de-a face ori fotbalişti, dar lipsiŃi de competenŃa sau voinŃa de a deveni manageri la uzinele
în facultate, cei care-i fuseseră cu adevărat “profesori”, modele de competenŃă şi Renault, staruri la Hollywood sau profesori la Sorbona. PuŃinii care ajung mai bine
omenie, pentru care profesiunea era sinonimă cu vocaŃia, puteau fi număraŃi pe prin străinătăŃuri sunt rezultatul unor întâmplări fericite, nu al unei reale pregătiri
degetele unei singure mâini. pentru succes.
FuncŃionarii didactici fără simŃul misiunii nobile a dascălului-apostol, nu înŃeleg ÎnvăŃământul nostru fiind general şi obligatoriu, toŃi asocialii şi incapabilii de
faptul că alegându-şi meseria aceasta cu avantajele şi dezavantajele sale, ar fi mai care ne izbim în viaŃă au fost produşi de şcoală!
câştigaŃi ca oameni dacă ar face-o cât mai bine, respectându-se pe ei. Oricum îşi Asă că pentru a drege viitorul naŃiei, asupra şcolii trebuie intervenit.
consumă viaŃa „lucrând” în şcoală, măcar să realizeze ceva folositor neamului, Însă, oare de ce şcoala contribuie atât de puŃin la ridicarea łării?
înŃelegând că cei care conduc azi łara şi le stabilesc salarii mici au fost şi ei elevi! Cauzele sunt numeroase.
Iar peste ani, elevii lor de azi, deveniŃi miniştrii de mâine, vor fixa salariile Dar nu e vorba de sărăcie; asta e un moft, o perdea de fum. Cine vrea, face din
viitorilor profesori – distrugând łara, în loc s-o construiască. rahat bici! Nu (doar) banii fac educaŃia. Nu (doar) de mai mulŃi bani e nevoie, ci de
Misiunea dascălului este una apostolică, în sensul că pe lumea asta nu răul, ci o altă atitudine a factorilor răspunzători: părinŃi, Stat, cadre didactice.
binele este inexplicabil (Imre Kertesz). AdevăraŃii Apostoli au “produs” educaŃie în
orice condiŃii, căci educaŃia se bazează pe suflet – nu pe “condiŃii materiale”. De ► Greşeala fundamentală a şcolii noastre
42
Şcoala actuală păcătuieşte mai ales deoarece aplică un concept pedagogic greşit. Poate vă închipuiŃi că şefii străinilor au învăŃat în şcoli la fel ca ale noastre. Ei
Anume: educaŃia unilaterală, numai pentru minte şi o meserie. bine – nu! Sunt şi acolo şcoli pentru dresarea maselor, cum le avem şi noi pe toate,
În şcoala noastră lipseşte preocuparea strategică pentru corp, ca şi cea pentru dar cele pentru elitele conducătoare - arată altfel. În ele elevii nu sunt simpli
suflet. De parcă ai putea pune mâncare bună într-un blid spart. Şefii învăŃământului privitori, ci participanŃi la procesul învăŃăturii. Acolo se foloseşte o tehnologie
se poartă de parcă şcoala n-ar avea nici o vină că absolvenŃii ei sunt bolnăvicioşi, educativă alta decât cea obişnuită: una provocatoare; interactivă; experienŃială; prin
fără vlagă, fără iniŃiativă, fără responsabilitate, fără morală şi spirit civic, fără idei aventură; în aer liber; în care educaŃia fizică joacă un rol principal.
creatoare şi patriotice, îmbătaŃi de aşteptarea minunilor – printre care şi emigrarea. Cele mai eficiente mijloace de educare civică sunt orele de educaŃie fizică şi
“Nişte răi şi nişte fameni”. Profesorii noştri îi îndoapă pe elevi cu matematică, instrucŃia de la armată. Oare mai ştiŃi şi alte metode care să dea rezultate concrete?
istorie, fizică, dar de sufletele, corpul şi buna lor cuviinŃă nu se ocupă (aproape)
nimeni. ► O greşeală catastrofală: renunŃarea la instrucŃia militară obligatorie.
Canalul educativ intelectual, folosit aproape exclusiv în şcoala noastră, nu este
suficient, ba chiar dimpotrivă. Constatăm în jurul nostru enorm de mulŃi tineri şi Nu ratăm nici o catastrofă (Tita Chiper)
oameni “cu carte”, care sunt bolnavi, cocoşaŃi, obezi, imorali, violenŃi, sterili, În vremurile noastre, ameninŃările la adresa securităŃii Ńării nu mai vin (doar) de la
iresponsabili, milogi, incapabili să-şi gestioneze etic şi eficient viaŃa lor şi a celor străini – ci şi din interior. Ele nu vor mai fi în primul rând armatele altor state, ci
din jur (proprii copii sau familia). atentatele teroriste, dezastrele ecologice (inundaŃii, secetă, incendii de păduri,
Pentru ca omul să ştie ce e bine şi ce e rău, să poată gândi logic şi asta chiar în uragane) şi cele sociale, vânzarea avuŃiei naŃionale pentru câŃiva arginŃi. Duşmanii
condiŃii nefavorabile, de stres (de cele mai variate feluri: psihic, fizic, sentimental), moderni sunt prostia şi comportarea iresponsabilă a românilor, evoluŃia greşită a
să dobândească voinŃă şi stabilitate emoŃională, nu este suficientă educaŃia propriei societăŃi. łara se poate prăbuşi şi din pricina propriilor cetăŃeni.
intelectuală. Numai folosirea tuturor celor trei căi de acces şi influenŃare Armata – ca instituŃie naŃională vitală – nu mai apără doar de inamici (externi), ci
informaŃională: corp (simŃuri), minte, suflet, poate da rezultatele dorite în educaŃia are sarcini noi: să lupte şi cu alte calamităŃi, printre care neştiinŃa tinerilor, pe care
morală, atât de necesară pentru bunul mers al societăŃii. ÎnvăŃătura intrată doar pe trebuie să-i educe sau reeduce. EducaŃia este tot o formă de apărare a societăŃii!
ochi sau urechi este ca mâncarea înghiŃită în vis. Orice fel de educaŃie parŃială, Aceasta se poate face prin remedierea sau completarea lipsurilor educative rămase
unilaterală: fizică, intelectuală sau morală, nu poate fi dobândită eficient sau din şcoala generală, prin şcolarizarea recruŃilor în domeniul educaŃiei cetăŃeneşti,
permanent decât în cazul în care educatorul recunoaşte utilitatea, importanŃa şi lucrului în echipa (teamwork), cunoştinŃelor de economie şi management, gândirii
corelarea fiecăreia din ele pentru scopul respectiv. antreprenoriale, motivaŃiei şi orientării pentru reuşită în viaŃă etc. Nu mai vorbesc
Doar prin educaŃie multilaterală se poate obŃine rezultatul ideal: un om echilibrat, de necesitatea vitală a pregătirii militare de bază, cu cunoştinŃe de folos acum şi
zdravăn la corp, cu minte sănătoasă într-un corp sănătos, capabil de judecată logică, oricând fiecărui om, bărbat sau femeie: supravieŃuire, drumeŃie, cercetăşie, prim
patrioŃi cu comportare morală, adică oameni utili societăŃii noastre – nu sclavi, ajutor, autoapărarea cu şi fără arme.
mercenari, roboŃi, carne de tun, chiar rebuturi umane. Aşa cum face de exemplu armata statului Israel (Tsahal), o adevărată “armată a
O categorie importantă ca eficienŃă şi diversitate o constituie educaŃia întregului popor”: fiecare cetăŃean apt, indiferent de sex, este mobilizat trei ani în
experienŃială (învăŃătura în producŃie), care nu se bazează exclusiv pe intelect ci serviciu activ, după care anual face concentrări consistente. În afara calificării într-
pun şi corpul la treabă, care nu se desfăşoară în săli de clasă ci în afara şcolii. o specialitate combatantă, fiecare tânăr israelit este şcolarizat pentru a conduce
Despre vestici ştim că au bani, trăiesc în bunăstare şi câştigă războaie. Dar cum autovehiculele şi a însuşi o meserie. La fel de multă militărie populară fac şi
de reuşesc ei să facă toate astea, în timp ce noi ne lovim mereu cu stângul în dreptul elveŃienii [4]. Nu mai vorbim de ruşi, chinezi, turci etc. În schimb, cât priveşte
- nu ştim. Citim ziarele şi vedem filmele lor, dar secretul, know-how-ul succesului (auto)apărarea personală sau cea naŃională, majoritatea românilor sunt de o
nu-l vedem, nu ni se arată. În realitate, ceea ce contează în Europa occidentală nu incompetenŃă şi inconştienŃă care inspiră mila, sau dispreŃul.
este luxul material, care-i orbeşte pe vizitatorii din Ńările sărace, ci valorile, cultura Comandantul armatei a 14-a ruseşti din Transnistria e întrebat de Kremlin în
şi educaŃia care mişcă societăŃile de acolo. În spatele succesului german a stat cât timp ar putea ocupa România. Acela stă puŃin să se gândescă, apoi
învăŃătorul neamŃ. În spatele victoriei de la Waterloo împotriva lui Napoleon a stat răspunde: “dacă luptăm cu ei, în două zile; dacă vreŃi să facem şi mitinguri ale
liceul englezesc. În spatele succesului şi superputerii Statelor Unite ale Americii prieteniei ruso-române, îmi trebuie cam două săptămâni”.
stau universităŃile americane. Istoria ne arată că românii şi-au rezolvat crizele prin forfait sau răscoale spontane,
În spatele victoriilor lui Alexandru Macedon a stat profesorul său Aristotel. nu prin lupte serioase, bine pregătite, de durată. În afara unor iureşuri momentane şi
43
a intervenŃiei adeseori favorabile a puterilor străine, ne-am „câştigat” drepturile mai Alt exemplu: liderii politici actuali din SUA sunt în majoritate foşti militari,
mult datorită proniei Cereşti decât meritelor personale. Românii parcă mereu sunt unii veterani ai războaielor din Vietnam sau Irak. În schimb, liderii noştri sunt în
(şi au fost) pregătiŃi pentru războiul trecut, nu pentru cel următor (care totdeauna a general mitici burtoşi, sforari arivişti incapabili de acŃiuni coerente, mobilizatoare,
fost şi va fi foarte diferit de cel precedent). Nu s-a învăŃat nimic din modul manageriale, combative, onorabile, patriotice.
lamentabil în care armata noastră, total nepregătită, a luptat în cele două războaie Viitorul Ńării noastre nu va fi niciodată roz. Războiul n-a murit în Europa;
mondiale din secolul trecut. Nu din cauza soldaŃilor simpli – uneori adevăraŃi eroi barbaria renaşte mereu şi are viaŃă veşnică. Să nu ne amăgim: însăşi UE nu e decât
– ci a managerilor politici şi militari ai Ńării, prea des nişte arivişti profitori, egoişti un căpăstru pus belicoaselor naŃiuni europene ca să nu se mai ucidă între ele.
corupŃi, incompetenŃi fuduli, dar lipsiŃi de clarviziune şi patriotism. România nu va avea niciodată bani destui ca să cumpere suficiente arme Hi-Tech,
InstrucŃia militară generalizată este vitală pentru poporul român, indiferent de încât să poată evita soldaŃii în carne şi oase. Comuniştii noştri susŃineau un concept:
părerile unora sau altora, fie ei proşti sau năimiŃi. MulŃi inconştienŃi o resping „apărarea naŃională cu ajutorul întregului popor” – pe care însă l-au aplicat practic
pentru că li se pare “prea grea”. Dar tocmai în asta constă învăŃătura: ceea ce Ńi se de „vai steaua lui”. Dar renunŃarea la el înseamnă aruncarea copilului (apărării)
părea greu să devină uşor! Sigur că se simte nevoia unei îmbunătăŃiri substanŃiale a împreună cu zoaiele din albie (comunismul). Iluzia că o alianŃă selectă, sau o
asistenŃei psihologice şi a calităŃii instrucŃiei şi gradaŃilor din armată, prea brumă de tehnologie sofisticată, ori câteva arme importate cu cheltuieli (nu cumva
rudimentare faŃă de progresele moderne – dar slăbiciunile cătăniei tradiŃionale nu şi comisioane?) uriaşe, ar putea înlocui capacitatea întregii populaŃii de a face faŃă
pot justifica desfiinŃarea recrutării generale, adică renunŃarea la ultima redută pericolelor care ameninŃă securitatea naŃională – e o gogoaşă demagogică – vezi
educativă în luptă cu prostia tineretului absolvent al şcolii obligatorii. Refuzând de „ajutorul” primit pentru recentele diferende cu vecinii răsăriteni. După ce a pierdut
dragul drepturilor omului soluŃia educării forŃate a indivizilor recalcitranŃi, se războiul rece, Rusia continuă lupta pentru supremaŃia mondială folosind arma
ajunge acolo că nu va mai fi de ales între război (armat) sau pace, ci între războiul energiei în războiul economic, „înlocuind tancurile cu conductele”: Gazprom atacă
total şi războiul etern. Pacea viitoare depinde de cum va fi atitudinea noastră a dezlănŃuit străinătatea, adeseori cu mare succes. Dacă românii nu se bazează pe
tuturora: responsabilă (altruistă) sau egoistă. forŃele proprii, ci pe tot felul de cârje şi proteze externe, peste câŃiva ani frigul din
Însăşi accidentele cu recruŃi care se sinucid, dezertează sau omoară camarazi – se locuinŃe i-ar putea sili să pupe din nou „poala” rusească. Printre alte belele....
datorează nu instrucŃiei militare, ci dimpotrivă, lipsei de instrucŃie – adică AmeninŃările străine nu vor veni de la Ńări democratice, civilizate, cu armate
sedentarismului. Lenea e cucoană mare – care poate provoca şi moartea. Eu n-am profesioniste, ci de la cele cu serviciu militar obligatoriu, sau de la mulŃimi de
văzut încă om sleit de oboseală (instrucŃie) care să aibă chef de scandal, sinucidere năvălitori săraci. Aceştia nu pot fi opriŃi de câteva patrule înarmate cu „GPS”!
sau crime. Iar eventualii bolnavi psihici, care şi-ar fi dat oricum arama pe faŃă în Lipsa instrucŃiei militare transformă tinerii – şi Ńara - în viitori învinşi.
familie dacă nu izbucneau în cazarmă, au mult mai multe şanse să fie depistaŃi şi
trataŃi în armată - decât acasă, în satul lor. Tinerii militari se apucă de prostii din ► Creativitate sau maimuŃăreală?
cauza prea multei inactivităŃi în care sunt lăsaŃi de ofiŃerii lor sedentari, care Sistemul educativ actual transformă oamenii în privitori – nu în făptuitori.
chiulesc de la pregătirea fizică totală şi permanentă a subalternilor – în vreme ce Produce anual câŃiva şcolari premiaŃi, olimpici, câŃiva campioni intelectuali – dar şi
gradaŃii din alte armate sunt mai antrenaŃi decât răcanii. sute de mii de analfabeŃi, indivizi prost crescuŃi, asociali, bolnavi, speriaŃi de
În filmul englez „Colina” câŃiva soldaŃi delincvenŃi erau „reeducaŃi” la realitate, anomici. După mine, acest sistem educativ este falimentar, nepatriotic, de-
batalionul disciplinar de un subofiŃer (Sean Connery) care-i punea să urce a dreptul antinaŃional. Şcoala este adevăratul motor al unei naŃiuni, dar ca orice
complet echipaŃi pe o movila uriaşă de nisip, pe o căldură zdrobitoare. Era o motor, ea poate şi frâna dezvoltarea naŃiunii sau o poate chiar conduce îndărăt.
sarcină de Sisif, imposibil de îndeplinit: alunecau mereu la vale din cauza Argumentul că “şi străinii ar face la fel” educaŃia – mi se pare o cacealma. Cine
nisipului instabil şi supraîncărcării. crede că străinii vin aici să facă educaŃie tinerilor noştri pentru a-i transforma în şefi
Impresionantă era însă comportarea gradatului: după terminarea pentru Ńările lor – se înşeală. “Modelele” şi justificările din import servesc mai ales
programului, se antrena singur urcând aceiaşi colină – pentru a dovedi că el conducătorilor băştinaşi impostori, cu mintea gripată – sau corupŃilor. De altfel,
poate face orice le cere subordonaŃilor. sistemul şcolar francez copiat de noi e în mare criză, datorită dezastruaselor
Urcarea colinei era considerată de soldaŃi o pedeapsă, un chin, însă era rezultate şcolare de masă şi violenŃei elevilor. Francezii se gândesc acuma la o
necesară pentru reeducarea lor, iar din punctul de vedere social reprezenta un revenire la vechile obiceiuri, pe care le botează “noi reforme” şcolare: segregarea
tratament de folos public. sexuală (clase separate de băieŃi şi fete); reintroducerea uniformelor şcolare. Mai au
puŃin şi vor reintroduce pedepsele corporale!
44
Noi n-avem nevoie de importuri neînŃelese, ci de creativitate, de soluŃii dibace, 3.3. Deşteaptă-te, române!
adecvate specificului naŃional. Be distinct – or extinct! Viitorul României trebuie
„fabricat” aici, de noi, nu în vreo cancelarie, bancă sau stat major de aiurea. Un popor care acceptă să suporte corupŃia şi imbecilitatea, cu
Mă vor contrazice poate mulŃi băştinaşi, interesaŃi de luarea şpăgii cu ocazia greu poate realiza fapte mari. Înainte de a se ocupa de altele, mai
importului (doar suntem campioni europeni la corupŃie!). Atâta îi duce mintea pe bine ar tăia cangrena din propriul corp (Mareşalul Averescu).
mulŃi concetăŃeni: “să mă salvez eu, luând şpaga”; restul - pot să piară. Vorba lui Imnul naŃional ne provoacă: „trezeşte-te la realitate, nu mai visa că eşti sugar!”
CaŃavencu: ori scăpăm cu toŃii, ori muriŃi cu toŃii! “Gândire” de neghiob – dar Spre a deveni om raŃional - mai întâi e necesar să îndrepŃi propria purtare.
„şcolit”! Oare putem struni pornirile naturale, fudulia, Ego-ul excesiv?
Românii sunt un popor ciudat: cu cât îi cunoşti mai bine, cu atât îi înŃelegi mai Din fericire, da.
puŃin (Jonathan Scheele). Pentru început e bine să ne dăm seama că orgoliul acŃionează în continuu, la fel
Unii români se pot descurca: când ajunge unul în Occident şi i se spune ”faci sau ca gravitaŃia. Pentru păstrarea echilibrului corpului, luptăm cu forŃa gravitaŃiei prin
mori (de foame)” - face! Acasă n-are cine să le spună asta: lipsesc adevăraŃii adaptarea permanentă a posturii. La fel putem lupta cu fudulia, verificând şi
manageri. Câtă vreme e pus doar în faŃa alegerii „faci sau lâncezeşti”, preferă să reverificând continuu alinierea corectă a gândurilor. "Scheletul echilibrului mintal"
stea. Cu foarte mici excepŃii oamenii ştiu ce e binele şi răul (printre altele din trebuie antrenat pentru a nu se chirci sau poticni, ca să funcŃioneze eficient de-a
cultura religioasă, din filme etc), dar aleg să facă răul dacă nu sunt constrânşi să lungul vieŃii.
facă binele. Aceasta e puterea instinctului, aflat mereu în conflict cu necesităŃile În al doilea rând, efectele fuduliei sunt foarte asemănătoare cu ale unei boli
vieŃii sociale. Deoarece autorităŃile sunt incapabile, ar trebui să ne punem singur în nemiloase care secătuieşte forŃele. Ego-ul necontrolat se manifestă ca un fel de
situaŃia de “a face sau a muri”. Nu e suficient să fim „deştepŃi”, mai e nevoie să ne cancer al minŃii.
şi “trezim din somnul cel de moarte”! În fine, forŃa distrugătoare a Eu-lui debordant poate fi neutralizată şi printr-o
Ne minŃim singuri, cu iluzii şi autolaude - dar nimeni nu ne bagă în seamă. Într-o mişcare subterană, la baza societăŃii. Fiecare individ conştient pricepe că şi el este
lume în care alŃii pregătesc zborul pe Marte, clonează copii şi ridică zgârie nori, ai moralmente obligat să stăvilească revărsarea Ego-urilor din zona sa de acŃiune. Nu
noştri se fălesc cu repararea gropilor din asfalt, calitatea zarzavatului din pieŃe, este suficient să te deştepŃi doar tu. Nu eşti tu întreaga Românie. Ce te faci cu
rămânerea în grupa C la vreo competiŃie mondială şi trombonirea FMI-ului cu mulŃimea din jur, dacă o laşi să zacă în suc propriu? Degeaba te străduieşti să te
promisiuni frumoase. E oare nevoie de o ciocnire cu capul de pragul de sus pentru a deştepŃi, să te civilizezi singur – că cei proşti, dar mulŃi, te vor trage înapoi. Eşti
ne trezi la realitate? De un dezastru care să ne şteargă de pe faŃa pământului şi să silit de viaŃă să-i ridici şi pe ei, să-i educi. ToŃi şi toate sunt legate pe lumea asta, nu
arate (cui o mai rămâne) cât de neputincioşi suntem în competiŃia globală? te poŃi izola într-un turn de fildeş. TU eşti obligat să-i ridici şi pe ei - nu există altă
“Îndobitocirea unor generaŃii întregi printr-un învăŃământ bazat pe memorizare alternativă. Sau, există - pentru laşi sau egoişti: fuga de răspundere, emigrarea etc.
şi nu pe gândirea independentă constituie un genocid intelectual. Sistemul de Părerile şi idealurile oamenilor de pretutindeni în legătură cu ce e bine şi ce e rău
învăŃământ românesc este un faliment moral colectiv. Cei care perpetuează aşa coincid în cea mai mare măsură, deşi au religii, sisteme filozofice şi sociale diferite.
ceva, fie ei profesori sau părinŃi, comit o crimă împotriva României, căci produc ExplicaŃia poate fi aflată în interesul fiecăruia de a-şi susŃine comunitatea, pentru că
oameni fără discernământ, fără iniŃiativă, care nu-şi vor asuma riscuri, nu vor viaŃa în grup asigură condiŃii mai bune de supravieŃuire. Această logică este la
avea propriile lor afaceri, nu vor vota lucid, nu-şi vor trage conducătorii la îndemâna oricărui om – indiferent de rasă, cultură, latitudine, etc. Orice individ cu
răspundere.” (A. Postelnicu/ 2004). o minimă funcŃionare corectă a creierului îşi dă seama de avantajele grupului şi,
Adevărul nu e ce zice unul sau altul, ci ceea ce este. Adevărul supără, dar automat, încearcă să-l susŃină pentru a-l ajuta să prospere. Doar un om bolnav la
supărarea trebuie să fie cu folos, cu dorinŃă de îndreptare, nu de Ńâfnă sau cap poate să nu susŃină comunitatea din care face parte.
răzbunare. De văitat – se pricepe toată lumea. Supărarea are rost doar dacă te Constatăm însă în jurul nostru că neaşteptat de mulŃi oameni „mari” nu pricep
trezeşte pentru a lua măsuri de îndreptarea cauzelor ei. Dacă necazul nu devine o deloc că preocuparea lor excesivă şi exclusivă pentru interesul personal, ca şi
lecŃie şi o acŃiune raŃională, furia este doar energie consumată degeaba şi/ sau refuzul implicării lor pentru creşterea bunăstării grupului, este total pierzătoare pe
venituri pentru avocaŃi. Supărarea, furia, enervarea – sunt manifestări ale trufiei. termen mai lung de o zi. Liderii noştri sunt egoişti, nu-i interesează implicarea şi
Când pierzi – nu pierde şi lecŃia (respectivă)! cooperarea subalternilor, ci doar exploatarea mulŃimilor. Ei nu deleagă sarcini şi nu
mobilizează participanŃii. Din cauză că nu se sinchisesc de soarta connaŃionalilor
Aşadar, educaŃia actuală e defectuoasă, chiar greşită. Cum o schimbăm?
45
săraci, nomenclaturiştii şi bogaŃii riscă să păŃească tot aşa cum au sfârşit pe vremuri ŃineŃi să nu alunece. Iar dumneavoastră, îi spuse celui de al treilea, vă rog
avarii altor etnii, preocupaŃi numai de propriile instincte şi deloc de binele public. să luaŃi ranga şi să împingeŃi cu ea piatra la semnalul meu. Vă e clar ce
În economiile performante, lucrul în echipă (teamwork) constituie baza creşterii doresc?”. După câteva minute treaba fu terminată, pietroiul era mutat în
productivităŃii şi acolo toată lumea învaŃă să lucreze aşa. colŃul opus.
Pentru angajarea unui director la o mare societate japoneză, după probe şi La sfârşit, candidatul le mulŃumi celorlalŃi politicos pentru ajutor: „Domnule
interviuri preliminare rămăseseră 4 candidaŃi, absolvenŃi eminenŃi ai unora (celui de al doilea), îndemânarea dumitale cu frânghia a fost de mare ajutor.
din cele mai renumite universităŃi nipone. Pentru proba finală cei 4 au fost Fără forŃa dumitale, se adresă colegului solid, nu cred că ne descurcam. Iar
convocaŃi deodată la sediul central al firmei şi conduşi în sala de sport, de dumneata, se adresă celui de al patrulea, ai fost extrem de atent la semnalele
fapt un Dojo de mărime mijlocie (majoritatea întreprinderilor japoneze au mele şi în felul acesta n-am avut nici un accident. Vă mulŃumesc mult de tot”.
sală de sport, cantină etc). Acolo îi aştepta comisia de examinare, compusă Comisia, care privise toată manevra cu admiraŃie, decise pe loc: concursul
din câŃiva şefi de secŃie şi directorul serviciului de resurse umane, aşezaŃi la o s-a sfârşit, al treilea candidat este cel angajat.
masă, lângă un perete. Meritele personale indiscutabile ale primilor doi nu mai contau în faŃa
Sala era goală, dar parchetul lustruit era acoperit cu o prelată mare. Într-un capacităŃii organizatorice ale celui de la treilea. Primii doi şi-au demonstrat
colŃ al sălii era un pietroi uriaş (asemănător celor din grădinile Zen), o rangă calităŃile individuale cu care au ieşit în evidenŃă, dar cel de al treilea şi-a
de fier şi o frânghie. stăpânit orgoliul, ne luându-se la întrecere cu colegii săi, ci integrându-i pe
Preşedintele comisiei luă cuvântul către candidaŃii aliniaŃi lângă uşă: toŃi într-o echipă unitară ce lucra pentru un scop comun. Viitorul e al lui!
„Domnilor, proba pe care o aveŃi de dat constă în transportul pietroiului Oamenii pot deveni buni cetăŃeni fie prin constrângere (cu legi, pedepse etc.), fie
acela până în colŃul opus al sălii. Dacă doriŃi, puteŃi folosi uneltele, sau alte prin lămurire. Ei însă nu vor să accepte educaŃia pentru că le-ar „reduce” libertatea,
resurse disponibile. Vă e clară problema?” pe care o înŃeleg greşit: în fond, libertatea e supunere faŃă de nişte reguli superioare.
Cei 4 se înclinară la unison: „da, am înŃeles”. Deşi, să cari un pietroi după Evident că e mult mai uşor să arunci vorbe (în presă, radio, TV etc.) contra relelor
ce-ai trudit 5 ani cu studiul ştiinŃelor economice, pare cel puŃin ciudat. Însă, moravuri sau contra drogurilor; dar e mult mai greu să faci ceva practic,
dorinŃa angajatorului e lege! constructiv, eficace, controlabil, măsurabil în acest sens – cum ar fi de exemplu
Fu numit primul candidat. Acesta era un tânăr foarte solid, stăpân pe el. Îşi educaŃia civică. Cum face de exemplu un judecător spaniol, care îi condamnă pe
scoase haina, slăbi cravata, se apropie de „tema” examenului, se aplecă şi tinerii imigranŃi delincvenŃi să înveŃe să citească, să scrie şi să socotească. Ori le dă
apucă pietroiul. Îl ridică cu greutate şi cu el în braŃe începu să străbată încet alte pedepse educative: vizitarea unui spital de urgenŃă, sau să muncească la
sala în diagonală. Cei prezenŃi urmăreau efortul impresionant cu sufletul la mutarea primăriei, sau să servească masa unor bătrâni timp de o lună la un azil. În
gură. Ajuns în colŃul opus, lăsă jos povara, se îndreptă, respiră de câteva ori, schimb, la noi, primitorii de ajutor social puşi să măture strada, au găsit rapid o
se înclină spre comisia ce părea mulŃumită şi reveni la locul său. soluŃie de chiul: scutirea medicală!
Al doilea candidat nominalizat era un tânăr de statură mijlocie, aparent mai La şcoală elevii sunt întrebaŃi ce fapte bune au săvârşit ieri. Fiecare răspunde
mult studios decât sportiv. Îşi scoase şi el haina, slăbi cravata, şi apropiindu- cum îl duce capul. Bulă: “am scăpat o fată de la viol”. Rumoare în clasă,
se de „subiect”, apucă ranga şi frânghia. Legă pietroiul cu un laŃ, iar capătul semne de admiraŃie, dar şi câteva de neîncredere. Profesorul: “bravo, cum s-a
liber al frânghiei şi-l înfăşură pe talie. Începu apoi să împingă pietroiul cu întâmplat?”. Bulă: “păi n-a fost uşor, dar am lămurit-o să vrea şi ea”.
ranga, controlându-i tot timpul rostogolirea cu ajutorul frânghiei. Parcurse Pentru noi, rolul lui Bulă în viaŃa reală îl au UE şi concurenŃa internaŃională, căci
înapoi drumul făcut de candidatul precedent, mai încet decât acesta, dar vrem - nu vrem, până la urmă tot vom fi integraŃi în lumea civilizată. Iată de ce la
comisia păru şi de data aceasta mulŃumită. După ce repuse sculele la locul somaŃia UNICEFului Ministerul EducaŃiei a lansat totuşi un program naŃional de
lor, reveni lângă uşă. educaŃie civică pentru elevii claselor 1-12. Se vor studia tot felul de deprinderi,
Fu nominalizat cel de al treilea candidat. Acesta se întoarse spre ceilalŃi fără de care societatea nu funcŃionează. Mai bine mai târziu decât niciodată – deşi
colegi şi le zise: „Domnilor, vă rog să mă ajutaŃi să car piatra. SunteŃi de rămâne un mister pentru ce au luat salariu miniştrii învăŃământului, atâta vreme.
acord?” „Da”, răspunseră aceia surprinşi. „Vă mulŃumesc” spuse
candidatul. „Domnule, se adresă apoi primului, dumneavoastră vă rog să ► Cum transformăm „Ńeparii” în „maratonişti”?
împingeŃi piatra la indicaŃia mea. Dumneavoastră, se adresă celui de al EducaŃia adecvată viitorului este cea care produce un individ dotat cu trăsături de
doilea, vă rog să legaŃi piatra cu frânghia, aşa cum aŃi făcut adineaori, şi s-o caracter cum ar fi: vitalitate, raŃionalitate, inteligenŃă, solidaritate, curaj.
46
Nimeni nu doreşte ca şcoala să formeze indivizi plini de cunoştinŃe dar lipsiŃi de Generalul plecă să se roage la templul Shinto, înconjurat de toată suita.
energie (deştepŃi apatici), sau indivizi cu convingeri rigide dar fără cunoştinŃe La terminarea slujbei, Nobunaga ieşi afară din templu şi le zise însoŃitorilor:
(cruciaŃi dogmatici). În epoca noastră sărăcia se datorează numai prostiei. Dar „zeii mi-au răspuns la rugăciune şi mi-au vorbit. Ne vor sprijini. Hai să aflăm
raŃionalitatea îi va face pe oameni să vrea să scape de sărăcie, inteligenŃa le va soarta. Voi da cu banul: dacă iese pajura – vom câştiga; dacă iese banul –
spune ce să facă iar curajul le va da tăria să facă ceea ce e de făcut. vom pierde”.
Lumea nu e neapărat rea – însă depinde de fiecare din noi în ce o transformăm şi Aruncă moneda în sus şi ieşi pajura: lumea fu cuprinsă de frenezie, zvonul se
cum va fi. Fiecare om se naşte neştiutor, nu rău! Este sarcina părinŃilor, a şcolii şi a răspândi, toŃi soldaŃii deveniră convinşi că vor câştiga şi lupta începu imediat.
societăŃii să deştepte copilul sau tânărul şi să-l îndrume să devină OM. Cu toată superioritatea numerică zdrobitoare, oastea duşmană fu învinsă.
La noi situaŃia e mai gravă din cauza decăderii fizice şi morale a populaŃiei, După victorie, adjunctul lui Nobunaga grăi:”Ce bine că zeii şi soarta au
produsă de barbaria comunistă. De aceea, înaintea educaŃiei pentru viitor oamenii Ńinut cu noi de data asta! Soarta nu poate fi schimbată!”.
noştri au nevoie de o educaŃie pentru prezent, o educaŃie terapeutică, reparatorie, La care Nobunaga răspunse: „adevărat, mare noroc am avut”; după care-i
care să-i aducă la normalitate. Putem noi oare să construim o societate cât de cât arătă moneda pe care-o folosise: pe ambele feŃe avea pajură!
suportabilă, cu o mulŃime de oameni lipsiŃi de orice însuşiri etice? Dacă nu rupem Puterea rugăciunii? Puterea destinului? Soarta e în mâna zeilor? Sau în
cercul nenorocit al molipsirii cu mârlănie din cauza proastei educaŃii, tinerii noştri mâna omului?
vor continua să devină mitocani conformişti, lipsiŃi de orice miză civică şi de orice De fapt, viitorul a început încă de ieri, născut din faptele noastre - la urmările
implicare socială, promotorii sistemului din care încă nu am ieşit şi care nu ştie să cărora nu ne gândim de obicei. Viitorul poate fi schimbat numai în cazul că
creeze decât false valori. oamenii, dacă nu toŃi măcar aceia din ei capabili de iniŃiative – îşi modifică
Fiecare individ este ceea ce a ştiut să facă din el însuşi cu ajutorul educaŃiei gândirea şi purtarea. „O Ńară nu este a locului în care stă, ci a orizontului la care
căpătate. Scopul educaŃiei nu e să dea soluŃii prefabricate, ci să dezvolte un mod de priveşte” (Nicolae Iorga). Căci, ce e soarta? Dacă omul se lasă condus de instincte,
gândire proprie, cu ajutorul căruia fiecare om să-şi găsească singur soluŃia viaŃa i se desfăşoară la întâmplare; soarta lui e rezultatul „norocului”. Dacă însă
problemelor sale. luptă să-şi stăpânească instinctele, viaŃa devine rezultatul minŃii şi voinŃei sale: el
Un factor important pentru succesul personal este voinŃa de auto-educaŃie, mai îşi „croieşte altă soartă” (cum de altfel ne tot îndeamnă Imnul naŃional).
ales după terminarea şcolii. Însuşirea materiei „Cum să înveŃi singur şi
permanent?” este obligatorie pentru supravieŃuirea onorabilă a tinerilor care vor trăi Aşadar, avem nevoie în România de:
într-o societate supertehnologică, a cunoaşterii şi schimbărilor. EducaŃia făcută de - O educaŃie sau o pedagogie (mai) bună şi
alŃii o fi mai plăcută, dar adeseori e slabă, ineficientă, nu te ajută prea mult. Plus că - Educatori (mai) buni.
există mulŃi farisei care deşi ar trebui să-i educe pe alŃii, nu o fac, păstrând sau Ce-i de făcut pentru a se ajunge acolo?
ascunzând adevărul şi învăŃătura pentru a beneficia de ea doar ei şi acoliŃii lor. În Un răspuns ar putea fi: “un Dojo de Aikido în fiecare şcoală”, vezi # 5.11.
felul acesta ei vor să deŃină în continuare monopolul informaŃiei, ca să poată Dar soluŃia acestei probleme vitale trebuie să vină pe de o parte de la societatea
exploata în voie „prostimea”. Din păcate, prostimea consimte! românească (dacă se va trezi...), în calitatea de beneficiară de educaŃie şi plătitoare
Viitorul pe care unii - sau unele - îl caută la ghicitoare sau în horoscoape: de impozite – iar pe de alta, de la autorităŃile statului, care încasează impozitele şi
succesul sau moartea; pacea sau războiul; foametea sau belşugul; dezastrul sau furnizează educaŃia. Problema e uriaşă şi urgentă, însă nici forŃa celor chemaŃi s-o
fericirea; iubirea sau singurătatea, nu zace undeva înainte, pe drum, la Guvern sau rezolve nu e mai prejos. La noi, pe lângă societatea civilă (în faşe) şi părinŃii
la Bruxelles, aşteptându-ne să ajungem la el prin simplul fapt al scurgerii timpului. conştienŃi (prea puŃini), de învăŃământ se ocupă mulŃi „profesionişti”: un minister
Viitorul nu e ceva întunecat sau luminos, care stă şi aşteaptă pasiv, undeva înainte uriaş şi o armată de cadre didactice care, din păcate, îşi schimbă prea des ideile
sau înapoi, la dreapta sau la stânga noastră. Fiecare naştem în continuu viitorul. fixe. Iar ministerul care se numeşte al „EducaŃiei” tocmai asta nu face! Dar este
Viitorul este în noi, atât relele cât şi bunele ce “ne aşteaptă” sunt mereu cu noi. sarcina lor să se mobilizeze pentru a găsi metode noi şi mai eficiente care să-i
Acest adevăr îngrozitor ne sperie şi ne ascundem de el, amăgindu-ne singuri cu transforme pe români în „maratonişti”, adică oameni raŃionali, morali, responsabili,
tot felul de poveşti şi explicaŃii copilăreşti. cu bun simŃ, toleranŃi, eficienŃi, solidari, competitivi în lumea secolului 21. Căci
Soarta şi-o face omul: oastea marelui general japonez Nobunaga era în faŃa “pericolul mortal pentru o naŃiune este incapacitatea autorităŃilor de a propune
unei armate duşmane mai numeroasă de 10 ori. Deşi viteji şi căliŃi în lupte, soluŃii viabile la problemele mari” (Dominique de Villepin).
soldaŃii lui Nobunaga erau speriaŃi şi voiau să se retragă.
47
AutorităŃile Ministerului EducaŃiei şi cadrele didactice au şanse să găsească cu
forŃe proprii soluŃii la numeroasele probleme ale învăŃământului teoretic, dar cred
că în calitatea lor de sedentarişti au nevoie de mult „ajutor” pentru a putea pricepe
importanŃa vitală a educaŃiei fizice. Aceasta a ajuns azi o Cenuşăreasă a
învăŃământului nostru, servind doar elevilor slabi la învăŃătură ca să ia
bacalaureatul cu notă mare, pentru a impresiona comisarii UE cu „calitatea” şcolii
româneşti.
Din contră, interesul naŃional real cere ca educaŃia fizică să fie pusă în fruntea
„mesei” şcolare, ca o Ileană Cosânzeana, pentru a deveni baza culturii sociale şi
unei noi mentalităŃi populare, căci fără sănătate şi vigoare, fără un corp în stare de
bună funcŃionare, ce rost mai are umplerea minŃii cu munŃi de teorie, ce şansă mai
au planurile şi speranŃele, ce viitor mai are România?

Însă „ce fel de educaŃie fizică” ar putea avea impactul dorit asupra societăŃii?
48
ameninŃată de degenerare şi dispariŃie, pentru că nu are prevăzută în mecanismele
ei şi o componentă corporală.
CondiŃia fizică bună este necesară oricui, nu doar muncitorilor manuali sau
Ńăranilor, poliŃiştilor şi militarilor. Pentru a avea succes, de exemplu la negocieri
sau în discuŃii dificile, diplomaŃii, negustorii, managerii, sindicaliştii, cadrele
didactice, funcŃionarii de birou – toŃi au nevoie de o condiŃie fizică mai bună decât
4. EducaŃia fizică pentru toŃi a adversarului.
Omul modern nu-şi mai dă seama că oricâte proteze, lifturi, mijloace mecanizate
de transport etc. ar avea sau ar putea cumpăra, până la urmă tot ajunge la nevoia să-
4.1. De ce fiecare om trebuie să facă efort fizic? şi mişte corpul cu forŃele proprii: în pat, în cuplu, în baie, în caz de pericol etc.
4.1.1. Lipsa mişcării produce bolnavi Aşa că ar fi bine să fie pregătit şi capabil să se descurce fără proteze!
4.1.2. Societatea noastră nu încurajează activităŃile fizice
4.1.3. Cât de multă mişcare e necesară pentru sănătate?
4.1.4. Caracteristicile sportului de sănătate, pentru toŃi 4.1. De ce fiecare om trebuie să facă efort fizic?
4.1.5. Sport de performanŃă, sau de mase?
4.1.6. Sport de plăcere sau utilitar? 4.1.1. Lipsa mişcării produce bolnavi
4.2. Renaşterea societăŃii - prin educaŃie fizică
4.2.1. Ce este educaŃia fizică? Lipsa raŃiunii produce monştri (Goya)
4.2.2. Defectele sporturilor tradiŃionale Corpul uman are nevoie de mişcare ca de aer, pentru:
4.2.3. ViolenŃa e cu noi! - activarea metabolismului general;
4.2.4. Artele marŃiale - pomparea sângelui cu ajutorul muşchilor picioarelor (a doua inimă);
4.2.5. Foloasele Artelor marŃiale - pomparea limfei cu ajutorul muşchilor din tot corpul;
4.3. Artele MarŃiale pentru toŃi - consumarea (oxidarea) surplusului de hormoni (adrenalină etc.), pentru a
4.3.1. ViolenŃă şi ne-violenŃă în Artele marŃiale evita otrăvirea sângelui.
4.3.2. Pacostea competiŃiei Prin reducerea efortului fizic omul îşi diminuează capacităŃile fizico-motoare.
4.3.3. Profesorii de educaŃie fizică şi sportul pentru toŃi Fără exerciŃiu, muşchii se micşorează şi cer mai puŃin oxigen de la inimă şi
4.4. “Bătaia” o fi ruptă din Rai? plămâni. Apar bolile de inimă, artrita, durerile de spate, fragilizarea oaselor, plus
tendinŃa de îngrăşare, care încetineşte metabolismul, şi altele. Chiar şi în timpul
unei simple plimbări respiraŃia se îmbunătăŃeşte, inima lucrează mai bine, sistemul
OMUL e alcătuit din suflet – minte – corp. Mintea şi sufletul alcătuiesc spiritul. nervos se calmează, creşte rezistenŃa la oboseală. Omul merge cu muşchii, aleargă
Putem compara corpul cu hardware iar spiritul cu software dintr-un calculator. cu plămânii, galopează cu inima, rezistă cu stomacul şi reuşeşte cu creierul.
Pentru a avea o viaŃă sănătoasă şi împlinită, e bine ca fiecare om să se îngrijească La nivel celular, necesitatea vitală a mişcării este impusă de substanŃele
de toate cele trei componente, să le dezvolte şi întreŃină armonios şi uniform, NU gelatinoase (acid hialuronic) care constituie majoritatea componentelor corpului
preferenŃial pe una sau pe alta, în dauna celorlalte. Limitarea preocupărilor la numai uman. Pentru a rămâne fluide, acestea au nevoie de energie sub formă de mişcare.
unu sau două din elementele componente zdruncină primejdios fiinŃa Omului, care Corpul „îngheaŃă” (se anchilozează) pe măsură ce îmbătrâneşte sau nu se mişcă,
devine găunoasă şi dezechilibrată. mai ales dacă nu este hidratat corect.
În principiu, sufletul se antrenează şi sporeşte la biserică, mintea la şcoală, iar Mişcarea îmbunătăŃeşte funcŃionarea inimii; îmbunătăŃeşte respiraŃia: sporeşte
corpul la sport. Dar mai sunt şi alte locuri, sau alte metode - formative. elasticitatea pieptului, întăreşte muşchii inspiratori şi expiratori, dilată alveolele
Am văzut mai înainte (#2.4) cât de important e rolul corpului (biologicului) pulmonare; ameliorează circulaŃia sângelui: măreşte densitatea reŃelei de vase
pentru buna funcŃionare a fiinŃei umane şi cum se „răzbună” el pentru capilare, irigă mai bine muşchii şi Ńesuturile - favorizând alimentarea celulelor cu
desconsiderarea la care e supus. CivilizaŃia actuală, bazată exclusiv pe minte, este oxigen şi eliminarea produşilor dăunători rezultaŃi din procesele metabolice pe care
se bazează viaŃa; intensifică arderile celulare: previne obezitatea, măreşte consumul
49
grăsimilor din hrană; reduce stresul; îmbunătăŃeşte starea oaselor, cartilajelor, televizor şi să privim orice, ca nebunii, că d-aia avem 40 de canale… Orice copil
tendoanelor şi articulaŃiilor; îmbunătăŃeşte capacitatea de adaptare la schimbarea visează ca la 15 ani să se dea şi el bărbat ca taică-său, se uită admirativ la acesta
condiŃiilor de mediu. cum stă cu o cinzeacă în faŃă şi pălăvrăgeşte cu „băieŃii”, înconjurat de un nor de
Când corpul este activ, alimentele sunt bine mistuite iar sângele circulă prin tot fum, după care vine acasă şi cotonogeşte nevasta dacă-l contrazice. Când creşte,
corpul. Mişcarea stimulează funcŃionarea intestinului, a rinichilor şi a ficatului, copilul face exact la fel ca taică-său…
chiar a creierului, ceea ce prelungeşte viaŃa. Ea angajează o multitudine de Un adult cu condiŃie fizică slabă pierde aproximativ 10% din capacitatea
mecanisme fundamentale ale vieŃii şi de senzaŃii de tot felul (ale pielii, cardiopulmonară la fiecare 10 ani. Mişcarea practicată intensiv şi metodic
articulaŃiilor, viscerelor şi altora) care stimulează la rândul lor sistemul nervos. preîntâmpină apariŃia aterosclerozei (îngustarea vaselor) şi degenerarea reŃelei
Mişcarea se realizează nu numai cu muşchii ci şi cu sistemul nervos, ea sanguine coronariene (care alimentează cu sânge şi oxigen muşchiul inimii).
influenŃând şi înviorând gândirea. Intensificarea activităŃii cardiopulmonare duce la Lipsa de mişcare scade dramatic capacitatea funcŃională a inimii şi înrăutăŃeşte
creşterea cu până la 25% a circulaŃiei sâgelui în creier, ceea ce rezultă în mărirea periculos de mult circulaŃia sângelui. O inimă sănătoasă şi dinamică pompează 80-
concentrării şi îmbunătăŃirea memoriei recente. 100 cmc/ minut, în timp ce una statică, de exemplu a unui funcŃionar, numai 50-60
Pe lângă reducerea capacităŃii funcŃionale a organismului, lipsa de mişcare cmc/ minut. Organismul sedentarului este deci insuficient irigat, sângele circulă
provoacă şi variate tulburări de excitabilitate ale sistemului nervos vegetativ. mai încet şi din cauza asta în artere şi vene i se depun diverse mizerii, la fel cum fac
Tulburările fizice sau psihice reale sau imaginare cauzate de lipsa mişcării sunt din aluviunile în Delta Dunării. Aceste efecte nefaste apar chiar la tineri, începând de la
ce în ce mai frecvente şi nu s-a găsit nici un fel de medicament care să le vindece 20 de ani, aşa că bolile sedentarismului nu sunt monopolizate de "babalâci". Inima
sau să le prevină. Psihanaliza lui Freud face greşeala să creadă că bolile mintale ar slăbită a omului sedentar nu poate reacŃiona normal la apariŃia unui efort, prin
putea fi vindecate numai cu vorbe (pacientul stând inactiv pe vestitul “divan”). În creşterea volumului de sânge pompat la o bătaie, ci este silită să mărească frecvenŃa
realitate, cui pe cui se scoate: cauza bolilor mintale fiind corporală, soluŃia nu poate de pompare - adică pulsul. De aceea la cel mai mic efort sedentarii se plâng de
fi decât tot somatică, adică o activitate corporală: sex propriu zis, sau ceva palpitaŃii, dureri în zona inimii, ameŃeli. Pe lângă acestea se adaugă şi tulburări
echivalent – un sport, o mişcare, o muncă, transpiraŃie (orice act sexual fiind până generale dintre cele mai variate şi “inexplicabile”: dureri de cap, incapacitatea de
la urmă un efort fizic cu mare consum energetic, de 800-900 cal). concentrare, iritabilitate mărită.
Se ştie că sedentarismul predispune la obezitate, constipaŃie, stază venoasă şi alte În afara acestor urmări grave, sedentarismul mai provoacă şi comportarea
tulburări funcŃionale, stres, activitate sexuală anormală, prea puternică sau prea agresivă, datorită neoxidării surplusului (inevitabil) de adrenalină, amplificării
slabă, exacerbarea instinctelor - setea de putere. FrecvenŃa aterosclerozei, a impulsului sexual (care nu poate fi satisfăcut) şi incapacităŃii de a gândi raŃional
infarctului miocardic şi a accidentului vascular cerebral este de două ori mai mare (frecvent la tineri).
la persoanele sedentare, decât la cele care au o activitate fizică. 62% din mortalitate În SUA, fiecare dolar cheltuit pentru gimnastica medicală de către adulŃii cu
generală este provocată în Ńara noastră de o singură boală: arteroscleroza fracturi de şold rezultă în economii de 4 dolari la tratamentul medical. PreŃul
coronariană şi cerebrală, cu urmările ei de tip infarct miocardic sau accident îngrijirilor medicale de-a lungul întregii vieŃi pentru hipertensiune, diabet, boli
vascular cerebral. cardiovasculare, infarct, colesterol – este cu 10 000 dolari mai mare la persoanele
Bolile tăcute (hipertensiune, diabet, arteroscleroză) nu dor, nu te anunŃă din timp, cât de puŃin obeze, faŃă de cele cu greutate normală.
te omoară “din prima”: primul semn de boală e moartea. Orice fel de intervenŃie, ViaŃa este mişcare - mişcarea este viaŃă.
alta decât preventivă – e prea târzie. Ar fi bine ca prevenirea bolilor cronice să Efortul fizic este de neînlocuit. El poate înlocui orice medicament dar nici un
înceapă încă din familie şi şcoală cu o altfel de educaŃie - despre comportarea medicament din lume nu poate înlocui exerciŃiile fizice. Mişcarea activează
corectă în viaŃă, cu schimbarea modului de alimentare, cu o altă concepŃie despre circulaŃia sangvină, care produce transpiraŃie, iar
necesitatea vitală a unui minim efort fizic regulat. Mişcarea = mama sănătăŃii
Practicarea sportului înviorează orice om – lenevit din cauza sedentarismului, a TranspiraŃia = sora sănătăŃii
lipsei respiraŃiei etc. (vezi # 2.6.1). Dacă faci sport devii mai deştept, activ, stăpân
pe soarta ta – şi în afară de tine, vei putea influenŃa în bine şi pe cei din jur. Dacă toŃi oamenii ar practica cu regularitate exerciŃii fizice moderate, sporul de
Românul e nepăsător şi nepriceput, zice: lasă-mă dom’le cu chestiile astea; ce sănătate publică ar fi egal cu eradicarea cancerului.
atâta prevenire, ce atâtea griji; o viaŃă are omul, hai s-o trăim! Adică – să ne purtăm Mai ieftin ca noi nu este decât mersul pe jos - scrie pe taximetrele Meridian.
ca nişte animale; să mâncăm şi să bem până ajungem la Salvare. Sau, să stăm la Eu zic: (tratament medical) mai ieftin ca sportul nu este decât cimitirul.
50
Sportul este o activitate fizică viguroasă, multilaterală, care angrenează întregul - Asigură funcŃionarea normală a inimii şi plămânilor;
corp, având ca scop: descoperirea limitelor propriilor capacităŃi sau numai - Evită şi ajută la stăpânirea senzaŃiilor de frică, depresie etc.;
distracŃia, plus competiŃia cu sine însuşi, sau cu alŃii, sau cu diverse elemente ale - ÎmbunătăŃeşte calitatea mediului social;
naturii. Munca în gospodărie nu e sport. Efortul din sport nu are (în teorie) un scop - Evită purtările destrăbălate sau delincvente;
lucrativ, productiv. - Evită recurgerea la fumat, băutură, droguri, violenŃă;
Adică: - Duce la creşterea încrederii şi respectului de sine, capacităŃii de exprimare şi
Sportul = efort fizic + gândire optimistă + competiŃie interacŃiune cu alŃi oameni, capacităŃii de integrare socială, senzaŃiei de reuşită;
- Participarea la activităŃile comunitare dezvoltă responsabilitatea civică, fair-
Ce se obŃine prin sport? playul, cinstea şi disciplina;
- O circulaŃie sangvină mai bună; - Fac cunoştinŃă cu lucrul în echipă (teamwork), învaŃă elemente de conducere
- O coloană vertebrală dreaptă; (management) şi de socializare.
- ArticulaŃii şi tendoane mai flexibile; Pentru femei, practicarea sportului aduce următoarele foloase:
- O respiraŃie mai bună; - Toate cele de mai sus, plus:
- Relaxare; - Scăderea incidenŃei cancerelor la sân;
- Gânduri mai bune; - Evitarea obezităŃii;
- O sănătate mai bună şi o capacitate de efort mai mare – atât în domeniul fizic - Scăderea pericolului de osteoporoză, care ameninŃă toate femeile după
cât şi în cel mintal. menopauză.
Sportul nu te face nemuritor, dar te ajută să mori sănătos la o vârstă înaintată. Sportul nu e o distracŃie, un hobby – ci o obligaŃie igienică (ca spălatul etc.).
In prezent, sportul se leagă din ce în ce mai strâns de câteva probleme importante Necesitatea mişcării pentru orice om fiind evidentă – cu atât mai inexplicabilă şi
ale societăŃii contemporane: educaŃie; tineret; sănătate; economie etc. El are o dublă ilogică este desconsiderarea de care se bucură practicarea (spre deosebire de
funcŃiune: este o valoare (în sensul moral) şi are o valoare (în sens economic). privitul) sportului printre cetăŃenii Ńării noastre, tineri şi bătrâni. Sportul se face, nu
Pentru orice om, o cât de mică activitate fizică zilnică are foloase uriaşe: se priveşte. Privitul – e un păcat; fapta e totul. Ceea ce se priveşte e spectacol – nu
- Micşorarea substanŃială a tuturor efectelor distructive ale sedentarismului; sport. Chiulul tinerilor de la orele de sport îi transformă în victime ale vieŃii.
- Creşterea capacităŃii de învăŃare, prin îmbunătăŃirea sănătăŃii mentale; Capacitatea motrică e atât de importantă pentru performanŃele cetăŃeneşti, încât n-
- Creşterea respectului de sine; ar fi rău să constituie chiar un criteriu pentru orice promovare – personală sau
- RenunŃarea la fumat, alcool, droguri, hrană nesănătoasă, violenŃă; socială. N-ar strica să fie un obiect de examen pentru admiterea în orice facultate,
- Reducerea fricii şi stresului; ba chiar şi unul din criteriile pentru promovarea celor care sunt plătiŃi să fie
- Creşterea capacităŃii de a-Ńi purta singur de grijă, de interacŃiune şi integrare exemple – cadrele didactice. Sau, chiar pentru promovarea membrilor guvernului!
socială;
- ÎmbunătăŃirea capacităŃii de efort (fitness). Aceasta este o stare de bine care
permite oamenilor să muncească cu chef şi energie, să desfăşoare activităŃi 4.1.2. Societatea noastră nu încurajează activităŃile fizice
fizice, să micşoreze pericolele pentru sănătate. Lumea se complace în a crede că tinerii noştri fac mişcare, că toŃi sunt zdraveni şi
- Sănătatea e determinată de cei 5 factori de fitness: rezistenŃa cardiorespiratorie; competitivi. În realitate tinerii sunt sedentari, slăbănogi, obezi. Ei trăiesc într-un
forŃa musculară; rezistenŃa musculară; flexibilitatea corpului; procentul de mediu care favorizează sedentarismul şi descurajează activitatea fizică:
grăsime; - Transportul motorizat a descurajat mersul pe jos şi pe bicicletă;
- ÎmbunătăŃirea calităŃii vieŃii celor vârstnici; - Răspândirea calculatoarelor şi televiziunii reduce timpul pentru joacă, plus că
- Reducerea numărului de zile pierdute prin concedii de boală. măreşte izolarea şi lipsa de socializare;
Pentru tineri, activitatea fizică regulată are foloase încă şi mai mari pe plan - Oamenii nu sunt motivaŃi şi educaŃi să facă mişcare;
corporal, mental şi social: - PărinŃii nu sprijină şi nu îndrumă copiii să facă mişcare;
- ÎmbunătăŃeşte coordonarea mişcărilor; - Şcoala a redus numărul orelor pentru educaŃia fizică;
- Contribuie la formarea unor oase, muşchi şi articulaŃii sănătoase; - La orele de sport elevii apar cu scutiri nejustificate;
- Asigură o greutate normală a corpului; - Societatea şi angajatorii au o atitudine descurajatoare;
- Reduce obezitatea;
51
- Lumea nu cunoaşte foloasele mişcării şi sportului; Manipularea este mai dificilă, dar se poate face prin: educaŃie; pârghii băneşti
- MulŃi oameni au sentimente de ruşine sau nepricepere legate de activităŃile (condiŃii puse de companiile pentru asigurări de sănătate etc.); „acadele mintale”,
corporal-sportive; cum ar fi exemplul unor vedete care mimează că se antrenează etc.
- Sportul de mase este lipsit de sprijin politic, comunitar, social; OficialităŃile, autorităŃile, societatea modernă – nu încurajează şi nu sprijină
- Lipseşte cooperarea între autorităŃile cu sarcini de implicare în sportul de mase; sportul de mase. Doar 5% din cheltuielile Statului pentru sănătate sunt alocate
- Oamenii nu ştiu ce, care, cum, unde, de ce, cu cine - pot face sport; prevenirii bolilor (prin sport etc.), restul de 95% sunt folosite pentru tratamente, de
- Lipsesc condiŃiile si dotările (terenuri, săli de sport, bazine) din vecinătatea aici şi calamitarea sănătăŃii publice. Nu există o lege a prevenirii bolilor, care ar
locuinŃei; obliga populaŃia să-şi ia singură măsuri şi să facă ceva practic, nu să stea liniştită în
- SpaŃiile publice pentru joacă au fost drastic restrânse; aşteptarea dezastrului. Această lege ar economisi 25-30% din cheltuielile pentru
- După ce că nu sunt destule săli de sport, la cele existente accesul este sănătate. Fără să gândească asupra consecinŃelor pe termen lung, guvernele acordă
împiedecat datorită chiriilor prohibitive. prioritate (şi bani) sportului de elită, de performanŃă, în dauna celui de mase, pentru
Este bine de stabilit că relaŃia între corp şi spirit e bidirecŃională. Activitatea toŃi. Dar rezolvarea problemei sănătaŃii nu stă în mărirea numărului de săli de sport
fizică sau sportivă influenŃează gândurile, chiar comportarea unei persoane. Se (totuşi utile, dacă ar fi şi folosite la sport, nu pentru nunŃi!) sau în creşterea
consideră că exerciŃiul fizic are o influenŃă psihologică favorabilă, mai ales în premiilor pentru campionii olimpici, ci în integrarea exerciŃiului fizic în viaŃa
reducerea stresului, datorită următoarelor caracteristici: tuturor oamenilor. OMS insistă că îmbunătăŃirea siguranŃei circulaŃiei rutiere pentru
- componenta aerobică (oxigenarea sângelui sau corpului); pietoni şi biciclişti, spre a încuraja oamenii să se mişte, ar avea un efect favorabil
- lipsa competiŃiei (întrecerea cu alŃii provoacă stres); asupra sănătăŃii publice mai mare decât orice altă măsură guvernamentală. Dar
- lipsa surprizelor (astfel ca practicantul să nu fie dependent sau influenŃati de Statul investeşte numai în sporturile-pasiuni care transformă populaŃia în mase,
alŃii, sau de mediu); pentru a le stoarce prin impozite şi a le domina prin asistenŃa socială.
- ritmicitate (pentru a nu obliga atenŃia să stea mereu încordată); Noroc cu iniŃiativele private: Radio România ActualităŃi organiza în primăvara lui
- regularitatea practicii (efectele antrenamentelor nu durează multă vreme, aşa 2004 în Bucureşti o manifestare lunară “Sănătatea prin mişcare - weekend la Casa
că e obligatorie repetarea); Radio” cu întreceri de cros şi escaladă pe perete. Dar n-a Ńinut mult!
- intensitatea mijlocie a efortului (nu mică şi nu mare) cu o durată de minim o Problema extinderii sedentarismului şi a urmărilor sale grave pentru sănătatea
jumătate de oră, cel mai bine o oră pe zi; populaŃiei din toate Ńările lumii îngrijorează atât OMS, cât şi UE, care au luat
- atractivitatea exerciŃiilor (activitatea plăcută linişteşte). măsuri de promovarea sportului pentru toŃi. Astfel, programul OMS pentru anul
Din nefericire, oamenii nu-şi dau seama de aceste foloase decât prin lipsa lor, 2002 s-a numit “Sănătatea prin mişcare – Agita Mundo ”. Anul 2004 a fost
când e prea târziu pentru a mai putea face ceva spre a le schimba. Obiceiurile bune declarat de UE „Anul european al educaŃiei prin sport (EYES) 2004” având ca
sau rele dobândite în copilărie se păstrează toată viaŃa: fie obişnuinŃa corectă de a motto: „mişcă-Ńi corpul şi dezvoltă-Ńi mintea!”.
face mişcare sau de a mânca sănătos, fie cea distructivă, ca: sedentarismul, dieta După tergiversări bolnăvicioase, guvernul nostru s-a trezit la somaŃia UE şi OMS
greşită sau excesul de substanŃe excitante. şi prin HG 283/ 2003 a instituit programul “Mişcarea pentru sănătate”, constând
Avem poate câteva mii de militari superpregătiŃi care au fost trimişi în Afganistan din măsuri pentru: amenajarea spaŃiilor virane dintre blocuri ca terenuri de sport;
şi Irak şi câteva sute de sportivi de performanŃă – dar milioane de români nu sunt în folosirea gratuită de către cetăŃeni a bazelor sportive şi stadioanelor; creşterea
stare să facă câteva genuflexiuni, să urce pe scări două etaje, sau să alerge până la numărului de baze sportive. IniŃiativa pare demagogică şi motivată doar electoral:
colŃ, ori să care un cufăr. Sau, încă un exemplu: poliŃiştii obezi. Nu ei sunt de vină – teoria e minunată, dar practica lipseşte. Programul ar putea avea succes dacă s-ar
ci superiorii lor, care nu-i obligă să facă sport (pentru că atunci ar trebui să facă şi aplica singur, de la sine, sau l-ar aplica nemŃii. Altfel, cine să-i dea viaŃă? Aceiaşi
ei). „şefi”, care n-au făcut sport în viaŃa lor, sau profesorii de sport, preocupaŃi mai mult
Insuficienta activitate corporală a copiilor are pe termen lung consecinŃe de competiŃii (vezi # 4.3.3.)?
catastrofale asupra sănătăŃii publice. Nici o nădejde de la ei. Dovada: Ńara noastră nu participă la programul: “Anul
Lipsa mişcării îi transformă pe oameni în milogi. european al educaŃiei prin sport 2004”, la care iau parte 28 de Ńări (vezi
Cum pot fi capacitaŃi oamenii să facă sport? www.eyes-2004.info). Chiar dacă se aruncă praf în ochii publicului (de altfel o
Cei raŃionali pot fi lămuriŃi; ceilaŃi trebuie constrânşi, sau manipulaŃi (pozitiv). tactică excelentă pentru orice fel de autoapărare): vezi www.rosport.ro.
Constrângerea civilizată e în cadrul şcolii şi a instrucŃiei militare obligatorii. Ce educaŃie, ce atâta sport – „de asta ne arde nouă când alegerile bat la uşă?”.
52
► La început, puŃină grijă!
Pentru evitarea accidentărilor interne sau externe, cine se apucă de o activitate
4.1.3. Cât de multă mişcare e necesară pentru sănătate? fizică va începe cu încetul, mărind treptat intensitatea, frecvenŃa şi durata
Răspuns (conform ideii de echilibru raŃional - mediocritas): atât de multă ca să antrenamentelor, pentru a permite corpului să se adapteze la efort.
nu-Ńi facă rău; cât mai puŃină, ca să nu pierzi din timpul preŃios pentru alte activităŃi Persoanele în vârstă, ori cu probleme cronice de sănătate, cum ar fi boli ale
(profesionale etc.); dar nu atât de puŃină încât să nu mai aibă efect. oaselor, cardiovasculare, diabet, obezitate, sau cu predispoziŃie pentru astfel de
Încă din antichitate medicul Paracelsus zicea: “orice e mult devine otravă”. boli, sunt obligate să consulte medicul înainte de a începe să se antreneze. La fel
Exagerarea efortului fizic poate provoca suferinŃe grave, chiar ireparabile. Adică, vor face şi persoanele sănătoase - cu vârste peste 40 de ani (bărbaŃi) şi peste 50 de
prea multă odihnă, lene sau sedentarism, dăunează corpului omenesc tot aşa ca prea ani (femei), înainte de a se apuca de un program mai intens de exerciŃii fizice.
mult efort. Sportul poate fi şi dăunător. MulŃi campioni de altădată, alŃii chiar de
curând, ar putea să povestească câte ceva trist despre excesul de antrenament şi
goana nechibzuită după performanŃe şi câştig. 4.1.4. Caracteristicile sportului de sănătate, pentru toŃi
ReŃeta pentru o bună sănătate este: exerciŃiu fizic permanent, plus alimentaŃie Aşa dar, cu toŃii am avea nevoie de un sport care, pe de o parte să fie sensibil la
corectă, plus odihnă activă. Niciodată nu este prea târziu să te apuci de un sport şi semnalele corpului – uneori nesesizate dinainte – încât să ne ferească de efort
să ai foloase de pe urma lui. Este însă rău să devii un adult sedentar după ce ai făcut excesiv, iar pe de altă parte să producă atâta plăcere încât pentru a-l practica să ne
sport în tinereŃe. smulgă regulat din refractaritatea, toropeala şi lenea comodă.
Nu e nevoie de mult sport pentru a îmbunătăŃi substanŃial sănătatea. E suficientă o Încă din antichitate şcolile de filozofie conduse de Socrate, Aristotel, Platon (care
activitate fizică potrivită, moderată – definită prin consumul a circa 150 kilocalorii erau mari gimnaşti!), Pitagora (campion olimpic la lupte) sau alŃii incluseseră
pe zi sau 1000 kilocalorii pe săptămână. Totuşi, o cantitate mai mare de sport (ca printre materiile de studiu şi sportul, recunoscându-i uriaşul efect educativ. Că veni
durată, frecvenŃă, intensitate) măreşte considerabil foloasele. vorba, m-a surprins plăcut că singurul rastel pentru parcarea bicicletelor din
În Raportul asupra sănătăŃii mondiale în 2002, pentru păstrarea sănătăŃii: Bucureşti l-am văzut în faŃa FacultăŃii de filozofie (!) – chiar dacă e mereu gol. Iar
OMS recomandă oricărui om să facă regulat sport, cel puŃin ½ oră pe zi recent a apărut un al doilea rastel, tot gol, la magazinul Carrefour. Noroc cu
filozofii şi franŃujii!
E nevoie de cel puŃin jumătate de oră cu exerciŃii fizice de înviorare sau de Să vedem care ar fi condiŃiile pentru ca un sport să poată fi considerat “sănătos”:
respiraŃie, căci pentru o bună condiŃie fizică orice om sănătos are nevoie zilnic de - Să solicite cât mai mulŃi muşchi, cât mai diferiŃi, în mod cât mai egal pe ambele
un efort care în 20 minute să provoace o transpiraŃie consistentă pe tot corpul, adică părŃi ale corpului;
pulsul să fie de 120 bătăi pe minut (dixit NASA). - Să aibă eficacitate circulatorie, adică să asigure un puls ridicat pentru o perioadă
Mai precis, pulsul trebuie să fie: P = (220 - anii de vârstă) x 0,6. mai îndelungată (cel puŃin jumătate de oră);
La sfârşitul celor 20 minute se constată activarea tuturor funcŃiilor vitale: - Să solicite capacitatea de reacŃie şi de viteză;
salivarea, vederea, lacrimile, gândirea, digestia, transpiraŃia, excreŃia etc. - Să solicite capacitatea de concentrare;
Pentru tinerii sănătoşi, autorităŃile medicale internaŃionale au stabilit că: - Să îmbunătăŃească respiraŃia;
- Orice adolescent are zilnic nevoie de mişcare – indiferent că aceasta ar fi - Să permită alegerea diverselor niveluri de efort, corespunzător capacităŃii
întâmplătoare (joc, transport, muncă etc.) sau organizată – în familie, la şcoală corpului şi formei sportive din ziua respectivă;
sau în comunitate (cartier etc.); - Să evite apariŃia unor vârfuri de tensiune sangvină şi unor poziŃii nenaturale ale
- Fiecare adolescent are nevoie de o activitate fizică de cel puŃin 30 minute, care corpului;
să-i producă o oboseală potrivită spre maximă, de cel puŃin trei ori pe - Să solicite şi să menŃină mobilitatea generală a corpului;
săptămână; - Să ofere o varietate cât mai mare de: alternative ale mişcării, exerciŃii pentru
- Orice copil preadolescent are nevoie de o activitate fizică intermitentă şi controlul şi coordonarea corpului;
potrivită vârstei sale, de cel puŃin ½ oră, (dar mai bine o oră) în total pe zi, din - Să activeze zonele de obicei nefolosite ale creierului;
care cel puŃin ¼ oră cu intensitate potrivită spre maximă; - Să dizolve stresul;
O activitate fizică moderată înseamnă: ½ oră de mers vioi, sau o alergare de 15 - Să stimuleze participarea şi la alte forme folositoare de petrecere a timpului
minute, sau 45 minute de volei ş.a.m.d. liber (drumeŃie, socializare etc.);
53
- FrecvenŃa accidentărilor şi durata refacerii să fie net inferioară duratei în care se oameni conştienŃi, responsabili, utili. Singura lor obsesie este câştigul material,
beneficiază de aspectele pozitive ale activităŃii. nici vorbă de vreo preocupare pentru aspectul educativ al sportului.
De obicei oamenii au păreri greşite despre sportul pentru sănătate, crezând că: OrganizaŃiile însărcinate la noi cu problema sportului: federaŃii, ministere - se
- Ar fi nevoie de mult timp liber: în realitate, pentru întreŃinerea şi îmbunătăŃirea preocupă cu prioritate de activităŃile competiŃionale şi desconsideră sportul pentru
sănătăŃii e nevoie doar de un efort fizic moderat timp de jumătate de oră pe zi. Nici sănătate. Ca dovadă, deşi utilitatea publică a sportului pentru toŃi este mult mai
nu e nevoie să întrerupi vreo altă activitate, ci doar să ai voinŃa de a introduce mare, fondurile bugetare alocate în acest scop sunt mult mai mici decât cele
jumătatea de oră de sport în programul zilnic. Oricât ar fi cineva de ocupat, dacă distribuite sporturilor asociale, contraeducative, competiŃionale (asta poate că şi în
vrea - poate încorpora activităŃile fizice adecvate în programul său obişnuit de viaŃă scopul atragerii voturilor mulŃimilor de spectatori descreieraŃi).
– la muncă, la şcoală, la joacă, în casă. În plus, jumătatea de oră pe zi poate fi Scopul sportului de mase este:
realizată din bucăŃi: de 3 ori pe zi câte 10 minute de mers vioi, sau 20 de minute de - Ridicarea nivelului de sănătate al întregului popor prin prevenirea
dimineaŃă şi restul în cursul zilei. îmbolnăvirilor şi creşterea vitalităŃii
- Ar costa mult: e nevoie de echipament şi încălŃăminte specială, sau taxele sunt - Creşterea capacităŃii de efort fizic şi intelectual, a competivităŃii personale.
mari. În realitate, poŃi face sport aproape oriunde şi n-ai nevoie de echipamente Pe lângă caracterul individual (pentru formarea responsabilităŃii personale),
speciale. De exemplu, poŃi căra coşniŃa de la piaŃă, poŃi să te urci pe scări, poŃi sportul de mase modern dezvoltă şi comunicarea interpersonale şi relaŃiile
umbla vioi pe jos (cel mai recomandabil sport de sănătate) absolut gratuit. Nu-i interactive. O comunicare reală, prin care calificarea însuşită la şcoală să poată fi
nevoie de sală de sport - parcurile sunt ideale pentru mers vioi, alergare sau jocuri. transferată celor din jur, rudelor şi oamenilor care aşteaptă de la tinerii şcoliŃi
salvarea şi propăşirea lor şi a łării.
Scopul sportului pentru toŃi, mai ales pentru elevi şi studenŃi, este “construcŃia”
4.1.5. Sport de performanŃă, sau de mase? armonioasă a corpului şi a minŃii. Acest scop generos şi patriotic nu este de obicei
Întrucât sportul e util oricărui individ, el trebuie practicat de toŃi – nu doar de declarat răspicat, astfel că adeseori se confundă sportul de mase cu sportul
câŃiva amatori fanatici, supradotaŃi, ori de profesionişti sau campioni. Cu toate profesionist, care este cu totul altceva.
acestea, majoritatea oamenilor consideră că sportul este o distracŃie pentru tineri Sportul pentru toŃi ar trebui să reprezinte o prioritate naŃională reală atât pentru
sau un mijloc de făcut bani, nu o necesitate igienică personală. autorităŃi cât şi pentru fiecare cetăŃean. Creşterea numărului de oameni care fac
Sporturile pentru elite sunt fie pentru plăcere (tenis, călarie, golf, canotaj etc.), fie sport e o sarcină deosebit de grea, dar de maximă utilitate publică şi interes
de performanŃă, profesioniste. Ele sunt scumpe şi angrenează un număr mic de naŃional.
oameni, sub 1% din populaŃie, având o utilitate socială nesemnificativă. Aşa-zisele Interesul naŃional impune dezvoltarea şi generalizarea sportului de mase.
“idealuri” sportive actuale, bazate mai ales pe agresivitate, violenŃă, competiŃie,
glorie (şi invidie), promovează instinctele primare, animalul din om, nu inspiră
dorinŃa de a face sport, sau de a evolua mintal. 4.1.6. Sport de plăcere sau utilitar?
Care sunt preocupările “sportivilor” de performanŃă? Banii – cât mai verzi! Iar Sportul de mase, de amatori, poate fi făcut de plăcere, sau cu scopul deprinderii
pentru a-i obŃine, ei trebuie să învingă adversarii, să-i „bată” – şi nici de cum să unor îndemânări folositoare pentru viaŃă şi de ce nu, chiar pentru supravieŃuire.
devină prieteni, să-şi întărească sănătatea prin mişcare, să-şi dezvolte calităŃile, sau Deşi civilizaŃia tehnologică actuală pare că fereşte omul de orice contact cu
să cimenteze într-ajutorarea, spiritul civic, patriotismul. De dragul banilor sporturile pericolele vieŃii realitatea dezminte brutal această iluzie, căci mereu constatăm
competiŃionale se abat din ce în ce mai mult de la fair-play, de la idealurile accidente “neprevăzute”: de la agresiunea factorilor climatici (temperatură excesiv
olimpice, degenerează în spectacole sau afaceri murdare. Deşi multe Ńări bogate de mare sau de mică; secetă sau zăpezi abundente; inundaŃii şi alunecări de teren
stimulează patriotismul folosind imaginea unor eroi sportivi „naŃionali”, aceştia etc) până la agresiunile sociale (înghesuială; hoŃie; violenŃă etc); de la accidente
sunt în realitate mercenari importaŃi din Ńările sărace. Sportul a devenit o enormă industriale (de circulaŃie rutieră; defecŃiuni tehnologice; căderi ale reŃelei electrice
afacere interlopă, la care oficialităŃile participă din plin. etc.) până la războaie şi dezastre naturale.
Din păcate, prea mulŃi funcŃionari sportivi urmăresc numai dezvoltarea capacităŃii Un om raŃional se pregăteşte pentru aceste accidente inevitabile. Cum?
competiŃionale a celor pe care-i îndrumă. Se preocupă de corpul sportivilor fără a Printr-un sport aplicativ!
acorda nici o atenŃie sau grijă spiritului lor, ori pentru a-i încadra în societate ca Jogging-ul pur şi simplu nu serveşte decât la îmbunătăŃirea sănătăŃii, dar cu
aceiaşi cheltuială de timp crosul pe teren accidentat dezvoltă şi atenŃia, simŃul
54
orientării, capacitatea de depăşirea obstacolelor etc. Mersul pe jos e folositor, dar - MenŃine tinerii ocupaŃi pe toată durata lecŃiei;
cu aceiaşi cheltuială de timp se poate face drumeŃie cu cortul, care te învaŃă cum să - Oferă multe variante de activităŃi diferite;
te gospodăreşti, cum să valorifici la maxim un minim de resurse disponibile, - Satisface necesităŃile tuturor tinerilor, mai ales a celor cu deficienŃe fizice;
orientarea în natură, planificarea şi multe altele. Gimnastica aerobică e utilă pentru - Înclude activităŃi sau jocuri atât cooperative, cât şi competitive;
sănătate, dar n-are nici un folos pentru autoapărare. Alpinismul e o manifestare - Dezvoltă încrederea tinerilor şi elimină situaŃiile umilitoare (cum era de
evidentă de fudulie, dar alpinismul utilitar e o activitate onorabilă şi rentabilă. Ski- exemplu alegerea coechipierilor de către căpitan; jocurile eliminatorii etc.);
ul de coborâre este o excitaŃie gratuită, dar ski-ul de fond (tură) este un mijloc de - Apreciază progresele individuale în atingerea unor scopuri – nu în realizarea
deplasare pe teren greu accesibil, un prilej de orientare şi supravieŃuire. Ş.a.m.d. unor baremuri absolute;
Sportul de plăcere este o variantă a pierderii de vreme – adică de consumare a - SusŃine activitatea fizică din afara şcolii;
vieŃii pentru fleacuri. Sportul de mase trebuie să fie utilitar, aplicativ. - Ajută la însuşirea unor deprinderi de autogospodărire, cum ar fi stabilirea unor
Ńeluri şi autoevaluarea;
- Educă (inter)activ deprinderi cum ar fi cooperarea, fairplayul, participarea
4.2. Renaşterea societăŃii - prin educaŃie fizică responsabilă la activităŃi fizice;
- Este plăcută şi atractivă.
4.2.1. Ce este educaŃia fizică? Iată ce caracteristici are educaŃia fizică pentru toŃi, sanogenă (pentru sănătate):
Oamenii obişnuiŃi fac o treabă doar când le ajunge cuŃitul la os: copiii învaŃă doar - Imprimă oamenilor cunoştinŃe şi îndemânări utile, calităŃi de caracter şi de
siliŃi de părinŃi; părinŃii sunt atenŃi cu copiii doar când îi sileşte Autoritatea tutelară; gândire, valabile atât pentru sport cât şi pentru viaŃă;
studenŃii învaŃă pentru examene doar în sesiune; parlamentul face legi bune doar - Imprimă un stil de viaŃa sănătos, prin obişnuirea de a face mişcare;
când e silit de UE; soldaŃii devin eroi doar când riscă să moară. Toată lumea ştie că - Întăreşte resursele corporale de sănătate, prin îmbunătăŃirea capacităŃii vitale
sedentarismul face rău iar mens sana (doar!) in corpore sano. Dar - nimeni nu (fitness);
acŃionează raŃional: nu face sport din convingere, din proprie iniŃiativă. - Întăreşte resursele psiho-sociale de sănătate, prin conştientizarea corpului,
Cum s-ar putea „deştepta” românii? Cum ar putea ei deveni mai repede însuşirea relaxării, valorificarea relaŃiilor sociale;
„europeni”? - Reduce factorii de risc, prin scăderea greutăŃii corporale, a hipertensiunii etc.;
Prin re-educare accelerată, nu doar mintală, ci mai ales prin educaŃie fizică. - Ajută la depăşirea junghiurilor şi metehnelor, prin reducerea tensiunilor,
EducaŃia fizică nu este (doar) sport. Ea are două componente la fel de importante: dispariŃia durerilor de spate etc.;
cea educativă (morală) şi cea sportivă: - Este interesantă, plăcută şi posibil de efectuat pentru toŃi – mai ales de cei
nedotaŃi sau netalentaŃi;
EducaŃia fizică = Sport + EducaŃie civică
- Are şi jocuri, cu caracter cooperant, dar şi competitiv;
EducaŃia fizică se practică regulat şi zilnic – nu o dată pe an, sau pe lună, sau pe - Nu conŃine exerciŃii care pot umili pe unii practicanŃi; dezvoltă încrederea în
săptămână. Pentru a-şi putea îndeplini menirea, ea trebuie să fie generalizată şi sine;
permanentă – la fel ca instrucŃia profesională. Sănătatea trupului şi a minŃii, - Apreciază progresul individual, nu atingerea unor performanŃe sau depăşirea
dobândită prin educaŃia fizică, poate asigura fiecărui om un viitor mai bun. altor oameni;
Nu credeŃi? ÎncercaŃi şi mai vorbim... (cum zice Dacia Solenza) - ÎnvaŃă capacitatea de auto-conducere şi gestionarea vieŃii – cum ar fi stabilirea
EducaŃia (inclusiv cea fizică) trebuie să devină o activitate voluntară, o iniŃiativă unor Ńeluri şi auto-evaluarea;
personală, fără să se mai aştepte îndemnuri, constrângeri, premii sau pomeni. Şi la - Promovează activ învăŃarea cooperării, fair-playului, implicării responsabile –
case mai mari se practică voluntariatul. De exemplu, în asociaŃiile şi cluburile atât în activitatea sportivă, cât şi în societate;
sportive din Portugalia (cu o populaŃie nici jumătate cât a noastră) sunt 70 000 (!) – Se poate practica tot anul, de mai multe ori pe săptămână, la ore convenabile
de instructori sportivi voluntari şi 40 000 de activişti sau organizatori voluntari. unui număr mare de oamenii.
EducaŃia fizică de bună calitate: EducaŃia fizică de mase, a întregii naŃiuni, are ca scop obŃinerea:
- Dezvoltă cunoştinŃele şi îndemânările pentru a face mişcare toată viaŃa; - CapacităŃii de supravieŃuire individuală şi colectivă (sănătate, reproducere,
- Se bazează pe standarde naŃionale, care stabilesc ce să ştie tinerii şi ce să poată muncă etc.);
face; - UtilităŃii sociale, şi
55
- EducaŃiei spirituale (cuprinzând aspectele intelectual, moral, estetic) a fiecărui Joggingul constituie un excelent antrenament pentru persoanele sănătoase, însă
individ. nu şi pentru persoanele slabe sau bolnăvicioase.
Pentru a avea succes, e obligatoriu ca educaŃia fizică pentru toŃi să fie însuşită de Cu toate că tenisul sau golful sunt recomandate oamenilor moderni, mulŃi
autorităŃi şi promovată activ la scară naŃională. practicanŃi se plâng de dureri în braŃe, umeri sau abdomen. Tenisul mobilizează
doar o parte a corpului, iar după un timp cealaltă parte suferă de sedentarism. În
►EducaŃia fizică modernă trebuie să aibă un caracter de masă – nu individual; plus, jucătorii de tenis îşi distrug dantura cu băuturile energizante îndulcite pe care
de utilitate publică – nu privată, lucrativă. Ea va avea atât un caracter utilitar (de le beau în aşteptarea începerii meciului.
exemplu autoapărare contra violenŃei tot mai năvalnice), cât şi un caracter de Degradarea sporturilor competiŃionale prin tehnicizare, robotizare, mecanizare -
exersare mentală, de echilibrare interioară (ca reacŃie şi terapie faŃă de stresul se vede şi din deformarea tehnică a tenisului. Din cauza noilor rachete sofisticate
excesiv din viaŃa economică şi socială), precum şi o funcŃie educativă – pentru a viteza mingiei a ajuns la peste 200 km/h, aşa că durata zborului s-a scurtat sub
compensa lipsa tot mai evidentă a celor 7 ani de-acasă. În plus, e necesar să fie capacitatea de reacŃie a unui om normal. Serviciul nu mai poate fi respins, iar
atractivă. întregul joc s-a redus la un şir de servicii.
Având în vedere lupta pentru existenŃă, ce se desfăşoară contra-timp (viaŃa e Skiul este periculos pentru picioarele celor care nu se antrenează regulat.
scurtă) şi într-o lume cu resurse limitate, cu toată dorinŃa de „iubire” a semenilor Majoritatea amatorilor cu bani vin iarna în staŃiunile montane pentru a face
(vezi # 6.4), nici un sistem viu raŃional (de la simplu individ până la orice guvern) impresie („am cu ce, mă...!”), sau pentru cei “3 S”: ski – sex - spirt, nici de cum
nu poate evita întrebarea: care e eficienŃa acŃiunii mele? Câte resurse cheltuiesc pentru sănătate.
(timp, viaŃă, bani, sudoare, energie, cartuşe etc.) şi care sunt rezultatele? Oare nu Avantajul golfului stă în plimbarea în aer curat pe pajişte, de la o gaură la alta.
există şi alte metode mai bune pentru a-mi atinge scopul? De fapt, şi la sistemele vii Dar au apărut maşinuŃele de transport - care au anulat partea cea mai folositoare.
ne-raŃionale (insecte etc.) se pune problema eficienŃei acŃiunilor – numai că la ele Sau culturismul: mai devreme sau mai târziu dezvoltarea exagerată a muşchilor
concluzia o trage dur şi rapid lupta pentru supravieŃuire, în care înving cei mai buni (tot pentru look!) fără o justă corelare cu capacitatea inimii sau plămânilor,
şi dispar ceilalŃi. provoacă grave accidente la coloana vertebrală, inimă etc.
EducaŃia fizică utilitară constă într-o combinaŃie de activitate fizică cu o Ce să mai zicem de sporturile extreme, adevărate neghiobii, inerent producătoare
educaŃie morală. În principiu orice fel de efort fizic cu intensitate cel puŃin medie de accidente: bungee jumping, skateboard, mountain bike, canyonning, curse de
este bun pentru educaŃia fizică. Orice fel de mişcare sau de sport practicat e mai vehicule motorizate etc. La fel de nesănătoase ca activităŃile competitive 100%
bun decât sedentarismul. Totuşi, ca în orice altă treabă pe lumea asta, există sedentare, numite din greşeală sporturi: şah, bridge, table, pescuit (la şes) etc.
diferenŃe de calitate, eficienŃă, profit. Vânătoarea de animale mari (urşi, cerbi etc) este o activitate sedentaristă prin
Aşa că, după ce s-a lămurit necesitatea mişcării, e normală întrebarea: care nemernici care jinduesc după o aparenŃă „aristocratică” îşi defulează porniri
sadice, josnice (de ucidere a unor vieŃuitoare nevinovate, pe cale de dispariŃie).
Care educaŃie fizică e mai bună pentru mine? Fotbalul – “sportul rege” al vremurilor noastre este în fond un joc simplu, pentru
copii şi adulŃi debili mintali. El induce comportamente la limita animalităŃii;
gloatele de microbişti asudaŃi, isterizaŃi, au în ele ceva primitiv. Vulgaritatea,
4.2.2. Defectele sporturilor tradiŃionale violenŃa şi blatul au devenit simboluri ale fotbalului. Aşa cum nu se poate juca fără
Sporturile clasice (la care se pricep profesorii de sport cu diplomă), folosite de minge, fotbalul nu poate exista fără corupŃie. Până la 80% din meciurile Diviziei A
obicei pentru educaŃie fizică: gimnastică, atletism, tenis, fotbal, baschet etc. au din campionatul nostru de fotbal aveau rezultate aranjate prin blaturi (2006). Din
devenit total inadecvate necesităŃilor practicanŃilor din zilelor noastre (nu fericire, pe lângă isteria milioanelor de microbişti infantili mai există şi păreri
spectatorilor). lucide, cum e şi a marelui scriitor italian Umberto Eco:
Pe termen lung o mulŃime de sporturi “fiŃoase” se dovedesc nesănătoase – fie din În realitate n-am nimic cu fotbalul. Dimpotrivă, admir pasiunea microbiştilor
cauza caracterului propriu, fie datorită tăvălugului competiŃional şi goanei pentru şi o consider providenŃială. MulŃimile de fanatici doborâŃi de infarct în tribune,
bani. Utilitatea lor publică este aproape nulă. arbitrii care plătesc pentru celebritatea din ziua meciului expunându-se celor
Joggingul sau alergarea pe care medicii o recomandau din toată inima până de mai murdare injurii, spectatorii însângeraŃi de cioburile geamurilor pe care
curând, a devenit mai puŃin atractivă din cauza apariŃiei unor probleme cardiace. galeria adversă le sparge cu pietre, la autobuzele sau trenurile cu care
călătoresc ca să-şi susŃină echipa favorită, fotbaliştii chinuiŃi de antrenamente
56
istovitoare, familiile ruinate de capii lor care îşi cumpără la negru bilete la Pentru populaŃia şi vremurile noastre, pentru necesităŃile educaŃiei generale
meci, microbiştii care-şi pierd vederea după explozia unei petarde – toate astea actuale, sunt necesare altfel de sporturi de mase, care pe lângă efortul fizic să
mă umplu de bucurie. Admir pasiunea pentru fotbal la fel cum admir sporturile rezolve şi alte probleme.
extreme, cursele de motociclete sau de maşini din Formula 1, paraşutismul de În toate Ńările lumii, nevoia unei strategii pe termen lung impune regândirea,
mare risc, alpinismul mistic, traversarea oceanelor de unul singur cu barca înnoirea şi adaptarea politicilor privind educaŃia fizică şi sportul de mase.
pneumatică, consumul drogurilor în scopuri „spirituale”. Una din problemele majore puse de lumea actuală în faŃa educaŃiei fizice de mase
Astfel de competiŃii duc din fericire la moartea „celor mai buni”, permiŃând este confruntarea populaŃiei cu violenŃa.
omenirii să-şi continue drumul cu protagonişti noi - dezvoltăŃi normal la cap.
Sau cea a filozofului Sloterdeijk: “Nu există un alt sport care să imite mai bine ca
fotbalul ancestralul sentiment al vânătorii. Fotbalul înseamnă lovirea cu obiecte 4.2.3. ViolenŃa e cu noi!
balistice (piciorul) a vânatului (mingea), care încercă să se salveze (rostogolindu-
se sau zburând). Goana după minge şi orgasmele produse de goluri sunt chiar … zeii sunt departe, sus,
obscene.” Oamenii deştepŃi care iubesc fotbalul (există şi sedentarişti din aceştia!) Duşmanii – lângă noi! (George Coşbuc)
proiectează asupra lui propria inteligenŃă, cu care fotbalul n-are nimic a face. Viitorul pe care urmează să-l trăim cu toŃii se va caracteriza, printre altele, prin
Sporturile de echipă: fotbal, volei, baschet, handbal etc. au măcar meritul de a informatizare şi violenŃă. Dacă tendinŃa societăŃii spre informatizare este evidentă,
socializa practicanŃii – dar o fac într-o atmosferă etică deplorabilă din cauza ameninŃarea domniei violenŃei este poate mai puŃin percepută de omul obişnuit.
blaturilor, dopajului, corupŃiei, transferurilor fabuloase cu bani negri. ViolenŃa se referă la numeroase domenii: mediu (fenomene şi schimbări drastice de
Pentru a nu mai aminti atletismul, ciclismul, halterele etc., toate sporturi de climă), societate, limbaj etc.
competiŃie, corupte până la rădăcină din cauza drogurilor pe care se bazează pentru De exemplu, alături de nesimŃire şi prostie, violenŃa socială apare peste tot în
obŃinerea performanŃe mai mari – pentru bani. lumea modernă, năvăleşte în viaŃa noastră de zi cu zi. Suntem agresaŃi în continuu
Chiar olimpiadele, foste vitrine şi motoare ale sportului amator, au devenit nişte şi din toate părŃile de: iresponsabilitate, nesimŃire, indolenŃă, inconştienŃă,
penibile spectacole pentru TV jucate de vedete care au legătură mai mult cu circul mitocănie, accidente de circulaŃie, alcoolici, terorişti, drogaŃi, otrăvirea cu alimente
şi politica decât cu educaŃia fizică pentru mase. De dragul câştigului bănesc, stricate, minciuni propagandistice ş.a.m.d. Agresiuni mai mult sau mai puŃin
organizatorii au încălcat grav spiritul olimpic, acceptând participarea sportivilor violente - cu sau fără premeditare, cu sau fără urmări corporale, dar totdeauna
profesionişti. ImpresionaŃi de ce văd la televizor: atleŃi sau înotători cu performanŃe producătoare de stres.
supraomeneşti, jocuri spectaculoase de artificii la deschidera unor olimpiade sau Statul funcŃionează pe baza unui Contract social, potrivit căruia cetăŃenii plătesc
campionate, prea puŃini privitori se mai gândesc la ce şi-au băgat în vene unii şi autorităŃilor impozite, iar ele livrează în schimb anumite servicii: ordine publică,
alŃii, care le va fi implacabilul viitor de după succes. sănătate, educaŃie etc. Dar Statul nu-şi mai respectă Contractul. Practic,
Spectacolul grotesc al câtorva copiliŃe chinuite, transformate în supergimnaste de oficialităŃile, politicienii, par că se ocupă doar de a face birocraŃie, corupŃie, avere
o gaşcă de profitori abjecŃi (adevăraŃi proxeneŃi, chiar dacă se numesc părinŃi, personală. Aşa că printre alte disfuncŃii sociale - pe care Statul avea sarcina să le
“antrenori” sau oficiali), nu poate influenŃa decât în mai rău spectatorii şi aşa stârpească sau cel puŃin controleze - orice om a ajuns să se confrunte şi cu violenŃa.
îndobitociŃi. La fel ca spectacolul degradant al unor bieŃi nenorociŃi care nu sunt în Din păcate, oamenii refuză să accepte evidenŃa şi preferă să trăiască în iluzii,
stare să-şi câştige pâinea decât dându-şi pumni în cap şi umplându-se de sânge – susŃinând liniştitor că societatea s-a civilizat şi am fi scăpat de violenŃă.
susŃinuŃi de hoarde de sadici (ce ar merita poate internaŃi). Să nu mai amintim şi de Realitatea nu poate fi însă contrazisă mult timp. Confruntat până la urmă cu ea,
violenŃa provocată de sporturile-spectacol, cu sute de răniŃi şi chiar morŃi în rândul omul slab (majoritar) se refugiază şi el în brutalitate şi violenŃă. El suferă de teamă
microbiştilor. – ca rezultat al sentimentului de inferioritate; şi de intoleranŃă - ca rezultat al fricii
Aşa dar educaŃia fizică actuală ori lipseşte, ori e defectuoasă, chiar greşită. şi insecurităŃii. Şi “S”urile bogaŃilor şi “S”urile calicilor (vezi # 2.5) nasc
ConŃinutul, metodele şi scopurile politicilor naŃionale de educaŃie fizică şi sport nu agresivitate şi violenŃă. Ele sunt produse de prea multă, dar şi de prea puŃină
mai corespund realităŃii contemporane, schimbărilor neîntrerupte şi brutale care au civilizaŃie; de multă, dar şi de puŃină educaŃie (greşită). De curând, în Vest s-a mai
loc în lume. Politicile privitoare la educaŃia fizică au fost concepute acum 50 de ani, “descoperit” un motiv pentru violenŃa tinerilor, pe lângă lupta de clasa (Marx) şi
după războiul mondial, şi nu mai funcŃionează azi, în contextul cu totul altor sex (Freud): plictiseala (şcolară) - ceea ce confirmă rolul nefast al sedentarismului
concepŃii culturale, care determină noi valori, atitudini şi comportări ale oamenilor. generalizat.
57
La noi în Ńară media este de circa 7500 de infracŃiuni violente pe an, cu urmări doborât noi-ul civic, drepturile omului au acoperit obligaŃiile cetăŃeneşti, Statul a
distructive şi adeseori ireparabile pentru victime, din care aproximativ 1200 violuri, premiat minorităŃile dar a capotat în faŃa racilelor naŃiunii. Statul anonim şi
50% tâlhării, 12% omoruri. 6% din femei sunt abuzate psihic iar 8% abuzate imparŃial a cedat în faŃa poftelor individului-rege. În felul acesta s-a consumat
sexual, prima cauză a violenŃei în familie fiind alcoolismul. Copiii găsesc violenŃa zestrea de idei şi de proiecte pentru viitor. Scena publică a devenit un spectacol de
peste tot: acasă, pe drumul între casă şi şcoală, la şcoală; nu e de mirare că se revistă al orgoliilor nomenclaturiştilor, excitaŃi de mirosul banilor uşor de furat din
molipsesc. ViolenŃa copiilor este alimentată de: visteria statului dar şi de iluzia minunilor tehnologice importate din apus (cum ar fi
- massmedia şi TV (la care doar sub 2% din programe au caracter educativ); manipularea alegătorilor cu TV…).
- scăparea de sub autoritatea şcolii şi/ sau părinŃilor; ViolenŃa poate fi individuală - cauzată atât de factori interni, biologici (instincte,
- divorŃul între informaŃie şi educaŃie în şcoala de după 1970. sentimente, echilibru biochimic etc.) cât şi de factori externi (influenŃa mediului
De frica agresiunilor sexuale, într-o Ńară apuseană elevele din cursul primar etc.), ori colectivă (rasismul, războiul etc.). În pofida tratatelor internaŃionale, 40 de
pleacă la toaletă cu un dispozitiv de „alarmă antiviol”, disponibil în fiecare clasă. Ńări sunt mai mult sau mai puŃin pornite să se doteze cu arma atomică. Dacă până şi
Majoritatea tâlhăriilor (furt însoŃit de violenŃă) se comit în stradă, parcuri, locuri statele “civilizate” se comportă violent, ce poŃi să mai aştepŃi de la indivizi izolaŃi,
dosnice, străzi neluminate, holuri, lifturi şi scări de bloc, asupra persoanelor singure oricum mai înclinaŃi la iresponsabilitate? Maica Tereza zicea: “Dacă o mamă e
sau în stare de ebrietate. dispusă să-şi omoare propriul copil (să avorteze), cum de puteŃi crede că s-ar
Agresivitatea este un mod de comportare, o mentalitate, intenŃia de a rezolva în putea evita ca bărbaŃii să se ucidă între ei (să facă război)?”.
mod violent orice problemă. ViolenŃa este punerea în practică a intenŃiei. Cu tot progresul civilizaŃiei, în sec. 21 lumea a (re)devenit periculoasă - aşa cum
Agresivitatea este cauzată de un deranjament mintal, pricinuit printre altele de: era în epoca de piatră, în junglă. Atât la nivelul indivizilor – cât şi la nivelul
sedentarism, sărăcie, incultură, boli psihice. statelor.
ViolenŃa va exista mereu deoarece este inerentă naturii umane, fiind cauzată de
funcŃionarea normală a organismului:
- instinctul de supravieŃuire provoacă lupta între cei care au şi cei care n-au:
► Victima e vinovată pentru ce păŃeşte!
hrană, apă, combustibil, resurse de bază (haine, electricitate etc.), respectiv eternele
conflicte între săraci şi bogaŃi; MulŃi făptaşi (criminali, bătăuşi etc.) aruncă toată vina asupra altora: soartă,
- instinctul sexual, transferat în frustrări din cele mai variate, provoacă eterna părinŃi, societate, mitocani, derbedei, întâmplare, străini etc., susŃinând la nesfârşit
luptă pentru “mai multă” avere, putere, dominaŃie, glorie; pentru idealuri şi candid că “nu eu am vrut să mă nasc aşa, alŃii sunt de vină pentru faptele mele”.
(“dreptate”, “adevăr”) ş.a.m.d. Conflictele apar datorită permanentelor încercări ale Adică n-ar fi ei vinovaŃi de defectele lor, deci pot continua să-şi facă de cap.
câte unui membru al grupului de a-i domina pe ceilalŃi (de a deveni personajul Părerile lor sunt susŃinute indirect de cercetările biochimiei, care arată că o
alfa). mulŃime de caracteristici, chiar şi sentimente, sunt determinate de substanŃe chimice
Agresivitatea (ca trăsătură de caracter) şi manifestarea ei concretă (violenŃa) au prezente – sau absente – din corpul omului. Adică, omul e în realitate o uzină
numeroase cauze: stările conflictuale mai vechi sau spontane, produse de: băutură chimică şi (aproape) toate manifestările, motivaŃiile, părerile, reacŃiile sau acŃiunile
(33%), gelozie, răzbunare, jaf - dar sunt şi faptele unor bolnavi psihici. 79% din sale sunt determinate de procesele biochimice din organism. Aşa că agresiunea sau
crimele săvârşite la noi n-au motive precise; jumătate din ele sunt făptuite cu cuŃitul violenŃa se datorează unui dezechilibru de hormoni, enzime şi alte substanŃe. La fel
la beŃie, în cârciumile săteşti. ViolenŃele se datorează: şomajului, inflaŃiei, sărăciei, stă treaba şi cu eroismul sau laşitatea: conŃinutul de substanŃă MDO în sânge
inegalităŃilor economice frapante, nesiguranŃei şi frustrării, adică neadaptării la determină pofta de risc, sau curajul unui individ. În general bărbaŃii au mai puŃin
scăderea drastică a nivelului de trai, la bulversarea scării de valori şi la dispariŃia MDO decât femeile, sunt mai curajoşi, acceptă riscul.
reperelor spiritual-morale. Din cauza unui grad din ce în ce mic de educaŃie şi Până acuma, tradiŃia considera că defectele de caracter rezultă din “păcate”, din
instrucŃie (12% din făptaşi sunt minori) apare o tendinŃă generală de de- comportamente reprobabile dar controlabile cu voinŃa. După cum merg lucrurile,
responsabilizare. Scade teama de efectul legii, ca urmare a lipsei de reacŃie a sunt mari şanse ca ştiinŃa să descopere noi substanŃe şi reacŃii biochimice, sau gene,
Statului la majoritatea delictelor (în 1998, din 263 939 infractori au fost arestaŃi care vor explica orice trăsătură, comportare, reacŃie, sentiment omenesc. Te
numai 27 543). pomeneşti că se vor descoperi şi substanŃele, sau genele, care cauzează nesimŃirea,
Deoarece delincvenŃii sunt fie frustraŃi, fie şomeri, fie de etnie minoritară, nimeni prostia, sminteala, eventual şi medicamentele corectoare!
n-a avut curajul să le dea lecŃii de morală. Rezultatele nu întârzie. Eu-l egoist a În realitate, tradiŃia are dreptate şi ştiinŃa nu, răspunderea este personală:
58
- SubstanŃele respective ajung să fie lipsă sau exces în organism din cauza protecŃii colective sau publice, iar pe de alta pentru prevenirea violenŃei cu
sedentarismului şi a modului greşit de viaŃă, adică a modului cum fiecare îşi ajutorul educaŃiei etc.
gestionează viaŃa, nu din cauza „altora”: Dumnezeu, părinŃi, străini etc. La nivelul societăŃii, s-au luat tot felul de măsuri contra apariŃiei violenŃei, dar nu
- Nu se poate spune că individul n-a avut de ales: în realitate, spermatozoidul din e deloc sigur că logica, educaŃia, civilizaŃia, poliŃia, UE sau ONU îi vor potoli pe
care el se trage “a vrut“ s-o facă, altfel n-ar fi alergat ca un nebun să-şi depăşească toŃi potenŃialii zurbagii (care am văzut că se înmulŃesc). Orice strategie de
foarte numeroşii colegi pentru a reuşi să fecundeze ovulul. Fiecare din noi „am (auto)apărare a Ńării ajunge la concluzia că România nu se poate apăra prin luptă
ales” să ne naştem aşa cum suntem! armată „dreaptă”: hotarele noastre n-au obstacole naturale, lipsesc resursele
- Fiecare poate – dacă vrea cu adevărat – să-şi schimbe viaŃa, să lupte cu soarta materiale necesare etc. SoluŃia este pe plan extern o politică dibace, iar în plan
şi cu substanŃele din corpul său. Poate să-şi planifice viitorul, să se pregătească intern rezistenŃa întregului popor. Aceasta necesită pe de o parte patriotismul şi
pentru a învinge greutăŃile previzibile. competenŃa conducătorilor noştri, iar pe de alta pregătirea fizică şi militară a
Dacă însă îi place să fie victimă - n-are decât să îndure şi să se vaete. Cum sunt de întregii populaŃii.
exemplu ziariştii care mănâncă deseori bătaie, dar nu intră niciodată într-un Dojo! „Actele de violenŃă fără sens şi de distrugere se vor înmulŃi din cauza
Cine e de vină, agresorul au victima? Din punctul de vedere raŃional - amândoi! sentimentului de haos specific secolului 21 şi creşterii sentimentului de neputinŃă a
Şi totuşi, justiŃia pedepseşte numai agresorul, nesilind victima să ia măsuri pentru controlului individual”. (Martin Kwapinski – Guvernul SUA).
a nu mai repeta greşelile care au făcut-o să devină victimă. Dacă am duce acest De aceea orice om, comunitate, stat – e nevoit să se pregătească pentru a se apăra
raŃionament al justiŃiei actuale până la capăt, ar rezulta că profesorii din şcoli merită oricând şi oriunde, la nevoie cu forŃa, împotriva agresiunilor ce apar inevitabil din
pedepsiŃi, deoarece chinuie numeroşi elevi (care nu doresc să înveŃe)!? partea altor oameni, comunităŃi sau state, fie ele vecine sau depărtate.
Orice conflict e până la urmă o lecŃie de viaŃă şi de coabitare socială, care ar Rezultă că pentru supravieŃuirea naŃiei noastre, atât autoapărarea teritoriului cât
trebui tratată corespunzător atât de părtaşi, cât şi de societate. Sigur că pedepsele şi autoapărarea personală impun o educaŃie fizică de masă, cu caracter utilitar
agresorului şi victimei trebuie să fie diferite în fond şi în formă, dar pentru societate (militar - marŃial). ÎnvăŃarea autoapărării e o îndatorire cetăŃenească esenŃială, dar
e total neproductiv să fie pedepsită doar una din părŃi (agresorul). Victima trebuie metoda de apărare trebuie să fie una civilizată: raŃională, responsabilă, preventivă
şi ea pedepsită, pentru a o sili ca în viitor să gândească altfel, să devină sau terapeutică - nu violentă sau distructivă.
responsabilă şi să înveŃe autoapărarea. Orice om cu scaun la cap, orice cetăŃean, este silit de viaŃă să se priceapă la
Cine nu se pegăteşte să se apere - merită să sufere. autoapărare, în primul rând la cea fizică - dar şi la cea verbală.
De la aceasta regulă fac excepŃie numai minorii şi invalizii - care din motive
biologice nu sunt în stare să judece corect. În cazul acestor victime, vina este atât a
părinŃilor, cât şi a cadrelor didactice sau a autorităŃilor statului. 4.2.4. Artele marŃiale
Însă chestiunea: de ce sunt mulŃi oameni violenŃi, cum de-au ajuns astfel etc., este
practic mai puŃin interesantă decât răspunsul la întrebarea: ce-i de făcut cu ei? Si vis pacem, para bellum (dacă vrei pace,
Oamenii care produc conflicte sunt “bolnavi”, suferinzi de dezechilibre pregăteşte-te de război – sfat de la romani)
metabolice sau defecŃiuni genetice. Cei “sănătoşi” au datoria morală, plus interesul Problema apărării contra violenŃei fizice a preocupat omenirea încă de la
(economic, social etc.) să-i ajute. Ajutorarea la nivel social se poate face prin începuturile ei. Din preistorie şi până azi s-au inventat tot felul de metode de luptă,
educaŃie, constrângere (bătaie, închisoare, exilare etc), sau manipulare biochimică. cu şi fără arme. Pentru mărire eficienŃei, cu timpul metodele empirice de luptă au
Prima metodă este net preferabilă. devenit ştiinŃifice şi au căpătat numele de arte marŃiale. În Orient: India, Malaezia,
Ce-ar putea face indivizii normali, sănătoşi la cap, pentru a supravieŃui şi chiar a Indonezia, Coreea etc. dar mai ales China şi Japonia, ele s-au dezvoltat mai mult
se dezvolta în aceste condiŃii? E vorba pe de o parte să facă faŃă unor crize locale decât prin alte părŃi.
sau personale, unor situaŃii întâmplătoare, iar pe de alta, de măsurile necesare Denumirea generică a artelor marŃiale chineze este Wushu, iar a celor japoneze
pentru a remedia situaŃia proastă în general la nivel de Ńară. Bujutsu.
SoluŃia pentru prima grupă de probleme e autoapărarea – adică toată lumea să se Există zeci de arte (şcoli) marŃiale distincte şi oricare din ele este o educaŃie fizică
pregătească, să înveŃe autoapărarea fără arme. superioară oricărui sport occidental:
Pentru problemele colective poate fi luată în consideraŃie atitudinea civică Arta marŃială = EducaŃie fizică + InstrucŃie militară
responsabilă, prin implicarea personală - pe de o parte pentru asigurarea unei
59
Datorită caracterului inerent educativ, cu timpul artele marŃiale s-au transformat Aceasta este un Kata cu partener (Sotai), în care se exemplifică folosul, eficienŃa
din simple metode de luptă în metode de educaŃie complexă a caracterului. şi rezultatul tehnicilor din Kata. Pericolul încasării de lovituri impune elevului să
Aşa au făcut japonezii, care bazându-se pe comportarea observabilă şi pe muncească sincer. Cei doi parteneri au roluri bine stabilite: unul atacă, celălalt se
rezultatele obŃinute în dueluri şi războaie, au creat în mod empiric metode de luptă apără, iar mişcările de executat sunt bine stabilite de la început. După un număr de
necesare instruirii şi educării samurailor - un grup foarte numeros din societatea lor repetiŃii, rolurile se schimbă, pentru ca fiecare elev să poată învăŃa toate mişcările,
în secolele 16-18. atât atacurile cât şi apărarea.
Artele marŃiale au un scop diferit de cel al sporturilor obişnuite, de origine Randori este un Kumite mai dificil, adică o luptă aranjată între doi parteneri (nu
vestică. Ele nu urmăresc performanŃa tehnică, ci dezvoltarea concentrării şi atenŃiei, concurenŃi) cu roluri fixe prestabilite. Randori nu este totuşi o luptă complet liberă,
stăpânirea emoŃiilor - îndeosebi teama. Factorul pedagogic esenŃial al educaŃiei prin ci un exerciŃiu bine reglementat. Spre deosebire de Kumite, viteza impusă
Arte marŃiale este frica de bătaie, chiar frica de moarte. Alte metode educative şi exerciŃiului poate fi mai mare sau mai mică, iar mişcările de executat pot fi de la
materii de învăŃământ uzuale (istoria, chimia etc.) nu folosesc acest important prestabilite, până la complet libere. Se zice: „Kumite trebuie executată cu viteza de
mijloc de influenŃarea elevilor. În fond, omul este motivat numai de frică şi pofte Randori, iar Randori cu precizia unei Kumite”.
(instinctuale), sub o mie şi una de forme. Şi pedagogia, şi manipularea, se bazează Există şi o formă de luptă liberă cu caracter sportiv între doi concurenŃi (Shiai),
pe această caracteristică a minŃii umane. singurul Ńel fiind victoria (ca la un meci de box). Cei doi adversari au de respectat
EficienŃa tehnicii de luptă apare ca rezultatul involuntar al însuşirii concentrării câteva reguli, puŃine, care evită totuşi degenerarea întrecerii într-un măcel. De
mintale perfecte şi a unei comportări corporale deosebite. Cel mai important aspect obicei la antrenamente nu se foloseşte forma Shiai, chiar dacă Randori se poate
este dobândirea capacităŃilor de autostăpânire şi a fi calm în orice situaŃie. apropia de ea în anumite condiŃii.
Disciplina unei arte marŃiale este atât de solicitantă şi puternică încât duce la Istoria artelor marŃiale japoneze nu s-a oprit la nivelul perfecŃionării războinice.
transformarea mintală şi corporală a elevului. Datorită influenŃei budhismului Zen asupra samurailor a apărut Budo – Calea
În antrenamentele din Bujutsu se folosesc următoarele tipuri de exerciŃii: războiului, respectiv violentele meserii războinice (Bujutsu) s-au transformat în Căi
1. Kihon: repetarea posturilor şi mişcărilor de bază; educative (Do, vezi # 9.1.2), care pe lângă eficienŃa în luptă se preocupă de
2. Kumite: lupta cu un adversar, conform unor reguli specifice fiecărui stil; căutarea cunoaşterii de sine (dezvoltare personală).
3. Kata: succesiuni de tehnici efectuate de unul singur (Tandoku); În felul acesta, artele marŃiale s-au transformat în metode de împlinire spirituală,
4. Kumi (Bunkai sau Sotai): simulacru de luptă, executat împreună cu un partener care în acelaşi timp educă şi dezvoltă înalte calităŃi corporale şi morale.
care atacă de mai multe ori. Scenariul „luptei” este câte o bucată dintr-o Kata, care Calea marŃială (Do) = artă marŃială (Jutsu) + Etică =
în felul acesta poate fi studiată aprofundat; = EducaŃie fizică + InstrucŃie militară + EducaŃie morală
5. Randori: lupta aranjată;
6. Shiai: competiŃia liberă. Arta marŃială este o instrucŃie pentru luptă, având ca scop însuşirea reflexă a unor
Kata înseamnă o înşiruire prestabilită de mişcări, care se execută individual tehnici corporale cât mai eficiente, un fel de dresură care urmăreşte acŃiunea
(Tandoku) sau cu partener (Sotai), cu viteză mică dar cu Kime (vezi # 9.6.6). spontană, fără amestecul gândirii. Din contră, educaŃia înseamnă însuşirea unui
Fiecare artă marŃială are un număr de Kata caracteristice. Pe vremuri, meseria unei mod de gândire creativ, independent, de cunoaştere a diferenŃei între bine şi rău.
arte marŃiale se învăŃa repetând la nesfârşit (câŃiva ani!) numai Kata; nu se practica De aceea:
Kumite, nici Bunkai. Kata se referă la forma corectă a tehnicii. În Artele marŃiale arta marŃială ≠ educaŃie arta marŃială ≠ Cale marŃială
există principiul pedagogic că forma determină fondul. Adică, repetând la nesfârşit În prezent există şi se practică atât artele marŃiale originale (Jutsu), cât şi Căile
aceleaşi mişcări sau exerciŃii, executate corect ca formă, la milimetru, până la urmă marŃiale (Do) derivate din acestea. Dar ele nu sunt acelaşi lucru!
elevul le însuşeşte atât de bine că le face instinctiv. În felul acesta el se schimbă nu
doar la exterior (precizia, forŃa etc.), ci şi la interior (mental). Spiritul său devine Notă: pentru a optimiza expunerea, în loc de expresia „Cale marŃială” voi folosi
altul, capătă caracterul programat de creatorii artei marŃiale respective. în continuare denumirea „Artă marŃială” (nu „artă marŃială”).
Legat de punerea în practică a acestui principiu, poate apare riscul de chiul, prin
mimarea neproductivă a acŃiunii presupusă de formă. SoluŃia corectoare este însă
deja implementată de pedagogia artelor marŃiale – printr-un alt fel de exerciŃiu, 4.2.5. Foloasele Artelor marŃiale
Kumi (lupta): Kumite – lupta cu mâna goală, Kumijo – lupta cu bastonul etc.
60
Dacă pe tine şi pe cei dragi vă ameninŃă un pericol de moarte şi nu milă. E admirabilă performanŃa dacilor şi a samurailor de a nu se teme de moarte.
poŃi îndepărta agresorul pe cale ne-violentă, eşti obligat să lupŃi Tacit scria acum 1900 ani: „Cel gata să moară îi domină oricând pe ceilalŃi”.
violent cu el. Cel care în acest caz nu poate acŃiona nici violent, nici Rezolvarea acestei probleme existenŃiale este o chestiune personală, nu se pot da
neviolent, este o povară pentru comunitate. (Mahatma Gandhi – reguli şi reŃete, e bine să fim toleranŃi faŃă de rezolvările găsite sau alese de alŃii.
părintele Indiei, care şi-a eliberat patria luptând fără violenŃă) Dar în general oamenii trăiesc de parcă viaŃa le-ar fi veşnică. Fiecare gândeşte că
Conform conceptelor ştiinŃifice moderne (vezi opinia OMS la [62]) sănătatea nu doar altora li se pot întâmpla accidente, iar lui nu; numai alŃii pot muri. UitaŃi-vă în
înseamnă doar lipsa bolii, ci este o senzaŃie deplină de bună stare în corp şi spirit. jur: câŃi oameni sunt pregătiŃi, gata să moară „aici şi acum”? Cred că sub 1%.
Or, această idee era de mult cunoscută în cultura sau medicina orientală, regăsindu- Restul nici nu se gândesc la problemă – trăind inconştienŃi, ca vieŃuitoarele pădurii.
se şi în Budo. Artele marŃiale orientale se bazează pe o componentă corporală foarte Un cunoscut artist s-a căsătorit la 80 de ani cu o femeie de 30 de ani.
atractivă dar şi pe numeroase trăsături ale civilizaŃiei tradiŃionale. Ele constituie o CunoscuŃii l-au avertizat:“cum ai putut face o asemenea greşeală? O să-Ńi
alternativă valoroasă la preocupările meschine, chiar nesănătoase, ale sporturilor mânânce averea”. “Ei şi”, le-a răspuns artistul, “ce să fac cu banii, doar n-o
obişnuite, demonstrate de soarta multor sportivi de performanŃă la vârste medii sau să-i iau în mormânt cu mine”. “Bine, bine, dar nu-Ńi dai seama la ce te expui,
avansate. e periculos să faceŃi sex, se poate muri”. Bătrânul stă şi se gândeşte puŃin,
Oricare Artă marŃială este în primul rând o tehnică de luptă eficientă, o metodă de apoi:“Ce-o fi o fi, asta e. Cum i-o fi scris. Dacă moare, moare!”.
autoapărare, dar poate fi considerată şi în multe alte feluri: drept o exprimare Cel mai mare merit al Artelor marŃiale este faptul că îi ajută pe oameni să scape
artistică, sau o formă de meditaŃie, sau un sport de luptă necompetiŃional, o metodă de frica morŃii şi să se gândească relaxat la viaŃă şi la moarte. În felul acesta ei îşi
de educaŃie. pot valorifica mai bine viaŃa. "In definitiv, nu anii de viaŃă sunt cei care contează,
Pe lângă autoapărare, o Artă marŃială îl învaŃă pe tânăr politeŃea, echilibrul (nu ci viaŃa din anii tăi" (Abraham Lincoln).
excesele), disciplina, demnitatea (nu aroganŃa), modestia, devotamentul, eficienŃa, Stăpânirea de sine obŃinută cu ajutorul unei Căi marŃiale se manifestă în mod
toleranŃa, generozitatea, cumpătarea (nu lăcomia) şi multe altele. Artele marŃiale inevitabil şi în celelalte aspecte ale vieŃii individului, în orice acŃiune a sa. Cel care
rezolvă educaŃia pe baza principiului vechi că “bătaia e ruptă din rai”. Ele oferă devine maestru într-o Artă dovedeşte aceiaşi desăvârşire în orice ar face, nu numai
unei imense majorităŃi a tinerilor şi adulŃilor care doresc sau ar trebui să facă sport, în arta respectivă. Asemenea oameni echilibraŃi ar fi de mare folos într-o societate
satisfacŃia unei activităŃi fizice plăcute şi utile. instabilă – cum e acum la noi; dar şi în oricare alta.
Artele marŃiale dau practicanŃilor posibilitatea de autocunoaştere, demnitate, Artele marŃiale pot fi de mare ajutor tinerilor şi femeilor - două categorii de
autocontrol, armonizare cu Natura şi societatea, capacitatea de autoapărare, o indivizi cu probleme.
senzaŃie de competenŃă şi încrederea în propriile forŃe. Alte avantaje sociale sunt: Tinerii suferă de orgoliu nemăsurat, datorită instinctului puternic la vârsta lor.
posibilitatea practicii intersexuale (comparativ cu segregarea sexuală a sporturilor Adesea au frustrări personale, vor să fie admiraŃi, recunoscuŃi social şi apreciaŃi de
oficiale); îmbunătăŃirea sănătăŃii sau a posturii şi a aspectului personal; posibilitatea sexul opus. De aceea sunt naivi şi se sacrifică uşor, vrând să facă eroisme pentru a
exprimării personale fără riscuri sau incomodarea altor persoane. fi remarcaŃi. Nepricepându-se încă le relaŃiile sociale, unii din ei ies în evidenŃă dar
Această latură formativă suplimentară faŃă de sportul european are o valoare în sens negativ, cu o comportare provocatoare, generată de deficienŃe educative.
umană şi educativă excepŃională. Având alte norme şi valori, ei suferă de lipsa unui ideal, de frică, nesiguranŃă,
Budo ajută la obŃinerea unei discipline liber consimŃită şi voinŃei de a te antrena teama de a fi respinşi sau neînŃeleşi, aşa că nu apreciază colectivitatea în care
fără a urmări vreun scop material. Ea oferă şi accesul la gândirea orientală, ocolind trăiesc. Deşi caută doar o modalitate de exprimare, manifestările lor pot deveni
obstacolul necunoaşterii unei limbi sau culturi exotice. În plus, studiul unei arte periculoase, fără să vrea recurg adeseori la violenŃă – faŃă de ei înşişi sau faŃă de cei
marŃiale desvoltă interesul pentru cultura şi ştiinŃa tradiŃionale orientale, legată de din jur (rude, cunoscuŃi). Artele marŃiale le oferă un Ńel în viaŃă (examene de centuri
om şi natură, cu efecte autoeducative şi sanogene remarcabile. Cel ce se ocupă de o etc.) şi posibilitatea de a–şi controla nivelul de agresivitate sau violenŃă impulsivă
artă marŃială fără a studia şi medicina naturală orientală este ca unul care merge într-o perioada critică a vieŃii lor, tocmai când din punctul de vedere biologic se
sărind într-un singur picior (deşi are două la dispoziŃie). transformă din copii (mereu constrânşi de părinŃi sau profesori) în adulŃi (liberi să
OM poate fi socotit doar acela care-şi pune problema existenŃei lui Dumnezeu fie agresivi). Totodată îi coace mai repede: le dă stabilitatea emoŃională şi le
(adică problema morŃii), altfel bipedul este doar animal. Când te naşti, începi lupta raŃionalizează judecata. Instructorul (mai în vârstă) constituie adeseori un sprijin
cu moartea. Degeaba îi plângi pe alŃii când mor, mai bine ar fi să-Ńi plângi Ńie de moral şi un exemplu pentru tinerii care altfel refuză sfaturile adulŃilor.
61
Deşi toate studiile arată că deprinderile violente sau nonviolente se capătă şi se 4.3. Artele MarŃiale pentru toŃi
întipăresc în memorie din copilărie (iar nu după vârsta majoratului, vezi # 6.5.3) –
autorităŃile noastre şcolare neglijează această latură esenŃială a formări viitorilor 4.3.1. ViolenŃă şi ne-violenŃă în Artele marŃiale
cetăŃeni, evitând cu obtuzitate introducerea artelor marŃiale în programa curriculară.
În cazul femeilor, problemele sunt: teama sau nesiguranŃa fizică şi psihologică - Bombing for peace - is like fucking for virginity
cauzate de agresivitatea bărbaŃilor, de inegalitatea socială, de aspectul fizic personal (afiş anti-război)
(9 din 10 îşi închipuie că ar fi urâte). Din cauza educaŃiei deficitare, multe femei au A răspunde violenŃei tot cu violenŃă – e o greşeală. Un om serios nu poate să se
obiceiul să-şi condiŃioneze fericirea de existenŃa unui bărbat în viaŃa lor, comporte aşa. Prostul foloseşte pumnii, înŃeleptul foloseşte mintea şi vorbele.
neglijându-şi propria carieră şi independenŃa financiară. Aceasta le face să devină Apărarea violentă este cel mai adesea cauzată de incompetenŃă (pe lângă alte
dependente şi să nu se mai poată despărŃi când relaŃia, sau bărbatul, evoluează deficienŃe personale, biologice): persoana nu ştie să se poarte; nu ştie să răspundă;
nefavorabil. Altele îndură violenŃele şi agresiunile sexuale fără a putea protesta, nu ştie să se apere corporal; nu e în stare să facă altceva.
pentru că nu au învăŃat şi nu le-a învăŃat nimeni cum să se apere. Adică – nu s-a preocupat, nu s-a pregătit pentru astfel de situaŃii inevitabile.
LecŃiile de arte marŃiale sau de autoapărare oferă femeilor însuşirea capacităŃii de Ce-ar fi de făcut? Să treacă să înveŃe! Conform lozincii comuniste: Nu ştii – te
a răspunde şi a trata impulsurile agresive proprii şi ale altora, precum şi tăria să învăŃăm. Nu poŃi – te ajutăm. Nu vrei – te educăm (forŃat).
accepte cu calm sau să potolească unele manifestări ale celor din jur, care pot fi Dar, poŃi oare să te aperi neviolent? Fără să dai (şi să încasezi) lovituri?
considerate doar imature, nu agresive sau ruşinoase. Da – cu ajutorul unei alt fel de tehnici de luptă. Problema a fost deja rezolvată de
S-a constatat că oamenii capătă o siguranŃă de sine mai mare prin practicarea unei orientali, care au inventat două categorii de arte marŃiale: dure şi blânde.
arte marŃiale, ceea ce se manifestă şi în comportarea sau în atitudinea lor. Astfel de Marea majoritate a artelor marŃiale fac parte din prima categorie. Ele se bazează
persoane nu numai că se pot apăra mai bine în caz de pericol, dar în plus, prin pe ciocnirea violentă cu adversarul şi folosirea loviturilor date cu mâna, piciorul
comportarea lor descurajeaza eventualii agresori, adică îndepărtează pericolele sau alte părŃi ale corpului, ori cu fel de fel de arme albe. Karate, Taeqwondo,
chiar fără a face ceva. Un studiu sociologic a arătat că o femeie care a urmat un Kickboxing, Jujutsu, Santa, Win-tsun şi multe altele urmăresc rănirea, eventual
curs de autoapărare are şanse de trei ori mai mici să fie agresată, decât una moartea agresorului. Artele marŃiale dure (violente, sau exterioare), bazate pe
neşcolarizată. lovituri şi acŃiuni cu efect “tot sau nimic”, îl antrenează de la început pe elev să
Un om care practică o Artă marŃială e, în comparaŃie cu altul care nu o face – ca lovească cât mai tare, iute şi dur.
viul faŃă de mort (sau ca alfabetizatul faŃa de incult). În schimb, puŃinele arte marŃiale blânde, ne-violente sau interne au o cu totul altă
Să revenim la întrebarea „care este cea mai bună educaŃie fizică”? filozofie, folosesc mişcări de corp prin care evită ciocnirea directă cu adversarul, pe
Oare activitatea dezlânată din sălile sau pe terenurile existente la noi - este sport care îl imobilizează cu diverse mişcări de prindere şi fixare. Ele servesc numai la
folositor maselor? Ce utilitate publică poate avea agitaŃia câtorva năuci, de obicei autoapărare şi au o gamă largă de răspunsuri, adaptate oricărui fel de atac.
vreo 10-15 (rareori un maxim de 30 - la rugbi), care zbiară şi se înjură urmărind o Procedeele de luptă au efect reglabil, de la o simplă imobilizare (dureroasă, dar fără
minge, înconjuraŃi de inactivitatea mulŃimii de spectatori gură-cască? În schimb, la urmări grave) până la efecte devastatoare (fracturi, deces), iar antrenamentul
un stagiu de arte marŃiale participă efectiv zeci, chiar sute de oameni la care-Ńi face respectiv se desfăşoară încet, tacticos şi relaxat.
plăcere să te uiŃi. Impresionează plăcut vioiciunea, disciplina şi eficienŃa pe care le O Artă marŃială pentru toŃi are următoarele caracteristici:
exprimă mulŃimea de persoane active, căci privitori nu prea sunt, fără a mai pune la - este neviolentă, dar eficientă pentru autoapărare;
socoteală efectul pozitiv al antrenamentului asupra atitudinii sociale. - n-are competiŃie;
Cea mai bună educaŃie fizică = artele (Căile) marŃiale orientale - asigură o dezvoltare armonioasă şi multilaterală a corpului şi minŃii;
- nu are nici un fel de segregaŃie (sexuală, de vârstă etc.);
- asigură o motivaŃie puternică;
- are o parte teoretică dezvoltată şi interesantă;
- este publică (nesecretă).
Artele neviolente (Aikidoul japonez şi Taijiquanul chinezesc) au două principii
fundamentale pentru mărirea randamentului energetic:
- spiritul conduce corpul;
62
- anihilarea adversarului se realizează fără consum de energie proprie, folosind Din perspectiva sportului de mase şi a interesului public, pare de neînŃeles cum
chiar forŃa sau inerŃia atacului pentru a doborî şi neutraliza agresorul - fără a-l de se mai găsesc amatori care pentru sănătate sau distracŃie să practice o artă
răni. marŃială violentă. Până la desecretizarea şi apariŃia (destul de recentă) artelor
Practicantul (avansat) unei arte marŃiale neviolente acŃionează în timp real, adică marŃiale ne-violente şi necompetitive în lumea occidentală, nu existau alternative la
"aici şi acum". El este totdeauna receptiv, deschis, conştient, relaxat. Numai această Judo, Karate, Taekwondo. Acuma sunt, dar numeroşi tineri necopŃi continuă să
stare îi permite individului să primească, apoi să devieze, să dezamorseze şi să practice arte violente, atraşi de poveştile cu bătăi răsunătoare şi eroi fantasmagorici,
neutralizeze un atac. O altfel de stare – cu gânduri inutile, griji pentru viitor sau sau de dorinŃa instinctivă de afirmare (prin învingerea brutală a adversarilor). La
regrete faŃă de trecut, împiedecă omul să fie atent, vigilent, receptiv, eficient. Dacă vârsta lor, confuzia mintală e de înŃeles (nu şi de acceptat), dar ce-o fi în capul
îŃi pui singur beŃe în roate – te sperii (singur) şi nu mai poŃi neutraliza adversarul. adulŃilor (instructori sau părinŃi) care-i “ajută” să-şi dezvolte violenŃa şi fudulia?
AcŃiunile artelor marŃiale ne-violente (sau interne) se bazează pe 6 coordonări Cum pot aceştia să încurajeze practica unor metode de luptă (Jutsu), când tinerii
(sau armonii): trebuie în primul rând educaŃi moral, ceeace fac numai Căile marŃiale (Do)? Ce pot
- Exterioare, urmărind mişcarea corpului ca un tot: mişcarea mâinii se crede colegii despre cel care vine la şcoală sau la lucru cu ochiul vânăt, cu nasul
armonizează cu a piciorului de pe aceiaşi parte; mişcarea umărului se armonizează spart ori cu mâna bandajată?
cu a şoldului; poziŃia cotului se armonizează cu a genunchiului (ambii stau pe
aceiaşi linie verticală).
- Interioare, urmărind legătura dintre minte şi energia internă (Ki), cea care 4.3.2. Pacostea competiŃiei sportive
realizează mişcarea şi forŃa (în loc de a folosi forŃa musculară): inima conduce Sportul înseamnă şi competiŃie – cu tine însuŃi, cu alŃii, sau cu natura. Din păcate,
mintea; mintea conduce Ki-ul; Ki-ul produce puterea. evoluŃia civilizaŃiei a condus la obişnuinŃa satisfacerii uşoare a plăcerilor,
Studiul unei arte marŃiale interne se bazează pe trei paradoxuri: consecinŃa fiind că un număr din ce în ce mai mare de oameni refuză dificila luptă
A. Lupta necesită mişcare; dar mişcarea dibace necesită ne-mişcare; cu ei înşişi, de fapt cu instinctele lor. Aceasta e singura metodă care produce un om
B. Pentru a învinge e nevoie de putere; dar puterea extremă necesită relaxare; mai bun şi asigură dezvoltarea ideală a societăŃii. În schimb, atracŃia luptei cu alŃii
C. Lupta necesită iuŃeală; dar viteza fulgerătoare are nevoie de încetineală. s-a extins peste poate, consecinŃa fiind exacerbarea violenŃei în toate relaŃiile:
Ne-mişcarea (vezi # 8.5.2) permite elevului să-şi unifice mintea şi corpul, mai interumane, intercomunitare, internaŃionale.
întâi prin calmarea gândurilor şi apoi printr-o rearanjare conştientă a alinierii şi Într-o viziune psihanalitică, comportamentele agonistice (competitive), de la
aşezării oaselor din corp, a scheletului, ceea ce duce la creşterea eficienŃei sporturi şi încăierări până la competiŃia economică, se subsumează virilităŃii, fiind
mişcărilor. transfigurări ale instinctului sexual.
Moliciunea (sau ne-violenŃa) se referă la necesitatea relaxării complete şi la CompetiŃia = expresia animalităŃii din om
eliminarea oricărei încordări, pentru ca acŃiunea să se poată produce cu forŃa
maximă (produsă de picioare). Instinctul e o parte inseparabilă din om. Orice manifestare a sa (cum e şi spiritul
Încetineala permite elevului să micro-analizeze mişcările în timp ce le exersează, competitiv) fiind naturală şi inevitabilă, nu poate fi „bună” sau „rea”. Doar excesele
pentru a programa conştient traiectorii şi sisteme de mişcări cu eficienŃă optimă. – în ambele sensuri, pot fi rele sau dăunătoare. CompetiŃia proiectează în sfera
Când şi dacă va fi nevoie, acestea vor putea exploda cu viteză fulgerătoare. socială instinctul sexual, exacerbat în ultima vreme de sedentarism. Ea perverteşte
Deoarece artele marŃiale interne nu se bazează, nu urmăresc şi nu formează direct purtarea omului şi strică societatea, încurajează violenŃa existentă oricum în
însuşiri specifice tinereŃii, cum ar fi viteza şi forŃa, competenŃa şi îndemânarea individ. Amplificarea spiritului competitiv, specifică epocii moderne, e o boală a
elevului se păstrează şi se dezvoltă chiar la vârste înaintate. civilizaŃiei, o dovadă în plus a tulburării mintale de care suferă pretutindeni
O artă marŃială violentă NU poate fi practicată de „oricine”, deoarece solicitarea omenirea în vremea acestui început de mileniu, sub influenŃa malefică a
fizică şi cea mintală necesare sunt prea mari. În schimb, orice om poate practica susŃinătorilor competiŃiei libere pe piaŃa economică.
spre binele său şi al societăŃii o artă marŃială neviolentă, care-l solicită raŃional. În orice domeniu s-ar întrece, oamenii fac orice pentru a câştiga, recurgând din ce
Problema educaŃiei fizice de mase nu o constituie puŃinii care doresc şi care pot în ce mai mult la mijloace necinstite. CompetiŃia sportivă nu face excepŃie.
face aproape orice fel de sport, ci mulŃii, majoritatea, care din cauza constituŃiei Contează numai succesul şi profitul. De exemplu, imoralitatea, lăcomia şi corupŃia
fizice, a debilităŃii, nici nu pot, nici nu doresc să facă mişcare. Tocmai aceştia din fotbal au devenit de necontrolat. Sau, înaintea Jocurilor Olimpice din 1994 o
trebuie capacitaŃi! Artele marŃiale neviolente sunt parcă făcute pentru ei. patinatoare i-a rupt deliberat piciorul altei concurente (cu ajutorul amantului).
Ultima găselniŃă la campionate mondiale de Judo din 2003: reverele Kimono-ului
63
sunt îmbibate cu un detergent, care uscat nu se simte. În timpul meciului însă, îndemânarea corporală a elevilor. Aceste şcoli tradiŃionale reduc agresivitatea şi
reverele umezite de sudoare devin foarte lunecoase şi adversarul nu le mai poate violenŃa elevilor datorită exemplului şi influenŃei profesorului (Sensei), accentului
apuca. În FranŃa, tatăl unor adolescente, jucătoare de tenis, a turnat înainte de pus în cursul lecŃiilor pe etică, filozofie, efortul de mare intensitate, dar şi exersării
meciuri somnifere în băutura rivalelor copiilor săi. Tot aşa, înaintea unui meci cu tehnicilor de luptă preponderent sub forma exerciŃiilor rituale (Kata, Kumite) – nu
ruşii, gazdele au băgat un somnifer în hrana rugbiştilor români. Pentru a câştiga sub forma duelului (Shiai, Randori).
concursurile agricole, fermierii australieni fac operaŃii estetice vacilor. Ş.a.m.d. Unele săli (şcoli) de arte marŃiale se împodobesc cu pene străine. Ele pretind că
Ipocrizia şi laşitatea domneşte la toate nivelurile organizaŃiilor sportive, care acolo s-ar învăŃa o Cale (de exemplu Karatedo, Judo etc.) dar promovează
pentru bani se fac că nu văd „oamenii siringă”, a căror performanŃă depinde numai competiŃia şi, cu sau fără voie, formează la elevi o cu totul altă educaŃie decât cea
de calitatea perfuziilor şi chimicalelor cu care se îndoapă. De la ciclism la atletism, specifică numai Căilor marŃiale.
de la înot la haltere, toate sporturile competiŃionale sunt atinse de acest flagel. De la Civilizarea elevilor prin educaŃie adecvată urmăreşte menŃinerea spiritului
fotbaliştii morŃi pe teren până la „briliantul” Mutu, drogurile fac victime. Jacques competitiv în limitele normalului, pentru a permite dezvoltarea societăŃii.
Anquetil, câştigător de 5 ori al Turului FranŃei, declara: “doar un prost mai poate
crede că poŃi câştiga Turul bând apă minerală!”. Se „uită” că victoriile sportive ale
RDG – în anii ’80 locul 3 în lume, după SUA şi URSS - comandate de regim pentru 4.3.3. Profesorii de educaŃie fizică şi sportul pentru toŃi
dovedirea superiorităŃii comunismului, au fost obŃinute prin dopare. În anii ’90, ÎnvăŃământul nostru superior de sport, la fel ca presa de toate felurile, se ocupă
după căderea Zidului Ruşinii din Berlin, între 500 şi 2000 de foşti sportivi aveau numai de sportul competiŃional, care în realitate este spectacol, afacere. Această
probleme de sănătate asociate drogurilor competiŃionale: cancer la ficat, boli ale latură a sportului angrenează cel mult 2% din populaŃie.
inimii, sterilitate, cancer la sâni sau la testicule, depresii cronice etc. Ce face restul de 98%?
Din păcate, şi artele marŃiale orientale au suferit influenŃa nefastă a civilizaŃiei Priveşte şi bârfeşte - dar din păcate nu practică nici un fel de sport sau mişcare.
occidentale moderne, din ce în ce mai bolnavă la cap. S-a trecut nu numai la Ziariştii sportivi discută numai cât câştigă cutare vedetă, cât costă transferul unui
popularizare şi democratizare (o tendinŃă bună), dar şi la competiŃie – aceasta cu o fotbalist, dacă vreun campion se droghează – în schimb nu spun nimic despre
pierdere considerabilă a sensului lor real. Numeroase arte marŃiale au devenit foloasele pentru sănătate, sau măcar despre tehnica, tactica sau organizarea
sporturi competiŃionale cu campionate la orice nivel, inclusiv mondial şi olimpic. sportului respectiv. Presa de orice fel nu prezintă informaŃii şi sfaturi folositoare, ci
În loc de a se încerca ridicarea mulŃimii, s-a trecut la scăderea nivelului spiritual doar bârfe inutile – căci de exemplu la ce-i foloseşte unui biet “microbist” pentru
şi moral al artelor marŃiale spre puterea de înŃelegere şi gusturile prostimii. Această viaŃa lui, sau binele societăŃii, că află salariul mirobolant (şi jignitor pentru bunul
transformare a dus la dispariŃia valorilor morale originale, la scăderea atractivităŃii simŃ) al cutărei vedete?! Chiar şi Radioul naŃional, care în mod excepŃional se
artelor ca metode educative pentru masele largi. E adevărat că ele mai sunt încă ocupă uneori şi de sportul pentru toŃi, face propagandă pricinoasă, susŃinând:
practicate azi de foarte mulŃi oameni, dar, pentru a le face mai accesibile, sau a le “faceŃi sport (doar în weekend!) ca să ajungeŃi campioni” - adică profesionişti, iar
adapta la cerinŃele spectacolului TV şi competiŃiei sportive, au fost sărăcite de nu ca să fiŃi mai sănătoşi, sau mai deştepŃi. PopulaŃia nu este deloc lămurită să facă
tehnicile mai dificile şi de componenta lor spirituală. LecŃiile pentru cultivarea mişcare, doar îndemnată să se întreacă la fugă din an în Paşte – confirmându-se
minŃii şi sufletului sunt evident omise din antrenamente - fiind considerate dificile, vorba cântecului: łara te vrea prost! (formaŃia Sarmalele reci).
neatractive, chiar inutile: nu aduc bani. Îmi aduc aminte (azi, cu amuzament) cum am încercat acum vreo 40 de ani să mă
Arta marŃială tradiŃională nu e însă sport - ci un sistem de autoeducaŃie, de luptă înscriu la un club de Judo (când la noi încă nu se auzise de Aikido). Uitându-se la
cu tine însuŃi. E în stare o competiŃie sportivă să facă ceva asemănător? Un mine şi văzând că n-aveam stofă de bătăuş, antrenorul nu m-a primit, explicându-
concurent se luptă cu el însuşi poate doar atunci când concurenŃii sunt mult mai mi că eram “prea bătrân” pentru competiŃie. Nu m-am lăsat şi am încercat în altă
slabi, sau inexistenŃi. În general participanŃii la concursuri caută mereu noi metode parte, la o sală unde era un profesor de sport “nediplomat” de ICEF. De atunci a
de scos bani, nu posibilităŃi de performanŃe sportive superioare. De exemplu, pentru curs “multă apă pe Dunăre”. Eu fac şi acum sport, ba chiar am devenit instructor
a înmulŃi concursurile (şi câştigurile băneşti), în box s-a ajuns la 3 sisteme de din cauza acelui “profesionist” al Judo. SituaŃia mea actuală contrazice flagrant
campionate mondiale, la Karate sunt 7 sisteme – şi situaŃia nu s-a limpezit încă. mentalitatea greşită a unuia care nu înŃelegea că TOłI oamenii au nevoie să facă
Câteva şcoli de arte marŃiale au scăpat totuşi acestui tăvălug infernal. Ele mişcare, nu numai tinerii bătăioşi. Gândirea lui strâmbă este din păcate şi acuma
continuă să se bazeze pe metodele vechi de antrenament şi educaŃie, evitând răspândită la (prea) mulŃi absolvenŃi ai ANEFSului, se pare şi la autorităŃile
competiŃia şi insistând asupra caracterului şi disciplinii mintale, nu glorificând doar guvernamentale, care de dragul banilor consideră că sportul înseamnă numai
64
competiŃie. Deşi oricine vede că imediat ce apare motivaŃia materială (profit, bani, motivul nu este justificat. Profesorul meu din liceu, Ion Avram, îmi povestea cu
sex etc.), preŃurile cresc, sufletul scade, meseria se depravează. deosebită mândrie cum student fiind prin anii ’30 îi avusese profesori pe Onicescu,
Nici vremea, nici profesorii de sport, „nu mai sunt ca înainte”! Mă cuprinde Rainer şi alte somităŃi ale ştiinŃei româneşti, care deşi ne-diplomaŃi de ONEF/
disperarea când compar excelenŃii profesori de educaŃie fizică formaŃi de ANEFul ANEF – îi deşteptau cu adevărat pe viitorii dascăli de sport [19].
interbelic, pe care i-am avut eu în şcoală, cu cei de azi. AbsolvenŃii actuali sunt Aşa că instructorii de arte marŃiale, nediplomaŃi ai învăŃământului superior sportiv
parcă pregătiŃi doar pentru organizarea competiŃiilor, poate rentabile dar adeseori dar calificaŃi „la locul de muncă” şi plini de entuziasm, fac în toată Ńara asta mai
murdare - şi inutile din punct de vedere social. O dovedesc din plin scandalurile multă activitate de folos obştesc decât mii de profesori diplomaŃi. Pentru că Arca
răsunătoare şi permanente pentru corupŃie, măsluirea meciurilor, drogare, în care ei lui Noe a fost construită de amatori, iar Titanicul de „profesionişti”.
sunt amestecaŃi indirect. Dar ei nu mai fac faŃă nici în domeniul competitiv:
echipele noastre de fotbal, rugbi, box etc. angajează din ce în ce mai mulŃi antrenori
străini. 4.4. E folositoare “bătaia”?
Prea mulŃi profesori de sport se ocupă nu de educaŃia fizică de mase – ci doar de
sportul competiŃional. Ei încurajează scutirile medicale formale şi chiulul elevilor Pentru (orice) om, o sperietură zdravănă
de la orele de sport – căci salariul le vine oricum. În trenul cu care merg des la valorează mai mult decât un sfat bun. (Edgar Howe)
munte întâlnesc adeseori grupuri de elevi conduşi de sufletişti: ba de proful de Răspunsul e simplu: uneori, da.
geografie, ba de profa de religie; însă niciodată de profesorul de sport. “Da’ ce face Mai greu e răspunsul la întrebarea: ce fel de „bătaie” e folositoare?
domnu’ de sport, de ce nu vine cu voi la munte?” întreb eu, mirat. „Păi”, răspunde Pentru o educaŃie cât mai eficientă este nevoie să se folosească toate canalele de
nevinovat copilul, “dânsul se ocupă de echipa de baschet a şcolii”. Asta ar veni tot comunicaŃie cu elevul – nu numai cele auditiv şi vizual. Când restul metodelor
aşa ca şi cum dascălii de matematică s-ar ocupa numai de câŃiva olimpici, în loc să- pedagogice nu dau rezultatele dorite se poate ajunge şi la pedepse corporale, căci
i înveŃe a socoti pe toŃi şcolarii; sau cei de limba română s-ar ocupa numai de „scopul scuză mijloacele”. E vorba de „bătaia” folosită pentru influenŃarea purtării
revista şcolii în loc să-i înveŃe pe toŃi elevii să vorbească limpede. în scop educativ, nu însă şi de măsurile necesare pentru restabilirea ordinii publice
MulŃi profesori de sport din şcoli vor să muncească ca rentierii şi să câştige ca sau evitarea accidentelor. Pentru a putea aplica judicios pedepse corporale, cadrele
bancherii. Vina lor este că iau salariu tocmai pentru a promova educaŃia fizică a didactice (care acŃionează in loco parentis) trebuie să fie pregătite şi fizic
tuturor elevilor, adică pentru sportul de mase – nu pentru cel competiŃional, corespunzător, deoarece mulŃi adolescenŃi au acuma dimensiuni şi greutăŃi mai mari
(semi)profesionist. Propaganda vinovată privind grozăvia medaliilor obŃinute de decât ale profesorilor!
câŃiva campioni şcolari nu este decât o perdea de fum pentru acoperirea lipsei de Fără a refuza oricărui individ sau fiecărei vârste dreptul la o doză raŃională de
patriotism şi intereselor mercantile ale activiştilor şi ziariştilor sportivi. “.... la zburdălnicie, de libertate individuală bine înŃeleasă, este evident că pentru binele
Facultatea de Sport se duc doar cei care au picat la alte facultăŃi“, spunea în 2006 general toată lumea e silită să accepte constrângerile uneori neplăcute ale vieŃii în
Liviu Cepoi, vicepreşedintele AgenŃiei NaŃionale pentru Sport. comunitate. Traiul unui mare număr de oameni înghesuiŃi în oraşe necesită – şi
ÎnvăŃământul superior de sport nu mai are aproape nici o legătură cu problemele impune – reguli de purtare foarte diferite de cele valabile în sate, sau în teritoriile
reale ale populaŃiei, din punct de vedere civic produsele sale sunt total depăşite. semipustii unde vieŃuiau strămoşii noştri – dar şi mulŃi oameni actuali. Idealul
Pare o fosilă vie, menŃinută în viaŃă cu banii publici, poate de mare utilitate pentru civilizaŃiei (şi democraŃiei) e găsirea unui echilibru între interesele legitime ale
imaginea politicienilor şi pentru business, dar de folos aproape nul pentru łară. individului (libertatea, plus cele definite de Maslow, vezi # ) şi constrângerile
Pe lângă abdicarea de la sarcina patriotică a educării fizice a întregului popor cu comunitare dictate de interesele generale (pentru a satisface diverse nevoi logistice,
ajutorul absolvenŃilor săi, învăŃământul superior de sport nici nu se modernizează. etice etc.). Aceste reguli de convieŃuire au rezultat dintr-un proces întins pe mii de
Deşi comparativ cu efectele nefericite ale sporturilor de origine clasică, degenerate ani, de adaptare dureroasă la traiul din primele aglomeraŃii urbane (probabil din
de competiŃie, artele marŃiale neviolente şi necompetiŃionale fac o educaŃie fizică Sumer, China sau India) şi poartă denumirea de „cei 7 ani de-acasă”.
cu avantaje evidente pentru societate, ele nu sunt introduse în curricula liceală sau Prin educaŃie omul deprinde: să accepte şi să respecte nişte reguli privind traiul în
universitară şi profesorii de sport nu le cunosc (decât din filme). Motivul? N-ar comun; să nu-şi facă nevoile pe unde apucă; să mănânce cu gura închisă; să nu
exista profesori calificaŃi să le predea studenŃilor, întrucât „profesorii de arte zbiere oricând are chef; să nu arunce gunoaiele peste tot; să tolereze “diferenŃele”
marŃiale nu au diplome ANEFS”. (Perfect adevărat, ba chiar „mai rău”: marii celorlalŃi faŃă de părerile sale; să respecte regula ”ce Ńie nu-Ńi place, altuia nu face”.
maeştri de arte marŃiale nici n-au auzit de existenŃa ANEFS!). Chiar dacă o fi legal, Dar copiii se nasc în continuare tot neştiutori şi nevinovaŃi, ca puii de animale, la
65
fel ca acum sute de mii de ani. Cum ar putea fi educaŃi pentru condiŃiile ne-naturale ideea pedepsei corporale, din cauza unor întâmplări nefericite cu violenŃă
în care urmează să trăiască? Cu eforturi şi răbdare din partea părinŃilor, a iraŃională: bătăi date de părinŃi beŃivi, soŃi nebuni, scandalagii iresponsabili. Pe
educatorului, a societăŃii, dar şi cu “bătaie”. La fel se va proceda şi cu cei care nu bună dreptate, e obligatorie apărarea victimelor acestor maltratări de brutele care le
mai sunt copii, dar se comportă ca atare. chinuie.
Pedeapsa corporală constituie un factor accelerator al însuşirii regulilor de DesfiinŃarea bătăii în şcoli e însă o prostie pedagogică cu substrat electoral. Cu
convieŃuire pentru noii veniŃi la înghesuiala civilizaŃiei moderne. Cine nu ştie de toate că pedeapsa corporală tinde să fie interzisă în şcolile occidentale, ea continuă
ruşine trebuie să ştie de frică. să fie legal acceptată în Anglia şi în 23 de state din SUA, pentru a menŃiona doar
Indivizii care profită de societate, dar nu participă la efortul general pentru câteva exemple frapante de Ńări eficiente.
respectul celuilalt, sau la acumularea bunurilor, refuzând integrarea sau echitatea Dar nu se poate lupta cu „răul” folosind mijloacele şi metodele „răului”, chiar
socială – trebuie cumva forŃaŃi s-o accepte, să se plieze cerinŃelor traiului în comun. dacă ele sunt mai eficiente, pentru că ar însemna să devii tu însuŃi „rău”. Pentru ca
Pentru ca barbarul, sau copilul, sau profitorul, să se schimbe, e nevoie uneori de pedeapsa corporală să fie într-adevăr utilă şi eficientă (iar nu contra-educativă sau
bătaie. El nu ştie să asculte, nu ştie ce e bine, aşa că trebuie silit să imite. De aici violentă, de o brutalitate iraŃională), e necesar ca educatorul (părinte, cadru
vine aparenta „răutate” cu care părinŃii, sau profesorii – tratau copiii, sau didactic) să acŃioneze raŃional şi cu competenŃă, nu să reacŃioneze instinctual (cu
începătorii. furie etc.). “Educatorul” nu poate fi un nesimŃit, care se poartă ca şi cum copilul i-ar
“Vorba dulce mult aduce...” spune o zicală din popor. Din păcate, nu se prezintă fi contestat lui statutul de individ alfa, ci trebuie să “iubească” victima (ca un bun
întregul mesaj, care continuă: “... în relaŃiile cu oamenii de înŃeles”. Pedeapsa părinte). “Bătaia” bună sau educativă este numai cea aplicată de un om echilibrat,
corporală este considerată acuma un eşec pedagogic – dar vinovat de eşec nu este cu scaun la cap, competent, demn, calm - după ce numără încet, în gând, de la 1
doar educatorul. Se înşeală cine crede că “vorba dulce” şi discuŃia raŃională îi poate până la 10.
convinge să respecte valorile morale ale civilizaŃiei noastre şi obligaŃiile impuse de Înainte de a aplica o pedeapsă, educatorul va încerca să-l înŃeleagă pe vinovat, să
ea, pe copiii şi adulŃii fără cei 7 ani de-acasă, pe adolescenŃii cu sticla de votcă în afle ce motivaŃie are. Poate că nu e doar căscat sau răuvoitor, ci bolnav, necopt şi
mână sau drogul în vene, pe “nebunii şi mişeii” (vezi # 3.1), pe oamenii învăŃaŃi cu oricum n-ar fi putut respecta regulile, din motive obiective. Dacă însă vina e
alte norme de purtare, pe bolnavii de TBC ori SIDA care nu-şi fac tratamentul evidentă (stabilită conform regulilor bine cunoscute dinainte), pedeapsa se va aplica
gratuit şi în felul acesta infectează câte 10 persoane pe an, pe dictatori, pe fanatici, fără şovăire. Educatorul va explica elevului ce se petrece, ca acesta să înŃeleagă şi
pe violatori sau proxeneŃi, pe afaceriştii iresponsabili care vor să acopere munŃii cu să reŃină de ce o încasează. Dacă însă nici „bătaia bună” nu dă rezultatele scontate,
cianuri – şi exemplele pot continua. Rar cine se schimbă de bună-voie. Omul se înseamnă că elevul e bolnav şi trebuie tratat altfel (medical etc.).
împrieteneşte şi cu boala sa, şi cu viciul său, şi cu averea sa, şi cu prostia sa, nu Bătaia e pentru copii până pe la 14 ani; NU e pentru tineri şi adulŃi (deşi
vrea să se schimbe. Iertare – înaintea căinŃei – asta poate zice şi face Dumnezeu, musulmanii contrazic cu succes această regulă). Pentru aceştia e nevoie de un alt fel
căci El e puternic şi nu poate fi „lezat” de vreun nebun. Deo caritas est. Dar între de „bătaie”, necorporală. O pedeapsă poate fi de multe feluri, pentru a corespunde
noi oamenii, iertarea unui răufăcător care e clar că nu se va căi – e o nebunie. nivelului de înŃelegere şi capacităŃii fizice a „victimei”: corporală (dată cu palma,
Adeseori răutatea e bunătate şi bunătatea e (poate fi) greşeală, sau poate fi o băŃul etc), critică verbală, închisoare, ruşinare prin exemplu personal, bătaie de joc -
răutate: lăsând elevul neconstrâns, el nu învaŃă – şi va avea de suferit toată viaŃa, dar şi aplicată indirect, cu mâna altuia. Sau mai subtil, dată de făptaş cu propria
adeseori provocând suferinŃe şi celor din jur! De exemplu, japonezii sunt foarte mână, sau chiar cu „mâna” lui Dumnezeu – dacă ştii s-o provoci (desigur în folosul
politicoşi şi foarte atenŃi cum se comportă cei din jur. Aceasta se datoreşte faptului elevului, nu al tău…). Pe unii îi „bate viaŃa” şi astfel se cuminŃesc; dar până atunci
că sute de ani populaŃia lor a fost organizată pe grupuri de câte 5 familii, şi dacă un poate să dureze prea mult. EducaŃia caută să deştepte individul, să-l facă bun pentru
singur individ dintr-o familie se purta incorect, sau aducea o ofensă de orice fel traiul în comun nu când o da Dumnezeu, ci mai repede. Cea mai grozavă formă de
seniorului local, toŃi membrii celor 5 familii erau executaŃi. Cu asemenea stimulent, pedeapsă educativă este cea pe care individul ajunge să şi-o dea singur, preventiv
nu e de mirare că toată lumea avea grije ca nimeni să nu facă vreo prostie: „lecŃia” (asceza – o precondiŃie a ridicării spirituale; vezi Shugyo # 9.12).
respectivă are şi azi efecte! Eu îmi aduc şi azi aminte de bătaia straşnică pe care am Marea problemă a educatorului e: cum îl faci pe respectivul să se bată singur?
luat-o de la tata pe când aveam vreo 10 ani şi mi-am bătut joc de un cocoşat; lecŃia Este mai avantajos să se prevină crizele. Pentru a se ajunge rar la pedepse
aia mi-a folosit toată viaŃa! corporale, elevii vor fi bine informaŃi şi avertizaŃi în prealabil asupra unor reguli
“Bătaia” e ruptă din Rai – zice o vorbă veche. Cât adevăr! Însuşi Iisus a folosit clare de respectat şi a consecinŃelor încălcării lor. Adeseori greşeala se datorează
acest mijloc educativ, gonind cu biciul zarafii din templu... Lumea înŃelege greşit
66
neştiinŃei sau neînŃelegerii regulilor – vina fiind a educatorului, care nu le-a explicat ciomagul si morcovul). Pentru succesul educaŃiei, laudele (în public) sunt tot atât
suficient de bine. Unii înŃeleg uşor, dar alŃii au nevoie de un desen, meditaŃii etc. de valoroase ca şi critica (sau bătaia) fără spectatori.
Ion a fost încântat când a primit cadou un papagal splendid, dar s-a mai Pe vremuri, filozoful grec Diogene umbla cu opaiŃul aprins ziua în amiaza mare,
dezumflat când, ajuns acasă, l-a auzit vorbind îngrozitor de urât. Papagalul explicând oricui vroia să-l asculte: caut un OM (şi nu găsea)!
folosea cuvintele cele mai murdare şi obscene. Ion a încercat cu blândeŃe să-l Eu vin şi zic: caut pe cineva care vrea să devină OM. Îl pot ajuta să-şi atingă
dezveŃe pe papagal de vocabularul destrăbălat, vorbindu-i frumos cât mai des, scopul, învăŃându-l să se bată singur – cu ajutorul artei marŃiale Aikido.
cântându-i muzică simfonică; dar, fără succes. Dacă-Ńi iubeşti copilul, bate-l des; dacă-l urăşti, dă-i să mănânce mult (proverb
Enervat, Ion Ńipă la papagal, dar acesta îi răspunse cu vorbe şi mai urâte. japonez). Sau, dă-i bani de buzunar etc.
Atunci, Ion întoarse foaia: l-a Ńinut pe întuneric, l-a udat, l-a bătut; dar,
degeaba: pasărea nu se sinchisea.
Furios şi disperat, Ion luă papagalul şi-l băgă în frigider. Câteva minute
papagalul zbieră, Ńipă, gemu, dar deodată se făcu tăcere. Un minut nu se mai
auzi nici pâs de acolo şi, speriat că pasărea păŃise ceva, Ion deschise uşa
frigiderului. Papagalul ieşi calm, păşind pe palma întinsă şi zise: „cred că am
exagerat cu limbajul şi te-am supărat. Îmi cer scuze şi îmi iau angajamentul
să mă schimb”.
Cu gura căscată de uimire, Ion vru să-l întrebe pe papagal ce-l făcuse
deodată atât de înŃelegător, dar acesta i-o luă înainte: „pot şi eu să ştiu ce
prostii a făcut găina aceea din frigider că ai decapitat-o?”.
Oamenii (de bună credinŃă) refuză la orice vârstă schimbarea impusă direct, din
exterior, ei vor să se schimbe singuri, adică să înŃeleagă de ce s-o facă. Pentru
aceasta e nevoie de o impunere mai subtilă, de o influenŃare sau manipulare a minŃii
subiectului şi de condiŃii sau un mediu formativ. Nu e uşor, dar pentru asta s-a
inventat pedagogia. Însă NU se poate face nici un fel de educaŃie fără exigenŃă,
severitate, eventual şi oarecare suferinŃă - adică pedeapsă sau “bătaie”, chiar dacă
mai subtilă, nu prostească şi răuvoitoare.
Profesorul Otani, un mare specialist în Kenjutsu, nemulŃumit de progresele
mici pe care le făcea fiul său în studiul Artei, s-a hotărît să-l zgâlŃâie bine. L-a
dus într-o şură mare şi goală. A luat un bulgăre de cretă şi a desenat o dâră
orizontală de jur împrejurul încăperii, pe toŃi pereŃii. A luat apoi Bokkenul şi i-a
înfăşurat vârful într-o cârpă, după care l-a dat băiatului, zicându-i: “Ai voie să
ieşi de aici numai după ce ştergi linia asta cu vârful Bokkenului, lovind numai
Shomen (vertical)”, după care l-a închis acolo şi a plecat.
Se zice că o metodă sigură ca să-l faci mai simŃitor pe un medic este să fie şi el
două săptămâni pacient în spitalul în care lucrează. Califul Harun-al-Raşid din
Bagdadul antic se deghiza din când în când şi se amesteca incognito în mulŃime,
suferind vicisitudinile situaŃiei, ca să vadă cum merg treburile în împărăŃia lui, la fel
cum făcea mai târziu şi Alexandru Ioan Cuza, ca să prindă cârciumarii cu „ocaua
mică”. Ăia manageri!
Pe lângă pedepse, educatorul distribuie şi recompense. Cheia succesului în munca
educativă este un dozaj dibaci al recompenselor şi pedepselor (biciul şi zăhărelul;
67

Aikido ≠ Aikijutsu moale Aikido = Aikijutsu + Do


Această schimbare de optică n-a însemnat modificarea tehnicii de luptă, căci
procedeele din Aikido pot provoca şi ele dislocări de articulaŃii şi rănirea coloanei
5. AIKIDO - o educaŃie: vertebrale, traumatisme deosebit de periculoase, chiar mortale - ci schimbarea
mentalităŃii cu care este aplicată aceiaşi tehnică. În felul acesta tehnica devine mai
de la lupta pentru supravieŃuire blândă, punându-se accentul pe armonizarea şi controlul adversarului – în loc de
la iubirea de oameni rănirea sau distrugerea lui. Se insistă mai mult pe dezvoltarea spirituală a elevului,
decât pe eficienŃa lui combativă. Cu toate acestea, departe de a fi o altă formă de
escapism sau evadare din problemele copleşitoare (pentru unii) ale realităŃii, Aikido
este o baie de realitate, o confruntare directă cu nenumăratele faŃete cunoscute sau
5.1. Ce este Aikido?
nu ale vieŃii adevărate.
5.2. Aikido şi sănătatea
5.3. Aikido şi relaŃiile între oameni Aikido = (auto)educaŃie
5.4. Aikido ca sistem de educaŃie O Sensei a ajuns la aceste idei neobişnuite pe baza uriaşei sale experienŃe
5.5. Aikido şi femeile marŃiale, dar şi datorită spiritualităŃii (a fost un adept marcant al sectei religioase
5.6. Instructorii de Aikido Omoto Kyo). Aikido s-a născut ca urmare a faimoaselor sale „viziuni”, sau
5.7. O nouă variantă: Aikido educativ (pentru toŃi) „iluminări”, pe care le descria astfel:
5.8. Aikido NU este o metodă de autoapărare fizică Prima: (pe la 1923, în grădina casei, când O Sensei avea 40 ani) „Deodată,
5.11. De ce (să) facem Aikido? pământul s-a cutremurat. Din sol au început să iasă aburi aurii care m-au învăluit.
5.11. Proiectul: În fiecare şcoală românească – un Dojo! M-am simŃit transformat într-o figură aurie, corpul mi-a devenit uşor ca un fulg.
5.11. Până când se practică? Dintr-o dată, am înŃeles natura CreaŃiei: Calea războinicului [Bushido] exprimă
Iubirea divină, [aceasta fiind] un spirit (Kami) care iubeşte şi apără toate
lucrurile. Pe obraji au început să-mi curgă lacrimi de recunoştinŃă şi bucurie. Tot
pământul îmi părea că este casa mea, iar soarele, luna şi stelele îmi deveniseră
5.1. Ce este Aikido? prieteni apropiaŃi. Îmi dispăruse orice dependenŃă de cele materiale
[nespirituale]”.
IubiŃi-vă unii pe alŃii – sau veŃi pieri (Juliette Greco) A doua: (în decembrie 1940) „Deodată, pe la ora două dimineaŃa, când îmi
Aikido este o Artă marŃială creată pe la 1940 de Marele Maestru (O Sensei) făceam rugăciunea şi curăŃenia ceremonială (Misogi – vezi # 8.11), am uitat
Morihei Uyeshiba, care a îmbinat sisteme de luptă vechi de sute de ani cu principii scopul destructiv al tehnicilor marŃiale pe care le învăŃasem. Utilitatea procedeelor
morale clasice. El a transformat Aikijutsu în Aikido – vezi #10.1, [2]. pe care profesorii mei mi le predaseră a apărut atunci într-o nouă înfăŃişare. Din
Aikijutsu, Kenjutsu şi celelalte sisteme de Jujutsu studiate în tinereŃe de Morihei tehnici pentru aruncarea, fixarea sau rănirea oamenilor, [procedeele Aikijutsu] au
Uyeshiba provin din tehnica de luptă a samurailor. Ele erau foarte agresive şi devenit brusc mijloace pentru ocrotirea şi cultivarea vieŃii, cunoaşterii, virtuŃilor şi
urmăreau distrugerea adversarului, fără nici o milă sau grijă pentru soarta bunului simŃ”.
agresorului. De exemplu, Aikijutsu actual este foarte brutal iar la sfârşitul fiecărui A treia: în 1942, pe vremea celor mai cumplite bătălii între japonezi şi americani
procedeu de luptă din programa analitică există şi o acŃiune “mortală”. Aikijutsu din Al doilea război mondial, una din cele mai nenorocite perioade din istoria
este un sistem violent de luptă care foloseşte principiul armonizării cu adversarul în omenirii, lui Morihei i-a apărut Marele Kami al Păcii, arătându-i drumul spre
scopul măririi eficienŃei distructive şi creşterii randamentului energetic. dispariŃia oricărui conflict şi împăcarea oamenilor între ei: „Bushido a fost greşit
Spre deosebire de acestea, Aikido - sau Calea păcii - se caracterizează prin mila înŃeleasă, fiind considerată o metodă pentru nimicirea altora. [Dar] cei care caută
pentru agresor şi dorinŃa de a termina cât mai repede conflictul prin restabilirea competiŃia [şi lupta] fac o mare greşeală. Cel mai mare păcat pe care-l poate face
relaŃiilor armonioase. Aikido este un sistem de educaŃie şi de acŃiune care foloseşte un om e să lovească, să rănească sau să distrugă alt om. Adevărata Cale a
acelaşi principiu al armoniei, dar pentru crearea Păcii. războinicului previne şi evită măcelul – ea este Arta Păcii, Puterea iubirii”.
68
Aikido este un produs al înŃelepciunii tradiŃionale japoneze, bazată - la fel ca La fel şi în cazul unui confruntări din viaŃă: în primul rând - evită conflictele, în
întreaga civilizaŃie orientală: chineză, coreeană etc. - pe înŃelegerea şi valorificarea al doilea rând – armonizează-te cu situaŃia şi adversarii; în treilea rând, dacă Ńi-e în
noŃiunii de Ki (bioenergie). Aikido a rezultat din îmbinarea teoriei şi practicii pericol viaŃa – reacŃionează eficient, executând după caz un procedeu de luptă sau o
tehnicilor de luptă corporală (Aikijutsu) cu tehnicile pentru controlul bioenergiei, manevră socială dibace. AcŃiunea va fi executată astfel ca să nu răneşti corpul sau
rezultând un sistem de meditaŃie dinamică, calitativ superior meditaŃiei statice demnitatea adversarul (considerat partener). Răspunsul serveşte doar să–l
(obişnuite). lămurească pe adversar că greşeşte, sau ca să-i controleze forŃa răuvoitoare.
Aikido reprezintă o dezvoltare a Budo şi o încercare de perfecŃionare a omului, Deprinderea tehnicii e Calea, iar fiecare procedeu pe care îl învăŃăm ne ajută să
ajutându-l să meargă cu capul sus, privind cu un ochi la stele şi totodată cu altul înŃelegem ce e Aikido: armonizarea cu orice forŃă rău intenŃionată, înainte de a o
spre viaŃa din jur. Aikido realizează buna înŃelegere cu vecinii şi prietenia cu toată anihila. Poate că în sensul acesta vroia O Sensei să înŃeleagă ideea de a-Ńi iubi
lumea, ameliorează legăturile între eu – tu – noi – voi - ei, dă sens vieŃii, caută adversarul. Desigur că nici un Aikidoka (practicant de Aikido) nu a ajuns în stare
echilibrul între a “fi” şi a “avea”. Aikido este o Cale care te poate apropia de să-şi iubească duşmanul; dar e suficient să ne armonizăm cu el - şi poate vreodată
Dumnezeu - sau depărta de diavol, cum vrei s-o iei. vom ajunge să-l şi iubim.
În limba japoneză cuvântul Ai-Ki-Do înseamnă Calea (Do) pentru armonizarea În faŃa unei lumi care se radicalizează prin terorism şi iraŃionalitate, capacitatea
(Ai) energiilor (Ki) corporale sau mintale. de a face faŃă ameninŃărilor şi de a păstră o pace onorabilă devine vitală pentru
supravieŃuirea omenirii civilizate.
► Ai înseamnă să te armonizezi, să te unifici sau să iubeşti. Armonizarea (Ai) se
referă la ideea “iubirii adversarului”, condiŃie esenŃială pentru a-l putea învinge fără ► Prin “energie” (Ki) se înŃeleg mai multe: bioenergie sau forŃă vitală; un alt om
luptă. Lupta sau ciocnirea cu adversarul sporeşte dezordinea obişnuită în lume; în sau alŃi oameni; energia lor; evenimente şi întâmplări din viaŃă; o forŃă invizibilă,
schimb „iubirea” permite învăluirea - şi până la urmă manipularea lui. spirituală, o energie, o intenŃie – vezi şi # 8.
Nu e nevoie să muŃi munŃii din loc; e suficient să le manevrezi spiritul - apoi
munŃii cad, sau se mişcă singuri. ► Calea sau metoda (Do) se referă la atitudinea faŃă de învăŃarea Artei: nu este
De fapt, în Dojo căutăm armonizarea spirituală cu lumea, iar drumul pe care vorba de o simplă memorizare (intelectuală), ci de o muncă grea (fizică şi
mergem spre Ńintă este chiar antrenamentul, este tehnica de luptă pe care o învăŃăm spirituală) care urmăreşte pătrunderea învăŃăturii în corpul elevului, nu numai în
şi încercăm s-o stăpânim. După ce ajungi la capăt (dar cine reuşeşte oare?) nu mai spiritul său. Iar Do înseamnă Cale - adică drumul obligatoriu de străbătut pentru
ai nevoie nici de drum - nici de tehnică. găsirea armoniei spirituale. Ideea unui “drum anevoios” către însuşirea unei
Armonizarea cu lumea nu înseamnă să mergi de exemplu în pădure, să stai fără măiestrii este larg răspândită în filozofia orientală (vezi # 9.1.1).
nici o grijă la umbră şi să te bucuri de frumuseŃea priveliştii sau de plăcerea şederii. Antrenamentele urmăresc să-i creeze elevului capacitatea de a reacŃiona
Armonizarea cu lumea înseamnă să fii capabil a te înŃelege cu alte persoane, cu instantaneu şi involuntar la orice fel de atac – dar eficient din punctul de vedere
oamenii din jur - este forma cea mai perfecŃionată a vieŃii. Nu e o treabă uşoară, corporal (tehnic) şi corect din punctul de vedere spiritual (etic). Adică să fie
pentru că fiecare om are părerile lui, iar tu eşti silit să le respecŃi. „Iubirea nu deodată atent atât la detalii (momentul şi felul atacului, capacitatea agresorului etc.)
constă în a vă privi reciproc, ci a privi împreună în aceiaşi direcŃie” (Antoine de cât şi la ansamblul situaŃiei (câŃi agresori sunt, împrejurimile etc.). Pentru a putea
Saint-Exupery). atinge acest nivel, elevul e nevoit să se transforme total – nu numai corporal, ci şi
Respectându-i pe alŃii, vei fi respectat de ei. Şi poate că acest respect reciproc te mintal sau sufletesc. Tehnica Aikido e la fel ca oglinda: când priveşte în ea o
va ajuta să găseşti armonia. În clipa în care modul tău de gândire face să nu mai fii maimuŃă – nu apare în ea un înŃelept.
de acord cu alŃi oameni - vei naşte o formă de conflict interuman, vei intra în E un drum greu. MulŃi începători vor fi învinşi de greutăŃile parcursului şi vor
contradicŃie cu lumea. În funcŃie de purtarea şi de puterea ta, cu timpul conflictul s- renunŃa să mai înainteze. PuŃini supravieŃuiesc - dar chiar şi aceştia nu înŃeleg toŃi
ar putea amplifica, devenind, de exemplu, chiar un război internaŃional. ce înseamnă cu adevărat Aikido.
Când cineva te atacă în Dojo, prima mişcare de apărare folosind Aikido este După o călătorie lungă prin deşert, un tânăr a sosit la cetatea în care locuia
ieşirea în afara traiectoriei loviturii, printr-o mică deplasare laterală. A doua acŃiune Cel mai învăŃat dintre oameni. Tânărul dorea să afle Taina Fericirii. Spre
e armonizarea cu adversarul, rotindu-te astfel ca să priveşti în aceiaşi direcŃie cu el mirarea tânărului, înŃeleptul locuia într-o clădire mare, plină de oameni şi de
(să te pui în pielea lui). După ce te armonizezi cu adversarul, poŃi să-l conduci cum forfotă intensă. Oamenii circulau încolo şi încoace, o mică orchestră cânta
şi unde vrei – iar după aceea să-l dobori cu ajutorul unui procedeu. melodii suave, pe o masă întinsă erau bucate alese din care lua cine voia.
69
ÎnŃeleptul vorbea cu toată lumea, aşa că băiatul a avut de aşteptat vreo două Din păcate, majoritatea publicului „ştie” că Aikido este o metodă de
ore până să-i vină şi lui rândul. După ce l-a ascultat cu atenŃie pe tânăr, pentru autoapărare; cât priveşte celelalte caracteristici, practic nu ştie nimic şi din păcate
a afla care e scopul vizitei sale, înŃeleptul i-a spus că n-are timp să-i explice în nici instructorii nu vorbesc de obicei despre ele.
momentul acela care e Taina Fericirii. Aşa dar:
I-a recomandat să dea o raită prin tot palatul şi să vadă frumuseŃile aflate Aikido = Artă (Cale) marŃială + Control Ki – CompetiŃie
acolo, apoi să revină la el după două ore, dar până atunci să-i facă un serviciu:
“în timp ce te plimbi, Ńine te rog în mână linguriŃa asta cu doi stropi de sau:
untdelemn în ea, fără a lăsa să curgă uleiul din ea”. Aikido = Artă (Cale) marŃială + Control Ki + Iubire de oameni
Băiatul a început să cutreiere palatul, urcând şi coborând scări, trecând prin Cu puŃină matematică, substituind:
coridoare şi camere – dar cu ochii aŃintiŃi mereu asupra linguriŃei. Aikido = EducaŃie fizică + InstrucŃie militară +EducaŃie morală + Control Ki +
După două ore s-a prezentat din nou în faŃa ÎnŃeleptului. Iubire = Sport + EducaŃie civică + InstrucŃie militară +EducaŃie morală +
- Va să zică, a întrebat acesta, ai văzut ce frumoase sunt tapiseriile persane Control Ki + Iubire de oameni
din sufragerie? Ai remarcat grădina la care a muncit 10 ani un grădinar artist În funcŃie de scopul urmărit, Aikido poate fi prezentat elevilor şi practicat sub fel
desăvârşit? Dar pergamentele rare din bibliotecă? de fel de forme sau variante, printre care:
Ruşinat, băiatul a mărturisit că nu văzuse nimic. Singura sa preocupare fusese - stilurile şcolilor tradiŃionale (vezi # 9.2);
să nu verse picăturile de untdelemn încredinŃate de ÎnŃelept. - sanogenă (vezi # 5.2);
- Atunci, a zis din nou acesta, întoarce-te şi priveşte minunile lumii mele. Nu - competitivă (vezi # 9.2.2) ;
poŃi avea încredere în cineva până nu-i cunoşti casa. - educativă (Aikido pentru toŃi, vezi # 5.8).
Mai liniştit acuma, tânărul a reluat plimbarea cu aceeaşi linguriŃă în mână, de Până la urmă, Aikido e o idee curajoasă şi generoasă despre convieŃuire şi
data asta fiind atent la toate operele de artă atârnate de tavan şi pereŃi. Văzu cooperare, despre relaŃiile interumane pe care se bazează societatea. Ea poate fi
grădinile, munŃii din jur, gingăşia florilor, priceperea cu care fiecare obiect aplicată sau transpusă concret în viaŃă, în multe şi variate feluri.
fusese aşezat la locul său. Venind din nou în faŃa ÎnŃeleptului, i-a putut relata
mulŃumit şi amănunŃit tot ce văzuse. Aikido = o idee nobilă
- Dar unde e untdelemnul pe care Ńi l-am încredinŃat? Aikido este un ideal: o idee nobilă – o practică holistică sanogenă – o speranŃă
Uitându-se în linguriŃă, băiatul observă abia acuma că uleiul se vărsase. pentru fiecare şi noi toŃi. Dar, cu puŃină nebăgare de seamă, Aikido poate deveni şi
ÎnŃeleptul îi zise: o pacoste: o ideologie – o mistică – o marfă – o armă odioasă.
- E singurul sfat pe care Ńi-l pot da: Taina Fericirii constă în a privi toate
minunăŃiile lumii fără a uita vreodată cele două picături de ulei din linguriŃă
[13]. 5.2. Aikido şi sănătatea
łinută la început în secret şi transmisă doar unor puŃini aleşi (aristocraŃi, oameni
cu bani etc.), Arta păcii a fost desvăluită publicului şi răspândită de-abia după al Fără sănătate n-ai nimic. Toate averile din lume nu fac doi bani când eşti bolnav.
doilea război mondial (vezi #11.1). În lume sunt aproximativ un milion de Şi boala nu înseamnă doar dureri, infecŃii etc. Un om care nu se poate mişca aşa
practicanŃi, de toate sexele şi vârstele, având cele mai diverse profesii. cum are nevoie, care nu-şi controlează corpul, e un handicapat - adică un bolnav.
Aikido practicat acum se deosebeşte însă de cel creat acum 70 de ani. Sistemul de Însă pentru propria sănătate fiecare om trebuie să şi facă ceva, nu doar să o
azi e rezultatul muncii multor instructori (câŃiva din ei elevi ai inventatorului) din consume ca un nesimŃit (când este sănătos), sau să aştepte mila Cerească (după ce
numeroase Ńări, al unor influenŃe culturale multinaŃionale şi unor constrângeri s-a îmbolnăvit). Pentru vindecare, mulŃi îşi închipuie că ar fi suficient să înghită
materiale ale vieŃii moderne din toate colŃurile lumii. medicamente ori să se opereze, sau să acŃioneze ceva mai natural – de exemplu să
Aikido se deosebeşte de alte arte marŃiale prin: bea ceaiuri. Dar, o terapie suportată are efecte temporare: oricâte ceaiuri sau
- evitarea luptei violente; medicamente ai înghiŃi, boala revine dacă nu schimbi şi felul de viaŃă. De altfel,
- lipsa competiŃiei; fabricanŃii de medicamente au dezvăluit că produsele lor au efect doar la 30% din
- lipsa atacului ca tehnică de bază; pacienŃi, din cauza respingerii substanŃelor respective ca urmare a unor
- acŃiunea de autoapărare bazată pe “iubirea” şi protejarea adversarului. incompatibilităŃi genetice.
70
Oamenii de azi lasă în mod iresponsabil ca sedentarismul să-i omoare şi nu fac Cine practică Aikido beneficiază de: o sănătate mai bună; creşterea vitalităŃii şi
nimica, doar stau şi aşteaptă ca medicamentele, sau doctorii, sau alŃii, să vină să-i vigorii; creşterea randamentului de folosirea hranei; scăderea nevoii de somn;
"scape". Majoritatea oamenilor nu vor nimic, afară de "liniştea" lor, lenevind îmbunătăŃirea echilibrelor locomotor, mintal, emoŃional, afectiv şi bioenergetic;
mental, autoamăgindu-se cu iluzia că toate “o să meargă bine” de la sine, ca să nu întârzierea apariŃiei senilităŃii. Efectele se datoresc atât exerciŃiului fizic propriu zis
ajungă în situaŃia (nedorită de ei) să gândească cu mintea lor spre a rezolva optim (oxigenarea Ńesuturilor), cât şi întăririi Ki-ului şi îmbunătăŃirii circulaŃiei sale în
(însă cu efort) problemele concrete ridicate de viaŃă reală. corpul practicantului.
Ei se comportă la fel ca ciobănaşul din balada MioriŃei. Acesta află că va fi FiinŃa omenească este o maşinărie admirabilă, cu resurse înăscute nebănuite. Dar
victima unui atentat, dar în loc să ia contra-măsuri de autoapărare - stă la taclale cu orice maşinărie se uzeză (şi moare). Pentru a-i prelungi viaŃa şi buna funcŃionare e
o oaie, irosind timp preŃios şi acceptând să moară prosteşte. Ideile defetiste cum ar necesară o exploatare corectă şi o întreŃinere preventivă.
fi: “capul plecat sabia nu-l taie”, “ce să faci, asta e” sau "ce-am avut şi ce-am Exploatarea corectă înseamnă să nu ceri de la maşină mai mult decât poate ea da;
pierdut", sunt strecurate cu perfidie în capul oamenilor de cei care vor să-i domine. dar la vieŃuitoare nivelul performanŃelor corporale şi mintale poate creşte, prin
La fel ca pseudo-cultura răspândită de “tembelizor”. antrenamente corespunzătoare.
Singura vindecare durabilă e cea pe care Ńi-o faci singur, prin schimbarea modului Prea puŃini oameni se îngrijesc de sănătatea lor: majoritatea nu respiră suficient,
de trai, prin efort fizic. Ea apare numai dacă elimini sedentarismul. nu dorm suficient, nu mănâncă sănătos, nu au grijă de coloana vertebrală ş.a.m.d. Şi
Aikido are efecte sanogene preventive şi curative, producând sănătatea printr-o mai puŃini se ocupă de întreŃinerea preventivă, care înseamnă în primul rând
acŃiune holistică asupra tuturor componentelor fiinŃei (corp – minte – suflet): curăŃirea permanentă a corpului şi minŃii. Corpul trebuie curăŃit la interior şi la
- sănătatea corpului: din cauza creşterii rezistenŃei şi vitalităŃii organismului, exterior. Aşadar, să nu treacă nici o zi fără o doză consistentă de: respiraŃie bună;
multe boli infecŃioase nu apar sau au forme mai slabe şi se vindecă mai repede; hidratare suficientă (cel puŃin 3 litri de apă pe zi); transpiraŃie abundentă (se obŃine
- sănătatea minŃii: pe lângă descărcarea tensiunilor mintale, prin care vindecă prin mişcare, saună etc.); excreŃie corectă; odihna suficientă; spălarea corpului şi
stresul, Aikido ajută şi la evitarea enervării, prevenind astfel starea de mai ales a orificiilor de intrare şi ieşire a hranei în, sau din corp.
suprasolicitare. Încordarea corporală naşte tensiuni mintale. Corespunzător, cine Rezultă că factorii sanogeni cei mai importanŃi sunt, în ordine: mişcarea;
reuşeşte să relaxeze corpul îşi va slăbi şi tensiunile mintale, ceea ce îi permite hidratarea corepunzătoare (apă suficientă); alimentaŃia corectă; somnul; igiena
concentrarea corectă. Tehnicile din Aikido: eschiva, controlul, neutralizarea – se (curăŃenia) corporală; igiena minŃii (curăŃenia gândurilor).
realizează prin relaxare corporală, minte calmă, respiraŃie integrată, extensia Ki- Aikido rezolvă în mod benefic şi radical primul şi ultimul factor sanogen. Cât
ului. Când mintea şi corpul sunt relaxate şi centrate împreună, ele încep să despre ceilalŃi factori, câteva sfaturi pe scurt:
funcŃioneze altfel, la un nivel de eficienŃă superior. Individul respectiv devine mai - Cea mai folositoare terapie este “cura de apă”, adică înghiŃirea a 3-4 litri de apă
indiferent la tracasările obişnuite, la perturbările zilnice care se opun şi eficienŃei şi curată şi călduŃă, într-un timp scurt (aproximativ jumătate de oră) în fiecare
plăcerii de a trăi; dimineaŃă, imediat după trezire;
- sănătatea sufletului: unele suferinŃe sufleteşti sunt depăşite mai uşor, din cauză - Nu se vor introduce în corp alimente murdare sau aer stricat (la fel ca într-un
că Aikido scade pragul de sensibilitate emoŃională. motor de automobil, dotat în acest scop cu filtru de benzină şi filtru de aer). Mintea
Există şi alte metode de educaŃie mintală sau de terapie, care prezintă foloasele şi va fi spălată şi ea zilnic prin Misogi (vezi # 8.11).
scopul exerciŃiilor respective (foarte bune de altfel) sub o formă miraculoasă: ba că - Cantitatea de hrană să fie cât mai mică, astfel ca mereu să fii puŃin flămând;
în felul acesta ajungi să vorbeşti cu Dumnezeu, ba că te „integrezi spiritual în hrana să fie împărŃită în numai două mese pe zi; mestecă foarte bine mâncarea
Absolut”, ba că o să trăieşti cât Matusalem. Nimeni nu explică raŃional finalitatea şi (mâncarea se bea iar băutura se mestecă!); evită pâinea albă, carnea, grăsimea,
utilitatea lor, care constă până la urmă în relaxarea şi oxigenarea mai bună a zahărul, băuturile alcoolice; posteşte regulat.
muşchilor – deoarece le-ar dispare exotismul, atractivitatea. Ambalajul vinde - Spală-te pe mâini înainte de masă; spală gura şi anusul după fiecare utilizare;
marfa! evită excesele de orice fel (temperatură, oboseală, inactivitate etc.).
Tehnicile Aikido se împart în două categorii majore: pentru luptă şi pentru - Fereşte-te de curenŃii de aer! Nu frigul omoară, ci vântul.
sănătate. Un adevărat maestru este în stare să se apere de cei mai mari duşmani ai Folclorul abundă în “reŃete” miraculoase, din care iată una:
omului: oamenii şi microbii. Totuşi, Aikido nu te poate apăra de boli ca: O gorjancă de 90 de ani povestea secretul excelentei sale sănătăŃi: “am
supertuberculoza, bătrâneŃea, moartea; dar te poate ajuta să mori sănătos, fără o muncit toată viaŃa, am băut un pahar (NU două!) de vin roşu la fiecare prânz
“lungă suferinŃă” premergătoare, ceea ce este un câştig social enorm. iar seara am luat o gură de Ńuică şi un căŃel de usturoi”.
71
ReŃineŃi explicaŃia ştiinŃifică a leacului: mişcarea şi stimularea circulaŃiei vitezei, ritmului, intensităŃii antrenamentului. Toate acestea reduc până la
sangvine (alcoolul şi usturoiul au efecte vasodilatatoare), pentru o oxigenare mai dispariŃie pericolul de accidentare.
bună. La siguranŃa practicii contribuie lipsa oricărui stimulent material, lipsa goanei
Aikido corespunde pe de-a întregul criteriilor unui sport sănătos. Pentru sănătate pentru câştig şi bani, lipsa tendinŃei spre aranjamente şi blaturi (corupŃie), lipsa
este obligatorie antrenarea egală a ambelor părŃi a corpului - stânga şi dreapta, sau a interesului pentru droguri. De ce ar înghiŃi cineva substanŃe anabolizante scumpe,
celei de sus şi a celei de jos, iar mărimea şi intensitatea efortului adaptate nivelului care i-ar servi doar la creşterea unor muşchi inutili, chiar dăunători pentru Aikido
elevului. În Aikido ambele părŃi ale corpului sunt antrenate în mod egal. Exersarea (şi pentru viaŃa unui om normal)? Sau droguri halucinogene ori excitante, care
lor echilibrată (ambidextria) evită apariŃia unor traume cum ar fi: braŃul dureros al servesc numai la stimularea spiritului agresiv, a “mentalităŃii de învingător”, la fel
tenismenului, rupturi de menisc (ca la fotbal) etc. de inutile pentru Aikido?
LecŃia de Aikido dezvoltă condiŃia fizică, coordonarea mişcărilor, viteza, Omul are la dispoziŃie o fereastră de raŃionalitate relativ scurtă, între tinereŃe
echilibrul. Mişcările specifice includ ridicări, aşezări, întinderi de genunchi şi (când e sclavul instinctelor) şi bătrâneŃe (când devine victima senilităŃii şi
aplecări înainte şi înapoi, întregul corp este mobilizat. Flexibilitatea şi forŃa insuficientei alimentări cu sânge a creierului). Aikido nu face altceva decât să
întregului corp se dezvoltă începând cu mişcări uşoare cărora le creşte gradat viteza mărească această fereastră de viaŃă „normală”.
şi intensitatea. Se urmăreşte disciplinarea corpului şi armonizarea forŃei fizice cu Dar practica Aikido duce şi la activarea părŃilor mai puŃin folosite ale creierului.
mintea şi fluxul de bioenergie (Ki). Aşadar energia este produsă nu numai de Ele sunt altele de la un om la altul, în funcŃie de preocupările uzuale ale fiecăruia.
muşchi, ci apare şi din mişcare şi din voinŃă. Postura, adică forma şi atitudinea Este evident că cineva care stă toată ziua la un birou iar seara nu se mişcă din faŃa
corporală, are o mare importanŃă, căci exprimă situaŃia energiei interioare. televizorului îşi va activa foarte multe zone ale creierului când se apucă de Aikido.
Accentul pus pe o minte trează şi pe un corp relaxat îmbunătăŃeşte sănătatea. La aceasta contribuie, pe lângă mişcările complicate, şi învăŃarea denumirilor
Scăderea emoŃiilor cum ar fi: supărarea, duşmănia, ranchiuna, întăreşte sistemul japoneze ale diverselor ritualuri de comportare sau procedee de luptă. Chiar şi
imunitar. La fel acŃionează şi repetarea căderilor (vezi # 7.3), care stimulează gimnastica pentru încălzire, de la începutul antrenamentului, contribuie la irigarea
zdravăn şi regenerează organele interne. Mişcările multilaterale care se fac la mai bună cu sânge a creierului: de exemplu, îndoirea sau masajul articulaŃiilor
antrenamente stimulează funcŃionarea organelor interne şi externe, a circulaŃiei mâinilor şi labelor are un efect stimulator şi preventiv, fiind folosită şi la îngrijirea
sângelui, a respiraŃiei. Ele întreŃin corpul sănătos şi în bună stare de funcŃionare, bătrânilor. Medicii au stabilit că învăŃarea unor mişcări noi contribuie la creşterea
relaxează mintea şi vindecă stresul vieŃii obişnuite. Spre deosebire de alte sporturi, inteligenŃei, din cauza apariŃiei forŃate a numeroase noi legături nervoase în creier.
care cultivă doar anumite părŃi ale corpului, Aikido tonifică întregul corp. Concentrarea mentală necesară pentru deprinderea şi efectuarea mişcărilor,
Varietatea enormă de mişcări asigură dezvoltarea capacităŃii aerobice, rezistenŃei, împreună cu meditaŃia practicată la începutul şi sfârşitul lecŃiei cu ocazia salutului
elasticităŃii, forŃei. ritual colectiv, contribuie la ascuŃirea atenŃiei şi la stabilizarea gândurilor. Datorită
Multe mişcări din artele marŃiale orientale au un aspect foarte asemănător mişcării, practica Aikido evită deviaŃiile sau bolile mintale, frecvente la adepŃii
dansului. Tehnicile respective folosesc din plin echilibrul instabil şi pe cel metodelor statice de meditaŃie. Pentru majoritatea românilor, atât de certăreŃi că nu
indiferent, de aceea sunt minunate pentru întreŃinerea sănătăŃii coloanei vertebrale. se înŃeleg nici cu ei înşişi, Aikido poate fi o excelentă psihoterapie. Aikido nu vinde
Aikido ne fiind competiŃional, practicanŃii nu sunt stimulaŃi să câştige, mai ales să iluzii sau plăceri primitive, cum fac loteriile, sectele etc., respectiv ofertele de
câştige cu orice preŃ. Aşa că în Aikido nu apare nici stresul negativ, nici vreo băuturi răcoritoare, alcool, Ńigări etc.
suprasolicitare corporală, pentru că fiecare îl practică în ritmul său, cu viteza de Aikido asigură şi echilibrul mintal, datorită faptului că oferă un ideal: iubirea de
care e în stare, fără să se forŃeze. Nu apare nici supramotivarea uzuală la copii şi la oameni. Multe persoane trăiesc degeaba, fără a avea un scop în viaŃă. De exemplu,
tineri, indusă de mame, dar deseori şi de taŃii care vor să-şi vadă odrasla pe podium. în ultima vreme tinerii din Japonia se sinucid în număr mare. Cauza este
Să nu mai răscolim mizeria exemplelor cunoscute sau ascunse, în care părinŃii n-au sedentarismul şi schimbarea modului de trai, care nu mai apreciază “etosul
precupeŃit nici banii lor, nici sănătatea copiilor, numai ca să-i vadă câştigând. social” pe care se baza societatea japoneză. Tinerii sunt crescuŃi acuma în obsesia
AscultaŃi (şi vă cutremuraŃi) mărturisirile fostelor glorii la gimnastică sportivă, box, modului de viaŃă american, care exaltă individualismul, aşa că mulŃi ajung să se
lupte, canotaj, haltere – şi lista e lungă (vezi şi # 4.2.2). creadă eroi de epopee aruncaŃi într-o existenŃă banală. Un supravieŃuitor al unei
Spre deosebire de sportul competiŃional, Aikido se poate adapta la necesităŃile şi tentative de sinucidere colectivă şi-a motivat fapta prin “neputinŃa de a mai accepta
posibilităŃile fiecărui individ – slab, gras, femeie, bătrân, handicapat - prin reglajul să trăiască încă 40 de ani de viaŃă monotonă şi plicticoasă”. Dacă tinerii din toată
lumea ar fi educaŃi corect, să poata face faŃă realităŃilor vieŃii, dacă ar face mai
72
multă mişcare, n-ar mai ajunge sa aibă Ego-uri atât de imature şi mari, iar forme, instinctul de reproducere). Etologia confirmă: animalele domestice sunt
sinuciderea n-ar mai apare ca soluŃie (prostească) la problemele cu care se ciocnesc. mai proaste decât strămoşii lor sălbatici – la fel ca indivizii cocoloşiŃi de familie,
Antrenamentul de Aikido reduce stresul – una din principalele boli moderne. stat, confort etc.
Efortul fizic mare (chiar dacă fiecare şi-l reglează sau limitează conform propriilor Aikido poate fi practicat de oricine, fără restricŃii de vârstă, sex, constituŃie fizică.
capacităŃi) reduce substanŃial stresul (vezi # 2.4.2). E necesar ca începătorul să fie sănătos şi valid, deşi am auzit despre practicanŃi
Se ştie că există stres folositor şi stres dăunător. invalizi (în cărucior) sau handicapaŃi (nevăzători, surzi etc.).
Cel folositor apare datorită întâmplărilor plăcute la care participi şi a bucuriei Tehnicile şi mişcările Aikido nu sunt periculoase în sine, nefiind bazate pe
mişcărilor pe care le faci. El contribuie şi la creşterea concentraŃiei de endorfine lovituri, chei sau extensii ale articulaŃiilor. Aikido este un sport cu foarte puŃine
(numite şi hormonul fericirii) în sânge. Acesta este motivul pentru care omul se accidente. Când apar, ele se datorează unor cauze indirecte, cum ar fi:
simte bine după un antrenament intens şi obositor. - accidentarea centurii scapulare (zona umărului) a începătorilor sau
Distresul (stres dăunător) poate fi redus, chiar evitat, cu ajutorul expiraŃiei. supraponderalilor, cu prilejul uceniciei căderilor;
Iată procesul fiziologic respectiv: să presupunem că sunteŃi şofer şi mergând cu - ciocniri involuntare, datorită înghesuielii pe saltea şi neatenŃiei faŃă de vecinii de
maşina, apare deodată un camion care intră pe şosea din dreapta. Surpriză – un jet saltea sau faŃă de execuŃia corectă a tehnicii;
de adrenalină este injectată în sânge – fără să vreŃi inspiraŃi adânc – pulsul creşte de - accidente cardiace, datorate supraefortului necontrolat;
la 80 la 180 bătăi pe minut, apoi rămâne vreo 40 de minute la 120. Fiecare bătaie a - condiŃii de antrenament incorecte (vezi # 9.8).
inimii împinge 0.07 l. de sânge în artere, iar frecvenŃa 120 înseamnă 100 l/oră mai Acest grad ridicat de siguranŃă intrinsecă nu exclude necesitatea încheierii unei
mult decât la pulsul normal de 70-80. Acest efort oboseşte inima şi-l îmbătrâneşte poliŃe de asigurăre la accidente. În mod normal, instructorul şi clubul vor avea o
pe posesor. Când omul locuia în peşteri şi îi apărea pe neaşteptate în faŃă vreun asigurare de răspundere civilă, plus că fiecare practicant va fi asigurat contra
pericol mortal: tigru, mamut etc., strămoşul nostru trăgea o gură mare de aer şi o accidentării.
rupea la fugă cu toate puterile. Era silit să inspire puternic – ca să poată sprinta.
Acest reflex ni s-a transmis până în zilele noastre: fără să vrem, inspirăm puternic
oricând ne speriem tare, sau ne apasă un gând neplăcut. Dacă în continuare am 5.3. Aikido şi relaŃiile între oameni
zbughi-o la fugă, totul ar fi în ordine. Însă aşa cum trăim în zilele noastre, nici
vorbă de fugă; în schimb, toată ziua tot inspirăm şi inspirăm – de teamă, stres, Iartă-Ńi duşmanii – nimic nu-i deranjează mai mult.
necaz – expirând mai puŃin. Din această cauză sângele se supraîncarcă cu oxigen – Aikido este supranumită şi „Arta Păcii”. De ce?
de care corpul sedentarist nu are nevoie. Deoarece creatorul ei, Morihei Ueshiba, a crezut că scopul unei Arte marŃiale
Organismul încearcă să dreagă situaŃia, crescând pH-ul sângelui şi eliminând „adevărate” (de fapt, al unei Căi marŃiale) nu este distrugerea adversarului (aşa cum
astfel oxigenul în exces, dar creşterea pH-ului din sânge provoacă micşorarea era concepŃia tradiŃională a războinicilor japonezi), ci împăcarea, coabitarea şi
concentraŃiei de calciu şi contracŃia vaselor sangvine. Scăderea conŃinutului de cooperarea cu ceilalŃi oameni. Bazat pe această concepŃie revoluŃionară, O Sensei a
calciu are urmări grave: creierul va fi subalimentat cu sânge şi oxigen, apar dureri imprimat artei sale filozofia, nemaiauzită până atunci, de a utiliza mijloacele
de cap; nervii vor fi mai sensibili, omul devine nervos, susceptibil, debil; este marŃiale pentru obŃinerea păcii şi iubirii de oameni.
stresat şi va suferi de tulburări de somn, nelinişte, migrene, dureri de stomac, RelaŃiile prietenoase cu alŃi oameni sunt de o importanŃă greu de înŃeles cu
înŃepături la inimă şi cârcei. mentalitatea primitivă, de izolaŃionism şi supravieŃuire autarhică – pe care o
Există însă un leac simplu şi radical pentru această supraofertă de oxigen: promova dictatura comunistă. În “satul” nostru tradiŃional năvălesc acuma tot felul
expiraŃia. Dacă expiraŃi intens câtva timp, concentraŃia de calciu din sânge creşte şi de străini şi obiceiuri, valori, constrângeri noi - urmare a consecinŃelor progresului
revine la normal. La fiecare expiraŃie (ce poate fi lungită până la 60 sec.) corpul tehnologic; cea mai evidentă fiind globalizarea. ViaŃa ne obligă la efortul acceptării
produce o porŃie zdravănă de calciu - cu care căptuşeşte nervii. Aikido are de la şi toleranŃei străinilor (nu însă şi la acceptarea dominaŃiei lor).
sine acest tratament anti-frică, prin expiraŃiile puternice şi repetate pe care elevii le Problema principală a României este schimbarea mentalităŃilor (declara în 2003
fac la fiecare aruncare. doamna Lalumiere, preşedinta Senatului UE).
Să nu uităm însă că stresul moderat e folositor şi chiar necesar pentru sănătate şi Suntem nevoiŃi să alegem între două concepŃii total opuse despre lume. Nu e
echilibru mintal. Traiul bun, huzureala, prostesc: ele tocesc şi chiar distrug vorba despre proprietate, libertate sau egalitate, ci despre raportarea fiecăruia la
instinctul de supravieŃuire (lăsând în schimb intact, să se amplifice sub mii de ceilalŃi oameni. Prima atitudine este a celor care vor să trăiască fără alŃi oameni –
73
fără vecini, fără străini, baricadaŃi în Ńara lor, în cartierul lor, în etnia lor; fără Aikido poate fi o asemenea tehnică, sau terapie, pentru dezvoltarea umană.
riscurile unei societăŃi deschise, fără ocaziile oferite de schimbare. A doua este În jumătate din durata unui antrenament, elevul trânteşte şi „chinuie” partenerul,
mentalitatea celor care acceptă să trăiască împreună cu alŃi oameni – dispuşi să dea satisfăcându-şi orgoliul şi pofta instinctuală de dominare; în cealalată jumătate – el
şi să primească, să spună şi să asculte - pentru că „a da” e metoda cea mai bună ca devine „victimă” şi e nevoit să vadă lumea cu alŃi ochi. Prin această alternanŃă a
să primeşti şi să câştigi. situaŃiilor trăite, elevul poate deveni conştient de necesităŃile traiului în comun.
Cunoaşterea de sine fără cunoaşterea celuilalt poate duce la narcisism, abulie, Aikido ne învaŃă să ne împrietenim şi să colaborăm cu ceilalŃi, chiar dacă sunt
autism, la fel cum cunoaşterea “celuilalt” fără cunoaşterea de sine poate duce la neprietenoşi sau neatractivi – adică o atitudine mult mai constructivă decât “bătaia”
dependenŃă, depersonalizare şi infantilism. cu ei. Antrenamentul de Aikido se face numai cu partener şi de aceea ajută la
Omul conştient trebuie să se ocupe permanent de propria sa dezvoltare înŃelegerea funcŃionării omului ca individ şi în grup, la dobândirea unei atitudini
multilaterală, nu să-şi comsume viaŃa cu prostii. Lumea civilizată, stimulată de eficiente, constructive, creatoare, prietenoase faŃă de alŃi oameni şi de mediul
constrângerile şi pericolele globalizării, pune un mare accent pe “Dezvoltarea înconjurător – indiferent cum par aceştia. El ne ajută să acceptăm lumea aşa cum
personală”. Această nouă concepŃie privind viaŃa personală a constituit cadrul este ea cu adevărat, pentru a fi fericiŃi acum şi aici.
general de unde au pornit majoritatea curentelor şi tehnicilor de perfecŃionare Antrenamentele de Aikido sunt un fel de şedinŃe de teambuilding, adică de
umană cum ar fi: Gândirea pozitivă; Lingvistica psiho-neuronală; InteligenŃa formarea spiritului de echipă. Prin lucrul împreună cu partenerul pe salteaua de
emoŃională; Analiza tranzacŃională; Gestalt-terapia (terapia holistică, a întregii sport, Aikido dezvoltă capacitatea de comunicare interumană directă, deteriorată de
fiinŃe); Relaxarea. civilizaŃia Internetului dar imperios necesară pentru bunul mers al societăŃii. Buna
NoŃiunea de “Dezvoltare personală” s-a născut din “Mişcarea pentru potenŃialul înŃelegere cu altul are nevoie mai întâi de o comunicare bună, iar pentru asta e
uman” creată în cadrul renumitului Institut Esalen din California, SUA. AmbiŃia sa nevoie de respect, răbdare, bunăvoinŃă. Dar câŃi oameni mai au acum politeŃea să-l
atotcuprinzătoare era să ofere individului o dezvoltare totală: actualizarea completă asculte până la capăt pe interlocutor, pentru a-i înŃelege punctul de vedere? E foarte
a Eu-lui; depăşirea automatismelor culturale; comunicarea mai largă cu ceilalŃi şi greu să se accepte (contra pornirii instinctuale) valoarea celuilalt şi mai ales să se
cu natura. Abraham Maslow, părintele psihologiei umaniste, a ierarhizat astfel colaboreze cu el, ca şi cu un egal (ca şi când amândoi ar fi alfa). Dar tocmai cu asta
necesităŃile omului: se ocupă Aikido.
1. Nevoile fiziologice, cum ar fi: hrana, aerul, apa, somnul; Antrenamentele din Dojo învaŃă elevii să comunice mai bine, nu doar prin
2. SiguranŃa fizică; mijloacele obişnuite (vorbire, scriere), ci şi cu ajutorul limbajului corporal.
3. SimŃul comunităŃii, incluzând camaraderia şi iubirea; Cercetările ştiinŃifice arată că puii de animal care nu sunt atinşi (linşi sau
4. CompetenŃa şi prestigiul asociat; mângâiaŃi) de mamă, de părinŃi, devin agresivi, violenŃi, lucru valabilă şi la copii.
5. Autoîmplinirea; Din studiile psihologilor a rezultat că atingerea corpului partenerului, masajul
6. Curiozitatea şi dorinŃa de a înŃelege mai bine Universul. involuntar, e de mare importanŃă în comunicarea şi relaŃiile inter-umane. De altfel
Există satisfacŃii personale de bază, al căror deficit provoacă nevroza: a fi iubit, şi metoda de vindecare acum la modă, prin atingerea locului bolnav cu palmele –
recunoscut şi respectat. Pe lângă acestea, omul are şi o necesitate psihică Reiki – nu e decât un alt fel de mângâiere, după care tânjeşte copilul ascuns în
superioară: necesitatea de dezvoltare. Maslow o numea “nevoia de a-Ńi împlini fiecare adult. Aikido rezolvă şi problema asta.
soarta, de a fi creativ” şi îi atribuia chiar calitatea metafizică cea mai înaltă: Deoarece te dezvaŃă să alergi după profitul cu orice preŃ, obŃinut chiar şi prin
realizarea sinelui. Se ştie cât de importantă pentru sănătate este existenŃa unui Ńel călcarea pe “cadavrele” vecinilor sau prietenilor, Aikido vindecă oamenii de
mai înălŃător în viaŃă – în lipsa căruia omul se apropie de necuvântătoare, visând încrâncenarea şi răutatea cu care îşi închipuie că vor răzbi în viaŃă - doar pentru că
numai fotbal, sex, mici şi bere. Nu mai e vorba de o simplă terapie a nevrozei, ci de aşa văd la VIPurile actuale. Se ştie însă că exemplele proaste sunt mai numeroase
împlinirea şi plenitudinea fiinŃei, de curajul vitalităŃii, pomenit de Nietzsche. decât cele bune. Fiecare individ are de făcut binele în jurul lui, fără a se uita la
“PotenŃialul uman” – cognitiv, relaŃional, mistic - de care ar dispune fiecare om şi relele pe care le fac alŃii. Doar bazată pe astfel de fapte altruiste societatea merge
pe care ar trebui să-l dezvolte, este noŃiunea centrală a psihismului actual şi înainte; dacă totul ar fi numai luptă pentru bani şi putere, societatea ar redeveni o
constituie un motor puternic pentru atitudinile epocii actuale. De aici şi succesul junglă şi civilizaŃia ar pieri.
numeroaselor tehnici derivate din “Dezvoltarea personală”, care după ce au cucerit Spre deosebire de discuŃiile sterile (negocierile) cu care ne amăgim ca s-ar putea
piaŃa activităŃilor de instruire pentru salariaŃi, se extind acuma şi la piaŃa fericirii rezolva conflictele omniprezente, Aikido este chiar o soluŃie la problemele
private prin: medicină alternativă, meditaŃie Zen etc. oamenilor, pentru că în afară de minte implică şi corpul. Ea ne învaŃă şi cu aşa
74
zisele “jocuri cu rezultatul diferit de zero”, în care toŃi participanŃii câştigă – spre aud de obicei. Era un cioban sărac şi simplu, care voia să dăruiască, şi cum
deosebire de spiritul duşmănos orientat spre câştigul propriu, promovat de alte n-avea de nici unele, s-a gândit să-mi facă Mie ceva ce ar fi avut şi el nevoie
sporturi (jocurile cu suma nulă: în care unul câştigă şi celălalt pierde). Uneori însă mult de tot în pustietatea în care trăieşte. S-a gândit să-Mi spele picioarele, să-
“negocierile” şi “jocul” raŃional nu mai dau rezultate onorabile – din cauza Mi culeagă păduchii şi aşa mai departe. Tare Mi-a plăcut acest om curat şi
comportamentului celeilalte părŃi. În acest caz e obligatorie folosirea unor mijloace ruga lui fierbinte; sufletul lui va veni negreşit aici în Rai”.
forte pentru reinstalarea logicii normale. Chiar dacă eşti sărac, când eşti hotărît să faci o faptă bună tot găseşti ceva de
Aikido este un amestec de practici religioase şi tehnică de luptă. Religia şi dăruit: nu neapărat ceva material, ci poate un serviciu, o muncă la care te pricepi.
războiul coexistă de la începuturile omenirii. Dar tocmai amestecul lor în scop Nu contează ce dai sau cât de valoros e darul, important e să fie dat din inimă, din
educativ constituie meritul Aikido-ului. De altfel şi vestitul Boddhidarma, plecat tot sufletul, nu din calcul. Însă ar fi şi mai bine ca darul să fie o renunŃare. Sfântul
din India şi ajuns la mânăstirea budhistă Shaolin din China, a fost nevoit să Augustin zicea: când dăruieşti, nu strică să ai şi oarecari regrete – adică darul să
introducă sportul obligator pentru călugării deveniŃi nevolnici din cauza practicării te coste, să fie preŃios (pentru tine), să renunŃi mai greu la el.
unilaterale a rugăciunilor (sedentarismului). Şi invers: când (eşti silit să) renunŃi la ceva – consideră că ai făcut un dar!
În materie de religie, există şi la noi călugări sau înŃelepŃi creştini minunaŃi; dar ei O rugăciune adevărată este: „mulŃumesc Doamne pentru ce am, şi mă voi strădui
n-au avut norocul celor de la mânăstirea Shaolin din China, unde Boddhidarma a să fac în aşa fel ca să fie mai multe motive pentru a-łi mulŃumi”.
introdus ca „obligaŃie de serviciu” exerciŃiile fizice, chiar artele marŃiale. De aceea, Fapta bună este o acŃiune - pe de o parte folositoare altuia/ altora (evident, nu ca
cu toată spiritualitatea lor impresionantă, călugării noştri sunt nişte milogi. Având să facă păcate, adică să fure, omoare, insulte pe cineva, sau să distrugă mediul
o mare influenŃă asupra maselor inculte, exemplul lor a fost copiat cu o silinŃă ambiant), iar pe de altă parte din care autorul nu are nici un fel de profit personal.
demnă de o cauză mai bună. Rezultatele pot fi văzute la cei din jurul nostru: lipsă Fapta bună = acŃiune utilă, dar altruistă şi dezinteresată
de responsabilitate, cerşetorie la toate nivelurile, renunŃarea la drepturi şi fuga de
îndatoriri, chiul, hoŃie, lene, toleranŃă inconştientă şi iertare iresponsabilă – plus DiferenŃa reală între animal şi om (care nu e decât un animal special, dotat cu
neputinŃa fizică. inteligenŃă) nu constă în ce face majoritatea oamenilor, adică o animalitate
ConcepŃia subînŃeleasă la noi este că indiferent ce-ai face, o să aibă Dumnezeu perfecŃionată cu ajutorul inteligenŃei (cum ar fi: înrobirea semenilor, războiul,
grijă de tine, o să te ierte şi o să te scape de consecinŃele neplăcute. E suficient doar poluarea mediului, prostituŃia, prelungirea plăcerii actului sexual şamd.) - ci în
să te rogi – eventual să stai şi să întorci şi obrazul celălalt. Aproape toŃi oamenii posibilitatea purtării raŃionale: ajutorarea semenilor, sau săvârşirea de fapte bune.
merg la biserică să ceară: dă-mi, Doamne, că n-am. Nimeni nu zice: na Doamne, ia Scopul unui OM adevărat = ajutorarea semenilor
de la mine ceva, căci oricât de puŃin am, pot da şi altora. Orice acŃiune, inclusiv practicarea Aikido, are caracter egoist când e făcută numai
Sfântul Petre coboară o dată pe pământ să vadă ce se mai întâmplă printre pentru plăcerea personală. Chiar şi „iluminarea” budhistă este de fapt un scop
muritori. Întâlneşte oameni de tot felul, şi mai credincioşi şi din ce păcătoşi, egoist, nu o faptă bună. Aceiaşi activitate devine însă omenoasă, când constituie un
notează toate: cine cum se roagă, ce fapte bune şi rele face şi multe altele. mijloc spre ajutorarea altora, spre fapte bune.
Într-o vreme ajunge pe un munte, la o stână sărăcăcioasă, şi-l aude pe cioban În Aikido înveŃi să dăruieşti. Să devii puternic şi mărinimos – nu să dai de nevoie,
rugându-se cu voce tare: “Doamne, grea-i viaŃa! Toată ziua pe coclauri, mă ca să scapi de bucluc. Îi faci cadou partenerului nu bani sau haine, ci chiar corpul
dor picerele, sunt frânt de oboseală. Dar dacă m-ai lua la Tine, Doamne, Ńi-aş tău, ca să-l folosească în procesul de învăŃare. Ajungi să ai încredere în oameni, dar
freca picioarele, te-aş scărpina pe spate, te-aş curăŃa de păduchi şi te-aş spălă totodată să rămâi vigilent şi stăpân pe tine. Adică, să nu mai arunci vina pe alŃii. Să
pe tot corpul”. Când aude una ca asta, Sfântul Petre sare cu gura: “mă înŃelegi că vinovatul pentru tot ce suferi în viaŃă eşti chiar tu. Că pricina se arată
ciobane, cum vorbeşti tu astfel cu Dumnezeu? Ce crezi, că pe El îl dor când te uiŃi în oglindă. Natura, Universul, Lumea îşi văd de ale lor, merg înainte
picioarele şi e nespălat? Auzi colo! Mai bine roagă-te şi tu ca toată lumea, să te fără a se uita la tine sau altul. E sarcina fiecăruia să se armonizeze cu lumea – mai
ajute, să te ierte, nu mai spune vorbe de ocară”. întâi schimbându-se pe el, dar şi schimbând-o (dacă poate).
Ciobanul, smerit, se lăsă dojenit şi începu să facă ce-i spuse străinul. În Dojo toŃi oamenii sunt prieteni şi se ajută benevol, toŃi se chinuie transpirând
Se întoarce Sfântul Petre în Rai şi vrea să povestească Domnului ce-a văzut şi de bună voie şi fără nici o recompensă materială pentru a realiza un Ńel nevăzut -
ce-a făcut, dar Acesta nici nu-l lasă să deschidă gura şi zice: ”oare l-ai întâlnit dar cu atât mai dorit. În Aikido nu există competiŃie cu alŃi oameni, ci numai cu tine
şi pe omul acela care se ruga cu atâta credinŃă şi atâta bunătate, că rugăciunea însuŃi (cu instinctele – sau dracii tăi). Poate că acest aspect îl face atât de omenos -
lui s-a ridicat mai presus de toate celelalte? O rugăciune cu totul altfel decât ce dar şi atât de puŃin atractiv pentru numeroşii amatori de violenŃă. Dificultatea luptei
75
cu tine însuŃi e că nu duce (aparent) nicăieri. Practica Aikido (ca o Cale) nu rezultă Orientalii zic: educaŃia care intră numai pe ochi sau prin urechi - este ca şi
într-o satisfacŃie clară la un termen precis, ca o recompensă. Dimpotrivă, cu cât hrana mâncată în vis!
munceşti mai mult, descoperi că ai şi mai multe de făcut. Copilul/ animalul EducaŃia NU se poate face doar cu gura, cu vorbe; obligatoriu educatorul îl şi
funcŃionează instinctiv pe baza algoritmului „efort (muncă) = recompensă “bate” pe învăŃăcel! Profesorul bun e sever (dar drept). Progres personal fără
(imediată)”. În schimb, adultul evoluat, civilizat, nu mai leagă una de alta, lucrează suferinŃă, fără sacrificiu - nu există. No pain – no gain (fără suferinŃă – nu poŃi
„benevol” pentru binele grupului. câştiga). Degeaba oamenii citesc sau ascultă cursuri şi alte mijloace audiovizuale de
CompetiŃia proiectează în sfera socială instinctul sexual, exacerbat de instrucŃie – care predau comunicarea, negocierea, toleranŃa, educaŃia civică şi
sedentarismul actual. Ea perverteşte societatea şi încurajează violenŃa. ToŃi oamenii ecologică, responsabilitatea individuală şi colectivă etc. Aceste “priceperi” se lipesc
(normali) suferă mai mult sau mai puŃin de agresivitate. De aceea, începătorii - care doar slab şi pentru puŃin timp de ei, din cauza metodei pedagogice utilizate.
dau dovadă de oarecare înŃelepciune alegând să practice Aikido şi nu o artă Alta ar fi însă soarta acestor informaŃii şi învăŃături dacă ar intră în corp printr-o
marŃială cu lovituri şi competiŃie - caută totuşi (fără să-şi dea seama) o tehnică de aşa-zisă educaŃie experienŃială. Căci, pentru a fi bine însuşite ele trebuie trăite,
luptă, urmăresc eficienŃa, adică în fond tot satisfacerea Ego-ului. adică să devină o a doua natură a omului respectiv, nu doar practicate din vârful
CompetiŃia produce o atitudine competitivă. Câştigătorii de azi vor pierde mâine; buzelor – “la tablă”. Ei bine, pe toate astea le face Aikido, obligând elevul, în mod
iar cei ce pierd devin nefericiŃi. Din contră, în Aikido nu există întrecere cu alŃii. Ca dibaci, să participe total şi de bună-voie la procesul instructiv-educativ.
să nu pierzi nu e deajuns să nu câştigi - trebuie să nu te întreci. Formarea sau educarea unui om se desfăşoară în trepte distincte (în realitate ele se
În realitate, câştigi orice întrecere la care nu participi! amestecă, se suprapun):
Filozofia relaŃiilor interpersonale propusă de Aikido este aceiaşi cu cea susŃinută - omul (copil sau adult) neştiutor are nevoie să înveŃe cum să supravieŃuiască;
de Dale Carnegie în binecunoscuta carte „Cum să-Ńi faci prieteni şi să influenŃezi - acela care ştie să supravieŃuiască are nevoie să înveŃe a trăi – civilizat;
oamenii”. Dar e nevoie să treacă mulŃi ani de antrenamente, să înaintezi serios în - cel care ştie să trăiască civilizat are nevoie să înveŃe cum să iubească.
vârstă – pentru a ajunge să gândeşti mai potolit, mai binevoitor, mai blând – aşa Aikido nu e o luptă cu „inamicii”, ci colaborare cu „partenerii”; nu competiŃie, ci
cum făcea şi O Sensei (spre sfârşitul vieŃii, când îl mai lăsaseră puterile…). teamwork (lucru în echipă). Toate antrenamentele nu sunt decât o metodă pentru
În fond, altele sunt scopul şi foloasele antrenamentelor. Practic, elevul învaŃă să vindecarea de fudulie şi Ego exegerat. În cursul lor înveŃi să cazi fără să te
stea cu spinarea dreaptă şi verticală, să respire bine, să se relaxeze, să-şi păstreze accidentezi şi să accepŃi să cazi – adică să înŃelegi că nu eşti tu cel mai tare, nu eşti
echilibrul şi stabilitatea. El îşi învinge prin Aikido propriile defecte, lenea şi Dumnezeu. Aşa înveŃi că există şi alŃi oameni, cu interesele lor, care îŃi pot face
impulsurile instinctuale, pricepând că tocmai în corpul lui se află cel mai mare rău – fără să vrea, ci numai din cauză că îşi urmează propriile interese, dar care pot
duşman - dar şi cel mai puternic aliat al său. Aliat - pentru a răzbi în viaŃă. face şi bine dacă ştii cum să-i iei, dacă cedezi şi dai de la tine. Tot acolo pricepi că
Aikido = lupta cu tine însuŃi Aikido ≠ lupta cu altul/ alŃii şi tu poŃi face altora rău sau bine, că şi ei trebuie să cedeze pentru a putea să trăim
cu toŃii în bună pace.
Pentru unii începători Aikido înseamnă o artă marŃială eficientă, cu ajutorul
căreia se pot apăra pentru a supravieŃui. E vorba de nivelul inferior de valorificare,
5.4. Aikido ca sistem de educaŃie atât al elevului, cât şi al înŃelesului Artei. Cu timpul, elevii constată că străbaterea
Căii mai are şi alte foloase pentru viaŃa lor, aşa că antrenându-se mai departe îşi
La prima vedere, Aikido nu este decât una dintre multele arte marŃiale extrem- schimbă aproape complet corpul şi spiritul, devenind fiinŃe superioare şi buni
orientale; în realitate însă, este o metodă extraordinară de educaŃie pentru toŃi. cetăŃeni, în stare să-şi iubească dezinteresat semenii.
Acest fapt a început să fie recunoscut de puŃină vreme în Ńările avansate (de Aikido este un sistem educativ holistic (total) căci se preocupă atât de ansamblul
exemplu în Germania, vezi DAB [51]; în SUA [60]). Pentru mulŃi practicanŃi cât şi de fiecare componentă a fiinŃei omeneşti: corp, minte, suflet. Când se
aspectul său marŃial originar pierde treptat din importanŃă. adresează doar uneia din componente, Aikido regresează şi degenerează spre
De ce extraordinară? Pentru că din construcŃie (in-built), are nişte puteri origini. Preocuparea excesivă pentru corp reconduce la Aikijutsu, atenŃia numai
reformatoare şi constrângeri educative rar întâlnite la o singură metodă pedagogică. pentru suflet rămâne religie, interesul pentru minte întoarce la sedentarismul Yoga.
Alături de educaŃia obişnuită, prin efort exclusiv mintal, Aikido foloseşte cu În plus, Aikido conŃine răspunsuri la toate chestiunile ce-l preocupă pe om, privind
precădere metoda efortului fizic – a transpiraŃiei - spre a "dresa" individul şi a-l de exemplu: sănătatea, supravieŃuirea individuală şi colectivă, etica, religia etc.
transforma într-un bun cetăŃean şi om de omenie, bazându-se pe zicala "bătaia e
ruptă din Rai". E nevoie ca educaŃia să intre mai ales în corp, nu numai în cap.
76
Sistemul de educaŃie (vezi # 3.2.1) Aikido este totodată: Aikido este o metodă de educaŃie şi autoeducaŃie, căci îl ajută pe om:
* O Artă (Cale) marŃială ne-violentă; - să nu mai fie bleg – căci pe saltea fiecare învaŃă să reacŃioneze când e atacat, nu
* Un sistem de educaŃie fizică fără spectatori, competiŃie, sânge, sex; să stea şi să primească lovituri, sau să fugă;
* O metodă de autoapărare eficientă; - să fie atent – căci dacă nu, o încasează;
* O colecŃie bine structurată de idei şi principii privind relaŃiile dintre oameni; - să fie înŃelegător, tolerant – altfel devine nesuferit;
* Un mod de gândire şi înŃelegere a lumii înconjurătoare; - să fie politicos – căci pe Tatami este obligat să salute mereu, să se stăpânească;
* Un anumit fel de comportare şi de trai; - să nu se sperie de păreri sau iluzii;
* Un tratament sanogen pentru prevenirea şi tratarea multor boli. - să-şi însuşească virtuŃile şi principiile onoarei Bushido;
- să caute singur soluŃii la problemele ce apar.
DirecŃiile educative ale Artei se adresează întregii fiinŃe: Cu ajutorul Aikido îŃi cunoşti şi înveŃi corpul, anatomia şi funcŃionarea lui –
Aikido = Aikido pentru corp + Aikido pentru minte + Aikido pentru suflet cunoştinŃe pe care de obicei lumea nu le ştie şi de care nu se ocupă (pentru că
aparent nu aduc bani...). În plus - îŃi pui întrebări şi în felul acesta te deştepŃi. ÎnveŃi
iar elementele folosite pentru, şi influenŃate de, educaŃia prin Aikido sunt: să-Ńi stăpâneşti corpul (coordonarea membrelor etc.) în loc să-l laşi să facă ce vrea –
Aikido = Efort fizic + Gândire optimistă + EducaŃie civică + sau nu vrea - el. ÎnveŃi să munceşti (luptând cu lenea ancestrală); să te adaptezi la
+ InstrucŃie militară + EducaŃie morală + Iubire de oameni cele mai diverse mentalităŃi şi la schimbările mediului (natural ori social)
Vom vedea că fiecare element poate fi implicat de mai multe direcŃii. înconjurător.
Modul în care Arta acŃionează asupra corpului este arătat la # 7, asupra minŃii în # În contradicŃie cu prostia larg răspândită, Aikido te învaŃă să gândeşti logic: că
8, asupra sufletului în # 6. dacă faci aşa e bine iar dacă faci altfel, sau nu faci aşa – e rău; că 1+1 = 2 şi NU 3,
aşa cum speră în mod iresponsabil tot omul după ce face o prostie, aşteptând
Procesul educativ seamănă cu urcuşul unei poteci anevoiase spre vârful unui minunea salvatoare. Idei simple pe care în teorie toată lumea le ştie, le susŃine şi
munte abrupt, poate de aici şi ideea de Cale – vezi # 9.1.1. Aikido realizează repetă, dar care, dacă ne uităm la fapte, par necunoscute multor oameni din jur, ce
această transformare a practicanŃilor cu ajutorul “bătăii”. În Dojo fiecare constată pot fi acuzaŃi de “port ilegal de creier”…
pe pielea sa: dacă nu faci ce trebuie – o încasezi! Fără nici o reavoinŃă, dar cu Scopul Aikido educativ nu este ca unii să înveŃe să se bată iar alŃii să rămână
vânătăi. E adevărat că se pot obŃine (cam) aceleaşi rezultate şi cu alte metode bătăuşi, ci de a-i face pe cât mai mulŃi oameni să devină raŃionali, civilizaŃi.
(bazate tot pe suferinŃă sau “bătaie”), dar diferenŃa şi atracŃia constă în faptul că Să enumerăm şi defectele educative pe care Aikido NU le are:
Aikido nu e violentă. Deoarece nimeni nu acceptă de bună voie să înveŃe ceva În contrast cu sporturile competitive, care oferă numai satisfacŃia egoistă de a-i
(orice!), dacă ştie că în afara chinului pentru memorizare, sculare de jos etc., va mai învinge pe alŃii sau de a distruge Natura, în Aikido nu există învingători şi nici
lua şi bătaie. învinşi, ceea ce este iarăşi de mare importanŃă morală şi are un rol esenŃial în
Paradoxal, între idea de bază a educaŃiei orientale: "bătaia e ruptă din Rai" şi evitarea stresului negativ. Nu apare nici o fluctuaŃie emoŃională, nici o rivalitate,
faptul că Aikido evită forŃa şi violenŃa, nu exista o contradicŃie. Meritul Aikido ca pentru a intra în echipa reprezentativă etc., nu vor fi sentimente de duşmănie faŃă de
metodă de educaŃie şi al inventatorului său, Morihei Uyeshiba, constă în aceea că cel clasat mai bine, nici teama de a nu face faŃă.
pedeapsa şi-o dă singur chiar agresorul care atacă! Cel care se apară nu foloseşte Lipsesc spargerile spectaculoase de cărămizi, lemne, blocuri de gheaŃă sau de
mişcări violente, el se fereşte de atac preluând totodată controlul ansamblului beton, cu mâna, piciorul sau cu capul. Poate că unele arte marŃiale au nevoie de
pentru a readuce relaŃiile interumane pe făgaşul normal, stricat de agresor, asemenea performanŃe pentru stabilirea nivelului unor sportivi de vârf, dar Aikido
contribuind astfel la vindecarea acestuia - de boala violenŃei, a fuduliei. este un sport pentru toŃi şi de aceea nu foloseşte probe extreme. Cred că sunt
Aikido înseamnă să-i baŃi sau loveşti pe oameni nu cu pumni, ci cu planete. evidente avantajele acestor “lipsuri” din arsenalul mijloacelor educative ale Aikido-
Agresorul pricepe (ca urmare a auto-pedepsirii), că nu are rost să facă prostii şi ului.
devine om de treabă. Sigur că lucrurile nu decurg chiar aşa de frumos dintr-o dată, În Aikido nu există acŃiuni ofensive, atacuri. E adevărat că partenerul cu rol de
imediat ce elevul intră în Dojo. Ca orice altă metodă de modelare a caracterului, şi Uke îl atacă pe cel ce se apără (Nage), însă o face numai cu scopul ca acesta să
aceasta necesită oarecare timp. poată învăŃa să se apere. Nu poate apare nici o tendinŃă de escaladare a agresiunii,
căci atacurile sunt executate conform dorinŃei şi cererii lui Nage, dar şi cu o tărie şi/
sau viteză corespunzătoare capacităŃii sale de răspuns, nivelului său tehnic. Adică,
77
un începător nu va fi niciodată atacat mortal sau pe neaşteptate, ci dimpotrivă, Al doilea principiu îl dezvoltă pe primul. Jiko no kansei înseamnă
“agresorul” va avea mereu grijă să nu-l rănească pe Nage. E vorba aici atât de “perfecŃionează-te”. Jita înseamnă “eu şi ceilalŃi” iar Kyoei – avantaj reciproc.
obligaŃia protejării partenerului cât şi de înŃelegerea necesităŃii de a face pe “răul” Deci: avantajul tuturor, în sensul că progresul unuia înseamnă câştigul ambilor, al
numai pentru binele camaradului de sport. tuturor. Kano arăta că societatea fiind alcătuită din indivizi, singurul mod de a
Când exersează Kumite, elevii „joacă” roluri din care învaŃă mai mult decât ridica societatea este prin ridicarea membrilor ei. Aşadar, dezvoltarea personală
numai apărarea de lovituri. Astfel, fiecare interpretează, pe rând: mai întâi rolul este un mijloc de a ridica societatea. PoŃi contribui la ridicarea societăŃii, numai
unui om obişnuit, care se gândeşte numai la ale lui şi dă buzna peste cei din jur ca dacă eşti în stare s-o faci. Dezvoltarea personală nu este egoistă câtă vreme Ńii
un nesimŃit (Uke), apoi rolul unui om superior (Nage), atent şi reŃinut, înŃelegător şi minte că scopul final este profitul general. Un om slab, sărac, ineficient – nu numai
capabil, care ia imediat măsuri constructive şi eficiente pentru ca traiul împreună cu că nu poate contribui la binele general, dar chiar devine o povară pentru ceilalŃi, un
celălalt să nu devină intolerabil. dezavantaj pentru grup.
Astfel de deprinderi, plus ideile morale şi filosofice ale Aikido-ului, conduc spre Zicala „Jiko no kansei, Jita Kyoei” înseamnă că fiecare antrenament sau
dobândirea unei atitudini responsabile şi pacifiste a elevilor. Cu atât mai bine învăŃătură pe care o acumulezi te întăreşte şi te face mai capabil să contribui la
deoarece pericolul de accidentare ar fi uriaş dacă şi în Aikido s-ar promova aceeaşi binele general. Nu poŃi să te dezvolŃi în singurătate, fără a Ńine seama de ceilalŃi.
mentalitate ca în alte sporturi de luptă (box, Judo, etc.), orientate spre competiŃie, Mai mulŃi oameni pot lucra ca unul singur numai dacă grupul este bine organizat,
câştig şi lipsa milei faŃă de adversari. astfel ca fiecare membru să poată acŃiona în armonie şi la unison cu ceilalŃi (team-
Acum o sută de ani marele cărturar Jigoro Kano visa la civilizarea şi educarea work). Această armonie poate fi obŃinută şi păstrată numai prin într-ajutorare şi
maselor japoneze cu ajutorul Judoului inventat de el, o Artă marŃială neviolentă, cu concesiuni reciproce în scopul atingerii bunăstării şi avantajelor pentru grup –
concepŃii asemănătoare Aikido. În prezent, din cauza influenŃei nefaste a urmărind totodată foloase maximale pentru fiecare membru.
competiŃiei, doar Aikido duce mai departe ideile lui Kano, căci Judo a devenit un Cooperarea şi cedarea sunt principii de bază în Aikido, dar iată că au o
sport mercantil urât şi contraeducativ, regresând spre Jujutsu originar şi chiar mai importanŃă uriaşă şi în scopul organizării şi perfecŃionării vieŃii sociale. Putem
rău. merge mai departe cu raŃionamentul: aceleaşi principii ar putea fi folosite şi în
Kano a evidenŃiat următoarele principii de optimizare a acŃiunilor oricărui individ relaŃiile internaŃionale pentru progresul întregii omeniri. Din păcate, prea puŃini
sau grup de oameni: conducători de state se gândesc atât de mult şi de departe, cei mai mulŃi
- Eficacitatea maximă (Sei Ryoku Zen Yo): cea mai bună cale pentru atingerea comportându-se ca nişte biete animale: sclave ale propriilor instincte şi ale ciclului
unui Ńel este utilizarea cât mai eficientă a energiilor corporale şi mentale electoral.
disponibile; 90% din viaŃa oricărui om, din cariera sa profesională, constă în interacŃiuni cu
- Avantajele reciproce (Jita Kyoei): armonia şi progresul unui grup compus din alŃi oameni, adeseori conflicte; doar 10% e meserie pură. Or, ce-i învaŃă şcoala
indivizi diferiŃi pot fi păstrate şi sporite doar prin într-ajutoarea şi renunŃările actuală pe tineri ? O meserie, care adeseori se practică în singurătate (la calculator)
reciproce ale componenŃilor. – şi nicidecum rezolvarea relaŃiilor interpersonale. Aşa dar, şcoala pregăteşte doar
Primul principiu al lui Kano, "Sei Ryoku Zen Yo" înseamnă să-Ńi foloseşti energia pentru 10 % din viaŃă!
vitală în modul cel mai corect (drept, virtuos) şi eficient (mai bun). Ne aminteşte să În schimb, orice Artă marŃială, dar mai ales Aikido, îl învaŃă pe practicant relaŃiile
nu pierdem viaŃa în zadar, cu fleacuri, ci s-o folosim cât mai eficient pentru publice: să salute, să negocieze, să nu zbiere, să păstreze echilibrul (nu excesele),
singurul scop nobil al oricărui om - binele general. Antrenamentul de Aikido face demnitatea (nu aroganŃa), modestia, moderaŃia (nu lăcomia). InfluenŃa educativă a
această lecŃie foarte pipăibilă – or, numai învăŃătura pipăibilă este folositoare şi Aikidoului rezultă şi din respectarea şi aplicarea sinceră în viaŃă a principiilor
durabilă. Degeaba ai încerca să explici unui orb ce e culoarea albastră, folosind cel Codului eticii Bushido (vezi # 6.1).
mai expresiv limbaj, că tot n-o să priceapă. Tot aşa, degeaba explici unui om ce Până la urmă, Aikido este un mod mai deosebit, dibaci şi neviolent, în care pot fi
înseamnă pierderea vremii, sau acŃiunea deslânată şi fără vlagă, în comparaŃie cu rezolvate conflictele de orice fel, din orice domeniu al vieŃii - nu numai cele
avantajele concentrării mintale şi acŃiunii hotărîte, bine orientate - dacă nu reuşeşti corporale. Această manieră de interacŃiune umană prin “viclenie blândă”
să-i arăŃi practic diferenŃa. Şi ce demonstraŃie practică poate fi mai clară decât o (neinvazivă) seamănă cu modul subtil în care se zice că ar fi rezolvat autorităŃile
confruntare pe Tatami cu un partener mai solid şi necooperant, ocazie cu care te unui aeroport din Occident problema mârlanilor (mulŃi şi pe acolo!) care urinau cu
lămureşti rapid cum să te porŃi ca să scapi. perseverenŃă alături de pisoare.
78
Aeroportul respectiv este o bijuterie în materie, un model de curăŃenie chiar Toate acestea contribuie la o lărgire considerabilă a orizontului cultural al
într-o Ńară campioană a curăŃeniei. Şi totuşi, cei care treceau pe acolo elevului, la dezvoltarea capacităŃii sale de asimilare a unor cunoştinŃe noi şi dificile,
dovedeau cu consecvenŃă că a avea bani nu înseamnă automat şi că ai “cei 7 la creşterea toleranŃei şi înŃelegerii altor puncte de vedere.
ani de-acasă”. Aplicarea unor metode de constrângere directă (gardieni etc.)
prin care clienŃii să fie siliŃi să păstreze curăŃenia, era exclusă nu numai din
motive de imagine, ci şi economice. 5.5. Aikido şi femeile
Problema a fost încredinŃată unor psihologi, care după oarecare studii au
găsit soluŃia: să se lipească în vasul pisoar o muscă din plastic negru, folosită Femeile sunt mai ameninŃate de viaŃa modernă decât bărbaŃii. Emanciparea tinde
ca momeală de pescari. Ipoteza lor s-a confirmat: toŃi pasagerii "Ńinteau" cu să devină un pericol pentru sănătatea lor. Egalitatea pe piaŃa muncii le omoară
mare atenŃie musca, ne mai murdărind alături! înainte de vreme, munca stresantă fiind distrugătoare. Din cauza stresului,
Asemenea soluŃii la conflicte, prin care mitocanul sau răuvoitorul este obligat să alimentaŃiei defectuoase (trei sferturi din femei se supraalimentează), mediului
acŃioneze corect fără să-şi dea seama, lămurindu-se singur prin constrângere poluat şi lipsei exerciŃiilor fizice regulate, româncele intră în menopauză cu 10 ani
voluntară (vezi # 4.4) sunt atât de perfecte din toate punctele de vedere: morale, mai devreme decât femeile din alte Ńări, 60% din ele suferă de osteopenie (10 %
administrative, economice, ecologice etc. - încât par utopice. mai mult ca în Vest). Creşterea consumului de alcool (în ultimii 20 de ani s-a dublat
Şi la noi ar fi nevoie de ele, dar găsirea lor necesită un mare consum de gândire la femei; jumătate din ele beau când sunt deprimate) şi tutun (numărul fumătoarelor
managerială. Ori, de unde aşa ceva? Căci la manifestaŃiile de stradă adulŃii noştri a ajuns egal cu al fumătorilor) cât şi stresul resimŃit de femeile salariate – le reduc
strigă cu mândrie "noi muncim, nu gândim", iar elevii “noi nu suntem genii”. drastic durata de viaŃă.
Aikido te învaŃă să nu spui tot ce ştii; să nu crezi tot ce auzi; să nu faci tot ce poŃi; Toate aceste constatări impun cu multă forŃă necesitatea practicării sportului de
să nu cheltui tot ce ai; să nu dormi cât ai vrea; să nu mănânci pe săturate. către femei. Din motive biologice şi istorice, femeile gândesc altfel decât bărbaŃii.
► Aikido şi educaŃia cetăŃenească: lecŃiile din Dojo sunt adevărate şedinŃe de Cei care se apucă de bună voie de făcut sport sunt raŃionali - poate de asta nu
team-building (comunicare, cooperare necompetitivă etc. vezi şi [53]) şi formarea vedem prea multe femei în Dojo; deşi pentru ele cel mai bun sport este Aikido.
spiritului civic (responsabilitate, atenŃie la nevoile celor din jur, într-ajutorare, În Aikido nu există segregaŃie sexuală, adică discriminare. În Dojo femeile şi
negocieri, prevenirea conflictelor etc.). bărbaŃii se antrenează împreună, având drepturi egale. Faptul este posibil din cauza
► Aikido şi managementul: orice instructor de Aikido învaŃă să conducă tehnicii specifice care rezolvă ciocnirea nu folosind împotrivirea forŃelor (inegale la
oameni. Cam 70-80% din ce se predă la cursurile de management (ştiinŃa cele două sexe), ci valorificând forŃa adversarului. Îndemânarea tehnică plus iuŃeala
conducerii) este o încercare de a cârpi bunul simŃ deficitar al elevilor respectivi, şi folosirea momentului optim sunt factorii esenŃiali pentru a întoarce forŃa
prin lecŃii de: relaŃii publice, politeŃe, respect, decizie, conducere etc. Adică agresoare înapoi spre agresor şi a-l doborî sau a-l fixa – iar aceste acŃiuni pot fi
învăŃături pe care elevii Aikido le studiază permanent în Dojo, alături de numeroase făcute de orice femeie.
alte tehnici pentru succesul în viaŃă. De exemplu, ei învaŃă să-şi cruŃe forŃele (adică Femeile au o conformaŃie corporală care le avantajează pentru Aikido: partea
să gestioneze resursele disponibile) pentru a face faŃă oboselii de la un stagiu (adică superioară a corpului le este mai puŃin dezvoltată decât la bărbaŃi. Neavând forŃă în
unei lupte, sau unor cheltuieli neprevăzute etc.). Doar 20-30% din ştiinŃa umeri şi braŃe, ele sunt nevoite să aplice de la început principiile Aikido, mişcându-
managementului sunt tehnici care nu se studiază în Aikido: planificare, vânzare, se corect, relaxat. Comparativ, bărbaŃii sunt nevoiŃi mai întâi să se dezveŃe a folosi
contabilitate etc. cu precădere forŃa umerilor. În plus, femeile au zona şoldurilor mult mai dezvoltată,
DiferenŃa este că cei care fac Aikido devin lideri omenoşi (din cauza eticii şi ceea ce le ajută să manifeste o energie mare după ce învaŃă să se mişte din Hara.
transpiraŃiei), iar cei care fac (numai) şcoala de management devin lideri haini (din În fond, Aikido a fost un premergător al emancipării femeilor şi reevaluării
cauza sedentarismului şi a lipsei educaŃiei morale). importanŃei lor în societate. În Aikido s-a pus accentul pe:
► Aikido şi cultura: un Aikidoka este pus în situaŃia să înveŃe noŃiuni de istoria - egalitatea sexelor la antrenamente;
şi civilizaŃia Japoniei şi Orientului îndepărtat, numeroase cuvinte din limba - caracterul curgător şi femeiesc al mişcărilor: rotunde, pornite din şolduri,
japoneză (denumirea atacurilor, procedeelor de apărare, numărătoarea, metodologia învăluitoare, fără ciocniri etc.;
antrenamentului ş.a.m.d.), o mulŃime de concepte filozofice şi spirituale clasice, - rezolvarea conflictelor cu atitudinea mentală a omului cu corpul slab, cum sunt
multe elemente de morală şi etică tradiŃională. Însuşirea acestor cunoştinŃe se face femeile: prin cooperare, viclenie, mobilitate, perseverenŃă, responsabilitate,
fără constrângere, pe baza entuziasmului produs de studierea tehnicii de luptă. hărnicie, dar şi prin evitarea conflictelor şi stingerea lor pe cale paşnică.
79
Aikido le învaŃă pe femei să gândească mai bărbăteşte: să se bată, să accepte 5.6. Instructorii de Aikido
ciocnirile corporale, să-şi asume responsabilităŃi masculine etc. dar şi să-şi
strunească defectele, căci orgoliul, invidia, egoismul ş.a.m.d. nu sunt un monopol Iinstructorii de Aikido se deosebesc de antrenori şi de profesorii de sport prin:
masculin. Când într-un Dojo s-a pus problema atragerii mai multor femei să A) Sarcini pedagogice: pe lângă educaŃia fizică (predarea tehnicii de luptă etc.)
practice Aikido, una din practicante comenta ”de ce să mai vină altele, de ce să pe care o face orice profesor de sport, instructorul se ocupă şi de educaŃia morală a
împart eu băieŃii cu ele?”. elevilor;
Pe plan mondial se apreciază că 40% din practicanŃii de Aikido sunt femei, dar la B) Mijloace didactice folosite: instructorul participă corporal la antrenament,
noi sunt numai vreo 15%. alături de elevi, demonstrând practic cu corpul său exerciŃiile cerute, în comparaŃie
O problemă poate apare în Dojo din cauza atingerilor corporale. În cursul cu antrenorii, care stau pe marginea terenului şi dau sfaturi, sau profesorii care
antrenamentului de Aikido partenerii se ating obligatoriu, fie din greşeală, fie explică de la catedră. El transpiră la lecŃii, alături de elevi, fiind un fel de antrenor-
intenŃionat (pentru că aşa cere exerciŃiul sau procedeul de luptă studiat). jucător. Această deosebire radicală de participare constituie şi motivul pentru care
Instructorul arată elevului diverse greşeli de postură, deseori atingându-i corpul. instructorii de Aikido au un echilibru mintal mai bun şi o longevitate profesională
Aikido foloseşte în procesul educativ şi simŃul pipăitului, nu numai auzul şi mai mare decât antrenorii şi profesorii pentru sporturile clasice, de ce elevii lor îi
văzul, cum fac alte metode pedagogice. Atingerile corporale constituie un mijloc de îndrăgesc mai mult.
comunicare. ÎnŃelegerea acestor gesturi sau mesaje poate fi însă diferită de la un om C) MotivaŃia: majoritatea instructorilor de Aikido sunt amatori, predau voluntar,
la altul, de la o situaŃie la alta. Unele persoane mai sensibile pot considera în mod au de obicei o altă meserie din care trăiesc şi nu câştigă bani de pe urma activităŃii
greşit că aceste atingeri sunt imorale. Aflu că pentru a evita acuzaŃia de hărŃuire sportive. Singura lor satisfacŃie e cea morală.
sexuală, unii instructori din SUA explică elevilor greşelile atingând femeile şi În general instructorii de Aikido au o pregătire profesională mai variată, un
copiii cu un Jo (baston). orizont cultural mai larg, şi pot fi consideraŃi educatori mai buni (vezi # 3.2.2). Dar
Problema interpretării gesturilor e atât în mintea celui care atinge (emiŃătorului) şi ei sunt oameni, supuşi slăbiciunilor lumeşti, aşa că mai apar şi „uscături” (vezi #
cât şi a celui atins (receptorul mesajului). Honni soit qui mal y pense (ruşine celui 6.6.1 şi # 10.3).
care gândeşte ceva de rău) a spus şi regele Ludovic al XIV-lea în plin bal la Curtea Instructorul de Aikido nu doar predă - ci învaŃă şi el alături de elevi, descoperind
FranŃei, când, purtându-se ca un gentleman, a ridicat de jos jartiera marchizei de noi aspecte ale tehnicilor, noi metode de antrenament sau noi înŃelesuri ale moralei
Pompadour – care era însă amanta sa şi subiectul preferat al bârfelor curtenilor. Budo. Transferul învăŃăturii se face politicos şi lent. Fiecare participant la
Doi călugări budhişti ajung în călătoria lor la un râu. Pe mal dau de o fată antrenament face ce poate şi obŃine ce merită – potrivit posibilităŃilor sale şi
care-i roagă s-o ajute la trecerea râului, căci se temea de curentul puternic. nivelului său. Iată un exemplu:
Călugărul mai tânăr ezită, dar celălalt, mai vârstnic, o luă pe umăr fără nici o Profesorul desenă cu creta pe sol un punct şi o linie, apoi spuse elevului:
reŃinere, o trecu apa şi o lăsă jos pe malul celălalt. Fata îi mulŃumi şi îşi văzu punctul reprezintă forŃa ta, linia e forŃa adversarului cu care vei lupta. Cum ai
de drumul ei. putea micşora linia adversă, adică forŃa adversarului?
În timp ce continuau călătoria, călugărul cel tânăr se tot frământa, preocupat Elevul se gândi, apoi propuse diverse soluŃii: să scurteze linia, să o împartă în
de un gând. După un timp, nu se mai putu abŃine şi îl întrebă pe tovarăş: două sau mai multe linii mai mici, să o şteargă.
“Frate, lămureşte-mă cum vine asta: învăŃătura spune să ne ferim de orice Profesorul luă creta şi din punctul existent trase o linie mai lungă decât
atingere cu vreo femeie, dar tu pe aia ai înşfăcat-o bine şi ai atins-o în toate prima: poŃi micşora adversarul devenind tu mai mare, nu micşorându-l pe el!
felurile până ai dus-o pe malul celălalt!”. Cu toată bunăvoinŃa, instructorul nu poate purta ori împinge elevul înainte pe
Călugărul mai vârstnic zâmbi şi răspunse: “Măi frate, pe fata aia eu am Cale. El poate doar să dea exemplu, sau să arate tehnica, eventual îi încântă
părăsit-o de mult acolo pe mal, dar văd că tu încă o mai cari şi acuma!” (manipulează, motivează) elevii. Aceştia trebuie să muncească singuri pentru a
Pentru a evita apariŃia neînŃelegerilor, noilor elevi li se va explica de la început progresa.
cum stau lucrurile în Dojo. Pe lângă ierarhia stabilită birocratic, treptele calificării instructorilor sunt:
- Instructori - centuri negre, ajunşi la sfârşitul perioadei Ha (vezi # 9.1.4);
- Profesori - instructori experimentaŃi, aflaŃi la începutul perioadei Ri din viaŃa lor
profesională, cu elevi aduşi la nivel de centură neagră, cu contribuŃii la dezvoltarea
Aikido; au scris broşuri, cărŃi, manuale; ei îşi „gândesc” meseria.
80
- Maeştri - şefi de şcoală; dovedesc o măiestrie deosebită, atât ca tehnică Deoarece variantele existente nu reuşesc totuşi să atragă un număr mare de
personală, cât şi ca talent pedagogic sau organizatoric etc. amatori, eu propun o nouă variantă: Aikido educativ. Aceasta este o Artă marŃială
Instructorul e încă preocupat de tehnică; pentru profesor tehnica nu mai are pentru toŃi care are ca ca scop educaŃia fizică, sanogenă şi etică a publicului larg.
secrete, el însă îşi pune mereu întrebarea: „e bine şi corect ceeace fac?”; maestrul Ea nu este o şcoală (doar) a luptei, ci o educaŃie fizică şi o metodă de auto-educaŃie
nu mai are nedumeriri (vezi # 5.11), el a ajuns să fie Aikido (sau o variantă, a sa). etică accesibilă, democratică, distractivă, deschisă, de interes public.
Formarea instructorilor de Aikido durează mult timp, din cauza complexităŃii Din punctul de vedere al curriculei tehnice, Aikido educativ este o combinaŃie
şcolarizării: corporală, mintală, morală. În contextul deficitului general de educaŃie între Aikido tradiŃional (varianta Aikikai vezi # 10.2.2; [2], [24]) şi Ki Aikido (vezi
şi conştiinŃă civică din societatea actuală, dificultatea formării şi lipsa unei motivări # 10.2). De fapt Aikido educativ este Aikido tradiŃional, dar la antrenamente
materiale face ca la noi numărul instructorilor de Aikido să fie foarte mic, iar al exerciŃiile respective se execută în ritmul (mai lent) şi cu complexitatea (mai mică)
instructoarelor chiar infim. corespunzătoare posibilităŃilor oamenilor obişnuiŃi. Se folosesc exerciŃii mai
simple, cu precădere cooperative, din metodologia clasică a Aikikai, în schimb
lipsesc exerciŃiile complicate şi confrontaŃionale cu armele albe (vezi # 7.8).
5.7. O nouă variantă: Aikido educativ (pentru toŃi) Sunt foarte importante şi exerciŃiile pentru dezvoltarea corporală generală (vezi #
7.11), deoarece marea majoritate a începătorilor obişnuiŃi au o condiŃie fizică
Numeroşi oameni au priceput avantajele educative ale Artelor marŃiale. Dintre ei, firavă. Ei sunt incapabili să înveŃe chiar cele mai blânde mişcări de Aikido
cel mai strălucit reprezentant a fost Jigoro Kano, din cauză că a reuşit să-şi aplice tradiŃional. Dacă începătorii nu s-ar înzdrăveni mai întâi şi ar învăŃa direct tehnica
practic şi la scară mare concepŃia educativă (şi patriotică) în Japonia, cu ajutorul Aikido, s-ar accidenta. Or, principala grijă a unui educator responsabil este:
Judo-ului pe care l-a inventat. „primum, non nocere!” (mai întâi, să nu dăunez!). De aceea, Aikido educativ
Aikido a dus mai departe ideea educativă originară a Judo-ului, în sensul de Cale promovează prioritar relaxarea (vezi # 8.6.3), respiraŃia corectă (vezi # 8.5.5),
marŃială ne-violentă, atât în domeniul corporal, cât şi în cel moral. Dar Morihei menŃinerea şirei spinării dreaptă (vezi # 7.1) şi facerea de fapte bune; de abea
Uyeshiba nu a dorit să popularizeze şi democratizeze Arta sa, ci o destina unei elite ulterior se trece la tehnica de luptă.
(japoneze): nobili, bogătaşi etc. O Sensei nu preda multor elevi, ba chiar limita Este oare expresia „Aikido educativ” un pleonasm? NU!
numărul lor prin criterii de selecŃie prohibitive: cerea candidaŃilor la înscriere Aşa cum spre un łel duc mai multe Căi, cum spre vârful muntelui duc mai multe
scrisori de recomandare, giranŃi morali sau materiali etc. poteci, şi în cadrul Aikido (care este o metodă educativă) sunt mai multe variante,
Dându-şi seama că această concepŃie elitistă era dezavantajoasă în competiŃia care duc la acelaşi rezultat dar au viteze diferite (şi deci la łel fiecare ajunge după o
internaŃională, comparativ cu avantajele mentalităŃii deschise şi democratice a altă durată de timp). Aikido educativ nu este o Cale marŃială. Scopul său nu este
ocupanŃilor americani apăruŃi după războiul mondial, când au devenit profesori unii iluminarea, ci educarea fizică a majorităŃii oamenilor. Între cele două scopuri este o
din elevii săi au început să popularizeze Arta. Aşa a procedat însuşi fiul lui O mare diferenŃă. EducaŃia fizică este doar prima parte a Căii, prima treaptă spre
Sensei – Kisshomaru Uyeshiba, după ce a preluat conducerea şcolii Aikikai. De iluminare.
asemenea, toate aşa-zisele mari schisme sau deviaŃii de la Aikido tradiŃional (vezi # Succesul unei metode de educaŃie fizică pentru toŃi depinde de accesibilitatea ei,
10.2), au fost - sub o formă sau alta, încercări de popularizare (cărora O Sensei li s- adică de capacitatea cât mai multor oameni să facă faŃă antrenamentelor respective.
a împotrivit): Deşi efortul fizic regulat şi exersarea relaŃiilor interpersonale (pentru însuşirea
- Gozo Shioda a preconizat în şcoala sa (Yoshinkan) o nouă metodă pedagogică soluŃionării conflictelor) sunt obligatorii pentru fiecare cetăŃean, să nu uităm că ele
de predare a Aikido, deodată unui număr foarte mare de elevi; sunt doar nişte mijloace pedagogice pentru educaŃia lui civică, nu scopuri în sine.
- Kenji Tomiki a introdus competiŃia, cu scopul atragerii cât mai multor tineri; Accesibilitatea unei arte marŃiale este invers proporŃională cu gradul implicit de
- Koichi Tohei a dezvoltat în şcoala sa (Ki Aikido) pedagogia laturii spirituale, intensitate a efortului fizic şi violenŃei (chiar controlată) la antrenamente.
pentru a uşura accesul unui număr cât mai mare de oameni cu constituŃie fizică Dacă aranjem artele marŃiale în ordinea crescătoare a gradului de solicitare şi
normală la avantajele Artei. El a sesizat că metoda tradiŃională de predare are un violenŃă la antrenamente, obŃinem următorul clasament; indicaŃiile sunt subiective,
caracter restrictiv, deoarece favorizează fie elevii cu constituŃie fizică solidă din dar reprezintă o „educated guess” cum ar zice englezul (o apreciere competentă):
naştere, ce constituie doar un procent mic din populaŃie, fie elevii dedicaŃi care vor
să devină instructori sau profesionişti.
81
Ordinea Gradul de Arta marŃială (varianta) Accesibilitatea de totală lipsă a educaŃiei fizice a tineretului. Să nu uităm că, de fapt, scopul real
efort şi de publicului larg este educaŃia fizică; Aikido educativ, exerciŃiile sale atractive, sunt şi o momeală
violenŃă pentru a-i atrage pe oameni să facă mişcare, să transpire, să respire etc. Chiar dacă
1 zero Taijiquan 100 % **) Arta ar pierde - societatea românească ar câştiga, prin creşterea competitivităŃii
2 mic Ki Aikido (Tohei) 80-90 % ***) internaŃionale a cetăŃenilor ei. În plus, pericolul degenerării s-ar referi doar la
3 mic Aikido educativ (SD) 90-95 % Aikido educativ – nu la cel clasic, care îşi va continua separat drumul tradiŃional,
4 mediu*) Aikido tradiŃional(Aikikai) 10 % elitist. Sper că şcolile tradiŃionale de Aikido vor constitui sursele de regenerare
5 mediu*) Aikido Yoshinkan (Shioda) 10 % permanentă pentru varianta de mase (asemănător modului de funcŃionare al
6 mare Aikido competitiv (Tomiki) 5% actualelor bănci de seminŃe, spermă etc.).
7 foarte mare alte arte marŃiale de contact, 5 %
competitive (Karate, Judo etc.)
*) mediu sau „normal” în concepŃia artelor marŃiale, nu a „omului de pe stradă”; 5.8. Aikido NU este o metodă de autoapărare fizică
**) Taijiquan este considerat de OMS „cea mai bună gimnastică medicală
cunoscută” [3]; Aikido este şi o metodă de autoapărare corporală, concepută să răspundă în mod
***) 10-20 % din public consideră Ki Aikido o activitate prea spiritualizată. etic unui atac neprovocat. Când este folosită corect împotriva unui atac nedrept şi
violent, tehnica Aikido permite o neutralizare rapidă şi clară, cu un control
Unii specialişti sau experŃi marŃiali ar putea considera Aikido educativ drept o demonstrabil asupra tuturor aspectelor atacului şi apărării, oferind posibilitatea unei
versiune diluată a Aikido-ului tradiŃional, prea blândă şi ne-„eficientă” într-o luptă autoapărări eficiente fără inevitabilitatea rănirii grave a agresorului.
reală cu adversari periculoşi, în concluzie - o versiune „incorectă”. Opiniile lor ar fi În Aikido învăŃăm că tehnica de bază şi politeŃea constituie fundaŃia măiestriei.
corecte dacă eficienŃa sau corectitudinea educaŃiei s-ar măsura cu criterii privitoare Elevii care nu Ńin seama de aceste condiŃii şi se reped să înveŃe tehnici sau procedee
la eficienŃa strict marŃială, războinică; când însă Ńelul este educaŃia publică de mase, de luptă sofisticate înainte de a-şi însuşi bine bazele, ridică o construcŃie frumoasă
pentru sănătate corporală şi mintală, aprecierea se schimbă total. EficienŃa în luptă care nu are nici o fundaŃie şi din cauza asta se va prăbuşi la prima furtună serioasă.
nu contează în comparaŃie cu eficienŃa educaŃiei caracterului. Aceşti elevi nu vor putea face faŃă unui pericol adevărat.
Pentru a putea fi introdusă în şcoli ca materie obligatorie de studiu, o metodă de Nu contează mărimea forŃelor opuse. Aikido e o tehnologie de luptă care
educaŃie fizică trebuie să fie accesibilă cu adevărat tuturor elevilor (vezi condiŃiile egalizează şansele adversarilor: un om pirpiriu se poate măsura de la egal la egal cu
pentru educaŃia fizică de mase, pentru sănătate, la # 4.1.4). Astfel, în învăŃământul un zdrahon. Aikido s-a năcut în Japonia; dacă ar fi fost inventat de norvegieni sau
public se predau materiile adaptate posibilităŃilor medii ale elevilor, nu la nivelul nord-americani, precis că era nevoie să fii mare şi solid ca să-l poŃi face. Dar „nu
unor performeri dedicaŃi. Nu toŃi elevii sunt olimpici, nu toŃi devin savanŃi, dar toŃi peştele cel mare înghite pe cel mic, ci cei iuŃi înghit pe cei înceŃi!”, susŃinea un
pot învăŃa o parte din ştiinŃa matematicii, sau a fizicii, sau a istoriei etc., pentru a o director de la firma BMW.
folosi cu succes în viaŃa lor. Aikido e o metodă de apărare pentru indivizi mici şi firavi, nu pentru cei solizi,
La fel se pune problema şi cu Aikido. Varianta tradiŃională propusă de Aikikai grei, înalŃi. Oamenii slabi nu pot folosi metoda obişnuită de luptă corporală bazată
este prea solicitantă şi obositoare pentru majoritatea oamenilor, nu poate deveni o pe utilizarea greutăŃii proprii şi a loviturilor. Loviturile lor nu sunt eficiente, n-au
educaŃie fizică de mase. CâŃi oameni normali pot practica o artă marŃială energie suficientă pentru a doborî un adversar mai greu (le lipseşte masa şi viteza).
tradiŃională? CâŃiva, cel mult 5%. Dar naŃiunea o constituie ceilalŃi 95%, care nu Într-o confruntare fizică ei sunt siliŃi să lupte cu alte mijloace pentru a învinge: în
sunt în stare (nu le permite nici trupul, nici mintea, pentru a nu mai aminti că nici primul rând să evite încasarea de lovituri, în al doilea să folosească energia
nu doresc) să efectueze mişcările aparent simple, dar în realitate foarte complicate adversarului.
şi obositoare ale Aikido, sau să cadă mai vioi şamd. Rezultă că pentru masele largi Pentru a lupta, în Aikido e nevoie nu de muşchi, ci de dibăcie. Nu se foloseşte
de tineri, pentru şcoli, soluŃia optimă este Aikido educativ. deloc forŃa (musculară) a părŃii superioare a corpului, numai cea a picioarelor.
Există şi pericolul degenerării, chiar al pervertirii Artei, datorită popularizării Tehnica aceasta se însuşeşte greu, iar cei mai mulŃi n-au răbdarea necesară.
extensive. “Orice sport care se democratizează ajunge ca fotbalul”, zic gurile rele. Deoarece le lipseşte forŃa, doar cei slabi pot face Aikido corect, de la început. Eu n-
Numai că Aikido nu este sport. Iar pericolul deteriorării mijlocului educativ este am prea văzut oameni (inclusiv instructori!) cu greutatea peste 70 de kg. care să se
un preŃ acceptabil, dacă în felul acesta se poate redresa situaŃia actuală catastrofală, mişte corespunzător necesităŃilor Artei, adică relaxat. Cine ar fi „prost” să aştepte,
82
muncind din greu până obŃine dibăcia – când orgoliul său instinctual îl mână să-şi sala de sport. E adevărat că un Aikidoka (elevul din Aikido) învaŃă să se bată
folosească imediat muşchii pe care deja îi are? Aceasta e în fond problema – de ce eficient, dar confruntarea nu îi mai produce nici o plăcere. Dimpotrivă, ajunge la
să amâni, când poŃi obŃine imediat plăcerea dominaŃiei? Dar scopul Aikido e tocmai stăpânirea de sine şi înŃelepciunea de a evita orice formă de conflict, sau de a o
lupta cu închipuirea şi fudulia: victoria adevărată este asupra ta (Masaka Agatsu). rezolva fără “ciocnire”. Munca, greutatea nu e să ajungi să ştii cum să te baŃi, ci ce-
EficienŃa tehnicilor de luptă din Aikido se bazează nu pe forŃă sau violenŃă, ci pe i de făcut pentru a învinge fără luptă. Ce atitudine vă pare mai productivă: să
sesizarea şi manipularea energiei (mişcării şi voinŃei) proprii şi a adversarului. presupui că cei din jur sunt răi şi te atacă, persecută, nedreptăŃesc; sau să ştii că sunt
Luptă se dă cu mâna goală, fără lovituri, cu principii de acŃiune şi concepŃii tactice bolnavi, că nu ştiu ce fac, şi să-i ierŃi, ajuŃi, îndrepŃi, educi? Pentru a face pace
foarte avansate. contează mai mult capacitatea de a convinge, nu cea de a lovi (sau bombarda etc.).
Principiile de acŃiune sunt: evitarea luptei; adaptarea răspunsului (apărării) la Nu uita niciodată că pentru o ceartă, conflict, sau luptă, e nevoie de (cel puŃin) doi
caracterul atacului (tărie, intenŃii etc.); randament cât mai mare (obŃinerea unui scandalagii!
efect maxim cu minim de efort); economisirea energiei consumate şi a mişcărilor Aikido nu este un sistem de luptă – ci o Cale pentru a NU lupta, care urmăreşte
folosite. Evitarea ciocnirii se realizează printr-o mişcare rapidă, dibace, şi destul de nu învingerea adversarului pentru susŃinerea sau creşterea trufiei elevului, ci tocmai
consistentă a propriului corp – care nu e însă uşor nici de învăŃat, nici de efectuat. dispariŃia ei. Valoarea Aikido-ului stă în faptul că promovează calităŃi umane
Răspunsul la o agresiune are două etape: diametral opuse celor folosite în situaŃiile conflictuale de “pe stradă”. Prin
- mai întâi cedezi – adică renunŃi la orgoliu, chiar şi la o parte din avere (ca un fel antrenamentele specifice, elevul îşi schimbă corpul şi spiritul, mentalitatea şi
de auto-pedepsire, pentru că ai fost atât de fraier ca să ajungi în situaŃia critică); înfăŃişarea lui devin ale unui învingător, iar conflictele se “feresc” din calea sa.
- dacă gluma se îngroaşă, contraatacul fizic (la care te pricepi, deoarece ai studiat Aikido ≠ autoapărare Aikido >> autoapărare
Aikido). Pentru autoapărare, toate procedeele de Aikido trebuie efectuate Ńinând
mereu adversarul de mână – mai ales când cade (pentru a amplifica şocul) şi după Autoapărarea se poate însuşi într-o săptămână (tehnica, nu eficienŃa) – în schimb
aceea, pentru a i-o fixa, ori fractura (de exemplu folosind lovituri cu piciorul). pentru (educarea caracterului cu) Aikido nu ajunge o viaŃă.
Deşi Aikido este şi o Artă marŃială eficientă, faptul că tehnica se bazează pe Aikido nu-l învaŃă pe elev să se „bată” pentru a câştiga o luptă sau o competiŃie
sesizarea, controlul şi comanda Ki-ului atât propriu cât şi al adversarului, adică pe (activităŃi care până la urmă nu sunt decât întreceri de fudulie), ci să se poată apăra
acŃiuni greu de învăŃat, îi reduce popularitatea. Îndemânarea de a folosi Ki-ul poate împotriva unui atac mortal, şi mai mult, să se abŃină de la distrugerea adversarului -
fi însuşită doar în 10-15 ani de studiu. Cine se angajează într-o luptă cu derbedei, deşi ar pute-o face. Secretul – şi tăria - Aikidoului nu stă atât în pregătirea fizică şi
fără a avea “kilometrajul” pe Tatami corespunzător unui nivel de 2-3 dan (adică o tehnica de luptă corporală, cât în pregătirea pentru lupta mentală (vezi # 11.3).
vechime de aproximativ 10 ani) poate mânca o bătaie straşnică. Aikido pierde Avantajul său nu e că te învaŃă lupta cu alŃii – ci lupta cu tine însuŃi. Deşi, într-un
amatori în folosul altor arte marŃiale (violente!), care aparent pot fi învăŃate mai târziu, cine insistă şi persistă la antrenamente va înŃelege că succesul în orice
repede. confruntare vine “de la sine” dacă te pregăteşti din timp: adversarul cade (este
Uneori practicanŃii diverselor arte marŃiale discută, chiar în contradictoriu, care ar neutralizat), fata cedează, banii se adună.
fi cea mai eficace dintre ele. Se întâmplă să vorbească şi despre Aikido, comparând Pe patul de moarte un Ńăran şi-a împărŃit averea în mod egal celor doi fii ai
merele cu pere - fără a şti sau a Ńine seama de premizele pe care se bazează acesta, săi, Tanaka şi Takeda. Tanaka era mătăhălos, bătăuş – şi căsătorit. Takeda era
total diferite de ideile celorlalte arte marŃiale. PracticanŃii unor arte marŃiale mai mic, dar om bun – şi holtei.
violente apreciază că Aikido e un fel de dans, neeficient într-o luptă „reală”. Dacă După moartea bătrânului, un timp lucrurile au mers bine: fiecare frate îşi
faci Aikido şi cineva doreşte să-i verifice eficacitatea, întrebându-te: “am voie să te cultiva pământul şi îşi vedea de treaba lui. La o vreme, nevasta lui Tanaka
lovesc oricât de tare şi de iute?”, răspunde şi tu cu altă întrebare: “dar eu am voie începu să-şi prelucreze soŃul, cum că împărŃirea moştenirii în două părŃi egale
să te trântesc oricât de tare şi de iute pot?”. Aikido te învaŃă să învingi în nu fusese corectă – căci el avea şi nevastă, iar Takeda nu. După mai multă
conflictele de orice fel cu aproximativ 98% din oameni; mai rămân 2% (specialişti; ciocăneală, Tanaka se duse la frate-su şi-i ceru o bucată de pământ, justificând
criminali; bătăuşi; oameni răi din naştere), cu care confruntarea are rezultate cu argumentele nevesti-sii. Takeda, mai mic, mai conciliant, acceptă fără multe
nesigure. Pe de altă parte, şansele de a-i întâlni pe aceşti 2% sunt extrem de mici! vorbe. Şi iar fu linişte o vreme, până când nevasta lui Tanaka se gândi că dacă
Unii practicanŃi mai tineri îşi închipuie că prin Aikido învaŃă cum să se bată cu a fost aşa de uşor să ia o bucată de pământ dela Takeda – de ce să nu-i ia TOT
alŃi oameni. Fals! Deprinderile de luptă sunt numai o “primă de încurajare” dată pământul. Şi dă-i şi prelucrează-l pe Tanaka, până ce acesta, îndoctrinat la
începătorilor neconvinşi, pentru a-i atrage să vină, să muncească şi să transpire în culme, se duse să-l alunge pe frate-su. Acesta protestă cât putu, dar Tanaka îi
trase o bătaie straşnică şi-l aruncă pe drumuri. Takeda căută ajutor la rude, la
83
vecini, la primărie - dar, deşi îi dădeau dreptate, nimeni nu avu curajul să să tot fie victimă – şi prin efort susŃinut a reuşit.
intervină, căci toŃi ştiau de frica lui Tanaka. Aşa că bietul Takeda fu nevoit să Defectul oricărui om nu e că are defecte – ci că nu face nimic pentru a şi le
plece în lume şi să trăiască din mila publică. decoperi şi corecta. Aşa că repet: victima e vinovată de ceea ce păŃeşte!
Tot mergând din loc în loc, se întâmplă să întâlnească nişte călugări de la La noi e răspândită mentalitatea că răufăcătorul ar fi vinovat. Fals: el e o victimă
mânăstirea Shorinji, care făceau demonstraŃii de lupte. Află el ce-i cu aceştia, a vieŃii; fie e needucat, fie e deranjat la cap. În schimb, cei agresaŃi, loviŃi, furaŃi
şi-i veni ideea să meargă la mânăstirea lor. Zis şi făcut: ajunge la poarta etc., sunt cel puŃin sănătoşi la cap. E vina lor că nu s-au pregătit pentru a face faŃă
mânăstirii şi cere audienŃă la stareŃ. Ii povesteşte acestuia toată biografia şi-l unor astfel de accidente – inevitabile! Învingătorul mai întâi învinge (se
roagă să-l înveŃe să se bată, ca să-şi recapete pământul. pregăteşte), apoi dă lupta; viitorul învins mai întâi luptă – şi după aia pierde, se
StareŃul cugetă un timp, apoi zise: “mă Takeda, noi avem aicea reguli foarte vaită… (Sun Tzî).
stricte şi dure. Dacă tu le ştii şi eşti hotărît să le respecŃi, eu te primesc”. Uneori, din motive pedagogice, instructorul împrumută exerciŃii de la alŃi
Takeda se aruncă la picioarele acestuia, mulŃumi din inimă - şi intră în porŃie. profesori, din cele văzute la stagiile altor arte marŃiale sau din alte izvoare. Însă
A doua zi stareŃul îl luă într-un colŃ al curŃii mânăstirii şi zise: “până înveŃi pentru a fi eficient în luptă, Aikido n-are nevoie de procedee noi, preluate de la alte
cum să te baŃi, e nevoie să te înzdrăveneşti, să prinzi putere. Uite aici un tufiş şi arte marŃiale (deşi nici nu-i strică). În Aikido sunt suficient de multe procedee, care
un viŃel. Treaba ta e să iei viŃelul în braŃe şi să sari cu el peste tufiş de 50 de ori fac faŃă oricărui fel de atac. Chiar şi loviturilor de picior, chiar şi luptei la sol.
dimineaŃa şi de 50 de ori seara. Între timp mai dormi, mănânci şi munceşti pe- Fiecare Aikidoka trebuie să se străduiască în continuu pentru îmbunătăŃirea tehnicii,
aici prin mânăstire”. Takeda de colo: am înŃeles, să trăiŃi. pentru a se mişca cu mai multă continuitate şi energie, pentru a-şi mări eficienŃa –
Şi o Ńinu cu săriturile zi de zi, lună de lună, an de an. Takeda îşi vedea fără a cădea în violenŃă.
conştiincios de sarcină şi de treburi, viaŃa curgea liniştită. După vreo trei ani, Într-o luptă “reală” nu se mai execută procedee corecte, ca la un examen de
ce să vezi: tufişul devenise copac, iar viŃelul ditamai vaca. La un moment dat centură, ci mişcări instinctive (dar conform celor învăŃate în Dojo) - iar adversarul
tânărul îşi aduce aminte de ce venise el la mânăstire şi ceru din nou audienŃă la cade (şi se loveşte rău)! Căci, furaŃi de peisaj, putem să credem că ceea ce se face
stareŃ. Când acesta îl primi, Takeda zise:”Venerabile, oare n-am căpătat eu de obicei în Dojo e totalitatea Aikido. Adevărul e altul: concepŃia Aikido despre
destulă putere ca să trec şi la învăŃarea metodelor de luptă?”. lupta corporală reală este foarte largă şi diversificată, dar şi pragmatică. Se
StareŃul îl privi, se duse cu el să vadă cum sare cu vaca în braŃe peste copac şi povesteşte că O Sensei dădea examenele de grad nu în Dojo, ci în cârciumile din
zise:”bravo, nu mai ai ce învăŃa la noi; poŃi pleca acasă, du-te şi ia-Ńi pământul port. În timp ce el bea o bere, elevii-candidaŃi se băteau „pe bune” cu cei mai răi
moştenit şi lucrează-l liniştit. Ia si vaca cu tine, Ńi-o fac cadou”.“Aoleo”, zise scandalagii, apoi căpătau centura pe care o meritau - după cum aprecia profesorul.
Takeda, “dar eu n-am învăŃat să mă bat; păi ce mă fac dacă vine frate-mio şi Aikido NU este (doar) autoapărare, iar autoapărarea NU poate fi (doar) Aikido.
mă bate iar?”. StareŃul zise:”nu faci nimic alta decât iei vaca în braŃe şi fugi Sigur că poŃi să te aperi folosind tehnici sau mişcări de Aikido; dar diferenŃa e
spre el să-i dai bună ziua!”. foarte mare.
Bietul Takeda, ce să facă, ştia regulile: spusele stareŃului nu se discută, ci se Strategia, adică concepŃia globală a Aikido despre viaŃă şi moarte, despre apărare
ascultă. A plecat cu vaca acasă şi s-a apucat cu inima îndoită să-şi lucreze şi luptă, înseamnă: non-violenŃă, iubire faŃă de tot şi toate, pregătire şi construcŃie,
pământul, pe furiş. Când a auzit de întoarcerea lui Takeda, Tanaka s-a supărat, bunăvoinŃă şi prevedere, înŃelepciune şi evitare, dar totodată şi onoare, sacrificiu de
apoi s-a repezit să-i tragă o bătaie soră cu moartea. Takeda l-a văzut de sine, corectitudine morală.
departe. Imediat l-a cuprins frica, până când şi-a amintit vorbele stareŃului. A În schimb, pentru o autoapărare (disperată), tactica de acŃiune practică înseamnă
luat atunci vaca în braŃe şi a pornit cu ea în fugă să-l întâmpine pe frate-su. să faci orice poŃi, „fără nici o reŃinere”: fără reguli sportive, fără a mai respecta
Când a văzut ce forŃă căpătase Takeda, Tanaka a rămas crucit, n-a mai zis regulile din Dojo, fără idei preconcepute de civilizaŃie, fără iubire de oameni, doar
nici pâs – s-a întors şi a luat-o el la goană. cu calm. Este o luptă pe viaŃă şi pe moarte, un “război” total, în care sunt permise
E uşor să învingi fără luptă – după ce te-ai pregătit “la sânge”. La început Takeda toate manevrele, de la viclenie şi animalitate până la concepŃiile savante din „Arta
era slab – aşa cum suntem mai toŃi. Pentru a supravieŃui în această situaŃie, era silit războiului” lui Sun Tzî, de la lovituri la muşcături şi de la scoaterea ochilor până la
să ia bătaie şi să facă compromisuri, să fie sărac şi duplicitar, să trădeze şi să dea dezmembrarea adversarului cu orice unealtă disponibilă. Nu există vreo interdicŃie
şpagă – ca aproape noi toŃi. Meritul lui Takeda e că a gândit şi a vrut: a înŃeles care de a folosi acŃiuni distructive, dar este interzis de a le folosi fără un motiv justificat.
îi este slăbiciunea (defectul), ce are de făcut pentru a se schimba, a luat măsuri N-ai voie să te laşi învins, când Ńi-e ameninŃată cu răutate integritatea corporală sau
pentru îndreptare şi s-a Ńinut cu încredere de treabă până la capăt. N-a mai acceptat chiar viaŃa.
84
Evident că pentru a reuşi să pui în practică această varietate de idei şi deprinderi contribuie la armonizarea comportamentelor: pe femei le ajută să devină mai
practice este necesar un studiu îndelungat şi aprofundat, care nu e la îndemâna „bărbate”, să capete o atitudine mai masculină (voluntară, intransigentă etc.); pe
oricui. El e greu de făcut şi din cauză că nu poŃi găsi condiŃii (şi parteneri) de bărbaŃi să devină mai feminini (să cedeze, să fie politicoşi etc.), pe copii - mai
antrenament apropiate de necesităŃile luptei reale. Nu poŃi învăŃa să te baŃi decât disciplinaŃi, pe bătrâni – mai vioi. Pe toŃi îi ajută să se împlinească, să-şi
participând la bătăi adevărate. Nu e suficient dacă înveŃi tehnica de luptă, mai „rotunjească” personalitatea prin însuşirea unor caractere complemetare celor
trebuie să ştii şi să încasezi, chiar să fii rănit, după cum e nevoie şi să ştii cum e înăscute: pe proşti îi învaŃă să gândească, pe filozofi să acŃioneze, pe timizi să se
când îl laşi lat pe adversar sau îi rupi ceva. înfigă, pe orgolioşi – să se abŃină, pe fanaticii încrâncenaŃi să se relaxeze etc.
Dar „bătăile adevărate” nu constituie o preocupare a Aikido pentru toŃi. Mijloacele pedagogice implicate de Aikido au virtuŃi educative excepŃionale, din
Practicantul obişnuit are alte foloase. Pentru a putea aprecia Aikido la adevărata sa cauza antrenamentului cu partener: frica de moarte – lecuieşte elevul de lene, de
valoare este nevoie de o privire în perspectivă, adică de spiritualitate, estetică, milă, neatenŃie; căderile obligatorii – vindecă lenea, trufia, egoismul; contactul corporal
plăcere, fără a uita iubirea. Când Aikido e practicat pentru autoapărare, căutarea şi socializarea obligatorie – tămăduieşte elevul de izolare, egoism.
firească a eficienŃei maxime împinge obligatoriu elevul spre Aikijutsu. Numai dacă Cu ajutorul Artei practicantul poate rezolva probleme uriaşe, de existenŃa cărora
faci Aikido pentru educaŃie poŃi ajunge la împăcarea cu ceilalŃi. Mintea şi corpul se nici nu-şi dădea seama, sau căror nici nu s-ar fi aşteptat să le poată face faŃă.
influenŃează reciproc, aşa că nu poŃi să iubeşti oamenii dacă te antrenezi să-i baŃi Tocmai de aceea el află, ştie, poate face, mai multe decât orice om care nu studiază
rău, să-i termini. Deşi iubirea nu se numără printre criteriile cu care se măsoară de Aikido. Ea este o unealtă deosebit de utilă şi puternică, multilaterală,
obicei eficienŃa marŃială, O Sensei insista că este esenŃa Aikido-ului (vezi # 6.4). În multifuncŃională.
plus, iubirea de oameni te fereşte de conflicte! Foloasele obŃinute prin studierea Aikidoului sunt numeroase şi variate, diferite de
Societatea modernă are nevoie de Aikido; dacă Arta nu exista, ea ar fi trebuit la elev la elev, în funcŃie de personalitatea sa. Pe unii îi ajută să-şi echilibreze
inventată! Din punctul meu de vedere, se apropie (prea repede) ziua în care voi da spiritul – prin împăcarea cu sine şi liniştea sufletească. AlŃii îşi vor îmbogăŃi viaŃa,
ochii cu cel mai de pe urmă adversar. În zecile de ani de când mă antrenez n-am ajungând la un nivel mai ridicat de autorespect, încredere în propriile forŃe şi
avut niciodată nevoia să folosesc un procedeu de luptă în afara Dojoului – aşa că nu autodisciplină. Iar alŃii se vor bucura că le-a crescut vitalitatea, forŃa, rezistenŃa,
mă mai interesează “eficacitatea” într-o încăierare; în schimb, întâlnesc mereu elasticitatea, că sunt în stare să-şi apere singuri persoana sau familia.
conflicte verbale şi mă preocupă încă modul cum să le rezolv (vezi # 11.5). Aikido te învaŃă să faci fapte bune - dar şi cum să le poŃi face.
Cu ajutorul Aikido putem lupta cu „prostia”, respectiv cu animalitatea din om;
dar câŃi oameni doresc asta? MulŃi se întreabă: de ce să evoluez? Ce „câştig” aş
5.11. De ce (să) facem Aikido? avea, ce foloase mi-ar aduce „dezvoltarea personală”? Aparent nici un folos, dacă
judeci cu mintea lor: Aikido nu contribuie la satisfacerea mai uşoară, sau mai
Pentru a scoate maximul de profit din studiul Aikido e bine să ştii ce vrei şi ce deplină, sau mai frecventă, a instinctelor. Cel mult, le poate domoli şi relativiza.
aştepŃi de la tine, de la antrenamente şi de la viaŃa ta. Poate e momentul să Tot aşa, uneori elevul obosit se întreabă: de ce să îndoi genunchii mai mult, de ce
răspundem întrebării: să cobor mâna tocmai până ating solul, de ce să nu execut procedeul într-un mod
mai uşor – de exemplu aplecând corpul şi folosind forŃa braŃelor? De ce să mă
► De ce să facă Aikido toŃi oamenii? chinuiesc să fac varianta mai grea (pentru mine), să muncesc mai mult, când, iată,
Pentru motive personale: spre a obŃine unele, sau toate câştigurile individuale şi reuşesc să-l dobor pe partener şi în modul cum fac eu (aparent mai uşor)?!
colective enumerate mai înainte; pentru a deveni mai conştienŃi şi mai stăpâni pe Răspunsul Artei este clar: pentru că Aikido nu este o metodă de bătaie sau luptă cu
viaŃa lor. altul sau alŃii, ci numai cu tine însuŃi. Cu lenea, păcatele şi dracii tăi personali. De
Pentru interesul comun: spre a deveni indivizi şi cetăŃeni mai buni. Am văzut că: aceea faci Aikido, de aceea ne străduim cu toŃii – ca să ne vindecăm de trufie, să ne
- omenirea se sedentarizează şi pentru supravieŃuire trebuie să facă mişcare; stăpânim instinctele, să ne depăşim animalitatea – cu preŃul oboselii.
- violenŃa se răspândeşte şi toŃi oamenii sunt siliŃi să înveŃe autoapărarea; Rezultă că oamenii se lasă destul de greu atraşi să se apuce de Aikido. În acest
- dar ei sunt în general incapabili să practice o metodă de apărare dură, violentă; scop ei pot fi convinşi fie prin argumente raŃionale, fie momiŃi cu „acadele”
deci rezultă că toată lumea e nevoită să înveŃe o artă marŃială neviolentă. (prezentându-le de exemplu Aikido drept un sistem miraculos de autoapărare, sau
Aikido poate vindeca toate racilele societăŃii moderne: sedentarism, stres, ca un panaceu pentru suferinŃele lor, sau ca o plăcută ocazie de socializare cu sexul
supraalimentare, subdezvoltare, orgoliu, nesimŃire, depresie, nebunie. Aikido opus), sau atraşi de exemplul charismatic al instructorilor. Pe de altă parte, copiii
85
sau tinerii ar putea fi siliŃi să facă Aikido, la fel cum sunt siliŃi să se alfabetizeze. 1.1. DorinŃa de îmbunătăŃire a imaginii (look). Această preocupare este
Mai bine te apuci din timp de Aikido, decât să te trezeşti că nu ştii cum să lămureşti vanitate curată, narcisism, căci pentru orice activitate normală nu e nevoie de
boala, sau necazul, sau duşmanul, să te ocolească. bicepşi umflaŃi sau de un abdomen supt.
S-ar putea să fie prea târziu... 1.2. DorinŃa de a face impresie. Cine are nevoie să se proclame mare şi tare, nu
Un ateu se plimba într-o pădure, admirând frumuseŃile naturii. La un este ceea ce pretinde (sau crede). MulŃi indivizi umblă după tot felul de diplome şi
moment dat, în spatele lui aude zgomote ciudate. Când se întoarce, vede un certificate, care susŃin aberaŃii. Respectivii ştiu că pretenŃiile lor nu pot rezista unei
urs ca-n poveşti: mare, frumos, sănătos şi cu poftă de mâncare. Îngrozit, o ia analize mai atente, aşa că ei descurajează scepticii, susŃinând că n-ar fi politicos să
la fugă, însă ursul avea condiŃia fizică mai bună, aşa că îl urmărea li se ceară dovezi, referinŃe, atestate. Cei cu adevărat valoroşi nu sunt deranjaŃi de
conştiincios... La un moment dat, tipul se împiedecă şi cade. Ursul îl apucă de sceptici, pentru că au cu ce dovedi, aşa cum a făcut şi Iisus cu Toma
un picior şi omul, înebunit de frică, răcni: "Doamneeee, ajută-mă!!!". necredinciosul: “pipăie şi te vei convinge!”.
În clipa următoare, timpul se opri, ursul îngheŃă în poziŃia în care se afla, 1.3. DorinŃa de putere: pe lângă rezolvarea problemei lipsei respectului de sine,
pădurea încremeni, o tăcere mormântală se aşternu peste tot şi o lumină se această motivaŃie caută şi răspunsul la diverse întrebări istorice, filozofice sau
revărsă din cer. Tipul, şocat, auzi o voce bubuitoare: "Toată viaŃa ta Mi-ai personale. Deşi în cantitate mică dorinŃa de putere este ceva bun, învăŃând să te baŃi
negat existenŃa, le-ai explicat şi altora că sunt un mit, ai pus toată creaŃia se dezvoltă un Ego care, în loc să rămână la nivelul minim necesar, se umflă până
Mea pe seama întâmplării cosmice... şi vrei acum să te salvez? Pot eu să cred ce fudulia necenzurată dă pe din afară. În felul acesta se poate ajunge la
că deodată te-ai convertit la CredinŃă?" brutalizarea celor mai slabi. Sunt multe feluri de victime brutalizate: copii de către
Uitându-se emoŃionat la lumină, ateul răspunse: "Ar fi o ipocrizie să pretind derbedeii minori, recruŃi de către gradaŃi, mici întreprinzători de către fisc, tâlhari
că am devenit brusc credincios şi că aş avea vreun drept la izbăvire; dar sau gangsteri, cetăŃeni de către poliŃie sau armată. Întrecerea băieŃilor “de băieŃi”
măcar fă-l pe urs să devină creştin!" este pricina multor conflicte. Chiar dacă unii macho au ceva minte şi se măsoară cu
"Aşa să fie" răspunse vocea. Apoi, lumina dispăru, timpul reîncepu să egali, cei mai mulŃi n-au deloc şi se bucură chinuindu-i pe cei slabi, care le ajung în
curgă, zgomotul pădurii reveni, totul prinse din nou viaŃă. Ursul dădu drumul plasă. Puterea corupe! Deşi Aikido nu ar trebui să convină perverşilor care caută
din gheare ateului, care rămase lat pe sol, apoi îşi împreună labele din faŃă şi adrenalină, în cursul antrenamentelor ei reuşesc totuşi să răstălmăcească uneori
mormăi evlavios: "Doamne, binecuvântează aceste bucate. Amin". Arta conform fandacsiilor lor, explicând doct partenerilor pe care îi torturează
Eu nu cunosc o educaŃie fizică de mase mai bună sau mai utilă ca Aikido. De „justeŃea” mişcărilor cu care îi chinuie.
aceea cred că avem interesul să o folosim cât mai repede, cât mai bine, cât mai mult E interesant de notat că aceleaşi brute sunt considerate „bune”, când cel care face
şi cât mai corect. Numai aşa am putea reuşi să facem faŃă problemelor vieŃii, să aprecierea e de aceeaşi parte a baricadei cu ele, şi „rele” - când evaluatorul se află
generalizăm şi să accelerăm progresul, ajutându-ne unii pe alŃii să devenim cu toŃii de partea victimei.
mai evoluaŃi, mai competitivi, mai fericiŃi, în lumea modernă şi cea viitoare. 2. DorinŃa de siguranŃă fizică. DorinŃa de a învăŃa o artă marŃială numai pentru
Din păcate, societatea în ansamblu nu şi-a dat încă seama de valoarea Aikido, autoapărare personală este o motivaŃie periculoasă, întrucât motivaŃiile imorale duc
astfel că nu au apărut încă (?) motivaŃii comunitare pentru o practică de mase. la rezultate imorale (şi chiar când n-o fac, puterea totuşi corupe). Întrebarea de pus,
Sistemul de învăŃământ oficial nu foloseşte Aikido ca metodă de educaŃie fizică. dar neexprimată de obicei, este: ce vrei să aperi, Eul interior sau cel exterior? Dacă
Pentru ca practica Aikido să se generalizeze, mai ales la tineri, ar fi nevoie să se e vorba de cel interior, atunci metodele de apărare pot fi de natură magică,
înmulŃească mai întâi numărul amatorilor benevoli, lămuriŃi sau convinşi. În al filozofică, religioasă sau şamanică. Deşi multe arte marŃiale tradiŃionale cuprind
doilea rând va fi nevoie de introducerea Aikido în curricula şcolară, la licee şi învăŃături de acest tip, problema conduce spre altfel de soluŃii, ce cuprind: drogurile
universităŃi. psihotrope, comportamentul ritualistic, sau pericolele asociate posedării demonice.
Dacă însă e vorba de protecŃia Eului exterior, motivaŃia ascunsă pentru practicarea
► De ce se apucă oamenii de Aikido? Aikido poate fi lăcomia, frica, furia, dorinŃa sexuală ş.a.m.d.
Motive personale pot fi multe, începând cu satisfacerea „păcatelor biblice”: 3. DorinŃa de a face parte dintr-un grup:
fudulia, invidia, furia, lenea, plăcerea sexuală – sau din contră, pentru ispăşirea lor, 3.1. DorinŃa de a juca teatru: majoritatea oamenilor, cu excepŃia celor bolnavi
până la necesităŃi mai evoluate, specificate de Maslow. Iată câteva motive evidente: mintali, preferă violenŃa virtuală celei reale. Un exemplu sunt filmele de aventuri,
1. Orgoliul este motivaŃia principală deopotrivă a elevilor şi instructorilor, care se dar aproape toate demonstraŃiile publice şi private sunt cam acelaşi lucru: surogat
apucă de o artă marŃială. El se exprimă însă prin dorinŃe mai subtile: de realitate. Dacă e vorba de o simplă distracŃie, atunci păcatul privitorilor este
86
lenea, iar a autorilor lăcomia. Când apare şi sânge, intervine aspectul sadic al 5.1. Curiozitatea: de a afla ce este şi cum funcŃionează un anumit sistem de
plăcerii sexuale. luptă. CâŃiva din curioşi se lipesc, căci descoperă în continuu noi aspecte ale
3.2. ApartenenŃa la un grup: dacă socializarea este voluntară, acestă dorinŃă sistemului, dar alŃii se plictisesc şi pleacă să caute ceva mai excitant.
duce în cel mai bun caz la iubirea de oameni. De obicei însă conduce la 5.2. Plăcerea estetică: mişcările Aikido sunt curgătoare şi graŃioase. Ele sunt
brutalităŃile, abuzurile verbale sau sexuale şi crimele - atât de răspândite în cadrul plăcute şi la privit, şi la efectuarea lor - după ce se depăşeşte neîndemânarea
găştilor, bandelor, militarilor, familiilor. Dimpotrivă, persoanele care fac Aikido au inevitabilă la început. Coordonarea armonioasă a mişcărilor a doi sau mai mulŃi
relaŃii prietenoase şi cooperante atât pe saltea cât şi în afara Dojo. RelaŃiile dintre indivizi produce o coregrafie de mare efect – şi satisfacŃie - artistic.
elevi pot deveni un izvor important de stimulare şi suport social. În practică, orice individ este mânat de mai multe motive deodată. Să mai notăm
4. DorinŃa de autoîmplinire: că în fiecare categorie de motive există posibilitatea manifestării şi a binelui şi a
4.1. Mântuirea prin suferinŃă: mântuirea înseamnă eliberarea cu forŃa, aşa că răului. Aşa că indiferent „de ce” se străduieşte elevul să înainteze pe Calea
mulŃi practică o artă marŃială ca un fel de autobiciuire. Hotarul dintre mântuirea războinicului, până la urmă contează „ce face”, ce dovedeşte în fiecare zi.
prin suferinŃă şi sadomasochism este foarte imprecis. Pe vremuri, un călător străin întâlneşte pe drum un om ce căra cu roaba un
4.2. Eliberarea (iluminarea): mulŃi practicanŃi subliniază capacitatea Aikido de pietroi mare şi-l întreabă ce face. Acesta, obosit şi furios, îl lămuri că seniorul
a promova armonia spirituală interioară a practicantului, a relaŃiilor individului cu local îşi chinuie supuşii, punându-i să facă muncă obligatorie pentru
semenii, sau cu energiile spirituale transcendente. În cazul acestei motivaŃii se caută construirea unei clădiri uriaşe - de care, zice omul, nimeni n-are nevoie, mama
eliberarea sufletului mai mult prin credinŃă decât prin fapte. În teorie, o Artă ei de viaŃă!
marŃială studiată pentru acest scop îi eliberează şi pe elevi şi pe instructori de Merge drumeŃul mai departe şi nu după multă vreme întâlneşte alt om, care
tirania aparenŃelor şi-i expediază pe Calea spre unificarea cu adevărata realitate. căra şi el un pietroi la fel de mare.
Prima treaptă pe această Cale, obligatorie, este învăŃarea priceperii de a distinge - Ce faci? îl întrebă şi pe acesta. Omul îi răspuunse: căştig şi eu o pâine, bine
între fantezii şi realităŃi. Or, din păcate aproape toŃi oamenii sar peste ea. Chiar dacă că am găsit ceva de lucru, ca să-mi pot hrăni familia.
spre vârful muntelui duc multe Căi, şi mai numeroase sunt cele care duc spre - Dar la ce lucrezi?
Greşeală. - Ia, primăria construieşte o biserică mare.
4.3. Plăcerea (pur şi simplu): pe de o parte din cauza endorfinelor (hormonii Drumetul merse mai departe, cugetând la diferenŃa de opinie a celor doi
plăcerii) produse de orice efort fizic, pe de alta din cauza unei înclinaŃii native a oameni faŃă de o aceiaşi situaŃie. Dar curând întâlni un al treilea om, care şi el
unora spre genul de activitate specific Aikido. căra un pietroi la fel de mare.
4.5. Dezvoltarea personală: îmbunătăŃirea sănătăŃii; auto-educaŃie etc. - Ce faci? Întreabă străinul.
MotivaŃia aceasta e cea mai raŃională, dar şi cea mai rar întâlnită. De exemplu, - Cum ce fac, n-ai auzit? se miră cărăuşul.
numeroşi părinŃi şi bunici îşi aduc copiii sau nepoŃii la Dojo şi în continuare stau şi - Ce să aud?
se uită la antrenament, pierd vremea, nu intră şi ei pe saltea. - Păi, noi construim aici cea mai minunată catedrală din toată Ńara. De mult
Un pescar, agasat de chibiŃul care-i stătea de vreo două ore în spate ne străduim să adunăm bani pentru ea. Şi acuma, în sfârşit ne-a ajutat Cel de
urmărindu-l cu multă atenŃie, i se adresează: “vă place aşa mult pescuitul?’. Sus, am pornit-o. Împreună cu seniorul, toată lumea din Ńinut contribuie la
“Grozav de mult” răspunse chibiŃul. realizarea acestei biserici, care cum poate. Eu şi alŃii cărăm pietre, alŃii ridică
“Atunci, de ce nu vă apucaŃi de pescuit?”. zidurile, unii mai pricepuŃi sculptează şi tot aşa. MulŃumec lui Dumnezeu că am
“Păi”, fu răspunsul, “n-am nici răbdare, nici timp”... apucat să trăiesc bucuria asta. Să vii negreşit s-o vezi când va fi gata, o să fie
Eliberat de constrângerile oricărui sport competiŃional, Aikido permite elevului să adevărată minunăŃie şi noi toŃi vom fi fericiŃi.
se concentreze asupra răspunsurilor personale la provocările fizice şi asupra Fiecare găseşte în Aikido ce caută, mai bine zis găseşte ce aduce, la fel ca în
capacităŃii de a stabili relaŃii constructive cu ceilalŃi oameni. Cum spunea O Sensei: hanurile spaniole de pe timpuri, sau în refugiile montane de azi - unde găseşti
adevărata victorie e numai asupra ta însuŃi. Dojo oferă un spaŃiu protejat, în care adăpost, dar de mâncat ai doar hrana (şi căldura sufletească) adusă de-acasă.
fiecare îşi poate descoperi, analiza şi dezvolta capacitatea proprie de nobleŃe şi Aikido înseamnă mişcare, deci necesită consumul conştient al unui efort fizic şi
josnicie, de linişte şi agitaŃie, de concentrare şi neatenŃie. mintal propriu. Înseamnă transpiraŃie proprie şi nu poate fi practicat ca un spectator,
5. DorinŃa de a înŃelege mai bine Lumea de către un delegat, înlocuitor cu procură. Până la urmă, la fel ca în viaŃa adevărată,
87
cum îŃi aşterni - aşa dormi. Toate pilele, sforăriile, eschivele, cu care încerci să Dobândirea cu ajutorul Aikido a iubirii sau armoniei între oameni, a sănătăŃii sau
înşeli viaŃa - se întorc până la urmă împotriva ta. Dacă nu-Ńi faci singur, n-ai! a demnităŃii – sunt acŃiuni similare ascuŃirii cuŃitului sau perfecŃionării unei limbi
Elevul pasionat de Aikido e invidiat de cunoscuŃi, care îl consideră norocos că străine (scopuri intermediare), nu însă Ńeluri principale. Aikido nu-Ńi dă de mâncare.
are timp şi putere să mai facă „sport”. În realitate, exerciŃiul e la îndemâna oricui! Oamenii sunt siliŃi să-şi câştige pâinea şi să caute alte Ńeluri în viaŃă, eventual un
Nu e nevoie decât să consideri antrenamentul la fel de necesar ca şi mâncarea. Iar scop comun, de grup, spre care să se îndrepte folosind Aikido.
contactul cu un profesor bun te poate împinge spre performanŃe captivante:
căutarea eficacităŃii optime, respectul pentru celălalt... ► De ce se lasă oamenii de Aikido?
Aikido nu transformă elevul într-o maşinărie de luptă, ci îi oferă mijlocele fizice Din păcate, sunt mulŃi cei care „miros” Dojo şi apoi nu mai calcă pe acolo.
şi mentale cu care să-şi atingă scopul – oricare ar fi acela. Spre deosebire de artele Motivele pot fi: lenea, lipsa de răbdare, teama de efort, insatisfacŃia că nu apar
marŃiale violente, care măresc încrederea de sine a elevului dar totodată încurajează „vânătăi” după un antrenament şi multe altele. Cauza mai profundă o constituie
şi aroganŃa produsă de puterea dobândită, Aikido îi dă liniştea sufletească bazată pe însă faptul că nimeni nu doreşte să se civilizeze de bună voie.
convingerea că se poate apăra fără a fi nevoie să-l distrugă pe agresor.
Indiferent că practici sau nu Aikido, poŃi să înveŃi sau să munceşti o viaŃă întreagă
fără a fi sigur că atingi iluminarea. Această perspectivă nu are de ce să dezarmeze 5.11. Proiectul : În fiecare şcoală românească – un Dojo!
practicantul, împingându-l să renunŃe la efortul cerut de cunoaşterea şi
perfecŃionarea sinelui. Fie că se apucă de Aikido din cauze spirituale sau din cauze Cum se poate face o educaŃie generală mai bună?
corporale – ambele sunt o motivaŃie la fel de bună. Adevărata problemă e Cum putem avea educatori mai buni?
perseverenŃa! Câştigul pentru sănătatea deopotrivă mintală şi corporală justifică cu Am văzut că Aikido poate contribui substanŃial la rezolvarea acestor probleme.
prisosinŃă efortul necesar participării regulate la antrenamente, fără a alerga însă De aici rezultă oportunitatea răspândirii aceastei educaŃii fizice pe scară cât mai
după eficacitate tehnicii şi nici a te speria de cei mai tari ca tine. mare. Desigur, alături de alte învăŃăminte strict necesare oricărui tânăr (şi adult):
MulŃi practicanŃi Aikido nu vor să obŃină gradaŃii mai mari (mai mulŃi dani), ci capacitatea de deplasare (alergare, sărituri, căŃărare, înot, ski etc), capacitatea de
urmăresc schimbarea modului lor de viaŃă. Centurile colorate sau negre reprezintă autoapărare, capacitatea de a acorda primul ajutor etc. Dar e foarte greu să atragi
doar o apreciere a experienŃei şi priceperii purtătorului. Ca orice acŃiune tinerii să facă sport de bună voie, practic imposibil, deoarece educaŃia lor de până
omenească, şi aceasta poate fi greşită. GradaŃia nu poate măsura caracterul şi acum a fost greşită.
valoarea omului, ci doar îndemânarea lui de a răspunde la un examen. Care, în SoluŃia cea mai bună pentru generalizarea practicii Aikido este introducerea ei
cazul centurilor colorate verifică memoria candidatului, iar pentru gradaŃiile dan – ca materie de studiu obligatorie în gimnazii, licee, şcoli postliceale şi universităŃi –
calitatea mişcărilor. In fond, pe saltea există numai instructori si elevi. Nu te lăsa atât pentru elevi sau studenŃi, cât şi pentru cadrele didactice. Printr-o astfel de
orbit de onoruri sau de laude. reformă curiculară s-ar putea rezolva foarte multe probleme de fond care afectează
Aikido foloseşte oricui, nu doar câtorva centuri negre. Ea este o sculă cu care atât învăŃământul actual cât şi societatea în ansamblu, putând chiar apare o speranŃă
putem obŃine numeroase foloase pentru viaŃa noastră, dacă VREM aceste foloase şi pentru viitor.
dacă FACEM ceva pentru a le căpăta. Rezultatele sunt proporŃionale cu efortul şi Aikido este o activitate educativă de folos public care trebuie finanŃată de stat!
entuziasmul investite în antrenamente. Orientalii susŃin că pentru succesul lecŃiei, e Punerea în practică a Proiectului: „un Dojo în fiecare şcoală românească” pentru
nevoie şi ca elevul să vrea să înveŃe, sau: când elevul se coace, apare învăŃătura generalizarea Aikido educativ în şcoli, ar necesita un mare număr de instructori, sau
(profesorul). Timpul le drege pe toate; dar noi ne închipuim că nu mai avem timp! reciclarea profesorilor de sport. Acest aspect constituie cea mai mare problemă
Pentru progres e nevoie de echilibru, înŃelegere, educaŃie, muncă şi răbdare. Nu practică. Cealaltă dificultate ar fi apariŃia unui Dojo (vezi # 9.2) în fiecare şcoală,
poŃi da ceva unui om nepregătit să-l accepte. Strici orzul pe gâşte. De aceea uneori dar asta nu înseamnă o construcŃie nouă, conform arhitecturii tradiŃionale japoneze.
răspândirea Aikido începe cu re-educarea noilor elevi, frecvent lipsiŃi de cele mai E bună orice sală de sport existentă şi funcŃională, pentru că un Dojo nu e un moft
elementare noŃiuni de logică şi civilizaŃie, de vitalitate şi îndemânare fizică. exotic, ci doar o simplă încăpere în care se face o educaŃie corectă şi serioasă, cu
Deoarece asigură educaŃia şi dezvoltarea tuturor componentelor fiinŃei omeneşti: ajutorul transpiraŃiei. Este adevărat că sunt necesare saltele, care să poată fi strânse
corp – minte – suflet, Aikido influenŃează în bine şi sporeşte întreaga viaŃă a sau desfăşurate conform programului şi necesităŃilor. În susŃinerea conceptului de
elevului. Dar nu este un scop în sine (deşi poate fi unul, pentru profesorii sport şcolar cu caracter utilitar, sigur că în orice Dojo şcolar se pot învăŃa sau
profesionişti), ci o sculă, ca matematica, sau priceperea de a utiliza calculatorul. practica şi alte arte marŃiale, nu doar Aikido!
88
Practicând Aikido, tinerii ar putea profita de numeroasele avantaje enumerate mai de 7 ani, căci protejarea partenerului de antrenament e de la sine înŃeleasă.
înainte, desvoltându-şi o minte sănătoasă într-un corp sănătos. Pe lângă efectul Practic copiii se antrenează separat de adulŃi, deoarece lecŃiile lor includ mai multe
sanogen şi educaŃia multilaterală, mulŃi adolescenŃi vor afla că pe lume mai există şi jocuri, corespunzător nivelului diferit de dezvoltare mintală.
altceva decât mobil, calculator, modă, vodcă ori manele, iar alŃii pot găsi un scop în După ce înaintezi în vârstă şi vechime pe Tatami, poŃi continua antrenamentele
viaŃă: să-şi ajute semenii. chiar dacă n-ai ajuns să-Ńi însuşeşti până în fundul sufletului ideea de iubire
La fel, cadrele didactice ar profita şi ele atât din punctul de vedere personal dezinteresată, iar dacă Ńi-ai însuşit-o şi a devenit o a doua natură - nu te mai poŃi
(sănătate corporală şi mintală), cât – mai ales – din punctul de vedere profesional. deosebi şi despărŃi de „Cale”. Câtă vreme trăieşti şi mădularele te duc, poŃi practica
Disciplinarea elevilor datorită studierii Aikido ar fi de mare folos pentru procesul cu o intensitate mai scăzută, ca minunată gimnastică de întreŃinere pentru sănătate.
de învăŃământ. In plus, exerciŃiile fizice practicate împreună de profesori şi elevi ar Antrenamentul spiritual nu cunoaşte oprelişti la orice vârstă. Chinezii spun: omul
crea între tineri şi adulŃi relaŃii de colaborare nemaiauzite, stabilindu-se o învaŃă 20 de ani, apoi munceşte 20 de ani, apoi conduce pe alŃii 20 de ani, iar
solidaritate umană (biologică) fericită pentru rezultatul şcolarizării unora şi viaŃa restul vieŃii caută adevărul... Adeseori practicanŃii bătrâni sunt pilde mobilizatoare
profesională a celorlalŃi. Ce elev ar mai avea curajul să nu respecte la ore o şi educative pentru elevii tineri, iar aceştia îi stimulează pe vârstnici prin
profesoară de chimie, sau de desen, care are şi centură neagră? intensitatea execuŃiilor. Se cunosc numeroase cazuri de experŃi care au practicat
Există destule exemple de succes practic în acest sens: vezi modelul şcolilor până la moarte, un exemplu fiind şi O Sensei. Sunt greu bătrânii de urnit, dar când
japoneze (cu Dojo-uri de Kendo şi Judo); modelul şcolilor engleze sau al celor pornesc, sunt greu de-oprit!
daneze (# 3.2.2) în care sportul e materie de bază; modelul armatei engleze (vezi # La concertul extraordinar susŃinut cu prilejul împlinirii vârstei de 75 ani şi
4.4) şi al celei americane (vezi # 13.1) în care nu există burtoşi. aniversării a 70 de ani de activitate pe scenă, marele pianist Elman a fost
Dar modelele străine nu ajung, este evident că mai trebuie şi o însemnată întrebat ce diferenŃă constată între primul concert, dat la 5 ani, şi cel de acum.
contribuŃie locală, de: înŃelepciune, altruism, pricepere, voinŃă, credinŃă, „Nici o diferenŃă” a răspuns el. „Şi atunci şi acum, lumea mi-a spus: ce bine
competenŃă, viziune pedagogică şi politică, entuziasm, şi mai ales de patriotism. cânŃi pentru vârsta ta!”.
Aikido educativ trebuie să devină materie obligatorie de studiu, NU opŃională. Însă măestria e greu de atins. E nevoie de eforturi şi sacrificii greu de imaginat,
Exemplul cursului opŃional de Aikido, introdus de Universitatea din Bucureşti aproape de neacceptat pentru un om normal. Dar cel ajuns până aici va continua,
(Centrul de arte marŃiale) dar neagreat de studenŃi, din cauza efortului mintal şi pentru că nu mai are încotro.
corporal necesar (de valoare medie, dar total neobişnuit pentru majoritatea Plus că rezultatul poate veni uneori tocmai când omul şi-a pierdut orice interes.
tinerilor), constituie un argument în acest sens. Pe de altă parte, câŃi copii învaŃă CâŃiva pensionari stăteau de vorbă în parc despre succesele din cariera lor.
benevol aritmetica sau gramatica? Pe lângă ei trece o tânără frumoasă. Unul din pensionari comentează: „pe
Între practica benevolă şi cea forŃată este o mare diferenŃă. Aikido educativ impus vremuri, ce-aş fi mângâiat-o!”. Altul: „eu aş fi sărutat-o cu foc!”.
în şcoli este un fel de „bătaie” educativă dibace, o facere de bine cu forŃa. Al treilea: „da’, parcă mai era ceva de făcut?”.
Budhismul susŃine că salvând pe cineva devii responsabil de viaŃa lui, eşti obligat Adeseori, cei mai mari maeştri nu se deosebesc de oamenii obişnuiŃi. Ei servesc
să porŃi şi crucea ta şi pe a lui (sau mai pe româneşte: facerea de bine e f....e de la crearea printre cei din jur a condiŃiilor favorabile pentru transmiterea mai departe
mamă). Totuşi, obligativitatea Aikido pare singura soluŃie practică pentru a cunoştinŃelor secrete. łelul de atins şi adevărul de înŃeles nu sunt totdeauna
redresarea degradării morale şi corporale a tinerilor. Măcar de s-ar concretiza, că evidente. Eficacitatea reală este cel mai adesea secretă şi ascunsă, uneori cu
precis se vor oferi destui să preia „vina” acestei faceri de bine! intenŃie, căci cel care deŃine culmea adevăratei măestrii se joacă cu ea, prefăcându-
se că nu s-ar pricepe.
Pe vremuri, un tânăr învăŃase arta trasului cu arcul şi dorea să devină
5.11. Până când se practică? campion în acest domeniu. După ce a terminat ucenicia la diverse şcoli, s-a
retras în singurătate pe un munte, pentru a se antrena în linişte şi a medita.
Până ce moartea vă va despărŃi, ca pe cei căsătoriŃi. Au trecut câŃiva ani de sihăstrie şi arcaşul a considerat că a ajuns la vârful
Aikido poate fi început, învăŃat şi practicat fără deosebire de sex, constituŃie măiestriei, aşa că a coborât între oameni şi a pornit spre casă. Oprindu-se la
fizică, stare de sănătate - de la o vârstă fragedă până la cea mai avansată etate. Nu un han, intră în vorbă cu alt drumeŃ şi-i povesti cele ce făcuse. Acesta îl întrebă:
are contraindicaŃii sau efecte nocive. Nu există limite şi în principiu, nici cât de priceput ai ajuns la trasul cu arcul? Păi, zise arcaşul, vino să-Ńi arăt.
diferenŃieri pe motiv de vârstă. O persoană de 70 de ani se poate antrena cu un copil
89
Ieşiră afară şi văzând el o pasăre care zbura sus în înaltul cerului, de nici nu
se vedea bine, încordă arcul, trase şi săgeata nimeri pasărea.
Bravo! se entuziasmă privitorul.
Ei, ce zici, oare poate face cineva mai bine? întrebă încântat arcaşul.
Proaspătul cunoscut se gândi puŃin, apoi zise: eu ştiu un alt arcaş mai
priceput ca tine, din Ńinutul vecin.
Cum se poate aşa ceva? se minună omul nostru.
Tulburat şi întărâtat din cale-afară, porni la drum să-l cunoască pe acest
maestru. Ajunse la el şi-i povesti tot, rugându-l să-i arate şi lui cum trăgea cu
arcul. Binevoitor, maestrul ieşi în curte şi arătă o pasăre care zbura sus în
înaltul cerului, de nici nu se vedea. Apoi, fără a pune o săgeată încordă arcul,
ochi şi slobozi coarda: pasărea căzu fără s-o fi atins nimic vizibil.
BineînŃeles că omul nostru rămase cu gura căscată şi îl felicită pe maestru,
apreciind că desigur el este cel mai mare specialist din Ńară în trasul cu arcul.
Acesta însă răspunse: nu sunt eu acela, eu încă mai studiez, mai mare
specialist este profesorul meu.
Vai de mine, întrebă tânărul, dar ce poate face acela mai minunat decât
dumneata? Cum trage acela cu arcul?
Ei bine, spuse maestrul, profesorul meu a aflat tot ce se putea despre Arta asta
şi acuma nu se mai ocupă de trasul cu arcul…

Dar ia să vedem: „ce vrea Aikido”?


90
noua orânduire (de tranziŃie) instaurată de ocupanŃi, cinstea şi integritatea aveau
o mult mai mică valoare decât în vechea lume a samurailor.
Acest transfer de know-how impus de situaŃie n-a decurs în cele mai bune
condiŃii. Multe din adevăratele înŃelesuri şi învăŃături mai adânci ale Aikido – ca şi
ale Budo în general, nu au fost predate ori s-au pierdut, pe de o parte din cauza
6. Aikido pentru suflet: etica zâmbrelor profesorilor, iar pe de alta din cauza elevilor care erau entuziaşti,
întreprinzători şi poate chiar de bună credinŃă, dar total pe dinafara culturii şi
mentalităŃii samurailor.
6.1. Etica artelor marŃiale Pentru a cunoaşte ansamblul unei Arte marŃiale tradiŃionale e nevoie să nu ne
6.2. Etica faptelor oprim la aspectele ei exterioare, la tehnicile de luptă mai mult sau mai puŃin
6.2.1. PoliteŃea (Reigi) eficiente, mortale etc., la transpiraŃia doar a corpului. Studiul trebuie dus mai
6.2.2. Modestia (Kenson) departe, pentru a redescoperi şi valorifica principiile morale care stau la baza
6.2.3. Respectul (Sonkei) ÎnvăŃaturii respective, spre a le însuşi apoi cu transpiraŃie şi gândire personală, ca să
6.2.4. Încrederea (Shin) devenim prin purtare şi intenŃii nişte “nobili” ai societăŃii noastre. NobleŃea nu
6.2.5. Loialitatea (Chujutsu) înseamnă avere sau onoruri, ci purtări elegante, chiar artistice, în orice împrejurare
6.2.6. Corectitudinea (Gi) sau îndeletnicire din viaŃă, plus o relaxare neforŃată şi creativă. Încrâncenarea,
6.3. Etica gândirii goana (actuală ...) după succes, eficacitate, avere, diplome, gradaŃii – e o dovadă de
6.3.1. VoinŃa primitivism, barbarie, înapoiere.
6.3.2. RezistenŃa, perseverenŃa şi răbdarea Criza lumii actuale este o criză morală. Este obligator să nu mai căutăm alte
6.3.3. Curajul explicaŃii şi să înŃelegam această realitate, că fiecare suntem în acelaş timp părtaş şi
6.3.4. Omenia (Jin sau Nin) făptaş, de asemenea şi faptul că pentru rezolvarea ameninŃării trebuie folosite
6.3.5. Onoarea (Meiyo) soluŃii neobişnuite. Omul alcătuit din corp-minte-suflet nu poate fi vindecat (doar)
6.3.6. Cunoaşterea (Chi) cu vorbe! Vindecarea morală trece prin vindecarea corpului.
6.4. Iubirea de oameni (Filantropia) Orice amânare a recunoaşterii acestei realităŃi, orice încercare de tăierea firului în
6.5. Alte izvoare de reguli morale Budo patru, prin analize şi vorbărie – pentru evitarea sau îndulcirea „pilulei” efortului
6.5.1. Regulile lui Musashi fizic – nu va fi decât o pierdere de timp, care poate duce numai la adâncirea crizei
6.5.2. Crezul samuraiului şi chiar la auto-distrugere.
6.5.3. Regulile lui Funakoshi Lipsa moralităŃii şi degenerarea biologică sunt două boli mortale de care
6.6. Deontologia instructorului omenirea civilizată suferă cu ne-simŃire (aceasta fiind poate a treia boală). Aikido le
6.6.1. Codul de purtare pentru antrenor poate vindeca pe toate.
6.6.2. ForŃa exemplului personal Aikido pentru suflet înseamnă o pregătire morală. Ea constă din însuşirea unui
anumit fel de a judeca lumea, de a folosi în scopuri nobile cunoştinŃele sau
deprinderile acumulate, adică de morala gândirii şi faptelor, de atitudinea faŃă de
Să devenim noi înşine schimbarea pe care lume. Această învăŃătură se obŃine prin meditare asupra modului în care relaŃia
am vrea s-o vedem la alŃii (Mahatma Ghandi) fiecăruia cu Dumnezeu şi cu lumea îi va determina în continuare relaŃiile cu ceilalŃi
Ocidentalii au început să studieze Aikido în perioada de după al doilea război oameni şi cu mediul înconjurător.
mondial, când japonezii erau (încă) plini de ură la adresa învingătorilor. Dar poate NoŃiunea de suflet se referă de obicei fie la viaŃă (când se leagă de bioenergie sau
că fără ocupaŃia americană japonezii n-ar fi desecretizat Aikido, spre a deveni de respiraŃie), fie la morală (comportare etc.). Primul aspect este tratat în #8, al
accesibil străinilor (Gaijini). Aşa că tot răul (unora) spre bine (pentru alŃii…). doilea în continuare. Am văzut că:
Străinii au putut învăŃa arte marŃiale pentru că foştii aristocraŃi niponi erau siliŃi Aikido total = Efort fizic + Gândire optimistă + EducaŃie civică+
de împrejurări să-şi vândă cunoştinŃele ca să poată supravieŃui. MulŃi din ei + InstrucŃie militară + EducaŃie morală + Control Ki + Iubirea de oameni.
pierduseră în bombardamente toată averea şi nu-şi puteau câştiga în alt fel o pâine,
din cauza incompetenŃei şi naivităŃii în domeniul afacerilor de tip american. Căci în
91
Aikido pentru suflet se ocupă de ansamblul componentelor: caută faimă; chiar oamenii deştepŃi preŃuiesc şi ei voinŃa; înŃeleptul însă
“Gândire optimistă + EducaŃie civică + EducaŃie morală + Iubirea de oameni”. iubeşte esenŃa”.
Putem zice că simplitatea înseamnă claritate, iar puritate înseamnă
nevătămarea minŃii originare. Cel ce a reuşit să încorporeze puritatea şi
6.1. Etica artelor marŃiale simplitatea în gândurile şi faptele sale poate fi numit “om adevărat”.
vezi [20], [22], [33], [37] EducaŃia morală înseamnă formarea unui caracter bun. Caracterul bun este
Ce Ńie nu-Ńi place, altuia nu face! capacitatea de a face fapte bune, adică altruiste. Caracterul rău este însuşirea
Printre altele, o Artă marŃială îl învaŃă pe elev tehnici de luptă deosebit de omului de a fi egoist şi a se gândi numai la satisfacerea nevoilor şi instinctelor sale
eficiente, care pot fi folosite la fel de bine pentru scopuri bune - sau rele. Dacă nu personale. Din punctul de vedere al moralei, caracterul este trăsătura esenŃială a
ştie ce e corect şi ce e incorect, dacă nu distinge diferenŃa dintre aceste noŃiuni, individului, de la care decurg majoritatea celorlalte carateristici ale purtării.
elevul riscă să devină o fiară inconştientă şi periculoasă pentru semeni. Fără o Artele marŃiale japoneze au fost puternic influenŃate de doctrina budhistă Zen.
călăuză morală care să-i conducă purtarea şi să cenzureze Ńelul pentru care foloseşte Încă din secolul 12 budhismul importat din China s-a înrădăcinat în Japonia şi a
ştiinŃa dobândită, omul învăŃat este mai rău decât cel neştiutor pătruns printre samurai. Caracteristicile budhismului Zen sunt: acŃiunea spontană şi
Scopul întregii străduinŃe în vederea civilizării oamenilor este dispariŃia purtărilor fără intenŃie; refuzul total al oricăror reguli dogmatice; refuzul oricărei autorităŃi
imorale, adică dispariŃia Ego-centrismului, neutralizarea Eu-lui. Dificultatea exterioare şi valorizarea experienŃei interne personale.
comportării morale constă în respectarea intereselor celorlalŃi (raŃiunii) înaintea Spiritul învăŃăturii Zen a dus la transformarea vechilor meserii războinice, din
celor personale (instinctelor). Drumul spre desăvârşire este marcat de îndemnul activităŃi violente în Arte marŃiale educative, care pe lângă eficienŃa în luptă se
“gândeşte şi munceşte (cu cap)”, prin care individul ajunge să se antreneze mereu, preocupau de căutarea cunoaşterii de sine.
să-şi perfecŃioneze trăsăturile corporale, mintale şi spirituale, fără încetare, până Datorită influenŃei Zen a apărut Bushido – Calea samuraiului (războinicului). În
devin corecte. felul acesta Arta marŃială a devenit o metodă de împlinire spirituală ce cuprinde
În cartea Zhuangzi, apărută acum vreo 2000 de ani în China, sunt date educarea şi dezvoltarea unor înalte calităŃi corporale şi morale. Bushido se referă
următoarele sfaturi surprinzător de actuale: mai mult la morală, nu la tehnică, deoarece din punctul de vedere al eficienŃei, toate
Cumpătarea, blândeŃea, liniştea, calmul, golul (mintal), ne-existenŃa şi ne- Artele marŃiale erau considerate la fel de bune. Prin ridicarea deasupra simplei
acŃiunea – iată rădăcinile Cerului şi Pământului, materia Căii şi a virtuŃii. meserii, Bushido caută să elibereze omul de fudulie, îl ajută să dobândească o
De aceea înŃeleptul se sprijină pe ele şi în felul acesta se umple de pace şi atitudine spirituală caracterizată de linişte şi calm. Un rezultat important este lipsa
linişte interioară. Dacă era împăciuitor şi nepăsător, devine echilibrat şi blând. fricii sau îngrijorării şi în felul acesta o maximă stăpânire de sine. Sunt legendare
Ca urmare, el nu va mai avea temeri sau griji şi nu va mai fi o victimă a simŃul datoriei şi curajul samurailor – care mergeau până la sinuciderea de onoare.
influenŃelor vătămătoare. Astfel virtutea îi rămâne întreagă şi spiritul
netulburat. ► De la supravieŃuire - la etică.
Necazul şi bucuria rezultă din deformarea integrităŃii; fericirea şi furia ÎnvăŃătura Bushido s-a concretizat sub forma unui Cod de reguli, bazat pe
constituie abateri faŃă de Cale; preferinŃele şi antipatiile sunt greşeli şi scrierile chinezului Confucius de acum vreo 2500 de ani. Chiar dacă în cursul
neîmpliniri ale minŃii. Când mintea se eliberează de orice teamă sau bucurie, se istoriei preceptele lui Confucius au fost adesea răstălmăcite tendenŃios, cu scopul
ajunge la culmea integrităŃii. Mintea întreagă şi nestrămutată reprezintă păstrării privilegiilor autorităŃilor, ele reprezintă un sâmbure esenŃial al
culmea liniştii şi calmului. Când nimic nu mai poate tulbura gândirea se atinge înŃelepciunii din toate timpurile, fără vârstă şi fără moarte. Codul Bushido stabileşte
culmea golului (mintal). Când gândiri nu i se mai opune nimic se atinge culmea un ansamblu de calităŃi ce caracterizează omul adevărat, în sensul nobil al
purităŃii, a absolutului. cuvântului. Aceste condiŃii morale urmăreau încurajarea unor relaŃii sociale şi
Calea purităŃii şi a simplităŃii înseamnă aşadar respectarea şi apărarea politice armonioase între membrii societăŃii de atunci, separaŃi de convenŃiile
minŃii. Deci urmeaz-o cu grijă, să nu o scapi vreodată din vedere. În felul sociale în nobili şi oameni simpli.
acesta vei deveni una cu Dumnezeu, vei pătrunde în marea ordine a Cerului şi i La început Codul Bushido era transmis oral, dar pe la 1700 a apărut sub forma
te vei alătura. unei cărŃi vestite numită Hagakure, care conŃine peste 1300 de reguli practice de
Aproape toŃi oamenii au slăbiciuni. Un proverb spune: “majoritatea comportare şi numeroase snoave cu tâlc. Codul onoarei samurailor a devenit în
indivizilor aleargă după câştigul material; învăŃaŃii, cât ar fi de incoruptibili, scurt timp regula de gândire pentru întregul popor japonez. Nici o altă preocupare
92
sau moştenire culturală nu a marcat la fel de puternic viaŃa şi gândirea japoneză Cu lămurirea a ce e bine şi ce e rău se ocupă morala (buna purtare raŃională,
actuală cum a făcut-o Codul Bushido. Până în zilele noastre regulile Bushido sunt motivată de gândire) şi etica (însuşirea moralei până devine instinctivă).
încorporate în numeroase metode de antrenament şi constituie un factor de bază al Virtutea este o capacitate dobândită de om, de a face binele. VirtuŃile sunt o forŃă
multor Arte marŃiale japoneze. Şi Aikido îşi trage seva morală tot din el. a umanităŃii.
Ce susŃine Bushido? Nu ne naştem virtuoşi, ci devenim aşa prin educaŃie. Virtutea presupune a acŃiona
Conform gândirii tradiŃionale, toate lucrurile acŃionează în cadrul lor natural. de bunăvoie, aşa că idea de datorie (obligaŃie) şi virtutea tind să evolueze în
Fiecare lucru sau fiinŃă din natură are o Cale sau o predispoziŃie a sa: câinele să proporŃie inversă. De exemplu, cel care face daruri de bunăvoie, dar împotriva
latre, copacul să facă umbră, apa să curgă ş.a.m.d. Armonia cu Natura se realizează înclinaŃiilor sale, nu devine mai generos – ci rămâne un egoist, un avar mai luminat.
doar urmând Calea. ToŃi şi toate îşi urmează inevitabil Calea – cu excepŃia omului. Pentru veritabilul om de omenie, cadourile şi binefacerile nu sunt o constrângere.
Numai omul e în stare să aleagă dacă să-şi urmeze Calea sau nu. Din cauza Dar nu a existat vreodată virtute fără oarecare constrângere (aşa ceva ar fi
îndepărtării de Natură, omul ia aparenŃele drept realitate şi umbra drept obiect, se sfinŃenie), şi nici supunere oarbă totală faŃă de datorie fără o urmă de virtute (asta ar
depărtează de natura lui adevărată, îşi raŃionalizează acŃiunile, îşi pierde încrederea fi o moralitate fără bunăvoinŃă, fără iubire). Aşa că oamenii oscilează între diverse
în el, devine nesimŃit, imoral şi până la urmă nefericit. Pentru a reveni la normal nivele de virtute, de la cea exclusiv morală (raŃională, din datorie) la cea etică (de
omul trebuie să se „trezească” şi să-şi urmeze adevărata conştiinŃă. Treaba e grea, bunăvoie, cu bucurie). A acŃiona bine înseamnă să faci ceace se face (politeŃea),
pentru că “ochii” omului nu mai văd bine. apoi ceea ce trebuie făcut (morala), şi în sfârşit, să faci ce se cere, oricât de puŃin Ńi-
O soluŃie pentru trezire este confruntarea cu o sperietură mare, de exemplu ar place (etica). Sau, cum zice religia: de la ortodoxie (gândire corectă) la
pericolul de moarte pe câmpul de luptă, sau, în lipsa acestuia, o situaŃie echivalentă ortopraxie (fapte corecte), apoi la ortocardie (fapte bune făcute din inimă).
recreată în Dojo. Din punctul de vedere al moralităŃii, virtuŃile sunt necesare doar atunci când
Heiho wa heiho nari – este o expresie japoneză care înseamnă că războiul şi lipseşte dragostea.
societatea funcŃionează după aceleaşi legi naturale, pentru că ambele sunt făcute de Dar scopul suprem al educaŃiei caracterului bun era ca respectarea virtuŃilor să nu
oameni. Aşadar, cei ce studiază legile războiului – o Artă marŃială – studiază mai fie o obligaŃie, ceva adăugat propriei purtări impulsive, ceva impus de voinŃă
inerent şi funcŃionarea omului şi a societăŃii. Deci studiul unei arte marŃiale este cu ajutorul minŃii. EducaŃia şi antrenamentele specifice urmăreau transformarea
mai mult decât studierea metodelor de luptă. individului până ce virtuŃile devin instinctive, chiar modul de gândire normal al
"Heiho wa heiho nari" ne reaminteşte că practicarea unei arte marŃiale este o samuraiului. Ele ajungeau să fie respectate de la sine, cum susŃinea şi Musashi: "(să
interacŃiune socială, şi orice Dojo este un microcosm, un model al lumii. Ceea ce ajungi) să te porŃi oricând la fel ca în Dojo – iar în Dojo să te porŃi aşa cum faci în
învăŃăm în Dojo unul de la celălalt se poate aplica la fel întregii lumi. viaŃa de zi cu zi". (Antrenează-te ca şi când ai lupta pe viaŃă şi pe moarte; luptă-te
Antrenamentul îŃi dă posibilitatea să înŃelegi ce e viaŃa, conflictul, interacŃiunea ca şi când te-ai antrena).
umană, societatea în general, ce e cu oamenii şi ce e cu tine. Etica Budo are două laturi:
Moralitatea înseamnă să-Ńi respecŃi conştiinŃa adevărată, singura care poate să te Etica faptelor, caracterizată prin: politeŃe, modestie, respect, corectitudine,
împace cu tine însuŃi şi să te readucă pe Calea ta naturală. Dacă îŃi respecŃi Calea, încredere, loialitate.
vei fi în armonie cu restul Universului şi toate acŃiunile îŃi vor fi corecte de la sine. Etica gândirii, bazată pe următoarele virtuŃi:
Fără moralitate, dacă nu respecŃi Calea, armonia cu propriile forŃe nu se realizează, - de bază (clasice): voinŃă, rezistenŃă, perseverenŃă, răbdare, curaj, milă, onoare,
şi oricât de mult te-ai antrena rezultatele vor fi slabe. cunoaştere,
Aşadar, aspectele corporal şi spiritual ale unei arte marŃiale sunt complementare - suplimentară (introdusă de O Sensei): iubirea de oameni.
şi strâns legate, nu pot fi separate. Nu se poate obŃine eficienŃa sau performanŃa Artele marŃiale serioase, devenite Căi educative, urmăresc ridicarea şi iluminarea
corporală supremă DECÂT respectând şi antrenând totodată sufletul şi mintea în omului pentru a-l face omenos şi responsabil, capabil şi tolerant. Profesorii şcolilor
dobândirea moralităŃii. tradiŃionale socoteau etica drept partea cea mai importantă a învăŃăturii pe care o
Oamenii au două feluri de minte: una condusă de emoŃii, cealaltă condusă de predau ei şi criteriul fundamental pentru evaluarea elevilor. În lumea Budo se
raŃiune, logică şi înŃelepciune. De obicei, nereuşita îndeplinirii unei anumite acŃiuni considera că performanŃele elevului nu depind de muşchii săi, ci de calităŃile
se datorează faptului că mintea emoŃională a dominat gândirea raŃională. Scopul morale şi felul de a gândi. Succesul elevului însemna devenirea lui ca Om, nu ca
oricărei Căi este autoeducarea şi disciplina liber consimŃită. performer sau campion. (Precizez că şcolile de arte marŃiale care produceau
luptători profesionişti: soldaŃi, mercenari, paznici etc. funcŃionau după alte reguli,
93
singurul scop al instrucŃiei lor fiind producerea unor soldaŃi eficienŃi şi ascultători, buchisirii alfabetului, tablei înmulŃirii şi istoriei antice. Un exemplu dintr-o mie:
indiferent de ce şi cum gândeau). învăŃarea programării calculatoarelor înainte de însuşirea cinstei şi obligaŃiilor
De aceea profesorii studiau vreme îndelungată cu atenŃie pe noii veniŃi la şcoală, cetăŃeneşti, duce, printre altele, la proliferarea hackerilor, crackerilor, carderilor,
până se convingeau care din ei vor corespunde standardelor de moralitate şi care phrackerilor şi altor piraŃi ai Internetului.
nu. Elevii care satisfăceau criteriile morale erau socotiŃi demni să primească În fine, last but not least, războiul dintre progresul material şi supravieŃuire nu s-a
adevărata învăŃătură. După ce candidaŃii necorespunzători erau îndepărtaŃi, cei buni terminat încă! Hi-techul şi bursa au câştigat câteva lupte, dar biologicul şi
puteau începe învăŃătura serioasă. ecosistemul n-au fost învinse definitiv. Şi nici nu vor fi – sau nu vom mai fi.
Aşa dar, educaŃia corectă trebuie să includă şi componenta etică.
► Oportunitatea educaŃiei morale în lumea actuală
Am văzut cum după al doilea război mondial, respectul virtuŃilor clasice,
tradiŃionale, i-a dus pe mulŃi japonezi rafinaŃi la dezastru economic. Mai nou, 6.2. Etica faptelor
vedem şi în societatea „de tranziŃie” din jurul nostru „slăbiciunea” celor care
respectă valorile comportamentului normal, raŃional, etic, în contrast cu succesul Din cele două aspecte ale eticii - mai importantă este cea a faptelor. Motivul e
imoralităŃii şi barbariei. Acum sunt propuse tineretului drept modele de succes tot simplu: prin faptele sale elevul determină caracterul relaŃiilor cu profesorul şi
felul de deşeuri morale: profesori perverşi, poliŃişti şi jurişti corupŃi, politicieni colegii de şcoală, cu alŃi practicanŃi ai artelor marŃiale, cu ceilalŃi oameni. Elevii în
incapabili, afacerişti ticăloşi, arivişti oportunişti, prostituate ce se pretind vedete. stare să facă acŃiuni imorale nu pot fi nici de încredere, nici respectaŃi. În plus, ei ar
Dar lipsa respectului dintre oameni începe mai de departe, cu tutuiala părinŃilor, şi putea să-şi folosească priceperea de a lupta ca să facă rău unor oameni nevinovaŃi.
sfârşeşte cu desconsiderarea Patriei. O mulŃime din relele cotidiene rezultă din
tutuiala generalizată. De la obrăznicie la nesimŃire, de la proastă-creştere la
dezinhibarea primară, de la aroganŃă la egalitarism, tutuiala acoperă un larg 6.2.1. PoliteŃea (Reigi)
spectru al patologiei sociale. (Andrei Pleşu)
În aceste condiŃii, e oare bine ca în cadrul unei educaŃii orientată spre viitor să PoliteŃea e ca o pernă umplută cu aer: nu are nimic
mai dorim însuşirea virtuŃilor „învechite”? Nu ar deveni oare tinerii cu educaŃie înăuntru, dar amortizează şocurile. (Mark Twain)
morală nişte victime sigure ale ticăloşilor imorali? Mai e azi oportună educaŃia Baza eticii este politeŃea (care nu e chiar o virtute). PoliteŃea face parte din
etică? deprinderile celor 7 ani de-acasă şi constituie „uleiul” care unge relaŃiile inter-
Eu cred că da. Motive sunt destule: umane, pentru a fi suportabile şi eficiente. PoliteŃea înseamnă să nu te porŃi ca un
În primul rând, constatările despre epuizarea utilităŃii virtuŃilor tradiŃionale sunt individ alfa cu ceilalŃi (deşi poate chiar eşti aşa ceva). Pe această fundaŃie se pot
superficiale şi subiective. Ele rezultă dintr-o analiză pe termen scurt, bazată pe construi celelalte virtuŃi.
„criterii” volatile şi trecătoare privind numai succesul material, şi acesta doar la Cel ce face cunoştinŃă cu Artele marŃiale japoneze ar putea să se mire, chiar să fie
nivel personal. Celelalte necesităŃi de bază ale oricărei societăŃi, la nivel colectiv: exasperat, de importanŃa ce se dă gesturilor de politeŃe (Reigi). Poate că unii
siguranŃă, solidaritate socială şamd. n-au fost luate de loc în consideraŃie când s-a începători consideră acest ritual drept o maimuŃăreală inutilă şi plictisitoare, care
făcut aprecierea. mănâncă un timp preŃios din durata antrenamentului.
În al doilea rând, tinerii lipsiŃi de o solidă educaŃie morală devin adulŃi În realitate, politeŃea are motive importante să apară în Dojo.
dezorientaŃi, ceeace are grave urmări pentru soarta comunităŃii (naŃiei): ineficienŃă Este destul de greu să înŃelegem azi separaŃia între politeŃea socială, de salon, şi
profesională, dezagregare socială, competitivitate scăzută, incapacitate de cea marŃială, cele două aspecte fiind foarte strâns legate în epoca feudală a
supravieŃuire. În lipsa unor repere morale şi logice clare, a înŃelegerii legăturii Japoniei. O mare parte din ritualul obişnuit al gesturilor de politeŃe în Dojo a fost
dintre efect şi cauză, dintre acŃiune şi scop, gândirea se învârteşte în gol, haotic şi stabilit pe vremea când toată Japonia era o uriaşă tabără militară. Unul dintre
ineficient. Deoarece mintea conduce corpul – rezultatele pentru individ şi în motivele pentru introducerea şi accentuarea regulilor de politeŃe în domeniul artelor
continuare pentru societate sunt dezastroase. marŃiale l-a constituit dorinŃa guvernului de atunci să stăvilească avântul agresiv al
În al treilea rând, învăŃătura nu se poate face sărind de la grădiniŃă direct în clasa samurailor. Frânarea s-a realizat cu ajutorul unui cod moral foarte strict, ale cărui
12-a: libertatea de gândire, creativitatea şi responsabilitatea, nu se pot însuşi şi componente principale erau respectul faŃă de ierarhie, loialitatea şi fidelitatea.
practica fără a fi trecut prin perioada efortului formativ (neplăcut dar inevitabil!) al Codul moral era totodată impregnat de ideile filozofice ale shintoismului,
94
daoismului sau zenului – conform perioadei respective. Fără această “barieră de etc. Salutul către Kamiza (locul unde stau Kamii) avea scopul să-i trezească,
protecŃie” (manipulare) religioasă, filozofică şi morală, spiritul războinic al pentru a fi binevoitori şi atenŃi la ceea ce se va întâmpla în sală. Pentru noi, care
samurailor (atitudine care trebuia şi ea menŃinută la un nivel ridicat) ar fi putut suntem străini de cultura japoneză, acest ritual înseamnă altceva: un fel de
oricând să se întoarcă împotriva autorităŃilor. angajament sincer faŃă de antrenament şi ÎnvăŃătură, o preocupare fără reŃinere faŃă
Dacă analizăm cu atenŃie regulile de politeŃe şi facem legătura cu contextul istoric de ceea ce facem.
în care au apărut, ne dăm seama că sobrietatea, logica şi desfăşurarea lor aveau un MarŃialitatea, politeŃea tradiŃională – nu sunt scopuri în sine; adevărata menire a
singur scop: să-Ńi păstrezi cât mai mult timp capul pe umeri. Unele gesturi erau acestor mişcări hieratice, solemne, este să devii şi să fii mereu conştient de ceea ce
considerate atât de importante încât s-au perpetuat până în zilele noastre, deşi faci. Dacă eşti atent – „trăieşti” mai mult!
contextul social s-a schimbat total. Chiar dacă azi politeŃea din Dojo nu mai
serveşte la evitarea conflictelor într-un mediu ostil, ea poate ajuta la înŃelegerea şi
deprinderea unor învăŃăminte utile, aplicabile în viaŃa obişnuită din afara Dojo-ului. 6.2.2. Modestia (Kenson)
PoliteŃea nu se confundă cu plecăciunile sau îmbrăŃişările lipsite de conŃinut dar Oamenii se extaziază la vederea frumuseŃii florilor ornamentale sau a celor din
pline de ipocrizie evidentă, cu care ne-a catadicsit civilizaŃia noastră grăbită. Reigi copaci. Petalele acestora sunt însă delicate şi sensibile: se scutură şi cad la prima
înseamnă ideea de PoliteŃe ca mijloc de comunicare prin gesturi, cu care ne adiere de vânt. În loc să admirăm aceste flori fragile şi trecătoare, mai bine ne-am
exprimăm respectul sau consideraŃia pentru celălalt. Fiecare amănunt al ritualului uita în jos la iarba care, deşi călcată în picioare, nu se lasă doborâtă şi creşte mai
convenŃional din Dojo trebuie îndeplinit din toată inima. Reigi nu va fi îndreptată departe.
doar spre o persoană de rang superior, având o poziŃie ierarhică ce impune un Mintea raŃională e mai importantă decât frumuseŃea sau puterea. De aceea se
respect deosebit. Cel ce are Reigi emană şi aplică aceeaşi atitudine plină de grijă zicea: mai bine tovarăş cu deşteptul la pagubă, decât cu prostul la câştig. Oamenii
către tot ce-l înconjoară – oameni sau animale - fără distincŃie sau discriminări de care umblă după putere şi rang social - sunt găunoşi şi fragili. Mult mai folositori
orice fel. Un copac sau o insectă merită acelaş respect ca un ministru sau un bolnav societăŃii sunt cei cu tărie de caracter. Ei au fermitate şi nu pot fi doborâŃi, pentru că
de SIDA – căci toŃi fac parte din aceeaşi Lume. luptă şi înving greutăŃile vieŃii. Iar dacă privim mai atent, constatăm că şi iarba face
În societate, comportarea corectă arăta buna educaŃie, rezultată dintr-o origine flori frumuşele - care rezistă oricărui vânt!
aleasă. Dar în Japonia bunele maniere sunt apreciate numai când sunt folosite Cel îngâmfat şi plin de sine vrea să domine, nu-şi face prieteni, nu are nici un
pentru un scop corect. PoliteŃea a fost şi este o demonstraŃie, un fel de teatru, un chef să gândească serios, nu mai vrea să înveŃe. Din contră, modestul va căuta
mod de comunicare. La un samurai ea era îndreptată spre grija faŃă de celălalt, spre mereu noi căi pentru îmbunătăŃirea performanŃelor, va continua să înveŃe de la alŃii.
respectul sentimentelor sale. Bunele maniere serveau samuraiului atât ca mijloc de Omul cu scaun la cap îşi struneşte mândria: fudulia te pierde, modestia îŃi aduce
autoeducaŃie cât şi la armonizarea asperităŃilor din frecuşul zilnic cu ceilalŃi foloase. ÎnvăŃătura şi cunoaşterea nu au limite. Oricât de multe ştii, totdeauna vor
oameni. mai fi destule lucruri pe care nu le cunoşti. Confucius zicea: "din 3 oameni cu care
Samuraiul credea că e mai bine să moară decât să calce vreo regulă de politeŃe. mă întâlnesc, unul poate să mă înveŃe ceva". Oricând vrei, găseşti pe cineva mai
Artele marŃiale (Budo) ne îndeamnă la o atitudine de bună înŃelegere şi armonie. talentat sau mai priceput ca tine într-un domeniu oarecare - fie că e vorba de
Pe de altă parte, cine studiază serios Budo-ul va avea de-a face cu idei deloc Aikido, de agricultură sau de gestionarea afacerilor.
pacifiste. Unele din ideile şi tehnicile de luptă predate sunt atât de clar agresive, Aşa stând lucrurile, cum ai putea să mai fii încântat de tine şi de "ştiinŃa" ta?
criminale chiar, încât, dacă nu vor fi practicate într-o ambianŃă cu moralitate Iată ce ne spune vestita poveste a “cănii cu ceai”:
corectă, adică de politeŃe desăvârşită, pot împinge un elev cu spiritul mai slab spre Odată, la un maestru Zen a venit un străin, care îi spuse: "Stimate maestru, eu
apucături total opuse celor urmărite cu adevărat de Budo. studiez artele marŃiale şi Zenul. Le-am învăŃat timp de mulŃi ani şi am ajuns să
Nu e aşa de simplu să instaurezi pacea - folosind armele! ştiu foarte multe. Totuşi, auzind de faima dvs, m-am gândit să vă fac o vizită ca
Imediat ce intrăm în Dojo, pe saltea, nu mai suntem singuri, începem să avem să văd dacă aŃi putea să mă mai învăŃaŃi ceva".
relaŃii cu ceilalŃi oameni prezenŃi. E obligator să ne purtăm „frumos” cu ei. Profesorul se gândi o clipă dar nu îi răspunse direct, ci începu o discuŃie
În cadrul Rei ho din multe Dojo se folosesc elemente din ritualul Shinto. Astfel, generală după care se apucă să servească musafirul cu ceai. Puse o ceaşcă în
în cadrul salutului din Seiza facem Zarei (aplecarea trunchiului) de două ori, batem faŃa lui, luă ceainicul şi se apucă să toarne ceai în ceaşcă. Turnă până ce umplu
de două ori din palme pornind cu palmele lipite în faŃa ochilor, apoi din nou Zarei. ceaşca, dar, spre mirarea vizitatorului, continuă să toarne astfel că ceaiul se
In cadrul religiei Shinto, Kamii (zeii casei) includ spirite, zei, strămoşi, Sensei morŃi vărsă din ceaşcă pe masă.
95
Musafirul se repezi: "Gata, maestre, nu mai turnaŃi, ceaşca e plină!". - ceea ce faci – căci tu nu te ocupi de prostii, produci numai lucrări de calitate
Profesorul se opri, îl privi şi zâmbi. Apoi zise: "Tinere, dumneata eşti ca şi superioară, nu-Ńi pierzi timpul şi viaŃa degeaba, sau cu fleacuri;
ceaşca asta. Mintea dumitale e deja plină şi nu mai încape în ea altceva. Îmi - tine însuŃi – pentru că nu-Ńi iroseşti viaŃa (valoroasă) cu nimicuri;
pare rău, dar nu te pot primi ca elev. - cei din jur – căci nu te înhăitezi cu neisprăviŃi (spune-mi cu cine te aduni ca să-
Dacă vrei să mai înveŃi, întâi e nevoie să-Ńi goleşti ceaşca". Ńi spun cine eşti);
Pentru a înŃelege şi a învăŃa lucruri noi, în primul rând e necesar să te - viaŃă şi orice există pe lume;
descotoroseşti de demnitatea găunoasă, de fudulia orbitoare. Mai ales când stai în - Dumnezeu; Patrie; înaintaşi ş.a.m.d.
faŃa unui profesor, poate chiar a unui maestru. Numai dacă eşti ascultător poŃi Toate aceste idei formează un sistem deontologic – care îngrădeşte individul şi îl
învăŃa. Când doreşti cu adevărat să înveŃi ceva, te lepezi de demnitate sau mândrie. sileşte să facă fapte bune.
Trebuie să te înclini respectuos în faŃa profesorului - atât mental cât şi spiritual. Cel mai important este respectul faŃă de tine însuŃi. Dacă tu singur nu te poŃi
Doar în felul acesta Ńi se vor deschide porŃile încrederii lui. Un profesor nu poate respecta, cum ai putea să-i respecŃi pe alŃii, sau cum te-ai aştepta să te respecte
preda cuiva care e preocupat mereu de rangul sau statutul său social. Nu uita că în aceia? Dacă te auto-dispreŃuieşti pentru că îŃi închipui că eşti urât, sărac, slăbănog
faŃa profesorului, nu ai nici un rang! etc., vei sfârşi prin frustrare, ranchiună, amărăciune sau auto-învinuire. ÎŃi vei
O persoană inteligentă simte când e cazul să cedeze şi cum să procedeze fără a se justifica mereu incapacitatea sau defectele prin tot soiul de fatalităŃi – care adeseori
face de ruşine - Ńinându-şi mereu ceaşca goală. De fapt, nu e vorba de golirea unei nu sunt altceva decât scuze pentru pasivitatea, lenea, renunŃarea ta. Deşi stima sau
ceşti fixe, limitate, ci de una extensibilă, căci învăŃătura nu are sfârşit. respectul de sine este determinat de copilărie, de ce Ńi-au băgat în cap părinŃii şi
La începutul şcolii elevul acceptă orice îndrumare de la profesor; dar pe măsură mediul, poŃi lupta cu succes pentru creşterea lui. Cel care se respectă pe sine are un
ce avansează începe să nu-i mai placă să fie corectat. Însă în viaŃă cunoştinŃele se comportament moral.
obŃin tocmai prin corecturi. Refuzul de a învăŃa ceva nou, datorită închipuirii că Lipsa auto-respectului poate duce şi la copierea caracteristicilor individului sau
poŃi afla ceea ce nu ştii prin raŃionamente bazate pe ceea ce deja cunoşti, nu grupului considerat model, la încercarea de a-i face pe voie, de a deveni plăcut,
foloseşte la nimic în Aikido. Orice greşeală are un motiv; când aceste motive dispar acceptat. Aşa fac femeile complexate care aspiră să devină bărbaŃi, emigranŃii care
- nu mai faci greşeli. Însă când cineva nu mai greşeşte, devine încrezut şi capătă devin mai autohtoni decât băştinaşii Ńării de adopŃie, funcŃionarii care mimează
sentimentul găunos că el e măsura oricărui adevăr şi întregii dreptăŃi. conformarea la acquis-ul comunitar al UE etc.
Un tânăr a prins o vrabie şi o Ńinea la spate, în pumn. Apoi l-a întrebat pe Dar ”cu penele altuia te poŃi împodobi, însă nu poŃi zbura” (Lucian Blaga).
profesor: “maestre, pasărea pe care o am în mână la spate e vie sau e E mai uşor să te plângi că eşti nedreptăŃit, marginalizat, oprimat etc. – decât să-Ńi
moartă?”. Băiatul intenŃiona să-l încuie pe profesor cu o şmecherie: dacă va croieşti singur altă soartă. Respectă-te oricând faci ceva: luptă (trăieşte) ca şi când
răspunde “moartă”, el va da drumul păsării să zboare; dacă va răspunde te-ai antrena şi antrenează-te ca şi când ai lupta!
“vie”, o să strângă pumnul şi o omoară. Dar, nici nu te lua prea în serios, rişti să devii arogant şi nesimŃitor.
Dar profesorul zise: “răspunsul e în mâna ta!”. Respectă-i pe toŃi, fie ei mari sau mici, simpatici sau duşmănoşi: când te
Pe măsură ce omul devine mai înŃelept, fudulia îi scade şi devine mai modest. antrenezi, sau te lupŃi (ceea ce ar trebui să fie acelaş lucru!) - tratează duşmanul ca
“Spicul de orez se apleacă pe măsură ce se coace”. Omul modest se străduieşte să pe un prieten şi prietenul ca pe un duşman; poartă-te cu cel slab ca şi când ar fi
devină mai bun (în domeniul ales), nu caută gloria sau onoarea. Acestea vin singure solid şi cu cel puternic ca şi când ar fi un neputincios; tratează copilul ca şi când ar
la cel care le merită. Scopul antrenamentului este pregătirea pentru a ajunge să fi adult şi adultul ca şi când ar fi copil; poartă-te cu o fată ca şi cum ar fi un băiat şi
meriŃi aceste onoruri fără să alergi după ele. cu un băiat ca şi când ar fi o fată; tratează victima ca pe un agresor şi agresorul ca
pe o victimă; tratează partenerul ca pe un adversar şi adversarul ca pe un partener.
Respectul se câştigă pe baza meritului - nu poate fi cerşit sau pretins; cei din jur
6.2.3. Respectul (Sonkei) Ńi-l acordă automat şi natural dacă dovedeşti prin fapte că îl meriŃi.
RelaŃiile cu profesorul, colegii şi cu alŃi practicanŃi se bazează pe stimă. Kant A fost odată ca niciodată o familie - compusă din soŃ, soŃie, băieŃelul lor de
zicea: omul trebuie să fie pentru alt om un scop, nu un obiect. vreo 12 ani şi bunică.
Cu ajutorul respectului relaŃiile cu alŃi oameni devin armonioase. La fiecare masă ei se adunau laolaltă şi mâncau împreună. Dar, cu trecerea
Respectul va fi îndreptat spre: timpului, bunica deveni din ce în ce mai neajutorată, mâinile îi tremurau din ce
în ce mai tare şi vărsa mâncarea pe masă. Starea ei o enervă pe noră într-atâta,
96
că îi spuse bărbatului: "Dragă, uite că maică-ta a îmbătrânit de tot şi mereu Un mare prinŃ a organizat o sărbătoare la care a invitat toŃi nobilii vecini
varsă mâncare din castron. Nu mai poate sta la masă cu noi. Când o văd, mi se dar şi un vestit înŃelept, călugăr Zen. El urma să stea la masă lângă prinŃ, astfel
face greaŃă şi nu mai pot mânca nimic". SoŃul, ce să zică? Ştia că nu are cum s- ca toŃi invitaŃii să moară de invidie din cauza acestei relaŃii privilegiate.
o împiedece pe bătrână să-i tremure mâinile. În ziua cu pricina călugărul a venit la poarta palatului îmbrăcat în hainele
După câteva zile în care bărbatul nu făcuse nimic pentru a rezolva problema, ponosite, “de lucru”, cu care îşi îndeplinea regulat obligaŃia de umilinŃă
soŃia reîncepu: "Ai de gând să faci ceva cu maică-ta sau nu? Eu nu mai rezist". tradiŃională – cerşitul castronului de orez. N-a fost recunoscut de paznici, care
După alte certuri şi cicăleli soŃul cedă şi căzu de acord s-o lase pe maică-sa să l-au gonit zicând: pleacă de aici nenorocitule, azi avem o mare sărbătoare, n-
mănânce la o altă masă, într-un colŃ al casei. Când veni vremea mesei bunica avem timp de cerşetori.
se trezi singură, fără nici o companie. În plus, pentru ca situaŃia să fie şi mai Călugărul a plecat şi s-a întors îmbrăcat cu cele mai frumoase haine de
rea, bătrâna fu silită să mănânce dintr-un castron crăpat şi ciobit pentru că ceremonie. BineînŃeles că de data asta a fost condus cu toate onorurile la
deja scăpase şi spărsese alte câteva vase. prinŃul care împreună cu toŃi invitaŃii îl aşteptau nerăbdători ca să poată începe
Bunica se necăji rău de tot dar îşi dădu seama că nu putea face nimic pentru a masa. După ce toată lumea l-a salutat respectuos pe învăŃat, prinŃul a vrut să
schimba lucrurile. Altcineva devenise şefa casei! Îşi aminti de trecut, de grija şi Ńină toastul care marca începerea ospăŃului; dar spre mirarea tuturora
dragostea cu care îşi crescuse fiul, fiind mereu alături de el când avusese vreo călugărul începu să se dezbrace. Îşi împături frumos toate hainele de ceremonie
nevoie, fără să se plângă de greutăŃi. Acum el şi familia o părăsiseră, lăsând-o şi le aşeză pe perna din capul mesei, alături de prinŃul rămas cu gura căscată.
cu inima frântă. Când rămase doar în izmene, călugărul se îndreptă calm spre poartă.
Trecură câteva zile şi bunica era din ce în ce mai tristă, se mişca încoace şi Stupefiat, prinŃul îi strigă: „ce faci?”
încolo fără nici un rost. Nepotul, care Ńinea mult la ea, urmărise cu atenŃie La care călugărul răspunse: „din cele păŃite azi la poarta palatului tău, am
schimbările din casă şi era foarte mişcat de soarta bătrânei. Până într-o zi, înŃeles că nu eu am fost invitat, ci hainele mele. Vi le dau cu dragă inimă, iar eu
când îi zise: "Bunico, eu ştiu că eşti necăjită de purtarea părinŃilor mei. Dar mi- mă duc să-mi văd de treburi”.
a venit o idee, cum să fac să te aduc din nou la masă alături de noi. Te rog să De la respectul de sine se ajunge uşor la demnitate – calitate de care ducem o
mă ajuŃi". Când auzi una ca asta, bătrâna parcă prinse puteri; totuşi nu-i venea mare lipsă (vezi „mămăliga care nu explodează”). Demnitatea necesită însă şi
să creadă.. "Ce vrei să fac?" îl întrebă. Băiatul zâmbi şi-i zise "Diseară, la cină, curajul (vezi # 6.3.3) – gândirii, opiniilor, purtărilor.
fă-te că scapi din greşeală castronul pe jos astfel încât să se spargă". "Aoleu",
se sperie bătrâna, "dar de ce?" "Nu-Ńi fie frică, las' pe mine!"
Seara, la cină, bunica se gândi: "Ce-o fi o fi, să fac cum mi-a cerut nepotul, să 6.2.4. Încrederea (Shin)
văd ce-o să iasă". Când fiu-său şi noră-sa nu erau atenŃi, luă castronul vechi şi Dacă te respecŃi pe tine, vei fi respectat şi de alŃii; oamenii au încredere în omul
crăpat şi-l trânti de podea unde se făcu Ńăndări. Auzind zgomotul, noru-sa sări sigur pe el. Încrederea se referă atât la faptul că alŃii te consideră de încredere, cât şi
în sus gata să facă scandal. Dar mai repede decât maică-sa sări cu gura la acela că tu însuŃi ai încredere în tine; dar nu înseamnă îngâmfare sau tupeu.
nepotul: "Bunico, de ce nu eşti atentă, cum naiba de ai spart castronul? Doar Făureşte-Ńi o personalitate şi o comportare în care ceilalŃi oameni de valoare să aibă
vroiam să-l păstrez ca să-i dau de mâncare mamii când o fi şi ea bătrână". încredere. De exemplu, nu e bine să promiŃi cu uşurinŃă - dar dacă promiŃi ceva,
Maică-sa auzi şi se albi. Îşi dădu seama deodată că tot ce făcea ea era un Ńine-te de cuvânt.
exemplu pentru copil. Felul în care o trata ea acum pe soacră-sa îl învăŃa pe fiu Încrederea este baza prieteniei. Încrederea unui prieten e greu de câştigat şi uşor
cum să se poarte cu ea când va deveni bătrână şi neputincioasă.. Muri de de pierdut. Încrederea în forŃele proprii este baza siguranŃei de sine. ÎnvaŃă să-Ńi
ruşine. Se repezi la soacră şi îşi ceru iertare, apoi o aduse la masa lor. construieşti încrederea în propriile forŃe şi s-o arăŃi celor din jur. Numai în felul
Din ziua aceea familia a mâncat iar împreună, la aceeaşi masă. [41] acesta vei putea să le câştigi încrederea şi respectul. Se zice: "cel ce se respectă pe
Modul cum te porŃi şi cum îi respecŃi pe profesori şi părinŃi este exact modul în sine va fi respectat şi de alŃii; cel ce este sigur pe el, va primi şi încrederea
care meriŃi să fii tratat şi tu când vei fi bătrân. Căci sigur o să ajungi şi tu aşa! celorlalŃi". Şcoala de Karate Kyokushin are următorul crez:
Respectul trebuie să fie sincer şi binevoitor, rezultat de la sine din recunoaşterea Inima Artei noastre este lupta adevărată.
valorii - nu formal, mimat, interesat. Dragostea şi respectul nu se pot cumpăra, ci se Fără luptă adevărată nu există dovada.
câştigă pe baza eforturilor şi strădaniei proprii de a te purta cum se cuvine. Fără dovadă nu există încredere.
Fără încredere nu există respect.
97
Aceasta este baza tuturor Artelor MarŃiale. 6.2.6. Corectitudinea (Gi)
Cum devii un om, sau un partener de încredere? Cu voinŃă şi exerciŃii (vezi câteva Corectitudinea (Decizia corectă, Dreptatea) este un mod de viaŃă. Ea înseamnă că
idei la # 7.10.2). dacă o treabă e corectă şi trebuie făcută - te apuci de ea şi o îndeplineşti fără să mai
pierzi vremea, iar dacă e incorectă şi nu trebuie făcută – să nu ai nimic de-a face cu
acŃiunea respectivă.
6.2.5. Loialitatea (Chujutsu) Respectă şi susŃine adevărul, fii mereu condus de mintea raŃională, nu de cea
Loialitatea faŃă de superiori (părinŃi, profesori etc.) şi faŃă de membrii grupului emoŃională. Dacă eşti în stare să fii aşa, vei avea spiritul limpede şi nici un
(familie, naŃiune, Dojo, etc.) este baza încrederii între oameni. Trebuie să fii cinstit sentiment de vinovăŃie. Având o astfel de personalitate vei putea evita influenŃele
şi devotat faŃă de profesor şi de colegi, iar ei se vor purta la fel cu tine. Loialitatea rele şi lumea va avea încredere în tine - cea mai preŃioasă încredere fiind a
dezvoltă încrederea reciprocă. Într-o artă marŃială, existenŃa loialităŃii între elev şi profesorului tău.
profesorul său este un factor de importanŃă crucială. Ea se bazează pe condiŃia Regele Dao din Ńara Jiu (în China antică coexistau trei regate) avea un
ascultării fără crâcnire a cerinŃelor profesorului. Loialitatea înseamnă să nu discuŃi ministru foarte valoros. Când ministrul îmbătrâni şi vru să se retragă din
în contradictoriu cu el, să încrezi în el fără reŃinere, fără să te mai gândeşti la funcŃie, regele îl rugă să propună un urmaş.
părerile tale. Înseamnă să iei apărarea profesorului tău, indiferent de consecinŃe. Ministrul îl recomandă călduros pe un nobil cunoscut, Xie Hu. Regele se miră:
Dar când îl învaŃă pe tânărul său elev respectul şi loialitatea, un profesor nu trebuie "Cum de-l recomanzi pe Xie Hu, ştiam că Ńi-e duşman politic". La care ministrul
să-i formeze o mentalitate de milog, ci dimpotrivă, să-l transforme cât mai repede Qi Xi răspunse: "Majestata, m-aŃi întrebat pe cine consider eu că va face o
într-un cetăŃean responsabil, cu bun simŃ şi independent de ajutoare. treabă bună în locul meu - şi eu v-am răspuns. Nu m-aŃi întrebat care îmi sunt
Dacă părăseşti Dojo-ul, nu uita să mai vizitezi din când în când instructorul; el se duşmanii".
va bucura, iar tu vei câştiga. Loialitatea faŃă de instructor este una din cele mai Dar se întâmplă ca Xie Hu să se îmbolnăvească şi să moară înainte de a fi
importante condiŃii pentru a putea face progrese. Lipsa de ataşament şi de numit la dregătorie.
recunoştinŃă faŃă de cel care s-a muncit ca tu să te schimbi în bine este dovada unei Din nou regele îi ceru lui Qi Xi să recomande un înlocuitor. Acesta răspunse:
minŃi necoapte, poate chiar defectă. "Acum că Xie Hu nu mai este, singurul pe care vi-l recomand este Qi Wu".
Pe vremuri, loialitatea samuraiului faŃă de stăpânul feudal era obligatorie până la Regele iar se miră: "Păi Qi Wu este fiul dumitale. Ce-o să zică lumea - că faci
moarte. Moartea în serviciul stăpânului era dovada supremă de credinŃă, datorată trafic de influenŃă?".
sau oferită în ordine: împăratului (ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ), Qi Xi răspunse demn: "Sire, m-aŃi întrebat pe cine recomand eu că ar fi
seniorului feudal, familiei proprii, vasalilor (inferiorii samuraiului). Loialitatea capabil să mă înlocuiască - şi eu la această întrebare v-am răspuns cât am
funcŃiona în ambele sensuri, superiorul purtându-se ca un tată cu inferiorii săi. putut de bine. Nu m-aŃi întrebat despre copiii mei".
Adeseori în Japonia se dă ca pildă a respectului filial povestea zguduitoare a Numit în postul de înalt dregător, Qi Wu a confirmat încrederea Regelui
copilului de samurai, de vreo 12 ani, adus în faŃa seniorului care îi arată un printr-o carieră strălucită, realizând fapte de mare folos pentru Ńară.
cap de om şi-l întreabă: „e al tatălui tău?”. Aflându-se cele petrecute, lumea a lăudat cinstea lui Qi Xi care se gândea la
Capul recent tăiat nu era al părintelui său. Copilul înŃelege imediat despre binele general şi nu la interesul lui personal: recunoştea meritele adversarilor
ce e vorba: seniorul a fost înşelat; dar minciuna trebuie întărită pentru ca şi nu-şi împingea, din egoism, membrii propriei familii în posturi nemeritate.
tatăl să scape de urgie. Băiatul se înclină cu lacrimi în ochi în faŃa obiectului [41].
scârbos, apoi îşi scoate cuŃitul pe care îl purta la cingătoare şi îl înfige în Trebuie să iei totdeauna deciziile corecte cu inima, nu cu mintea. Să mori dacă e
burtă. nevoie, fără să te laşi influenŃat sau împiedecat de nici un gând sau regret. InstituŃia
În faŃa acestei dovezi zdrobitoare de durere a fiului, care nu poate suporta să JustiŃiei oficiale este o maşinărie greoaie, adeseori incorectă şi represivă. Ea se
supravieŃuiască părintelui său, orice îndoială a seniorului dispăru. Tatăl bazează pe legi adeseori greşite, şi nu Ńine seama de contextul faptelor incriminate.
proscris putea scăpa ... În schimb, „corectitudinea” ar fi expresia unei justiŃii globale, care nu cântăreşte
Din păcate, la noi loialitatea pare azi pe deplin uitată, ba uneori e considerată o faptele, nu le analizează cu sabia în mână, ci încearcă să le înŃeleagă cu inima.
dovadă de prostie sau de slugărnicie. Regula o constituie schimbarea stăpănului Decizia corectă (Gi) este îmblânzită de bunăvoinŃă (Jin) şi susŃinută din toate
(alianŃelor) şi oportunismul. Aparent am scăpat de o „corvoadă”, dar pentru părŃile de cunoaştere (Chi). Această dreptate este cu adevărat imparŃială, se bazează
solidaritatea socială consecinŃele sunt cumplite.
98
pe legile Naturii şi consideră fiecare caz de sine stătător, în contextul său propriu şi renunŃe cât va mai avea putere. Desigur, în timpul acesta maestrul îl spiona,
în legătură cu restul Universului. ca să vadă cât era de tare voinŃa candidatului necunoscut. În fine, după vreo
patru zile, bătrânul consideră că Hou Yi avea "stofa" şi voinŃa necesară ca să
devină un elev bun. Deschise din nou uşa şi zise: "Tinere, văd că eşti într-
6.3. Etica gândirii adevăr hotărît să înveŃi. Te primesc ca elev - dar cu condiŃia să dai mai întâi
nişte probe". BineînŃeles că încântat de bunăvoinŃa bătrânului, Hou Yi acceptă
VirtuŃile gândirii morale sunt factori de bază ai antrenamentului pentru formarea să dea testele.
caracterului, ajutându-l pe elev să se ridice la nivelul în care mintea raŃională Profesorul explică: "Prima probă vrea să-Ńi măsoare răbdarea şi
(înŃelepciunea) o domină pe cea emoŃională (instinctuală). perseverenŃa. Te rog să te întorci acasă şi să-Ńi vezi de treburile tale obişnuite -
dar în fiecare dimineaŃă şi în fiecare seară să stai şi să priveşti cum ard trei
beŃişoare de tămâie, unul după altul. După ce faci asta vreme de trei ani, vino
6.3.1. VoinŃa din nou la mine".
Cine gândeşte raŃional poate neutraliza perturbaŃiile provocate de mintea Hou Yi se întoarse acasă şi se apucă să privească beŃişoarele arzând în fiecare
emoŃională şi voinŃa îi va fi durabilă. Datorită luptei inevitabile dintre mintea dimineaŃă şi fiecare seară. La început, se plictisea repede şi devenea
emoŃională şi cea raŃională, puterea voinŃei oricărui om poate fi dovedită numai nerăbdător. Dar, hotărît cum era să înveŃe meseria trasului cu arcul, se simŃea
după ce trece oarecare timp. obligat să facă ce-i spusese profesorul. După vreo 6 luni, privitul beŃişoarelor
VoinŃa înseamnă să te apuci de o treabă pe care s-o duci la bun sfârşit fără care ardeau devenise un obicei. Îşi dădu seama că acuma avea răbdare, ba
şovăială, cu convingre, abnegaŃie şi perseverenŃă. Omul hotărît are iniŃiativă, se chiar începuse să-i placă exerciŃiul. Se apucă să-şi concentreze atenŃia asupra
organizează, îşi foloseşte forŃele metodic, cu dibăcie, ceea ce îl face foarte eficient. punctului incandescent care cobora pe fiecare beŃişor, pe măsură ce ardea
Angajamentul trebuie să fie total, să pornească din adâncul fiinŃei, să nu fie doar tămâia. Tot exersând concentrarea atenŃiei şi liniştirea minŃii, învăŃă în felul
o dorinŃă întâmplătoare şi neclară. Sinceritatea cu care te angajezi să realizezi un acesta să distingă realitatea de păreri, adevărul de închipuire.
anumit scop determină tăria voinŃei. Adeseori tocmai elevii care la început se arată După ce trecură cei trei ani îşi dădu seama că învăŃase ceva minunat: de
cei mai porniŃi pe treabă se lasă destul de repede de învăŃătură, iar cei care îşi fiecare dată când îşi concentra atenŃia asupra unui obiect, acesta parcă se
ascund avântul în adâncul inimii continuă studiul până la capăt. Dar valoarea mărea şi devenea mai clar, iar tot ce era în jurul lui parcă dispărea.
omului creşte proporŃional cu „kilometrajul” la antrenamente şi cu mărimea Hou Yi nu ştia că aceasta este de fapt cea mai importantă îndemânare a unui
experienŃei acumulate. bun arcaş (de altfel a oricărui campion - în orice activitate omenească) - o
Când era tânăr, faimosul arcaş Hou Yi din China străveche dorea foarte mult minte calmă şi o atenŃie care se poate concentra intens. Dar el ştia că terminase
să înveŃe meseria trasului cu arcul. Auzind el că există undeva un profesor şi trecuse proba impusă, aşa că porni din nou la drum, să ajungă la profesor.
grozav, se hotărî să meargă la el. După o călătorie de aproape trei luni, Hou Yi După ce se consumară amabilităŃile protocolare legate de revedere şi-l
ajunse în capătul celălalt al Ńării şi află adresa profesorului. Bătu la uşa casei verifică, maestrul zise: "Sunt bucuros că ai trecut prima probă, dar acum
şi când bătrânul ieşi, Hou Yi îngenunche în faŃa lui conform obiceiului şi zise: urmează încă una. Întoarce-te acasă şi priveşte zi şi noapte nevasta cum Ńese la
"prea cinstite maestre, vă rog să mă primiŃi ca elev şi să mă învăŃaŃi meseria război. Dar, nu privi ca la teatru - ci urmărind foarte atent suveica în mişcarea
trasului cu arcul". ei continuă de du-te vino. Ocupă-te trei ani de treaba asta cu aceeaşi
Dar profesorul răspunse: "tinere, eu nu mai primesc elevi. Nici nu sunt atât de conştiinciozitate cum ai privit arderea tămâii, apoi vino înapoi la mine".
priceput cât crezi dumneata şi pe deasupra am îmbătrânit şi nu mă mai Ńin BineînŃeles că Hou Yi fu tare necăjit când auzi de a doua probă. El credea că
puterile". Hou Yi nu vru să accepte refuzul: "prea slăvite maestre, să nu vă gata, după cei trei ani de aşteptare maestrul se va apuca să-l înveŃe cum să
supăraŃi dar eu sunt hotărît să vă fiu elev. Jur că stau aici, aşa îngenuncheat, tragă cu arcul. Totuşi, având o dorinŃă foarte puternică de a învăŃa meseria de
până când mă primiŃi". la acest profesor - se despărŃi, se întoarse acasă şi se apucă de noua probă. Pe
Profesorul închise uşa fără să mai zică ceva, lăsându-l pe Hou Yi afară. Se când nevasta-sa Ńesea, el stătea pe o bancă lângă război, urmărind atent mersul
întunecă, începu să ningă şi Hou Yi stătea fără să se mişte, îngenuncheat în faŃa suveicii de colo-colo. Ca şi cu tămâia, la început noua treabă nu-i plăcu deloc,
porŃii. Mai trecu o zi fără ca profesorul să apară, trecu şi a doua şi a treia. Hou însă după ce trecu un timp se obişnui cu svâcnetul rapid al suveicii. După încă
Yi stătea în continuare în faŃa porŃii, bătut de zăpadă şi frig - dar hotărît să nu
99
doi ani, suveica părea că se mişcă din ce în ce mai încet, aproape că stătea pe profesorului nu mai avea săgeŃi. Cum sta el împietrit, întrebându-se ce va
loc! face bătrânul, acesta smulse o nuia dintr-un tufiş învecinat şi o folosi ca
Fără să-şi dea seama, învăŃase a doua îndemânare importantă a arcaşului: săgeată - care lovi şi ea, în aer, săgeata lui Hou Yi.
concentrarea atenŃiei asupra unui obiect mişcător. De data asta Hou Yi alergă spre bătrân, îngenunche în faŃa lui şi zise: "Prea
Bucuros de terminarea însărcinării porni din nou spre nord, se reîntâlni cu slăvite maestre, sunt copleşit. Am înŃeles! Ceea ce mă puteaŃi învăŃa, aŃi făcut-
profesorul şi îi raportă ce făcuse, aşteptând că în fine, acesta se va apuca să-i o deja - şi vă rămân recunoscător pe veci. Dar acum am înŃeles că nu mă puteŃi
dea doritele lecŃii de tras cu arcul. Când colo ce să vezi, maestrul îi ceru să învăŃa şi experienŃa – pe care va trebui s-o învăŃ singur" [41].
suporte încă o probă: să se întoarcă acasă şi să se apuce de împletit coşuri din Povestea subliniază că profesorul poate da elevului doar cheia care deschide
paie de orez. Trebuia să fabrice 10 coşuri pe zi, apoi după 3 ani să se întoarcă! poarta învăŃăturii. Intrarea prin poartă şi găsirea comorilor din cameră este treaba
Acuma Hou Yi era cu adevărat disperat: nu numai că nu începea lecŃiile, dar elevului, este responsabilitatea lui. Sigur că o parte din poveste e exagerată, dar
mai primea şi sarcina să împletească 10 coşuri pe zi. Pentru a înŃelege profesorii folosesc folclorul artelor marŃiale pentru a stimula voinŃa şi iniŃiativa
dificultatea ultimei cerinŃe, aflaŃi că aceste coşuri erau împletite dintr-o funie elevilor. Pentru lupta adevărată, pe viaŃă şi pe moarte, cunoaşterea tehnicii nu
din paie de orez, pentru îndoirea ei fiind necesare mâini şi încheieturi foarte constituie un avantaj hotărîtor. EsenŃială este condiŃia fizică, vitalitatea, voinŃa de a
zdravene. Chiar şi specialiştii de abia reuşeau să împletească vreo 5 coşuri pe câştiga lupta, capul limpede. Degeaba l-ai învăŃa pe un nevolnic cele mai
zi; aşa că 10 - părea imposibil. extraordinare procedee tehnice – că n-o să le poată aplica. Degeaba învaŃă fetele
Neputându-se tocmi cu profesorul, deja nu-chiar-atât-de-tânărul aspirant se autoapărarea bazată pe lovituri, căci nu le vor putea niciodată folosi în realitate,
resemnă şi întors acasă se apucă de treabă. La început i-a fost foarte greu: ca pentru că şi-ar frânge singure oasele pumnului sau labei. Aşa că inevitabil,
să termine cele 10 coşuri pe zi muncea de dimineaŃa până noaptea târziu. începutul învăŃăturii va consta mai mult din exerciŃii „plicticoase”: genuflexiuni,
Mâinile îi amorŃeau şi sângerau, umerii îl dureau, era mereu obosit, nu apuca flotări etc., nu din mimarea unor tehnici spectaculoase. Să nu ne amăgim sperând că
să doarmă. s-ar putea învăŃa o artă marŃială fără să ai condiŃie fizică, sau că tehnica (singură)
Dar, după vreo 6 luni - minune: mâinile şi umerii nu-l mai dureau, ba termina garantează succesul în luptă!
foarte uşor cele 10 coşuri. După trei ani putea face chiar şi 20 de coşuri pe zi,
paie să aibă! Evident că el de fapt reuşise să deprindă ultima îndemânare
necesară unui arcaş bun: să aibă braŃele şi umerii tari şi stabile. 6.3.2. RezistenŃa, perseverenŃa şi răbdarea
De abia acuma Hou Yi se lumină şi înŃelese că toată munca lui din cei 9 ani nu O voinŃă puternică se manifestă prin rezistenŃă, perseverenŃă şi răbdare. Oamenii
fusese decât o pregătire pentru a deveni un bun arcaş. Ieşi pe câmp cu arcul şi de succes nu sunt obligatoriu şi cei mai deştepŃi, dar totdeauna au răbdare şi
constată că într-adevăr putea trage excelent. perseverenŃă. Cei cu adevărat înŃelepŃi folosesc deşteptăciunea ca să le conducă nu
Mândru şi fericit se întoarse la profesor, îi dădu raportul şi aşteptă. Acesta numai gândirea, ci şi personalitatea.
însă zise doar atât: "Bravo, ai muncit bine. Nu mai am ce să te învăŃ!". Apoi Prin antrenarea şi dezvoltarea acestor trei factori, poŃi ajunge treptat la o
maestrul se întoarse şi plecă tacticos pe drum, lăsându-l baltă pe Hou Yi. înŃelegere profundă a lumii înconjurătoare, ceea ce constituie de fapt miezul
Omul rămase buimăcit: cum adică, toată învăŃătura cea vestită consta doar învăŃăturii. Dacă îŃi foloseşti mintea pentru a cântări cele aflate, poŃi ajunge să le
din trei fraze?! pricepi mai bine. Când faptele tale vor arăta şi altora că ai o astfel de înŃelegere, vei
Nu-i venea să creadă. Deodată, îi trăsni o idee: "Ia să văd eu, ce face putea progresa mult mai repede pe Cale.
profesorul dacă-l pun la încercare?". Îşi luă arcul din spate şi Ńinti în pana de O dată, la mănăstirea Shaolin a venit un băiat şi s-a rugat să vorbească cu
la cuşma maestrului, aflat acum la vreo două sute de paşi. stareŃul. Ajuns în faŃa bătrânului, băiatul s-a înclinat şi a zis: "Prea slăvite
Bătrânul simŃi că săgeata vine spre el; dintr-o mişcare luă şi el imediat arcul maestru, eu sunt orfan şi vă rog să mă primiŃi în şcoala dumneavoastră de
de pe umăr, potrivi o săgeată şi trase spre săgeata care venea. Cele două săgeŃi Gongfu. Vă promit că o să fiu ascultător, respectuos şi devotat, că nu o să vă
se ciocniră în aer şi căzură împreună pe pământ! dezamăgesc. Pot să muncesc, mă pricep şi la cioplit lemnul".
Văzând cele petrecute şi fără mai stea pe gânduri, Hou Yi trase încă o săgeată StareŃul îl cântări şi fu plăcut impresionat de băiat, dar se gândi că oricât
spre bătrân. Minune: a doua lui săgeată avu tot soarta primei! părea de sincer, o verificare este totuşi necesară, aşa că îi răspunse: "Tinere,
Ne venindu-i să creadă că maestrul va putea nimeri de trei ori la rând o mi-ar plăcea să te învăŃ puŃinul ce-l ştiu, dar uite că sunt nevoit să plec din
săgeată în zbor – Hou Yi trase din nou. Dar îngheŃă când zări că tolba mănăstire pentru un an. Aveam o înŃelegere mai veche să merg în alt loc, să
100
predic acolo. În timpul acesta poŃi sta în mănăstire. Sigur că întreŃinerea ta Din acel moment atitudinea lui se schimbă total. Nu numai că-i reveni
costă şi cum n-ai bani o să trebuiască să munceşti, dar cu ocazia asta o să afli buna dispoziŃie, ci îşi recăpătă răbdarea iar voinŃa îi deveni mai puternică. Se
multe lucruri interesante de la ceilalŃi călugări. Am şi o rugăminte - poŃi să-mi apucă din nou de statuie. Lucra la ea ziua şi noaptea. Cu cât muncea, cu atât
faci un serviciu?". era mai mulŃumit şi îi plăcea mai mult ceea ce face. Pe nesimŃite anul trecu -
Băiatul fu încântat că avea prilejul să-şi arate recunoştinŃa şi răspunse: dar şi el terminase de cioplit statuia. Devenise un Budha mai fericit - dar şi mai
"BineînŃeles maestre. Ce doriŃi să vă fac?". rafinat.
StareŃul îl duse pe băiat în fundul curŃii şi-i arătă un buştean uriaş pus la Când stareŃul se înapoie, băiatul veni cu statuia să i-o arate. Budha avea vreo
uscat. "Vezi, de mult doream să punem în templu a statuie frumoasă a lui 60 cm. înălŃime şi zâmbea. StareŃul fu încântat de statuie - şi de băiat. Îşi dădu
Budha. Crezi că poŃi să ciopleşti din lemnul ăsta pe Budha?". "Sigur, prea seama că tânărul îndeplinise cu succes una din sarcinile cele mai grele pe care
cinstite. Până vă întoarceŃi statuia o să fie gata!". le poate înfrunta un om: să se învingă pe el însuşi.
A doua zi stareŃul plecă, lăsând băiatul în grija călugărilor. După câteva zile, Însă bătrânul se gândi că n-ar strica încă o încercare, aşa că spuse: "Măi
băiatul se apucă de cioplit buşteanul. Dorea să sculpteze o statuie cât mai băiete, ai muncit bine dar statuia a ieşit totuşi prea mare pentru mine. Uite, iar
frumoasă. Lucră zi şi noapte vreun an, cu ardoare, grijă şi voinŃă, până ce plec din mănăstire un an. Ai putea să mai micşorezi statuia în vremea asta?".
statuia fu gata. De data asta tânărul nu mai dădu vreun semn că ar fi nemulŃumit şi răspunse:
Într-o bună zi, stareŃul se înapoie din călătorie. BineînŃeles că băiatul era "Nici o problemă, maestre. O s-o fac mai mică". El învăŃase să se bucure de
nerăbdător şi dornic să-i arate statuia. StareŃul o privi cu atenŃie, văzu un orice muncă pe care o făcea.
Budha înalt cât un om, frumos sculptat conform tradiŃiei. Băiatul se străduise StareŃul plecă din nou şi băiatul se apucă de lucru. Dar lucra cu plăcere. Se
cât putuse de bine. străduia să facă statuia cât mai vie, figura lui Budha cât mai expresivă.
Totuşi, stareŃul nu era încă pe deplin mulŃumit. Se hotărî să-l mai încerce pe Sinceritatea, răbdarea şi maturitatea pe care le căpătase băiatul - toate aceste
băiat. Aşa că spuse: "Dragă fiule, statuia este bine făcută. Dar mi se pare cam calităŃi apărură şi pe faŃa lui Budha.
mare. Nu mă aşteptam la mărimea asta. Uite ce te rog: eu sunt silit să lipsesc După un an stareŃul se întoarse. Băiatul îi arătă un Budha de vreo palmă, o
de aici încă un an, plec tot ca să predic. În vremea asta, n-ai vrea să mai operă de artă minunată. Maestrul fu acuma pe deplin convins că băiatul va
micşorezi statuia?". ajunge un specialist desăvârşit în arta marŃială pe care o va studia la mănăstire
Vă daŃi seama ce dezamăgit şi nemulŃumit a fost băiatul. După cât muncise, se şi îi zise zâmbind:”acuma poŃi să începi şcoala”. [41]
aştepta ca la vederea statuii, stareŃul impresionat să-l primească la şcoală şi să ÎŃi aduci aminte de vreun moment când ştiai că era nevoie să faci o anumită
se apuce în sfârşit de studiul Gongfu. Însă nu putea să-l refuze pe stareŃ, aşa că treabă, dar în acelaşi timp nu aveai nici un chef de ea? RaŃiunea spunea s-o faci - iar
zise doar: "da, maestre, o s-o fac mai mică". mintea condusă de lene şi emoŃii zicea: nu. Care din ele a câştigat?
Bătrânul îşi dădu seama că băiatul nu acceptase sarcina din toată inima şi că Dacă reuşeşti să asculŃi de raŃiune (să te schimbi din „Ńepar” în „maratonist”)-
n-o s-o îndeplinească cu aceeaşi plăcere cu care lucrase în anul trecut. Dar mai înseamnă că te-ai învins pe tine (adică lenea şi instinctele tale) şi vei reuşi să-Ńi
ştia şi că proba era grea, însă îi va folosi mult tânărului. atingi Ńelul suprem.
A doua zi stareŃul plecă de la mănăstire şi băiatul rămase să-şi îndeplinească O dată, un rege a dat poruncă să se pună în mijlocul unui drum un bolovan
angajamentul. Începu să cioplească şi să micşoreze statuia dar era dezorientat uriaş. Apoi s-a ascuns în apropiere şi a urmărit dacă cineva dă pietroiul
şi nefericit. Treaba nu mergea bine, chiar dacă el se străduia să muncească. deoparte.
După vreo 6 luni realizase un Budha mai mic decât primul, dar urât şi chinuit. A văzut cum au trecut pe acolo boieri mari şi negustori bogaŃi, unii în caleşti
Băiatul era tare necăjit. SimŃea că nu are rost să lucreze la statuie fiind atât de cu girofar, care au ocolit obstacolul şi au trecut mai departe. I-a auzit pe
nefericit, aşa că se opri din cioplit, ocupându-se de alte treburi ale mănăstirii. mulŃi din ei cum ocărau pe rege că nu ia măsuri pentru ca drumurile să fie
Zilele treceau, se făcură săptămâni, întoarcerea stareŃului se apropia iar bune, dar nici unul n-a schiŃat vreun gest să dea în lături pietroiul.
statuia nu avansa deloc. Băiatul îşi dădu seama că şansele lui de a deveni Apoi se nimeri să treacă pe drum un Ńăran cu un coş de zarzavaturi.
elevul stareŃului scădeau de la o zi la alta, încât nefericirea lui creştea mereu. Când ajunse la bolovan, Ńăranul îşi lăsă jos povara şi încercă să-l urnească.
Într-o bună dimineaŃă se trezi din somn cu un gând nou: "Dacă terminarea După multă trudă şi opinteli, reuşi să-l mişte în afara drumului. Apoi se şterse
statuii e singura soluŃie ca să-mi văd visul cu ochii şi să învăŃ Gongfu, oare de de năduşeală şi îşi luă coşul, dar când să plece, observă că pe locul unde
ce nu sunt în stare s-o termin odată şi să mă bucur şi eu de viaŃă?". fusese bolovanul era o pungă strivită. O ridică şi se uită în ea: erau numeroşi
101
galbeni şi un bilet. Citi cu uimire că banii sunt din partea regelui, pentru cel necesară bravura acŃiunii practice. Fără curaj, bravura nu Ńine mult. Fără
care curăŃă drumul. înŃelegerea pe care Ńi-o dă curajul, bravura poate fi oarbă şi prostească (bravadă).
łăranul a învăŃat ceea ce mulŃi din noi nu pricep până mor: orice obstacol Bravura se bazează pe o pregătire corespunzătoare, psihologică şi corporală –
îŃi oferă ocazia să te străduieşti pentru a-Ńi îmbunătăŃi starea. care asigură o comportare eficientă în luptă. Adeseori nu ai la dispoziŃie suficient
timp pentru a gândi şi a lua o decizie. Un om cu scaun la cap se pregăteşte să facă
faŃă tuturor situaŃiilor periculoase pe care le poate anticipa, astfel ca în momentul
6.3.3. Curajul unei crize să poată arăta bravură fără să se facă de râs sau să moară.
Pe la 600 î.e.n., pe teritoriul Chinei de azi erau mai multe state care se tot
Curajul este preŃul pe care-l cere viaŃa războiau între ele. Se povesteşte că regele din statul Jiu i-a pus regelui din
pentru a asigura pacea (Amelia Earhart). Zheng două condiŃii: să numească moştenitor pe prinŃul Lau şi să-i predea pe
Întrebat cum de a reuşit să traverseze oceanul Atlantic singur pe o barcă, călătorul ministrul Shu Zhan - care se opunea prinŃului Lau. Regele din statul Zheng
răspunse: „păi, am înfruntat fiecare val cu curaj...”. refuză să accepte a doua cerere, aşa că regele din Jiu îi declară război.
Samuraiul trebuia să fie curajos. Atunci ministrul Shu Zhan spuse: "Majestate, regele din Jiu m-a cerut pe
Curajul însemna pentru samurai să se arunce spre adversar fără nici o reŃinere, mine. Dacă nu mă predau, armata lui ne va distruge Ńara. Din asta ar rezulta că
dacă prin aceasta realiza cel mai mare bine sau avantaj pentru ai săi. În primul rând mi-e frică de moarte şi că nu sunt îndeajuns de devotat Ńării şi regelui meu. Eu
şi fără nici o ezitare, el se ocupa de interesul grupului din care făcea parte, lăsând la nu pot să suport o astfel de ruşine".
urmă necesităŃile personale. Regele din Zheng răspunse: "Dacă te predai, duşmanul o să te omoare. Nu pot
Curajul dă naştere altei virtuŃi: voinŃa (vezi # 6.3.1). Puterea de a urmări în viaŃă să te las să pleci".
un Ńel nobil, capacitatea de a sări oricând în apărarea acestui crez şi de a rezolva cu Atunci Shu Zhan întrebă: "Oare e ceva rău sau nefiresc ca un ministru să se
succes pericolele care apar, rezistând cu curaj şi stoicism, era o altă calitate de bază. sacrifice pentru a-şi salva Ńara de la distrugere?".
Orice văicăreală şi nemulŃumire faŃă de greutăŃile materiale sau de altă natură era Până la urmă regele din Zheng i-a dat o escortă care l-a condus pe ministru
considerată o ruşine, o dovadă de laşitate. Tinerii erau în continuu învăŃaŃi să fie până la tabăra armatei duşmane.
disciplinaŃi, să reziste la greutăŃi, foame, frig, să-şi stăpânească frica – astfel ca să Când regele Wen l-a văzut pe Shu Zhan, a ordonat să fie imediat ars pe rug.
poată fi gata oricând de acŃiune şi ripostă. Surprinzător, ministrul n-a părut impresionat de osândă şi a strigat:
Curajul nu se referă doar la luptă şi adversari înarmaŃi, ci şi la atitudinea faŃă de "Sire, ca sol al regelui Zheng am dreptul să vă vorbesc. Sper s-o pot face
orice fel de duşmani sau obstacole din viaŃa obişnuită. Ne îndeplinirea obligaŃiilor înainte de a fi omorît". Regele acceptă dar îi ordonă să se grăbească. Destins,
familiale sau sociale, părăsirea soŃiei, era considerată o laşitate la fel de mare ca Shu Zhan vorbi - dar în aşa fel ca să fie auzit de câŃi mai mulŃi soldaŃi ai lui
dezertarea de pe front. Wen:
Dacă nu-Ńi dezvolŃi curajul până acolo încât să nu-Ńi mai fie deloc teamă, "Majestate, eu de multe ori Ńi-am lăudat curajul şi priceperea. Mă aşteptatm
indiferent de situaŃie, înseamnă că nu ai reuşit să îndeplineşti scopul pentru care ai să devii cel mai puternic rege dintre vecinii Ńării mele şi l-am sfătuit pe regele
început studiul artei marŃiale. meu să se alieze cu statul Jiu - dar el nu mi-a ascultat sfatul. Tu crezi că eu sunt
Chiar după ce au studiat serios artele marŃiale, mulŃi practicanŃi mănâncă bătaie în vinovat - dar regele meu ştie că eu n-am nici o vină şi n-a vrut să mă predea. Eu
conflictele din mahala. Motivul este simplu: elevul normal nu se antrenează în am fost cel care a insistat să vin aici - ca să-mi scap Ńara de pericol. Nu vreau
aceleaşi condiŃii de disperare, pe viaŃă sau moarte, ca un bătăuş sălbăticit. Din să mă laud, dar sunt în stare să prevăd cum va evolua o situaŃie şi de aceea sunt
cauza pregătirii diferite, cei doi au atitudini mentale diferite, aşa că bătăuşul considerat înŃelept; îmi iubesc patria din toată inima şi de aceea lumea zice că
învinge. Pe de altă parte, în aceiaşi situaŃie un adevărat expert nu va avea nici o sunt devotat; nu fug de pericol şi de aceea mi se spune curajos; eu sunt gata să
problemă. mor pentru a-mi salva Ńara şi de aceea sunt considerat patriot.
Adeseori curajul este confundat cu bravura. Curajul provine din înŃelegerea pe Nu pot crede că un ministru patriot, curajos, devotat şi înŃelept, poate fi omorît
care Ńi-o dă mintea raŃională. Bravura este manifestarea vizibilă a curajului, ea fiind în regatul Jiu, chiar dacă este duşman".
produsă atât de mintea raŃională, cât şi de cea emoŃională. Apoi, urcându-se pe rug, strigă către soldaŃii regelui Wen: "FiŃi atenŃi să
Dacă ai curajul să iei atitudine în cazul unei crize, înseamnă că mintea raŃională a vedeŃi ce păŃesc cei care-şi slujesc cu devotament Ńara şi regele!".
înŃeles şi analizat situaŃia, apoi a luat hotărîrea să acŃioneze. Dar, în continuare, e Auzind vorbele lui Shu Zhan, regele Wen se schimbă la faŃă.
102
Îl iertă pe loc şi-l trimise acasă cu o escortă de onoare. [41] De exemplu, unii dau din cînd în cînd ceva mărunŃiş la cerşetori. O mie de lei
Dacă nu stai ca un mototol, până la urmă valoarea îŃi va fi recunoscută şi le împacă conştiinŃa timp de o săptămînă. Dar compasiunea nu înseamnă neapărat
răsplătită - indiferent de vitregia condiŃiilor. Când valoarea nu e însă reală, ci doar o mia aia de lei pe care o dai unui cerşetor. Înseamnă mila şi grija pe care le ai faŃă de
impostură, vei căpăta dispreŃul sau nepăsarea, nu recunoştinŃa. Nu e vorba de o un vecin de bloc care şi-a rupt piciorul şi nu are cine să îi cumpere o pîine. Sau faŃă
persecuŃie, ci de ce meriŃi cu adevărat. de o bătrînă care nu mai are pe nimeni şi are nevoie de cineva să o mai ducă din
Curajul este virtutea cea mai importantă. Pentru că frica, timiditatea şi celelalte cînd în cînd la biserică. Compasiunea nu trebuie limitată doar la familie, la prieteni,
stări emoŃionale asociate stau atât la originea depersonalizării fiinŃei umane şi a la mediul din imediata apropiere, la ce e mai uşor.
subordonării ei unor forŃe iraŃionale, cât şi la apariŃia sentimentelor de ură, invidie, În principiu bogătaşii sunt cei mai energici şi creativi membri ai societăŃii, dar şi
agresiune şi dorinŃă de răzbunare. Numai un om stăpânit de frică se poate alătura cei mai egoişti. Cei mai bogaŃi 10% oameni din populaŃie donează altora un procent
răufăcătorilor, torŃionarilor, comuniştilor, fasciştilor sau teroriştilor. Într-o societate mai mic din averea lor decât o fac cei 10% mai săraci! Şi zgârcenia la bani nu e
de oameni curajoşi asemenea asociaŃii oribile n-ar putea exista. încă totul: dezangajarea lor civică, manifestată prin nealocarea voluntară a unei
Cum putem elibera de frică oamenii, sau copiii? părŃi din timpul şi capacitatea lor productivă pentru binele comun, afectează atât
Noul născut nu se teme de nimic. Toate constrângerile care apar se datoresc solidaritatea socială cât şi dezvoltarea societăŃii, împingând-o spre destrămare.
influenŃelor culturale şi educative exterioare. Copiii învaŃă virtutea nu prin Totuşi, problema principală a viitorului nostru este că tinerii nu se mai angajează
suferinŃă, ci prin fericire şi sănătate. Pedagogia trebuie să se bazeze pe dragostea de pentru interesul colectiv, fiind educaŃi (de fapt, needucaŃi) să devină indiferenŃi faŃă
copii şi pe adevăr. de problemele societăŃii (altora).
Copiii vor fi învăŃaŃi să cunoască, să înŃeleagă şi să cuprindă adevărul despre ei şi Samuraiul era binevoitor, generos, milos. El ierta multe insulte, oprindu-şi
lumea înconjurătoare, cu toate cele bune şi rele. Dacă copilul e minŃit – de exemplu răzbunarea datorită raŃiunii şi milei. Numeroşi oameni de rang inferior erau iertaŃi
la istorie i se ascund aspectele urâte ale evoluŃiei umane: crime, ignoranŃa, pentru că evident nu ştiau că fac prostii – în timp ce acelaşi comportament al cuiva
fanatismul etc. – el învaŃă să mintă şi în felul acesta drumul spre pervertirea morală de rang egal (deci conştient de ce face) atrăgea riposta armată.
şi socială a fost deschis. Nu există dezvoltare umană adevărată fără curaj, adevăr şi Societatea japoneză recunoştea că mila, bunăvoinŃa, generozitatea, iertarea sunt
integritate morală. dovada unei mari puteri – de reŃinere, gândire, luptă etc., în timp ce ameninŃările,
Curajul trebuie să fie unul inteligent, bazat pe ştiinŃă şi cunoaştere, nu unul scandalul şi violenŃa fizică dovedesc slăbiciune şi laşitate.
fanatic, dogmatic. Jin sau Nin este atitudinea omului împăcat cu lumea înconjurătoare, pe care a
acceptat-o şi cu care vrea să se armonizeze – în loc să încerce s-o schimbe după
fandoselile sale. Acest om şi-a depăşit pasiunile, divergenŃele, neînŃelegerile, el
6.3.4. Omenia (Jin sau Nin) tratează totul în mod egal, cu aceeaşi cumsecădenie.

Cel ce dăruieşte, va primi


Cel ce uită de sine, va găsi, 6.3.5. Onoarea (Meiyo)
Cel ce iartă, va fi iertat Onoarea este bunul renume, respectul sau aprecierea celor din jur, înseamnă să
(Sfântul Francisc de la Assisi) obŃii gloria dar să nu fii fudul. Să fii onorabil în orice faci - în gânduri, cuvinte şi
Omenia se manifestă prin milă, înŃelegere, bunăvoinŃă, compasiune, căldură fapte. Onoarea e o formă frumoasă de manifestare a orgoliului, o expresie a
umană. Această virtute înseamnă să fii milos, să ajuŃi orice om – şi nu o persoană demnităŃii.
anume. Nu înseamnă însă zâmbetul binevoitor, plăcut dar totuşi atât de rar în zilele La începutul primului război mondial (1914-1918) România era neutră, dar
noastre, când lumea s-a înrăit şi s-a pulverizat sub forma indivizilor componenŃi, conjunctura internaŃională o silea să se alăture uneia sau alteia din cele două
înstrăinaŃi şi dezrădăcinaŃi ca urmare a tot felul de reguli şi convenŃii sociale tabere de puteri mondiale.
moderne – dar bolnave. Compasiunea într-o societate s-ar traduce prin a face ceva Cu câŃiva ani înainte, Regele Carol I al României, de origine germană, îşi
pentru un necunoscut, ca şi cum acel necunoscut ai fi chiar tu. Să investeşti, pînă la dăduse în secret cuvântul împăratului german că i se va alătura. Dar
urmă, în propria viaŃă. Compasiunea e necesară unei comunităŃi, pentru ca acea parlamentul Ńării Ńinea cu tabăra cealaltă.
comunitate să funcŃioneze. Ce să facă regele? Să respecte voinŃa Ńării, călcându-şi cuvântul dat, sau să-şi
respecte cuvântul şi să trădeze Ńara? Dilemă de nerezolvat.
103
Atunci, regele pleacă la o inspecŃie a trupelor din Moldova în plină iarnă de informare, pentru a ajunge să poŃi judeca datele, să cuprinzi ansamblul şi să
geroasă. Şi, spre surprinderea tuturor, deşi în vârstă, se prezintă la inspecŃie în pricepi dedesubturile.
uniforma subŃire de vară. În zadar cei din jur încearcă să-l învelească cu haine
groase. Majestatea Sa refuză.
Şi imediat după această întâmplare, bătrânul rege face pneumonie şi moare. 6.4. Iubirea de oameni (Filantropia)
Dilema fusese rezolvată. În locul dezonoarei Regele alesese moartea.
Integritatea morală - constituia o parte esenŃială a modului de viaŃă al samurailor. Dacă dragoste nu e, nimic nu e! (Sfântul Paul)
Ei erau educaŃi să se poarte corect în permanenŃă şi să fie oricând gata să acŃioneze, La fel ca şi Legea lui Dumnezeu, toată filozofia Aikido poate fi cuprinsă într-o
chiar să şi moară, pentru dreptate. Ei nu ar fi participat la acŃiuni necinstite, singură propoziŃie: „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuŃi”. Scopul Aikido este
murdare, secrete, tot aşa cum nu şi-ar fi vândut membrii familiei ca sclavi. Aceasta transformarea elevului într-o persoană iubitoare de oameni (filantrop).
cinste funciară constituia pivotul pe care se baza tot restul deciziilor pe care Transformarea se realizează printr-o educaŃie specifică, bazată pe bătaie (deoarece
samuraiul le lua în viaŃa sa. Calitatea de om de onoare era titlul şi aprecierea cea bătaia este cel mai eficient mijloc educativ).
mai importantă pentru un samurai. Orice comportare incorectă îl umplea de ruşine Iubirea de oameni este o virtute neobişnuită pentru mentalitatea tradiŃională a
nu numai pe făptaş, ci şi întreaga lui familie. samurailor. PoŃi oare să-Ńi iubeşti duşmanii? Ei bine, tocmai asta susŃinea O Sensei.
Pentru samurai dezonoarea însemna să nu reuşească îndeplinirea sarcinei, a El a priceput că iubirea tuturor oamenilor este singura trăsătură care poate
ordinului primit, a datoriei faŃă de superiorul feudal. Aceasta ducea de obicei la transforma arta marŃială dintr-o unealtă producătoare de distrugere şi moarte într-
sinuciderea rituală (Seppuku sau Harakiri) – cel mai adesea din iniŃiativă personală. una creatoare de armonie şi viaŃă.
Asta în timp ce la noi oamenii aflaŃi în situaŃii echivalente erau duplicitari, Etica Aikido = morala Budo + iubirea de oameni
încercând să scape de mazilirea sultanului fără nici o urmă de reŃinere. La alŃii şi
acum onoarea nu e un moft ci o chestiune de viaŃă şi de moarte, cum a fost pentru Iubirea adevărată îmbrăŃişează la fel orice om sau animal, case şi păduri,
un bucătar francez care s-a sinucis recent de ruşine, pentru că Ghidul Michelin l-a vieŃuitoare sau lucruri. Inversul iubirii provoacă dezastre. De exemplu, ne-iubirea
retrogradat de la 3 la 2 stele (nici măcar pentru calitatea mai slabă a bucatelor, ci Naturii produce poluarea mediului: gunoaie revărsate, râuri otrăvite, aer
din cauza scăderii atenŃiei acordate de el clienŃilor). nerespirabil, secetă, deşertificare – cu o inconştienŃa care ameninŃă atât prezentul,
O altă dezonoare frecventă era suportarea unui viol de către o femeie samurai. cât mai ales urmaşii.
Aceasta se sinucidea preventiv pentru a nu suporta ruşinea, ba chiar în ultimele În Palestina antică trăiau în bună înŃelegere doi fraŃi care lucrau împreună o
clipe dinaintea morŃii îşi lega picioarele împreună, ca să arate că şi-a salvat bucată de pământ. Fratele cel mare avea nevastă şi copii, cel mic era holtei. La
castitatea. strânsul recoltei, au împărŃit recolta în mod egal, după cum şi munciseră.
Cuvântul samuraiului era sfânt. Nu existau contracte scrise – pentru că această Noaptea însă, fratele cel mare s-a gândit: „împărŃeala noastră n-a fost bună:
dovadă a învoielii nu era demnă de un samurai. Să ceri unui samurai să jure – era o eu am deja casă şi nevastă, dar frate-meu de abia acuma trebuie să-şi
insultă. De aceea, când vremurile s-au schimbat în Japonia, când a apărut şi acolo construiască o casă şi să se însoare, el are nevoie de mai mulŃi bani. Ia să-i mai
capitalismul, comerŃul, democraŃia, hoŃia, proasta creştere - mulŃi samurai au murit dau eu ceva din partea mea. Dar el n-o să accepte, aşa că o să lucrez pe furiş”.
literalmente de foame datorită „naivităŃii” în afaceri. În acelaşi timp, fratele mai mic se gândea şi el: „n-a fost bună împărŃeala, eu
am luat la fel cu frate-meu, dar el are gospodărie mare, are nevoi mai multe. Ia
să-i mai dau eu ceva din partea mea. Dar el n-o să accepte, aşa că voi lucra pe
6.3.6. Cunoaşterea (Chi) furiş”.
Înseamnă a şti, a înŃelege, a putea să stabileşti relaŃii între informaŃii. Cunoaşterea Zis şi făcut; fiecare frate a plecat cu noaptea în cap să ducă un sac de boabe
nu poate fi parŃială sau fărâmiŃată, ci sintetică şi totodată analitică, legând orice din hambarul său în hambarul fratelui. Aşa se face că amândoi s-au întâlnit pe
amănunt de ansamblul domeniului respectiv, şi domeniul respectiv de ansamblul la mijlocul drumului, orbecăind în întuneric cu saci în spate. Şi-au lămurit
Universului. Toate sunt legate de Tot. intenŃiile şi s-au ciondănit, fiecare susŃinându-şi părerea, dar până la urmă s-au
Adevărata cunoaştere nu va fi un motiv de înfrumurare sau de dispreŃ. Ea se înŃeles şi au trăit în continuare în şi mai mare iubire.
ridică deasupra noianului de informaŃii heteroclite cu care ne bombardează mediile În amintirea păcii şi bunei înŃelegeri dintre aceşti fraŃi, se zice că pe locul
acela a apărut cetatea Ierusalimului (în ebraică “oraşul păcii”).
Dar asta a fost de mult...
104
PoliteŃea este o aparenŃă de morală, căci individul acŃionează ca şi când ar fi exercitate, ca şi puterii care conduce. Ea nu se afirmă ci se fereşte, preferând să
virtuos. Străduindu-se să fie mereu politicos, cu timpul omul se schimbă fără să se retragă decât să se extindă, să ofere în loc de a acapara sau păstra. Este
vrea şi devine moral. La fel, morala este o aparenŃă de iubire: când acŃionezi moral compasiunea, renunŃarea de sine în favoarea altuia – ceea ce misticii numesc
este ca şi când ai iubi oamenii. „moartea de sine (sinelui)”. Iubirea de oameni nu implică milă, numai bunăvoinŃă.
Tot aşa cum până la urmă morala se eliberează de politeŃe (cel devenit virtuos nu A face fapte de caritate, adică a da săracilor fărâmituri de la masa bogatului, este
se mai preface că ar fi virtuos), iubirea care depăşeşte stadiul moralei ne eliberează: faŃă de caritatea propriu-zisă la fel cu a face sex faŃă de dragostea în sine. Cineva te
cel care a ajuns să iubească, nu se mai preface. Acesta e şi spiritul Evangheliei iubeşte cu adevărat doar atunci când poŃi să-Ńi dezvălui slăbiciunea fără ca el să
creştine, care zice: mai întâi iubeşte - şi apoi fă ce vrei. profite, arătându-şi forŃa.
Ceea ce facem din dragoste este dincolo de bine sau rău (Nitzsche). Iubirea de oameni = stăpânirea instinctelor
O Sensei a putut crea Aikido, o Artă marŃială revoluŃionară – căci se bazează pe
iubire, numai ca urmare a studiilor sale religioase din cadrul sectei Omoto-Kyo. De Eros produce suferinŃă, adică stres, teamă, încordare involuntară. La fel se petrec
aceea noŃiunea iubirii susŃinută de el este asemănătoare conceptului iubirii de lucrurile şi cu filia, deşi într-o măsură mai mică. Cu toată aparenta lor înălŃime
oameni din filozofia clasică europeană şi din religia creştină, propovăduită de Iisus spirituală, ele împiedecă unificarea minŃii cu corpul şi funcŃionarea optimă a
Christos. omului, scad eficienŃa în orice fel de activitate – adică şi în luptă.
Din antichitate, grecii distingeau trei feluri de iubire: eros, filia şi filantropia. Numai filantropia descătuşează omul de toate constrângerile şi dorinŃele,
Eros înseamnă dragostea senzuală, iubirea a ceva pe care îl doreşti dar îŃi lipseşte, ridicându-l deasupra zbuciumului lumesc şi armonizându-l cu forŃele Universului.
adică o pasiune, dar o iubire geloasă, egoistă. Prin “iubire”, O Sensei înŃelegea şi iluminarea (vezi # 9.7/6). Nu se poate să fii
Filia înseamnă dragostea binevoitoare, bucuria de a iubi şi de a fi iubit, viaŃa treaz şi să-Ńi mai fie frică, sau să urăşti etc.
împărtăşită, prietenia, alegerea responsabilă, plăcerea şi încrederea reciprocă, până Fără dragoste de oameni, omul devine un monstru: bogăŃia îl face egoist, sărăcia
la urmă e o acŃiune. În medie, fiecare om îşi face în viaŃă cam 360 de prieteni; dar îl face orgolios, frumuseŃea îl face ridicol, munca îl face sclav, justiŃia îl face
în orice moment dat nu are decât 33, din care numai 6 „apropiaŃi”. nemilos, credinŃa îl face fanatic şamd.; viaŃa îşi pierde sensul.
Cele două feluri de iubire nu sunt spontane, nici dezinteresate, fiind până la urmă Iubirea de oameni este un sentiment înăscut, dat fiind că omul e un animal gregar,
o afirmare a egoismului şi iubirii de sine, a instinctelor. Iubirea de sine este pe adică trăieşte în grup (ca maimuŃele, ierbivorele etc.), nu izolat (ca ursul, cârtiŃa
primul plan, şi cea mai puternică: chiar şi prietenia este doar o extensie a ei, etc.). Acest sentiment este însă ascuns de părerea slăbiciunii şi neputinŃei personale,
răsfrântă asupra celor ce ne sunt apropiaŃi. Acelaş motiv pentru care ne iubim formată în frageda copilărie de educaŃia socială greşită, produsă de cultura
prietenii ne împiedecă să iubim duşmanii. grupului. O altă cauză a ne-iubirii o constituie exacerbarea pornirilor instinctuale,
Spre deosebire de primele două variante, filantropia înseamnă iubirea tuturora, datorată fie lipsei unei educaŃii corecte, fie condiŃiilor nenaturale de trai provocate
adică şi a duşmanilor. Iubirea de oameni este o dragoste binevoitoare (prietenie) de civilizaŃie (sedentarism, stres etc.). După ce învaŃă Aikido, remodelându-şi
care se extinde dincolo de aceasta, depăşindu-i limitele. Ea este o dragoste eliberată corpul şi mintea, individul recapătă încrederea în sine, îi dispare frica de ceilalŃi, iar
de injusteŃea dorinŃei (eros) şi preferinŃa prieteniei (filia), în acelaşi timp sentimentul original reiese la iveală.
dezinteresată, unică şi universală, pretenŃioasă si liberă, spontană şi respectuoasă, Dar în lumea reală, unde predomină lupta pentru supravieŃuire, unde oamenii se
fără preferinŃe sau opŃiuni. Filantropia este o iubire creatoare: nu constată valori, ci poartă cu semenii lor ca lupii (homo homini lupus), iubirea dezinteresată pare o
le creează. Este o forŃă care eliberează forŃa. Este o dragoste spontană şi gratuită, utopie. O iluzie naivă, însă cu atât mai atractivă şi înălŃătoare. Pentru ca iubirea
nediscriminativă şi fără motiv, fără interes şi chiar fără justificare. Este mila, generoasă a semenilor să nu devină totuşi o elucubraŃie auto-distructivă – e
renunŃarea la Ego, la forŃa vitală şi la putere - exact contrariul ticăloşiei plină de ea. obligatoriu să fie bazată pe o capacitate calificată de autoapărare, să se îmbine cu o
Filantropia depăşeşte instinctele, este o străduinŃă spirituală. mare putere interioară şi exterioară a celui care iubeşte. De aceea Aikido nu
„IubiŃi-vă duşmanii, faceŃi binele celui ce vă urăşte, rugaŃi-vă pentru cel care vă propune pur şi simplu “(stai şi) iubeşte-Ńi aproapele (ca pe tine însuŃi)”, ci
persecută...” (Evanghelia). Această iubire sublimă şi poate imposibilă, pare o “întăreşte-te - şi după aceea iubeşte”. Adică, mai întâi antrenează-te, căleşte-Ńi
nebunie, o ofensă adusă bunului-simŃ. corpul şi spiritul ca să devii imun la răutăŃi şi agresiuni de tot felul, iar după ce
Printr-o necesitate a naturii, totdeauna o fiinŃă îşi exercită întreaga putere de devii stăpân pe tine şi pe cele din jur – poartă-te ca un sfânt.
care dispune (Tucidide). Aceasta este legea celui puternic, legea vieŃii şi societăŃii În Aikido, iubirea de oameni se însuşeşte prin oferirea propriului corp
în care trăim, adică a lumii. Dar filantropia este contrară violenŃei, se opune forŃei partenerului de exerciŃiu – pentru ca acesta să înveŃe tehnica de luptă. Nu-i dai bani
sau lucruri, ci ceva cu valoarea supremă: propriul corp, propria viaŃă. EducaŃia
105
practică se face prin însuşirea la perfecŃie a îndemânării de cădere (Ukemi), care în Nu alege varianta mai favorabilă (în dauna corectitudinii).
Aikido constituie atât cea mai eficientă autoapărare, cât şi simbolul mintal pentru Nu te subestima şi nu te preocupa de cele lumeşti.
cedare şi generozitate. În viaŃă să nu ai multe dorinŃe,
Prin antrenamente sincere şi intense putem ajunge la capacitatea de a iubi pe toată Nici să nu ai regrete în privinŃa afacerilor tale.
lumea fără nici o condiŃie prealabilă şi fără speranŃa vreunei răsplate. Numai o Nu invidia afacerile altora.
iubire dezinteresată ne permite să trăim într-o lume minunată. Orice altă atitudine Să nu-Ńi pară rău că trebuie să te desparŃi de cineva sau de ceva.
face ca lumea să pară "că are" defecte, ne produce nefericire. Nu te compătimi pe tine, nu te plânge de alŃii.
Dar mai spune înŃeleptul: “deseori e mai uşor să iubim, decît să fim iubiŃi. Nu te îndrăgosti.
Ajutorul şi sprijinul celorlalŃi ne pare greu de acceptat. Eforturile noastre de Nu dori să te aşezi (la casa ta).
a părea independenŃi nu dau altora posibilitatea să-şi arate iubirea. MulŃi Nu pofti mâncăruri gustoase.
părinŃi în vîrstă nu-i lasă pe copiii lor să le arăte aceeaşi afecŃiune şi sprijin Nu te preocupa de obiecte, de lucruri.
care le-au primit ei ca copii. MulŃi soŃi (şi soŃii) se simt stânjeniŃi să depindă RenunŃă la interesul tău şi nu umbla după faimă sau avere.
de alŃii când sînt copleşiŃi de mâhnire. Ca urmare, apele iubirii nu mai curg. Nu aduna avere.
Ar trebui să accepŃi un gest de iubire din partea oricui. Trebuie să permiŃi Nu pune mare preŃ pe ceea ce ai.
celorlalŃi să te ajute, dându-Ńi forŃa să mergi înainte. Dacă accepŃi cu Nu aduna bani pentru bătrâneŃe.
sinceritate şi umilinŃă o astfel de iubire, vei înŃelege că Iubirea nu înseamnă Nu fii obsedat să ai arme frumoase.
nici a da, nici a primi – ci a participa.” Când urmezi Calea, nu te teme de moarte.
Nefiind o datorie, iubirea de oameni nu poate apare la comandă, iar însuşirea ei Respectă-l pe Dumnezeu, dar nu te baza pe el (să-Ńi urce sacii în car).
nu se poate face doar prin antrenamente fizice, chiar dacă ele sunt absolut necesare. Nu te îndepărta nicicând de Calea samuraiului.
Pentru deprinderea iubirii mai e nevoie şi de meditaŃie, credinŃă, compasiune, În capitolul (cercul) "Pământul" din "Go rin no sho" Musashi enumeră 9 reguli
înŃelepciune şi multă răbdare. psihologice care condiŃionează succesul în luptă:
De Eros avem nevoie pentru supravieŃuirea speciei, de filia avem nevoie pentru Să nu ai gânduri necinstite.
convieŃuirea socială, însă numai filantropia – ca un sacrificiu personal în folosul OŃeleşte-Ńi corpul şi mintea fără nici o pauză.
celorlalŃi – poate evita auto-distrugerea omenirii măcinată de egoism. Personificând Fă cunoştinŃă cu toate Căile (artele marŃiale etc.).
iubirea de oameni, Iisus şi Budha au fost modele involuntare de performanŃă ÎnvaŃă câte ceva din fiecare Cale şi din orice meserie.
Aikido. Iisus a dat chiar o dovadă supremă de filantropie – sacrificiul propriei vieŃi, ÎnvaŃă să poŃi cântări corect avantajele şi defectele lucrurilor (faptelor).
nu pentru motive meschine (eroism, faimă etc.), ci în folosul întregii omeniri. ÎnvaŃă să poŃi înŃelege orice treabă (vorbă, faptă etc.) prin intuiŃie.
Deoarece iubirea Aikido se referă la tot ce mişcă pe lume (vezi # 8.2.3), ea este ÎnvaŃă să poŃi "vedea", simŃi, percepe - şi ceea ce nu este evident.
mai cuprinzătoare decât filantropia, care se adresează doar oamenilor. Fii atent la cele mai mici detalii.
Nu pierde timpul cu fleacuri (treburi neesenŃiale).
Conform lui Mushashi, un samurai poate deveni maestru numai dacă respectă
6.5. Alte izvoare de reguli morale Budo regulile de purtare în orice situaŃie şi în orice aspect al vieŃii lui. Mai departe:
scopul real al unei Arte marŃiale nu este perfecŃionarea personală, oricât ar părea de
6.5.1. Regulile lui Mushashi important acest aspect, ci transformarea societăŃii într-o comunitate cooperantă.
Miyamoto Mushashi (1584-1645), vestit spadasin şi artist Zen, autorul cărŃii "Go Mushashi scria la sfârşitul capitolului (cercului) "Cartea Pământului":
rin no sho" (Scrierea despre cele 5 cercuri - sau domeniile teoriei luptei cu sabia), "Luptătorul conştient îşi va perfecŃiona mereu măiestria în arta luptei, căutând
a formulat şi el sub titlul "Urmând de unul singur Calea" câteva reguli pe care şi să întâlnească oameni valoroşi de la care să înveŃe, ajungând să poată folosi cu
le auto-impunea un adevărat samurai. pricepere îndemânarea subordonaŃilor, va avea el însuşi o purtare aleasă, va
Perceptele sunt aspre şi categorice, cum era şi de aşteptat la un samurai rătăcitor, gospodări cu conştiinciozitate moşia (feuda) primită de la seniorul său, va avea
preocupat toată viaŃa de călirea minŃii şi a corpului: grijă de nevoile oamenilor şi va apăra bunul mers al Ńării".
Nu călca regulile sociale.
Nu căuta să-Ńi fie Ńie bine (iar celorlalŃi rău).
106
6.5.2. Crezul samuraiului łaranii din India şi dresorii de la circ îmblânzesc uşor elefanŃii cu
I Shin Den Shin (De la sufletul meu la sufletul tău) este un alt document esenŃial ajutorul unei şmecherii simple: cînd animalul este încă pui, îi leagă un picior
din familia mijloacelor educative tradiŃionale. El prezintă sub formă poetică de un trunchi de copac zdravăn. Oricît de mult se zbate, micul elefant nu va fi
principiile de gândire ale unui adevărat războinic: în stare să se elibereze. Încet, încet, el creşte obişnuindu-se cu ideea că este
Eu nu am părinŃi - Cerul şi Pământul vor fi părinŃii mei; mai slab decât trunchiul de copac. Astfel condiŃionat să cedeze, cînd devine
Nu am avere - modestia va fi averea mea; adult cu o forŃă uriaşă nici măcar nu va mai încerca să se elibereze! Oricine îl
Eu nu am nici viaŃă şi nici moarte - veşnicia îmi va fi şi viaŃa şi moartea; poate reŃine legându-l de picior cu o funie chiar şi de un arbust prăpădit, iar
Nu am corp - curajul îmi va fi corp; el stă supus.
Nu am ochi - fulgerul îmi va fi vederea; Picioarele noastre sînt deseori legate de noduri fragile, la fel ca ale
Nu am urechi - raŃiunea îmi va fi urechea; elefanŃilor. Şi deoarece ne-am obişnuit cu ideea că am fi slabi încă de cînd
Eu nu am membre - iuŃeala îmi va înlocui membrele; eram copii, nici măcar nu încercăm să luptăm. Nu ne mai dăm seama că
Nu am nici un scop - voi transforma prilejul în scop; pentru a deveni liberi e nevoie doar de puŃin curaj!
Nu am principii - principiul meu va fi adaptarea la orice situaŃie; IndependenŃa emoŃională faŃă de părinŃi este una din cele mai mari performanŃe
Nu am vreo forŃă vrăjitorească - tăria sufletească îmi va fi forŃă magică; spirituale de care poate fi capabil un om. Cine oare nu s-a surprins că fără să-şi dea
N-am fost blagoslovit cu nici o minune - respectarea Căii va fi miracolul făcut seama, acŃionează exact aşa cum i-au spus pe vremuri părinŃii – chiar dacă aceştia
de mine; nu (mai) sunt de faŃă? Cât de mare o fi în comportamentul fiecăruia din noi partea
Eu nu am nici un prieten - mintea îmi va fi singurul prieten; rezultată din influenŃa părinŃilor – acŃionând ca un fel de telecomandă a acestora?
Nu am nici un duşman – dar duşmanul meu va fi distracŃia; Cât de greu e să decuplezi singur telecomanda aceasta? Cine poate fi sigur că el nu
Nu am armură - îmi voi face armură din bunăvoinŃă şi corectitudine; este în realitate o marionetă manevrată prin educaŃia primită de la părinŃi, sau de
Nu am nici o fortăreaŃă - înŃelepciunea neclintită a spiritului îmi va fi catastrofele emoŃionale suferite în copilărie? Cine nu ştie de mesajele îngropate
fortăreaŃa; adânc în memorie, cum ar fi de exemplu acela care te face să cedezi chiar când ai
Eu nu am sabie – sabie îmi va fi liniştea de dincolo de orice gând. dreptate, pentru că aşa te-au învăŃat părinŃii?
Fiecare distih este un concentrat de înŃelepciune, ba, dacă-l rumegăm bine, chiar Cât priveşte şcoala, cel mai important formator de oameni este învăŃătorul de la
un întreg capitol de învăŃătură morală. primară, nu vreun profesor de liceu sau magistru universitar. Primul modelează
Iată câteva gânduri posibile doar pe marginea primului vers, Eu nu am părinŃi - pentru totdeauna caracterul tânărului. Prin firea lucrurilor, ceilalŃi dascăli nu pot
părinŃi mei vor fi Cerul şi Pământul: face decât să continue – sau să cârpescă – ce e imprimat în sufletul elevului.
Fenomenul imprinting, cunoscut din etologie (zoopsihologie), constă din Din păcate, multe din apucăturile şi comportamentele absurde pe care le avem ca
influenŃa unui eveniment deosebit petrecut la o vârstă fragedă asupra rezultat al educaŃiei primite în copilărie, sunt ancorate puternic în subconştient şi de
comportamentului ulterior. De exemplu, dacă în momentul ieşirii din ou puiul de aceea foarte greu de recunoscut. Cu acest comportament ne amărâm singuri viaŃa şi
găină vede o cutie verde în mişcare, după aceea el se va Ńine de cutia verde şi nu va îi chinuim pe cei din jur. Spaimele şi amintirile dureroase blochează libertatea
merge după cloşcă. Tot aşa, un căŃel rămâne sălbatec şi nu se va mai obişnui cu interioară.
oamenii, dacă în primele 14 săptămâni de viaŃă nu a avut contacte cu ei. Când apare Să nu uităm însă că de obicei părinŃii au o influenŃă bună asupra copiilor, altfel n-
un pericol, un pui de maimuŃă Ńinut singur într-o cuşcă mobilată doar cu un ar mai exista societate omenească. Fără să amestecăm sau să confundăm efectele
aspirator se repede şi se caŃără pe el (la „sânul” măgăoaiei); aspiratorul îi e bune cu cele proaste, eliberarea de sub influenŃa părinŃilor şi a propriilor nelinişti,
„mama”. La fel, copilul îşi întipăreşte în minte foarte bine prima impresie sau evitarea conflictelor şi aplanarea neînŃelegerilor atât cu tine însuŃi cât şi cu alŃii
acŃiune: cum se poartă părinŃii, cum apucă să scrie literele ş.a.m.d. De aceea în constituie o sarcină pentru toată viaŃa. Samuraii au înŃeles-o încă de acum câteva
pedagogie are o mare importanŃă “prima faptă”: prima întâlnire cu elevii, prima sute de ani şi au luat măsurile cele mai bune pentru rezolvarea ei. Scopul acestei
lecŃie etc. [21]. autoeducaŃii o libertate interioară care se exprimă în afară prin virtuŃile eticii
Copilăria este perioada care ne determină întreaga viaŃă. PărinŃii şi rudele pot să Aikido. IndependenŃa totală de gândire nu înseamnă distrugerea familiei sau
ne dea totul - sau să ne distrugă aproape complet. De exemplu, ei sunt de vină societăŃii, ci eliberarea de mentalitatea de milog, sau asistat – de copil bătrân.
pentru cele 850 milioane de analfabeŃi existenŃi pe glob (din care două treimi sunt
fete).
107
6.5.3. Regulile lui Funakoshi percepŃii şi recepŃii corecte a tehnicii. Numai o conştiinŃă golită de teamă, furie,
O altă colecŃie vestită, cu principii de viaŃă, a fost formulate de Gichin Funakoshi, porniri agresive şi îndoieli, va putea să perceapă orice situaŃie în ansamblu şi fără
întemeietorul Karatedo (Calea luptei cu mâna goală). Ele sunt universal valabile distorsiuni. NoŃiunea de “gol mintal” se referea la această vigilentă stare de veghe a
pentru orice Artă marŃială, pentru orice om, căci toate Căile duc spre vârful conştiinŃei.
aceluiaşi munte. Mintea nu poate fi lăsată să fie blocată sau subjugată de ceva anume, pentru că în
- Mai întâi cunoaşte-te pe tine şi după aceea apucă-te să-i cercetezi pe alŃii felul acesta se pierde capacitatea naturală de reacŃie spontană, directă şi conformă
(vezi-Ńi bârna din ochiul tău înainte de a te ocupa de aşchia vecinului). Este vorba realităŃii. N-ar trebui – dar mintea este de obicei mereu plină de o nelinişte fără
în primul rând să-Ńi cunoşti propriile capacităŃi şi propriile limite sau neputinŃe. sfârşit. Este deci nevoie să-Ńi cureŃi „inima”, adică să-Ńi stăpâneşti sentimentele,
Baza studiului Căii o constituie cunoaşterea cât mai bună, profundă şi multilaterală, emoŃiile. În sens mai larg este vorba de reducerea la maxim a emoŃiilor care
a ta şi a altora. Auto-cunoaşterea veritabilă nu este o treaptă chiar de la începutul deranjează, ba în cazul ideal chiar de dispariŃia lor totală. Scopul e să ajungi să
studiului Căii, ci una mai târzie, într-o etapă avansată a dezvoltării interioare. tratezi orice conflict fără nici o emoŃie şi cu o deplină linişte sufletească.
Problema principală a fiecăruia nu sunt ceilalŃi, ci el însuşi; Eu-l său constituie Această indiferenŃă emoŃională se manifestă prin eliberarea de orice teamă şi
obstacolul cel mai mare pe Calea dezvoltării sale. griji, mergând chiar până la dispariŃia fricii de moarte. La aceasta contribuia faptul
Abia după ce reuşeşti să te cunoşti pe tine într-o oarecare măsură vei putea să te că orice samurai avea zilnic de-a face cu moartea şi datorită educaŃiei primite, era
ocupi şi de alŃii. Aplicarea acestui gând la orice fel de conflict înseamnă că de abia împăcat cu gândul sinuciderii rituale şi gata oricând să o pună în practică. CurăŃă-Ńi
după ce te cunoşti (şi te pregăteşti cât mai bine) vei avea şanse de victorie într-o bine „inima”, căci o „inimă” curată este o cetate invincibilă.
confruntare. Pentru succes sunt evident necesare şi cunoştinŃe despre adversari. - Funakoshi a mai zis: începătorului i-e greu să execute orice postură, dar cu
Ideea asta a expus-o şi Sun-Tzî, marele ideolog militar chinez al antichităŃii: Dacă timpul corpul ajunge s-o realizeze automat şi natural. Nu uita că folosirea
te cunoşti pe tine şi pe adversari, poŃi să dai şi 100 de bătălii fără să pierzi vreuna. tehnicii de luptă are avantaje dar şi dezavantaje, că procedeele tehnice trebuie să
Dacă te cunoşti pe tine, dar nu cunoşti adversarii – şansele să câştigi sau să pierzi poată fi executate şi încet şi repede, că extensiile sunt la fel de necesare ca şi
o bătălie sunt egale. Dacă nu ştii ce poŃi tu singur şi nu-i cunoşti nici pe adversari contracŃiile corpului.
– vei pierde orice luptă. După o îndelungă perioadă de ucenicie în care se străduie să lămurească şi
În concluzie se poate spune că auto-cunoaşterea sinceră, fără iluzii, constituie însuşească posturi, mişcări şi forme bine stabilite de exerciŃii, începătorul devine
miezul preocupărilor şi Ńelul vieŃii unui războinic serios - dar totodată şi al unui Om stăpân pe corpul său. Elevul avansat trece dincolo de formele canonice ale
adevărat. Fără auto-cunoaştere nu poŃi să-Ńi controlezi viaŃa, căci aprecierile îŃi vor mişcărilor şi adaptează tehnica la caracteristicile corpului său, mişcându-se cât mai
fi incorecte. Funakoshi zicea: la fel cum oglinda reflectă orice imagine şi orice rază eficient şi natural. Se constată că mişcările tuturor practicanŃilor cu nivel înalt de
de lumină care cade pe ea, sau cum într-o vale liniştită se aud bine chiar sunetele măiestrie din toate Artele marŃiale seamănă uluitor unele cu altele. La acest nivel
cele mai slabe, tot aşa cel ce studiază o Artă marŃială trebuie să-şi cureŃe tehnica nu mai e ceva impus, specific stilului sau artei respective, ci o mişcare
conştiinŃa de egoism, răutate şi mânie, pentru că numai în felul acesta poate spontană, potrivită, precisă, eficientă, armonioasă, continuă, rotundă - adică
reacŃiona corect la orice i se întâmplă. În fond, acesta e înŃelesul cuvântului Kara frumoasă. La fel cu mişcările unor campioni de gimnastică, sau de dans, sau de
(gol) din Karate. patinaj etc.
- AcŃiunea inimii este mai presus de acŃiunea mâinii. Curajul, intuiŃia, onoarea, Cele spuse despre mişcare pot fi extinse şi la comportarea mintală: fiecare din noi
etica, loialitatea, solidaritatea comunitară sunt mai importante decât tehnica a trecut prin situaŃii în care gândirea i-a fost blocată total sau parŃial de furie,
propriu-zisă, oricât ar fi ea de perfectă. Educarea „inimii” este o condiŃie surpriză sau frică. În astfel de situaŃii scade simŃitor capacitatea de reacŃie corectă.
preliminară pentru reuşita studiului amănunŃit al oricărei metode de luptă. Orientalii Ca remediu, se goleşte mintea de gândurile respective dăunătoare. Dacă n-ar fi
spun: pentru a realiza unirea inimii cu tehnica (coordonarea minŃii cu corpul), în perturbată de aceste gânduri, mintea conştientă ar putea reflecta total şi corect
cadrul studiului artei marŃiale trebuie pus accentul pe întărirea minŃii. situaŃia reală, nedeformând-o prin prisma emoŃiilor. Această naturaleŃe,
Un Aikidoka adevărat, sincer, se va preocupa în primul rând de educarea inimii, disponibilitate şi lipsă de sentimente constituie un Ńel de bază al Artei marŃiale şi
dezvoltându-şi mai ales capacitatea de simpatie, bunăvoinŃă, cooperare. Numai pot fi dobândite numai prin studiu îndelungat.
după satisfacerea acestei condiŃii el devine suficient de responsabil, adică în stare să - Preocupă-te mereu de ideal şi străduieşte-te să te desăvârşeşti ca om. - cu
înveŃe liniştit tehnicile de luptă periculoase. Stabilitatea interioară şi preocuparea această recomandare Funakoshi îşi încheie învăŃătura morală, referindu-se la
pentru dezvoltarea permanentă a personalităŃii constituie bazele necesare unei îndemânarea cea mai nobilă a omului - la gândire. E nevoie întotdeauna să
108
armonizăm gândirea cu acŃiunea. Gândirea nu va rămâne izolată la nivelul teoriei, scop în sine, ci doar o formă de educaŃie pentru formarea unor oameni împliniŃi
ci va fi întegrată vieŃii reale. De abia atunci gândirea şi acŃiunea corporală vor şi utili societăŃii.
contribui împreună, plenar şi real, la desăvârşirea personalităŃii. Deontologia sportivă cuprinde principii sau cerinŃe cum ar fi:
- Activitatea antrenorului să se desfăşoare la cel mai înalt nivel calitativ, cu
VirtuŃile şi regulile de purtare ale samurailor sunt interdependente şi numai responsabilitate şi cinste faŃă de elevi, sportivi şi alŃi oameni;
cultivate împreună pot da rezultate optime, fără a fi alterate de intransigenŃă sau - Antrenorul sau instructorul să fie devotat meseriei sale, să nu-şi precupeŃească
delăsare. Ele au o valoare uriaşă, constituind un scop evident pentru orice efortul pentru îmbunătăŃirea continuă a bagajului propriu de cunoştinŃe şi
practicant serios şi sincer al Aikido. deprinderi, să ridice nivelul elevilor, să promoveze spiritul de echipă, curajul
Deşi a trecut multă vreme de pe timpul samurailor şi lumea s-a schimbat mult, opiniilor, încrederea şi respectul reciproc, cu păstrarea echilibrului între dorinŃa de
etica lor mai poate constitui chiar în zilele noastre un ghid moral pentru orice om afirmare şi modestie;
adevărat, cum este cel ce studiază sincer Aikido. Poate că oportuniştii, ticăloşii sau - Problemele educative şi administrative să fie abordate multilateral, în corelare
nebunii vor respinge râzând aceste valori, dar - câinii latră, caravana trece (totuşi, cu respectarea aspectelor sociale, economice şi ecologice;
la atâŃia câini, de unde atâtea caravane?). - Antrenorul să se implice numai în acŃiuni pentru care are competenŃa necesară şi
să recurgă la sfatul sau experienŃa altor specialişti, dacă interesele sportivului vor fi
astfel mai bine satisfăcute;
6.6. Deontologia instructorului - Să se implice permanent în procesul de formare a noilor instructori, în schimbul
de informaŃii utile corpului profesional;
Comportarea instructorului de Aikido are o mare importanŃă educativă. - Să evite concurenŃa neloială prin: publicitate defăimătoare, exploatarea poziŃiei
Instructorul are un rol şi o poziŃie centrală în activitatea din Dojo. Copii, tineri proprii, critica publică a colegilor, exercitarea de presiuni sau influenŃe pentru
sau adulŃi, sportivii respectă şi au încredere în cel care-i îndrumă nu numai din obŃinerea de avantaje nemeritate;
punctul de vedere sportiv ci şi personal, omenesc. Adeseori profesorul devine un - Instructorul să recunoască realizările altor persoane şi să obŃină încrederea
duhovnic (dar nu în sensul zglobiu-folcloric), alteori un exemplu, chiar un idol al elevilor prin furnizarea de informaŃii corecte, preocupându-se de respectarea legilor
elevilor săi mai mici. şi moralei.
Cum trebuie oare să se poarte instructorul - care e şi el totuşi om, cu slăbiciuni şi Principiul cel mai important din Cod este răspunderea antrenorului pentru binele
neîmpliniri - pentru a răspunde încrederii şi aşteptărilor elevilor săi? şi soarta sportivilor de care se ocupă. Demnitatea oamenilor va fi o prioritate
Răspunsul, sau măcar o parte din el, îl constituie Codul onoarei sau Codul absolută a activităŃii sportive. Antrenorul va respecta demnitatea sportivilor şi
deontologic al antrenorului sportiv. sportivelor, tratându-i pe toŃi în mod egal şi corect, indiferent de vârstă, sex,
apartenenŃă socială, etnică, religioasă, politică sau de altă natură.
Practic, aceasta înseamnă să trateze cu seriozitate şi grijă copiii şi tinerii; să nu
6.6.1. Codul de purtare pentru antrenor neglijeze fetele, femeile, persoanele mai puŃin dotate fizic; să sprijine ridicarea
După cum există un Cod al comportării onorabile a samurailor, există şi un Cod tineretului spre posturile de conducere din organizaŃiile sportive fără a se crampona
deontologic modern, al antrenorului sportiv. În cazul instructorului de Aikido, de “scaunul” propriu şi aşa mai departe.
ambele coduri se completează reciproc şi constituie un set de reguli morale pe care O altă regulă din Codul deontologic este că antrenorul se va strădui să împace
el e obligat să le respecte în activitatea sa. Chiar dacă în sporturile competiŃionale cerinŃele performanŃei sportive cu obligaŃiile sociale, în special cele privind familia,
puŃini antrenori mai “pierd” vremea cu astfel de preocupări, “vechituri” care nu şcoala, pregătirea profesională şi ocupaŃia sportivului. Practic, aceasta înseamnă ca
aduc nici un ban. Desigur că vorbim aici despre antrenorii care-şi fac conştiincios antrenorul să nu „sară peste cal” alergând cu orice preŃ după performanŃă şi
meseria, nu despre leneşi sau simulanŃi. succesul competiŃional, ci să urmărească în primul rând dezvoltarea multilaterală
Codul deontologic vrea să-l constrângă pe educatorul sportiv să se poarte ca un armonioasă ca om a sportivului amator. Sau, în Aikido, să nu transforme pregătirea
membru matur şi responsabil al societăŃii din care face parte şi nu ca un neisprăvit, elevilor pentru examenul de gradaŃie, ori judecarea prestaŃiei candidatului (când
care îşi face un Ńel în viaŃă doar din meserie, din câştigul material sau din interesul instructorul face parte din comisia de examinare), în manifestarea unor capricii
personal. Codul deontologic accentuează principiul că sportul sau meseria nu e un personale, contrazicându-şi astfel vorbele frumoase.
109
Mai înseamnă chiar şi echilibru în viaŃa personală a antrenorului – adică să-şi - Chinuie elevii!
respecte îndatoririle familiale, căci situaŃia lui socială constituie şi ea un exemplu Un elev “bun” face orice–i cere instructorul - fără să ezite sau să întrebe “de ce”.
pentru sportivii pe care îi păstoreşte. Exagerarea preocupării şi pasiunii faŃă de Dacă ajungi să te încurci cu vreo elevă, ai grijă să afle toată lumea şi să înŃeleagă
Aikido a făcut de exemplu, ca majoritatea centurilor negre cu mai mulŃi dani dintr-o care sunt avantajele de a fi un “elev bun”: acordă-i mai multă atenŃie la lecŃii,
Ńară vest europeană să ajungă la divorŃ şi destrămarea familiei. promoveaz-o preferenŃial la examenele de gradaŃii ş.a.m.d.
Cât priveşte relaŃiile antrenorului cu sportivele sau copiii pe care îi îndrumă, se Chiar dacă o astfel de purtare poate fi interpretată ca o agresiune (uneori sexuală),
recomandă corectitudine, demnitate şi reŃinere. În SUA şi Europa de Vest au apărut la tine în sală ea va fi doar “o verificare a loialităŃii elevului”. Nu te lăsa tulburat de
numeroase procese pentru hărŃuirea sexuală atât a fetelor sau femeilor cât şi a vreun “scandalagiu” care te reclamă pentru purtare incorectă şi pleacă. Într-o astfel
minorilor. Este cunoscut cazul unui instructor de Jujutsu dat în judecată pentru viol de situaŃie poŃi să te aperi cu capul sus, convins de dreptatea ta, fiindcă ai reuşit să
– vezi http://php.indiana.edu/~burdickd/travis.html. Este cunoscut de asemenea scapi grupa de un element necorespunzător.
cazul profesorului de la facultatea de medicină din Timişoara, filmat cu camera - Nu te antrena cot la cot cu elevii!
ascunsă când cerea studentelor perversiuni sexuale pentru a le mări nota. Când ei fac flotări sau repetă Irimi Nage – nu cumva să transpiri alături de ei; tu
Codul deontologic prevede ca antrenorul să acŃioneze cât mai pedagogic şi doar stai şi te uită, eventual critică-i. E foarte bine dacă ai şi burtă, în felul acesta
responsabil pentru rezolvarea diverselor situaŃii, cum ar fi: încurajarea sportivilor oricine poate să-şi dea seama care e instructorul şi cine e doar elev. Greutatea burŃii
pentru însuşirea unei mentalităŃi şi gândiri responsabile şi independente, a te poate ajuta să măreşti duritatea cu care trânteşti vreun biet elev aşa ca „să-i sune
autodeterminării; găsirea unor soluŃii corecte, omeneşti şi transparente, la apa în cap”, sau îl fixezi de nu mai poate mişca mâna o săptămână. CeilalŃi vor
conflictele ce apar inevitabil; evitarea utilizării violenŃei de orice fel ca mijloc rămâne cu gura căscată de admiraŃie (şi respect), remarcând că eşti nu numai
educaŃional, mai ales a violenŃei şi abuzurilor sexuale. „bărbat dur”, ci chiar „cel mai tare din parcare”.
În legătură cu rezolvarea conflictelor ar fi de precizat unele idei: nu se vorbeşte - Nu te consuma!
de rău despre cei absenŃi; critica nu se face în public, ci între patru ochi. În cazul Este evident că după ce ai devenit instructor nu mai ai nevoie să înveŃi ceva nou.
unui conflict se va organiza o discuŃie deschisă la care vor participa toate părŃile, Dacă vreun elev de-al tău te-ar vedea la un stagiu şi ar surprinde când profesorul
căutându-se consensul şi soluŃiile practice; cel criticat se va strădui să manifeste o respectiv te corectează – rişti să-i pierzi încrederea şi respectul lui, poate chiar şi
înŃelegere binevoitoare faŃă de critică. taxa pe care o plăteşte…
Încă o cerinŃă din Codul deontologic sportiv este ca antrenorul să imprime Urmăreşte-Ńi doar interesul şi nu privi în jur. În plus, nu uita să tratezi elevii la fel
elevilor o comportare socială corectă şi fair play în cadrul sportiv şi în afara lui. cum faci cu copiii tăi: critică-i, critică-i mereu. Orice ar face, găseşte-le nod în
Corectitudine şi echitate în orice acŃiune, adică respect faŃă de ceilalŃi oameni şi papură şi nu-i lăuda vreodată.
chiar de animalele implicate în activitatea sportivă, pentru o atitudine responsabilă - Mănâncă usturoi şi nu te spăla!
faŃă de Natură şi mediul înconjurător. Antrenorul nu trebuie să pretindă o ascultare N-ai tu timp să mănânci o hrană potrivită înaintea fiecărei lecŃii, sau să-Ńi speli
orbească din partea sportivilor – pentru că uneori şi el se înşală. Nimeni nu are costumul. Dacă nu poŃi convinge vreun elev (sau elevă) să Ńi-l spele el (printre alte
monopolul adevărului. servicii), las-o baltă. Doar şi instructorul tău fuma, îi mirosea gura şi subŃiorile, iar
Pentru fiecare Aikidoka - instructori şi elevi – este obligatorie studierea Codului tu n-ai murit. Cu siguranŃă că elevii pot suporta câteva mirosuri sau râgâieli.
deontologic sportiv în întregime. - Nu te întreba vreodată dacă faci bine!
Să nu te îndoieşti vreodată de priceperea ta pedagogică, de măiestria ta tehnică,
6.6.2. ForŃa exemplului personal ☺ de programa analitică sau de Calea pe care-i conduci pe elevi. Se ştie că
specializarea este cheia succesului, aşa că nu te mai informa şi nu mai studia alte
Nu uita că elevii copiază purtarea părinŃilor, învăŃătorilor sau profesorilor cu care arte sau metode (oricum sunt de rahat). Nu te întreba vreodată de ce faci pasul acela
au de-a face – vezi la # 6.5.3 despre imprinting. Aşa că, dacă vrei să fii un la nu ştiu care procedeu. Doar ştii asta de la profesorii tăi, or ei nu Ńi-ar fi arătat
instructor rău, dă-le exemple proaste şi arată-le “avantajele” avidităŃii, corupŃiei şi vreodată ceva care să nu fie perfect, după cum nici tu nu poŃi preda decât
samavolniciei: perfecŃiunea – nu-i aşa?
- LecŃia nu începe la ora stabilită, ci când apari tu! Asta, câtă vreme nu priveşti în jur, sau nu eşti dat afară.
Evident că programul afişat este doar pentru elevi. Ei pot veni la timp, tu însă eşti Şi încă ceva – nu le arăta elevilor tot ce ştii, doar nu o să-i ajuŃi chiar tu să te
un om foarte ocupat şi nu te poŃi rupe de prieteni sau de siestă. poată bate, sau să te depăşească vreodată; poŃi să ştii ce le trece prin cap? Aşa s-a
110
purtat şi instructorul tău cu tine. În felul acesta, precis că Aikido va rămâne mereu
puternic şi plin de viaŃă…..
- Fii convins că eşti cel mai bun instructor de pe faŃa pământului!
Tu nu poŃi greşi niciodată, doar te-ai străduit mulŃi ani ca să ajungi atât de
valoros.
- Spune-le tuturor că tu eşti cel mai bun!
Elevii sunt fraieri, nu-şi pot dau totdeauna seama singuri de ce e bun şi ce e rău.
Nu uita să subliniezi cu orice prilej că numai tu predai “adevărata” Artă, restul
instructorilor sunt ageamii. În plus, explică-le cât mai des că tu eşti cel mai bun,
întrucât profesorul tău a îmbătrânit şi nu se mai mişcă la fel ca pe vremuri. Prin asta
vei câştiga încrederea elevilor, care se vor îngrămădi la stagiile tale.
- Ia măsuri ca elevii să nu te întrebe vreodată ceva!
Elevii care pun întrebări nu sunt atenŃi la lecŃie, ba mai rău – nu sunt respectuoşi.
Nici nu sunt în stare să judece corect. E suficient că ai centura neagră şi eşti
instructor, n-au ei nevoie să mai afle amănunte despre priceperea sau biografia ta.
Descurajează întrebările – ele consumă din timpul pentru flotări.
- Ia şpagă de la elevi!
Nu e vorba numai de taxa de şcolarizare la sală, ci de “obligaŃia” lor de a-Ńi plăti
berea şi mâncarea când ieşiŃi împreună, sau de a cumpăra cărŃulia scrisă de tine etc.
Aşa făcea şi instructorul tău, iar tu vrei să transmiŃi elevilor “adevărata” tradiŃie.

A bon entendeur, salut!


111

Cu voie sau fără să vrea, corpul exprimă starea spiritului din interiorul său prin
“limbajul trupului”, sau comunicare corporală. Atât în repaus cât şi în acŃiune,
corpul se manifestă la fel ca “locatarul” din creier, fie: drept, eficient, frumos,
cinstit, atractiv – fie dimpotrivă: strâmb, dezechilibrat, chinuit, inutil, agresiv,
7 – Aikido pentru corp – principiile mişcării egoist, respingător etc.
În cazul corpului, Aikido înseamnă un anumit fel de mişcare: naturală, rotundă,
continuă, armonioasă, o exprimare corporală a siguranŃei, stabilităŃii, vigilenŃei etc.
7.1. łinuta şi Postura (Shisei) Dar, pentru a fi în stare să exprime Aikido, corpul trebuie întărit, are nevoie de o
7.2. Deplasarea (Sabaki) sănătate şi o condiŃie fizică corespunzătoare.
7.3. Căderile (Ukemi) Pregătirea corporală se obŃine prin antrenamentele din Dojo. Până la urmă
7.4. ReacŃia la un atac corpul elevului, transformat spiritual de practicarea Aikido, va exprima noua lui
7.4.1. Eschiva stare interioară. Am văzut că:
7.4.2. Blocajul Aikido total = Efort fizic + Gândire optimistă + EducaŃie civică +
7.5. Contra-atacul + InstrucŃie militară + EducaŃie morală + Control Ki + Iubirea de oameni
7.5.1. Procedeul de luptă (Waza) Aikido pentru corp se ocupă de ansamblul componentelor:
7.5.2. Fazele unui procedeu de luptă “Efort fizic + Gândire optimistă + InstrucŃie militară + Iubirea de oameni”.
7.5.3. Pătratul – Triunghiul - Cercul Procedeele de luptă constituie baza exerciŃiilor pentru corp şi sunt câtă frunză,
7.5.4. Principii tactice câtă iarbă, iar numărul lor tot creşte (de exemplu, numărul lor se apreciază cu
7.5.5. Armonia (Wa) variante cu tot la aproximativ 2000). Ele nu constituie însă scopul Aikido, tehnica
7.6. Mişcarea de luptă fiind doar o sculă educativă printre altele, chiar dacă foarte importantă. Din
7.7. Loviturile (Atemi) punctul de vedere instructiv şi educativ contează scopul activităŃii şi principiile ei
7.8. ExerciŃiile cu arme călăuzitoare, nu procedeele. De aceea nici nu le-am mai prezentat, căci sunt
7.9. ExerciŃii ajutătoare pentru Aikido (Junbi Taiso) explicate suficient de bine în nenumărate cărŃi şi filme video sau pe CD, inclusiv în
7.9.1. Câteva principii limba română, vezi [2], [20], [21], [22], [25], [26], [28], [29]. De altfel, tehnica
7.9.2. Programul de încălzire Aikido şi modul specific de mişcare nu pot fi învăŃate din cărŃi. Eu cunosc
7.10. Jocuri ajutătoare pentru Aikido subiectul, deoarece am fost nevoit să încep Calea uitându-mă la poze, dar nu m-am
7.10.1. Jocuri de uz general dumirit despre ce e vorba până n-am văzut un profesor în acŃiune (vezi # 10.1).
7.10.2. Dezvoltarea încrederii în partener În schimb, în continuare sunt analizate principiile de bază şi aspectele generale
7.10.3. Dezvoltarea capacităŃii de a privi adversarul “în care stau la baza tehnicii propriu-zise, în spatele ei. Principiile sunt ca un limbaj de
ansamblu” programare, iar procedeele - ca programele utilitare: dacă stăpâneşti limbajul
7.10.4. InvăŃarea căderilor (principiile), poŃi naşte o infinitate de procedee (utilitare).
7.10.5. Teorie şi discuŃii Deoarece mişcarea corporală se vede, adeseori profanii confundă priceperea
7.11. Un corp mai zdravăn tehnică cu „valoarea” de ansamblu a unui Aikidoka; diferenŃa e în realitate foarte
7.11.1. ExerciŃii pentru întărirea corpului mare. Valoarea omului nu constă doar din capacitatea lui corporală, ci o dă suma
7.11.2. ExerciŃii pentru viteză valorilor celor trei părŃi ale sale (corp – minte – suflet). Aşa că pentru a putea
7.11.3. ExerciŃii pentru echilibru aprecia corect valoarea unei persoane e nevoie de mult timp (folclorul zice: ca să
7.11.4. ExerciŃii pentru forŃă cunoşti un om e nevoie să mănânci multă sare împreună cu el), căci trebuie văzut
7.11.5. ExerciŃii pentru agilitate nu numai cum se mişcă ea, ci şi ce face cu mintea şi cu sufletul.
7.11.6. ExerciŃii pentru rezistenŃă
7.11.7. ExerciŃii pentru relaxare
112
łinuta, postura şi garda urmăresc realizarea unei stabilităŃi foarte mobile, care
7.1. łinuta şi Postura (Shisei) să creeze capacitatea de a răspunde energic şi eficient unui atac. Când un specialist
în Aikido ia postura de gardă, îşi concentrează şi coboară Ki-ul spre sol, ceea ce îl
Conform Micului DicŃionar enciclopedic, poziŃie înseamnă locul în care este face să devină imposibil de urnit sau ridicat (vezi # 8.5.4). În continuare el se va
plasat un lucru sau o persoană în raport cu altceva, cu un reper; iar postură – mişca sau apăra, dacă socoteşte necesar, numai pornind de la această stabilitate.
ansamblul poziŃiilor diverselor părŃi ale corpului între ele. Postura este doar o fază pregătitoare pentru deplasare – vezi # 7.2.
Deşi predau tehnici de luptă, ŃoŃi profesorii susŃin că baza oricărei arte marŃiale e Coloana vertebrală (care Ńine de la noadă până în creştetul capului) se va Ńine cât
“Postura” statică, sau garda (Kamae). Distingem: postura obişnuită în picioare mai dreaptă şi verticală, dar flexibilă. Ea are de obicei trei curburi naturale: lordoza
(Shizentai) şi în genunchi (Seiza); postura de gardă în picioare (figura 7.3) şi în cervicală (zona cefei), cifoza dorsală (zona omoplaŃilor) şi lordoza lombară (în
genunchi. spatele ombilicului) – figura 7.4. Sarcina oricărui elev este să-şi îndrepte cât mai
În artele marŃiale japoneze se acordă Posturii o importanŃă foarte mare, aproape bine cele trei curburi, astfel încât să dea impresia că “a înghiŃit un băŃ”. Curbura
enervantă pentru o minte apuseană. Orice începator ne-japonez are mari greutăŃi să lombară se corectează strângând fesele şi ridicând pelvisul (anusul să privească
respecte regulile repetate mereu şi mereu de profesorul nicicând mulŃumit: înainte, la orizontală, chiar spre cer), cea dorsală prin realizarea senzaŃiei de
"Spinarea mai dreaptă! Umerii şi abdomenul mai relaxate! Genunchii mai îndoiŃi! întinderea coloanei (capetele coloanei să fie trase de Cer şi de Pământ), iar
Împinge fundul înainte!" etc. cervicala - apropiind bărbia de mărul lui Adam, sau păstrând mereu ceafa lipită de
Elevul învaŃă să se relaxeze şi să-şi poziŃioneze corpul astfel ca greutatea guler. Strădania de a menŃine coloana dreaptă este o sarcină permanentă, care însă
diverselor sale părŃi să cadă sau să se îndrepte spre un singur Centru (Hara) – nu se realizează prin încordarea exagerată a unor muşchi, ci dimpotrivă, cu un
figura 7.1. În felul acesta corpul nu se mai opune gravitaŃiei, ci o foloseşte. Procesul minim de încordare. Mintea bate fundul, aşa că preocuparea permanentă faŃă de
de centrare este atât mental cât şi fizic. Elevul învaŃă să-şi coordoneze şi unifice problemă este chiar mai importantă decât efortul fizic respectiv.
corpul cu mintea, astfel încât să poată funcŃiona netulburat de eventuale forŃe sau
influenŃe exterioare potrivnice – indiferent că au forma unui atac corporal, verbal
sau mintal.
Postura de bază în picioare este triunghiulară (tetraedrică) – Sangaku, figura 7.2.
Morfologia corpului unui european nu este la fel cu cea a unui asiatic. Umerii unui
oriental coboară de la gât în diagonală, pe când ai europeanului fac 900 cu gâtul. În
loc să folosescă şoldurile, europeanul are tendinŃa să folosească umerii, ridicându-i.
Deoarece europenii sunt nevoiŃi să facă un efort suplimentar spre a-şi Ńine umerii
coborâŃi şi a folosi şoldurile, ei învaŃă mai greu Aikido.

Tălpile vor fi bine şi complet apăsate pe sol, pe Tatami (figura 7.2). 70% - 90%
din greutatea corpului stă pe piciorul din faŃă, restul pe cel din spate. Greutatea nu
se distribuie uniform pe toată suprafaŃa tălpii, ci este concentrată spre vârful labei.
Genunchii stau îndoiŃi, corpul este mereu coborât. În felul acesta, corpul va fi în
stare fără nici un fel de întârziere să sară, să se retragă, să se rotească sau să se
ferească la apariŃia unui pericol. Pe lângă viteza mai mare de reacŃie, această
postură asigură şi o respiraŃie mai bună.
Păstrează mereu stabilitatea posturii: dacă trebuie să ajungi jos – îndoaie
genunchii; dacă trebuie să ajungi mai departe – fă un pas. Păstrează mereu corpul
deasupra labelor – posturile gen Kiba Dachi (călăreŃul) nu sunt bune pentru Aikido.
113
Pentru postura corectă, echilibrul şi stabilitatea corpului sunt mai importante Însă Ńinuta corectă şi încrederea în forŃele proprii nu reprezintă scopuri în sine,
decât restul condiŃiilor. Postura se verifică cel mai bine în cadrul unui antrenament ci doar mijloace esenŃiale pentru păstrarea sănătăŃii şi asigurarea succesului în viaŃă.
desfăşurat pe pământ sau iarbă. Pietrele şi neregularităŃile solului te silesc să Un om cocârjat sub povara existenŃei, mereu speriat de persecuŃiile celor din jur sau
corectezi postura şi să înŃelegi că frumuseŃea aspectului e mai puŃin importantă de ce i s-ar putea întâmpla, va avea o viaŃă nefericită. Nu contează că ameninŃările
decât eficacitatea mişcărilor. de care se teme el sunt agresiuni corporale, verbale sau psihice, că sunt reale sau
FaŃa şi corpul vor fi orientate spre pericol, adică spre adversar. imaginare. Bunăoară, teama de a merge noaptea pe stradă sau prin parc – înseamnă
Garda înseamnă şi o distanŃă potrivită faŃă de adversar (Ma-ai), pe care Aikidoka lipsa libertăŃii de mişcare. Dacă în aceste condiŃii persoana respectivă este silită să
o evaluează dintr-o privire, în funcŃie de situaŃie. se ducă totuşi undeva, apare stresul. Cu timpul stresul şi spaima se amplifică
Postura (atitudinea) este şi un exemplu de interacŃiune a spiritului cu corpul. reciproc, până când ajung la o maladie nervoasă: fobie, chiar depresie. Aikido
NoŃiunea Shisei include şi atitudinea mentală corectă. Această "postură" interioară poate întări încrederea în sine şi crea o voinŃă sănătoasă de autodeterminare,
exprimă demnitatea, comportamentul just şi respectul. Ea se manifestă prin lipsa vindecând boala.
oricărei bădărănii, evitarea glumelor şi gesturilor deplasate, respectarea regulilor de Scopul final al antrenamentelor este Mu Kamae – garda fără o formă prestabilită.
politeŃe. Comportarea demnă, atât în situaŃiile penibile cât şi în momentele de
voioşie, constituie o postură bună, la fel ca Ńinuta impecabilă a corpului. E greu de Reguli generale
spus care dintre cele două aspecte e mai important, sau care din ele influenŃează * Stabilitatea corpului - să fie cât mai mare. De aceea:
mai mult pe celălalt, dar e limpede că pentru un rezultat optim e bine ca atitudinea - Coloana vertebrală (înŃeleasă de la noadă până în creştetul capului) să fie
interioară (spirituală) şi cea exterioară (corporală) să fie corelate. dreaptă şi verticală;
Nu degeaba majoritatea artelor marŃiale recomandă o Ńinută cât mai dreaptă şi - Trunchiul va sta mereu vertical: oricând vrei să ajungi cu mâinile undeva jos –
verticală, dar totodată cu corpul relaxat. Numai în felul acesta Ki-ul poate circula îndoaie genunchii şi coboară şoldurile, chiar până ajungi cu unul sau ambii
nestingherit. În Aikido este evident că numai trunchiul vertical asigură păstrarea genunchi pe Tatami (în Seiza); tot aşa se va ridica orice greutate, fără aplecarea
stabilităŃii şi echilibrului propriu. Dar aceiaşi postură fermă permite şi influenŃarea sau îndoirea trunchiului – figura 7.5 (a, b – corect; c – greşit);
corpului adversarului, prin acŃiunea propriei Hara, adică prin transferul greutăŃii
proprii (Ki-ului), asupra corpului şi Harei lui Uke. łinuta corectă se referă atât la
postura în picioare, cât şi la cea stând în genunchi (Seiza).
Calitatea Seiza este importantă pentru succesul oricărei acŃiuni. În postura corectă
Seiza eşti deja activ, iar corpul şi mintea sunt mobilizate - fără să faci nici o mişcare
vizibilă. Dacă ansamblul: şolduri şi abdomen (Koshi şi Hara) stau corect, eşti deja
vigilent şi “gata” (de acŃiune). Un individ care umple spaŃiul din jur cu puterea
minŃii sale, domină situaŃia. El descurajează posibilii adversari încă de cum intră
într-o cameră, înainte de a se aşeza în Seiza. El nu se sinchiseşte, adversarul nu-l
poate deranja. Asta înseamnă “legătura” cu adversarul, adică să simŃi ca şi când ai
fi în contact corporal cu el, desi gândurile sunt departe.
Duetul corp-minte se influenŃează reciproc: încrederea în sine (nu îngâmfarea) - Umerii vor fi ŃinuŃi mereu deasupra şoldurilor – pentru a nu răsuci corpul şi
îmbunătăŃeşte Ńinuta, iar Ńinuta dreaptă, relaxată şi degajată întăreşte siguranŃa de coloana vertebrală;
sine. ConştiinŃa propriei forŃe, încrederea că te poŃi apăra cu bine de orice - BraŃele să fie relaxate iar coatele întinse şi lăsate în jos - ca şi când ai Ńine
agresiune, fac să scadă până la dispariŃie frica iraŃională de o posibilă “agresiune”. permanent un ou la subŃioară, care nu trebuie nici scăpat, nici spart;
ForŃa corporală dă naştere unei stabilităŃi sufleteşti, însoŃită de manifestarea - Mâinile/ braŃele vor fi Ńinute în faŃa corpului ca şi când ar Ńine o sabie, cu
exterioară a siguranŃei de sine. În Aikido diversele forŃe nu acŃionează separat, ci muchia palmei (Tekatana) spre partener. Degetele vor avea Ki, adică stau întinse,
împreună: forŃa spiritului se uneşte cu cea a respiraŃiei, iar ambele potenŃează nu moi sau îndoite, nici băŃoase, nici strânse, nici depărtate. Degetele groase sunt
mişcările corpului pentru a rezulta o tehnică de luptă, aşa fel încât corpul, persoana, îndreptate spre nas;
acŃionează în - şi cu - totalitatea lui.
114
- Genunchii vor sta mereu îndoiŃi (prof. Ywamoto repeta mereu: Knie boigen!): majoritatea greutăŃii corpului) se înfig şi se agaŃă de sol ca nişte gheare, pentru a
când intri în Dojo – să-Ńi cobori Hara (corpul) cu un deget, iar când intri pe Tatami mări aderenŃa şi stabilitatea. Niciodată talpa nu se ridică mult de la sol: se mişcă
- cu încă un deget (prof. Bob Whelan); fără să atingă solul – dar dacă pe sol e o monedă, o va mătura. Picioarele nu se
- 80-90% din greutatea corpului stă pe talpa din faŃă. încrucişează, afară de cazul când se execută un procedeu, iar atunci pe o durată cât
* Baza de sprijin pe sol a corpului - să fie cât mai mare. De aceea: mai mică. Călcâiele nu vor sta vreodată ridicate: deja poziŃia bipedă este un
- Tălpile vor sta perpendiculare, în poziŃia specifică Aikidoului (figura 7.2); handicap pentru stabilitatea verticală – nu e nevoie să mai înrăutăŃim situaŃia, prin
călcâiele mereu coborâte, dar nu lipite pe saltea, ci puŃin ridicate, cât să pătrundă o micşorarea suplimentară a suprafeŃei de contact (bazei de sprijin) pe sol.
foaie de hârtie. Taisabaki înseamnă răsucirea corpului în timpul efectuării unuia sau mai multor
- În Seiza genunchii vor fi depărtaŃi iar călcâiele apropiate, lipite. Şezutul nu va paşi, în vreme ce la Tenkai corpul se roteşte fără deplasarea tălpilor – figura 7.6.
sta pe călcâie, ci puŃin ridicat deasupra lor – cât să poată pătrunde o foaie de hârtie. De exemplu, Taisabaki corect pe “un pas” (Tenkan) se desfăşoară în realitate cu
doi paşi, astfel (figura 7.6.a):
ExerciŃii recomandate:
Efectuarea oricărui exerciŃiu sau procedeu din Aikido – Ńinând pe cap o bucată de
lemn, fără a o lăsa să cadă.

7.2. Deplasarea (Sabaki)

Gândirea omului este exprimată de mâini, dar legile


Universului sunt exprimate de picioare (O Sensei)
În Aikido apărarea sau lupta înseamnă în primul rând eschivă, mobilitate – adică
atacul adversarului să nu te găsescă acolo unde credea el că eşti.
Deplasarea constituie baza oricărei apărări şi pregătirea pentru execuŃia unui
procedeu de luptă. Ea constă din mersul (spre orice direcŃie) cu paşi normali,
adăugaŃi etc. şi/ sau răsucirea corpului (Taisabaki - cu paşi; sau Tenkai - fără paşi),
dar păstrând mereu stabilitatea.
Deplasarea se face păstrând tot timpul postura corectă şi stabilă specificată mai
înainte, din care se porneşte şi în care se ajunge: cu spinarea dreaptă, verticală dar
flexibilă, cu umerii complet relaxaŃi (coborâŃi), cu braŃele relaxate, cu genunchii
îndoiŃi, cu capul ridicat de parcă creştetul ar împunge Cerul, cu faŃa destinsă şi
privirea atentă la tot ce e în jur – dar nu fixată pe ceva (vezi # 9.6.3). Corpul se La momentul potrivit, piciorul dinainte - fix, face un pas puŃin înainte şi puŃin
mişcă paralel cu solul, nu “pe valuri”: ochii rămân mereu la acelaşi nivel orizontal. lateral, cu vârful spre interior; apoi piciorul din spate, neîncărcat de greutatea
Greutatea corpului stă pe un singur picior! Piciorul care păşeşte e descărcat, nu corpului, execută un semicerc înapoi, astfel că trunchiul se roteşte cu 180° în jurul
preia deloc greutatea corpului, care rămâne întreagă pe piciorul de sprijin (bine axei verticale care trece prin corp şi talpa din faŃă. În felul acesta se realizează
îndoit). Înaintarea corpului, sau intrarea în spaŃiul adversarului, este iminentă şi evitarea forŃei atacului (prin deplasarea laterală), stabilitatea corpului, posibilitatea
asigurată de posibilitatea destinderii piciorului din spate. Abia după ce talpa de a extinde Ki-ul (adică a-l împinge pe adversar), economia de energie. Rotirea
piciorului care a înaintat se aşează bine pe sol, greutatea corpului se mută deasupra corpului este produsă mai mult de împingerea şi forŃa atacului adversarului, decât
ei – printr-o mişcare asemănătoare exerciŃiului de vâslire (Funakogi Undo - # cu efort propriu – la fel cum o uşă nu se deschide singură, ci se roteşte în jurul axei
8.7.1). Deoarece corpul nu înaintează (încă), adversarul nu-şi dă seama că eşti gata balamalelor din cauza că o împinge persoana care intră. Un obiect Ńinut pe palma
să te apropii de el, de aceea deplasarea se numeşte “pasul (perfid) ca umbra lunii”. dinainte va zbura înainte (spre adversar) la rotirea corpului, datorită extensiei Ki-
La deplasare, talpa alunecă orizontală pe sol aşa cum păşeşte pisica, gata să ului şi forŃei centrifuge.
“înfigă” imediat degetele în el dacă e nevoie. Degetele tălpii de sprijin (care susŃine
115
O deplasare corectă şi calmă, exprimând siguranŃă de sine, descumpăneşte greutate). ForŃa aruncării e produsă de înaintarea şoldului din spate, produsă de
agresorul, deoarece îl sileşte să facă o muncă în plus pentru ca atacul să ajungă la întinderea genunchiului din spate.
Ńintă. Mersul înapoi e simetric în oglindă cu cel înainte.
Însuşirea modului corect de deplasare necesită multă muncă, în cursul căreia La retragerea în Kamae se expiră – la înaintare se inspiră.
elevul învaŃă şi controlul respiraŃiei – pentru a putea sesiza orice pericol, cât de mic Kihon Dosa sunt exerciŃiile de bază, esenŃa Aikidoului din şcoala Yoshinkan.
(al 6-lea simŃ). În felul acesta corpul îi devine un fel de antenă, totodată receptoare Dacă sunt bine făcute, restul tehnicii se însuşeşte aproape de la sine. De aceea
şi emiŃătoare, capabil să preia orice energie agresivă. Kihon Dosa vor fi exersate cât mai mult, de unul singur, repetate în faŃa oglinzii
Deplasarea în genunchi (Shikko) - înainte, înapoi, rotiri etc. - accelerează (pentru autocorectare) – de exemplu chiar o oră (vezi # 9.13).
însuşirea mişcării fundamentale care este rotirea şoldurilor. Lipsa picioarelor sileşte
omul aflat în Seiza să pornescă orice mişcare din rotirea, chiar svâcnirea şoldurilor. Reguli generale
(ExerciŃiile Suwari au însă defectul că suprasolicită genunchii, care nu au fost Toate cele indicate la # 7.1, plus:
făcuŃi pentru a sta cu ei pe sol, şi pot crea probleme viitoare de sănătate: artrită, - Orice Taisabaki – se face cu tălpile şi călcâiele jos (NU dansat, nici Ńopăit);
dureri etc. Shikko e bun, dar trebuie practicat cu măsură). - Mişcările (răsucirile) pornesc din şolduri (Hara) şi vor fi sincronizate cu
Deplasarea pe Tatami dezvăluie nivelul de măiestrie. Expertul în Aikido este în respiraŃia (Kokyu Ho);
stare să doboare adversarul din mers, fără să-l privească şi fără să încetinească - łine capul sus, vertical, drept (altfel – ameŃeşti), iar spinarea dreaptă şi
paşii, cu o indiferenŃă ce exprimă valoarea ridicată [29]. verticală;
Kihon Dosa (mişcări de bază – vezi [28]) este un fel de Taisabaki specific şcolii - łine umerii, abdomenul şi fesele relaxate, umerii coborâŃi şi împinşi în afară;
Yoshinkan (vezi # 10.2.1). Iată câteva aspecte: - NU sta crăcănat, Ńine tălpile cât mai apropiate (altfel nu poŃi face Taisabaki, sau
În Kamae, stabilitatea rezultă din anumite forme geometrice pe care le naşte îl întârzii).
corpul elevului: un triunghi dreptunghic în plan vertical (o catetă verticală, formată - Pirueta (Taisabaki Tenkan) trebuie făcută repede, eventual prin săritură, pentru
de corp deasupra piciorului din faŃă), plus un alt triunghi dreptunghic orizontal, pe a-l menŃine dezechilibrat pe Uke (a NU-l opri).
Tatami, format de tălpi (prelungirea tălpii din faŃă vine pe vârful tălpii din spate),
plus un triunghi orizontal, aproximativ isoscel, format de piept şi braŃe. Degetele ExerciŃi recomandate:
mâinilor se Ńin răsfirate şi întinse.